Andronie Mihai Ionuț sgr: XI

Faciesul în bolile endocrine

Faciesul este reprezentat de totalitatea schimbărilor feței apărute în urma unei boli. În practica
de zi cu zi putem întâlni patologii al căror facies este atât de caracteristic încât putem pune diagnosticul
la o primă vedere.
Faciesul nu este același lucru cu fața sau cu fizionomia. Fața este un segment anatomic iar
fizionomia este expresia unor sentimente sau a unor trăiri psihice atât la omul sănătos cât și la omul
bolnav. Faciesul este determinat în proporții diferite de către: boală, modificări anatomice, structurale
și funcționale de tonus, de contractură musculară sau vasculară.
În bolile endocrine sunt cunoscute mai multe tipuri de faciesuri, specifice diverselor patologii,
cum ar fi: faciesul hipertiroidian, faciesul hipotiroidian, faciesul acromegalic, faciesul din sindromul
Cushing, faciesul adisonian, faciesul în nanism, faciesul din feocromocitom, faciesul diabetic.
Faciesul hipertiroidian, specific bolii Basedow-Graves este reprezentat de: edem palpebral,
exoftalmie (protruzia globului ocular, bilaterală, simetrică sau predominantă la un ochi, depăşeşte 17-
20 mm), retracție a pleoapei superioare (lagoftalmia), cu dezgolirea complete a irisului (semnul
Darlymple), tegumente fine, umede, tremorăturile fine ale pleoapelor (semnul Rosenbach). De
asemenea, apare o rezistenţă renitentă sau fermă la compresia globilor oculari. Putem întâlni și o
conjunctivită congestivă-congestia vasculară a conjuctivei, mai intensă spre marginea pleoapelor.
Totodată, poate fi present și un asinergism de covergenţă: limitarea uni sau bilaterală a mişcărilor de
aducție a globilor ocular (semnul Moebius). Mai poate apărea și o limitare a mişcărilor de rotaţie
(semnul Jendrassik/ oftalmoplegie). Sunt remarcate și mişcări sacadate ale globilor oculari în
deplasarea lor rotatorie, în plan orizontal sau vertical (nistagmus) și congestia vasculară iradiind sub
forma unui desen vascular în evantai din zonele de inserţie a celor patru muşchi drepţi (semnul
Topolanski). Din cauza exoftalmiei și retracției pleoapei superioare, aceasta nu urmează mișcarea de
jos a globului ocular, pacientul clipește rar (semnul Stellwag- asinergism oculo palpebral). Este
prezent asinergismul oculo-frontal: absenţa contracţiei musculaturii frunţii în mişcarea în sus a globului
ocular şi a pleoapei. Uneori, suborbital, se observă o hiperpigmentare (semnul Jellineck).
Hipersecreţia lacrimală este cea care conferă aspectul de „ochi de teamă”, ochi sclipitori, lucioşi,
determinând clipitul des sau din contră, rar. Suma modificărilor oculare conferă bolnavului un aspect
de spaimă sau de mare atenție.
Faciesul hipotiroidian (mixedematos) se caracterizează printro față tumefiată, obraji umflați,
cu edem mai accentuat periorbital, tegumente uscate, păr aspru, rar, sprâncene cu treimea externă
având peri foarte rari (semnul Herzog), şanţuri nazo-labiale şterse, nas îngroşat la rădăcină, narine

1
 Andronie Mihai Ionuț sgr: XI
etalate, buze groase cu lizereu dispărut (macrochelie), pleoape groase, edemaţiate; privire ştearsă, fără
adresă. Bolnavul are un aspect lent, adormit, absent.
Faciesul acromegalic este întâlnit în hipersecreția de hormone somatrop prin adenom
eozinofil hipofizar, fiind caracterizat prin proeminența nasului și a mandibulei (poziționată în
prognatism, în ,,galoș”), torus supraorbitar pronunțat, buze groase, limbă mare. Capul pare mare,
alungit, cu trăsături groase. Fruntea este îngustă şi oblică, pare teşită, cu tegumentul gros şi brăzdat de
cute adânci, persistente, lipsit de luciu. Ochii sunt mici, adânciţi în orbite, rar exoftalmici, tegumente
periorbitare deseori hiperpigmentate. Umerii obrajilor sunt proeminenţi din cauza dezvoltării oaselor
malare şi apofizei zigomatice. Etajul superior apare slab dezvoltat, cel mijlociu dominat de nas şi
amândouă etajele sunt dominate de etajul inferior. Piramida nazală este mărită, cu baza largă de
implantare, nasul fiind unul puternic şi etalat. Cutia craniană aparent nemodificată prezintă la palpare
suturi osoase proeminente, apofize mastoide masive, tuberozităţi groase. Pielea capului îngroşată,
formează în zona occipitală cute semicirculare concentrice (cutis gyrate). Modificări similare, datorate
creșterii în grosime a oaselor se întâlnesc și la mâini, care au degete groase cu falange mari și pătrate.
Faciesul din sindromul Cushing apare prin exces de secreție sau prin administrarea medicală
de glucocorticoizi. Aspectul este rotund, cu obrajii ,,în lună plină”, vultuos, cu pilozitatea exacerbată,
la femei fiind evidentă creșterea piloasă pe buza superioară și bărbie. Și în acastă situație faciesul se
asociază cu modificări generale cum ar fi: ceafă de bizon (prin panicul adipos interscapular superior),
obezitate tronculară, vergeturi, gât gros scurtat.
Faciesul adisonian este caracterizat de pigmentația tegumentelor (melanodermia), fiind un
semn precoce, a cărui intensitate este direct proporțională cu gradul de insuficiență. Intensificarea
bruscă anunță o criză acută. Tegumentele sunt uscate cu o elasticitate scăzută dând un aspect senil.
Faciesul în nanism: cap mic, brahicefal, rotund, dar proporţional de mic cu talia.
Proporţionalitatea dintre etajele feţei se menţine cu unele sublinieri: creșterea mandibulei rămâne în
urmă, care este mică, retrognată, cu bărbia ştearsă. Ochii sunt apropiaţi (prin rămânerea în urmă a
dezvoltării oaselor frontale), mici, expresivi, vioi. Piramida nazală este puţin dezvoltată, rădăcina
nasului este înfundată, nasul având aspect cârn. Oasele malare, arcadele sprâncenoase sunt şterse, iar
faciesul are aspect gracil. Tegumentele feţei sunt subţiri, cu efelide, se plisează timpuriu în cute fine,
rezultând un aspect de îmbătrânire precoce.
Faciesul din feocromocitom este palid, anxios, ochi strălucitori, pupile dilatate.
Nu în ultimul rând, faciesul diabetic este reprezentat de culoarea roz specifică a pomeților (rubeoză
diabetică).

2
 Andronie Mihai Ionuț sgr: XI
Bibliografie
1. Constantin Dumitrache, Endocrinologie clinica - Mic tratat de endocrinologie, Editura
National, București, 2012
2. Dorina Găluşcă, Michaela Timar, Nicolae Timar, Endocrinologie Clinică, Oradea, 2004
3. Ion I, Bruckner, Dinu M. Antonescu, Ioana Bruckner, Adriana Gurghean, Semiologie
medicală și diagnostic diferențial, Editura Medicală, București 2020