CAPITOLUL II

 Modificări observabile la inspecţia generală Atitudini şi posturi: normală, pasivă,

forţată (ortopneea, decubit lateral, decubit ventral, „cocoş de puşcă”, torticolis,
opistotonus, alte poziţii forţate)

 Faciesul: hipocratic, mitral, acromegalic, mixedematos, hipertiroidian, tetanic,

peritoneal, parkinsonian, cushingoid, lupic, ftizic, „de paiaţă”, „de mumie”, vultuos,
„nas în şa”, aortic, rinofima, alte tipuri de facies.

 Tegumente şi mucoase: modificări tegumentare de culoare, leziuni elementare ale

pielii, leziuni vasculare, edemul, tulburări trofice Tulburări ale fanerelor. Sistemul
ganglionar. Sistemul osteoarticular Statura şi tipul constituţional; Starea de nutriţie
(normală şi modificări patologice) Starea de conştienţă: torpoarea, obnubilarea,
stupoarea, pierderea conştienţei (sincopa, coma) Tulburări de sensibilitate

 Semne neurologice: echilibru static, motilitate voluntară, coordonarea mişcărilor

reflexe, sensibilitatea, mişcări involuntare
 Modificări observabile la inspecţia generală
 Atitudini şi posturi: normală, pasivă, forţată (ortopneea, decubit lateral, decubit ventral,
„cocoş de puşcă”, torticolis, opistotonus, alte poziţii forţate)

• Prin ATITUDINE , în medicină se înțelege absența sau modificarea posibilităților de

mișcare, deplasare sau de efectuare a gesturilor de igienă personală, de alimentație, etc.
• De asemenea, atitudinea reflectă și poziția pe care tinde bolnavul să o adopte în
anumite suferințe.
• ATITUDINEA cuprinde:
• -poziția sau postura
• Poziția adoptată de pacient în pat
• mersul
Poziția pacientului
Pozițiile sunt
• Scopul cunoașterii de către
asistenta medicală a pozițiilor
pe care le adoptă pacientul, fie POZIȚIA Se mișcă Nu are nevoie
ACTIVĂ singur de ajutor
în pat, fie în timpul mersului
este de a informa medicul și a
descoperi sursa de dificultate POZIȚIA -lipsă de forță
care determină luarea de către -strare gravă
PASIVĂ fizică
pacient a diferitelor poziții.
-impusă de
POZIȚIA -poziție boală sau
FORȚATĂ neobișnuită necesitatea
unui tratament
Ortostatismul
• Reprezintă menținea corpului în poziția verticală datorită efectului sinergic la care
participă : scheletul, musculatura, ligamentele, elemente ale sistemului nervos,
cardiovascular,etc.
• Clinostatismul- este poziția culcată a corpului.
• Decubitul- este poziția orizontală a corpului.
Poate fi:
• Dorsal
• Ventral
• lateral
• Poziția decubit Ventral
• În poziția decubit ventral, pacientul este așezat pe stomac, cu spatele în sus. De
regula, fața pacientului este poziționată pe o parte. Se foloseștede obicei  în leziuni
ale spatelui sau regiunii fesiere.
• Poziția decubit dorsal
• În poziția decubit dorsal, pacientul este întins pe spate. Este considerată poziție de
odihnă, fiind folosită și în cazul intervențiilor chirurgicale abdominale. Se folosește
în leziuni ale membrelor.
• Poziția decubit lateral
•
Când pacientul este așezat fie pe partea dreaptă, fie pe partea stângă. De regulă, o
pernă este așezată între picioarele pacientului pentru confort.
 FACIESUL-reprezintă expresia feței corelat cu o
afecțiunea pe care o sugerează
FACIESUL BASEDOWIAN
FACIESUL HIPOCRATIC
• Este caracteristic afecțiunii de bază,
• -Față trasă, cenușie, cu ochi înfundați în boala BASEDOW, cu exoftalmie
orbite, cu șanțuri nazolabiale adâncite, bilaterală sau asimetrică, fantă
cearcăne și nas ascuțit.Apare în afecțiuni palpebrală larg deschisă, privire vie,
grave cu atingere peritoneală, de tipul inteligentă, uneori clipire rară
peritonitelor prin perforație.
Facies mixedematos Facies acromegalic 

• –cu aspect de lună plină, cu fața rotundă,

• apare în hipersecreția de hormon
palidă, inexpresivă, alopecia jumătății
externe a sprâncenelor, voce aspră și somatotrop hipofizar și se caracterizează
groasă, păr rar, aspru, uscat, decolorat, prin dezvoltarea accentuată a arcadelor
friabil, specifică hipotiroidismului. Acest orbitale, nasului, urechilor, buzelor
aspect este denumit facies buhăit. (prognatism)
 Facies mitral  Faciesul anemic 

• apare la pacienții cu afectarea valvelor • – este un facies palid pai, cu mucoasele

mitrale și este tipic, cu cianoza nasului, conjunctivale palide și apare în anemiile severe,
buzelor și urechilor, pe un fond palid al mai ales de tip feripriv.
tegumentelor
 Faciesul hectic 
Faciesul congestiv 
• – pomeții obrajilor sunt roșii pe un fond palid al
• – este opusul celui anemic, culoare roșie
feței, mai ales la cei cu forme grave de TBC
vineție, mai ales la nivelul obrajilor,
lobului urechii, nasului și mentonului;
apare la cei cu poliglobulii secundare sau
primare, la cei cu HTA sau la cei cu febră
mare.

• Menton=bărbie
•Facies cirotic sau hepatic – prezintă
o culoare galbenă, teroasă (icterică sau
subicterică), cu venectazii pe pomeții
obrajilor și pe nas, buze subțiate, roșii,
carminate; apare la cei cu hepatită
cronică activă și la cei cu ciroză.
•Faciesul adenodian – este specific copiilor cu
polipi nazali sau vegetații adenoide și apare ca
un facies cu îngustarea nasului, proeminența
buzei și a arcadei superioare; concomitent,
apare o voce tipică, nazonantă și tulburări ale
auzului;
 Faciesul cushingoid – este tipic pentru cei cu
Faciesul rigid – este fața hipersecreție de hormoni glucocorticoizi
fără mimică: apare la suprarenalieni; faciesul este rotund (lună plină),
pacienții cu boala cu piele roșie violacee, gură mică, acnee, gât
Parkinson gros așa numit “de bizon”, iar la femei apare
hirsutismul.(creșterea excesivă a părului)
•Faciesul lupoid – este caracteristic pentru
pacienții cu lupus eritematos sistemic și
apare cu o erupție cutanată caracteristică
sub formă de fluture la nivelul nasului și
obrajilor; erupția este eritematoasă cu
scuame fine;
•Faciesul din sclerodermie – apare rigid,
micșorat, fără riduri și cute faciale,
inexpresiv, cu nas și buze subțiri; este
comparat cu o icoană bizantină;
•Faciesul vultos – este tipic pentru pacienții
cu febră mare, cum ar în pneumonii, 
bronhopeumonii, gripe etc.
•Faciesul asimetric – apare în paralizia de
nerv facial, când o parte a feței este
paralizată și determină asimetria feței;
•Faciesul ca o pară – apare la cei cu
parotidită epidemică sau cu adenopatii mari
submandibulare;
 • Modificări tegumentare
• Modificări de culoare a tegumentelor
Culoarea tegumentelor se apreciază la inspecția pacientului.Cele mai frecvent, aceasta
se apreciază la nivelul feței și a zonelor descoperite ale pacientului.Dar un examen
clinic corect trebuie să aprecieze culoarea tegumentelor din toate regiunile.
Modificările de culoarea a tegumentelor sunt:
 paloarea
 roșeața
 cianoza
 icterul
 PALOAREA

Paloarea reprezintă colorația deschisă a tegumentelor și mucoaselor vizibile, care constă în dispariția nuanței
rozate obișnuite.
Cauzele sunt următoarele:
-îngroșarea tegumentelor
-edemul
-scăderea hemoglobinei( Hb) în capilarele dermice prin hipodezvoltare sau prin vasocontrucție

Apare în:
-constituțional
-stări nervoase
-abuz de diverse substanțe toxice
-rău de mare, mașină sau avion
-crize de angină pectorală, tahicardie paroxistică, indigestie, lipotimie, frig.
-hemoragii
-boli de sânge
-infecții acute sau cronice
-stări toxice
 ROȘEAȚA

Roșeața sau eritemul este o exagerare a nuanței rozate obișnuite a tegumentelor.

Cauzele pot fi:-transparență accentuată a tegumentelor

-creșterea cantității de ohihemoglobină în circulație
-vasodilatație accentuată a vaselor cutanate

Apare în:
-expunerea la temperaturi înalte
-stări febrile
-efort fizic
-stări emotive
-menopauză
-etilism
 CIANOZA

Este culoarea albastră-vinție a tegumentelor și mucoaselor care se evidențiază în zonele cu circulație capilară intensă.
Cauza este reprezentată de creșterea cantității de hemoglobină redusă, peste 5% în vasele mici în anumite teritorii.
Tipuri:
a) Cianoza adevărată, care poate fi:
-cianoza centrală
-cianoza periferică
-cianoza prin modificări ale compoziției sangvine
b) Colorația cianotică
c)Pseudocianoza
 ICTERUL

Icterul este colorația galbenă a pielii și mucoaselor determinată de impregnarea cu bilirubină, când concetrația acesteia în sânge crește
peste valoarea normală de 1mg la 100 ml sânge.
Pacienții icterici trebuie examinați la lumina zilei, deoarece lumina artificială modifică culoarea.

După nuanța culorii , se întâlnesx patru tipuri de icter:

1.Icter flavinic
2.Icter verdinic
3.Icter rubinic
4.Icter melanic
 Leziunile elementare cutanate

Leziunile elementare cutanate ale pielii se clasifică în:

A.Leziuni elementare produse prin modificări de colorație a tegumentului, fără

modificări ale reliefului.

B. Leziuni elementare cu conținut solid

C.Leziuni elementare cu conținut lichid

D. Leziuni elementare prin soluții de continuitate

E. Deșeuri cutanate

F. Sechele cutanate
 A.Leziuni elementare produse prin modificări de colorație a tegumentului, fără modificări ale reliefului.

Leziunile elementare prin modificări de colorație sunt:

a) Leziunile discromice
Petele discromice iau naștere prin lipsa sau excesul de pigment melanic.
Caracteristici:
-nu dispar la vitropresiune
-nu sunt însoțite de fenomene inflamatorii
- Pot fi permanente sau trecătoare
- Ele sunt:
- -pete pigmentare hipercrome: sunt pete brune sau negre( nevi pigmentari)
- -pete acromice: sunt pete de culoare albă determinată de lipsa pigmentului melanic(cele congenitale sunt albinismul si nevii
acromice, iar cele dobândite: vitiligo)
- -pete artificiale
- - macula: este o pată netedă de culoare roz sau roșiatică, de dimensiuni mici( sub 1 cm diametru) și apare în boli ca rujeola,
rebeola.
- B) Petele vasculo- sangvine
- Petele vasculo- sangvine apar prin înmulțirea sau dilatarea aori extravazarea vaselor de sânge de la nivelul pielii.Ele sunt:
- -pete vasculare
- -pete purpurice
- -petele eritematoase
 LEZIUNI ELEMENTARE CU CONȚINUT SOLID

Leziunile elementare cu conținut solid sunt leziuni de consistență dură, nu conțin lichid și sunt proeminente. În
această categorie intră:
a) PAPULA este o proeminență de mici dimensiuni, rotundă, cu diametrul mai mic de 0.5 cm, de culoare
diferită, palpabilă.Poate fi:
-epidermică- veriga vulgară
-dermică- papula sifilitică
-epidermo-dermică- lichenul plan
B) PLACA URTICARIANĂ- este o leziune proeminentă, de culoare roșie, net delimitată, de dimensiuni
variabile, de consistență elastică sau dură, cre apare și reapare rapid.Se aseamănă cu leziunile produse de urzică.
C) TUBERCULUL-este o formațiune dermică, circumscrisă, de mici dimensiuni(mm) de consistență moale sau
dură, proeminente sau nu, de culoare roșie-violacee sau maroniu-gălbuie, care evoluează spre ulcerație și se
vindecă cu cicatrice.
d) NODULUL și NODOZITATEA- sunt formațiuni dermice sau hipodermice, solide, profunde , care cuprind
toate straturile pielii, de dimensiuni variate, palpabile.
e) GOMA- este o leziune hipodermică, proliferativă, și necrozantă,nodulară, ovulară sau roundă.
f) KERATOZA –este îngroșarea localizată a stratului cornos al epidermei.

g)LICHENIFICAREA –este îngroșsarea circumscrisă, globală a tuturor straturilor pielii

h)VEGETAȚIA-este oleziune pediculată, filiformă sau globuloasă uneori cu aspect conopidiform

i) TUMORA-este o masă de țesut neoformat, circumscrisă, care se dezvoltă în organism prin înmulțirea exagerată a
unor celule. Ea poate fi benignă( adenom) sau malignă(epiteliom)

C.LEZIUNI ELEMENTARE CU CONȚINUT LICHID

PUSTULA-este
BULA-se mai o leziune cu
Vezicula-Apare numește si conținut purulent,
în herpes ,herpes FLICTENĂ de dimensiuni
zoster, varicelă variabile
 LEZIUNI ELEMENTARE PRIN SOLUȚI DE
CONTINUITATE

) ESCORIAȚIA- este o pierdere de subtsanță liniară, superficială sau profundă.

ULCERAȚIA-este o pierdere de subsanță.Ea poate fi superficială sau profundă
) FISURA- este o soluție de continuitate liniară, care ajunge până la nivelul dermului, localizată la plicile de
flexiune sau orificiile naturale.
) EROZIUNEA- este o pierdere de substanță care interesează epidermul

Deșeuri cutanate
( sunt leziuni care se elimină de pe suprafața pielii)

SCUAMA- este un deșeu cutanat care rezultă din exfolierea celulelor cornoase ale pielii
CRUSTA – este un deșeu cutanat care se produce prin solidificarea unor secreții.
) ESCARA- este un deșeu cutanat care rezultă din necroza circumscrisă a pielii(are culoarea neagră-cenușie)