TERMOREGLAREA

1
 TERMOREGLAREA - Cuprins
• Termogeneza
• Termoliza
• Termoreglarea
• Hipotermia
• Hipertermia
• Sindromul febril

2
3
 TERMOREGLAREA – Definiţie
• HOMEOSTAZIE - HOMEOTERMIE
• Menţinerea constantă a temperaturii interne a corpului, indiferent de variaţiile
temperaturii mediului extern sau de starea de repaus fizic/psihic sau efort fizic
• Caracteristici:
• Valori normale la adult
• În repaus: 37°C ± 0,6 °C
• Temp. orală 36,7 °C
• Temp. rectală > 0,5 °C faţă de temp. orală
• Temp. axilară < 0,5 °C faţă de temp. orală

4
 TERMOREGLAREA – Definiţie
• În condiţii de efort fizic sever/prelungit: 37,5°C - 38°C
• Ritm de variaţie circadian (~ 0,6°C) – Vezi Curs Bioritmuri
Biocel Anul I
• valori mai mici: dimineaţa (ora 3.00) – „ora critică”
• valori mai mari: seara (ora 18.00)
• variaţii în raport cu digestia
• variaţii în raport cu fluxul menstrual (LH)
• Reglare strict prin mecanisme de control de tip feed-back
neuro-endocrin

5
 TERMOREGLAREA – Definiţie
• Menţinerea constantă a temperaturii reale a corpului este
obligatorie pentru menţinerea activităţii enzimatice intra- şi
extracelulară
• Temperatura internă reprezintă un prag de echilibru între:
• producerea de căldură numită TERMOGENEZĂ
• pierderea de căldură numită TERMOLIZĂ

6
 TERMOREGLAREA – Fiziologie
• La poikiloterme – temperatura corpului apropiată de
cea a mediului ambiant
• La homeoterme - temperatura corpului este
constantă, indiferent de cea a mediului ambiant
• La majoritatea mamiferelor, temperatura corporală
variază între 36°C - 38°C

7
 TERMOREGLAREA – Fiziologie
• Căldura specifică a ţesuturilor vii este de 0,83 calorii/kg
cp/1°C
• La un adult de 70 de kg este nevoie de 58 de calorii pentru
a creşte temperatura cu 1°C/1,8°F
• În condiţii de metabolism bazal se consumă 60-70
calorii/oră pentru a creşte temperatura corporală cu
1,2°C/oră
• În efortul fizic, la nivelul musculaturii striate scheletice,
consumul de calorii poate atinge 800-1000 calorii/oră, cu
creşteri tranzitorii ale temperaturii generale cu până la 1-
2°C/oră
8
 TERMOREGLAREA – Fiziologie
• Temperatura în repaus la nivelul tegumentelor este
cuprinsă între 36,2-36,8°C – temperatura periferică
• La nivelul viscerelor 37-37,5°C – temperatura centrală
• Variaţiile termice ale mediului ambiant sunt cuprinse între
+21°C (îmbrăcat) şi +28°C (dezbrăcat)
• Harta termică a organismului – temperatură crescută în
dreptul viscerelor (ficat) sau în dreptul musculaturii
scheletice şi temperatură scăzută la nivelul pielii feţei,
extremităţilor şi căilor aeriene superioare
9
 TERMOREGLAREA – Fiziologie
• Factorii de mediu pot fi compensaţi prin factori comportamentali:
părăsirea unui mediu cu variaţii mari de temperatură (prea cald sau
prea rece), îmbrăcăminte adecvată, condiţii de locuit, mecanisme
neuro-umorale de control, autoreglare
• În aceste condiţii, corpul uman poate suporta variaţii extreme de
temperatură între -60°C şi + 50°C, pentru perioade limitate de timp.

10
 TERMOREGLAREA - Cuprins
• Termogeneza
• Termoliza
• Termoreglarea
• Hipotermia
• Hipertermia
• Sindromul febril

11
 TERMOGENEZA
• Producerea de căldură are loc în timpul reacţiilor chimice de oxido-
reducere (REDOX) = metabolismul energetic celular – 70% din energie
• Oxigenul creşte randamentul reacţiilor energogene de la 2 molecule
de ATP (glicoliză anaerobă din citosol), la 36 de molecule de ATP
(Ciclul Krebs la nivel mitocondrial)
• fosforilarea oxidativă eliberează energie sub formă de caldură –
termogeneză
• ATP-aza Na⁺/K⁺ dependentă de la nivelul membranelor celulare
prin degradarea ATP-ului degajă căldură - termogeneză

12
 TERMOGENEZA
• In repaus:
• Sursa principală de energie este reprezentattă de activitatea organelor
interne:
• 50-60% (ficatul peste 30%) din termogeneză în repaus
• Termogeneza organelor interne = controlată prin mecanisme
hormonale care stimulează catabolismul prin:
• adaptarea rapidă: SNV – Simpatic (Symp) – catecolaminele (CA): NA şi A
• adaptarea lentă: hormonii tiroidieni prin ↑ metabolismului bazal (M.B.)

13
 TERMOGENEZA
• La efort:
• Musculatura scheletică devine preponderentă în generarea de
căldură:
• 90% din energia din termogeneză în efort
• Termogeneza musculară este controlată prin variaţia tonusului
muscular, prin mecanisme complexe somatice, voluntare sau
vegetative, involuntare:
• contracţia musculară voluntară - mişcări de “încălzire”
• contracţia musculară involuntară – frison / rigiditate musculară

14
 TERMOREGLAREA - Cuprins
• Termogeneza
• Termoliza
• Termoreglarea
• Hipotermia
• Hipertermia
• Sindromul febril

15
 TERMOLIZA
• Pierderea de căldură
• Se realizează printr-o serie de mecanisme fizice:
• CONDUCŢIE
• CONVECŢIE
• IRADIERE
• EVAPORARE

16
 TERMOLIZA
• CONDUCŢIA – schimbul de căldură dintre corp şi mediul
înconjurător, datorită contactului direct cu mediul
• În aer este neglijabilă, mai ales în cazul îmbrăcămintei
adecvate (3-4%)
• În aerul cu o temperatură net inferioară corpului poate
deveni însemnată
• Foarte importantă în cazul imersiei în apă rece

17
 TERMOLIZA
• CONVECŢIA – este un proces fizic invers conducţiei
• Se realizează prin schimbarea permanentă a aerului cald din
contactul direct cu pielea
• Poate ajunge până la 12% din pierderile de căldură
• Cu cât viteza aerului este mai mare (exemplu în cazul vântului
sau deplasarea individului) cu atât creşte termoliza
• Un strat izolator de îmbrăcăminte poate diminua sau stopa
acest fenomen
• Stratul subcutanat de grăsime funcţionează ca izolator termic

18
19
 TERMOLIZA
• IRADIEREA – reprezintă modalitatea principală de pierdere a căldurii
corporale, ajungând la 60% din total
• Corpul uman emite radiaţii calorice electro-magnetice, în spectrul
infraroşu (λ = 5-20µm) care sunt absorbite de corpurile mai reci din
jur, solide sau lichide
• Se pot pierde între 1200-1400 de calorii/24 de ore
• Pierderile se realizează conform gradientului de transfer termic şi
suprafaţa corporală
• La copii pierderile pot fi importante
• Fenomenul are loc şi invers, corpul uman absoarbe radiaţii calorice
de la un corp încălzit
• Folosirea unor haine izolatoare împiedică procesul în ambele sensuri

20
 TERMOLIZA
• EVAPORAREA – este una dintre cele mai eficiente şi
rapide metode de pierdere de căldură la om
• În stare de repaus reprezintă aproximativ 25% din
pierderile calorice: 13% cutanat, 12% respirator
• În mediu exterior cu temperatură de peste 35°C, devine
principalul mecanism de termoliză
• Fluxul sangvin cutanat poate creşte de la 5% la 30% şi
astfel este stimulată activitatea glandelor sudoripare

21
 TERMOLIZA
• EVAPORAREA
• Glandele sudoripare eccrine produc 600 ml de sudoare care se
pierd în condiţii bazale prin perspiraţie insensibilă
• În condiţii de efort, temperatura crescută a mediului ambiant,
emoţii puternice, stres neuro-psihic secreţia sudorală poate
ajunge la 1,5-4 l /oră
• Sudoraţia poate fi singurul mecanism eficient într-un mediu
supraîncălzit
• În caz de umiditate crescută, evaporarea nu poate avea loc
(căldura umedă este foarte greu de suportat)

22
 TERMOREGLAREA - Cuprins
• Termogeneza
• Termoliza
• Termoreglarea
• Hipotermia
• Hipertermia
• Sindromul febril

23
 TERMOREGLAREA
• Arc reflex nervos
• 1. Termoreceptori – periferici şi centrali
• 2. Căi nervoase aferente
• 3. Centru reflex nervos – centri termoreglatori
• 4. Căi nervoase eferente somatice, vegetative şi
endocrine
• 5. Efectori – somatici sau viscerali, metabolism

24
 TERMOREGLAREA - Termoreceptorii

• La nivel cutanat receptorii pentru cald – Ruffini, pentru

rece – Krause (de 10x mai numeroşi decât cei pentru
cald)
• La nivelul straturilor profunde: muşchi scheletici
• La nivel visceral toracic: cord, plamâni, vene cave
• La nivel visceral abdominal: ficat, rinichi sau vase mari –
vena cava inferioară, vena portă
• La nivel central – în SNC, mai ales la nivelul
hipotalamusului
25
 TERMOREGLAREA - Căile nervoase aferente

• Căi nervoase aferente somatice specifice, exteroceptive

(Sp-Th lateral)
• Căi aferente nespecifice – SR (substanța reticulată)
• Căi aferente vegetative

26
 TERMOREGLAREA - Centrii termoreglatori

• HTH – termostatul corpului uman, compară şi reglează

temperatura corpului uman în raport cu o valoare de
referinţă, prin mecanisme calorigenice sau calorilitice
• „Set-point” la nivelul valorii de 37,1°C ± 0,6 °C (în
funcţie de aclimatizarea individuală)

27
 TERMOREGLAREA - Centrii termoreglatori

• HTH anterior
• Controlează SNV Parasimpatic (PSymp)
• Controlează hipofiza posterioară (neurohipofiza)
• Centrul TERMOLIZEI
• Este activat de temperatura crescută a sângelui de la acest
nivel
• Determină vasodilataţie periferică, stimularea sudoraţiei,
scăderea metabolismului energetic şi a tonusului muscular
• HTH mijlociu
• Controlează SNV Parasimpatic (PSymp)
• Controlează hipofiza anterioară (adenohipofiza)

28
 TERMOREGLAREA - Centrii termoreglatori

• HTH posterior
• Controlează SNV Simpatic (Symp)
• Centrul TERMOGENEZEI
• Este activat de temperatura scăzută a sângelui de la acest
nivel
• Determină vasoconstricţie periferică temporară (vezi efectul
presor la rece), urmată după o anumită perioadă de
vasodilataţie periferică pentru prevenirea fenomenelor
ischemice
• Inhibarea sudoraţiei
• Creşterea metabolismului energetic celular şi a tonusului
muscular

29
 TERMOREGLAREA - Căile nervoase eferente

• Somatice – voluntare sau involuntare, prin implicarea

directă a SNC – creier, trunchi cerebral şi măduva
spinării – foarte rapide
• Vegetative – modularea de către SNV a mecanismelor
de termogeneză (simpaticul - Symp) şi termoliză
(parasimpaticul - PSymp) - rapide
• Endocrine – axul hipotalamo-hipofizo-glandular
endocrin – lente şi persistente

30
 TERMOREGLAREA – EFECTORII

• Somatici – musculatura scheletică, glandele sudoripare

• Viscerali - vasele de sânge de la nivel cutanat sau din
organele interne
• Metabolism – activarea catabolismului cu termogeneză
(Symp) sau a anabolismului cu termoliză (PSymp)
• Endocrini – rapizi: CA – NA şi A; lenţi: hormoni tirodieni
prin creşterea M.B. şi glucocorticoizii (cortizol) prin
efectele catabolice

31
TERMOREGLAREA – FACTORI COMPORATMENTALI

• Activităţi voluntare
• Deplasarea de la un climat la altul
• Îmbrăcăminte adecvată
• Climatizarea locuinţelor
• Utilizarea surselor de încălzire sau răcire
• Aclimatizarea individuală

32
 TERMOREGLAREA – MECANISMELE EFECTORII

• Mecanisme care previn termoliza – reacţia la frig

• Vasoconstricţie periferică la nivel cutanat
• Scăderea secreţiei sudorale
• Activarea mecanismelor termogenetice celulare
• Piloerecţia reduce pierderea de căldură la suprafaţa pielii;
• Abordarea poziţiei ghemuite cu extremităţile aproape de corp reduce suprafaţa
corporală la nivelul căreia se fac pierderile de căldură;
• Tremuratul creşte producţia de căldură la nivelul muşchilor, fiind iniţiat de impulsuri
de la nivel hipotalamic;
• Ingestia de alimente calorigene
• Rolul de izolator termic al ţesutului adipos
• Părăsirea mediului rece (când este posibil)
• Îmbrăcăminte uscată, groasă, termoizolantă
33
 TERMOREGLAREA – MECANISMELE EFECTORII

• Mecanisme care previn termogeneza – reacţia la cald

• Vasodilataţie periferică la nivel cutanat
• Creşterea secreţiei sudorale
• Inhibarea mecanismelor termogenetice celulare
• Reducerea ingestiei de alimente calorigene
• Părăsirea mediului cald (când este posibil) sau scăderea
temperaturii mediului ambiant
• Îmbrăcăminte uşoară care să premită termoliza

34
 TERMOREGLAREA - Cuprins
• Termogeneza
• Termoliza
• Termoreglarea
• Hipotermia
• Hipertermia
• Sindromul febril

35
 HIPOTERMIA

• Definiţie: Scăderea temperaturii centrale a organismului la

valori egale sau mai mici de 35°C
• Determinarea temperaturii interne se poate face prin
metode non-invazive sau invazive
• Clasificare:
• Hipotermie uşoară: 32 - 35°C
• Hipotermie moderată: 28 - 32°C
• Hipotermie severă: < 28°C

36
HIPOTERMIA

http://www.realfirstaid.co.uk/hypothermia/

37
ACLS - Advanced Cardiac Life Support ExtraCorporeal Membrane Oxygenation (ECMO)
or ExtraCorporeal Life Support (ECLS) 38
 HIPOTERMIA

• Factori de risc pentru hipotermie:

• Vârstele extreme: bătrânii (imobilizare, inactivitate, metabolism celular
încetinit, interval îngust de termorglare) şi copiii, în special sugarii
(raport suprafaţă corporală/masă corporală mai mare decât adulţii, ţesut
adipos redus, termogeneză redusă în repaus)
• Persoanele fără adăpost – homeless, condiţii de locuit precare
• Malnutriţia
• Etilism cronic
• Bolile mentale sau neurologice (Alzheimer, Parkinson)
• Utilizarea medicaţiei neuroleptice sau tentativă de suicid
• Tulburări ale somnului

39
 HIPOTERMIA

• Cauze şi condiţii de apariţie:

• Dezechilibru între termogeneză şi termoliză
• Termoliză crescută prin stimularea pierderilor excesive de căldură
• Expunere accidentală la mediul ambiant rece
• Intensificarea circulaţiei sângelui la nivel cutanat (arsuri, psoriazis, consum
de alcool)
• Termogeneză inadecvată prin:
• Scăderea metabolismului celular (malnutriţie, hipotiroidism, insuficienţă
hepatică, hipoglicemie, cetoacidoză diabetică)
• Alterarea termoreglării (stări septice, disfuncţii hipotalamice, leziuni SNC,
uremie)
• Indusă toxic - medicamentos (fenotiazide, barbiturice, opiacee,
benzodiazepine), cu sau fără asociere cu alcool

40
 HIPOTERMIA
• Exemple clinice concrete:
• 1. HIPOTERMIA DE IMERSIE – temperatură scăzută a mediului
ambiant
• Cădere accidentală în apă rece
• Cădere sau înot prelungit în mare
• Cădere prin gheaţă, avalanşă, pierdere în zăpadă, cădere într-o
crevasă de gheaţă
• Accident la munte, pierdere pe munte, mai ales în condiţii de
ploaie şi vânt sau viscol
• Imobilizare într-un mediu rece pentru timp îndelungat, lipsa unui
adăpost în condiţii de temperatură scăzută
41
 HIPOTERMIA

• Exemple clinice concrete:

• 2. HIPOTERMIA ENDOGENĂ – temperatură normală a mediului
ambiant
• Defecte ale termogenezei sau termolizei endogene
• Incapacitate de adaptare la temperatura mediului ambiant
datorită lipsei frisonului
• Persoane tarate (pacienţii cu uremie, diabet, insuficienţă
cardiacă congestivă)
• Pe fond de hipoglicemie (bătrâni sau copii în stare de comă cu
acidoză lactică)
• Intoxicaţii medicamentoase, droguri, alcool
42
 HIPOTERMIA DE IMERSIE

• Patogeneza cuprinde trei faze evolutive: de excitaţie, de inhibiţie sau de epuizare

şi critică sau de paralizie
• 1. Faza de excitaţie – în caz de hipotermie uşoară: 32 - 35°C
• Termogeneza este stimulată prin mişcări voluntare şi frison, creşterea
metabolismului bazal, diminuarea rezervelor glucidice şi creşterea consumului
de O2 de până la 6x
• Termoliza este inhibată prin vaso-constricţie periferică, care poate produce
dureri locale
• Vaso-constricţia şi creşterea consumului de O2 determină tahicardie şi ↑TA
• Iniţial se păstrează starea de conştienţă, ulterior apare apatia sau scăderea
capacităţii de a raţiona

43
 HIPOTERMIA DE IMERSIE

• 2. Faza de inhibiţie sau de epuizare în hipotermia moderată: 28 -

32°C
• Reducerea mişcărilor voluntare, datorită epuizării rezervelor
glucidice (hipoglicemie)
• Frisonul este substituit de rigiditate musculară
• Poate apărea bradicardie sau aritmie
• Depresie respiratorie
• Inhibiţia activității SNC, halucinaţii, dezorientare temporo-spaţială
• Diminuarea sau dispariţia durerii
• Pierderea stării de conştienţă
44
 HIPOTERMIA DE IMERSIE

• 3. Faza critică sau de paralizie în hipotermia severă: < 28°C

• Comă, cu reflexe pupilare absente (midriază fixă), dar fără moarte cerebrală
• Tulburări de ritm ventricular, fibrilaţie ventriculară, stop cardiac
• Apnne
• Obs.
• Persoanele neantrenate sau vârstele extreme: hipotermie profundă în
max. 1-2 h de la imersie sau plasarea într-un mediu rece
• Înotătorii antrenaţi sau sportivii îţi pot menţine o temperatură internă
normală pe o perioadă de 15-25 h de înot, în apă cu temperatura de 15°C

45
46
 EFECTELE FRIGULUI ASUPRA CELULELOR

• EFECTE DIRECTE
• Cristalele de gheaţă duc la leziuni directe ale membranelor celulare, cu
tulburări ale distribuiţiei apei la nivel intracelular sau interstiţial
• Leziunile sunt mai grave la nivelul ţesuturilor dense, decât în cele laxe
• Modificări ale echilibrului osmotic, hidro-electrolitic
• EFECTE INDIRECTE
• Prin lezarea pereţilor vaselor mici se produc leziuni de ischemie şi/sau hipoxie
• Substanţe vasoactive de tip histamină determină creşterea permeabilităţii
capilare cu pierdere de apă la nivel interstiţial
• Se pot produce microtomboze vasculare care determină necroze tisulare
importante

47
 REÎNCĂLZIREA PACIENTULUI HIPOTERMIC

• Orice pacient hipotermic trebuie reîncălzit înainte de a se

declara decesul „Nobody is dead until warm and dead”
• Obligatoriu reîncălzirea trebuie făcută lent
• Dacă se face rapid şi extern, cu depăşirea a mai mult de
câteva grade/oră există riscul unor leziuni foarte grave care
pot pune viaţa pacientului în pericol
• Leziunile sunt asemănătoare cu cele din mecanismul de
ischemie şi reperfuzie

48
 REÎNCĂLZIREA PACIENTULUI HIPOTERMIC

• Reîncălzirea duce la vaso-dilataţie periferică marcată, cu

scăderea volemiei, leziuni cardice, cu scăderea TA şi şoc
• Sângele periferic cu pH scăzut ajunge la nivel central şi poate
determina aritmie sau insuficienţă cardiacă
• Sângele periferic reîncălzit ajunge la nivel central şi
determină hipotermie paradoxală = „scăderea temperaturii
după reîncălzire”

49
 REÎNCĂLZIREA PACIENTULUI HIPOTERMIC

• Hipotermie uşoară: 32 - 35°C

• Pasiv şi extern, prin pături calde sau folie termoizolată, încăpere
caldă
• Hipotermie moderată: 28 - 32°C
• Activ prin perfuzii calde, pături electrice, hemodializă cu
transfer de căldură
• Hipotermie severă: < 28°C, cu stop cardio-respirator
• Activ prin circulaţie extracorporeală – aparat cord-pulmon
• Pe termen lung organele interne (cord, plămâni, ficat, rinichi) pot fi
afectate grav

50
 51
ExtraCorporeal Membrane Oxygenation (ECMO) or ExtraCorporeal Life Support (ECLS)
 DEGERĂTURILE

• GRADUL I
• Iniţial paloare şi pierderea sensibilităţii
• Durere şi tumefiere după reîncălzire
• GRADUL II
• După 12-24 de ore de expunere la frig - Vezicule
• Vindecare cu cicatrici post-veziculare
• GRADUL III
• După zile sau săptămâni de expunere la frig – necroză tisulară
extinsă
• Vindecare cu cicatrici sau sechele morfo-funcţionale
52
DEGERĂTURILE

http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/frostbite/multimedia/img-20114490

53
 TERMOREGLAREA - Cuprins
• Termogeneza
• Termoliza
• Termoreglarea
• Hipotermia
• Hipertermia
• Sindromul febril

54
 HIPERTERMIA

• Definiţie: creşterea progresivă a temperaturii interne a corpului,

dar pragul de reglare al centrilor hipotalamici rămâne
nemodificat (spre deosebire de febră)
• În condiţii de temperatură ambientală crescută, cu umiditate
mare, termoliza este scăzută prin scăderea sau absenţa
evaporării apei de la suprfaţa corpului
• Tonusul muscular este scăzut (scade termogeneza), până la
relaxarea completă a musculaturii scheletice
• Prin dezechilibrul între termoliză şi termogeneză se produce
creşterea progresivă a temperaturii corpului peste 37°C

55
 HIPERTERMIA

• Exemple clinice concrete:

• 1. HIPERTERMIA EXOGENĂ – temperatură crescută a
mediului ambiant
• 1. Crampa hipertermică (crampa minerilor sau a
sportivilor)
• 2. Epuizarea termică (colapsul termic)
• 3. Sincopa termică
• 4. Şocul termic

56
 HIPERTERMIA
• Exemple clinice concrete:
• 2. HIPERTERMIA ENDOGENĂ – HIPERTERMIA MALIGNĂ -
temperatură normală a mediului ambiant
• Defecte ale termogenezei sau termolizei endogene
• Incapacitate de adaptare la temperatura mediului ambiant
datorită lipsei frisonului
• Persoane tarate (pacienţii cu uremie, diabet, insuficienţă
cardiacă congestivă)
• Pe fond de hipoglicemie (bătrâni sau copii în stare de comă cu
acidoză lactică)
• Intoxicaţii medicamentoase, droguri, alcool
57
 HIPERTERMIA EXOGENĂ

• Crampa hipertermică (crampa minerilor sau a sportivilor)

• Se mai numeşte şi mialgia termică
• Este cea mai uşoară formă
• Apare în condiţii de efort fizic intens într-un mediu
supraînclăzit: mină, furnale, fotbalişti
• Se datorează pierderilor excesive de apă şi minerale cu
refacerea doar a rezervelor de apă, fără săruri
• Scăderea nivelului plasmatic de Na şi Cl cu hemoconcentraţie
• Tratamentul constă în rehidratare, administrare de săruri,
repaus fizic şi plasarea într-un mediu mai rece
58
 HIPERTERMIA EXOGENĂ

• Epuizarea termică (colapsul termic)

• Cea mai frecventă formă
• Vaso-dilataţie periferică, cu pierderi excesive de lichide =>
hipovolemie cu scăderea debitului cardiac
• În ortostatism se produce acumularea de lichid la nivelul
membrelor inferioare => cu scăderea debitului cardiac
• Consecinţa va fi ↓ TA cu apariţia de greaţă, vertij, pierderea
conștienței
• Tratamentul constă în aşezarea în poziţie de clinostatism şi
ingestia de lichide pentru reechilibrare hidro-electrolitică
59
 HIPERTERMIA EXOGENĂ

• Sincopa termică – „leşinul la căldură”

• Se manifestă prin episoade bruşte de pierdere a conştienţei
• Temperatura internă este < 40°C şi sudoraţia este prezentă
• Pielea umedă datorită transpiraţiei diferenţiază sincopa termică de
şocul termic unde pielea este uscată
• Cauza cea mai frecventă este efortul fizic intens într-un mediu
supraîncălzit şi umed
• Tabloul clinic include: vertij, cefalee, astenie, greţuri, vărsături. Se pot
asocia crampe musculare, mers ebrios, vorbire incoerentă

60
 HIPERTERMIA EXOGENĂ

• Sincopa termică – „leşinul la căldură”

• Testele de laborator arată hemoconcentraţie, dezechilibre ionice
importante (hiponatremie, hipocalcemie)
• Tahicardia este însoţită de hipotensiune arterială (TAS <
100mmHg)
• Tratamentul se face în spital, sub supraveghere medicală de
specialitate: cearşafuri reci, perfuzii cu glucoză hipotonă + NaCl
• La nivelul extremității craniene se poate observa o sudoraţie
excesivă, care are ca rezultat răcirea sângelui venos din sinusurile
cavernoase, urmată de răcirea sângelui din arterele cerebrale şi
în final de răcirea creierului

61
 HIPERTERMIA EXOGENĂ

• Şocul termic
• Cea mai severă formă, cu potenţial letal, în lipsa unei intervenţii
rapide
• Cauze:
• Expunerea prelungita la mediu supraîncălzit = şocul termic classic
• Expunerea la exerciţii fizice epuizante mediu supraîncălzit = şocul
termic de efort
• Factorii favorizanţi:
• Copiii – raport suprafaţă corporală/masă corporală mai mare
decât adulţii şi sudoraţie mai scăzută
• Vârstnici – sudoraţie scăzută
• Persoanele tarate – boli cronice netransmisibile insuficienţă
cardiacă, insuficienţă renală, diabet zaharat, etilism cronic

62
 HIPERTERMIA EXOGENĂ

• Şocul termic
• Temperatura internă > 40°C - 43°C → centrul
termorelgării nu mai este funcţional => absenţa
sudoraţiei
• Este un tip de şoc în care pielea este fierbinte şi
uscată
• Apare edemul cerebral acut care se însoţeşte de
modificări ale SNC: delir, convulsii, comă
• Deces rapid
• Vezi Curs Şocul – Fiziopatologie anul III

63
 HIPERTERMIA ENDOGENĂ
• HIPERTERMIA MALIGNĂ
• Definiţie: tulburare ereditară determinată AD/AR (gene de pe brațul lung al
cr. 19) caracterizată prin creşterea rapidă a temperaturii interne la 39-40°C
fără ca temperatura mediului ambiant să fie crescută
• Factorii declanşatori – administrarea de: anestezice inhalatorii (halotan, eter),
miorelaxante (succinilcolină)
• Patogeneza:
• Reticulul sarcoplasmic (RS) prezintă un defect genetic de stocare a calciului -
defect la nivelul canalelor de calciu – receptorul pentru rianodină
• Are loc eliberarea masivă a ionilor de Ca²⁺ din RS al celulelor musculare
striate
• Vezi Curs Mecanismele bolilor – Fiziopatologie anul III
• Se produc contractii musculare rapide şi necontrolate cu eliberarea masivă de
căldură (termogeneză excesivă) şi creşterea consumului de oxigen

64
 HIPERTERMIA ENDOGENĂ
• HIPERTERMIA MALIGNĂ
• Tabloul clinic cuprinde:
• Temperatura crecută până la 43°C
• Rigiditate musculară, contractură necontrolată, spasme
• Acidoză, hiperpotasemie
• Hipotensiune
• Tahicardie şi artimie
• Decesul poate apărea rapid pe fondul leziunilor produse de calciu, lipsa
oxigenului și disfuncţii cardio-respiratorii
• Tratament:
• Înlăturarea factorului declanşator: medicaţia anestezică sau miorelaxantă
• Răcirea corpului şi metode de termoliză
• Administrarea de Dantrolen de sodiu (miorelaxant), care blochează efectele
calciului la nivel celular
65
 INSOLAŢIA
• Definiţie: este produsă de razele solare care afectează direct
extremitatea cefalică şi gâtul
• Cauza – hipertermie cerebrală
• Formele uşoare – ameţeală, cefalee
• Formele severe – edem cerebral, meningită seroasă, deces
• Tratamentul constă în măsuri de termolitice şi scoaterea pacientului
de sub efectul direct al razelor de Soare

66
 ARSURA
• Efectul direct sau indirect al căldurii asupra corpului uman poate
produce arsuri – Vezi Curs Semiologie chirurgicală – Anul III
• După gradul afectării cutanate arsurile se clasifică în trei grade
• Gradul I
• Edem şi eritem (roşeaţă)
• Gradul II
• Leziuni veziculo-buloase
• Gradul III
• Necroză

67
https://medlineplus.gov/ency/imagepages/1078.htm
68
 TERMOREGLAREA - Cuprins
• Termogeneza
• Termoliza
• Termoreglarea
• Hipotermia
• Hipertermia
• Sindromul febril

69
 SINDROMUL FEBRIL

• Reacţia febrilă este un mecanism nespecific al organismului declanşat

de numeroşi factori externi şi interni, denumiţi factori pirogeni
• Patogeneză:
• În hipertermie creşterea temperaturii corporale se declanşează cu
menţinerea pragului de termoreglare la un nivel normal
• În caz de febră pragul de reglare (“set point-ul”) al termostatului
hipotalamic este CRESCUT, iar mecanismele de feed-back sunt
NORMALE şi vor determina menţinerea temperaturii la un nivel
ridicat.
• Febra reglată de hipotalamus de obicei nu se ridică peste 41°C
(mecanism de siguranţă). 70
71
 SINDROMUL FEBRIL
• Pirogenii exogeni
• Microorganismele patogene şi toxinele acestora: endotoxinele
bacteriilor Gram – (lipopolizaharidul, LPZ) şi exotoxinele bacteriilor
Gram + (ac. lipoteicoic, peptidoglicanii)
• Viruşi, fungi, etc – Vezi Curs Microbiologie Anul II
• Substanţe toxice
• Medicamente (substanţa activă, metaboliţii sau excipienţii),
droguri, alţi poluanţi ambientali
• Complexe Ag-Ac care fixează complementul
• Substanţe cu potenţial alergen – Vezi Curs Imunitatea –
Fiziopatologie Anul III
72
 SINDROMUL FEBRIL
• Pirogenii endogeni
• Cea mai mare categorie de substanţe pirogene endogene este
reprezentată de sunt citokinele produse de celule implicat în
inflamaţie şi imunitate
• Celulele inflamatorii = monocite şi macrofagele eliberează cantităţi
mari de:
• IL-1 şi TNF-α - cei mai puternici pirogeni endogeni
• IFN-α şi IFN-γ
• IL-6 – cel mai slab pirogen, dar efectul său este persistent
• Celulele tumorale (leucemii, limfoame Hodgkin, cancere de organe
solide) – fie prin efect pirogen direct, fie prin implicarea celulelor
inflamatorii
• Vezi Curs Inflamaţia – Fiziopatologie Anul III
73
74
 SINDROMUL FEBRIL
Efectele pirogenilor endogeni
• EFECTE CENTRALE
• Se activează cascada acidului arahidonic cu eliberarea mediatorilor de
origine lipidica - PGE2 la nivelul celulelor endoteliale din vasele care
iriga centrul hipotalamic anterior (aria preoptica - PO şi organum
vasculosum al laminei terminale - OVLT)
• Creşterea pragului de reglare al centrului termoreglator (via AMPc,
GMPc) şi se declanşează reactia febrilă
• Pirogenii exogeni – pot modifica şi ei acest mecanism de reglare pe
calea fibrelor viscero-senzitive de la nivel visceral

75
 SINDROMUL FEBRIL
Efectele pirogenilor endogeni
• EFECTE PERIFERICE
• Creşte eliberarea mediatorilor de origine lipidică (PGE2, Tx,
PAF) cu apariţia reacţiei inflamatorii - Vezi Curs Inflamaţia –
Fiziopatologie Anul III
• Activarea fagocitozei la nivelul microfagelor (granulocitele
neutrofile segmentate) şi macrofagelor (provenite din
monocitele sangvine)

76
 SINDROMUL FEBRIL
Efectele pirogenilor endogeni
• EFECTE PERIFERICE
• Creşte sinteza hepatică a proteinelor de fază acută:
• Fibrinogenul
• Proteina C reactivă
• Amiloidul seric A
• Antiproteazele
• Ceruloplasmina
• Haptoglobina
• Rezultatul va fi creşterea rezistenţei nespecifice a organismului şi stimularea
catabolismului
• În caz de agresiune prelungită a pirogenilor exogeni şi endogeni pot apărea efecte
sinergice cu apariţia Şocului toxico-septic – Vezi Curs Şocul – Fiziopatologie Anul III
77
78
 SINDROMUL FEBRIL
FAZELE REACŢIEI FEBRILE
• 1. Faza prodromală (de debut):
• Simptome nespecifice (astenie, mialgii, cefalee)
• Pragul de reglare al centrilor termoreglatori = nemodificat
• 2. Faza de creştere a temperaturii:
• Pragul de reglare al centrilor termoreglatori creşte > 37°C
• Temperatura reală a corpului este resimţită ca fiind scăzută şi se
activează mecanismele care se opun tendinței de răcire a
organismului:
• Scade termoliza prin vaso-constricţie cutanată (senzaţie de frig)
• Creşte termogeneza prin creşterea tonusului musculaturii
scheletice şi frison 79
 SINDROMUL FEBRIL
FAZELE REACŢIEI FEBRILE
• 3. Faza de stare:
• Echilibru între termoliză - termogeneză la un nivel superior, hipotalamic
• Vasodilatatie cutanată = febră
• În această perioadă de platou pot apărea complicaţii neurologice: delir,
convulsii febrile
• 4. Faza de revenire a temperaturii la normal:
• Pragul de reglare al centrilor termoreglatori revine la normal
• Se activează mecanismele care se opun tendinței de supraîncălzire a
organismului:
• Creşte termoliza prin vaso-dilataţie cutanată (senzaţie de cald şi sudoraţie
marcată)
• Scade termogeneza prin scăderea tonusului musculaturii scheletetice,
relaxare musculară şi tendinţă la somn
80
81
 SINDROMUL FEBRIL
ROLUL REACŢIEI FEBRILE
• Efectele FAVORABILE
• Creşte capacitatea de apărare nespecifică a organismului faţă de infecţii prin:
• Efect bactericid/bacteriostatic şi antiviral
• Scade concentratia de Fe, Cu, Zn, metale care stimulează înmulţirea
bacteriană
• Activează leucocitoza, chemotactismul, migrarea neutrofilelor, fagocitoza
• Stimularea funcţiei sistemului imun prin creşterea motilităţii şi activităţii
leucocitelor, stimularea producţiei de interferon şi activarea celulelor T.
• Distrugerea membranelor lizozomale stimulează autodigestia celulelor
infectate
• Producerea de factori pro-inflamatori

82
 SINDROMUL FEBRIL
ROLUL REACŢIEI FEBRILE
• Efectele NEFAVORABILE:
• Creşterea cu 1°C a temperaturii creşte consumul celular de O2 cu
13%
• Accelerarea metabolismului are o acţiune nefavorabilă la pacienţii
cu afecţiuni cardio-vasculare (prin suprasolicitarea cordului)
• Tulburări ale activității mentale: dezorientare, delir
• La copii - risc de convulsii febrile
• La femeile gravide, în primul trimestru de sarcină - un episod febril
cu temperatură peste 37°C dubleaza riscul apariţiei unor defecte
de tub neural fetal
83
SINDROMUL FEBRIL
COMPLICATIILE Febrei
• Efecte metabolice
• Creşterea nevoilor de oxigen
• Tahicardie (creşterea temperaturii cu un grad determină creşterea frecvenţei cardiace cu
15 bătăi/minut; toxinele sau degenerescenţa miocardului determinată de febra de lungă
durată pot determina extrasistole sau alte tulburări de ritm cardiac);
• Polipnee (scade hematoza la nivel pulmonar ceea ce reprezintă un factor care limitează
intensificarea metabolismului general);
• Creşterea utilizării lipidelor, proteinelor ca sursă energetică
• După perioade prelungite de febră apare o reducere semnificativă a depozitelor
endogene de grăsimi;
• În timpul febrei metabolismul virează de la utilizarea glucozei (mediu excelent pentru
creşterea bacteriană) la metabolismul bazat pe arderea proteinelor şi a lipidelor.
Modificările metabolice amintite alături de anorexie determină scădere ponderală;
• Dacă arderile lipidelor sunt rapide poate rezulta acidoză metabolică.

84
CAUZELE FEBREI

• Febra de tip central (febra neurogenă)

• Febra de tip non-central:
• Boli infecţioase
• Boli ne-infecţioase:
• Distrucţii tisulare: infarct miocardic, traumatisme, intervenţii chirurgicale,
hemoliză
• Embolie pulmonară, tromboză venoasă profundă
• Neoplazii (celulele maligne din leucemii, boala Hodgkin produc pirogeni)
• Tulburări metabolice (gută sau porfirie)
• Boli autoimune (ex. lupus eritematos sistemic)
FEBRA NEUROGENĂ

• Febra neurogenă este cauzată de obicei de leziui la nivelul

hipotalamusului precum:
• Traumatisme ale SNC
• Hemoragii intracerebrale
• Sindrom de hipertensiune intracraniană
• Medicamente (anestezice)
• Febra neurogenă este caracterizată de temperatură ridicată
rezistentă la terapia antipiretică şi nu este asociată cu transpiraţie.
FEBRA DE ORIGINE NECUNOSCUTĂ

• Febra de origine necunoscută este definită ca o creştere a

temperaturii corporale peste 38.3°C, cu durată de peste 3
săptămâni sau mai mult.
• Printre cauze se citează:
• Tumori maligne (limfoame, mestastaze hepatice sau ale
sistemului nervos central);
• Infecţii precum: HIV, TBC, infecţii abcedate
• Febra indusă de medicamente
• Ciroză hepatică
 SINDROMUL FEBRIL
MANIFESTĂRILE CLINICE ALE REACŢIEI FEBRILE
• Efecte cardio-vasculare
• Efecte respiratorii
• Efecte neurologice
• Efecte digestive şi metabolice
• Efecte umorale
• Efecte renale şi asupra echilibrului hidro-electrolitic

88
TIPURI DE FEBRĂ
A. FEBRA CONTINUĂ
B. FEBRA CONTINUĂ CU
DEBUT BRUSC ȘI
REMISIUNE BRUSCĂ
C. FEBRĂ REMITENTĂ
D. FEBRA INTERMITENTA
E. FEBRĂ ONDULANTĂ
F. FEBRĂ RECURENTĂ

89
 HIPERPIREXIA
• Hiperpirexie - o febră cu valoare extremă a
temperaturii corpului mai mare sau egală cu 41,5°C
• Este considerată o urgență medicală, deoarece poate
indica o stare gravă sau poate duce la efecte adverse
semnificative

90
 HIPERPIREXIA
• Infecţii frecvent asociate cu hiperpirexia includ rujeola,
rubeola şi entero-viroze
• Infecțiile sunt cele mai frecvente cauze de febră, dar pe
măsură ce temperatura crește alte cauze pot deveni mai
frecvente
• Cea mai frecventă cauză este o hemoragie intracraniană
• Alte cauze posibile includ sepsis, medicamente sau
droguri, sindrom serotoninergic și tireo-toxicoza

91
TERMOREGLAREA

92