Sistemul osos

Rol:
- asigură protecţia şi susţinerea părţilor
moi
- oferă pârghii de mişcare pe care se
inseră muşchii
- intervin în  hematopoieză
metabolism (în special al
Ca)
- antitoxic: reţin o serie de substanţe
toxice (Pb, Hg) care pătrund accidental
în organism, se acumulează în oase şi
se elimină treptat
1
 Forma
pot fi clasificate în: lungi, late şi scurte, după raportul existent între cele trei
dimensiuni: lungimea, lăţimea sau grosimea.
lungi formează scheletul extremităţilor şi la ele predomină lungimea.
Corpul unui os lung se numeşte diafiză şi este aproape cilindric. Cele
două extremităţi, care sunt mai voluminoase, se numesc epifize.
late au două dimensiuni — lăţimea şi înălţimea — mai mari decat
grosimea; ele se găsesc la craniu, bazin etc.
scurte au cele trei dimensiuni aproape egale; se găsesc în regiunile cu
mişcări variate, de mică amplitudine, dar care necesită o mai mare
soliditate (vertebrele, oasele carpiene, tarsiene, etc).
oasele pneumatice, care au în interiorul lor cavităţi pline cu aer (maxilar,
frontal etc).
oase care sunt aşezate în jurul articulaţiilor sau în grosimea unui tendon
(rotula).

2
Alcătuirea scheletului
- oasele, în număr de 223
(350 la nou-născut), legate între ele
prin articulaţii, alcătuiesc scheletul.
- se deosebeşte un schelet:
axial:
- coloana vertebrală în care e
adăpostită MS
- craniul la polul superior (encefalul)
- de la coloana vertebrală pleacă
anterior spre stern arcurile costale ce
formează cutia toracică
apendicular:
- de torace se leagă superior membrul
superior prin centura scapulară
- caudal, coloana vertebrală se
articulează cu centura pelviană,
segmentul de legătură cu membrul
inferior

3
 I. Scheletul capului:
1. Scheletul capului-22 oase
 8 formeaza neurocraniul
 14 formează viscerocraniul (scheletul feţei).
neurocraniul:
- are forma unui ovoid cu partea posterioară mai voluminoasă
şi prezintă o bază şi o boltă
- formează cutia craniană, ce adăposteşte encefalul
- are 8 oase:
4 neperechi: frontalul, occipitalul, etmoidul şi sfenoidul
2 perechi: parietale şi temporale.

4
Parietal
Frontal bone
bone

Occipital
Temporal
bone
bone
5
Cranial bones

frontal
parietal parietal parietal

_______sphenoid
temporal _____ethmoid
occipital
occipital
 1. Frontalul
 - os median şi nepereche, situat în partea anterioară
a craniului formând bolta şi baza craniului
 - este un os pneumatic (2 sinusuri în grosimea sa),
neregulat şi lăţit
 - porţiunea verticală (scuama) formează fruntea
 - porţiunea orizontală formează peretele superior al
orbitei
 2. Occipitalul
 - prezintă un orificiu numit gaura occipitală (marele
foramen) care leagă canalul vertebral de cutia
craniană şi prezintă de o parte şi de alta 2
proeminenţe numite condilii occipitali care se
articulează inferior cu atlasul.
7
Paranasal sinuses
 Air-filled sacs in the bones
 “Paranasal” because they cluster around
and connect to the nasal cavity
 Frontal bone

Nasal bones

Lacrimal
bones
Zygomatic
bone
Perpendicular
plate of ethmoid

Maxilla Vomer

9
 Maxilla
Palatine
bones

Zygomatic Vomer
bone

Sphenoid

Temporal
bone

Occipital
bone

10
3. Etmoidul
- e situat înapoia frontalului şi anterior de
sfenoid
-e format din:
2 mase laterale: - ce conţin în
grosimea lor nişte cavităţi numite celule
etmoidale, care fac parte din sistemul de
sinusuri craniene
-pe faţa intenă (medială) prezintă 2 perechi
de oase curbe numite cornetele nazale –
superioare şi mijlocii
o masă orizontală: formează lama
ciuruită a etmoidului
o masă verticală: ce are 2 porţiuni:
- deasupra lamei ciuruite se numeşte
apofiza crista galli
- sub lama ciuruită se numeşte lama
perpendiculară ce alături de vomer
formează septul median al foselor nazale
11
12
 4. Sfenoidul
- situat la baza neurocraniului are
formă de fluture
- alcătuire:

- corp –în centru are formă cubică,

conţine sinusurile sfenoidale. Pe
faţa superioară are o depresiune
numită şaua turcească în care se
găseşte hipofiza, anterior căreia se
află chiasma optică
- 2 aripi laterale-mari şi mici
- 2 apofize pterigoide, situate

inferior.

13
14
 6. Temporalele
- prezintă mai multe segmente:
stânca: prezintă în interiro
urechea medie şi labirintul osos
al urechii interne
scuama (solzul) temporalului
apofiza mastoidiană pe ea se
prinde mastoidianul. Are în
interior o cavitate mare numită
antrul mastoidian şi mai multe
mici numite celule mastoidiene,
care comunică cu urechea
medie
osul timpanal permite inserţia
timpanului
procesul stiloidian
apofiza zigomatică

15
5. Parietalele
 - formează pereţii superiori şi laterali ai
cutiei craniene
 - în sus se articulează între ele prin
sutura sagitală.
b. viscerocraniul (oasele feţei) –
14 oase din care:
2 neperechi:
vomerul şi mandibula – singurul os
mobil la feţei, se articulează cu
temporalul, are formă de potcoavă
6 perechi:
- maxilare
- palatine
- zigomatice (pomeţii obrajilor)
- lacrimale
- nazale
- cornetele nazale inferioare
Osul hioid: face parte din scheletul
osteofibros al limbii, e situat în partea
anterioară a gâtului, deasupra traheei

17
Facial bones: Mandible
Vomer
Maxillae (paired)
Zygomatics (paired)
Nasal (paired)
Lacrimal (paired)
Palatines (paired)
Inferior nasal conchae
(paired)
Find: coronal, squamous and lamboid sutures
Find: sagittal and lambdoid sutures
Sutures
 Immovable, interlocking joints of flat bones of
skull
 Irregular, saw-toothed appearance
 Largest 4 skull sutures: where bones articulate
with parietal bones
 Coronal
 Sagittal
 Squamous
 Lambdoid (FIND THEM)
  II. Scheletul trunchiului
a. coloana vertebrală
 - este scheletul axial situat în
planul median posterior al
corpului
 - rol: axul de susţinere al
corpului, protejează măduva
spinării, participă la efectuarea
diferitelor mişcări
 - în alcătuirea ei intră

33—34 vertebre.
 Vertebra tip are două componente:
-una anterioară, corpul, având forma aproape
cilindrică
-şi una posterioară — arcul vertebral,
delimitându-se între acestea orificiul vertebral.
Între corpurile vertebrale să găsesc discurile
inter vertebrale, formaţiuni fibro-cartilaginoase,
care articulează corpurile vertebrale şi permit
îndoirea coloanei vertebrale.Prin suprapunerea
orificiilor vertebrale se formează canalul
vertebral ce adăposteşte măduva spinării.
Arcul vertebral prezintă proeminenţe numite
apofize; Există două feluri de apofize:
- unele servesc pentru inserţia muşchilor-
apofize musculare; astfel sunt: o apofiză
spinoasă, situată dorsal şi două apofize
transverse (dreaptă şi stângă), situate lateral;
- altele servesc articulaţia corpurilor
vertebrelor între ele — apofize articulare — şi
sunt situate pe părţile laterale ale arcului, două
superioare şi două inferioare.
 Coloana vertebrală prezintă, în plan sagital,
4 curburi: — curburile fiziologice: cervicală,
toracală, lombară, sacrală, iar în plan
frontal o uşoară curbură laterală la nivelul
membrului superior care, pentru dreptaci
este orientată cu convexitatea spre dreapta,
iar pentru stîngaci cu convexitatea spre
stînga.
 Aceste curburi corespund unor necesităţi
mecanice, de susţinere a capului, toracelui
şi abdomenului, precum şi necesităţii de a
amortiza loviturile primite în talpă în timpul
mersului, care astfel se reduc şi nu se pot
propaga pînă la masa nervoasă din craniu.
De asemenea, curburile uşurează
menţinerea poziţiei de echilibru şi
determină rezistenţa la presiune mai mult
decît dacă coloana vertebrală s-ar prezenta
ca o tijă dreaptă.
Succesiunea curburilor:

 lordoza cervicală apare la 3

luni când copilul îşi ridică
singur capul
 cifoza toracală apare la 6 luni
când copilul stă în şezut.
 lordoza lombară apare la 9
luni când copilul se poate ţine
pe picioare.
 Prezintă 5 regiuni:
1. cervicală – 7 vertebre din care 3
deosebite:
- atlas: prima vertebră prezintă 2 mase
laterale ce se articulează cu condilii
occipitali şi care se unesc prin 2 arcuri-
anterior şi posterior; nu are corp
- axis: a 2 a vertebră are corpul mai
voluminos (format prin unirea cu corpul
primei vertebre) de pe care porneşte o
apofiză numită dintele axisului. Primel 2
vertebre se mai numesc de rotaţie având
rol în rotaţia capului
- proeminentă: are apofiza spinoasă
mult mai lungă.

29
 toracală – 12 vertebre ce se articulează cu coastele. Au
apofiza spinoasă lungă şi înclinată în jos pentru a limita
extensia.
 lombară – 5 vertebre ce au corpul mai voluminos. iar
apofizele transverse
lipsesc. Se găsesc în schimb nişte apofize care reprezintă resturi
de coaste.
 sacrală are cele 5 vertebre sudate, formand osul sacrum.
Faţa posterioară,
 convexă, a osului sacrum este prevăzută cu creste rezultate
din fuzionarea apofizelor vertebrelor sacrale. Pe faţa
anterioară şi posterioară se văd 4 perechi de orificii prin care
ies ramurile nervilor sacrali. Pe laturi, osul sacrum se
articulează cu oasele coxale.
 coccigiană Coccisul este un os mic rezultat din fuzionareaa
4—5 vertebre
 coccigiene; el reprezintă un vestigiu al cozii.

30
 Shapes posterior wall of pelvis

The Sacrum Composite bone of 5 fused vertebrae

Sacral foramina allow passage of vessels & nerves

Coccyx
(the tailbone)
32
 Spinal curvatures
 Cervical and lumbar are
concave posteriorly* (lordosis)
 Thoracic and sacral are convex
posteriorly* (kyphosis)
 Abnormal (see lab book p120):
 Too much of either
 Scoliosis (more than 10 degrees
of lateral curvature)

*when viewed from the side

35
36
37
38
Abnormal curvatures
40
2. Sternul este un os lat, median şi
impar, situat în partea anterioară a
toracelui. Are 3 părţi:
manubriul sternal: se articulează
claviculele şi prima coastă
corpul sternului iar pe marginile
laterale prezintă 7 feţe articulare în
care
se prind primele 7 perechi de coaste;
între manubriu şi corp articulaţia are
un aspect uşor proeminent formând
unghiul lui Louis, la acest nivel sternul
se articulează cu coasta a 2 a
apendice xifoid segmentul său
inferior, rămâne multă vreme
cartilaginos şi
poate fi uşor fracturat.
41
 c. Coastele Primele 7 perechi sunt coaste
adevărate, următoarele 3 perechi sînt coaste
false se articulează cu sternul, indirect, prin
cartilajul celei de-a şaptea. Ultimele 2 perechi
nu ajung la stern, neavînd cartilaje costale;
ele se numesc flotante (libere).

42
 Scheletul membrelor

superioare
Centura scapulară. este partea care leagă membrul superior
de torace şi este formată din cîte două oase de fiecare parte:
 clavicula, situată anterior, os lung în forma literei S cu 2
extremităţi:
 internă mai voluminoasă se articulează cu manubriul
 externă se articulează cu acromionul omoplatului

43
 scapula (omoplatul)
 situată posterior, os lat şi subţire, de formă
triunghiulară cu baza în sus
 are 2 feţe:anterioară, concavă priveşte
spre torace
 posterioară, are o
proeminenţă transversă denumită spina
scapulei care formează 2 fose –
supraspinoasă şi infraspinoasă
 în unghiul extern al omoplatului se găseşte
cavitatea glenoidă ce se articulează cu
capul humerusului.
 marginea superioară a scapulei prezintă o
mică scobitură numită incizura scapulei,
lateral de care se află procesul coracoid pe
care se inseră muşchi şi ligamente.

44
 b) Partea liberă sau
membrul superior propriu-
zis are 3 segmente: braţul,
antebraţul şi mâna.
Scheletul braţului este
alcătuit din humerus;
Scheletul antebraţului
este format din 2 oase:
radius (mobil şi
lateral=extern) şi ulna
(cubitus) – intern şi os fix.
Aceste două oase sînt
solidarizate între ele printr-o
membrană conjunctivă
puternică — membrana
interosoasă.
Olecranul (cotul) e parte a
ulnei, format prin articulaţia
humerusului cu oasele
antebraţului.
45
 Scheletul mâinii este constituit din
oasele:
 carpiene (pumnul) 8
oase .scurte, aşezate pe două
rânduri (de la exterior spre
interior):
-proximal: scafoid, semilunar,
piramidal şi pisiform
-distal: trapez, trapeziod, osul mare,
osul cu cârlig
 metacarpiene 5 oase
 falange: degetul mare se
numeşte police, şi spre
deosebire de celelalte
are doar 2 falange, cea proximală şi
distală, lipsind cea medială

46
 Scheletul membrelor inferioare
 Centura pelviană formată dintr-un singur os — osul coxal — , de
fiecare
 parte care provine din sudarea a trei oase primitive ilion, ischion şi
pubis. Cele două oase coxale se articulează posterior cu sacrum şi
anterior, între ele, la nivelul simfizei pubiene. Pe faţa externă a osului
coxal se găseşte cavitatea acetabulară care se articulează cu capul
femurului formând articulaţia coxo-femurală.

47
a) Scheletul membrului inferior
liber
-Scheletul coapsei este alcătuit din
femur, cel mai lung os din corp. Epifiza
proximală prezintă: - capul
femurului are forma a 2/3 de sferă şi se
articulează cu cavitatea acetabulară a
coxalului
- colul
-2 tuberozităţi: marele şi micul
trohanter.
Epifiza distală prezintă 2 suprafeţe
articulare numite condilii femurali.
Anterior între cei 2 condili se află
suprafaţa patelară, care corespunde
patelei.
In partea anterioară a genunchiului se
găseşte rotula=patella os turtit,
triunghiular cu vârful în jos cuprins în
grosimea tendonului unui muşchi numit
cvadriceps.
-Scheletul gambei este format din 2 oase
fibula (peroneul) - extern şi tibia 48
-Scheletul piciorului este
format din oasele tarsiene,
în număr de 7: as-tragalul
ce formează glezna şi
calcaneul — osul călcâiului
pe rândul posterior şi pe
rândul anterior dinspre
exterior spre interior:
cuboid, navicular şi 3 oase
cuneiforme, oasele
metatarsiene şi falangele
– din care cel mare se
numeşte haluce

49
50
51
52
 Fontanels

 Unossified remnants of
membranes
 Present at birth
 Anterior fontanel largest
 Called “soft spots”
 Ossify by 1 ½ - 2 years

Continue to ossify into

adulthood; the sutures can
become fused in old age
 Mişcări în articulaţie
flexia – extensia apropierea sau depărtarea a 2 segmente alăturate
abducţi – adducţia apropierea sau depărtarea segmentelor de axul
corpului (mişcări de lateralitate)
rotaţia axul este in lungul segmentului care se roteşte şi poate fi
externă şi internă (pronaţie=policele e răsucit spre corp;
supinaţie=când policele e readus lateral)
circumducţie mişcare complexă ce le totalizează pe toate celelalte

 mişcări complexe de apucare devin posibile datorită

opozabilităţii degetului mare.

54
Flexion and Extension

55
Flexion and Extension

56
Flexion, Extension, Hyperextension

Hyperextension
Extension

57
Abduction, Adduction,
Circumduction

58
Internal Rotation External Rotation
59
Pronation Supination

60
 Pronation and Supination
Supination

Supination Pronation

Figure 9.6a 61
 Articulaţiile
Oasele sînt
mobilitate legate întreoasele
posibilăîntre ele prin articulaţii.
care alcătuiescDupă
o gradul de
articulaţie,
acestea se împart în:
Sinartrozele sunt articulaţii în care nu este posibilă
mobilitatea. între oasele ce se articulează se interpune un strat
de ţesut conjunctiv, cartilaginos sau osos. Nu au cavitate
articulară. Există suturi, în care oasele se fixează prin dinturi
ce se întrepătrund (suturi dinţate) ca la oasele parietale ale
cutiei craniene. La naştere, la locul de întîlnire dintre oasele
parietale cu frontalul şi respectiv cu occipitalul, se găsesc spaţii
membranoase numite fontanele (anterioară şi posterioară). în
primele 6 luni de viaţă se închide fontanela posterioară, iar cea
anterioară, în jur de 2 ani. Ele servesc pentru sporirea
dimensiunilor bolţii craniene.În alte locuri, marginile oaselor
sînt lipsite de dinţi, subţiate şi trecute unele peste altele ca nişte
solzi (suturi solzoase) aşa cum este sutura dintre solzul osului 62
63
Diartrozele sunt articulaţii mobile.
Cele cu mobilitate redusă se numesc
amfiartroze. La nivelul lor, între
oasele ce se articulează se interpune
o formaţiune fibrocartilaginoasă
(exemplu: articulaţiile dintre corpurile
vertebrale, între care se intercalează
discurile intervertebrale). Deşi
mobilitatea dintre două vertebre este
redusă, totuşi, prin însumarea
mişcărilor tuturor vertebrelor, coloana,
în ansamblu, poate executa mişcări
complexe şi de amplitudine variată.
Vertebrele dorsale sunt foarte puţin
mobile, iar cele sacrale sînt complet
imobile fiind sudate; ele formează un
os unic.

64
Articulaţiile cu mobilitate mare se numesc
artrodii.
În componenţa unei artrodii intră: feţele
articulare ale oaselor, care sînt acoperite cu
un cartilaj articular. De asemenea, oasele
sînt legate între ele prin capsula articulară,
de constituţie fibroasă, căptuşită pe faţa
internă cu o pătură subţire de celule care
formează membrana sinovială. Aceasta
secretă un lichid numit sinovie ce înlesneşte
alunecarea suprafeţelor osoase. Între oase
şi capsulă se găseşte cavitatea articulară.
Capsula este întărită de fascicule de ţesut
conjunctiv fibros, foarte puternice, numite
ligamente.
Când între capetele osoase ce se
articulează există nepotriviri de formă (de ex.
la genunchi, articulaţia temporo-mandi-
bulară şi cea sterno-clavi-culară) se interpun
forma­ţiuni fibrocartilaginoase numite
meniscuri şi discuri, care corijează aceste
65
nepotriviri.
66
 Mişcările de la nivelul articulaţiilor mobile sînt, în
principiu, mişcări de alunecare şi rotaţie.
 Prin efectuarea unor mişcări forţate, în articulaţii se pot
produce întinderi şi, uneori, smulgeri de ligamente, care
caracterizează entorsele. Tratamentul lor constă în
aplicarea de bandaje compresive.
 În cazuri mai grave oasele care participă pot părăsi
raporturile lor normale, rup capsula şi ies din articulaţie.
în acest caz avem de-a face cu o luxaţie. Ele se pot
reduce prin manevre manuale sau chirurgicale, care
aduc oasele în poziţia normală.

67
68
69