OSTEOLOGIE

SISTEMUL OSOS
Rolul oaselor în organism

-determină forma corpului iar împreună cu articulaţiile dintre ele asigură suportul părţilor moi

-participă la formarea cavităţilor de protecţie ale unor organe

-sunt organe ale mişcării pentru că participă la formarea articulaţiilor şi serves ca puncte de
inserţie

-măduva roşie are rol în hematopoieză

-depozit de subsatanţe fosfocalcice pe care, organismul le poate mobilizala nevoie

Sistemul articular

Articulaţiile sunt organe de legătură între oase.Forma articulaţiilor este adaptată rolului
îndeplinit în organism .Există 2 tipuri de articulaţii.

-sinartroze / articulaţii fixe sau cu mobilitate redusă. Nu au cavitate articulară, ex.suturile

craniene,cartilajele costale , discurile intervertebrale, simfizele

-diartroze/ articulaţii mobile prezintă cavitate articulară şi prezintă câteva elemente

componente:

1. feţele articulare- suprafeţele netede ale extremităţilor oaselor care urmează să se articuleze

2.cartilajul articular- ţesutul cartilaginos care acoperă suprafeţele articulare

3.discul sau meniscul articular- se interpune între feţele articulare care nu se potrivesc

4.capsula articulară este un manşon fibros care se inseră pe oasele care se articulează. Este
căptuşită la interior de membrana sinovială, iar la exterior este întărită de ligamente.La
interior delimitează cavitatea articulară.

5.Membrana sinovială formează stratul intern al capsulei articulare şi se inseră pe os la

periferia cartilajului articular

6.cavitatea articulară- este spaţiul virtual din interiorul articulaţiei care conţine o lamă fină de
lichid sinovial

1
Tipuri de mişcări în articulaţii:
Flexia – mişcarea prin care cele 2 segmente articulate se apropie unul de celălat
Extensia cele 2 segmente articulate se îndepărtează unul de altul
Adducţia- membrele sau segmentele se apropie de corp
Abducţia- membrele sau segmentele se îndepărtează de corp
Pronaţie – rotirea mâinii astfel încât palma care privea anterior ajunge să privească posterior-
policele în interior
Supinaţie – palama care privea posterior ajunge să privească anterior- policele trece în
exterior
SCHELETUL CAPULUI / CRANIUL
Craniul este alcătuit dintr-un etaj superior, neurocraniul care adăposteşte creierul şi unul
inferior, viscerocraniul care cuprinde cavitatea bucală, nazală, organele de simţ.

Neorocraniul formează cutia craniană şi este alcătuit din 8 oase dintre care 2 perechi- oasele
temporale şi parietale, 4 neperechi- frontal,etmoid, sfenoid, occipital. Articulaţiile dintre
oasele craniene se numesc suturi.Astefel întâlnim 3 suturi:
2
-sutura coronală între osul frontal şi oasele parietale

-sutura sagitală- între cele două oase parietale

-sutura lambdoidă – între oasele parietale şi osul occipital

La nou-născut oasele neurocraniului nu sunt sudate lasând spaţii numite fontanele. La

interiorul neurocraniului se află duramater una dintre cele 3 foiţe de înveliş a creierului.

Viscerocraniul este format din oasele- orbital, lacrimal, nazal, zigomatic care împreună
cu osul temporal formează arcada zigomatică, maxilar,mandibula care se articulează cu osul
temporal formând articulaţia temporo-mandibulară. Mandibula prezintă 2 ramuri:

-ramura orizontală care formează anterior simfiza mentonieră

-ramura verticală care superior prezintă 2 proeminenţe- apofiza coronoidă şi condilul

mandibular care intră în articulaţia temporo-mandibulară.

3
Craniului i se mai descriu două baze: pe interior- endobaza, la exterior exobaza.

ENDOBAZA

Este împărţită în trei etaje: anterior, miflociu, posterior.

Etajul anterior – întălnim următoarele elemente : pe linia mediană se află creasta frontală,
gaura oarbă şi crista galii (creasta de cocoş). Lateral de crista galli se află lama ciuruită
(lama cribrosa) a etmoidului, prin care trec filetele nervului olfactiv.

Etajul mijlociu prezintă pe linia mediană şanţul chiasmatic care adăposteşte chiasma optică,
fosa hipofizară/ şaua turcească, lama patrulateră a sfenoidului. În zonele laterale găsim
şanţurile carotidiene, gaura rotundă-pentru n. maxilar, gaura ovală- pentru n. mandibular,
gaura spinoasă, gaura ruptă pentru trecerea altor elemente vasculare sau nervoase.

Etajul posterior prezintă pe linia mediană clivusul pe care se sprijină trunchiul cerebral,
gaura occipitală, creasta occipitală internă şi protuberanţa occipitală internă .

4
5
 EXOBAZA

Este împărţită şi ea în 3 etaje sau zone: anterior, mijlociu, posterior.

Etajul anterior este reprezentat de oasele palatine care alcătuiesc bolta palatină şi este
delimitată de arcada dentară.

Etajul mijlociu întălnim central spina nazală posterioară şi orificiile nazale posterioare
numite choane . Tot pe linia mediană se găseşte tuberculul faringian şi mica fosetă ce
adăposteşte bursa faringiană. În zonele laterale întâlnim alte elemente : orificiul acustic
extern, fosa mandibulară, gaura spinoasă, ovală,ruptă, jugulară corespondente cu endobaza.

Etajul posterior prezintă pe linia mediană gaura occipitală, creasta occipitală externă, ,
protuberanţa occipitală externă. Pe părţile laterale se găsesc condilii occipitali, liniile
nucale, osul mastoidian cu apofiza stiloidiană a mastoidei, locul de inserţie a muşchiului
sterno-cleido-mastoidian.

6
7
 SCHELETUL TRUNCHIULUI

Coloana vertebrală

Coloana vertebrală este segmentul axial al scheletului trunchiului , alcătuit din 33-34 vertebre
dispuse metameric astfel:

-7- vertebre cervicale

-12- vertebre toracale

-5- vertebre lombare

-5- vertebre sacrale

-4-5 – vertebre coccigiene

O vertebră se compune din următoarele elemente:

- corpul vertebrei este o masă osoasă dispusă anterior

-arcul vertebrei dispus posterior şi sudat de corpul acesteia

-gaura vertebrală – situată între corpul şi arcul vertebral iar prin suprapunerea lor se
formează canalul vertebral care adăposteşte măduva spinării

-apofizele transverse – prelungiri laterale ale arcului vertebral , care servesc inserţiilor
musculare

-apofiza spinoasă –prelungirea posterioară şi mediană a arcului vertebral

8
Coloana vertebrală fiind supusă greutăţii trunchiului , datorită staţiunii bipede îşi măreşte
rezistenţa prin formarea unor curburi. În plan sagital acestea sunt:

-curbura cervicală- cu concavitatea orientată posterior numită lordoză cervicală

-curbura toracală- cu convexitatea orientată posterior numită cifoză toracală

-curbura lombară- cu concavitatea orientată posterior numită lordoză lombară

-curbura sacro-coccigiană cu convexitatea posterior

9
Între ultima vertebră lombară şi prima vertebră sacrală se formează un unghi- unghiul
promontoriu. În cazuri patologice curburile sunt mult mai pronunţate, se asociază între ele şi
poartă numele de cifo-scolioze.

SCHELETUL TORACELUI

Scheletul toracelui este alcătuit posterior din coloana vertebrală , anterior de stern , iar între
ele se dispun coastele.Sternul este un os lat, situat pe linia mediană anterioară a toracelui. Este
alcătuit din 3 părţi manubriu, corpul şi apendicele xifoid . Feţele laterale a manubriului şi
corpului prezintă incizuri prin care se face articularea cu primele 7 perechi de coaste. La
unirea manubriului cu corpul sternal se află o proeminenţă numită unghiul sternal sau unghiul
Louis ce se palpează sub piele şi serveşte la reperarea coastei II.

Antero-lateral la nivelul toracelui se află coastele în număr de 12 perechi.Primele 7 perechi

de coaste se articulează direct cu sternul prin cartilajul costal şi se numesc coaste adevărate.
Perechile VIII , IX, X se articulează printr-un cartilaj comun cu perechea VII şi formează
rebordul costal. Perechile XI , XII se termină liber în peretele abdominal şi se numesc coaste
flotante.Perechile VIII-XII se numesc şi coaste false.

10
 SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR

Scheletul membrului superior este format din centura scapulară şi membrul superior propriu-
zis. Centura scapulară este formată din claviculă şi scapulă.

Clavicula – este situată anterior şi se întinde transversal, de la manubriu până la scapulă,

având forma literei S . Faţa superioară este netedă şi se poate palpa sub piele. Faţa inferioară
prezintă în porţiunea mijlocie gaura nutritivă şi şanţul pentru inserţia musculară.Lateral de
şanţ se găsesc două proeminenţe : tuberculul conoidian şi linia trapeziodală .

Scapula / Omoplatul – este situată pe faţa posterioară a toracelui. Este un os lat de formă
triunghiulară cu baza orientată în sus. Pe faţa dorsală a scapulei se află o lamă ososă numită

11
spina scapulei. Această lamă osoasă se termină cu o porţiune turtită numită acromion prin
care se face articularea cu clavicula. Unghiul lateral al scapulei prezintă o cavitate articulară
numită cavitate glenoidă care se articulează cu osul humerus şi formează articulaţia scapulo-
humerală.

Scheletul membrului superior propriu-zis

Humerus este un os lung pereche ce prezintă un corp şi 2 epifize. Epifiza superioară prezintă
un cap articular cât 1/3 de sferă numit capul humeral care se articulează cu scapula în
articulaţia scapulo-humerală.Inferior de capul humeral se află colul humeral care separă
capul de restul epifizei. Tot la nivelul epifizei superioare se află e proeminenţe osoase numite
tuberculul mare şi tuberculul mic pe care se inseră muşchi.Între cei doi tuberculi se află
şanţul intertubercular. La nivelul corpului pe faţa anterolaterală se află o rugozitate în formă
de V numită tuberozitatea deltoidiană iar sub ea găsim şanţul radial , locul de trecere a
nervului radial şi artera brahială profundă. Epifiza inferioară prezintă un condil şi doi
epicondili. Condilul humeral dispune de două suprafeţe articulare: trohleea humerală pentru
articularea cu ulna şi capitulul care corespunde fosetei radiusului. Capitulul cuprinde trei
fose: fosa coronoidiană, fosa radială, fosa olecraniană. Epicondilii sunt 2 proeminenţe care
servesc inserţiilor musculare, unul este situat medial, altul lateral.

12
Radius prezintă un corp şi 2 epifize. Epifiza superioară prezintă capul radial cu o depresiune
numită foseta capului radial şi o porţiune îngustată numită col. Sub col se află o proeminenţă
osoasă numită tuberozitatea radiusului pe care se inseră muşchiul biceps brahial. Epifiza
inferioară prezintă medial scobitura ulnară , lateral se află un şanţ de trecere a tendoanelor şi
se continuă inferior cu procesul stiloidian.

13
Ulna/ cubitus este un os lung perche ce prezintă la fel un corp şi două extremităţi/ epifize.

Extremitatea superioară este reprezentată de două proeminenţe osoase: una verticală nuumită
olecran şi alta orizontală numită procesul coronoidian. Între cele două proeminenţe se află o
cavitate articulară numită scobitura trohleară.Pe partea laterală a procesului coronoidian se
află o faţetă articulară numită scobitura/ incizura radială. Sub procesul coronoidian găsim
tuberozitatea ulnei unde se inseră muşchiul brahial. Epifiza inferioară prezintă capul ulnar
care pe faţa medială are o proeminenţă numită procesul stiloidian.

Scheletul mâinii

Este format din din:

-oasele carpiene dispuse pe două rânduri transversale şi sunt reprezentate de osul scafoid ,
semilunar , piramidal , pisiform , trapez , trapezoidul , osul mare , osul cu cârlig. Se
articulează superior cu oasele cu oasele antebraţului prin articulaţia radio-cubito-carpiană şi
inferior cu oasele metacarpiene prin articulaţiile carpo-metacarpiene.

-oasele metacarpiene sunt în număr de 5 şi se articulează cu falangele prin articulaţii

metacarpo-falangiene.

-falangele- cu excepţia policelui care are 2 falange, restul degetelor prezintă câte 3 falange :
proximală, medie, distal.
14
 SCHELETUL MEMBRULUI INFERIOR

Scheletul membrului inferior este alcătuit din centura pelviană/bazin şi oasele membrului
inferior liber.

Centura pelviană este alcătuită din 2 oase coxale formate prin unirea a trei oase dispuse
astfel:

-superior- osul ilion/ iliac

-inferior şi posterior-ischion

-inferior şi anterior pubis

Ramurile ischionului şi pubelui includ între ele gaura obturatoare. Corpurile celor 3 oase se
unesc deasupra găurii obturatoare şi formează o cavitate articulară numită acetabulum, în
care pătrunde capul femural alcătuind articulaţia coxo-femurală. Oasele coxale se
articulează anterior pe linia mediană formând simfiza pubiană. Posterior oasele coxale se
articulează cu osul sacru formând articulaţia sacro-iliacă.

15
Scheletul membrului inferior liber

Femurul este un os lung şi pereche ce prezintă de studiat corpul şi două epifize.

Corpul este prismatic triunghiular ce pe marginea posterioară prezintă o proeminenţă rugoasă

numită linia aspră . Linia aspră prezintă o buză laterală şi una medială care servesc inserţiilor
musculare respectiv: vastul lateral, vastul medial,adductor mare,adductor lung, adductor scurt
şi biceps femural.

Epifiza superioară – la acest nivel se observă capul femural care reprezintă 2/3 de sferă şi sub
el colul femural. La nivelul colului femural se află două proeminenţe osoase: trohanterul
mare şi trohanterul mic. Între cei doi trohanteri se observă anterior linia intertrohanterică
şi posterior creasta intertrohanterică.

Epifiza inferioară este reprezentată de doi condili articulari ce converg anterior către o
suprafaţă articulară numită faţă patelară şi posterior sunt separaţi de o fosă numită fosă
intercondilară.

Patela este un os scurt, turtit situat în tendonul muşchiului cvadriceps femural. Prezintă o faţă
anterioară, o faţă posterioară, o bază ce priveşte în sus şi un vârf care priveşte în jos.

16
Tibia este un os lung, perecge căruia i se descriu un corp şi două epifize. Corpul este
prismatic triunghiular şi prezintă două curburi care îi dau aspectul literei S.

Epifiza superioară este o masă voluminoasă formată din doi condili: condilul medial,
condilul lateral. Condilii prezintă o faţă superioară şi o circumferinţă. Pe faţa superioară se
observă mai multe detalii: faţa articulară care este împărţită în două şi eminenţa
intercondiliană între aceste feţe articulare.

Epifiza inferioară este mai slab dezvolatată unde observăm o faţă articulară care prezintă o
creastă anteroposterioară care o împarte în două. Lateral se găseşte scobitura fibulară iar
medial maleola.

Fibula /peroneu este un os lung şi torsionat pe axul său şi prezintă spre studiu un corp şi
două epifize. Corpul prezintă pe faţa medială o creastă longitudinală numită creasta medială.
Epifiza superioară este reprezentată de capul fibulei ce prezintă o faţă articulară pentru tibie.
Capul se prelungeşte în sus cu un vârf şi este legat de corp printr-un col.

17
Epifiza inferioară este formată dintr-o proeminenţă turtită numită maleolă dispusă cu o
feţişoară articulară pentru tibie şi talus.

18
Oasele piciorului este alcătuit din din trei segmente:
-oasele tarsiene/ tarsul format din 7 oase dispuse în două rânduri: talus, calcaneu, navicular ,
cuboid , 3 cuneiforme

-oase metatarsiene în număr de 5

-falangele sunt în număr de trei pentru fiecare deget: proximală, medie , distală cu excepţia
degetului mare , halucele care are două falange

19
20