Vitamina B3 este o vitamină hidrosolubilă cunoscută şi sub numele de vitamină PP sau
niacină. Termenul de niacină se referă la acidul nicotinic, amida sa(nicotinamida) şi toţi derivaţii acestora care pot fi transformaţi in vivo în compuşi biologic activi. Are denumirea generică de vitamina PP deoarece pentru prima oară a fost utilizată în tratarea pelagrei.Interesul biologic pentru niacină derivă din faptul că această vitamină este precursorul a doi cofactori care intervin în aproape toate reacţiile de oxido-reducere din organism: nicotinamid adenin dinucleotidul (NAD) şi nicotinamid adenin dinucleotid fosfat (NADP). În 1755, în rândurile populaţiei sărace din S.U.A. şi sudul Italiei, a fost descoperit un sindrom care se manifesta prin apariţia de leziuni la nivelul pielii şi inflamări ale limbii. Această boală numită „pelagră” (de la expresia italiană pella-agra, piele aspră). Ulterior s-a descoperit că această boală era cunoscută încă din 1216, când a fost menţionată într-un tratat de medicină chinezească, iar mai târziu,Cassal (1730) şi de Thyeri (1755) au descris-o sub numele de „mal de la rosa”. Între 1910 – 1935, boala, denumită şi „the four D’s” („maladia celor 4 D” - diaree, demenţă,dermatită, deces) a fost calificată ca fiind cea mai gravă maladie nutriţională din istoria Statelor Unite, unde se raportau anual peste 150 000 cazuri de îmbolnăvire. Pentru prima dată, acidul nicotinic a fost descoperit în 1867, de către C.Huber,iar în 1873 Weidel a făcut, face prima descriere amănunţită a structurii acestuia şi a derivaţilor săi. În 1894, Hans von Engler a sintetizat nicotinamida, iar în 1913, Funck a izolat acidul nicotinic din drojdii. Cu toate acestea, primele studii de nutriţie au fost realizate în perioada 1915-1920, în laboratoarele conduse de Goldberger, care a reuşit să demonstreze faptul că pelagra apare în urma unei stări carenţiale alimentare (consum îndelungat de amidon degradat), şi poate fi prevenită prin suplimentarea hranei cu carne, ouă şi lapte. În 1926, Goldberger şi Lillie, prin experimentele efectuate pe câini,au descoperit o formă de pelagră, „limba neagră la câine”, caracterizată prin afecţiuni hematologice, dereglări ale sistemului nervos central şi periferic, ficat gras, etc. Tratamentul a constat în administrarea unei diete cu conţinut ridicat în triptofan,cisteină şi a unui factor termostabil izolat din drojdia de bere . Corelaţia cu factorul exogena ntipelagros (vitamina B3) a fost stabilită abia în 1937, după izolarea din ficat a acestuia, de către biochimiştii americani Elvehjem şi Wooley. Organismul uman nu este capabil să sintetizeze decât într-o mică proporţie niacina, motiv pentru care necesităţile zilnice sunt asigurate mai ales din surse exogene. Endogen, niacina poate fi sintetizată pornind de la triptofan, dar cantitatea de niacină produsă nu poate asigura decât într-o foarte mică măsură, necesităţile organismului.Cele mai bogate surse alimentare de niacină sunt drojdia, carnea, carnea de pui,peştii (ton, somon), cerealele (în special fulgi de cereale), legumele şi hrana marină. În general, ţesuturile proaspete ale mamiferelor conţin 3-5 mg vitamină B3/100g.Vitamina B3 este depozitată în ficat, pancreas, rinichi, inimă, creier, placentă şi timus.Cele mai bogate produse naturale în niacină sunt: drojdia, tărâţele şi germenii cerealelor, făina de malţ, legumele: varză,nuci, morcovi, spanac, castraveţi, mazăre,cartofi. În plante, în special în boabele de grâu şi porumb, niacina poate fi legată la glucoză cu care formează glicozide, care îi descresc semnificativ activitatea biologică.Un astfel de complex vitamino-dependent este niagina, din care niacina este eliberată şi porumb, niacina poate fi legată la glucoză cu care formează glicozide, care îi descresc semnificativ activitatea biologică Un astfel de complex vitamino-dependent este niagina, din care niacina este eliberată la nivelul intsestinului subtire printr un proces de hidroliza alcalina. Laptele legumele cu frunze verzi vinul,berea,cafeaua si ceaiul ,contin niacina in concentratii mai mici.