Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
istemul osos (scheletul) este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin articulatii,
in majoritatea cazurilor.
Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului, de a permite
mobilitatea acestuia si de a proteja organele interne.
In general, sistemul osos este impartit in:
- scheletul cefalic
- scheletul axial (cavitate toracica, stern si coloana vertebrala)
- scheletul apendicular (membrele).
Tesutul osos:
Oasele sunt alcatuite din tesut osos, acesta fiind alcatuit din matrice osoasa si
osteocite, osteoblaste si osteoclaste (tipuri celulare). Tesutul osos este bogat
vascularizat si are o activitate metabolica intensa. Sistemul osos este un rezervor de
calciu fosfat si multi alti ioni.
Exista doua tipuri de tesut osos:
- tesut osos primar/ imatur: acest tip de tesut este inlocuit cu tesut osos matur, insa
sunt anumite regiuni unde nu se produce schimbarea: in vecinatatea suturilor oaselor
late ale craniului, la nivelul alveolelor dentare. Acesta este caracterizat de un numar
scazut de elemente minerale si un numar crescut de osteocite.
- tesut osos secundar (matur): este caracteristic adultului. Acesta este bogat in fibre de
colagen.
Tesutul osos se produce prin procesul numit osteogeneza. Aceasta se produce prin:
- osificare de membrana (endoconjunctiva): prin aceasta se formeaza majoritatea
oaselor late
- osificare encondrala (endocartilaginoasa): prin acest tip de osificare se formeaza
majoritatea oaselor lungi/scurte.
Cresterea osoasa este asociata cu resorbtia partiala a tesutului deja format, in acest fel
facilitandu-se mentinerea morfologiei osului in timpul cresterii.
Remodelarea osoasa este mult ma intensa la copiii mici insa la adulti se desfasoara
concomitent in multe regiuni ale scheletului, fiind independent de cresterea osoasa.
- sunt in numar de 12 perechi, care fac legatura intre coloana vertebrala si stern.
- coastele sunt formate din os costal si cartilaj costal
- se diferentiaza coaste adevarate (se articuleaza cu sternul prin cartilaj propriu, sunt
in numar de sapte) si coaste false (dintre care primele se articuleaza cu sternul prin
intermediul altor coaste iar ultimelesunt flotante, nemaiajungand la stern.
4. Pelvis
- pelvisul osos (centura pelvina): forma acestuia este de trunchi de con cu diametrul
transversal mai mare, ca o consecinta a ortostatismului. Rolurile pelvisului: sustinere
si transmiterea greutatii trunchiului in statica si locomotia bipeda, protectia organelor
pelvine, implicat in sarcina si nastere. Exista mai multe tipuri morfologice de pelvis:
a) tipuri pure
- tip ginecoid (este tipul clasic feminin, cu diamterul trasversal mai mare decat cel
antero-posterior)
- tip android (tipul clasic masculin, intalnit insa si la femei)
- tip antropoid (turtit latero-lateral, cu diametrul antero-posterior mare si diametrul
transversal mic, este intalnit mai adesea la femeile de rasa neagra)
- tip platipeloid (turtir in sens antero-posterior, diametru transversal foarte mare,
intalnit mai des la femeile de culoare alba, insa este cel mai rar intalnit tip morfologic
pelvin).
b) tipuri mixte
5. Oasele membrelor
- superioare: humerus, radius, ulna, oasele carpiene, oasele metacarpiene, falangele.
- inferioare: femur, rotula, tibie, fibula, oase tarsiene, oase metatarsiene, falange.
Structura externa a oaselor:
- diafiza (tesut osos compact)
- epifizele (lame dense de os compact care invelesc osul spongios care contine
maduva rosie)
- metafizele
Structura interna:
- periost
- os compact
- os spongios
- cartilaj hialin
- maduva rosie
- maduva galbena
Patologie asociata
- fracturi osoase (produse cel mai adesea de accidentari dar uneori apar si ca urmare a
unor tumori maligne)
- osteopetroza (cresterea excesiva si rigidizarea oaselor, obliterandu-se astfel cavitatea
medulara a oaselor, ducand la anemie si infectii frecvente)
- rahitism (aparut la copiii cu carenta de calciu)
- osteomalacie (carenta de calciu la adulti)
- osteoporoza (resorbtia depaseste rata de formare a tesutului osos) apare cu precadere
la femeile la care s-a instalat menopauza.
- tumori benigne: osteoblastom, osteoclastom
- tumori maligne: osteosarcom
Coloana vertebrala
Coloana vertebrala este un tub articular osos, lung, care se intinde intre baza
craniului si oasele bazinului. Este o structura rezistenta, dar in acelasi timp flexibila,
care sustine capul si corpul, mentine trunchiul in pozitie dreapta, permitand in acelasi
timp miscarea acestuia.
Coloana vertebrala reprezinta scheletul axial al trunchiului si este localizata posterior
si median. In alcatuirea acesteia intra 33-34 de vertebre, dispuse metameric. In functie
de regiunea in care sunt localizate, aceste vertebre sunt: cervicale, toracice, lombare,
sacrale, coccigiene.
- vertebrele cervicale sunt in numar de sapte
- vertebrele toracice sunt in numar de doisprezece
- vertebrele lombare sunt in numar de cinci
- vertebrele sacrale sunt in numar cinci
- vertebrele coccigiene sunt patru-cinci
Pentru a denumi vertebrele, se foloseste initiala zonei respective (c pt cervicala, t
pentru toracala, l pentru lombara, s pentru sacrala) si se numeroteaza in functie de
pozitia acestora pe coloana vertebrala. (L1 prima vertebra a coloanei lombare, C4 a
patra vertebra cervicala).
Sistemul osos
Vertebrele
Sunt alcatuite din: corp, arc, gaura vertebrala.
a) Corpul este cilindric si este localizat in partea anterioara a vertebrei. I se descriu o
fata superioara si una inferioara.
b) Arcul vertebrei: este localizat in partea postero-laterala a vertebrei si este alcatuit
din pedicul, incizura superioara si inferioara, ambele delimitand gaura intervertebrala,
proces transvers, proces articular superior si inferior, lama arcului vertebral, proces
spinos.
c) Gaura vertebrala: prin suprapunerea tuturor gaurilor vertebrale ia nastere canalul
vertebral, in interiorul caruia se afla maduva spinarii. Gaura vertebrala este delimitata
de corpul si arcul vertebral.
Vertebrele prezinta anumite particularitati structurale in functie de regiunea in care
se afla:
1. Vertebrele cervicale au corpul vertebral de dimensiuni reduse (cele mai reduse
comparativ cu celelalte segmente vertebrale).
- gaura vertebrala are forma triunghiulara
- procesul articular are fete articulare plane
- procesul spinos este scurt si bituberculat
- procesul transvers: are la baza gauratransversala, prezinta tubercul anterior si
posterior si santul nervului spinal.
2. Vertebrele toracice au corpul vertebral mai mare decat cel al vertebrelor cervicale
si mai mic decat al vertebrelor lombare.
- gaura vertebrala are forma cilindrica
- procesul articular are fetele articulare plane
- procesul spinos este lung, unic
- procesul transvers prezinta fovea costalis transversalis care se articuleaza cu
tuberculul costal.
3. Vertebrele lombare au corpul vertebral cel mai voluminos, cu aspect de bob de
fasole, avand concavitatea catre posterior
- gaura vertebrala are forma triunghiulara
- procesul articular are fetele articulare cilindrice, concave superior si convexe inferior
- procesul accesor, este redus ca dimensiune, anterior de acesta se localizeaza procesul
costal care este mare si reprezinta fostele coaste lombare.
4. Sacrul este format din sudarea vertebrelor sacrale
I se descriu
- o fata pelvina: se pot vedea corpurile vertebrale sudate si santurile dintre acestea
numite linii transverse, la capatul carora sunt localizate gaurile sacrale anterioare, care
reprezinta locul de iesire al ramurilor anterioare ale nervilor sacrali.
- o fata dorsala la nivelul careia sunt situate creasta sacrala mediana, rezultata din
sudarea proceselor spinoase, creasta sacrala intermediara rezultata din sudarea
proceselor articulare, gaurile sacrale posterioare, care reprezintalocul de trecere ale
ramurilor posterioare ale nervilor sacrali si creasta sacrala laterala, rezultata in urma
sudarii proceselor transverse.
- o baza: superior are corpul vertebrei S1 care impreuna cu corpul lui L5 formeaza
promontorium. Tot la nivelul bazei sacrului este localizat si procesul articular superior
al S1.
- o parte laterala careia i se descrie fata articulara, tuberozitatea sacrala.
- un varf care prezinta posterior hiatusul sacral si coarnele sacrului
- canalul sacral reprezinta contiuarea canalului vertebral. Spre deosebire de canalul
vertebral, acesta contine fillum terminale, structura in jurul careia se formeaza coada
de cal de catre nervii sacrali.
5. Coccisul se formeaza prin sudarea vertebrelor coccigiene insa are dimensiuni
reduse, este rudimentar. Acesta prezinta cornul coccisului care prin intermediul
ligamentelor se leaga de cornul sacrului.
Prima vertebra cervicala poarta denumirea de atlas si este formata din doua mase
laterale unite de arcuri (anterior mai lung si posterior mai scurt)
Cea de-a doua vertebra cervicala se numeste axis. Aceasta prezinta dintele axisului,
fata articulara anterioara si fata articulara posterioara peste care trece ligamentul
transvers al atlasului.
Punctele slabe ale coloanei vertebrale sunt discurile intervertebrale, un fel de
amortizoare elastice formate dintr-un nucleu pulpos si fluid. Discurile intervertebrale
sunt inconjurate in intregime de un inel fibros care are ca rol limitarea dilatarii
discurilor si legarea vertebrelor intre ele.
Nucleul pulpos isi pierde din flexibilitate cu trecerea timpului, volumul i se
diminueaza, iar discurile isi pierd pozitia normala.
Fetele superioare si inferioare ale fiecarei vertebre sunt separate cu ajutorul discurilor
intervetebrale, care sunt alcatuite din cartilaj si a caror functie este de a amortiza
socurile si presiunile. Grosimea acestor discuri este variabila in functie de regiunea
coloanei vertebrale, atingand maximul la nivelul coloanei lombare.
Hernia de disc
Tratament
- ales in functie de patologie
- chirurgical
- kinetoterapie
- tratament medicamentos: antiinflamatoare
Sistemul osos
Toracelui i se descriu:
- apertura toracica superioara: aceasta reprezinta locul de comunicare al toracelui
cu gatul. Apertura toracica superioara este delimitata anterior de incizura jugulara,
posterior: corpul vertebral T1 iar lateral de marginea mediala a primei perechi de
coaste.
- apertura toracica inferioara este delimitata de corpul vertebrei T2 in partea
posterioara. Aceasta e inchisa de diafragma. Anterior e delimitata de procesul xifoid si
lateral de partea anterioara a ultimelor cinci perechi de coaste.
Cartilajele coastelor VIII, IX, X si cartilajul coastei VII formeaza in partea anterioara
arcul costal. Unghiul infrasternal este unghiul cu deschiderea inferioara este format de
catre arcurile costale stang si drept.
Cavitatea toracica contine cordul, plamanii, vasele mari si alte organe.
Toracele are un diametru sagital de 18-19 cm si un diametru transversal de 24-26 cm.
Diametrul vertical este variabil in functie de talia persoanei: la copil acesta are aspect
de palnie rasturnata din cauza respiratiei de tip abdominal.
Patologii asociate:
- torace in butoi: apare in emfizemul pulmonar din cauza largirii spatiilor intercostale
si bombarea sternului
- torace in carena: in rahitism, impreuna cu matanii costale
- gibzozitate: reprezinta accentuarea exagerata a cifozei toracale.
- rupturi costale
- costocondrita
Examinare- diagnostic
1. Examen obiectiv: anamneza, examen fizic
2. Investigatii paraclinice si de laborator pentru stabilirea patologiei primare care a
determinat modificarea structurala a toracelui
Oasele mainii
Oasele mainii sunt: opt oase carpiene care sunt legate intre ele prin intermediul unor
ligamente, cinci metacarpiene si paisprezece falange.
Scheletul mainii este, deci alcatuit din 27 de oase impartite in trei grupe: carp,
metacarp si falange.
Oasele mainii
Oasele carpiene
Sunt dispuse pe doua randuri transversale, fiecare dintre aceste randuri fiind format
din patru oase:
articular iar inferior cu osul carlig prin intermediul unei fatete articulare.
d) osul pisiform este cel mai mic os dintre oasele carpiene. Nomenclatura acestuia
deriva din asemanarea cu bobul de mazare (Pisum). I se descriu patru fatete:
anterioara, posterioara, mediala, laterala si doi poli. Singura fateta articulara este cea
posterioara, avand forma ovalara si articulandu-se cu piramidalul.
Canalul carpian
Este format dintr-un spatiu concav, format in directia ulnei din osul pisiform si osul cu
carlig, iar in directia radiusului din osul scafoid si osul trapez si retinaculul flexorilor.
Prin acest canal trec tendoanele muschilor flexor superficial al degetelor, muschiului
flexor profund al degetelor, muschiului flexor radial al carpului si portiunea terminala
a nervului median.
Retincalulul flexorilor este o banda de tesut conjunctiv care se insera pe tuberculul
scafoidului, pe carligul osului cu carlig si pe osul pisiform.
Oasele metacarpiene
Formeaza scheletul palmei si sunt in numar de cinci, numerotate cu cifre romane,
dinspre lateral spre medial. Acestea se articuleaza superior cu cel de-al doilea rand al
oaselor carpiene si inferior cu falangele proximale.
Aceste oase prezinta un corp si doua extremitati:
- corpul are forma de prisma triunghiulara
- baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru
randul distal al oaselor carpiene.
- capul prezinta o suprafata articulara pentru falanga proximala.
1. Metacarpian I:
- este cel mai scurt si cel mai gros
2. Metacarpianul II:
- este cel mai lung si are un aspect bituberculat
3. Metacarpianul III:
- este putin mai scurt decat metacarpianul II si prezinta superior o fata articulara
pentru osul mare.
- i se descrie la nivelul fetei posterioare procesul stioidian, la nivelul caruia se insera
muschiul lung etensor radial al carpului
4. Metacarpianul IV:
-prezinta doua fatete articulare pentru metacarpienele III si V
- nu prezinta proces stiloidian, spre deosebire de metacarpianul III, cu care se
aseamana.
5. Metacarpianul V:
- este cel mai subtire si mic
- are o singura fata articulara pentru metacarpianul IV.
- este unitubercular la nivelul bazei.
Falangele
Sunt in numar de paisprezece, fiecare deget avand cate trei, cu exceptia policelui, care
are doar doua. Acestea sunt falanga proximala, falanga medie si falanga distala.
Falanga proximala este cea mia bine reprezentata, fiind cea ma mare si avand o
baza, un corp si un cap.
Baza falangei are forma piramidala si prezinta superior o fata articulara pentru
articulatia cu capul metacarpianului respectiv.
Corpul falangei este turtit antero-posterior si prezinta o fata anterioara si una
posterioara. Fata anterioara este plana iar cea posterioara este convexa.
Capul falangei prezinta o fata articulara cu aspect de trohlee, care se articuleaza cu
baza falangei medii.
Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai mica si
prezinta o creasta sagitala care separa baza.
Falanga distala se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat superior si
mai ingust inferior. Se descrie tuberozitatea falangei distale, situata distal. Aceasta
este anterior rugoasa (la nivelul pulpei degetului) si neteda posterior (la nivelul patului
unghial).
A. Stramtoarea superioara
1. Definitie: stramtoarea superioara reprezinta portiunea de angajare a prezentatiei.
2. Delimitarea stramtorii superioare: dinspre posterior spre anterior: promontoriu,
marginea anterioara a aripioarei sacrate, articulatia sacro-iliaca, linia nenumita,
eminenta ileo-pectinee, creasta pectineala, marginea superioara a simfizei pubiene.
Tinand cont de faptul ca elementele care delimiteaza stramtoarea superioara nu se afla
toate la acelasi nivel, datorita faptului ca promontoriu si simfiza pubiana se afla
situate mai sus decat planul liniilor nenumite, mai multi autori considera ca
stramtoarea superioara este canalul (cu inaltimea de 1,5 cm) delimitat de planul ce
trece la nivelul promontoriului si marginii superioare a simfizei pubiene si inferior
prin planul liniilor nenumite, plan in care se descrie diamentrul antero-posterior
adevarat.
3. Elementele anatomice ale stramtoriii superioare:
a) simfiza pubiana: prezinta la nivelul fetei posterioare o proemnenta denumita:
tubercului lui Crouzat. De la acest nivel pana la marginea inferioara a simfizei se
gaseste o portiune de 1,3 cm. Grosimea maxima a simfizei este de 12 mm, limita de:
5-22 mm (necesar pentru calcularea diametrelor utile).
Simfiza pubiana poate fi orientata normal, redresata sau mult inclinat inainte,
asociindu-se cu modificari de inclinare a pelvisului.
b) promontoriul (unghiul lombo-sacrat): unghiul format intre cea de-a 5-a vertebra
lombara si baza sacrumului. Varful acestui unghi este orientat anterior si este cuprins
intre 110-150. Poate suferi o serie de modificari situandu-se deasupra sau sub planul
liniilor nenumite.
4. Diametrele si axele stramtorii superioare
a) diametrele sagitale sau antero-posterioare:
- diametrul promonto-suprapubian: conjugata anatomica delimitata de promontoriu si
putin favorabila unei nasteri eutocice. Pentru a permite trecerea fatului la nastere,
stramtoarea superioara trebuie sa aiba anumite dimensiuni dar si o anumita forma.
Forma acesteia poate fi asemanata cu inima unei carti de joc, cu axul mare transversal.
Jumatatea anterioara a acesteia este regulata, iar arcul posterior deformat de
promontoriu cuprinde cele doua sinusuri sacro-iliace.
Clasificari ale bazinelor:
Clasificarea lui Von Stein: bazata pe criterii morfologice: bazin rotund, eliptic
longitudinal, transversal si trunchiat.
Turner a propus o clasificare a bazinelor in functie de forma in bazin dolicopelic,
mesatipelic, platipelic.
Thoms imbunatateste clasificarea lui Turner:
- bazin dolicopelic: diametru antero-posterior mai mare decat diametrul transversal
maxim.
- bazin mesatipelic: diametrul antero-posterior egal cu diametrul transvers maxim.
- bazin brahipelic: diametrul antero-posterior mai mare cu 1-3 cm fata de diametrul
transvers maxim.
- bazin platipelic: diametrul transvers maxim este mai mare cu 3 cm decat diametrul
antero-posterior.
Dupa forma stramtorii superioare, Caldweel si Moloy impart bazinele in:
- bazin ginecoid: are forma aproximativ rotunda si corespunde bazinelor mesatipelic
si brahipelic ale lui Thoms.
- bazin antropoid: cu forma de elipsa si axul mare antero-posterior.
- bazin platipeloid: corespunde bazinului platipelic a lui Thoms.
- bazin android: are aspect triunghiular asemanator bazinului masculin.
Se remarca o crestere a riscului obstetrical o data cu cresterea frecventei tipurilor
inadecvate de bazin.
6. Orientarea stramtorii superioare
Planul stramtorii superioare este definit prin diametrul transvers maxim si punctul cel
mai proeminent de la nivelul fetei posterioare a simfizei pubiene, atingand sacrumul
la 15 mm sub promontoriu.
Stramtoarea superioara este orientata in jos si spre anterior, formand cu orizontala un
unghi orientat posterior de 60.
C. Stramtoarea inferioara
1. Definitie: stramtoarea inferioara este orificiul inferior de iesire din bazinul osos sau
orificiul de degajare a fatului.
2. Delimitarea: anterior-marginea inferioara a simfizei pubiene, posterior- varful
coccisului, lateral-marginea inferioara a marilor ligamente sacro-sciatice si a
ramurilor ischio-pubiene.
Reperele ce o delimiteaza nu sunt situate in acelasi plan, deci delimiteaza de fapt un
canal.
3. Diametrele stramtorii inferioare
a) diametrele sagitale:
- diametrul cocci-subpubian: de la marginea inferioara a simfizei pubiene pana la
nivelul varfului coccisului, masoara 9,5 cm si poate ajunge la 12,5 cm dupa
retropulsia coccisului.
- diametrul sagital posterior uneste linia intertuberozitara cu varful sacrumului si
masoara 8,5 cm. Atunci cand unghiul subpubian este inchis, importanta diametrului
sagital posterior creste, pentru ca prezentatia sa poate fi impinsa indarat de
convergenta ramurilor ischiopubiene.
- diametrul sagital anterior: uneste marginea inferioara a simfizei pubiene cu linia
intertuberozitara.
- diametrul adevarat al stramtorii inferioare este propus de Morris si Thoms si
arata extremitatea anterioara adevarata sau utilizabila a stramtorii, tinand seama de
faptul ca angulatia subpubiana impiedica capul fetal sa ajunga la extremitatea
anterioara a acesteia si astfel o parte din diametrul subcocci-subpubian ramane
neutilizabil. Acest diametru se intinde de la nivelul varfului sacrumului si pana la o
linie transversa situata intre ramurile ischiopubiene, linie care nu poate fi depasita de
capul fetal ca urmare a convergentei ramurilor schiopubiene catre simfiza.
b) diametrele transverse:
- diametrul biischiatic sau intertuberozitar masoara 11-12,5 cm si este foarte dificil de
determinat cu exactitate deoarece punctele de reper nu sunt precise si pentru ca
intervine eroarea indusa de partile moi.
- diametrul interpubic sau biischiatic anterior uneste punctele cele mai indepartate
de pe concavitatea ramurilor ischiopubiene.
c) diametrele oblice masoara 11-12 cm.
4. Planul si axa stramtorii inferioare
Orientarea stramtorii inferioare: planul cocci-subpubian face cu orizotala un unghi de
10 deschis spre posterior.
Axul acestui plan trece pe la nivelul promontoriului, iar in jos pe la nivelul anusului.
5. Forma stramtorii inferioare
Forma stramtorii inferioare este romboidala cu axul mare transversal si variatii
individuale legate in special de marimea ogivei pubiene.
Totusi, Morris considera ca nu are asa mare importanta forma ogivei pubiene daca
diametrul subsacro-subpubian este mai mare de 11,5 cm.
D. Inclinatia pelvisului
In ortostatism, pelvisul este inclinat spre posterior si inferior fata de coloana
vertebrala cu care face un unghi de 60. Valoarea acestui unghi de inclinatie este data
de planul stramtorii superioare dusa la nivelul simfizei pubiene. Promontoriu este
unghiul format intre ultima vertebra lombara si baza sacrumului si are valoarea de
107-110.
In acelasi plan frontal se gaseste spina iliaca antero-superioara si simfiza pubiana, a
carei suprafata endopelvina priveste posterior si superior, pe cand fata anterioara a
sacrumului este orientata spre anterior si inferior.
In decubit dorsal, bazinul este situat anterior fata de coloana vertebrala, formand 45.
Valoarea acestui unghi este data de planul stramtorii superioare si axa stramtorii
inferioare ce intalneste promontoriul si planul stramtorii superioare.
Planul stramtorii inferioare care va fi dus prin varful coccisului in ortostatism, va
forma cu orizontala dusa de la nivelul marginii inferioare a simfizei pubiene un unghi
de 10-11. In decubit dorsal acest unghi se va anula.
Fata de aceste valori normale ale inclinatiilor bazinului normal, mai pot fi intalnite
anumite cazuri de bazin retroversat sau anteversat, in functie de cum este impins
planul stramtorii superioare inainte sau inapoi de la nivelul promontoriului.
Explorarea bazinului
A. Explorarea clinica
Explorarea clinica va fi efectuata in acelasi timp cu examinarea coloanei vertebrale si
a soldului, deoarece aceste trei segmente se pot influenta reciproc.
A. 1. Interogatoriu: se va cauta antecedentele medicale si chirurgicale. Importante
sunt: numarul de nasteri, modalitatea nasterii, prezentatia, greutatea fetilor,
interventiile obstetricale.
Oasele craniului
Craniul este alctuit din opt oase reprezentate de:
- frontal, etmoid, sfenoid, occipital ce sunt oase impare localizate pe linia median i
- oasele parietal i temporal, ce sunt oase pereche localizate de o parte i de alta a
liniei mediene.
Aceste oase sunt mbinate prin intermediul suturilor i delimiteaz cavitatea cranian
ce adpostete encefalul, meningele i spaiile lichidiene.
1. Osul frontal
Osul frontal este un os impar, lat, pneumatizat, localizat la nivelul liniei mediene.
Se articuleaz:
- n poriunea postero-superioar cu oasele parietale;
- n poriunea postero-inferioar cu sfenoidul;
- n poriunea inferioar cu osul nazal, zigomatic, lacrimal i maxilar.
Osul frontal prezint dou poriuni: scoama (situat vertical) i partea orbitonazal
(situat orizontal).
Scoama osului frontal alctuiete fruntea i prezint: dou fee (una extern i una
intern) i dou margini (una parietosfenoidal i una orbitonazal).
Faa extern este acoperit de burta frontal a muchiului occipitofrontal i prezint:
- Pe linia median, sutura metopic (reprezint locul unde au fuzionat cele dou
poriuni ale scoamei);
- Glabela;
- Tuberozitatea frontal;
- Linia temporal, situat lateral, continu marginea posterioar a procesului
zigomatic, dup care se bifurc ntr-un ram superior (aici se inser fascia muchiului
temporal) i un ram inferior (aici se inser fasciculele anterioare ale muchiului
temporal);
- Faa temporal intr n alctuirea planeului fosei temporale, iar la nivelul ei se
inser fasciculele anterioare ale muchiului temporal;
- Arcul superciliar.
2. Osul etmoid
Osul etmoid prezint o form neregulat i este localizat la nivelul poriunii anterioare
a bazei craniului, intrnd n alctuirea foselor cranian anterioar i oflactiv, dar i a
cavitii nazele i orbitei.
Este alctuit din labirinturile etmoidale unite prin intermediul lamei cribiforme ce se
sprijin pe lama perpendicular a etmoidului.
El se articuleaz cu un numr mare de oase ce intr att n alctuirea neurocraniului,
dar i n alctuirea viscerocraniului i anume: frontal, sfenoid, palatin, nazal, maxilar,
lacrimal i vomer.
Lama cribiform este poziionat n plan orizontal i are forma unui patrulater, fiind
localizat ntre cele dou labirinturi etmoidale. La nivelul ei se pot identifica
numeroase orificii, purtnd denumirea i de lama ciuruit a etmoidului.
El se articuleaz cu un numr mare de oase ce intr att n alctuirea neurocraniului,
dar i n alctuirea viscerocraniului i anume: este poziionat n plan orizontal i are
forma unui patrulater, fiind localizat ntre cele dou labirinturi etmoidale. La nivelul
ei se pot identifica numeroase orificii, purtnd denumirea i de lama ciuruit a
etmoidului.
Faa sa superioar este alctuit din crista galli ce este poziionat median i din
zonele laterale, ce sunt dispuse de o parte i de alta de crista galli.
Crista galli prezint:
- fee laterale ce alctuiesc fosele olfactive;
- marginea anterioar ce se termin n aripile cristei galli ce se articuleaz cu creasta
osului frontal n partea anterioar, iar posterior intr n alctuirea foselor olfactive;
- marginea posterioar ce se termin prin spina sfenoidal ce se articuleaz cu spina
etmoidal a osului sfenoid;
- un vrf.
Zonele laterale alctuiesc planeul fosei olfactive.
Fiecare zon lateral este strbtut de:
- unitile canaliculare olfactive;
- fisura etmoidal;
- foramenul etmoidal prin care trece pachetul vasculonervos etmoidal anterior.
Se articuleaz:
- superior cu osul frontal prin intermediul lamei orbitale;
- inferior cu maxila i cu osul palatin;
- anterior cu lacrimalul;
- posterior cu faa anterioar a corpului osului sfenoid.
Faa superioar intr n alctuirea canalului frontonazal, n poriunea anterioar. La
nivelul canalului frontonazal se deschide infundibilul etmoidal al meatului mijlociu al
fosei nazale.
Faa anterioar se articuleaz cu lacrimalul alctuind sutura etmoidolacrimal.
Faa posterioar se articuleaz cu faa anterioar a sfenoidului, dar i cu osul palatin
prin intermediul procesului orbital al acestuia, alctuind dou suturi: sutura
etmoidosfenoidal i sutura etmoidopalatin.
Faa medial intr n alctuirea peretelui lateral al foselor nazale i prezint:
- o poriune olfactiv situat sub lama ciuruit a etmoidului, delimitnd culoarul
olfactiv al foselor nazale n 1/3 superioar a foselor nazale;
- o poriune meatoturbinal de la nivelul creia pornesc conca nazal superioar i
conca nazal mijlocie; fiecare conc (turbin) prezint un cap, o coad, o fa medial,
o fa lateral, o margine superioar i una inferioar ce sunt descrise n articolul
Nasul.
Faa inferioar prezint o zona anterioar (realizeaz sutura
etmoidomaxilolacrimal), o zon mijlocie i o zon posterioar.
La nivelul zonei mijlocii se poate identifica procesul uncinat cruia i se pot descrie o
baz ce ader la faa inferioar a labirintului etmoidal, un vrf, o margine anterioar
ce particip la delimitarea fontanelei anterioare i o margine posterioar ce particip la
delimitarea bulei etmoidale i a anului uncibular.
Zona posterioar se articuleaz cu lama perpendicular a osului palatin, alctuind
sutura etmoidopalatin.
Celulele etmoidale sunt alctuite dintr-un perete osos periferic ce delimiteaz o
cavitate aeric. Celulele sunt grupate prin intermediul unor lame osoase mai groase ce
poart denumirea de lamile etmoidale n:
- celulele etmoidale anterioare ce corespund meatului mijlociu i se dechid n hiatusul
semilunar;
- celulele etmoidale posterioare ce se dechid n meatul superior.
3. Osul sfenoid
Osul sfenoid este un os impar localizat la nivelul bazei craniului, fiind deseori descris
ca avnd aspect de fluture.
Forma sa este de fapt neregulat, participnd la alctuirea foselor cerebrale anterioar,
mijlocie i posterioar prin poriunea endocranian i la alctuirea orbitelor, cavitii
nazale i foselor temporal, infratemporal i pterigopalatine pentru faa exocranian.
Este alctuit din:
- corp, ce adpostete sinusurile sfenoidale;
- trei perechi de procese: aripile mici, aripile mari i procesele pterigoide.
Corpul are un aspect cuboid i prezint o fa superioar, una inferioar, dou fee
laterale, o fa anterioar i una posterioar.
Faa superioar prezint dinspre anterior spre posterior urmtoarele elemente:
- spina etmoidal ce se articuleaz cu cea sfenoidal;
- jugumul sfenoidal, la nivelul cruia se gsesc anurile olfactive, dar i o
proeminen ce corespunde fisurii interemisferice;
- anul prechiasmatic ce are raport cu faa anterioar a chiasmei optice;
- tuberculul selar ce reprezint limita anterioar a fosei hipofizare;
- sella turcica sau aua turceasc ce conine glanda hipofiz.
Feele laterale sunt mprite n trei zone: o zon prealar, o zon radicular i o zon
postalar.
Zona prealar intr n alctuirea peretelui medial al orbitei.
Zona postalar are forma unui an determinat de artera carotid intern.
Faa posterioar prezint un segment median i dou laterale. Segementul median se
articuleaz cu partea bazilar a osului occipital alctuind sincondroza sfeno-occipital.
Segmentele laterale prezint lingula sfenoidal i poriunea incipient a anului
carotidian.
Faa anterioar prezint trei zone: median, intermediar i lateral.
Zona median este creasta osului sfenoid. Aceasta se articuleaz cu lama
perpendicular a osului etmoid i intr n alctuirea septului nazal.
La nivelul zonei mediene se poate identifica apertura sinusului sfenoidal.
Zona lateral se articuleaz cu faa anterioar a labirintului etmoidal alctuind
jocniunea sfenoetmoidal.
Faa inferioar prezint tot trei zone: median, intermediar i lateral.
Zona median se articuleaz cu vomerul, realiznd canalul sfenovomerian median ce
se continu cu creasta sfenoidal alctuind rostrumul osului sfenoid.
Zona intermediar prezint dinspre anterior spre posterior urmtoarele repere:
- anul vomerovaginal situat medial;
- anul palatovaginal situat lateral.
Zona lateral este mprit tot n trei segmente: posterior, intermediar i anterior.
Aripile mici ale osului sfenoid sunt dou procese de form triunghiular, subiri, ce
ncep de la nivelul feelor laterale ale corpului (din partea antero-superioar).
Prezint dou fee, una superioar i una inferioar, dou margini, una anterioar i
una posterioar, un vrf i o baz.
Faa superioar prezint medial anul canalului optic i intr n raport direct cu lobul
frontal al emisferelor cerebrale.
Faa inferioar intr n alctuirea plafonului orbitei i delimiteaz alturi de aripa
- nervul trohlear;
- nervul abducens;
- ramurile nazal, frontal i lacrimal a nervului oftalmic;
- venele oftalmice superioar i inferioar;
- ramura meningeal anterioar a arterei lacrimale.
Sinusurile sfenoidale sunt localizate n interiorul corpului sfenoidului, separate prin
intermediul unui sept, n numr de dou.
Fiecare sinus are form cubic i prezint un perete superior, unul inferior, unul
anterior, unul posterior, unul lateral i unul medial.
Peretele superior intr n raport cu chiasma optic i cu loja glandei hipofize.
Peretele inferior intr n alctuirea peretelui superior al foselor nazale.
Peretele anterior prezint apertura sinusului sfenoidal.
Peretele posterior are raport cu aua turceasc i glanda hipofiz.
Peretele lateral prezint relieful canalului optic, al anului sinusului cavernos i celui
carotidian.
Peretele medial este reprezentat de septul intersinusal.
4. Osul occipital
Osul occipital este un os impar, median, ce intr n alctuirea bazei i bolii craniene.
Poate fi mprit ntr-o parte scoamoas, dou pri laterale i o parte bazilar.
Poriunea scoamoas a osului occipital poate fi identificat posterior prin intermediul
foramenului magnum.
La nivelul feei externe care este convex, cu o orientare postero-inferioar, se pot
identifica:
- protuberana occipital extern;
- creasta occipital extern;
- linia nucal suprem - aceasta ncepe la nivelul protuberanei occipitale externe i se
ndreapt spre partea supero-lateral a osului occipital;
- linia nucal superioar ncepe tot la nivelul protuberanei occipitale externe i se
ndreapt spre poriunea infero-lateral a osului prezentnd dou ramuri: una
superioar (aici i are originea burta occipital a muchiului frontooccipital) i o
ramur inferioar (aici se inser muchii trapez i sternocleidomastoidian);
- linia nucal inferioar ncepe la nivelul crestei occipitale externe i se ndreapt
infero-lateral spre procesul jugular; la nivelul liniei nucale inferioare se inser muchii
mic i mare a capului i muchii drepi posteriori.
Faa intern sau endocranian prezint urmtorele elemente:
- protuberana occipital intern (la acest nivel se inser tentorium cerebelli i falx
cerebri);
- anul sinusului sagital superior ce ncepe de la nivelul protuberanei occipitale
interne i merge spre unghiul superior al scoamei; n acest an se adpostete sinusul
venos sagital superior, iar pe marginile acestuia se inser falx cerebri;
- creasta occipital intern pornete de la protuberana occipital intern pn la
marginea posterioar a foramenului magnum; aceast creast delimiteaz alturi de
foramen magnum fosa vermian;
- anul sinusului transvers pornete de la protuberana occipital intern pn la
5. Osul parietal
Osul parietal are form aproximativ patrulater i prezint: o fa extern i o fa
intern, o margine sagital, una scoamoas, una frontal, una occipital i unghiuri:
frontal, sfenoidal, mastoidian i occipital.
Faa extern este convex, iar la nivelul ei se pot identifica trei zone:
- o zon superomedial ce are raporturi cu prile moi epicraniene; aproape de
marginea superioar se poate identifica foramenul parietal (pe aici trece ramura
meningeal a arterei occipitale i vena emisar parietal a lui Santorini);
- o zon intermediar ce prezint linia temporal superioar (la nivelul ei se inser
fascia muchiului temporal) i linia temporal inferioar (la nivelul ei i are originea
muchiul temporal);
- o zon inferolateral ce intr n alctuirea fosei temporale i este nvelit de
muchiul temporal.
Faa intern este faa intracraian i prezint mai multe elemente:
- impresiuni girale ce sunt desprite de creste cerebrale;
- anuri arteriale ce sunt determinate de ramura frontal i parietal a arterei
meningee mijlocii;
- anuri venoase reprezentate de anul sinusului sagital superior, anul sinusului
sfenoparietal i anul sinusului transvers.
Marginea sagital este groas, dinat i alctuiete mpreun cu cea de parte opus
sutura sagital.
Marginea scoamoas prezint trei poriuni: una anterioar ce se articuleaz cu aripa
mare a osului sfenoid alctuind sutura sfenoparietal, una mijlocie ce se articuleaz cu
poriunea scoamoas a osului temporal alctuind sutura parietotemporal i una
posterioar ce se articuleaz cu poriunea mastoidian a osului temporal alctuind
sutura parietomastoidian.
Marginea frontal se articuleaz cu marginea superioar a osului frontal alctuind
sutura coronal.
Marginea occipital se articuleaz cu osul occipital i alctuiete sutura lambdoid.
Unghiul sfenoidal se articuleaz anterior cu frotnalul i inferior cu aripa mare a
sfenoidului.
Unghiul occipital se articuleaz cu osul occipital i cu cel parietal, alctuind
intersecia suturii lambdoide.
Unghiul mastoidian se articuleaz posterior cu osul occipital i inferior cu poriunea
mastoidian a osului temporal alctuind sutura asteric.
6. Osul temporal
Osul temporal este un os pereche i intr n alctuirea foselor craniene mijlocii i
posterioare ale bazei craniului.
Se poate mpri ntr-o parte scoamoas, una pietroas, una stiloidian i una
timpanic.
Osul temoporal se articuleaz n poriunea superioar cu osul parietal, n poriunea
postero-medial cu osul occipital, n poriunea antero-medial cu osul sfenoid, n
poriunea antero-lateral cu osul zigomatic, iar inferior cu mandibula.
a. Partea scoamoas
alctuiete poriunea anterioar i superioar a osului i este o lam osoas convex,
subire.
Faa exocranian este neted i convex i particip la alctuirea fosei temporale n
jumtatea postero-inferioar. De asemenea, prezint pe toat suprafaa ei un an
vertical ce corespunde arterei temporale mijlocii.
O linie curb, linia temoral sau crista supramastoidea are un traiect posterosuperior,
la nivelul ei inserndu-se fascia temporal. Limita dintre poriunea scoamoas i cea
mastoidian se gsete la aproximativ 1 cm de aceast linie.
n poriunea inferioar a scoamei se gsete procesul zigomatic ce prezint o fa
lateral, o baz cu dou fee, una superioar i una inferioar, o margine medial, una
superioar, una inferioar i o parte liber.
n poriunea inferioar, din anterior spre posterior, pot fi identificate urmtoarele
repere:
- planul subtemporal ce alctuiete alturi de poriunea orizontal a aripii mari a
sfenoidului plafonul fosei infratemporale la nivelul creia se inser muchiul
pterigoidian medial;
- tuberculul articular este o proeminen osoas rotunjit ce prezint:
o o zon central la nivelul creia alunec fibrocartilajul articular n timpul coborrii
mandibulei;
o o extermeitate medial (tuberculul zigomatic medial);
o o extremitate lateral ce se termin cu tuberculul zigomatic anterior.
Tuberculul articular alturi de cei doi tuberculi zigomatici alctuiesc rdcina
transvers a procesului zigomatic.
- Fosa madibular ncepe de la nivelul tuberculului zigomatic posterior cu o direcie
c. Partea pietroas
Faa anterioar sau endocranian
Intr n alctuirea fosei craniene mijlocii i are raporturi cu lobul temporal al
emisferelor cerebrale.
La nivelul feei endocraniene a osului temporal se gsesc urmtoarele repere:
- Tegmenul carotidian ce alctuiete o parte din plafonul canalului carotidian;
- Tegmenul tubar ce alctuiete plafonul tubei auditive osoase i canalul muchiului
tensor al timpanului;
- Fosa geniculat;
- Hiatusul canalului pietros mare- nervul pietros mare iese din canal i ramul pietros
din artera meningee mijlocie intr;
- anul nervului mare pietros;
- Hiatusul canalului mic pietros- este strbtut de nervul mic pietros;
d. Poriunea mastoidian
Vrful este neregulat i acoper cea mai mare parte din orificiul superioar al canalului
carotidian.
Baza se articuleaz cu scoama i alctuiesc mpreun procesul mastoid.
Faa lateral
La nivelul feei laterale putem identifica numeroase elemente anatomice precum:
- O suprafa rugoas la nivelul creia se inser muchii occipital i auricular
posterior;
- O zon ciuruit retromeatic- corespunde antrumului mastoidian;
- Spina suprameatic.
Faa posterioar este neregulat i la nivelul ei se inser muchii occipital, splenius al
1. Mandibula
Este un os impar, mobil, sub forma literei U, alctuind maxilarul inferior.
Este alctuit din dou jumatai ce sunt unite central printr-o simfiz. Acest lucru se
realizeaz la vrsta de doi ani.
Se pot descrie corpul mandibulei i ramurile mandibulei.
a. Corpul mandibulei
Are forma literei U cu orientare posterioar. I se pot descrie o fa extern sau
lateral, una intern sau medial, o margine superioar i una inferioar.
Feei externe i se pot descrie dou zone: una median i una lateral.
La nivelul poriunii mediene se pot identifica urmtoarele repere anatomice:
- Simfiza mental, dovada fuziunii celor dou hemimandibule; aceasta se bifurc n
poriunea inferioar, dnd natere la protuberana mental de form triunghiular, la
nivelul fiecrui unghi inferior al su identificndu-se cte un tubercul mental;
- Fosa incisiv este localizat superior i lateral fa de tuberculul mental; la acest
nivel se inser muchii mental i orbicular al gurii.
La nivelul poriunii laterale putem identifica:
- Foramenul mental ce este strbtut de pachetul vasculonervos mental;
- Linia oblic ce pornete de la nivelul tubercului mental, cu direcie posterosuperioar, la acest nivel inserndu-se muchii platysma i muchiul cobortor al
unghiului gurii i buzei inferioare;
- O suprafa rugoas la nivelul creia se inser muchiul buccinator.
Faa intern prezint urmtoarele repere anatomice:
- Spina mental superioar la nivelul creia se inser muchiul genioglos;
- Spina mental inferioar la nivelul creia se inser muchiul geniohioidian;
- Linia milohioidian localizat n dreptul ultimului molar inferior, aici inserndu-se
muchii milohioidian, constrictor superior al faringelui i ligamentul
pterigomandibular;
- Torusul mandibular- este localizat deasupra liniei milohioidiene i coincide cu
premolarii inferiori;
- Fosa submandibular ce se gsee ntre linia milohioidian i marginea bazilar a
mandibulei; intr n alctuirea peretelui lateral al lojei glandei submandibulare;
- Loja sublingual se gsete n dreptul caninilor i incisivilor inferiori i intr n
alctuirea peretelui lateral al lojei glandei sublinguale;
- anul nervului lingual;
- anul milohioidian ce conine pachetul vasculonervos milohioidian.
b. Ramura mandibulei
Forma sa este cea a unui patrulater i prezint: o fa lateral, una medial, o
margine anterioar, o margine posterioar, o margine inferioar i o margine
superioar.
Faa lateral prezint:
- O suprafa rugoas la nivelul creia se inser fasciculul profund al muchiului
maseter;
- Tuberozitatea maseteric ce este localizat inferior de creasta colului mandibular, la
nivelul ei inserndu-se fasciculul superficial al muchiului maseter;
- Creasta colului mandibulei.
Faa medial prezint urmtoarele repere anatomice:
- Foramenul mandibulei strbtut de pachetul vasculonervos alveolar inferior;
- Lingula mandibulei sau spina lui Spix; aici se inser fibrele superficiale ale
ligamentului sfenomandibular;
- Antilingula- la nivelul ei se inser fibrele profunde ale ligamentului
sfenomandibular;
- Aria retrolingular alctuiete mpreun cu faa lateral a ligamentului
sfenomandibular butoniera retrocondilian a lui Juvara; aceasta este strbtut de:
artera maxilar, nervul auriculotemporal i plexul venos corespunztor;
- anul milohioidian conine pachetul vasculonervos milohioidian;
- O suprafa de from triunghiular localizat deasupra spinei mandibulei, la nivelul
creia se inser fibrele mediale ale tendonului muchiului temporal.
Marginea anterioar prezint:
- n poriunea superioar se inser fibrele anterioare ale tendonului muchiului
temporal;
- n poriunea inferioar, marginea anterioar prezint: creasta buccinatorie (localizat
lateral) la nivelul creia i are originea muchiul buccinator i creasta temporal
(localizat medial) la nivelul creia se inser fibrele antero-inferioare ale tendonului
muchiului temporal.
Marginea posterioar are rapoarte cu glanda parotid n poriunea superioar, iar n
poriunea inferioar se inser ligamentul stilomandibular.
Marginea inferioar delimiteaz alturi de marginea posterioar unghiul mandibulei.
2. Osul nazal
Osul nazal este un os pereche ce formeaz plafonul cavitii nazale. Se articuleaz cu
procesul nazal al osului frontal n poriunea superioar, cu procesul nazal al maxilei n
poriunea lateral i unul cu cellalt n poriunea medial.
Marginea inferioar este liber i alctuiete marginea superioar a aperturii
piriforme.
Faa anterolateral prezint n zona central mai multe foramine nazale la nivelul
crora trec mnunchiuri neurovasculare nazale minime.
n poriunea inferioar a sa se inser muchiul procerus.
Faa posterioar se articuleaz n poriunea superioar cu spina nazal a osului
frontal, iar n poriunea inferioar prezint anul etmoidal ce este strbtut de
pachetul vasculonervos etmoidal anterior.
Marginea superioar se articuleaz cu marginea nazal a frontalului.
Marginea inferioar se articuleaz cu cartilajul aripii nasului i particip la alctuirea
aperturii piriforme.
Marginea lateral se articuleaz cu procesul frontal al maxilei.
Marginea medial se articuleaz n poriunea superioar cu osul nazal opus i cu
spina nazal a frontalului, iar n poriunea inferioar cu osul nazal opus.
3. Osul lacrimal
Are form patrulater i intr n alctuirea pereilor mediali ai orbitei i a celor laterali
ai foselor nazale.
Faa lateral mai poart denumirea de fa orbital i prezint mai multe poriuni:
- Una anterioar - la acest nivel se gsete anul lacrimal; prezint un segment
orbital ce formeaz foseta lacrimal i unul nazal ce se articuleaz cu anul lacrimal
al maxilei alctuind canalul lacrimonazal (conine ductul lacrimonazal membranos).
4. Osul palatin
Este tot un os pereche localizat ntre baza craniului i palatal dur.
Osul palatin se articuleaz cu urmtoarele oase: etmoid, sfenoid, maxilar, conca
nazal inferioar, vomer i osul palatin de parte opus.
6. Osul vomer
Este un os impar ce intr n alctuirea prii postero-inferioare a septului nazal.
Se articuleaz cu sfenoidul, maxila, palatinul, etmoidul i cu cartilajul septului nazal.
Forma sa este patrulater i prezint dou fee laterale i patru margini: superioar,
inferioar, anterioar i posterioar.
Feele laterale intr n alctuirea peretelui medial al foselor nazale, iar la nivelul lor
se pot identifica:
- anurile pachetelor vasculonervoase nazopalatine;
- Crestele septale;
- anurile neurovasculare minime.
Marginea superioar prezint:
- Aripile vomerului ce prezint o fa superioar ce se articuleaz cu faa inferioar a
corpului sfenoidului, o fa inferioar ce prezint creasta aripii vomeriene, o margine
posterioar, o margine anterioar ce se articuleaz cu conca inferioar a sfenoidului, o
margine lateral ce prezint un segment pterigoidian (se articuleaz cu procesul
vaginal al procesului pterigoid) i un segment palatin (se articuleaz cu procesul
sfenoidal al osului palatin);
- anul osului vomer ce este localizat median i se articuleaz cu creasta sfenoidal,
alctuind canalul vomerosfenoidal ce este strbtut de venulele aferente plexului
pterigoidian.
Marginea inferioar se articuleaz cu procesele alare ale crestei nazale alctuind
schindilezele vomeropalatin i vomeromaxilar.
Marginea anterioar prezint un an median i dou aripi laterale ce se articuleaz
cu lama perpendicular a osului etmoid i cu cartilajul septului nazal.
Marginea posterioar mai poart denumirea de creast coanal.
7. Maxila
Este un os pereche ce particip la alctuirea cavitilor feei: orbital, nazal, oral i a
foselor infratemporal i pterigopalatin.
Se articuleaz cu: frontalul, lacrimalul, palatinul, zigomaticul, nazalul, conca nazal
inferioar, vomerul i maxila opus.
Corpul maxilei prezint o fa lateral i una medial i patru margini: superioar,
inferioar, anterioar i posterioar.
Faa lateral prezint:
- O zon inferomedial ce prezint dou proeminene ce poart numele de juga
alveolaria i corespunde rdcinii incisivilor superiori.
Aceste dou proeminene sunt desprite una de cealalt prin intermediul fosei
incisive. La nivelul fosei incisive se inser muchiul depresor al septului nazal.
Procesul zigomatic
Alctuiete peretele anterior al fosei infratemporale. Forma sa este de piramid
triunghiular.
Faa superioar este un triunghi i alctuiete planeul cavitii orbitale. La acest
nivel se gsete anul infraorbital ce se transform pe traiectul su n canalul
infraorbital ce este strbtut de pachetul vasculonervos suborbital.
Faa anterioar alctuiete peretele anterior al sinusului maxilar, iar la acest nivel i
au originea muchii nazal i zigomatic mic.
Faa posterioar intr n alctuirea peretelui anterior al fosei infratemporale.
Marginea anterosuperioar alctuiete aditusul infraorbital.
Marginea posterosuperioar formeaz partea inferioar a fisurii orbitale inferioare i
prezint central incizura suborbital ce este strbtut de nervul maxilar i vasele
suborbitale.
Marginea inferioar se prelungete pn la nivelul proeminenei date de rdcina
primului molar.
Vrful se articuleaz cu osul zigomatic, alctuind sutura zigomatico-maxilar.
Procesul palatin
Pleac de la nivelul feei mediale a maxilei, articulndu-se cu procesul palatin al
maxilei de parte opus, intrnd n alctuirea palatului dur.
Faa inferioar prezint numeroase formaine vasculare i depresiuni ale glandelor
palatine.
Alturi de procesul palatin de parte opus alctuiete din palatul dur.
Prezint:
- Foseta incisiv ce alctuiete peretele lateral al formaneului incisiv;
- Torusul palatin;
- anurile palatine medial i lateral - la nivelul lor se gsesc ramurile pachetului
vasculonervos palatin mare.
Faa superioar alctuiete o mare parte din peretele inferior al cavitii nazale. Tot la
nivelul ei se poate observa i foramenul superior al canalului incisiv.
Procesul alveolar
Faa lateral delimiteaz vestibulul bucal. Superior fa de alveolele dentare se inser
muchiul buccinator.
Faa medial intr n alctuirea peretelui lateral al cavitii bucale.
Extremitatea medial se articuleaz cu cea de parte opus alctuind o poriune din
sutura intermaxilar.
Extremitatea posterioar se articuleaz cu palatinul prin intermediul procesului
piramidal.
Marginea superioar se continu cu corpul maxilei.
Marginea inferioar
La nivelul ei se pot identifica alveolele dentare n numr de opt. Fiecare alveol
dentar prezint un vrf, un perete vestibular, un perete palatinal, perei septali i
septuri interradiculare.
Vrful prezint apical un orficiu ce este strbtut de pachetele vasculonervoase
destinate dinilor.
La nivelul peretelui vestibular se poate identifica plexul apical.
Septurile interradiculare separ rdcinile premolarilor i molarilor superiori.
Sinusul maxilar
Este localizat la nivelul corpului maxilei i este cel mai mare sinus al feei. Este sinus
pereche, simetric sub form de piramid patrulater, avnd o baz i patru perei.
Baza este delimitat astfel:
- Anterior de canalul lacrimonazal;
- Posterior de lama perpendicular a palatinului;
- Superior de etmoid;
- Inferior de rebordul dentar al maxilei.
Peretele anterior este delimitat astfel:
- Superior de rebordul inferior al orbitei;
- Inferior de arcul alveolar i de canini, premolar i primul molar;
- Lateral de jonciunea zigomaticomaxilar;
- Medial de apertura piriform.
Peretele superior corespunde peretelui inferior al orbitei. Este strbtut de canalul
suborbital prin care trece pachetul vasculonervos cu acelai nume.
Peretele inferior prezint amprentele rdcinilor dentare.
8. Osul zigomatic
Este un os pereche, situat central ce alctuiete pomeii.
Se articuleaz cu osul frontal, maxilar, temporal i aripa mare a osului sfenoid.
Are form patrulater i se pot descrie dou fee una lateral i una medial, patru
margini i patru unghiuri.
Faa lateral prezint foramenul zigomatico-facial ce este strbtut de pachetul
neurovascular zigoamticofacial. Tot la nivelul feei laterale se gsete originea
muchilor zigomatic mare i mic, dar i a muchiului mare maseter.
Faa medial:
- antero-inferior ce se articuleaz cu procesul zigomatic al maxilei;
- anterosuperior alctuiete peretele inferior al orbitei i prezint tuberculul orbital (pe
el se inser ligamentul palperbal lateral) i foramenul zigomatico-orbital (este
strbtut de pachetul vasculonervos cu acelai nume);
- tot pe faa medial se identific procesul orbital.
Marginea antero-superioar mai poart denumirea i de margine orbital. Particip
la alctuirea aditusului orbital inferolateral.
Marginea antero-inferioar sau maxilar formeaz sutura zigomaticomaxilar prin
articularea cu procesul zigomatic al maxilei.
Marginea posterosuperioar sau temporal prezint pe suprafaa sa tuberculul
marginal. La nivelul acestei margini se inser fascia temporal.
Marginea postero-inferioar- la nivelul ei se inser fibrele anterioare ale maseterului.
Unghiul superior sau procesul frontal se articuleaz cu procesul zigomatic al osului
frontal.
Unghiul anterior i inferior se articuleaz cu procesul zigomatic al maxilei.
Unghiul posterior se articuleaz cu vrful procesului zigomatic al osului temporal.
Toracele
Toracele reprezinta componenta superioara a trunchiului, ai carei pereti circumscrie
cavitatea toracica, ce contine majoritatea organelor sistemului respirator, un segment
al tractului digestiv, organul central al sistemului circulator si vasele mari din
apropierea acestuia, ganglioni limfatici si nervi importanti.
Superior, limita superficiala a toracelui este data de o linie care pleaca de la incizura
jugulara a sternului catre lateral, in lungul claviculei, pana la nivelul articulatiilor
acromioclaviculare, de unde se continua printr-o linie conventionala, cu directia
orizontala, prin apofiza spionoasa a vertebrei C7. Limita profunda este reprezentata
de un plan cu oblicitatea orientata catre antero-inferior, ce trece prin discul
interverteral dintre C7 si T1. Limita inferioara este marcata, superficial, de o linie
care pleaca de la baza procesului xifoid, urmareste rebordul costal pana la coasta 10,
trece apoi prin varful coastelor 11 si 12, iar de pe marginea inferioara a acesteia din
urma ajunge la discul intervertebral dintre T12-L1. Trebuie mentionat faptul ca
aceasta limita inferioara este relativa, cavitatea toracica fiind inchisa la acest nivel de
diafragm, care datorita formei sale boltite, cu convexitatea superioara ce
ascensioneaza pana in dreptul vertebrei T7, permite viscerelor abdominale sa patrunda
in torace. Orientarea oblicitatii diafragmului, de la procesul xifoid catre discul
intervertebral dintre ultima vertebra toracala si prima vertebra lomara, se afla in
opozitie cu oblicitatea planului dus prin limita superioara a cutiei toracice si astfel, se
constata ca aceasta este mai inalta in partea sa posterioara, unde masoara intre 30-35
cm, decat in partea anterioara, unde lungimea sa corespunde lungimii sternului, in
medie de 15-18 cm. Limita dintre torace si membrele superioare este desemnata de
marginile anterioara si posterioara ale muschiului deltoid, iar in grosime, peretele
toracic se intinde de la tegument si pana la nivelul pleurei parietale.
Cutia toracica nu prezinta in mod constant aceeasi forma, existand vizibil diferente de
la o varsta la alta, intre sexe, in functie de tipul constitutional al individului, dar si in
raport cu miscarile respiratorii. De asemenea, deformari ale toracelui sunt evidentiate
in unele afectiuni congenitale sau dobandite.
Cutia toracica la nou-nascutul apneic este piriforma, usor strangulata la nivelul
coastelor 4 si 5 si mai larga la baza, unde diafragma se prezinta ridicata mai sus prin
prezenta viscerelor abdominale din etajul supramezocolic.
Cutia toracica a nou-nascutului care a respirat ia forma de palnie, prin expansiunea
plamanilor, ascensiunea coastelor si marirea spatiilor intercostale. Respiratia are loc
predominant prin excursiile diafragmului. La nastere, apertura toracica superioara se
gaseste in plan orizontal, astfel incat incizura jugulara corespunde marginii superioare
a corpului vertebral al primei vertebre toracale, iar odata cu dezvoltarea corpului,
sternul migreaza caudal pana cand incizura jugulara corespunde aproximativ vertebrei
T3, diferentiindu-se in acelasi timp curbura marginilor si curbura de torsiune a
coastelor, asociata cu inclinarea acestora. Se defineste astfel respiratia de tip toracic,
in timpul careia se modifica diametrele cutiei toracice, atat prin ridicarea si coborarea
coastelor cat si prin excursiile diafragmului. Ulterior, dupa ce copilul invata sa
mearga, santurile pulmonare devin mai proeminente, iar toracele incepe sa se
deformeze capatand aspectul specific adultului, turtit in sens sagital si largit in sens
longitudinal. Aceasta transformare se apropie de final in jurul varstei de 12 ani, cand
se mai constata si inclinatia aperturii toracice superioare sub un unghi de 65 grade fata
de coloana vertebrala.
Cutia toracica la adult variaza in raport cu conformatia acestuia. La tipul stenic de
conformatie corespunde toracele larg si scurt, cu perimetru toracic relativ mare,
apertura toracica superioara de diametru relativ mic si unghi epigastric obtuz, deschis
la 120 grade. La tipul astenic corespunde toracele ingust si lung, caracterizat printr-un
perimetru toracic relativ scazut, cu apertura toracica superioara de diametru relativ
T12.
Linia claviculara uneste cele doua clavicule.
Linia bimamelonara se intinde intre cele doua papile mamare.
Linia xifoidiana trece orizontal prin baza procesului xifoid.
Linia subcostala trasata prin punctele cele mai declive ale marginii inferioare a
toracelui.
Linia cervicotoracica indica limita superioara a cutiei toracice pe partea posterioara si
trece orizontal prin vertebra C7.
Linia bispinoscapulara este posterioara, corespunde vertebrei T3 si se intinde intre
marginile mediale ale omoplatilor.
Linia bianguloscapulara este posterioara, corespunde vertebrei T12 si se intinde intre
unghiurile inferioare ale omoplatilor.
Cu ajutorul acestor linii conventionale, toracele este impartit in trei mari regiuni
anatomo-topografice. Intre linia mediosternala si linia care descinde de la nivelul
claviculei, in lungul marginii anterioare a muschiului deltoid, pana la unghiul
brahipectoral, unde se continua cu bratul medial al acestuia corespunzator liniei
axilare anterioare, este delimitata regiunea anterioara a toracelui. Liniile axilare,
anterioara si posterioara, marcheaza regiunea laterala a toracelui, care se continua
superior cu peretele medial al axilei. Regiunea posterioara a toacelui este limitata in
partea laterala de linia care trece prin marginea posterioara a muschiului deltoid si se
continua inferior cu linia axilara posterioara si in partea mediala de linia scapulara
care trece in lungul marginii mediale a omoplatului. Pentru a facilita localizarea
topografica corecta a unor leziuni la nivelul toracelui, acesta este impartit in mai
multe regiuni de referinta.
Diagnostic Evaluare
In cadrul malformatiilor congenitale ale peretelui toracic, prin inspectie se descopera
eventualele deformatii ale cutiei toracice, iar prin radiografie se poate confirma
diagnosticul prezumtiv. Pentru a elimina alte complicatii posibile asociate cu
eventualele malformatii se poate recurge la exploararea complexa a functiei
respiratorii, electrocardiograma, ecografie cardiaca Doppler si tomografie
computerizata.
Importanta examenului clinic in cadrul contuziilor toracice este explicata de
majoritatea cazurilor care necesita o abordare de urgenta, cu elemente de resuscitare,
ce impune o anumita ordine de evaluare si sustinere concomitenta a functiilor vitale.
Prin anamneza, cand poate fi obtinuta, se obtin informatii importante referitoare la
procedeul prin care pacientul a fost traumatizat si implicit se poate contura un tablou
Proceduri
Toracocenteza reprezinta punctia pleurala efectuata in scop explorator sau terapeutic.
Toracotomia presupune deschiderea pe cale chirurgicala a cutiei toracice pentru a
aborda organele de la acest nivel.
Mediastinotomia parasternala permite o evaluare a unei eventuale rezectii de
tumora primara.
Sternotomia mediana constituie principala incizie utilizata in interventiile pe cord.
Sternocondroplastiile sunt utilizate in remodelarea toracelui excavat sau in carena.