MODULUL 14:NURSING GENERAL1

LECTIA 10 – partea 2

NEVOIA DE A
PASTRA
TEMPERATURA
CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
DEFINIŢIE: este o necesitate a organismului de a-şi păstra temperatura în
limite constante (între 36,1° C şi 37° C) pentru a-şi menţine o stare de bine.

INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

Temperatura corpului se menţine constantă datorită echilibrului dintre termogeneză şi
termoliză. Menţinerea echilibrului este asigurată de funcţionarea centrilor
termoreglatori, situaţi în hipotalamus.

În producerea de căldură – termogeneza – intervin procesele biochimice, căldura fiind

rezultatul proceselor oxidative din organism. Are la bază, la rându-i, mai multe procese,
care pot fi însă împărțite în două mari categorii:
•procese care reduc pierderea de căldură (de exemplu, vasoconstricția cutanată)
•procese care cresc producția de căldură (de exemplu, frisonul)

Producerea de căldură este rezultatul:

– activităţii fizice şi contracţiei musculare;
– aportului de alimente (în special alimente energetice ca lipide şi glucide)
– aportului hormonal (secreţie hipofizară sau tiroidiană);
– variaţiei temperaturii mediului înconjurător.
Muşchii şi ficatul sunt organele principale ale termogenezei.
Scăderea temperaturii aerului intensifică arderile din organism rezultând eliberarea
compensatorie de căldură.
Scăderea accentuată şi continuă a temperaturii aerului conduce reflexogen la apariţia
contracţiilor musculare minore manifestate prin tremurături şi frison.
În pierderea de căldură – termoliza - intervin mecanisme fizice, căldura pierzându-se prin
piele, plămâni, rinichi.
Termoliza își împarte ”activitatea” tot în două categorii:
•procese care cresc pierderea de căldură (creșterea secrețiilor glandelor sudoripare,
vasodilatația cutanată)
•procese inhibă producere de căldură (inhibarea frisonului, inhibarea secreției de
hormoni tiroidieni, reducerea tonusului muscular)
Pierderile se realizează prin:
– evaporare = reprezintă pierderea căldurii datorită eliminării
transpiraţiei şi evaporării ei prin piele. Respiraţia antrenează o
pierdere de căldură şi, astfel, răcirea corpului; chiar în stare de
repaus când pielea pare uscată are loc evaporarea sudorii foarte
lent – perspiraţie insensibilă.
– radiaţie = reprezintă pierderea căldurii sub formă de unde electromagnetice, atunci când
temperatura mediului înconjurător este mai mică decât temperatura corpului;
– conducţie = reprezintă pierderea căldurii prin contactul direct al corpului cu obiecte reci
(băi reci, cuburi de gheaţă);
– convecţie = reprezintă pierderea căldurii printr-o circulaţie de aer în jurul corpului.
Temperatura mediului înconjurător influenţează termogeneza astfel:
– când temperatura mediului înconjurător scade, pe cale reflexă, se produce o creştere a
activităţii musculare (tremurături) şi deci se intensifică procesele oxidative.
– când temperatura mediului înconjurător creşte, se produce pe cale reflexă o diminuare a
proceselor oxidative.

În pierderile de căldură intervin mecanisme fizice:

–Vasoconstricția, în caz de frig, se referă la constricția capilarelor de sânge de lângă piele,
în timp ce dilată vasele de sânge mai adânci pentru conservarea căldurii corpului.
Constricția mușchilor netezi ai capilarelor de sânge din apropierea pielii provoacă
vasoconstricție. Acest lucru duce la îngustarea acelor capilare de sânge, crescând rezistența
vasculară la fluxul de sânge din vasul de sânge→pierderi reduse de căldură
– Vasodilataţie, în caz de temperatură crescută a mediului, se referă la dilatarea capilarelor
de sânge din apropierea pielii, în timp ce constrânge vasele de sânge mai profunde pentru
a pierde căldură din organism. Relaxarea mușchilor netezi ai capilarelor de sânge din
apropierea pielii provoacă vasodilatație. Acest lucru
duce la lărgirea acelor capilare de sânge, reducând
rezistența vasculară la fluxul de sânge din vasul de
sânge → deci pierderi mai mari de căldură.

Echilibrul dintre termogeneza şi termoliză se numeşte homeotermie.

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SATISFACEREA NEVOII
1. Factori biologici
vârsta
Nou-născutul şi copilul mic au termoreglarea fragilă, datorită
imaturităţii centrului reglator, de aceea temperatura lor corporală
este uşor influenţată de cea a mediului ambiant. Temperatura
corpului la nou-nascut este cuprinsă între 36,1 şi 37,4° C.
Adultul îşi menţine temperatura corpului între 36-36,9° C.
Vârstnicul, prin diminuarea proceselor nervoase, este predispus la temperaturi în jur de
35-36° C (prin diminuarea proceselor oxidative).
Exerciţiile fizice – în timpul activităţii musculare foarte intense, temperatura corpului
poate creşte cu 2,2-2,7° C peste valorile normale, dar revine când activitatea încetează.
Temperatura corpului scade în timpul inactivităţii.
Alimentatia– ingestia de alimente, în special proteinele, creste temperatura corpului;
Ritmul circadian: temperatura corpului variază în funcţie de ora zilei: este minimă între
orele 3-5 dimineaţa (remisiune matinală), datorită diminuării proceselor metabolice în
timpul somnului; este maximă seara, între orele 18-23 (exacerbarea vesperală); valorile
matinale sunt cu 0,5° C mai mici decât vesperale;
Sexul – la femei temperatura corporală înregistrează valori peste 37° C în a doua
jumătate a ciclului menstrual, în timpul ovulaţiei;
Activitatea hormonală: temperatura femeilor este mai fluctuantă decat a barbatilor din
cauza de perioada ciclului menstrual.
2. Factori psihologici
– anxietatea, emoţiile puternice pot determina o creştere a temperaturii corporale.
3. Factori sociologici
locul de muncă cu condiţii de creştere sau scădere a temperaturii mediului ambiant pot
determina dereglări ale temperaturii corpului
climatul – umed şi cald determină creşterea temperaturii corporale, climatul rece şi
umed determină scăderea temperaturii corpului
locuinţa – temperatura încăperii influenţează temperatura corpului. Astfel: camera
supraîncălzită produce creşterea temperaturii corpului prin radiaţia aerului către individ.
Acelaşi fenomen, în sens invers, se întâmplă când temperatura locuinţei este scăzută.
MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
temperatura corporală
– nou-născut şi copilul mic 36,1-37,7° C;
– adult 36-36,9° C obţinută prin măsurare în cavitatea axilara;
– vârstnic 35- 36,9° C , în functie si de activitate;
– prin măsurarea temperaturii în cavităţile închise (rect, vagin, cavitatea bucală) valorile
sunt cu 0,3-0,5° C mai mari decât cele axilare.
Pielea - colorată în roz, hidratată, transpiraţie minimă
Stare de confort -senzaţie de bine faţă de frig sau căldură
Temperatura ambiantă adecvată 18,5-25C
Starea de constienta si functiile vitale – fara modificari .
INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE PENTRU MENŢINEREA INDEPENDENŢEI ÎN
SATISFACEREA NEVOII
Când temperatura mediului ambiant este crescută, învaţă pacientul:
– să reducă din alimentaţie, alimentele cu valoare calorică mare (zahăr, grăsimi, proteine)
– să consume lichide şi alimente reci;
– să aibă o bună ventilaţie în încăpere, la locul de muncă;
– să aibă îmbrăcăminte lejeră, amplă, de culoare albă.
-să reducă efortului fizic

Când temperatura mediului ambiant este scăzută, învaţă pacientul:

– să crească cantitatea de alimente, în general, şi a celor calorigene, în special (grăsimi,
zahăr, proteine)
– să ingere lichide şi alimente calde;
– să aibă în încăpere temperatura de 18-25° C;
– să poarte îmbrăcăminte călduroasă
– să facă exerciţii fizice

DEPEDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII DE A MENŢINE CONSTANTĂ TEMPERATURA

CORPULUI. Survin două probleme de dependenţă:
1. HIPERTERMIA
2. HIPOTERMIA
1. HIPERTERMIA:
= creşterea temperaturii corpului peste valorile normale.
Hipertermia poate constitui un mecanism de apărare a organismului, pentru că, în
momentul invaziei microbiene, determină producerea de anticorpi printr-o creştere a
metabolismului.
Manifestări de dependenţă
Subfebrilitatea – menţinerea temperaturii corporale între 37-38° C
Febră moderată – menţinerea temperaturii corporale între 38-39° C
Febră ridicată – menţinerea temperaturii corporale între 39-40° C
Hiperpirexie – menţinerea temperaturii corporale peste 40° C
Frisoane – reactie nervoasa la frig sub actiunea S.N.V., datorita ascensiunii bruste a
temperaturii interne si se manifesta prin contracţii musculare puternice.
Piele roşie, caldă, umedă – pielea, la început, este palidă, apoi roşie, caldă şi transpirată.
Piloerecţia – piele de găină, senzaţie de frig.
Sindrom febril – grup de semne: cefalee, curbatură, tahicardie, tahipnee, inapetenţă, sete,
oligurie, urini concentrate, convulsii, halucinaţii, dezorientare.
Erupţii cutanate – macule, papule, vezicule, întâlnite în bolile infecţioase. Vezi și: Leziuni
elementare cutanate.
Surse de dificultate (etiologia/cauza dependenţei)
Surse de ordin fizic
– dereglări funcţionale ale hipotalamusului, provocate de anomalii cerebrale, de substanţe
toxice piretogene (bacterii, droguri);
– imaturitatea sistemului de termoreglare ;
– supraîncărcarea: căldura excesivă la care este expus corpul;
– dereglări hormonale: hiperfuncţia tiroidiană;
– alimentatia bogată, în: hidraţi de carbon, proteine, grăsimi
Surse de ordin psihologic
 Anxietate
 Emoţii: furia
Sociologice
 Valori ale temperaturii şi umidităţii exterioare crescute
Lipsa de cunoştinţe
Insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului înconjurător
Febra
= reprezintă creșterea anormală a temperaturii corpului.
= un sindrom (complex de simptome asociate, caracteristic pentru o anumită stare
patologică a organismului, constând în totalitatea semnelor și a simptomelor care apar
împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică) caracterizat prin:
hipertermie, tahicardie (creșterea ritmului cardiac), tahipnee, transpirații, oligurie
(cantitate mai mică de 500ml urină/24) și astenie, mialgii (dureri musculare) , atralgii
(dureri articulare), hiperestezie cutanată (sensibilitatea crescută la stimuli ).

Temperatura normală este considerată până la 37 grade C – temperatura cutanată.

Aceasta este rezultatul echilibrului dintre procesele de termoreglare cu centrul în
hipotalamus. Se măsoară cu termometrul, de obicei axilar. Prin măsurarea temperaturii în
cavităţile închise (rect, vagin, cavitatea bucală) valorile sunt cu 0,3-0,5° C mai mari decât
cele axilare.Exemplu:
rect, vagin – 37,5° C
axilă – 36,7 ° C
cavitatea bucală – 37° C
esofag – 37,3° C

Cea mai scazuta temperatură a corpului se inregistreaza dimineața, între orele 4-5. Din
acest motiv, temperatura va fi măsurată de cel puțin două ori la un pacient, dimineața și
seara, în foaia de temperatura. Unirea valorilor notate prin linii determină curba termică.
Cauze. Febra poate fi de cauză:
infecțioasă (septică) – virală: viroze, gripe, hepatită, rujeolă, rubeolă, bolile copilărilei,
scarlatină, bacteriana: amigdalită, TBC, plăgi infectate, abcese, flegmoane etc, cauze
parazitare.
neinfecțioasă (aseptică): neoplasme, arsuri, afecțiuni neuropsihice, boli metabolice,
reacții alergice, sindroame hemoragice, boli de colagen, boli endocrine,postadministrare
de medicamente.
În raport cu gradele de temperatură, se deosebesc urmatoarele tipuri:
Subfebrilitate → 37-38 grade C
Febră moderată → 38-39 grade C
Febră ridicată → 39-41 grade C
Hiperpirexie → peste 41 grade C
În evoluția febrei se deosebesc următoarele perioade:
incipientă – etapa în care febra crește lent, progresiv sau brusc
de stare – etapa în care curba termică atinge apogeul
de declin – etapa în care febra scade fie brusc, fie lent.
Tipuri de febră
în platou – diferența dintre valoarea matinală și cea vesperală nu depașește 1 grad C
timp de mai multe zile.
remitentă – diferența dintre valoarea matinală și cea vesperală depașește 1 grad C
timp de mai multe zile.
recurentă – Alternează perioade de febrilitate (5-8 zile) cu perioade de afebrilitate.
ondulantă– Evoluează cu ascensiuni febrile ce alternează cu perioade afebrile, de
câteva zile fiecare, ce se repetă periodic, fapt care dă aspectul ondulant.
OBIECTIVELE SI INTERVENTIILE ASISTENTULUI MEDICAL – PACIENT CU HIPERTERMIE
1. Pacientul să-şi menţină temperatura corpului în limite fiziologice
– aeriseste încăperile fără scăderea exagerată a temperaturii ambiante, minim 18°C;
– aplică comprese şi împachetări reci, pungi de gheaţă;
– fricţioneaza cu alcool pacientul;
– asigură toaleta pe regiuni şi generală a pacientului;
– schimbă lenjeria de corp şi de pat;
– schimbăm poziţia pacientului în pat;
– asigura regim alimentar sărac în proteine, calorii, regim alimentar bogat în hidraţi de
carbon;
– unde nu sunt contraindicaţii supliment de Na;
– în caz de frison asigură pacientului pături, sticle cu apă caldă, etc;
– administeaza medicaţia prescrisă de medic cu acţiune antitermică, antibiotice;
– administreaza O2;
– comunică efectele medicaţiei prescrise medicului;
– foloseste aparate pentru ventilaţie şi climatizare a aerului;
– efectueza educaţie pentru prevenirea hipertermiei;
– monitorizeaza şi evalueaza funcţiile vitale;
– supraveghem starea de conştientă a pacientului;
– efectueaza la indicaţia medicului recoltări sanguine în puseu febril: hemocultură;
– preleveaza probe biologice pentru examene de laborator.
2. Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
– calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore;
– serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide ;
– administreza soluţii perfuzabile prescrise.
3. Asigurarea confortului bolnavului
– schimbă des lenjeria de pat şi de corp ;
 schimba pozitia bolnavului
 toaleta cavităţii bucale (ungerea/umectarea buzelor)
– menţine igiena tegumentelor;
– pregăteşte psihic pacientul, înaintea tehnicilor de recoltare şi examinare.
4. Micşorarea anxietăţii
explicaţii date bolnavului despre utilitatea metodelor folosite
5. În caz de frison
aplicarea agenţilor fizici: căldura: reîncălzirea bolnavului cu pături, buiotă, sticle cu apă
caldă
2. HIPOTERMIA
= reprezintă scăderea temperaturii corpului sub limite normale (< 35° C), cauzată de un
dezechilibru între termogeneza şi termoliză. Este mai puţin nocivă decât hipertermia.
In functie de temperatura, hipotermia se poate clasifica in:
– usoara: temperatura corpului intre 35-32 ° C ;
– medie: temperatura corpului intre 32-28 ° C ;
– grava: temperatura corpului sub 28 ° C .
Surse de dificultate
– in copilărie, hipotermia este cauzată de lipsa de maturitate a mecanismelor de
termoreglare;
– la adult – de expunerea prelungită la frig, de dereglări endocrine-hipotiroidia, de abuzul
de sedative şl alcool; interventii chirurgicale( operatia pe cord deschis); malnutritia
(tulburare cronica a starii nutritive produsa in urma unui dezechilibru intre aportul de
lichide, vitamine, proteine, carbohidrati si saruri minerale si necesitatile organismului)
si/sau inanitia (stare patologică a organismului, manifestată prin pierdere în greutate,
scăderea forței fizice, amețeli etc. și este cauzată de lipsa cronică de hrană), sepsis (=
septicemia, de obicei bacterian), leziunile hipotalamice (tumori, inflamatii)
– la persoana vârstnică, cauza este încetinirea activităţii sistemului nervos.
Manifestări de dependenţă
1.Imediate:
– tremuraturi; frisoane;
– pielea rece la inceput palida apoi roşie (la nivelul feţei, urechilor, mâinilor) sau albastruie
(cianoza);
– apatie (lipsa de interes sau grija);
– afectarea capacitatiilor intelectuale;
– tulburari de echilibru;
– tulburari de vorbire (pronuntie nedeslusita);
– parestezii (amorteli) la nivelul mainilor si degetelor;
– dificultate in a indeplini sarcini.
2. Tardive
– trunchiul rece, la palpare;
– rigiditatea musculara;
– bradicardia (batai cardiace cu frecventa sub normal);
– respiratii superficiale si bradipnee (respiratii cu frecventa joasa);
– hipotensiune arteriala;
– slabiciune; somnolenta;
– pierderea constientei;
– frisoanele se opresc atunci cand temperatura scade sub 32 C.
– durere la nivelul extremitatilor expuse la frig;
– edem; tumefiere a intregului corp;
– degeraturi- leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută;
OBIECTIVELE SI INTERVENTIILE ASISTENTULUI MEDICAL – PACIENT CU HIPERTERMIE
1. Pacientul să aibă temperatura corpului în limite fiziologice
– încălzeşte lent pacientul. Restabilirea temperaturii normale a corpului se face lent, nu
brusc (cu aproximativ 1 grad pe ora) si consta in:
•incalzire pasiva: aducerea victimei intr-un mediu cald, inlocuirea imbracamintei ude cu
una uscata si invelirea cu paturi; aceste masuri pot fi suficiente in hipotermiile usoare si
medii cu temperaturi peste 31 grade celsius;
•incalzire externa activa: imersie in apa calda (40 grade celsius), acoperirea cu paturi
electrice, infasurarea in haine sau paturi calde, pungi sau sticle cu apa calda;
•incalzire interna activa: care se face dupa transportul victimei la spital (ventilatie cu O2
cald, fluide calde etc.).
– creşte treptat temperatura mediului ambiant;
– recoltează sânge pentru cercetarea glicemiei, hemogramei, hematocritului; ,
electrocardiograma;
aplicarea îngrijirilor specifice (suplinire)- monitorizeaza functiile vitale, măsurarea şi
notarea temperaturii, aplicarea căldurii
– corecteaza depletia de volum circulant (perfuzie cu ser fiziologic incalzit sau glucoza
5%/ser fiziologic);
 notarea schimbărilor la nivelul funcţiilor vitale- temperatura pielii, coloraţia pielii
– administreaza medicatia recomandata de medic.
2. Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic
– administrează lichide uşor călduţe, în cantităţi mici, la intervale regulate de timp;
– calculează raportul ingesta-excreta pe 24 ore.
 aport crescut de calorii

3. Pacientul să-şi păstreze integritatea tegumentelor

– pune extremităţile pacientului în apă la o temperatură între 37°C şi 43°C
– masează extremităţile;
– administrarea şi supravegherea medicaţie
INTERDEPENDENȚA CU CELELALTE NEVOI FUNDAMENTALE

Nesatisfacerea nevoii de a pastra temperatura corpului în limite normale afectează relaţia

de normalitate a celorlalte nevoi:
A comunica
• comunicare ineficace datorită stărilor de hipo/hipertermie.
A se mişca, a avea o bună postură
• diminuarea/incapacitatea mobilizării datorită frisoanelor, tremurăturilor, convulsiilor.
A respira
• aport insuficient de 02 prin hipertermie sau bradipnee prin hipotermie.
A mânca şi a bea
• deficit alimentar sau regim alimentar neadecvat termoreglarii deficitare.
A elimina
• eliminare neadecvată cauzată des febră sau scăderea exagerată a T°.
A dormi, a se odihni
• insomnie, oboseală, somnolenţă prin variaţia gradelor de temperatură şi stărilor de
hipo/hipertermie.
A se îmbrăca
•abilităţi manuale deficitare prin hipo/hipertermie.
A fi curat, a avea tegumente intacte
• diminuarea/incapacitatea autoîngrijirii cu apariţia de tulburări trofice şi cutanate prin
transpiraţii excesive procese infecţioase, septicemii.
A evita pericolele
• risc crescut al lezării integrităţii fizice şi psihice, cauzat de perturbarea procesului de
termoreglare.
A trăi conform propriilor concepţii spirituale
• regim de viaţă strict contrar obiceiurilor pentru intervenţii în caz de hipo/hipertermie.
A se realiza
• indiferenţă/incapacitate, autodevalorizare determinate de acţiuni febrile.
A se recreea
• diminuarea/incapacitatea de a participa la activităţi recreative prin lipsa echilibrului
termic.
A învăţa
• izolare socială, ignorarea factorilor predispozanţi şi de risc.