CUPRINS

1. Argument ................................................................................................. pag. 04

2. Abrevieri .................................................................................................. pag. 05
3. Capitolul I ................................................................................................ pag. 06

Anatomia și fiziopatologia antebrațului

4. Capitolul II .............................................................................................. pag. 14

Noțiuni de patologie în fractura de antebraț

5. Capitolul III ……………………………………………………………. pag. 20

Planuri de îngrijire-cazuri clinice

1) Caz I .................................................................................................... pag. 20

2) Caz II .................................................................................................. pag. 32

3) Caz III ................................................................................................. pag. 44

6. Capitolul IV.............................................................................................. pag. 51

Concluzii
7. Bibliografie .............................................................................................. pag. 52
8. Anexe ....................................................................................................... pag. 53

MOTO
“Viața este energie, efort interior, nazuință și împlinire.
Viața este într-un cuvânt activitate.
Aceasta este chiar nevoia fundamentală a ființei noastre ! “
3
 (L. Sterne)

ARGUMENT

Motivul inițial pentru care aplic această temă este pentru faptul că fracturile se întâlnesc
frecvent la toate vârstele, dar mai ales la vârstele active. Nu în ultimul rând, trebuie să luăm în
calcul și numărul accidentelor de circulație, care sunt în creștere, precum și anumiți factori de
risc ai fracturilor ca osteoporoza, vârsta înaintată și alte patologii.
Rolul asistentei medicale în nursingul acestei afecţiuni este extrem de important,
începând cu dirijarea bolnavilor cu fractură, spre serviciul de specialitate cât şi îngrijirile şi
nevoile de care trebuie să beneficieze aceștia în procesul de vindecare. Nu este de neglijat nici
componenta psihică a bolnavului cu fractură care, de multe ori este imobilizat la pat, devenind
mai irascibil, rolul asistentei medicale fiind acela de a-l încuraja şi de a-l introduce în viaţă
socială cât mai rapid.
Educaţia sanitară prin toate mijloacele pe care asistentul medical trebuie să le facă vis-a-
vis de fracturile patologice la persoane în vârstă, este tot de avengura asistentului medical.
De-a lungul celor 3 ani, Secția de Ortopedie și Traumatologie ,,a fost una dintre cele mai
îndrăgite secții” care mi-a trezit interesul pentru a aplica pentru această temă, în timpul stagiilor
de practică efectuate.
Lucrarea “Îngrijirea bolnavului cu fractură de antebraț” este constituită din 3 capitole.
Primul capitol abordează noțiunile de anatomie și fiziologie ale sistemului osos, capitolul II
descrie patologia fracturilor (etiologie, clasificarea fracturilor, simptomatologie și tratament), iar
în capitolul III am prezentat 3 dintre cazurile clinice întâlnite în secția de Ortopedie-
Traumatologie a S.J.U Neamț unde mi-am efectuat stagiul clinic de practică.

ABREVIERI

adm -administrat
ACH -antecedente heredocolaterale
APF -antecedente personale fiziologice
APP -antecedente personale patologice
4
 D -diureză
E -etiologie
F.O -foaie de observație
f -fiolă
fl -flacon
G -greutate
Hg -mercur
HTA -hipertensiune arterială
hTA -hipotensiune arterială
IAAM – infecții asociate asistenței medicale
i.m -injecție intramusculară
i.v -injecție intravenoasă
ind -indicație/a
mg -miligrame
ml -mililitri
O -obiectiv
P -puls
PO -per os
h -înălțime
R -respirație
S -semne și simptome
TA -tensiune arterială
T -temperatură
Tb -tabletă
Sup -supozitor

CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A APARATULUI
LOCOMOTOR

Anatomia este o ramură a biologiei și a medicinei ce studiază structura ființelor vii.

Termenul are un caracter general ce include anatomia plantelor, a animalelor și bineînțeles a
omului.
5
 Anatomia omului este disciplina fundamentală a medicinei umane.
Aparatul locomotor îndeplineşte funcţiile de mişcare ale diverselor părţi ale corpului.
Este alcătuit din sistemul osteo – articular specializat pentru funcţia de susţinere şi sistemul
muscular pentru funcţia de mişcare.
În alcătuirea aparatului locomotor intră:
 oasele şi articulaţiile care formează sistemul osteo-articular au rol pasiv în mişcare;
 sistemul muscular care este reprezentat de muşchi ce au rol activ în mişcare.
Totalitatea structurilor osoase formează scheletul. Acesta constituie un fel de „schelă” care dă
forma generală şi proporţiile corpului omenesc. Elementele scheletului contribuie la menţinerea
posturii organismului, opunându-se împovărării date de greutatea corpului, care se află sub
acţiunea gravitaţiei terestre. Oasele sunt legate între ele prin structuri conjunctive de diferite
feluri, care le asigură mobilitatea, adică posibilitatatea deplasării unora în raport cu altele. Aceste
structuri sunt articulaţiile.
Oasele şi articulaţiile formează partea pasivă a aparatului locomotor. Pe oase se fixează
muşchii striaţi scheletici. Aceştia acţionează asupra oaselor şi articulaţiilor ca asupra unor
pârghii, constituind partea activă a aparatului locomotor, adică elementele lui dinamice. În afară
de imprimarea unor mişcări ale segmentelor osoase, muşchii mai intervin şi în imobilizarea
acestor segmente în anumite atitudini.

SISTEMUL OSTEO – ARTICULAR

OSUL reprezintă elementul de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui
dură, solidă și rezistentă. Cel mai lung os este femurul piciorului, de obicei de peste 50 cm, iar
cel mic este „scărița” din ureche. Numărul total al oaselor care alcătuiesc scheletul omului este
de 223, din care 95 sunt oase perechi, iar 33 oase neperechi. Scheletul unui nou-născut are mult
mai multe oase decât corpul unui adult, aproximativ 350. Crescând, oasele fuzionează între ele,
numărul lor micșorându-se la 206, o dată ce procesul de creștere s-a încheiat. Depinde de la
individ la individ modul în care s-au sudat oasele determinând în final și numărul acestora.

ŢESUTUL OSOS îndeplineşte o serie de funcţii:

1. funcţia de suport – scheletul este baza corpului, suportă atât greutatea lui cât și oferă
puncte de conexiune pentru majoritatea mușchilor. Confera poziția bipedă a omului.
2. funcţia de protecție – scheletul oferă protecție mecanică pentru multe dintre organele
interne, reducând astfel riscul deteriorării lor (oasele craniene protejează creierul,
vertebrele protejează măduva spinării, coastele protejează inima și plămânii).
6
 3. funcţia de asistență în mișcare – mușchii care sunt atașați oaselor în momentul în care
se contractă determină mișcarea oaselor.
4. funcția de depozit de minerale – țesutul osos este o rezervă naturală de minerale cum ar
fi calciul și fosforul. Când este necesar oasele elimină în sânge mineralele în acest fel
echilibrând nivelul acestora în corp.
5. funcția de producere a celulelor albe – acest proces are loc în măduva osoasă roșie, în
interiorul oaselor mari.
6. funcția de înmagazinare a energiei – odată cu trecerea timpului în interiorul anumitor
oase măduva osoasă roșie se transformă în măduva osoasă galbenă. Măduva osoasă
galbenă constă în mare parte din celule adipoase și doar câteva celule sanguine și
reprezintă o importantă resursă de energie chimică.
Oasele scheletului sunt împărțite în patru grupe:
 oasele lungi, care sunt alungite, cu rolul de a amortiza șocurile. Acestea au o parte
interioară, numită diafiză și două capete numite epifiză. Regiunile între diafize și epifize
se numesc metafiză. Oasele lungi sunt mai compacte decât celelalte oase. Din această
categorie fac parte oasele membrelor, precum femurul, tibia și falangele.
 oasele scurte, sunt mai puțin compacte, destul de subţiri, mici. În structura oaselor
scurte intră periostul și masa osoasă, formată îndeosebi din țesut osos spongios așezat în
partea internă, și dintr-un strat subțire de țesut osos compact așezat la periferie. Exemple
de așa oase sunt: oasele carpiene şi metacarpiene, vertebrele.
 oasele neregulate, care au forme și dimensiuni variate, de exemplu: oasele bazinului.
 oasele late, sunt oase subțiri, curbate, de dimensiuni mici, exemple sunt: oasele
pieptului, oasele craniului. Oasele la care lungimea și lăţimea sunt aproxmativ egale și
mereu mai mari decât grosimea. Exemple: omolatul, oasele craniului, coxalul, etc.
 Pe lângă acestea mai avem și alte tipuri de oase: oasele pneumatice, în jurul foselor
nazale, frontal, maxilar, sfenoid, etnoid şi oasele sesamoide, care se dezvoltă în tendoane
(rotula), sunt un tip special de oase scurte.

ARTICULAŢIA
Articulaţia este locul de contact între două sau mai multe oase. O articulaţie este formată
din mai multe elemente: suprafeţele articulare ale oaselor ce vin în contact, cartilajul articular
care acoperă suprafeţele articulare şi o capsulă articulară, care înfăşoară zona de contact a
oaselor, delimitând în interior un spaţiu redus, numit cavitate articulară, căptuşită la rândul ei cu
o membrană sinovială.
7
Membrana sinovială secretă un lichid sinovial, care ajută alunecarea cartilajelor articulare. La
articulaţiile fixe (suturi), cavităţile articulare lipsesc.
Articulaţiile sunt de mai multe feluri:
a) Fixe → nu permit mişcarea oaselor ce vin în contact (de exemplu, articulaţiile dintre oasele
craniului). Acestea se numesc suturi, deoarece sudează, solidarizează, oasele între ele.
b) Semimobile → permit doar mişcări limitate, reduse cum sunt cele dintre coaste şi stern,
dintre oasele pubiene.
c) Mobile → permit mişcări largi într-o singură direcţie (de ex: articulaţia cotului permite doar
flexia şi extensia antebraţului pe braţ, sau în toate direcţiile (de ex: articulaţiile umărului şi
şoldului în care membrul superior sau respectiv membrul inferior pot face mişcări înainte,
înapoi, laterale şi de rotaţie).
Articulaţiile în care sunt necesare mişcări largi au o cavitate articulară cu lichid sinovial,
iar capetele articulare ale oaselor în contact au forme diferite unul este proeminent, iar celălalt
scobit, de forme corespunzătoare tipului de mişcare. Pentru un sprijin mai bun al oaselor şi
pentru o mai bună solidarizare a lor pot exista în articulaţii cartilaje de forma corespunzătoare
(meniscul la genunchi) şi ligamente intra-articulare care prind între ele capetele osoase.
Articulaţiile, în special cele fixe, se pot osifica către bătrâneţe, în locul cartilajului
apărând ţesut osos. Acest fenomen se întâmplă în special la articulaţiile cutiei toracice, având
drept consecinţă o diminuare a mişcărilor respiratorii.

TENDOANELE sunt asemenea unor corzi care au rolul de a lega muşchii de oase. Fibrele ce
formează tendoanele sunt alcătuite dintr-o substanţă asemănătoare întrucâtva cauciucului
numită colagen (proteină care se găseşte în ţesutul conjunctiv, osos şi cartilaginos care prin
fierbere se transformă în gelatină). La o extremitate, ele se formează din corpul muşchiului , iar
la cealaltă extremitate se fixează de os, unele dintre fibre fiind încastrate chiar în structură
osoasă. Orice mişcare a corpului, de la simpla plimbare până la ridicarea greutăţilor are loc
deoarece contracţia muşchilor are ca urmare o tracţiune pe tendoane, care vor produce
deplasarea oaselor.

LIGAMENTELE sunt corzi alcătuite din colagen, dar care au rolul de a lega oasele între ele,
asigurând „tăria” încheieturilor. Ligamentele sunt tot structuri de legătură, care leagă oasele unul
de altul şi menţin articulaţiile. Acestea sunt alcătuite tot din fibre albe, dar sunt mai subţiri şi mai
puţin elastice decât tendoanele.

8
 Ligamentele se ataşează de oase. Ele se unesc cu fibrele care penetrează învelişul extern
al osului (periostul). Periostul are o vascularizaţie şi o inervaţie care îi permit atât să hrănească
osul, cât şi să furnizeze suprafaţa de fixare pentru ligamente şi muşchi.
Ligamentele şi periostul se află într-o interacţiune atât de perfectă încât periostul este
frecvent afectat în urma unei leziuni a ligamentului.
Spre deosebire de ţesutul muscular roşu, tendoanele şi ligamentele primesc o cantitate
foarte mică de sânge. Chiar şi oasele au o vascularizaţie mai bună, ceea ce explică de ce un os
rupt se reface în 4-6 săptămâni , iar un tendon sau un ligament în 9 luni.

ANATOMIA ȘI FIZIOPATOLOGIA ANTEBRAȚULUI

9
(Fig.1 Antebraț)

Antebrațul are două oase paralele, unul situat în prelungirea degetului mic, numit ulna
(cubitus) și unul situat în prelungirea policelui, numit radius. Cele două oase se
articulează prin epifizele lor, rămânând însă distanțe la nivelul diafizelor.

10
 (Fig.2 Ulna)

ULNA este un os lung, situat în partea medială a antebrațului, are un corp (diafiză) şi două
epifize.
Diafiza are 3 fețe şi 3 margini. Cele 3 fețe sunt: anterioară (cu gaură nutritivă, iar în partea
superioară a feței se inseră mușchiul flexor profund al degetelor; în partea inferioară, mușchiul
pătrat pronator), posterioară (străbătută în treimea superioară de o linie oblică, deasupra acesteia
inserându-se mușchiul anconeu; porțiunea inferioară este străbătută de o linie verticală, care
împarte această zonă în fâșia medială şi laterală; pe fâșia medială se inseră mușchiul extensor
ulnar al capului, iar pe fâșia laterală, sus, mușchiul supinator, iar jos, abductorul lung al policelui
și extensorul scurt al policelui, extensorul lung al policelui și extensorul indicelui, medial.
Cele 3 margini sunt: marginea posterioară (proeminentă sub piele), marginea laterală sau
interosoasă marginea anterioară (începe la procesul coronoid și se termină la cel stiloid).

11
 (Fig.3 Radius)

RADIUSUL este un os lung, situat în partea laterală a antebraţului. El prezintă un corp şi două
epifize. Corpul (diafiza) este prismatic şi triunghiular, având 3 fețe şi 3 margini.
Faţa anterioară: în porţiunea superioară s-a inserat fexorul lung al policelui, iar în porţiunea
inferioară, pătratul pronator.
Faţa posterioară: superior este rotunjit (muşchiul supinator), plan şi uşor excavat, în restul
întinderii (lungul abductor şi extensorul scurt al policelui).
Faţa laterală: în partea mijlocie are o tuberozitate pronatorie, pentru inserţia muschiului rotund
pronator. Deasupra tuberozitaţii se găseşte muşchiul supinator, care este străbatut de ramura
profundă a nervului radial.
Epifiza superioară: alcatuită din cap (cilindru plin, mai înalt medial), col (porţiunea îngustată
ce leaga capul de corp), şi tuberozitatea radiusului (proeminenţa ovoidă situată sub col, pe ea
inserându-se muschiul biceps brahial).
ARTICULAȚIILE RADIOULNARE (Articulationes radioulnares)

12
 Oasele antebrațului, radiusul și ulna, sunt unite între ele la nivelul epifizelor proximale și
distale prin două articulații trohoide, iar la nivelul diafizelor, printr-o sindesmoză. Articulațiile
sunt numite radioulnare. Ele alcătuiesc o unitate funcțională legată de mișcarea de pronație și
supinație. Face parte din grupul trohoidelor.
Suprafeţele articulate. Ulna prezintă pentru articulație incizura radială care este un
segment de cilindru gol, iar radiusul prezintă jumătatea medială a circumferinței capului, care
reprezintă un segment de cilindru plin. Ambele suprafețe sunt acoperite de cartilaj hialin. Între
aceste suprafețe articulare există o mare disproporție; suprafaţa ulnară reprezintă un sfert din
circumferinţa radială. De aceea ea este completată de ligamentul inelar.
Mijloacele de unire. Deoarece această articulaţie este integrată anatomic în articulaţia
cotului, capsula articulară va fi formată în partea lalerală de capsula articulației cotului, întărită
de ligamentul colateral radial. Ligamentul inelar constituie principalul mijloc de unire a oaselor.
El pleacă de la extremitatea anterioară a incizurii radiale, înconjoară capul radial și se fixează la
extremitatea posterioară a acesteia. De fapt, ligamentul inelar este foarte puțin vizibil prin
suprafața lui exterioară. El este acoperit în cea mai mare parte de aparatul fibros de pe partea
laterală a articulației, denumit ligamentul colateral radial al cotului. Adevăratul ligament inelar
este constituit numai din fibre circulare profunde ale ligamentului colateral radial care
înconjoară capul radial. În afara ligamentului inelar, radiusul este unit cu ulna și prin ligamentul
pătrat (lig. quadratum), care este o lamă fibroasă de formă patrulateră, întinsă orizontal de la
marginea inferioară a incizurii radiale, la fața medială a colului radial. Acest ligament este
relaxat atunci când antebraţul se află în poziția intermediară; dimpotrivă, întins, când antebraţul
este dus în pronație sau supinație.

CAPITOLUL II
NOȚIUNI GENERALE DESPRE FRACTURI

13
 Faptul că sistemul osos se găsește în strânsă interdependență cu celalalte sisteme ale
organismului face ca acesta să aibă numeroase funcții, nu numai un rol biomecanic, și este firesc
că fractura sa fie considerată o adevarată boală.
Definiție:
Prin fractură se înțelege o soluție de discontinuitate de diferite grade la nivelul sistemului
osos, produsă în urma unei acțiuni traumatice ce a acționat în mod direct sau indirect asupra
segmentului osos respectiv.
Frecvența :
Ø Se apreciază că fracturile reprezintă între 10-20% din totalul traumatismelor, de 10 ori
mai frecvente decât luxațiile.
Ø Se întalnesc frecvent la toate vârstele dar mai ales la vârsta activă, între 20-40 ani; la
copii fiind mai rare în raport cu numărul traumatismelor acestea având oasele mai
elastice și o greutate a corpului mai mică. În schimb bătrânii din cauza fragilității
osoase au un risc mai ridicat de apariţie a unei fracturi și după un traumatism mai
puțin violent.
Fracturile clasifică în:
a. fracturi complete – cu sau fără deplasare;
b. fracturi incomplete sau fisuri - acestea sunt greu de evidențiat clinic, examenul
radiologic fiind obligatoriu pentru precizarea diagnosticului;
O altă clasificare se referă la interesarea sau nu a părților moi ce acoperă segmentul osos
respectiv. Astfel putem avea:
a. fracturi închise ( cele mai numeroase);
b. fracturi deschise – produse prin distrugerea părților moi de acoperire, focarul de
fractură luând contact astfel cu mediul înconjurător.
De asemenea, calitatea osului, pe care se produce fractura le împarte în:
a. fracturi pe os normal;
b. fracturi pe os patologic. Există o serie de condiții asociate care slăbesc calitatea
osului și favorizează apariția fracturilor uneori în incidente traumatice minore ( rahitism
carențial, osteomalacie, osteoporoză , tumori benigne sau maligne ale osului).
În momentul producerii fracturii, deplasarea fragmentelor se produce iniţial sub influenţa
agentului traumatizant şi este completată sub acțiunea contracţiei grupelor musculare.
Există mai multe tipuri de deplasări:
a. Translaţie - unul dintre fragmente care se deplasează antero-posterior sau antero-medial unul
faţă de altul ;
14
b. Încălecare - deplasare în axul lung al fragmentelor, determinând scurtarea segmentului de
membru ;
c. Angularea - fragmentelor în diferite planuri realizând deformarea şi scurtarea regiunii;
d. Rotaţia - deplasarea unuia sau a ambelor fragmente în jurul axului longitudinal. Decalajul
reprezintă deplasarea în rotaţie inversă a fragmentelor.
e. Deplasări complexe - prin asocierea celor de mai sus .
Diagnostic se pune pe baza examenului clinic şi paraclinic.
Anamneza
Este obligatoriu ca prin anamneză să se precizeze următoarele elemente:
 data, ora și locul accidentului;
 tipul de accident ( rutiere, de muncă, de sport, prin agresiune, casnic, etc.);
 mecanismul de producere al accidentului ( traumatism direct, indirect, cădere de la
înalțime, proiectare autovehicul, contracție musculară violentă, etc.);
 în ce au constat primele îngrijiri la locul accidentului și de cine au fost acordate.
Se vor cerceta antecedentele personale fiziologice și mai ales cele patologice care pot
evidenția afecțiuni ce favorizează producerea unor fracturi sau luxații.
Examenul clinic se va efectua amănunțit pe aparate, fiind necesar a fi decelate afecțiuni
asociate ce au rol important în stabilirea conduitei terapeutice cum ar fi: afecțiuni cardio–
respiratorii, afecțiuni renale, diabetul zaharat, sindromul posttrombotic, afecțiuni hepatice,
etilismul, denutriția, afecțiuni endocrine.
Examenul general trebuie să precizeze dacă există disfuncții respiratorii și care este cauza
acestora, precum și tipul de leziune în cazul unui traumatism cranio-encefalic asociat.
Examenul local prezintă o importanță deosebită în stabilirea unui diagnostic corect.

a. Semne clinice subiective

Dintre semnele clinice subiective trebuie reținut în primul rând cel dureros, apreciindu-se
sediul durerii, intensitatea, iradierea, variabilitatea.
Un alt element ce este relatat de către pacient este impotenţa funcţională, care poate fi
parţială sau totală.
b. Semne clinice obiective
În cadrul examenului clinic, obiectiv inspecția poate evidenția atitudinea generală a
membrelor . De exemplu în leziunile traumatice ale membrelor toracice, pacientul se prezintă
într-o poziție antalgică caracteristică, așa numită poziție Dessault ( își susține membrul lezat cu
mâna și antebrațul de partea sanatoasă).
La nivelul membrelor pelvine, în fracturi apare scurtarea lor și rotarea externă.
Aspectul tegumentelor:

15
 Ø Echimoze - într-o serie de fracturi apar echimoze întinse ( echimoza Hennequin în
fractura de col humeral): în fracturi de paletă humerală, în luxații de cot şi în fracturi
maleolare.
Ø Edeme – fracturile, luxațiile dar şi entorsele sunt însoțite de edeme, ce se instalează
rapid și maschează reliefurile osoase.
Ø Flictene - care pot apare la nivelul tegumentelor.
Ø Plăgile - este foarte important a se face distincția între o plagă la distanța de focarul de
fractură și o fractură deschisă.
Deformarea reliefurilor osoase ( angulații, deplasări laterale, rotație externă).
Prin palparea regiunii se vor evidenția punctele dureroase și raporturile osoase anormale.
De asemenea, prin palpare se va cerceta mobilitatea anormală și crepitațiile osoase.
Diagnosticul clinic al unei fracturi se bazează pe următoarele date:
a. Semne clinice locale de probabilitate:
- echimoze;
- flictene;
- impotența funcțională regională;
- deformarea regiunii prin deviația axelor sau scurtarea regiunii.
b. Semne clinice locale de certitudine:
- mobilitatea anormală;
- crepitațiile osoase;
- lipsa transmiterii mișcărilor între etajul supraiacent și subiacent focarului fractural;
- întreruperea continuității reliefului osos.
Diagnosticul imagistic:
Diagnosticul radiologic se face prin efectuare de radiografii în cel puţin două incidenţe
(faţă/profil). Pentru anumite varietăţi de fracturi sunt necesare incidenţe speciale. De asemenea,
un aport important îl pot avea efectuarea de examinări prin tomografia computerizată sau prin
rezonanţă magnetică nucleară. Angiografia aduce informaţii despre leziuni vasculare care pot să
se producă în cazul unei fracturi deschise.
Complicaţii ale traumatismelor aparatului locomotor:
 Complicații vasculare – se va cerceta pulsul periferic ( la arterele : humerală, radială,
femurală, poplitee, pedioasă, tibială posterioară, în funcție de caz). Se va cerceta culoarea
și temperatura cutanată;
 Complicații nervoase:

16
 Cele mai frecvente paralizii posttraumatice sunt:
- paralizia de circumflex în luxația scapulo – humerală;
- paralizia de cubital – în fracturile articulației cotului;
- paralizia de median – în luxațiile carpiene;
- paralizia de sciatic – în luxația coxofemurală posterioară
 Complicații locale: hidartrozele, hemartrozele şi artritele septice.
Complicațiile fracturilor pot fi sistematizate astfel:
a. Complicaţii imediate: generale şi locale
Complicațiile imediate generale:
- stopul cardiorespirator;
- hemoragia internă;
- hemoragia externă în cazul unei fracturi deschise;
- șocul traumatic;
- embolia gazoasă.
Complicațiile imediate locale:
- deschiderea focarului de fractură;
- leziuni vasculare și nervoase;
- interpoziția de părți moi.
c. Complicaţii tardive: generale şi locale.
Complicaţii tardive generale:
- trombembolism;
- complicații de decubit prelungit.
Complicaţii tardive locale:
- calus vicios, întârziere de consolidare, pseudartroza;
- osteite, osteomielite cronice;
- redori articulare;
- hipotrofii musculare;
- sindrom de compartiment, algoneurodistrofia, osteoporoza post imobilizare.
Tratamentul
Tratamentul ortopedic - cuprinde în primul rând reducerea din focar ce se face cu atât mai ușor
cu cât manevra este mai precoce. Reducerea se face ușor dacă contractura musculară este
anihilată (rahidiană). După reducerea fragmentelor urmează imobilizarea în aparate gipsate
corect aplicate fără a fi capitonate prea gros pentru a lua contact cât mai direct cu osul. Aparatul
gipsat pentru a fi eficient trebuie să imobilizeze cel puțin o articulație de deasupra și una de sub
focarul de fractură, evitându-se astfel mișcarea de rotație în ax. Membrul trebuie să fie
17
imobilizat întodeauna în poziție funcțională pentru a preveni redorile, atrofiile musculare și
osoase.
Tratamentul chirurgical - la adulți, în fracturile cu deplasare este tratamentul de elecție și constă
în reducere deschisă și fixare internă, cu plăcuțe și șuruburi.

(Fig.4)

Ambele oase fiind fracturate, se practică două incizii separate centrate pe cele două oase,
rareori fracturile putând fi abordate printr-un singur abord. Pentru radius există două tipuri de
abord, medicul curant alegând unul dintre ele în funcție de particularitatea cazului.
Principiile osteosintezei urmăresc refacerea concavității radiusului (este esențială pentru
mișcarea de pronație şi supinație, refacerea lungimii oaselor, fixarea cât mai fermă ) și de aceea
în prezent se folosesc plăci speciale blocate, șuruburile fixându-se în placă și șuruburi. (Fig.5 –
Fig.8)

(Fig.5) (Fig.6)

Fig. 5) (Fig.6)

18
 (Fig.7) (Fig.8)

Tratamentul de recuperare medicală - Este tot atât de important ca și reducerea și imobilizarea

fracturii.
Cultura fizico-medicală cu scopul de recuperare a funcției prin acțiune asupra mușchilor
și articulațiilor va fi cu atât mai eficient cu cât va fi instituit mai precoce și fără întreruperi.
În majoritatea cazurilor exercițiile de contracții musculare pot fi începute la câteva zile
de la reducerea fracturii, nefiind violente pentru a nu jena procesul de consolidare. Deasemenea
bolnavul va efectua mișcări de contractură musculară a membrelor libere, nefracturate
mobilizându-și articulațiile care nu au fost cuprinse în aparat gipsat.
După scoaterea aparatului gipsat, exercițiile musculare și articulare vor fi intensificate,
făcute fără întreruperi pe toată perioada zilei. La chineziterapie se asociază tot cu scopul
recuperării funcționale : masajul, fizioterapia și balneoterapia.
Același tratament de recuperare va fi făcut și în cazul tratamentului chirurgical.

CAPITOLUL III
CAZURI CLINICE - PLANURI DE ÎNGRIJIRE

CAZUL I

Culegerea de date:
F.O 31914 / 193 Secția Ortopedie Traumatologie
Nume: A. L
Vârstă: 65
Sex: feminin

19
Stare civilă: căsătorită
Domiciliu : Săvineşti
Religie : ortodox
Naţionalitate: română
Ocupaţie: pensionară
Nivel Educațional : Studii medii
Condiţii de viaţă: bune , locuieşte cu fiul ei
Obişnuinţe de viaţă: nefumătoare; neagă consumul de alcool.
Data internării : 14.02.2017 / 21:10
Data externării : 19.02.2017 / 13:00
Diagnostic la internare : Fractură epifiză distală radius stâng
Diagnostic la externare : Fractură epifiză distală radius stâng - operată
Motivele internării: durere vie la nivelul membrului superior stâng, respectiv regiunea
antebrațului, cu mobilitate redusă și tumefierea regiunii, neliniște.
Alergii: neagă
APP: HTA
APF: menarhă la vârsta de 14 ani, menopauză la vârsta de 45 , 2 sarcini, 0 avorturi
AHC : fără importanţă
Grup sanguin: A II
RH: ‚,-’’

Istoricul bolii: În data de 14.12.2016 pacienta aflându-se în curtea gospodăriei, iar din cauza
neatenției alunecă și cade pe gheață. În urma acestui incident, pacienta se deplasează împreună
cu fiul ei la UPU a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț. Pacienta acuză durere vie la
nivelul antebrațului stâng, neliniște. La serviciu de urgență este consultată, se face radiografie
care confirmă diagnosticul de: fractură de radius a antebrațului stâng, se face o imobilizare
provizorie cu atela gipsată și este internată în Secția de Ortopedie și Traumatologie a Spitalului
Județean de Urgență Piatra Neamț.

Investigații efectuate :
1. EKG - traseu normal
2. Analize de laborator - Hb, Hematocrit, Leucocite, AP, INR, Uree, Glicemie,
Creatinina, Sumar de urină
20
 3. Examen radiologic: Radiografie antebraț stâng - fractură epifiză distală radius stâng.

S-au efectuat următoarele analize de laborator :

VALORI OBȚINUTE VALORI NORMALE

HEMOLEUCOGRAMA

HGB 13,1 g/dL HGB 12,00 – 17,50 g/dL

HCT 40.2% HCT 36,00 – 50,00%
WBC 1,914x103/uL WBC 3.60 – 10,00 X103/uL
PLT 174X103/uL PLT 150,00 – 450.00
X103/uL
COAGULARE

AP 103,5% AP 82.40 – 136,60%

INR 0,98 INR 0,81 – 1,13
APTT 25,6 sec APTT 23,90 - 32,30 sec
BIOCHIMIE

UREE 38 mg/dl UREE 10,00 – 50,00 mg/dl

GLICEMIE 128 mg/dl GLICEMIE 70.00 -105,00 mg/dl
CREATININĂ 1,18 mg/dl CREATININĂ 0,72 – 1,25 mg/dl
SEDIMENT URINAR : Prezente celule epiteliale plate, prezenţi uraţi amorfi
Albumină – absentă , Glucoza – absent , Nitriţi - absenţi .

S-a instituit următorul tratament :

Antibiotico-profilaxie: Cefalosporină GIII 2G
 Antibiotice : Cefotaxim 1gr, 1 fl / 12h, i.v., cu testare - reacție neg (-)
 Analgezice : Algocalmin 1 f / 2 ml, 2 fi / zi , i.m.
 Antitrombotic: Fraxiparine 0,3 ml 1 f/zi, s.c.
 Perfuzii cu Clorură de sodiu 0,9 % / 1000 ml, i.v.

Observația Inițială:
 Respiraţie: 17 / minut;
 Tensiune arterială:160/100 mm Hg;
 Temperatură: 37 oC;
 Puls: 104 b / minut;
 Greutate:74 kg;

21
  Înălțime:1,72 cm;
 Diureză: micțiuni spontane;
 Tranzit intestinal: prezent;
 Tegumente: palide;
 Alimentaţie: normală.

ETAPA PREOPERATORIE
Analizând datele am considerat că pacienta este dependentă la următoarele nevoi
fundamentale:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
3. Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele și fanerele curate și integre.
4. Nevoia de a se alimenta și hidrata
5. Nevoia de a comunica

PROBLEMA OBIECTIV
P1 : durere 1. Calmarea și ameliorarea durerii.
P2 : risc de complicații 2. Pacienta să nu dezvolte infecții asociate
P3: anxietate asistenței medicale.
3. Diminuarea anxietății, pacienta să prezinte
o stare de bine psihic și fizic
P1 : alterarea respirației și a Menținerea TA în limite de siguranță
circulației
P1 : pregătirea preoperatorie Pacienta să prezinte tegumente și
mucoase curate și integre.
P1 : dificultate în a se alimenta Pacienta să se alimenteze corespunzator

P 1: comunicare ineficientă Pacienta să comunice eficient la nivel afectiv.

1. Nevoia de a evita pericolele

Problema 1 : durere;

22
Etiologie 1 : focarul de fractură;
Simptome 1 : agitație, neliniște, acuză dureri insuportabile la nivelul antebrațului stâng
accentuate la mobilizare;
Obiectiv 1: Pacienta să prezinte o ameliorare a durerii.

Problema 2 : risc de complicații;

Etiologie 2 : intervenția chirurgicală, mediu spitalicesc;
Simptome 2 : posibile complicații (şoc traumatic, embolie grăsoasă) și I.A.A.M. ;
Obiectiv 2 : Pacienta să nu dezvolte complicații și infecții asociate asistenței medicale
(I.A.A.M.) .

Problema 3 : anxietate;
Etiologie 3: necunoaşterea prognosticului, complicaţiilor, tratamentului ;
Semne şi simptome 3 : nelinişte, frică, agitație;
Obiectiv 3 : Diminuarea anxietății, pacienta să prezinte o stare de bine psihic și fizic.
Îngrijiri cu rol propriu:
– monitorizez funcțiile vitale (P, TA,T, R) ;
– am asistat la efectuarea curațenie, igienă, aer curat și lenjerie în salon;
– am efectuat tehnicile medicale în condiții de asepsie și antisepsie;
– explic pacientei în ce constă investigațiile: radiologice, recoltarea de sânge pentru analize de
laborator, tratamentul, intervenția chirurgicală;
– inspir încredere pacientei prin colaborarea cu echipa medicală.
Îngrijiri cu rol delegat:
- la indicaţia medicului curant am ameliorat durerea prin administrarea de antialgice conform
F.O şi la indicația medicului curant (Algolcamin 1 fl, i.m).
Evaluare parțială : Pacienta a fost linistită, nu a prezentat complicații și potențial infecțios.
Dupa administrarea de medicație antalgică, durerea scade în intensitate.

2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Problema : circulație inadecvată;

Etiologie : situație de criză, durere intensă;
Simptome : puls tahicardic, cefalee, amețeli, T.A. = 160/100 mmHg;
Obiectiv : Pacienta să prezinte valori tensionale în limite de siguranţă.

23
Îngrijiri cu rol propriu:
- asistenta medicală a îndepărtat îmbrăcămintea și a examinat culoarea tegumentelor și
mucoaselor, feţei, mișcările respiratorii;
- am aerisit salonul, am umidificat aerul;
- am monotorizat funcțiile vitale din oră în oră;
- asistenta medicală a liniștit pacienta, anunțănd medicului orice schimbare survenită.
Îngrijiri cu rol delegat:
- la indicaţia medicului:am recoltat sânge pentru determinarea grup sanguin Rh, HLG , AP,INR,
uree, glicemie, creatinină;
- am instituit la indicația medicului perfuzie cu soluții izotone - Clorură de Sodiu, soluţie 0,9 % ,
500 ml.
Evaluare parțială : În urma administrării tratamentului și efectuării îngrijirilor, pacienta
prezintă. valori tensionale în limite de siguranţă.

3.Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele și fanerele curate și integre

Problemă : imposibilitatea de a-și acorda îngrijiri de igienă;

Etiologie : imobilizarea membrului superior stâng;
Simptome : necesită ajutor în efectuarea igienei;
Obiectiv : Pacienta să prezinte tegumente și mucoase curate și integre.

Îngrijiri cu rol propriu :

- am pregătit materialele necesare și am asistat la efectuarea toaletei tegumentelor;
- s-au dezinfectat tegumentele ce urmau a fi incizate ;
- am îndepărtat bijuteriile predându-le asistentei șefe de pe secție;
- s-a îmbrăcat pacienta în cămasă curată în vederea intrării în sala de operații;
Evaluare parțială : Pacienta prezintă tegumente curate și integre, este pregatită pentru
intervenția chirurgicală.
4. Nevoia de a se alimenta și hidrata

Problema : dificultate în a se alimenta;

Etiologie : focarul de fractură, imobilizarea gipsată;
24
Simptome : imposibilitate de a-și mișca membrul superior, necesită ajutor în a se alimenta,
inapetență.
Obiectiv : Pacienta să fie alimentată corespunzător calitativ cât și cantitativ.

Îngrijiri cu rol propriu:

- s-a oferit ajutor pacientei să se alimenteze, la ore regulate;
- investighez obiceiurile şi cunoştinţele despre o alimentaţie corectă a pacientei;
- s-a deservit pacienta la pat;
- s-a efectuat igiena cavităţii bucale;
- s-a asigurat un aport de minim 2 L lichide.
Evaluare parțială: Pacienta este alimentată corespunzător.
5. Nevoia de a comunica

Problema : comunicare ineficientă;

Etiologie : durere, prognosticul bolii, intervenția chirurgicală;
Simptome : rețineri verbale, inhibiție, teamă;
Obiectiv : Pacienta să comunice eficient la nivel afectiv cu echipa de îngrijiri.

Îngrijiri cu rol propriu:

- am comunicat cu pacienta la nivel afectiv;
- am furnizat informații bolnavei despre modul de pregătire preoperator;
- am explicat necesitatea efectuării tehnicilor;
- am insuflat încrederea în reușita actului operator , dându-i exemplu altor paciente;
operate și cu evoluție favorabilă;
- am supravegheat comportamentul pacientei;
- am explicat şi urmărit necesitatea semnării consimțământului pentru intervenția chirurgicală.
Îngrijiri cu rol delegat :
- semnarea consimțâmantului pentru intervenția chirurgicală
Evaluare parțială : Pacienta comunică la nivel afectiv cu echipa de îngrijire, a înțeles în ce
constă intervenția chirurgicală, tratamentul, eventualele complicații.

EVALUAREA PREOPERATORIE

25
 - se efectuează EKG
- cu o zi înaintea intervenţiei chirurgicale pacienta va avea o alimentaţie hidrică, iar în
dimineaţa intervenţiei nu va consuma nimic;
- pacienta a fost pregătită corect pentru intervenția chirurgicală în prealabil împreună cu,
consultul preanestezic;
- pacientei i s-a indepărtat atela gipsată;
- la ora 9:00 s-a efectuat preanestezia;
- stare generală bună, pacienta este liniștită;
- la ora 9:30 am condus pacienta la sala de operație.

ETAPA POSTOPERATORIE

În primele 48 ore postoperator pacienta a fost îngrijită în secția ATI, iar la ora 9:00 este
adusă în secția Ortopedie -Traumatologie.
Prezintă:
- durere de intensitate moderată la nivelul plăgilor chirurgicale;
- pansament îmbibat cu secreție sero-sanghinolente;
- tranzit intestinal prezent pentru gaze și absent pentru fecale;
- orientată temporo-spaţial, neliniştită, agitată.
Analizând datele de mai sus, am considerat că pacienta prezintă dependență la nivelul
următoarelor nevoi fundamentale:
1. Nevoia de a respira și a avea o buna circulație.
2. Nevoia de a evita pericolele.
3. Nevoia de elimina.
4. Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele și fanerele curate și integre.
5. Nevoia de a învăța.

PROBLEMA OBIECTIV
P: alterarea funcțiilor vitale Pacienta să prezinte un puls normal, o circulaţie adecvată.

P1: durere 1. Diminuarea durerii, pacienta să fie liniștită.

2. Pacienta să nu prezinte infecţii asociate asistenţei
P2: risc de complicații medicale, să prezinte plagă aseptică în curs de cicatrizare.

P: imposibilitate de a dormi Pacienta să prezinte un somn odihnitor cantitativ și

și a se odihni calitativ.

26
 P: plagă operatorie Pacienta să prezinte plagă operatorie aseptică.

P: deficit de cunoștinţe Pacienta să fie informată despre diagnosticul care îl

prezintă.

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Problema : valori tensionale mari;

Etiologie : anestezia, intervenția chirurgicală;
Simptome : TA =160/100mmHg, stare generală alterată, amețeli, cefalee;
Obiectiv :1. Pacienta să prezinte o stare generală bună.
2. Pacienta să prezinte T.A în limite de sigutanţă.

Îngrijiri cu rol propriu:

- învăţ pacienta să aiba o alimentaţie bogată în fructe, zarzavaturi, să reducă grăsimile din
alimentaţie;
- informez pacienta asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate să îl
depună, asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos;
- am monitorizat funcţiile vitale şi vegetative: T.A. P, To, R;
- am notat valorile obținute in F.O
Îngrijiri cu rol delegat
La indicaţia medicului, s-a administrat:Indapamid 1.5 mg, 1tb/zi; Enalapril 5 mg, 1x 2 tb/ zi.
Evaluare parțială : Pacienta prezintă o stare generală bună, un puls normal şi răspunde la
tratament. Prezinta TA = 140/65 mmHg, P = 72b/min.

2.Nevoia de a evita pericolele

Problema 1: durere;
Etiologie 1 : intervenția chirurgicală;
Simptome 1: agitație psihomotorie, anxietate;
Obiectiv 1 : Pacienta să prezinte o diminuare a durerii.

Problema 2 : risc de complicații şi IAAM;

Etiologie 2 : plagă postoperatorie, intervenția chirurgicală;
27
 Simptome 2 : posibile complicații (suprainfecţia plăgii) şi IAAM;
Obiectiv 2 : Pacienta să nu prezinte potențial infecţios la nivelul plăgii, să prezinte plagă
aseptică în curs de cicatrizare.
Îngrijiri cu rol propriu:
- am asigurat repaus la pat pacientei, am efectuat anamneza, am cules datele clinice;
- am monitorizat funcțiile vitale;
- am participat la administrarea medicamentelor pentru ameliorarea durerii, conform FO;
- am efectuat tehnicile respectând măsurile de asepsie și antisepsie;
- am comunicat cu pacienta la nivel afectiv pentru a combate anxietatea;
- previn complicațiile, combat infecția cu soluții antiseptice și antibioticoterapie;
- am respectat regulile de asepsie și antisepsie în efectuarea tehnicilor de îngrijire;
Îngrijiri cu rol delegat:
- am participat la recoltarea analizelor de laborator;
- am pregătit fizic și psihic pacienta;
- am administrat conform F.O. Algocalmin– 1x2 f/zi, i.m., Fraxiparine 0.3 ml, 1/zi, s.c.
Evaluare parțială: În urma îngrijirilor şi tratamentului acordat, pacienta nu prezintă
posibilitatea de a contracta infecții asociate, iar durerea s-a ameliorat.

3.Nevoia de a dormi
Problema : imposibilitatea de a dormi şi a se odihni;
Etiologie : durere, constrângeri fizice, mediul spitalicesc;
Semne şi simptome : oboseală, facies palid, ochi încercănaţi;
Obiectiv : Pacienta să aibă un somn odihnitor atât cantitativ cât şi calitativ .

Îngrijiri cu rol propriu:

– am comunicat cu pacienta la nivel afectiv;
– am combătut durerea, cu medicaţie prescrisă de medic în FO.;
– am creat pacientei un cadru intim şi liniştit, am îndepărtat stimulii luminoşi şi auditivi
pentru a se putea odihni;
– am sugerat să întreprindă subiecte de discuţie cu pacienţii din salon;
– am aerisit camera şi am rugat pacienții să-i asigure linişte;
– am urmărit calitatea orelor de somn .
Îngrijiri cu rol delegat:
La indicaţia medicului s-a administrat - Diazepam - 1 tb./ seara, Mabron 50 mg, 1f, i.m.
EVALUARE: După administrarea de sedative și antalgice, pacienta are un somn odihnitor.

28
 4. Nevoia de a avea tegumentele, muscoasele și fanerele curate și integre

Problema : plagă operatorie;

Etiologie : intervenția chirurgicală;
Simptom : plagă aseptică expusă la infecții;
Obiectiv : Pacienta să prezinte plagă operatorie aseptică.

Îngrijiri cu rol propriu:

– s-a efectuat toaleta plăgii chirurgicale zilnice în condiții de asepsie cu aplicare de soluții
dezinfectante și toaletă locală;
– am îndepărtat pansamentul îmbibat în secreții drenate, am vizualizat evoluția plăgii;
– dezinfectez plaga operatorie;
– am schimbat lenjeria de pat și de corp;
– am aplicat comprese sterile peste plaga operatorie.
Îngrijiri cu rol delegat:
- s-a aplicat la recomandarea medicului soluții dezinfectante: Betadină;
Evaluare parțială: Pacienta prezintă plagă aseptică, prezintă tegumente normale, hidratate și
integre.

5. Nevoia de a învăța

Problema : deficit de cunoștințe;

Etiologie : lipsă de informare;
Simptome : pacienta cere informaţii în legătură cu evoluţia stării sale;
Obiectiv : Pacienta să acumuleze informaţii despre boală și evoluția acesteia.

Intervenții cu rol propriu

– am întreprins discuții cu pacienta pentru a evalua nivelul de cunoștinte privind boala,
măsurile de prevenire, modul de participare la intervenții, la procesul de recuperare
– am adus la cunoștință pacientei asupra propriei responsabilități privind sănătatea
– i-am explicat necesitatea mobilizării precoce post-operator
– i-am oferit informații cu privire la regimul de viață din perioada de convalescență: igienă
locală riguroasă, evitarea eforturilor fizice mari, control în ambulatoriu.
Evaluare parțiala: Pacienta a fost informată asupra recomăndărilor, regimul de viață și normele
de igienă necesare recuperării şi menținerii stării de sănătate.
29
 EVALUARE FINALĂ

Pacienta A. L. în vârstă de 65 de ani se internează pe secția Ortopodie

-Traumatologie cu următoarele simptome: durere, mobilitate redusă, agitație, neliniște.
În urma examenelor clinice şi paraclinice s-a stabilit diagnosticul de Fractură epifiză
radius stâng. Am încurajat şi informat pacienta privind aspectul clinic al bolii şi a
evoluţiei, inspirându-i încredere în echipa de îngrijire, explicându-i deasemeni
necesitatea tratamentului şi a urmării dietei indicate. Am susţinut pacienta în activitatea
de autoîngrijire şi de menţinere a stării de bine fizic şi psihic.
După pregatirea preoperatorie (analize de laborator, examen cardiologic, examen
anesteziologic, examen radiografic), se intervine chirurgical și se practică (PO nr.1183
din 16.02.2017) reducerea și osteosinteză cu focar închis cu brose „K” .
Evoluție postoperatorie normală cu reeducare funcțională precoce. Tratament
antitrombotic cu Fraxiparine 0,3 ml 1 fiolă pe zi, antibioticoprofilaxie cu cefalosporină
GIII 2g.

La externare s-a recomandat pacientei:

Ø Imobilizare gipsată 30 de zile;

Ø Pansamente locale la 2-3 zile până la completa cicatrizare a plăgii;
Ø Continuă tratamentul antitrombotic încă 20 zile;
Ø Se scot firele de sutură la 14 zile de la operație;
Ø Continuă reeducarea funcțională conform indicațiilor medicului curant;
Ø Control ortopedic 3, 6 luni, 1 an de zile de la operație cu radiografia de control din spital
+ o radiografie nouă.

CAZUL II

Culegerea de date:
F.O 31914 / 193
Secția Ortopedie Traumatologie
Nume : P. D.
30
Vârstă : 50
Sex: masculin
Stare civilă : căsătorit
Domiciliu : Piatra Neamt
Religie : ortodox
Naţionalitate : român
Ocupaţie : instructor auto
Nivel educational : Studii superioare
Condiţii de viaţă : medii , locuieşte cu soţia
Obişnuinţe de viaţă: fumător 1 pachet pe zi, consumă cafea 2/zi, neagă consumul de alcool
Data internării : 20.01.2017
Data externării : 27.01.2017
Diagnostic la internare : Fractură extremitatea distală radius drept
Diagnostic la externare : Fractură extremitatea distală radius drept
Motivele internării : durere, tumefacţie, echimoze,
Alergii : neagă
APP : etilism cronic, apendicectomie în anul 2001
APF: -
AHC : mama HTA
Grup sanguin : A II
RH : ‚,-’
Istoricul bolii: În urma unui accident rutier este adus de urgență în Unitatea de Primiri Urgențe
a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț și prezintă la internare: durere, mobilitate redusă,
tumefacție la nivelul membrului superior drept, motiv pentru care este internat de urgență în
secția Ortopedie și Traumatologie pentru investigații, diagnostic și tratament de specialitate.

Investigații efectuate:
1. EKG - traseu normal
2. Analize de laborator - Hb, Hematocrit, Leucocite, AP, INR, Uree, Glicemie, Creatinină,
Sumar de urină.
3. Examen radiologic:
- Radiografie de antebraț : fractură extremitatea distală radius drept
S-au efectuat următoarele analize de laborator:
31
 VALORI OBȚINUTE VALORI NORMALE

HEMOLEUCOGRAMA
HGB 14,8 g/dl HGB 12,00 – 17,50 g/dL
HCT 43,1% HCT 36,00 – 50,00%
3
WBC 1,534x10 /Ul WBC 3.60 – 10,00 X103/uL
PLT 209X103/Ul PLT 150,00 – 450.00
X103/uL

COAGULARE
AP 112% AP 82.40 – 136,60%
INR 0,98 INR 0,81 – 1,13
APTT 27,8 sec APTT 23,90 - 32,30 sec

BIOCHIMIE
UREE 26mg/dl UREE 10,00 – 50,00 mg/dl
GLICEMIE 98mg/dl GLICEMIE 70.00 -105,00 mg/dl
CREATININĂ 0,78mg/dl CREATININĂ 0,72 – 1,25 mg/dl
SEDIMENT URINAR : Prezente celule epiteliale plate, prezenţi uraţi amorfi
Albumină – absentă , Glucoza – absent , Nitriţi - absenţi .

S-a instituit următorul tratament:

- Antibioticoprofilaxie: Cefalosporină GIII 2G
- AB: Cefotaxim 1g / 24 h, i.v.
- Antialgice: Agolcalmin 1f / 2 ml; Algifen 1 f / 5ml.
- Propulsive: Metoclopramid 10 mg/2 ml, 3 f/zi, i.v
- Antitrombotic: Fraxiparine 0,6 ml, 1 f/zi, s.c.
- Clorură de sodiu 0.9 % , 1000 ml / zi, pev.

Observația inițială:
 Respiraţie : 20 r/ minut;
 Tensiune Arterială : 170/100 mm Hg;
 Temperatură : 36,2 oC;
 Puls : 110 b / minut;
 Greutate : 64 kg;
 Înălțime :1,75 cm;
 Diureză : normală;
 Tranzit intestinal : scaun 1/ zi;
 Tegumente : normale
 Alimentaţie : normală
32
 ETAPA PREOPERATORIE
Analizând datele am considerat că pacientul este dependent la următoarele nevoi
fundamentale:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
3. Nevoia de a se alimenta și hidrata
4. Nevoia de a elimina
5. Nevoia de a avea tegumentele mucoasele și fanerele curate si integre

PROBLEMA OBIECTIV
P1: durere 1. Ameliorarea durerii.
P2: risc de complicaţii 2. Pacientul să nu prezinte infecţii asociate
P3: anxietate
asistenţei medicale în perioada spitalizării.
P: alterarea respirației și a Pacientul să prezinte funcțiile vitale în limite
circulației normale, combatarea șocului traumatic.
P:dezechilibru Pacientul să fie echilibrat hidrolectrolitic,
hidroelectrolitic alimentat și hidratat corespunzător.
P: dificultate în a elimina Pacientul să prezinte tranzit intestinal.
P: dificultate în a-și acorda Pacientul să fie pregatit fizic.
Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele
îngrijiri de igienă
curate și integre pentru incizie.

1. Nevoia de a evita pericolele

Problema 1 : durere;
Etiologie 1 : focarul de fractură;
Simptome 1 : acuză dureri insuportabile la nivelul extremităţii distale a radiusului drept;
Obiectiv 1 : Pacientul să prezinte o ameliorare a durerii.

Problema 2 : risc de complicații şi IAAM;

Etiologie 2 : intervenția chirurgicală premergătoare, focarul de fractură;
Simptome 2 : posibile complicații (trombembolism, şoc traumatic) şi infecții asociate
asistenţei medicale (IAAM);
Obiectiv 2 : Pacientul să nu prezinte potențial infecțios și IAAM pe perioada spitalizării,
să nu dezvolte complicații.

33
 Problema 3 : anxietate;
Etiologie 3 : șoc traumatic, mediul spitalicesc;
Simptome 3 : agitație, teamă, necooperant;
Obiectiv 3 : Pacientul să nu prezinte agitaţie şi nelinişte.

Îngrijiri cu rol propriu:

- am asigurat repaus pacientului, am efectuat anamneza, am cules datele clinice;
- am pregătit pacientul fizic și psihic înainatea tuturor procedurilor și investigațiilor
medicale;
- am explicat în ce constă investigațiile: radiologie, recoltarea sângelui pentru analizele de
laborator, tratamentul, regimul igieno-dietetic;
- am comunicat cu pacientul la nivel afectiv pentru a combate anxietatea;
- previn complicațiile, combat infecția plăgii prin efectuarea corectă a tehnicilor medicale;
- am evaluat starea psihică și fizică a pacientului;
- am respectat regulile de asepsie și antisepsie în efectuarea tehnicilor de îngrijire.

Îngrijiri cu rol delegat:

- am pregătit fizic și psihic pacientul pentru investigațiile recomandate: explorare radiologică,
examen cardiologic și acord îngrijiri preoperatorii;
- am recoltat următoarele analize de laborator: Hemoleucograma, grup RH, Activitatea
protrombonică, glicemie,uree,creatinină, sumar urină;
- am administrat medicație antialgică conform F.O pentru a ameliora durerea.
Evaluare parțială : Pacientul este, echilibrat psihic, după administrarea de medicaţie antialgică,
durerea s-a ameliorat. Pacienul nu prezintă risc de complicații și IAAM.

2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulație

Problema : alterarea respirației şi a circulației;

Etiologie : șoc traumatic, durere intensă;
Simptome : tahicardie (puls = 110b/min), TA= 170/100 mm Hg
Obiectiv: Pacientul să prezinte valori tensionale în limite de siguranţă.

34
Îngrijiri cu rol propriu:
- am asigurat repaus la pat ;
- am îndepărtat îmbrăcămintea și la indicația medicului, am efectuat EKG, după care am
mers la secţia de cardiologie, pentru a fi citit de medicul cardiolog;
- am monitorizat funcțiile vitale și le-am notat in F.O.;
- am asigurat condiţii de microclimat (am aerisit și umidificat aerul în salon);
- am supravegheat strict starea și evoluția pacientului.
Îngrijiri cu rol delegat:
- la indicaţia medicului curant s-a recoltat sânge pentru analize de laborator;
- s-a instituit linie venoasă și la indicația medicului am administrat perfuzie cu soluții
macromoleculare și hidroelectrolitice sol. izotone – Clorură de sodiu soluţie 0,9 %, 500
ml pev.
Evaluarea parțială : În urma intervențiilor pacientul prezintă TA=130/80 mmHg,
AV=76b/min., R=18 r/min. Pacientul resimte ameliorarea funcțiilor vitale.

3. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

Problemă : dezechilibrul nutriţional;

Etiologie : mediul spitalicesc, stil de viaţa deficitar;
Simptome : tegumente și mucoase uscate, sete intensă, inapetență, pliu cutanat
persistent;
Obiectiv : Pacientul subponderal, să fie echilibrat hidroelectrolitic, hidratat și alimentat
corespunzător.

Îngrijiri cu rol propriu:

- înainte cu o zi a intervenției chirurgicale, s-a alimentat și hidratat pacientul cu alimente
ușor digerabile și am asigurat un aport suficient de lichide;
- am asigurat o hidratare corespunzătoare prin administrare de soluții hidroelectrolitice
conform F.O.;
- am notat în FO cantitatea de soluție administrată;
- s-a efectuat bilanțul hidric ingerat și excretat și notez valorile monitorizate în F.O.
Îngrijiri cu rol delegat :
S-a administrat Glucoză 10% - 1000 ml, pev.

35
Evaluare parțială : Pacientul este hidratat parenteral prin perfuzie cu soluție glucozabilă și
prezintă tegumente hidratate.

4. Nevoia de a elimina

Problema : dificultate în a elimina;

Etiologie : inhibiție, intervenția chirurgicală;
Simptome : încetinirea tranzitului intestinal, constipație;
Obiectiv : Pacientul să prezinte tranzit intestinal.
Intervenții cu rol propriu:
- s-a urmărit diureza și caracterul micțiunilor;
- la indicația medicului s-a efectuat clismă evacutoarie cu o seară înainte de intervenția
chirurgicală;
- am notat în foaia de observație dacă a avut tranzit de materii fecale, aspectul scaunului;
- am hidratat pacientul corespunzător şi i-am oferit informaţii pentru un regim alimentar
pentru a prevenii constipaţia.
Îngrijiri cu rol delegat:S-a administrat conform indicaţiei medicului Dulcolax 2tb/zi.
Evaluare parțială : În urma clismei evacuatorie, pacientul prezintă tranzit intestinal.

5. Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele şi fanerele curate şi integre

Problema : dificulate în a-și acorda îngrijiri de igienă;

Etiologie : imobilizarea impusă de medicul ortoped;
Simptome : imposibilitatea de a-și acorda îngrijiri, miros dezagreabil;
Obiectiv : Pacientul să fie pregatit fizic pentru intervenții, să prezinte tegumente și
mucoase curate și integre.

Îngrijiri cu rol propriu:

- am urmărit aspectul tegumentelor;
- s-au pregătit materialele necesare și s-a efectuat toaleta tegumentelor;
- s-au dezinfectat tegumentele ce urmau a fi incizate;
- am schimbat lenjeria de pat și de corp;
- am mobilizat pacientul în șezut;
- s-a îmbrăcat pacientul în cămașă curată în vederea intrării în sala de operații.
36
Evaluare parțială : Pacientul în urma îngrijirilor acordate, prezintă tegumente curate și integre.

EVALUAREA PREOPERATORIE

- se efectuează EKG;
- cu o zi înaintea intervenției chirurgicale pacientul a primit alimentaţie hidrică, iar în
dimineața intervenției nu a consumat nimic;
- pacientul a fost pregătit corect pentru intervenția chirurgicală în prealabil împreună cu,
consultul preanestezic;
- pacientului i s-a îndepartat atela gipsată;
- la ora 9:30 s-a efectuat pre-anestezia;
- stare generală bună: la ora 9:45 am condus pacientul la sala de operație.
ETAPA POSTOPERATORIE

În primele 24 ore post-operator pacientul a fost îngrijit în secția ATI, iar la ora 9:15 este
adus în secția Ortopedie - Traumatologie, starea generală fiind următoarea:
- prezintă durere de intensitate moderată la nivelul plăgilor chirurgicale;
- pansament îmbibat cu secreție serosanghinolente;
- tranzit intestinal încetinit;
- orientat temporo-spațial, neliniștit și agitat.

Analizând datele am considerat că pacientul este dependent la următoarele nevoi

fundamentale:

1. Nevoia de a evita pericolele

2. Nevoia de a elimina
3. Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele și fanerele curate și integre
4. Nevoia de a se alimenta și hidrata
5. Nevoia de a se mişca și a avea o bună postură

PROBLEMA OBIECTIV
P1: durere 1. Pacientul să resimtă o diminuare a durerii.
P2: risc de complicaţii şi IAAM
P3: anxietate 2. Pacientul să nu prezinte potenţial infecţios în
perioada spitalizării, ameliorarea durerii.
3. Pacientul să fie liniştit şi echilibrat.
P: dificultate în a elimina Pacientul să prezinte tranzit intestinal, o
eliminare adecvată.
P: plagă operatorie Pacientul să prezinte plagă operatorie aseptică
37
P: dificultate în a se alimenta şi Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic, să-şi
hidrata redobândească autonomia în a se alimenta şi
hidrata corespunzător.
P: imobilitate în a mişca membrul Pacientul să se mobilizeze şi să aibă o bună
superior drept postură.

1.Nevoia de a evita pericolele

Problema 1 : durere;
Etiologie 1 : intervenția chirurgicală;
Simptome 1 : durere localizată la nivelul plăgii operate a antebraţului drept, ușoară
agitație psiho-motorie;
Obiectiv 1 : Pacientul să resimtă ameliorarea durerii.

Problema 2 : risc de complicații şi IAAM;

Etiologie 2 : plagă chirurgicală;
Simptome 2 : plagă operatorie expusă la riscul de infecții;
Obiectiv 2 : Pacientul să nu prezinte potențial infecțios și IAAM în perioada spitalizării.

Problema 3 : anxietate;
Etiologie 3 : necunoaşterea prognosticului;
Simptome3 : agitaţie, frică, nelinişte;
Obiectiv 3: Pacientul să fie echilibrat și liniștit psihic și fizic.

Îngrijiri cu rol propriu:

– am administrat conform FO, antialgice, pentru a ameliora durerea;
– am efectuat tehnicile respectând măsurile de asepsie și antisepsie;
– am comunicat cu pacientul la nivel afectiv pentru a combate anxietatea;
– previn complicațiile, combat infecția cu soluții antiseptice și antibioticoterapie;
– am respectat regulile de asepsie și antisepsie în efectuarea tehnicilor de îngrijire;
– am urmărit atent evoluția postoperatorie a pacientului;
– am supravegheat evouluția plăgii operatorie;
– am anunțat medicul pentru a examina evoluția plăgii operatorii.
Îngrijiri cu rol delegat:
- am recoltat analize de laborator;
- am administrat conform F.O. Algocalmin– 2 f, i.m.
38
Evaluare parțială : S-a obținut ameliorarea durerii prin administare de medicamente antalgice,
s-a efectuat toaleta plăgii chirurgicale în condiții de asepsie.
2. Nevoia de a elimina

Problema : dificultate în a elimina;

Etiologie : intervenția chirugicală;
Simptome : diminuarea reflexului de micțiune;
Obiectiv : Pacientul să prezinte reflexe de micțiune, să elimine cantitativ şi calitativ
urina, să prezinte tranzit de gaze și materii fecale.

Intervenții cu rol propriu:

- s-a urmărit ca pacientul să prezinte reflex de micțiune;
- s-a încurajat pacientul să încerce să urineze;
- s-a asigurat pudoarea pacientului;
- s-au urmărit primele micțiuni spontane;
- s-a notat zilnic în F.O. cantitatea și culoarea urinei (diurezei).
Evaluare parțială : Pacientul prezintă tranzint intestinal, eliminare adecvată.

3. Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele și fanerele curate și integre

Problema: plagă operatorie;

Etiologie: intervenția chirurgicală;
Simptome: plagă aseptică expusă la posibil proces infecţios;
Obiectiv: Pacientul să prezinte plagă operatorie cu evoluție favorabilă.

Îngrijiri cu rol propriu:

- am participat la efectuarea toaletei plăgii chirurgicale zilnice în condiții de asepsie cu
aplicare de soluţii dezinfectante;
- am îndepărtat pansamentul îmbibat în secreții drenate, am vizualizat evoluția plăgii;
- dezinfectez plaga operatorie;
- am aplicat comprese sterile peste plaga operatorie. am ajutat infirmiera la schimbarea
lenjeriei de pat și de corp.
Îngrijiri cu rol delegat:S-au aplicat soluții dezinfectante pe plaga chirurgicală: Betadină, soluţie
cutanată 100mg/ml.
Evaluare parțială : Pacientul prezintă plagă aseptică.
4. Nevoia de a se alimenta și hidrata

Problema : dificultate în a se alimenta şi hidrata;

39
 Etiologie : deficit nutrițional;
Simptome : inapetenţa, apatie;
Obiectiv : Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic, să-și redobândească autonomia în
a se alimenta și hidrata corespunzator.

Îngrijiri cu rol propriu:

- postoperator, s-a menținut continuitatea perfuziei prin asigurarea de soluții
hidroelectrolitice, pentru a asigura pe cale parenterală o hidratare corespunzătoare;
- am efectuat bilanțul hidric;
- s-a examinat aspectul tegumentelor şi mucoaselor care evidențiază starea lor de nutriție;
- s-a notat în F.O. cantitatea de soluție administrată;
- am explicat pacientului în ce constă regimul igieno-dietetic.
Îngrijiri cu rol delegat
S-a corectat dezechilibrul hidroelectrolitic prin: administrare conform F.O.:
- Clorură de sodiu 0. 9% - 1000 ml;
- Glucoză 5% - 1000 ml;
- Metoclopramid – 1f/zi.

5. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

Problema : imposibilitatea de a-și mişca membrul superior drept, imobilitate;

Etiologie : imobilizare gipsată;
Simptome : necesită ajutor în efectuarea îngrijirilor;
Obiectiv : Pacientul să se mobilizeze și să aibă o bună postură.

Îngrijiri cu rol propriu:

- am explicat pacientului în ce constă recuperarea motorie, trebuie să respecte repausul
obligatoriu postoperator;
- am ajutat pacientul să se ridice la marginea patului;
- infirmiera a însoțit pacientul la toaletă, sala de mese;
- redau pacientului încrederea şi îi explic că impotenţa funcţională este o stare trecătoare.
Îngrijiri cu rol delegat:
S-a administrat medicaţia prescrisă de medic: antalgice şi antidepresive.

40
Evaluare parțială : În urma îngrijirilor acordate, pacientul reușește să se mobilizeze şi să aibă o
bună postură.

EVALUARE FINALĂ

Pacientul P. D. în vârstă de 50 de ani se internează pe secția Ortopodie Traumatologie cu

următoarele simptome: durere, tumefacţie, mobilitate redusă, agitație, neliniște, echimoze locale.
În urma examenelor clinice şi paraclinice s-a stabilit diagnosticul de Fractură extremitate
distală radius drept. Am încurajat şi informat pacientul privind aspectul clinic al bolii şi a
evoluţiei, inspirându-i încredere în echipa de îngrijire, explicându-i deasemeni necesitatea
tratamentului şi a urmării dietei indicate. Am susţinut pacientul în activitatea de autoîngrijire şi
de menţinere a stării de bine fizic şi psihic.
După pregatirea preoperatorie (analize de laborator,examen cardiologic,examen
anesteziologic,examen radiografic), se intervine chirurgical și se practică (PO nr.1201 din
21.01.2017) reducerea şi osteosinteza cu focar închis.
Evoluţie postoperatorie normală cu reeducare funcțională precoce. Tratament
antitrombotic cu Fraxiparine 0,6 ml 1 fiolă pe zi, antibioticoprofilaxie cu cefalosporină GIII 2g.

La externare s-a recomandat pacientului:

Ø Se menține imobilizarea gipsată 30 de zile;
Ø Pansamente locale la 2-3 zile până la completa cicatrizare a plăgii;
Ø Continuă tratamentul antitrombotic înca 20 zile;
Ø Se scot firele de sutură la 14 zile de la operație;
Ø Continua reeducarea funcțională conform indicațiilor medicului curant;
Ø Control ortopedic 3,6 luni, 1 an de zile de la operație cu radiografia de control din spital
+ una nouă.

CAZUL III

Culegerea de date:
F.O. 4550 / 192
Secția Ortopedie Traumatologie
Nume : H. M.
Vârstă : 24

41
Sex: feminin
Stare civilă : necăsătorită
Domiciliu : Piatra Neamt
Religie : ortodox
Naţionalitate : român
Ocupaţie : studentă
Nivel educational : Studii superioare
Condiţii de viaţă : bune, locuieste cu familia
Obişnuinţe de viaţă: nefumătoare, consumă cafea 2/zi, neagă consumul de alcool
Data internării : 14.04.2017 / 09:26
Data externării : 19.04.2017 / 13:00
Diagnostic la internare : Fractură incompletă cu minimă deplasare antebraţ drept
Diagnostic la externare : Fractură incompletă cu minimă deplasare antebraţ drept – Tratament
ortopedic
Motivele internării : durere, tumefacţie, impotență funcțională
Alergii : neagă
APP : apendicectomie în anul 2012-
APF: menarhă la 14 ani, 0 naşteri
AHC : - neagă
Grup sanguin : 0 I
RH : ‚,-’
Istoricul bolii : La internare pacienta prezintă simptomele : durere, tumefacţie, impotenţa
funcțională la nivelul membrului superior, datorată unei căderi de pe scară relatate de
pacientă, motiv pentru care este internată în secția Ortopedie-Traumatologie, pentru investigații,
diagnostic și tratament de specialitate.
Investigații efectuate:
1. EKG - traseu normal;
2. Analize de laborator - Hb, Hematocrit, Leucocite, AP, INR, Uree, Glicemie, Creatinină,
Sumar de urină.
3. Examen radiologic
- Radiografie de antebraț - fractură incompletă cu minimă deplasare antebraţ drept.
S-au efectuat următoarele analize de laborator:

42
 VALORI OBȚINUTE VALORI NORMALE

HEMOLEUCOGRAMA
HGB 12,8 g/dl HGB 12,00 – 17,50 g/dL
HCT 38% HCT 36,00 – 50,00%
WBC 3,2x103/uL WBC 3.60 – 10,00 X103/uL
3
PLT 350X10 /uL PLT 150,00 – 450.00
X103/Ul

COAGULARE
AP 90% AP 82.40 – 136,60%
INR 0,98 INR 0,81 – 1,13
APTT 24,3 sec APTT 23,90 - 32,30 sec

BIOCHIMIE
UREE 37mg/dl UREE 10,00 – 50,00 mg/dl
GLICEMIE 100mg/dl GLICEMIE 70.00 -105,00 mg/dl
CREATININĂ 0,8mg/dl CREATININĂ 0,72 – 1,25 mg/dl
SEDIMENT URINAR : Prezente celule epiteliale plate, prezenţi uraţi amorfi
Albumină – absentă , Glucoza – absent , Nitriţi - absenţi .

S-a instituit următorul tratament:

- Imobilizare gipsată brahiopalmar
- Tratament ortopedic
- Antialgice: Algifen 5ml, 1 f/zi. i.m.
- Antitrombotic: Clexane 0,3 ml, 2 f/zi, sc.
Observația Inițială
 Respiraţie : 20 r/ minut;
 Tensiune Arterială : 130/75 mm Hg;
 Temperatură : 36,2 oC;
 Puls : 80b / minut;
 Greutate :77 kg;
 Înălțime :1,80 cm;
 Diureză : normală;
 Tranzit intestinal : scaun 1/ zi;
 Tegumente : normale
 Alimentaţie : normală
Analizând datele am considerat că pacienta este dependentă la următoarele
nevoi fundamentale:
1. Nevoia de a evita pericolele.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata.
43
3. Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele și fanerele curate și integre.
4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.
5. Nevoia de a învăța.

PROBLEMA OBIECTIV
P1: durere 1. Pacienta să resimtă ameliorarea durerii.
P2: anxietate 2. Pacienta să fie liniștită și echilibrată
P3: risc de complicații și psihic.
infecții asociate asistenţei 3. Pacienta să nu prezinte potențial
medicale. infecțios în perioada spitalizării.
P: imposibilitate de a se Pacienta să fie echilibrată
alimenta hidroelectrolitic, alimentată şi hidratată
corespunzător.
P: dificultate în a-și acorda Pacienta să prezinte în perioada
îngrijiri de igienă spitalizării tegumente curate și integre
P: impotența funcțională Pacienta să-și redobândească
autonomia, să prezinte la nivelul
fracturii calus format.
P: deficit de cunoștințe Pacienta să acumuleze noi informații
despre diagnostic, eventualele
complicații, în ce constă imobilizarea,
recuperarea funcțională.
1. Nevoia de a evita pericolele
Problema 1 : durere;
Etiologie 1 : fractura incompletă cu minimă deplasare antebraţ drept;
Simptome 1 : dureri insuportabile la nivelul membrului superior drept;
Obiectiv 1 : Pacienta să resimtă ameliorarea durerii.

Problema 2 : anxietate;
Etiologie 2 : necunoaşterea prognosticului, evoluţia fracturii ;
Simptome 2 : agitație, frică;
Obiectiv 2 : Pacienta să fie echilibrată psihic și fizic, să nu mai fie anxioasă.

Problema 3: risc de complicații și infecții asociate aistenţei medicale;

Etiologie 3: mediul spitalicesc, imobilizare în aparat gipsat;
Simptome 3: posibilitatea de a contacta infecții, de a dezvolta complicații;
44
 Obiectiv 3: Pacienta să nu prezinte risc de complicaţii şi IAAM.

Îngrijiri cu rol propriu:

– am pregătit psihic și fizic pacienta, explicându-i în ce consta tehnicile de îngrijire;
– am combătut anxietatea prin comunicare la nivel afectiv;
– am prevenit complicațiile prin imobilizarea fracturii în aparat gipsat;
– am liniștit pacienta, încurajând-o să gândească pozitiv în ce privește evoluția afecțiunii
pe care o prezintă;
– am explicat în ce constă investigațiile: radiologice, recoltarea sângelui pentru analizele
de laborator, tratamentul, regimul igieno-dietetic, axarea osului fracturat, imobilizarea
provizorie în atelă gipsată;
– monitorizez funcțiile vita;le
– am respectat regulile de asepsie și antisepsie în efectuarea tehnicilor de îngrijire;
Îngrijiri cu rol delegat:
-la indicaţia medicului curant s-au administrat antalgice pentru a ameliora durerea.
Evaluare parțială : În urma îngrijirlor acordate pacienta este mai liniștită, echilibrată psihic,
după ce am administrat medicație antalgică și s-a practicat imobilizarea în aparat gipsat.

2. Nevoia de se alimenta și hidrata

Problema : imposibilitate de a se alimenta;

Etiologie : focarul de fractură;
Simptome : inapetenţă;
Obiectiv : Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic, alimentată şi hidratată
corespunzător.

Îngrijiri cu rol propriu:

– am deservit pacienta cu alimente ușor digerabile, hidratat pacienta cu lichide;
– am explicat pacientei că trebuie să se alimenteze și hidrateze corespunzător;
– am efectuat bilanțul hidric ingestă și excretă și notez valorile monitorizate in F.O..
Evaluare parțială : În urma îngrijirilor cu rol propriu, pacienta este echilibrată hidroelectrolitic,
se alimentează şi hidratează corespunzător nevoilor.

3. Nevoia de a avea tegumentele, mucoasele și fanerele curate și integre

45
 Problema : dificultate în a-și acorda îngrijiri de igienă;
Etiologie : imobilizarea impusă de medicul ortoped;
Simptome : deprinderi igienice, necesită ajutor;
Obiectiv : Pacienta să prezinte în perioada spitalizării tegumente curate și integre.

Îngrijiri cu rol propriu:

– s-a efectuat toaleta pacientei pe regiuni;
– s-a asigurat lenjerie curată de corp și de pat;
– s-a hidratat pacienta oral și parenteral;
– s-a urmărit aspectul tegumentelor în jurul aparatului gipsat .
Evaluare parțială : În urma îngrijirilor acordate, pacienta prezintă tegumente, mucoase fanere
normal colorate, curate și integre.

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

Problema : impotență funcțională;

Etiologie : focarul de fractură;
Simptome : limitarea mobilizării membrului superior drept;
Obiectiv : Pacienta să-și redobândească autonomia, să prezinte la nivelul fracturii calus
format.

Îngrijiri cu rol propriu:

– am explicat pacientei în ce constă necesitatea axării și imobilizării;
– am efectuat împreună cu medicul ortoped reducere ortopedică: axarea şi imobilizarea
osului fracturat în aparat gipsat (atelă) ;
– am urmărit culoarea și temperatura tegumentului și orice modificare apărută la nivelul
segmentului fracturat;
– am aplicat măsurile de prevenire a complicațiilor imobilizării;
– am încurajat pacienta în redobândirea autonimiei sale;
Îngrijiri cu rol delegat:
La indicaţia medicului, s-a instituit imobilizare în aparat gipsat.
Evaluare parțială : Pacienta în perioada spitalizării este imobilizată provizoriu în atelă gipsată,
și-a recăpatat autonomia.
46
 5. Nevoia de a învăța

Problema : deficit de cunoștințe;

Etiologie : lipsă de informaţii;
Simptome : pacienta cere informaţii în legătură cu evoluţia stării sale;
Obiectiv : Pacienta să acumuleze noi informații despre diagnostic, eventualele
complicații, în ce constă imobilizarea, recuperarea funcțională.
Îngrijiri cu rol propriu
– am întreprins discuții cu pacienta pentru a evalua nivelul de cunoștințe privind boala,
măsurile de prevenire, modul de participare la intervenții, la procesul de recuperare;
– am recomandat și am explicat în ce constă regimul de viață regimul igieno-dietetic;
– am verificat dacă a conștientizat sfaturile recomandate.
Evaluare parțială : Pacienta a recepționat recomandările asupra regimului de viață și normele
de igienă necesare recuperării și menținerii stării de sănătate.

EVALUARE FINALĂ

Pacienta H.M. este internată în secția Ortopedie-Traumatologie, cu diagnosticul

Fractură incompletă cu minimă deplasare antebraț drept. Este investigată clinic și radiologic. Se
decide pentru tratament ortopedic prin imobilizare în aparat gipsat brahiopalmar. Evoluție
favorabilă.

La externare s-a recomandat pacientei:

Ø Păstrează imobilizarea gipsată 45 de zile;

Ø Control în secția Ortopedie la 6 săptămâni sau la nevoie;
Ø Tratament conform Rp. Clexane 0,4 ml/zi, s.c;
Ø Radiografie de control la 45 zile.

47
 CONCLUZII

În îngrijirile acordate pacienților cu FRACTURĂ DE ANTEBRAȚ, am avut ca

obiectiv să le satisfac nevoile de dependență și să asigur un mediu terapeutic favorabil

procesului de vindecare și recuperare fizică, prin acordarea unui sprijin moral, prin

efectuarea procedurilor medico - sanitare în condițiile bine stabilite și prin răspunderea

eficientă la nevoile de care au depins cei trei pacienți.

Primul caz este al unei paciente A.L în vârstă de 65 ani, cu diagnosticul de

Frăctură epifiză radius stâng, simptomele fiind: durere vie, mobilitate redusă, tumefierea

regiunii, neliniște (cauza: traumatism prin cădere) pentru care s-a intervenit chirurgical.

În timpul spitalizării a beneficiat de îngrijirile acordate, sfaturile medicale în ce privește

regimul igieno-dietetic, în scop terapeutic și recuperativ. Se externează în stare

ameliorată cu plagă chirurgicală aseptică.

Cazul II este al unui pacient P.D. în vârstă de 50 de ani, este internat de

urgență în secția Ortopedie-Traumatologie cu diagnosticul de Fractură extremitate

distală radius drept (cauza: accident rutier) care s-a redus prin tratament, reducere şi

osteosinteză cu focar închis cu placă și șuruburi. Contribuția mea medicală a adus

48
 pacientului informații noi despre regimul igieno – dietetic, un mediu terapeutic favorabil

procesului de vindecare și recuperare fizică. Se externează în stare ameliorată.

Cazul III este al unei paciente H.M, în vârstă de 20 de ani, este internată în

secția Ortopedie-Traumatologie, cu diagnosticul de Frăctură incompletă cu minimă

deplasare antebrat drept, prezentând simptomele: durere, impotența funcțională,

tumefacție (cauza: traumatism prin cădere), pentru care se decide tratament ortopedic și

se practică imobilizare gipsată. Se externează în stare ameliorată cu recomandări

medicale, este echilibrată fizic și psihic.

BIBLIOGRAFIE

1. Angelescu Nicolae - Patologie chirurgicală - București- Ed. Celsius, 1997;

2. Baltă G. - Tehnici speciale de îngrijiri a bolnavilor- Editura Didactică şi Pedagogică

Bucureşti 1983;
3. Lucreţia Titircă - Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare

nevoilor fundamentale – Ed. Viaţa Medicală Românească Bucureşti 2003;

4. Lucreţia Titircă - Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Viata Medicală Românească,

Bucureşti 2007;
5. Marius Niculescu, Monica Moldoveanu - Ortopedie şi Traumatologie - Editura ALL

2014;
6. Mozes C.- Tehnica îngrijirii bolnavului - Editura Medicală, Bucureşti, 2007;
7. Marcean C - Tratat de Nursing. Îngrijirea omului sănătos şi bolnav - Editura Medicală,

Bucureşti 2010;
8. Netter, Frank H., Atlas de Anatomie a Omului, ediţia a 4- a, București, Ed. Medicală

Callisto, 2008;
9. 9.Silvian Daşchievici, Mihai Mihăilescu- Chirurgie-manual pentru cadre medii şi şcoli

sanitare postliceale - Editura Medicală Bucureşti 2009;

10. F.O. 31914/193 SJU Neamţ;
11. F.O. 75568/192 SJU Neamţ;
12. F.O. 75550/192 SJU Neamţ.

49
50