Nevoia de a mentine temperatura corpului

in limite normale
 Menţinerea temperaturii în limite
normale este necesitatea
organismului de a conserva o
Definiție temperatură la un grad aproximativ
constant, pentru a-şi menţine starea
de bine fizic si mental.
 Independența în satisfacerea nevoii

• Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre

termogeneză şi termoliză. Menţinerea echilibrului este asigurată de
funcţionarea centrilor termoreglatori, situaţi în hipotalamus.
• În producerea de căldură – termogeneza – intervin procesele
biochimice, căldura fiind rezultatul proceselor oxidative din organism,
mai ales prin activitatea musculară şi glandulară dar si prin aport de
alimente (în special alimente energetice ca lipide şi glucide).
 Independența în satisfacerea nevoii
❖Producerea de căldură este rezultatul:
– activităţii fizice şi contracţiei musculare;
– aportului de alimente (în special alimente energetice ca
lipide şi glucide)
– aportului hormonal (secreţie hipofizară sau tiroidiană);
– variaţiei temperaturii mediului înconjurător.
 Independența în satisfacerea nevoii
• Scăderea temperaturii aerului intensifică arderile din
organism rezultând eliberarea compensatorie de căldură.
Scăderea accentuată şi continuă a temperaturii aerului
conduce reflexogen la apariţia contracţiilor musculare
minore manifestate prin tremurături şi frison.
• În pierderea de căldură – termoliza – intervin mecanisme
fizice, căldura pierzându-se prin piele, plămâni, rinichi.
 Independența în satisfacerea nevoii
• Pierderile se realizează prin:
• – evaporare, care reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării
transpiraţiei şi evaporării ei prin piele. Respiraţia antrenează o pierdere de
căldură şi, astfel, răcirea corpului; chiar în stare de repaus când pielea pare
uscată are loc evaporarea sudorii foarte lent – perspiraţie insensibilă.
• – radiaţie, care reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde
electromagnetice, atunci când temperatura mediului înconjurător este mai
mică decât temperatura corpului;
• – conducţie, care reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al
corpului cu obiecte reci (băi reci, cuburi de gheaţă);
• – convecţie, care reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în
jurul corpului(evantai, vant rece)
 Independența în satisfacerea nevoii
• Temperatura mediului înconjurător influenţează
termogeneza astfel:
• – când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale
reflexă, se produce o creştere a activităţii musculare
(tremurături) şi deci se intensifică procesele oxidative.
• – când temperatura mediului înconjurător creşte, se
produce pe cale reflexă o diminuare a proceselor oxidative.
 Independența în satisfacerea nevoii
• În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice:
• – vasoconstricţie, în caz de frig, deci pierderi reduse de
căldură;
– vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului,
deci pierderi mai mari de căldură.
• Echilibrul dintre termogeneza şi termoliză se numeşte
homeotermie.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
• Factori biologici – vârsta
• Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită
imaturităţii centrului reglator, de aceea temperatura lor
corporală este uşor influenţată de cea a mediului ambiant.
Temperatura corpului la nou-nascut este cuprinsă între 35,5 şi
37,5° C.
• Adultul îşi menţine temperatura corpului între 36-37° C.
• Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus
la temperaturi în jur de 35-36° C (prin diminuarea proceselor
oxidative).
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
• – exerciţiul – în timpul activităţii musculare foarte Intense,
temperatura corpului poate creşte cu 2,2-2,7° C peste valorile
normale, dar revine când activitatea încetează. Temperatura
corpului scade în timpul inactivităţii.
• – alimentatia– ingestia de alimente, în special proteinele, creste
temperatura corpului;
• – ritmul circadian: temperatura corpului variază în funcţie de ora
zilei: este minimă între orele 3-5 dimineaţa (remisiune
matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în timpul
somnului; este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea
vesperală); valorile matinale sunt cu 0,5° C mai mici decât
vesperale;
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
• – sexul – la femei temperatura corporală înregistrează
valori peste 37° C în a doua jumătate a ciclului menstrual,
în timpul ovulaţiei;
• – activitatea hormonală: temperatura femeilor este mai
fluctuantă decat a barbatilor in functie de perioada ciclului
menstrual.
• Factori psihologici – anxietatea, emoţiile puternice pot
determina o creştere a temperaturii corporale.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

• Factori sociologici
• – locul de muncă cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii
mediului ambiant pot determina dereglări ale temperaturii corpului
• – climatul – umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale,
climatul rece şi umed determină scăderea temperaturii corpului
• – locuinţa – temperatura încăperii influenţează temperatura corpului.
Astfel: camera supraîncălzită produce creşterea temperaturii corpului
prin radiaţia aerului către individ. Acelaşi fenomen, în sens invers, se
întâmplă când temperatura locuinţei este scăzută.
 Manifestări de independenţă
• Temperatura corporală
• – nou-născut şi copilul mic 36,1-37,7° C;
– adult 36-36,9° C obţinută prin măsurare în cavitatea axilara;
– vârstnic 35- 36,9° C , în functie si de activitate;
– prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin,
cavitatea bucală) valorile sunt cu 0,3-0,5° C mai mari decât cele
axilare.
• Exemplu:
• rect, vagin – 37,5° C axilă – 36,7 ° C
• cavitatea bucală – 37° C esofag – 37,3° C
 Manifestări de independenţă
• Piele
• – culoare roz, calda;
– transpiraţie minimă;
– senzaţie de confort faţă de frig sau căldură.
• Stare de confort – pacientul exprima stare de bine;
• Starea de constienta si functiile vitale – fara modificari .
• Temperatura mediului ambiant – 18- 24° C.
 Când temperatura mediului ambiant este
Intervenţiile crescută, învaţă pacientul:
asistentei – să reducă din alimentaţie, alimentele cu
medicale valoare calorică mare; de exemplu, grăsimile;
pentru – să consume lichide şi alimente reci;
menţinerea – să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la
locul de muncă;
independenţei
– să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de
în satisfacerea culoare albă.
nevoii
 Intervenţiile – Cand temperatura mediului ambiant este
asistentei scăzută, învaţă pacientul:
medicale – să crească cantitatea de alimente, în
pentru general, şi a celor calorigene, în special;
menţinerea – să ingere lichide şi alimente calde;
– să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C;
independenţei
– să poarte îmbrăcăminte călduroasă.
în satisfacerea
nevoii
Depedenţa în satisfacerea nevoii de a menţine constantă
temperatura corpului

• Survin două probleme de dependenţă:

• 1. Hipertermia
2. Hipotermia
 Hipertermia

• Problema de dependenţă constă în ridicarea

temperaturii corporale peste limita normale: 37° C
la adult.
• Hipertermia poate constitui un mecanism de
apărare a organismului, pentru că, în momentul
invaziei microbiene, determină producerea de
anticorpi printr-o creştere a metabolismului.
 Manifestări de dependenţă

• Subfebrilitatea – 37-38° C
Febră moderată – 38-39° C
Febră ridicată – 39-40° C
Hiperpirexie – 40° C

• Hipotermie – sub 36° C

 Manifestări de dependenţă

• Frisoane – reactie nervoasa la frig sub actiunea S.N.V., datorita

ascensiunii bruste a temperaturii interne si se manifesta prin contracţii
musculare puternice.
• Piele roşie, caldă, umedă – pielea, la început, este palidă, apoi roşie,
caldă şi transpirată.
• Piloerecţia – piele de găină, senzaţie de frig.
• Sindrom febril – grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie,
tahipnee, inapetenţă, sete, oligurie, urini concentrate, convulsii,
halucinaţii, dezorientare.
• Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile
infecţioase
 Manifestări de dependenţă

• Tahicardie, tahipnee, oligurie, inapetenta

• Convulsii la copii
• Tulburari ale starii de constienta : de la apatie – obnubilare
pana la delir cu halucinatii
• Cefalee, curbatura (dureri difuze la nivelul muschilor
insotite de senzatia de epuizare)
 Tipuri de febra in functie de aspectul curbei
febrile
• Febră continuă , in platou – egala, cu mici fluctuatii
• Febră intermitentă – mari variatii intre valori, dar fara sa revina la normal
• Febră remitentă – diferenţă de câteva grade între valorile înregistrate
dimineaţa şi seara, în perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu
scad sub 37° C.
• Febră recurentă – perioade febrile de 4-6 zile, ce alternează cu perioade de
afebrilitate de 4-6 zile, trecerile făcându-se brusc.
• Febră ondulantă – perioade febrile, ce alternează cu perioade de
afebrilitate, trecerea făcându-se lent.
• Febra nocturna – apare in timpul noptii, uneori se inverseaza curba
termica (dimineata este febril, seara T scade, pentru a aparea din nou in
cursul noptii)
 În evoluţia oricărei febre (hipertermie) se
disting trei perioade:

– perioada iniţială (de debut) ;

– perioada de stare ;
– perioada de declin.
• Perioada de debut poate fi de câteva ore – debut brusc – sau de
câteva zile – debut lent.
• Perioada de stare poate să dureze zile sau săptămâni, aspectul
curbei febrile fiind diferit, în funcţie de boală.
• Perioada de declin poate fi scurtă – declin în criză — sau de
câteva zile.
 Intervenţiile asistentei medicale
– pacient cu hipertermie
• Obiective –
Pacientul să- - Se masoară temperatura corpului dimineata si
şi menţină seara sau de mai multe ori pe zi, in timpul
temperatura
corpului în
acceselor febrile
limite - Se supraveghează zilnic respiratia, pulsul, TA si
fiziologice comportamentul bolnavului
- Se aplica masuri adaptate de reducere a febrei
 Intervenţiile asistentei medicale
– pacient cu hipertermie
• Obiective – – aeriseste încăperile fără scăderea exagerată a temperaturii ambiante,
minim 18°C;
Pacientul – aplică comprese şi împachetări reci, pungi de gheaţă;
să-şi – fricţioneaza cu alcool pacientul;
– asigură toaleta pe regiuni şi generală a pacientului;
menţină – schimbă lenjeria de corp şi de pat;
temperatura – schimbăm poziţia pacientului în pat;
– asigura regim alimentar sărac în proteine, calorii, regim alimentar
corpului în bogat în hidraţi de carbon;
limite – unde nu sunt contraindicaţii supliment de Na;
– în caz de frison asigură pacientului pături, sticle cu apă caldă, etc;
fiziologice – administeaza medicaţia prescrisă de medic cu acţiune antitermică,
antibiotice;
 Intervenţiile asistentei medicale
– pacient cu hipertermie
• Obiective
Pacientul – administreaza O2;
să-şi – comunică efectele medicaţiei prescrise medicului;
– foloseste aparate pentru ventilaţie şi climatizare a aerului;
menţină – efectueza educaţie pentru prevenirea hipertermiei;
temperatura – monitorizeaza şi evalueaza funcţiile vitale;
corpului în – supraveghem starea de conştientă a pacientului;
– efectueaza la indicaţia medicului recoltări sanguine în puseu
limite febril: hemocultură;
fiziologice – preleveaza probe biologice pentru examene de laborator.
 Hipotermia
• Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub
limite normale (< 35° C), cauzată de un dezechilibru între
termogeneza şi termoliză. Este mai puţin nocivă decât
hipertermia.
• În functie de temperatură, hipotermia se poate clasifica în:
– usoară: temperatura corpului intre 35-32 ° C ;
– medie: temperatura corpului intre 32-28 ° C ;
– gravă: temperatura corpului sub 28 ° C .
 Surse de dificultate
• – în copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a
mecanismelor de termoreglare;
• la adult – de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine,
de abuzul de sedative şl alcool; interventii chirurgicale( operatia
pe cord deschis); malnutritia si/sau inanitia, sepsis (de obicei
bacterian), leziunile hipotalamice (tumori, inflamatii), leziunile
maduvei spinarii la nivelul primei radacini a nervului toracic sau
deasupra acesteia
• la persoana vârstnică, cauza este încetinirea activităţii sistemului
nervos.
 Manifestări de dependenţă
Imediate
• – tremuraturi;
– frisoane;
– pielea rece la inceput palida apoi roşie (la nivelul feţei, urechilor,
mâinilor) sau albastruie (cianoza);
– apatie (lipsa de interes sau grija);
– afectarea capacitatiilor intelectuale;
– tulburari de echilibru;
– tulburari de vorbire (pronuntie nedeslusita);
– parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
– dificultate in a indeplini sarcini.
 Manifestări de dependenţă
Tardive
– trunchiul rece, la palpare;
– rigiditatea musculara;
– bradicardia (batai cardiace cu frecventa sub normal);
– respiratii superficiale si bradipnee (respiratii cu frecventa joasa);
– hipotensiune arteriala;
– slabiciune;
– somnolenta;
– pierderea constientei;
– frisoanele se opresc atunci cand temperatura scade sub 32 C.
– durere la nivelul extremitatilor expuse la frig;
– edem;
– tumefiere a intregului corp;
– degeraturi- leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de
temperatura scăzută;
 Intervenţiile asistentei medicale
– pacient cu hipotermie

Obiective • – încălzeşte lent pacientul.

• Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent,
nu brusc (cu aproximativ 1 grad pe ora) si consta in:
Pacientul să aibă • – incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald,
temperatura inlocuirea imbracamintei ude cu una uscata si invelirea
cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in hipotermiile
corpului în limite usoare si medii cu temperaturi peste 31 grade celsius;
fiziologice – incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade
celsius), acoperirea cu paturi electrice, infasurarea in
haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa calda;
– incalzire interna activa: care se face dupa transportul
victimei la spital (ventilatie cu O2 cald, fluide calde etc.).
 Intervenţiile asistentei medicale
– pacient cu hipotermie

Obiective
• – creşte treptat temperatura mediului ambiant;
– recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei,
Pacientul să aibă hemogramei, hematocrituiui;
– monitorizeaza functiile vitale, electrocardiograma;
temperatura – corecteaza depletia de volum circulant (perfuzie cu
corpului în limite ser fiziologic incalzit sau glucoza 5%/ser fiziologic);
– administreaza medicatia recomandata de medic.
fiziologice
 Intervenţiile asistentei medicale
– pacient cu hipotermie
Obiective

- Pacientul să fie
• – administrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici,
echilibrat la intervale regulate de timp;
hidroelectrolitic – calculează raportul ingestia-excretia pe 24 ore.
•
- Pacientul să-şi – masează extremităţile;
– administrează tratamentul prescris: antibiotice,
păstreze corticoizi, analgezice.
integritatea
tegumentelor
 Important
• Hipotermicul nu poate fi declarat decedat pana ce nu este reincalzit.
• Reincalzirea hipotermicilor se face lent, cu 1°C/oră.
• Resuscitarea acestora este de durata mai lungă, pana la atingerea T normale a
corpului.
• Defibrilarea nu poate fi folosită decat dupa ce temperatura corpului este
peste 30 °C
 Termeni medicali
❑ Subfebrilitate - temperatura corpului = 37-38°C
❑ Febra moderata – temperatura corpului = 38-39°C
❑ Febra ridicata – temperatura corpului – 39-40°C
❑ Hiperpirexie – temperature corpului peste 40°C
❑ Frisoane – contractii musculare puternice
❑ Piloerectia – piele de gaina, senzatie de frig
❑ Febra continua – mentinerea T corporale în perioada de stare a bolii
peste 37°C, cu dieferenta sub 1°C intre valorile inregistrate dimineata si
seara
❑ Febra intermitenta – diferenta de cateva grade intre valorile
inregistrate dimineata si seara in perioada de stare a bolii, cele mai mici
valori scazand sub 37°C
 Termeni medicali
• Febra remitenta – diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si
seara, in perioada de stare a bolii, dar cele mai mici valori nu scad sub 37 °C
• Febra recurenta – perioade febrile de 4-6 zile, ce alterneaza cu perioade de
afebrilitate de 4-6 zile, trecerile facandu-se brusc.
• Febra ondulantă – perioade febrile ce alterneaza cu perioade de afebrilitate,
trecerea facandu-se lent
• Hipotermie – valori ale T corpului sub limita normala de 36°C
• Cianoza – coloratie vinetie a buzelor, unghiilor, urechilor
• Eritem – roseate fetii, urechilor, mainilor
• Degeraturi – leziuni de necroza la nivelul pielii, determinate de temperature scazuta
• Homeotermie – echilibrul intre eliminarea si producerea de caldura in organism
 Termeni medicali
• Termoreglarea – functia centrala a organismului care mentine echilibrul dintre
termogeneza si termoliza
• Termogeneza – producerea de caldura datorita activitatii muschilor, glandelor cutanate si
ficatului, ficatul produce cca. 20% din caldura corpului
• Termoliza – pierderea de caldura care se realizeaza prin urmatoarele procese fizice:
• Radiatia sau iradierea – pierderea de caldura sub forma de unde electromagnetice atunci cand T
mediului ambiant este mai scazuta decat T corpului (timp rece, aer uscat); la randul sau corpul uman
poate sa absoarba radiatii calorice de la corpurile calde aflate in apropierea sa (soba, calorifer)
• Conductia – pierderea de caldura prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (apa rece, gheata)
• Convectia – pierderea caldurii prin circulatia aerului rece in jurul corpului (vant rece, curenti de aer
naturali, ventilator)
• Evaporarea – pierderea de caldura prin eliminarea de lichide din organism, se realizeaza prin
transpiratie cutanata si prin respiratie.