TIPURI DE

POZIȚII

Prof AS med principal Păduraru

Andreea Roxana
 POSTURA PACIENTULUI
 ORTOSTATISM – poziția în picioare
 ȘEZÂND – Spatele drept, chiar dacă nu este rezemat, umerii drepți, brațele
sprijinite, coapsele și gambele fac unghi drept
 CLINOSTATISM – poziția culcat:
- decubit dorsal
- Decubit lateral stâng sau drept
- decubit ventral
Tipuri de mișcări

 Abducție = mișcarea de îndepărtare față de axul median al corpului

 Adducție = mișcarea de apropiere față de axul median al corpului
 Flexie, extensie = mișcarea de apropiere sau îndepărtare a două segmente
 Pronație = rotația mâinii cu palma îndreptată în jos
 Supinație = rotația mâinii cu palma îndreptată în sus

 Mersul
asigură autonomia de deplasare
Ținuta corpului – dreaptă
poate fi efectuat în ritm lent, agale sau susținut
Educația pacientului

 Evitarea poziției așezat sau în ortostatism pe perioada de timp prelungit

 Schimbarea cât mai des a poziției adoptate
 Cand la locul de muncă activitatea se desfășoară în ortostatism, masa de
lucru să fie adaptată înălțimii individului
 Când activitatea se desfășoară în poziție sezând – activitatea să nu necesite
aplecare înainte – apar tensiuni musculare la nivelul cefei – in timp afectează
coloana vertebrală
 La aplecare genunchii vor fi îndoiți, fără a se curba spatele
 Pentru ridicarea de greutate se adoptă poziția ghemuit sau îngenunchiat,
greutatea este sustinuta cu ambele mâini, apoi executăm ridicarea corpului
Educația pacientului

 Exercițiile fizice au efect benefic și tonifiant dacă sunt practicate cu

regularitate:
 - stimulează circulația sângelui
 Favorizează respirația
 Ameliorează funcția organelor, datorită unei mai bune circulații sangvine și
oxigenării
 - previne excesul de greutate
 Menține pierderea în greutate
 Stimulează metabolismul
 Fortifică musculatura și întăresc articulațiile
 Crește rezistența organismului
 Poziția ocupată de pacient în pat poate fi:

Poziția activă

Poziția pasivă
 Poziția activă

Pacientul se deplasează, se
autoservește și autoîngrijește singur

Pacientul și-a păstrat forța fizică

Poziția pacientului în pat este cea a

unui om sănătos
 Poziția pasivă

Are nevoie de ajutor și supraveghere pentru toaleta

parțială și generală, hidratare și alimentare precum și
pentru schimbarea poziției în pat

Prezintă diminuarea forței fizice

Pacientul nu se poate deplasa, autoservi și autoîngriji

Poziția
forțată

 Poziția determinată de reacția de apărare a organismului față de boală

 Poziție determinată de afecțiune: tetanosul, meningita

 Poziția ghemuită în cursul crizelor dureroase din colica renală sau ulcer

 Poziția profilactică adoptată pt a preveni complicațiile: embolia în cazul

tromboflebitei

 Poziția terapeutică : tratamentul fracturilor

 Tipuri de poziții în
pat

Decubit dorsal

Poziția semișezând

Poziția trendelenburg

Poziția șezând

Decubit lateral

Decubit ventral

Poziția ginecologică

Poziția genu-pectorală
Decubit dorsal

Culcat pe spate
cu pernă sau
fără
•Poziția cea mai obișnuită
•Pacienți operați cu tromboflebita mb
inferior
AFECȚIUNEA •După puncția lombară
•În afecțiuni ale coloanei vertebrale
DETERMINATĂ •ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
•Prevenirea escarelor
•Suport din perne sau pături
•Suprafața patului să fie tare
 POZIȚIA FOWLER
 Culcat pe spate cu genunchii îndoiți fiind o
poziție comodă și confortabilă

ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
 În cazul afecțiunilor coloanei vertebrale
Poziția semișezând

Culcat pe spate, toracele formează cu linia

orizontală un unghi de 45°

AFECȚIUNEA DETERMINATĂ

Afecțiuni cardiace

Afecțiuni pulmonare

După anumite intervenții chirurgicale pt prevenirea

pneumoniei hipostatice

În perioada de convalescență

ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI

Pt evitarea alunecării se asează sub regiunea

poplitee o pernă subțire (un sul)

Sub tălpi se poate fixa un sprijinitor

 Poziția Trendelenburg

 Culcat pe spate, cu ridicarea extremității distale a aptului cu 10-15 cm

 AFECȚIUNEA DETERMINATĂ
 În cazul sincopelor din cursul anesteziei generale, pe masa de operație
 După rahianestezie
 În anemii acute pentru autotransfuzii
 În hemoragiile mb inf si ale organelor genitale feminine după intervenții
ginecologice
 Pentru favorizarea drenajului secrețiilor din căile respiratorii superioare
 Decubit lateral cand există perisolul de aspirație a secrețiilor sau conținutului
gastric
 ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
POZIȚIA TRENDELENBURG
 Pacientul poate prezenta vertij la menținerea
îndelungată a acestei poziții ,
 la indicația medicului se poate întrerupe pt o
perioadă de timp
Poziția șezând
 În pat: se ridică somiera patului astfel ca trunchiul să facă un unghi
drept cu membrele inferioare
 AFECȚIUNEA DETERMINATĂ
 Pacienți dispneici
 Insuficiență cardiacă
 In perioada acceselor de astm bronșic
 Pacienți vârstnici
 Dupa anumite intervenții chirurgicale
 ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
 Sub tălpi asezăm sprijinitor
 Îmbrăcăm/acoperim corespunzător pacientul
 Decubit lateral drept sau stâng
 Pacientul culcat pe o parte capul sprijinit
pe o pernă, membrul inferior care este în
contact cu suprafața patului este întins iar
celălalt deasupra indoit
 AFECȚIUNEA DETERMINATĂ
 Pacienți cu deficit motor, cu fracturi
 Pleurezii, meningite, după intervenții
renale
 Pt puncția lombară, pt efectuarea clismei

 ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
 Suport pentru pozitie confortabilă, pernă
sau sul
 Pacientul culcat pe abdomen,
Decubit ventral
capul intr-o parte asezat pe o
pernă subțire, membrele
superioare de o parte si de
alta a capului sau pe lângă
trunchi

pentru pozitie confortabilă,

pernă subțire sub torace și AFECȚIUNEA DETERMINATĂ
abdomen

Poziție de somn pentru

ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
sugari și copii mici

Pt drenarea unor colecții

Pt pacienții cu escare extinse
purulente
 POZIȚIA GINECOLOGICĂ
 Pacientul este în decubit dorsal cu genunchii
îndoiți și coapsele îndepărtate
 Pe masa ginecologică
 AFECȚIUNEA DETERMINATĂ
 Poziție pt examinare și tratamente ginecologice și
obstetricale
 Pt examinări rectale
 ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
 Se menține poziția doar cât timp este necesar
 În afară de regiunea interesată, pacienta este bine
acoperită
 Poziția genu-pectorală

 Pacientul este așezat pe genunchi, aplecat înainte,

genunchii ușor îndepărtați, pieptul atinge suprafața patului
 AFECȚIUNEA DETERMINATĂ
 Poziție pt examinare rectală
 Tușeu rectal
 Rectoscopie
 ATITUDINI ȘI ABILITĂȚI
 Se evită menținerea nejustificată ca timp a acestei poziții,
pacientul acuzând oboseală, discomfort, durere
 Poziţii patognomonice
 Sunt specifice unei boli; de exemplu, în tetanos
– opistotonus– poziția de arc de cerc a pacientului sprijinit in occiput si calcaie datorata spasmului prelungit al
mușchilor spatelui;
– pleurostotonus: atitudine de incovoiere a corpului lateral, in arc de cerc, determinata de contractura muschilor
unei jumatati a corpului.
– poziţia „cocoş de puşcă”, în meningită (capul în hiperextensie iar membrele inferioare flectate atât din articulaţia
coxofemurală cât şi din aceea a genunchiului).

 Dificultate de schimbare a poziţiei

 – semişezând în pat (pacienţii cu dispnee)
– decubit ventral (poziţie inadecvată, când pacientul nu-şi poate schimba singur poziţia)

 Dificultate de a ramane in pozitie adecvata

 – greutate in a-si mentine pozitia;
torticolis – contractura mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului, care limiteaza miscarile de rotatie a
capului;
bătătură (clavus) – hiperkeratoză uşor reliefată, netedă.
Intervenţii ale asistentei medicale – pacient cu imobilitate
 Obiective – Intervenţiile autonome si delegate
 Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată
 – planifică un program de exerciţii, în funcţie de cauza imobilizării şi de capacitatea pacientului.
 Pacientul să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare
 – schimbă poziţia pacientului la fiecare 2 ore;
– masează regiunile predispuse la escare;
– efectuează exerciţii pasive, la fiecare 2 ore;
– învaţă pacientul care este postura adecvată şi cum să efectueze exerciţii musculare active.
 Pacientul să-şi menţină funcţia respiratorie
 – învaţă pacientul:
– să facă exerciţii de respiraţie profunde;
– să tuşească şi să îndepărteze secreţiile;
– administrează medicaţia prescrisă de medic.
 Pacientul să fie echilibrat psihic
 – pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire ;
– redă încrederea pacientului că imobilitatea sa este o stare trecătoare şi că îşi va putea relua mersul.
 Pacientul să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi fundamentale
 – suplineşte pacientul în satisfacerea nevoilor sale, îl serveşte la pat cu cele necesare.
 Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu hiperactivitate

 Obiective – Intervenţii autonome şi delegate

 Pacientul să prezinte mobilitate normală
 – înlătură stimulii din mediul înconjurător (asigură semiobscuritatea încăperii,
izolarea fonică, reducerea numărului de vizitatori);
– asigură condiţii ca bolnavul să facă băi călduţe, să consume lichide la
temperatură moderată.
 Pacientul să-şi menţină integritatea fizică
 – supraveghează permanent pacientul, pentru a nu se răni;
– înlătură obiectele contondente;
– aplică constrângeri fizice, dacă este cazul (chingi, cămaşă de protecţie);
– administrează tratamentul tranchilizant prescris de medic.
 Intervenţiile asistentei medicale – pacient cu necoordonarea
mişcărilor
 Obiective – Intervenţiile autonome şi delegate
 Pacientul să fie echilibrat psihic
 – pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire.
 Pacientul să aibă tonusul muscular adecvat activităţii depuse
 – planifică un program de exerciţii şi de mers, în funcţie de capacitatea pacientului ;
– învaţă pacientul să utilizeze diferite aparate de susţinere pentru activităţile
cotidiene ;
– ajută pacientul să facă băi calde, exerciţii fizice, îi face masaje la nivelul
extremităţilor ;
– administrează medicaţie antiparkinsoniană.
 Pacientul să-şi satisfacă toate nevoile organismului
 – pacientul va fi ajutat să-şi satisfacă nevoile organismului.
 Deformări ale coloanei vertebrale
 – cifoză (deviaţia
coloanei vertebrale, cu o
convexitate posterioară);
– lordoză (accentuarea
curburii lombare a
coloanei vertebrale);
– scolioză (deviaţia
laterală a coloanei
vertebrale).
Deformări ale membrelor inferioare
 – genu valgum – deformări în care genunchii sunt apropiaţi, iar picioarele depărtate;
 genu varum – deformări în care genunchii sunt depărtaţi, în schimb picioarele
apropiate;
 – picior strâmb

– sprijinit pe antepicior (equin) ;

– sprijinit pe călcâi (talus);
– sprijinit pe partea externă
(varus);
– sprijinit pe partea internă
(valgus);
 picior plat – bolta plantară
prăbuşită;