F.E.G.

EDUCATION - FILIALA SUCEAVA

COALA POSTLICEAL
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL
BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE I RECUPERARE

PROIECT DE ABSOLVIRE

ndrumator,
As. Cojoc Beniamin
Candidat,
Cozmei Mihaela Domnica

2017

F.E.G. EDUCATION - FILIALA SUCEAVA

 COALA POSTLICEAL

TRATAMENTUL FIZICAL-KINETIC N FRACTURA

DE COL FEMURAL

2017

CUPRINS
I . Introducere ....................................................................1

1.1 Motivatia alegerii temei.............................................

II.Notiuni teoretice.............................................................5

2.1.Anatomia si fiziologia colului femurului.................5

2.2.Definitia fracturilor de col femural..........................8

2.3.Epidemiologie..........................................................8

2.4.Etiopatogenie...........................................................8

2.5.Anatomie patologica...............................................10

2.6.Simptomatologie clinica si diagnostic....................12

2.6.1.Simptomatologie clinica................................12

2.6.2.Diagnostic pozitiv..........................................13

2.6.3.Diagnostic diferential.....................................14

2.7.Evolutie si prognostic..............................................14

2.8.Complicatii..............................................................14

2.9.Tratament.................................................................15

2.10.Principiile si obiectivele recuperarii......................17

III.Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor ........29

IV. Prezentare de cazuri.......................................................40

V.Concluzii........................................................................53

VI.Bibliografie...................................................................5

I. INTRODUCERE
 Fractura de col femural este una dintre afectiunile specifice varstei a
treia,importanta prin consecintele ei atat imediate cit si pe termen lung. Ea apare
mai frecvent la femei decat la barbati, fiind in relatie directa cu osteoporoza, care
fragilizeaza oasele, predispunandu-le la fracturi.
Cauza cea mai frecventa a fracturii de col femural este deteriorarea calitatii
osului in cadrul procesului normal de imbatranire. Pentru a impiedica acest lucru,
se recomanda in primul rand , un mod de viata activ,cu practicarea a minim 30
minute de miscare usoara zilnic,o alimentatie bogata in proteine, lactate, fructe si
legume evitarea consumului excesiv de alcool si tutun.
De asemenea ,orice adult peste 40 de ani trebuie sa fie constient ca orice
fractura poate fi un semn de avertizare pentru osteoporoza. Asadar, el trebuie sa isi
faca testele necesare pentru a vedea daca sufera de aceasta afectiune si de a urma
un tratament corect.
Evolutia si prognosticul depind de afectiunile anterioare ale pacientului si abia
apoi de tipul fracturii,cu sau fara deplasare,fractura de col putand decompensa un
diabet zaharat, o insuficienta cardiaca sau o alta afectiune cronica.Fracturile fara
deplasare au o evolutie mai buna, desi nu sunt intotdeauna scutite de complicatii
tardive; fracturile cu deplasare nu se vor consolida niciodata fara tratament, si
chiar dupa un tratament bine efectuat pot evolua catre o complicatie.

MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

 Activitatea medicala de recuperare functionala este complexa si se
desfasoara n diverse locuri: ambulatoriul de specialitate, spitale de recuperare,
sanatorii balneare si alte tipuri de unitati cum sunt: centrele spa sau health resort.
Dintre toate acestea, ambulatoriul de specialitate este cel mai accesibil marii
majoritati a populatiei.

Mijloacele folosite n activitatea de recuperare functionala sunt:

hidrotermoterapia, masoterapia, electroterapia si kinetoterapia care necesita dotari
specifice. Dintre acestea cele mai accesibile dotari sunt cele pentru electroterapie.

Astfel, n ambulatoriul de specialitate se aplica tratamente pentru o gama

foarte mare de suferinte, pentru un numar relativ mare de pacienti, fiecare pacient
primind cel putin o procedura de electroterapie,gimnastica medicala .

Am ales aceasta tema pentru lucrarea mea de licenta ntrucat pe parcursul

stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale procedurilor balneare si
satisfactia pacientilor dupa acestea..

Desi patologia discala este de o mare complexitate si necesita o abordare

terapeutica deosebita cu folosirea tuturor mijloacelor apartinand medicinei fizice,
am constatat ca exista un numar de pacienti care beneficiaza de tratament fizical n
ambulatoriul de specialitate.

Prin realizarea acestei teme am dorit sa evaluez personal beneficiile

terapeutice ale electroterapiei ,kinetoterapiei asupra fracturei de col femural.
II.NOTIUNI TEORETICE

2.1ANATOMIA SI FIZIOLOGIA COLULUI FEMURAL

FEMURUL
Este un os lung (cel mai lung os al corpului) si pereche care formeaza singur
scheletul coapsei. Pe schelet este oblic indreptat de sus in jos si lateromedial.
Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioare.
Aceasta oblicitate este mai accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai larg
decat la barbate.
Femurul prezinta corpul si doua epifize.
ORIENTARE - se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si
articulara a acestei extremitati posterior marginea cea mai aspra a osului.
CORPUL - prezinta o usoara curbura cu concavitate posterioara. Corpul este
prismatic triunghiular si vom avea de descris trei fete si trei margini.
FATA ANTERIOARA - concava si neteda, este acoperita de muschiul vast
intermediar, fata laterala da insertie muschiului vast intermediar, fata mediala nu
are nici o particularitate.
MARGINEA POSTERIOARA - este rugoasa, groasa, proeminenta si se numeste
linia aspra. Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui.
Linia aspra prezinta o buza laterala si o buza mediala. Cele doua buze si interstitial
dintre ele dau insertii unei serii de muschi: vartual lateral, vartual medial,
adductorul mare, adductorul lung, adductorul scurt si bicepsul femural.
In portiunea superioara linia aspra se trifurca dand:
1.O ramura laterala, numita tuberoritatea gluteala pentru muschiul gluteu mare, r
amura se termina la nivelul epifizei superioare a osului langa trohanterul mare
transformandu- se la acest nivel uneori intr-un adevarat tubercul numit trohanterul
al treilea.
2.Ramura mediala, ce se continua cu linia intertrohanterica de pe epifiza
superioara; pe ea se insira muschiul vast medial.
3.Ramura mijlocie pe care se insera muschiul pectineu. In portiune inferioara linia
se bifurca delimitand o suprafata triunghiulara numita fata poplitee.
EPIFIZA SUPERIOARA prezinta capul, colul si doua tuberoritati numite marele
si micul trohanter.\
Epifiza superioara este legata de corp printr-un col chirurgical
COLUL FEMURAL-intra in constitutia anatomica a epifizei proximale sau a
extremitatii superioare a osului femur, purtand inca numele de gat femural.
COLUL (COLLUM FEMORIS). este o coloana osoasa puternica, turtita
anteroposterior, care uneste capul femurului cu restul osului.
Directia osului e oblica de sus in jos dinauntru si afara formeaza cu corpul osului
un unghi de 117o 130o .
Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezinta:

a. fata anterioara care este limitata in afara de linia intertrohanteriana pe care se

insera capsula anterioara

b. fata posterioara concava transversal convexa de sus in jos, limita ei externa fiind
formata de linia intertrohanteriana posterioara. Pe linia intertrohanteriana
posterioara nu se insera capsula articulara, insertia facandu-se inauntrul acestei
linii, nu toata fata posterioara a colului este in raport cu capsula articulara.

c. marginea interioara mai lunga si oblic indreptata spre trohanterul mic.

Extremitatea interna este ingusta, cilindrica si se uneste cu capul. Extremitatea
externa se confunda cu corpul osului si cu trohanterii.
Axul colului cu axul transversal al extremitatii inferioare ce trece prin cei doi
condili determina unghiul de declinatie, de 12 o in mediu. Aceasta impreuna cu
unghiul de inclinatie au mare rol in determinarea atitudini membrului inferior.
Marirea unghiului de inclinatie duce membru in abductie, deformatie ce se numeste
coxa valga.
Micsorarea lui va da adductia, ce se numeste coxa vara.
Marirea unghiului de declinatie imprima membrului o rotatiune interna, iar
micsorarea sau reducerea lui la 0o il duce la rotatia externa.

STRUCTURA INTERIOARA A COLULUI FEMURAL

Extremitatea superioara este formata din tesut spongios. Trabeculele osoase

constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu origine interna si externa, prin
incrucisarea lor dau nastere la un sistem de bolti cu o mare importanta
arhitectonica.
Trabeculele interne plecand de pe partea interna a cilindrului diafizar, sunt depuse
in doua grupe:

1.grupul inferior ce formeaza fascicolul, trohanterian mergand in afara, descrie

niste arcade cu concavitatea in jos si in afara in drumul lui spre marele trahanter
unde ajunge

2.grupul superior ce se indreapta inauntru catre cap, fiind numit de catre Delbet si
Basset evantaiul de sustinere

Trabeculele externe pleaca de pe partea externa a cilindruli diafizar, sub marele

trohanter, de unde mergand spre cap, descrie o curba cu concavitatea in jos si
inauntru. Aceste trabecule au fost numite de Gallois si Bosquette fascicol
arciform.
Din incrucisarea trabeculelor externe cu grupul inferior al trabeculelor interne
rezulta un sistem de bolte numit sistem ogival de catre Delbet si Basset.
 Extremitatea superioara a femurului este invelita de un tesut compact care prezinta
la partea inferioara a colului o ingrosare considerabila ce apare ca o continuare a
peretelui intern al diafizei. Aceasta ingrosare poarta numele de arcul lui Adams.

Aceasta lama de la nivelul peretelui inferior al colului pleaca perpendicular in sus

si se pierde in plin tesut al fetei posterioare a colului.
Portiunea de la nivelul subtrohanterian a acestei lame poarta numele de eperonul
lui Merccel.
Ca puncte de osificare, femurul are unul pentru corp si patru complimentare
pentru extremitatii dintre care trei pentru extremitatea superioara.
De la varsta de 50 de ani, in extremitatea superioara a femurului, se incepe un
fenomen de resorbtie care distruge trabeculi si are ca rezultat formarea de cavitati
in interiorul lor. Acest fenomen de resortie joaca un rol important in producerea
fracturilor si explica frecventa lor la o varsta mai inaintata.
In primul rand aceasta rarefractie intereseaza sistemul ogival si tesutul spongios al
trohanterului.Cercetarile anatomice ale lui Tuvar (1949) Trueta si Harrison (1953),
Judet R, Judet J, Dunoyer si Lagrance (1954) au precizat modalitatile de
vascularizare a gatului si a capului femural.
Vascularizarea capului femural este asigurata prin artera ligamentului rotund si
prin pediculii care nasc din arterele circumflexe.
ARTERA LIGAMENTULUI ROTUND Artera ligamentului rotund, ramura din
artera acetabulara, patrunde in ligamentul rotund si la nivelul capului femoral se
divide in 3-4 arteriole care se anastomoreaza cu celelalte sisteme vasculare.
Aceasta artera iriga numai 1/4 sau 1/5 din capul femoral si aportul sanguin pare sa
creasca cu varsta intru-cat artera nu exista la copii decat in 33% din cazuri, dar la
adult este prezenta in 70% din cazuri.
ARTERELE CAPSULARE Sunt numeroase si se grupeaza in patru
pediculii:Pediculul superior este cel mai important si el ia nastere din artera
circumflexa posterioara. Acest pedicul alcatuit din 3-4 vase, merge pe fata
posterioara a colului intr-un repliu sinovial si patrunde in capul femural la marginea
cartilajului articular. Acest pedicul superior asigura 4/5 din irigarea capului
femoral. In traiectul intraosos, acest pedicul se ramifica intr-un manuchi de
arteriole care se anastomoreaza cu acelea ale ligamentului rotund si cu vasele
pedicului inferior si intern. Pediculii inferiori sunt reprezentati de pediculul
inferoextern care iriga colul si pintenul Merval si pediculul inferointern care
patrunde in capul femoral anastomozandu-se cu ramurile pedicului superior.
Arterele fetelor sunt mai putin importante si ele se distribuie la carticala anterioara
si cea posterioara a gatului femoral.
Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pedicului superior sunt cele mai
importante si totodata cele mai frecvent lezate in cursul fracturilor gatului femoral.

Necroza capului femoral este consecinta directa a lezarii acestui pedicul si ea se

intalneste intr-o proportie ce poate sa mearga pana la 40% din cazuri.

2.2 DEFINITIA fracturilor de col femural

Fracturile de col femural reprezinta lipsa de continuitate osoasa incompleta sau

completa (cu sau fara deplasare) la nivelul colului femural.
Fracturile colului femural ocupa un loc aparte in traumatologia osteoarticulara
datorita frecventei lor crescute, a dificultatilor terapeutice si a complicatiilor de
ordin general si local care pot sa apara in timpul evolutiei.

2.3 EPIDEMIOLOGIE

FRECVENTA: fracturile colului femural se intalnesc frecvent in practica; dupa

unele statistici frecventa lor este de 10% din totalul fracturilor (Radulescu), 6%
(Bruns) si 5,2% (Kaplan).
SEX : aceste fracturi se intalnesc mai frecvent la femeile in varsta, care sunt mai
putin active si mai expuse la osteoporoza.
VARSTA: toate statisticile mentioneaza faptul ca frecventa fracturilor colului
femural creste cu varsta, 75% din fracturi survin dupa 60 de ani.
2.4 ETIOPATOGENIE

Pentru intelegera mecanismului de producere a fracturilor colului femural sunt

necesare revederea unor notiuni de anatomie privind structura extremitatii
superioare a femurului. Aceasta extremitate sub aspectul tensiunilor care se exercita
asupra ei se aseamana cu bratul unei macarale. Cercetarile lui Kulman au aratat ca
intre structura trabeculara a extremitatii superioare a femurului si fortele dezvoltate
in bratul unei macarale sunt izbitoare.
Intr-adevar la nivelul extremitatii superioare femurale gasim substanta osoasa
dispusa in doua sisteme trabeculare importante.
Un sistem trabecular care se rasfira ca un evantai la nivelul capului porneste pe
fata superioara, a acestuia indreptandu-se in jos si extern catre corticala inferioara a
colului femural, constituind evantaiul de sustinere Delbet.
Acest evantai, la partea sa inferioara se condenseaza intr-o zona osoasa densa
constituind pintenul Adams, iar partea posterioara este constituita din lamele dure si
compacte care formeaza pintenul Mercel.
Un al doilea sistem trabecular, dezvoltat pe directia fortelor de tensiune care tind
sa flecteze colul femural porneste din partea inferioara a capului femural si se
indeparteaza in sus si extern catre corticala superioara a colului femural.
Acest sistem trabecular se intersecteaza cu traveele sistemului de sustinere incat
confera capsulei o rezistenta osoasa deosebita, capul fiind de fapt partea cea mai
rezistenta a extremitatii superioare a femurului.
Rezistenta sa este cea mai mare in centru, unde se incruciseaza cele doua sisteme
trabeculare osoase, materialul de sinteza va gasi la acest nivel un punct solid de
sprijin, mai cu seama ca odata cu inaintarea in varsta rezistenta capului femural
devine cu putin inferioara aceleia a subiectilor tineri, dupa cercetarile lui Nystrom.
In regiunea trohanteriana doua fascicule trabeculare, pornind de la corticala
diafizara interna si externa, se inruciseaza formand o ogiva.
Intre sistemul trabecular de sustinere de la nivelul capului femural si cel ogival
de la nivelul masivului trohanterian, in portiunea mijlocie a colului femural exista o
zona zona ward in care densitatea tesutului osos este mai mica. Rezistenta
diminuata a colului femural in aceasta zona face ca pana la varsta de 45 de ani
frecventa fracturilor mediocervicale sa fie mai mare decat a celor pertrohanteriene.
Aceasta structura trabeculara densa si intretaiata se modifica cu varsta.
Dupa 60 de ani asistam la o resorbtie a traseelor osoase, incat la batrani apare o
zona de rezistenta mecanica scazuta, in special la nivelul stalpului extern al
sistemului ogival, ceea ce face ca fracturile baricervicale si cele pertrohanteriene sa
fie mai frecvente dupa aceasta varsta.
Cercetarile experimentale efectuate de Hirsh Franckel si in special ale lui
Backman au aratat complexitatea mecanismului de producere a acestor fracturi.
Backman arata ca fractura colului femural nu poate sa aiba loc decat daca in cadere
se produce un valgus combinat cu o miscare de rasucire a colului femural fata de
capul blocat in cotil, prin compresiunea traumatismului si contractura musculara.
Confirmand ideile lui Linton Backman arata ca in orice fractura a colului femural
exista un mecanism initial de valgus (rezultat al rotatiei externe asociate cu
torsiunea) care duce la fractura in coxa valga, cu inpactarea posterosuperioara a
fragmentelor (fractura prin abductie angrenata).
Daca rotatia externa predomina si colul cedeaza la partea posterioara se produce
fractura in coxa vara (adductie) cu tasare sau cominutie posterioara.
Daca tosiunea predomina si peretele posterior al colului femural rezista, se
produce fractura spiroida cu cioc proximal.
Fracturile colului femural se pot produce si prin cadere de la inaltime,cadere de
la acelasi nivel sau prin accidente.

2.5.ANATOMIA PATOLOGICA

Traiectul de fractura, in portiunea superioara, este situat juxtacefalic. El poate sa

inceapa exact la periferia cartilajului articular si in aceasta situatie are toate
conditiile sa lezeze pediculul vascular superior sau se situeaza putin mai extern,
traiectul de fractura se indreapta spre marginea inferioara a colului, ramanand strict
sub capul femural (fractura subcapitala) sau se abate ceva mai spre afara (fractura
mediocervicala).
Acest traiect de fractura nu este neted ci prezinta numerosi dinti corticali, iar la
partea posterioara este modificat prin tasare si prin cominutia corticalei.
O buna radiologie de profil a colului femural poate sa evidentieze prezenta unuia
sau a mai multor fragmente corticale infundate la nivelul fracturii. Prezenta acestei
cominutii posterioare la nivelul traiectului de fractura face ca, in momentul
reducerii fracturii sa apara un spatiu gol cervico cegalic posterior. Existenta acestui
spatiu gol la partea posterioara a capului femural face ca osteosinteza, atunci cand
intinderea acestui spatiu este mai mare de 1/3 din grosimea colului femural, sa fie
instabila si sa duca la redeplasarea fragmentelor.
Aceasta notiune capitala trebuie luata in considerare cand se decide alegerea
montajului in timpul asteosintezei fracturii.
In afara acestui tip de fractura cu tasare posterioara exista al doilea tip cu aspect
spiroid pe care Soeur l-a etichetat drept fractura cu cioc proximal.
Traiectul de fractura delimiteaza un fragment din corticala inferioara a colului ca
un cioc osos in contimutate cu capul femural.
Acest tip de fractura este de asemenea instabil, dar mai cu seama prezinta
dificultati la reducere prin manevre externe.
Deplasarea fragmentelor este intalnita numai in fracturile prin adductie cum le
denumeste Bohler, in vreme ce, in fracturile prin abductie deplasarea lipseste,
fracturile fiind angrenate. De alminteri aceasta notiune de angrenat este relativa
caci asa cum a aratat Per Linton forma fracturii in valgus sau varus este determinata
de acelasi mecanism de producere si fractura in valgus arata doar ca nu s-a depasit
primul stadiu. Pentru Garden, aspectul fracturii prin abductie este datorat gradului
minim de rotatie externa a fragmentului distal care creaza iluzia unei impactizari. In
fractura prin adductie fragmentele osoase se deplaseaza unul fata de celelalt:
fragmentul distal se roteaza extern, anrenand fragmentul cefalic in rotatie interna,
flexiune si usoara abductie, cand persista mansonul sinovial.Cand mansonul
sinovial care imbraca colul femural este complet rupt, fragmentele prezinta o
deplasare mai importanta dat fiind ca ele sunt total independente si libere unul de
celelalt.
 In aceste cazuri fractura instabila, capul nu raspunde la manevrele externe de
reducere si chiar cand a fost aproximativ redusa, capul femural se redeplaseaza in
cursul osteosintezei.

Clasificare
Dupa situatia traiectului de fractura, Delbet imparte fracturile colului femural in
fracturi :
-subcapitale
-transcervicale
-vicotrohanteriene
-baricervicale

Dupa mecanismul de producere al fracturii, Bohler individualiza fracturile prin

abductie si fracturile prin adductie. Fragmentele sunt dislocate, iar greutatea
corpului (G) si contractia musculara (F) accentueaza deplasarea.
Fracturile prin abductie fiind angrenate tratamentul si prognosticul lor este
favoralbil.
Fracturile prin addcutie dimpotriva, fiind fracturi cu deplasarea fragmentelor, pun
probleme dificile de tratament, iar evolutia lor este inconstanta.
Pauxuls, privind fracturile colului femural dintr-un punct de vedere mecanic, le-a
impartit in trei tipuri dupa gradul de oblicitate al traiectului de fractura.
- In tipul I traiectul de fractura face cu orizontala un unghi mai mic de 30o.
- In tipul II, unghiul format de traiectul de fractura cu orizontala variaza intre 30 o
si 50o.
- In tipul al III-lea unghiul este mai mare de 70o.Pauxelus a aratat ca atunci cand
traiectul se apropie de orizontala fortele de presiune interfragmentara favorabila
consolidarii. Cu cat traiectul tinde spre verticalitate fortele de presiune in focar se
diminua si lasa locul fortelor de forfecare, cu efect nefavorabil consolidarii.
 Fracturile cervicale se impart in doua grupe dupa cum traiectul de fractura
delimiteaza un lung varf osos la nivelul corticalei inferioare a colului femural,iar
aceasta clasificare este facuta de Garden. El distinge fracturi cu cioc distal si
fracturi cu cioc proximal care sunt mult mai dificile de redus si a caror prognostic
este mult mai intunecat.
O alta clasificare o face Garden si anume clasifica fracturile colului femural in
patru grupe:
- grupa I : fractura incompleta acest tip de fractura corespunde fracturii prin
abductie.
- grupa II : fractura completa fara deplasare in acest tip corticala inferioara a
colului femural este rupta, dar nu exista deplasarea fragmentului cefalic.
- grupa III : fractura completa cu deplasare partiala in aceasta grupa
fragmentele
raman solitarizate prin sinoviala posterioara si prin repliul
pectineofoveal, care se intinde la partea posteroinferioara a colului femural de la
marginea cartilaginoasa a capului pana la unghiul superior al micului trohanter.
Rotatia fragmentului extern determina o basculare a capului in abductie si rotatie
interna. Acest lucru este evident pe radiografie caci directia travulelor la nivelul
capului femural nu mai este ascendenta, dupa axa de sprijin; ele devin orizontale, in
vreme ce travulele cervicale apar verticale.
- grupa IV : fractura completa cu deplasare totala - la acest tip sinoviala si
repliul pectineofoveal sunt total rupte, incat cele doua fragmente osoase devin
independente. Acest aspect este evidentiat pe cliseul radiologic unde travulele
capului apar normal orientate si paralele cu travulele cervicale.
Aceasta clasificare a lui Garden este originala si prezinta un interes terapeutic. In
fractura de tipul al III-lea, reducerea prin manevre externe este posibila datorita
peristentei sinovialei. In fractura recenta de acest tip, reducerea se obtine prin
simpla rotatie interna a membrului, fara nici o tractiune sau abductie.
Tractiunea poate sa fie chiar periculoasa intrucat expune la desirarea sinovialei si
la bascularea capului in valgus.
 Fractura de tipul al IV-lea, neavand nici o conexiune sinoviala face ca reducerea
prin manevre externe sa fie imposibila sau instabila. Este necesar ca, la acest tip de
fractura sa se intareasca peretele posterior al colului femural printr-o grefa osoasa
pentru a putea obtine consolidarea.

2.6. SIMPTOMATOLOGIE CLINICA , DIAGNOSTIC POZITIV ,

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Diagnosticul se face pe seama examenului clinic si paraclinic.

2.6.1 SIMPTOMATOLOGIE CLINICA

Fracturile gatului femural se manifesta printr-o simptomatologie comuna, usor

diferentiata dupa cum este vorba de o fractura angrenata sau o fractura
dezangrenata sau de o fractura sugcapitala transcervicala sau baricervicala.
DUREREA - Spontana sau provocata prin apasare in regiunea inghinala sau
trohanteriana, este prezenta in toate cazurile.
IMPOTENTA FUNCTIONALA - Poate sa fie totala cand bolnavul nu poate ridica
calcaiul de pe planul patului sau , relativa cand bolnavul incercand sa faca flexia
coapsei si a gambei , calcaiul se taraste pe planul patului . Cand fractura este
angrenata miscarile active sunt posibile dar nu trebuie insistat pentru ca pot sa
duca la dezangrenarea fragmentelor.
ATITUDINE VICIOASA - Atitudinea vicioasa a membrului de partea fracturii este
in functie de tipul de fractura . In fractura subcapitala si mediocervicala
neagrenata , membrul este in adductie fata de planu median al corpului si in rotatie
externa cu marginea laterala a piciorului pe planul patului . Rotatia externa poate sa
fie corectata , dar se reproduce imediat .
Fracturile angrenate prezinta o portie fixa nemodificata .
SCURTAREA MEMBRULUI - Este evidenta cand fractura este dezangrenata.
Marele trohanter se palpeaza deasupra liniei orizontale bitrohenteriene , care in
mod normal uneste varful marelui trohanter cu marginea superioara a
pubisului .
De asemenea, triunghiul Bryant este mai mic decat cel de partea sanatoasa. Linia
Schamacer, care normal, pleca de la varful marelui trohanter prin spina iliaca
anterosuperioara intalneste linia mediana a corpului la nivelul ombilicului, in
cazul fracturii trece sub ombilic, cu atat mai jos cu cat ascensiunea trohanterului
este mai mare.
DEFORMAREA TRIUNGHIULUI SCARPA - Datorita unei tumefactii dure, semnul
Laugur este data de prezenta fragmentului extern al colului femural care este
orientat inainte din cauza rotatiei externe a membrului.
La soldul fracturat se constata o hipotonie a musculaturii fesiere si o relaxare a
faasciei lata semnul Aliss de altfel greu de apreciat.
In fracturile incomplete sau angrenate simptomatologia este mai frusta.
Membrul se gaseste intr-o atitudine indiferenta nici in adductie sau abductie, iar
rotatia externa nu este completa. De asemenea, impotenta functionala este relativa
intrucat bolnavul poate sa corijeze in oarecare masura rotatia externa, insa nu poate
sa ridice membrul de la nivelul patului in pozitia de extensie. Palparea pune in
evidenta durerea la baza triunghiului Scarpa.
In fractura bazicervicala rotatia externa si adductia sunt mult mai accentuate.
Regiunea trohanteriana este latita datorita patrunderii bazei gatuluii femural in
masivul spongios trohanterian, iar palparea declaseaza o durere vie situata lateral,
nu la baza triunghiului Scarpa, la cativa centimetri in afara arterei femurale.
Scurtarea membrului este fixate, deoarece fragmentele sunt angrenate.

2.6.2. DIAGNOSTICUL POZITIV

Este necesar si trebuie sa se faca atat in incidenta anteroposterioara cat si din profil.
El primeste confirmarea diagnosticului clinic, furnizeaza amanunte asupra
traiectului de fractura si permite sa se aprecieze, pe imaginea de profil a colului
femural cominutia posterioara.
 Tot radiografia este aceea care ingaduie stabilirea tipului de fractura dupa
clasificarea Garden, furnizand astfel indicatii pretioase pentru aplicarea
tratamentului.
Diagnosticul pozitiv este relativ usor de facut cand semnele clinice sunt prezente:
impotenta functionala, adductia si rotatia externa a membrului, scurtare

2.6.3. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Cu contuzia soldului se face pe baza caracterului durerii si al impotentei

functionale care se risipeste repede, iar trohanterul nu este ascemionat.
LUXATIA SOLDULUI - mai ales cea posterioara, se poate confunda cu fractura
deoarece membrul este tot in atitudine de adductie, dar nu in rotatie externa, iar
capul femural se palpeaza posterior. In luxatia anterioara membrul este in rotatie
externa, ca in fractura, dar in abductie.
FRACTURA COTULUI - Cu luxatia centrala a capului femural se diferentiaza prin
durerea vie produsa prin tactul rectal cand se apasa partea interna a cotului
fracturat.
Examenul radiologic, in toate aceste cazuri inlatura orice confuzie clinica.

2.7. EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Fracturile colului femural au o evolutie inegala si creeaza multe deceptii, chiar

daca sunt corecte tratate. Caracteristicile vascularizatiei fatului si ale capului
femural si raportul acestuia cu traiectul de fractura conditioneaza in masura
covarsitoare evolutia focarului de fractura si vitalitatea capului femural.
Pe langa aspectele legate de vascularizarea capului femural, evolutia fracturilor
colului femural este in functie si de tipul de fractura.
 Fracturile cervicale angrenate (prin abductie) au o evolutie favorabila. Ele se
consolideaza in 8 saptamani, dar uneori se pot dezangrena, devenind fracturi
prin adductie.
Fracturile cervicale prin adductie (neangrenate) nu consolideaza daca nu sunt
tratate chirurgical (deseori nici dupa acest tratament).
Fracturile cervicotrohenteriene consolideaza intotdeauna, dar cu pretul unei
coxe vara, a unei scurtari si a rotatiei externe.

2.8.COMPLICATII

COMPLICATII IMEDIATE - Afectand deseori persoanele in varsta, in tratamentul

ortopedic care se facea acestora , mortatalitatea imediata ajungea pana la 25-30%.
Astazi, in urma administrarii antibioticelor si a perfectionarii metodelor de
tratament care permit o mobilizare mai rapida a bolnavilor, accidentele de decubit
(escarele, infectia urinara, bronhopneumonia) s-au redus foarte mult si mortalitatea
a scazut pana la 7-8%.
Complicatii tromboembolice- Se previn prin tratament
anticoagulant, care la batrani trebuie sa fie supravegheat de foarte
aproape.
COMPLICATII TARDIVE - Cele mai importante sunt pseudartroza, necroza
ischemica a capului femural si artroza posttraumatica.
Pseudartroza - Se intalneste frecvent in evolutia fracturilor
de col cu deplasare. Ea este constanta in urma tratamentului
ortopedic.
Se intalneste si dupa tratamentul chirugical al fracturilor, chiar corect executat intr-
o proportie variind intre 11-30% din cazuri.
Cauzele sunt multiple: reducerea imperfecta a fracturii, osteosinteza neadecvata,
resorbtia colului, cominutia posterioara a colului, deplasari secundare, reluarea
precoce a mersului, infectia.
 Necroza ischemica a capului femural - Consecutiva suprimarii
vascularizatiei capului, este conditionata de o serie de factori: gradul
de deplasare a fragmentelor, precocitatea reducerii deplasarilor,
precum si greselile de tehnica.
Dupa cum arata Linton, necroza se instaleaza in primii doi ani, dar frecventa ei
creste cu timpul ajungand pana la 40-50% din cazuri.
Revascularizarea capului se face foarte incet de la 1 la 3 ani, la inceput pe seama
vaselor ligamentuluui rotund si mai totdeauna este partiala.
Artroza posttraumatica - Apare tardiv si este relativ rara, in
comparatie cu alte coxartroze secund
Coxartroza posttraumatica

2.9. TRATAMENTUL

Pentru fracturile de col femural exista tratament - igienodietetic

- medicamentos
-ortopedic
-chirurgical

TRATAMENTUL IGIENODIETETIC : - Efortul fizic Instituirea antrenamentului

fizic se face sub stricta supraveghere medicala. Miscarile vor fi de intensitate mica
si medie.
-Profesia In majoritatea cazurilor se poate
continua o activitate profesionala normala, fara a supraestima totusi interventia .
-munca fizica intensa este
contraindicata , iar la nevoie se recomanda schimbarea locului de munca.
-Regimul alimentar restrictiile alimentare
sunt necesare mai ales la supraponderali .
 - o alimentatie bogata in
proteine , lactate , legume si fructe , evitarea consumului in exces a alcoolului si a
tutunului.
Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de prescriptii pe care
pacientul le va urma acasa luni si ani de zile, uneori toata viata. Aceste prescriptii
fac parte din ceea ce s-a numit igiena soldului:
- scaderea in greutate, chiar sub greutatea ideala;
- evita mersul pe teren accidentat si scari;
- evita schiopatarea prin controlul mental al mersului;
- evita ortostatismul si mersul prelungit;
- de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu membrele
inferioare intinse;
- sprijin in baston pe distante mai lungi;
- mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa;
- de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru mobilitate si
tonifiere muscuulara;
- corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi centimetri);
- incaltaminte cu tocuri moi;

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS :
Tratamentul medicamentos are un rol important in tratare, vindeacare, calmare.
- analgezice: acidul acetilsalcilic in doze de la 1-3g/24h in functie de toleranta; sub
forma simpla sau tamponata; algocalmin 2 comprimate la 24h; diclofenac 2
comprimate la 24h, uneori se administreaza Mialgin, Piafen.
- Medicamentatie antiinflamatoare: Fenilbautazona si derivatele sale. Indicatia lor
este rezervata perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase.

TRATAMENTUL ORTOPEDIC :
 Folosesc tractiunea continua cu ajutorul benzilor adezive sau transosoasa cu
brose Kirscher si reducerea urmata de imobilizare gipsata.
Reducerea, urmata de imobilizare gipsata, asa cum a fost preconizat de Royal
Whitman (1897) pare mai logica ,pentru ca punerea membrului in abductie fortata
si in rotatie interna reduce deplasarea fragmentelor.
Contentia se face intr-un aparat gipsat pelvipevios cu placa de
contraadductie,timp de 12 saptamani.
Metoda nu a dus insa la rezultate sperate ,intrucat,asa cum reiese dintr-o statistica
reprodusa de Campbell siOrr,consolidarea fracturii la bolnavii peste 60 de ani nu
se obtine decat in proportie de 30% cazuri,cu o mortalitate de 28%.
Din cauza esecurilor frecvente ale tratamentului ortopedic ,deoarece fortele de
forfecare continua sa actioneze si dupa reducerea si imobilizarea fracturii
majoritatea recurg la tratament chirurgical.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL :
Recurge la reducerea fracturii prin manevre externe sau sau prin artrotomie si
mentinerea reducerii printr-un mijloc de osteosinteza ,suprimand actiunea fortelor
de forfecare in focar.
-Osteisinteza cu compresiune Cu ajutorul unui surub cu resort sau surub
placa cu resort care realizeaza o presiune axiala a fragmentelor osoase.
-Grefele osoase Au fost folosite de mult timp in tratamentul fracturilor colului
femural in scopul prevenirii lipsei de consolidare.
-Osteotomia In fracturile colului femural cauta sa inlocuiasca fortele de
forfecare din focare prin forte de presiune.
-Proteza De substituire a capului femural este folosita in tratamentul
fracturilor mediocervicale la persoanele in varsta de peste 65 de ani.
-Brase filetate Knowles

2.10.PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE RECUPERARII

FRACTURII DE COL FEMURAL
 Balneofizioterapia este o ramura a medicinii generale care foloseste n scop
terapeutic agenti fizici naturali sau artificiali.
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente
rezultate. Aproape ca nu exista contraindicatii , excluznd binenteles numai
formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensati, etc).
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei,
termoterapiei si balneoterapiei.
In fractura de col femural aceasta ramura medicala grabeste fenomenul de
vindecaresi inlatura mai repede impotenta functionala.

1.Hidroterapie
Se intelege prin hidroterapie aplicarea in scop profilactic si curativ a unui
numar variat de proceduri, care au la baza apa la diferite temperaturi si sub diferite
stari de agregatie, ca si unele tehnici strans legate de aceasta.

-Dusul cu aburi
Dusul cu aburi consta in proectarea vaporilor supraancalziti asupra regiunii
limitate. Tehnicianul trebuie sa fie atent ca nu cumva sa stropeasca bolnavul cu
picaturi de apa fierbinte provenite din condensarea vaporilor pe furtun si pe
portiunea metalica a dusului. Este nevoie ca instalatia pentru dusul cu aburi sa fie
prevazuta cu dispozitive de separare a apei de condensare si cu supraancalzitoare
pentru aburi. Inainte de a aplica jetul de vapori asupra bolnavului, tehnicianul si-l
proecteaza pe palma pentru a se asigura de lipsa picaturilor de apa fierbinte.
Durata dusului cu aburi este de 3-6 minute se poate sa fie dat ca procedura de
sine statatoare, poate sa preceada o baie generala sau se poate asocia cu masaj.
La sfarsit se aplica o procedura de racire-spalare sau dus de 18-200 .
Modul de actiune: dusul cu aburi are o actiune puternica asupra circulatiei,
provocand hiperemie si resorbtie locala.

-Dusul-masaj
 Acesta consta in aplicarea mai multor dusuri rozeta la temperatura de 38-40 0
,concomitent aplicandu-se si masajul, conform tehnicii obisnuite. Pentru aplicarea
lui exista instalatii speciale cu 4-6 dusuri verticale, in rozeta, situate unul langa
altul, care se pun simultan sau separat in functiune. In lipsa unei instalatii speciale,
se poate efectua si cu un dus mobil, la capatul caruia se aplica o rozeta. Durata
masajului este de 8-15 minute.
Bolnavul este culcat dezbracat complet pe un pat special de lemn. Se deschid
dusurile si in timp ce apa curge pe corp, tehnicianul executa masajul conform
tehnicii cunoscute.
Modul de actiune: dusul-masaj provoaca o hiperemie importanta, mai ales in
regiunea tratata; are un important efect resorbant si tonifiant.

-Baia kinetoterapeutica
Este baie calda, la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului. Se
efectueaza intr-o cada mai mare ca cele obisnuite, care se umple cu apa la
temperatura de 36-370 C si mai rar 380 .
Bolnavul este invitat sa se urce in cada si, timp de 5 minute, este lasat linistit.
Dupa aceasta, tehnicianul executa (sub apa) la toate articulatiile, toate miscarile
posibile. Tehnicianul sta la dreapta bolnavului.
Toate aceste miscari se executa intr-o perioada de timp de 5 minute. Dupa
aceea bolnavul sta in repauz, dupa care este invitat sa repete singur miscarile
imprimate de tehnician.
Durata baii este de 20-30 minute, dupa care bolnavul este sters si lasat sa se
odihneasca.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare
care se produce sub influenta apei calde si pierderii greutatii corpului conform legii
lui Arhimede.

Dusul subacval:
Consta din aplicarea sub apa a unui dus sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu
temperatura mai mare dect a apei de baie. El se poate efectua ntr-o cada cu apa la
35-38C cu ajutorul unui dus sul mobil cu presiune mare care se introduce n apa
pe segment sub controlul uneia din m inile asistentului p na la 5-10cm de
regiunea de aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute. Actiunea intensa a
dusului subacval se datoreste temperaturilor diferite baie si dus precum si masajului
puternic al coloanei de apa care comprima puternic tesuturile.
Efectul este asemanator dusului masaj dar este suportat mai bine datorita baii calde.

2. Termoterapia
-Compresele cu aburi
Avem nevoie de: doua bucati de flanela, o bucata panza simpla sau un
prosop, o panza inperneabila, o galeata cu apa, la temperatura de 60-70.
Se plaseaza pe regiunea interesata o flanela uscata peste care se aplica o
bucata de panza sau prosopul muiat in apa fierbinte si bine stors, iar peste aceasta
se aplica cealalta flanela. Totul se acopera cu bluza inperneabila sau se aplica un
termofor.
Durata totala a procedurii este de minim 20 de minute si de maximum 60 de
minute.
Modul de actiune: resorbtiv, analgezic, antispastic
.
-Impachetarea cu parafina
Se ia o cantitate potrivita (aproximativ 150-200 g) si se topeste intr-un vas
la temperatura de 65-70; in asa fel ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in
scopul evitarii supraincalzarii. Cu ajutorul unei pensule late de 8cm. se pensuleaza
regiunea. Grosimea stratului este de 0,5-1cm. Peste stratul de parafina se aplica
bucati de vata sau flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata inpachetarii este de 20-60 minute. Inlaturarea parafinei se face cu
usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina. Procedura se
termina cu o spalare la temperatura de 20-22.
 Modul de actiune: are o actiune locala si provoaca o incalzire profunda si
uniforma a tesuturilor. Suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40. La locul de
aplicare se produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.

-Ungerile cu namol
Bolnavul complet dezbracat sta cateva minute la soare pana i se incalzeste
pielea, apoi se unge cu namol proaspat complet sau partial. Se expune din nou timp
de 20-60 minute, pana cand incepe namolul sa se usuce. In acest interval de timp va
purta o compresa rece la frunte iar capul ii va fi aparat de soare cu o palarie sau
umbrela.
Dupa aceasta o scurta baie in lac sau in mare, se va sterge, se va imbraca si
se va odihni la umbra sau intr-o camera, aproximativ o ora.
Modul de actiune: ungerile cu namol isi bazeaza actiunea pe elementul
termic alternant, rece la inceput, apoi cald, datorita incalzirii namolului la soare si
din nou rece, datorita baii din lac si reactiei vasculare la aceasta; al doilea element
este reprezentat de actiunea specifica a substantelor resorbite in organism.

3 Electroterapia

Electroterapia este aceea parte a fizioterapiei, care studiaza utilizarea

actiunii diverselor forme ale energiei electrice asupra organismului, cu scop curativ
sau profilactic.
In recuperarea fracturilor de col femural se recomanda:
1. Curentul galvanic: este un mijloc clasic si fidel de sedare a durerilor nevralgice.
Electrodul pozitiv are o actiune sedativa locala, ca si curentii descendenti si curenti
ascendenti aplicati contralateral duc la o crestere a pragului de sensibilitate.
Galvanizarea poate sa utilizeze concomitent si introducerea de ioni cu
actiune antalgica (ionoforeza transversala cu novocaina, aconidina sau revulsiv cu
histamina).
2. Curentul diadinamic: se prescrie n aplicatii transversale sau longitudinale: o
perioada lunga, de 4 minute (are efect sedativ), difazat fix 4 minute ambele, 1 data
pe zi. Se recomanda 10---14 sedinte.
-Curentii Trabert: sunt curenti cu impulsuri de fregventa 140 Hz, impuls 2 ms,
pauza 5 ms, la care tot catodul este electrodul activ antalgic. Durata tratamentului
este de 15-20 minute, cu crestere treptata a intensitatii. Se repeta de 1-2 ori pe zi.
Atat curentul diadinamic, cat si curentul Trabert determina o puternica
senzatie, cu aspect vibrator, o excitatie a mecanoreceptorilor tesuturilor de sub
electrozi. Efectele antalgice se explica tocmai prin aceasta senzatie.

3. Curentul faradic - se indica faradizarea cu periuta sau cu ruloul, plimbate pe

regiunea dureroasa pudrata cu talc, legate de electrodul negativ, curentul fiind
tetanizat.
Aceste proceduri sunt bine receptate si tolerate de pacienti pentru starea de
bine pe care o degaja si modul n care, corectnd dezechilibrul, se mbunatateste
functionalitatea.

4. Ultrasunetele sunt utilizate n consolidarea fracturilor, datorita efectului de

masaj mecanic, tisular, profund, fiind indicat pentru durere, inflamatie,
mobilitate.

5. Undele decimetrice si microundele

Sunt emise de un dipol sub forma unui fascicul de unde electromagnetice (ca
la radar) directionat spre zona de tratat. Sunt metode radiante cu care putem incalzi
tesuturile pe profunzimi variabile in functie de tipul emitatorului, de distanta
acestuia, de tegument, de dozaj, de durata tratamentului.

6. Radiatia infrarosie
In afara de lumina solara, care este deosebit de bogata in radiatii infrarosii si
care este utilizata in terapeutica sub forma asa numitei helioterapii.
 Aplicatiile de radiatii infrarosii in terapeutica se pot face in doua moduri: in
spatiul inchis, sub forma asa-numitelor bai de lumina proceduri intense
termoterapice sau in spatiu deschis, in aer liber, sub forma asa-nummitelor aplicatii
de sollux.
In baile de lumina se realizeaza o incalzire a aerului pana la temperaturi
ridicate (60-70-80).
In functie de scopul urmarit, bolnavul va sta in baia de lumina intre 5-20
minute. Dupa expirarea timpului prescris se aplica bolnavului o procedura de racire
partiala.
Efectul radiatiilor infrarosii :
Radiatiile infrarosii au actiune calorica. Ele actioneaza asupra circulatiei din
derm provocand o vasodilatatie subcapilara, intensificarea schimburilor dintre
celulele de cresterea fenomenelor osmotice si cresterea debitului sangvin.

4. Masajul medical
Prin notiunea de masaj se intelege o serie de manipulatii manuale variate,
aplicate la suprafata organismul in scop terapeutic sau igienic.
Este important ca, inainte de a incepe masajul, sa se controleze starea
tegumentului bolnavului urmarindu-se in special , eventuale infectii ale pielii care
contraindica masajul, precum si eventualele echimoze.
Durata unei sedinte variaza intre 5-10 minute iar frecventa este de obicei de
o sedinta pe zi. Durata tratamentului poate fi intre 2 si 4-6 saptamani, uneori chiar
mai mare, ca in afectiunile ortopedice.

- Efectele fiziologice ale masajului

Efecte locale:
1. Actiune sedativa asupra:
- durerilor de tip nevralgic;
- durerilor musculare si articulare.
Actiunea sedativa se obtine prin manevre usoare, lente care stimuleaza repetat
extraceptorii si proprioceptorii existenti.

2. Actiunea hiperemianta locala se manifesta prin ncalzirea si nrosirea

tegumentului asupra caruia se exercita masajul aceasta actiune se exercita prin
manevre mai energice care comprima alternativ vasele sangvine.

3. ndepartarea lichidelor de staza cu accelerarea proceselor de resorbtie n zona

masata. Masajul permite nlaturarea lichidelor de staza. Acest efect este benefic la
persoane cu insuficienta venoasa periferica si apare dupa manevre profunde care
conduc lichidul de staza de la periferie spre centru.

Efecte generale:

Cresterea metabolismului bazal stimuleaza functiile aparatului respirator si

circulator, influenteaza favorabil starea generala a organismului, mbunatateste
somnul, ndeparteaza oboseala musculara.
Toate aceste efecte generale se explica prin actiunea masajului asupra pielii
care este un organ bine vascularizat si mai ales bogat inervat.
Cea mai importanta actiune fiziologica a masajului este reprezentata de
mecanismul reflex asupra organelor interne. Aceasta se explica prin stimulii care
pleaca prin exteroceptori si proprioceptori, care simt de diferite intensitati pe cale
aferenta catre SNC, iar de acolo pe cale eferenta, ajung la organele interne n
suferinta. Toate actiunile care se petrec la exteriorul corpului ajung si la distanta (la
organele interne). Fiecare organ se manifesta prin senzatii dureroase pe tegument,
deci fiecarui organ i corespunde la exterior o zona cutanata reflexogena sau
metamerica, care trebuie cunoscuta de maseur pentru a sti sa actioneze cu manevre
specifice pentru organele interne.
 Un alt mecanism al masajului este actiunea mecanica produsa de manevrele
mai dure ca framntarea: contratimpul, mngaluirea, rulatul, ciupitul, tapotamentul
care se face transversal pe fibrele musculare ceea ce duce la tonifierea musculaturii,
mbunatatirea functiei si fortei musculare care participa la miscarea ntr-o
articulatie.
Prin aceasta actiune mecanica, lichidele interstitiale n exces din muschi, se
resorb n snge pentru a fi eliminate de organele excretoare; mbunatateste
activitatea circulatiei sngelui care duce la mutatia elementelor anatomice din
ntreg organismul si odata cu aceasta reducerea activitatii inimii.

- Tehnica masajului
a)Masajul regiunii fesiere
Regiunea fesiera este limitata in sus de creasta iliaca, in jos de plica fesiera.
Masajul regiunii fesiere va consra in neteziri si presiuni efectuate cu pulpa
degetelor reunite, urmate de un masaj vibrator, insistent mai ales in plica fesiera, la
nivelul marii scobituri sciatice.
b)Masajul articulatiei coxofemutale
Este foarte dificil, datorita musculaturii masive care inconjura articulatia.
Accesul la capsula articulara este posibil numai prin doua puncte:
- la nivelul insertiei muschiului croitor, pe partea lui interna, pe unde se
patrunde prin apasare si se executa miscari vibratorii.
- intre trohanter si tuberozitatea ischiatica, unde se patrunde punand
bolnavul sa flecteze genunchiul si sa faca o usoara abductie a coapsei. Aici se
poate executa un masaj vibrator si chiar baterea.
c)masajul coapsei
Coapsa are forma unui trunchi de con cu baza in sus. Distingem la coapsa
regiunea femurala anterioara si posterioara.
In regiunea femurala anterioara pielea este mai groasa pe partea laterala
decat pe cea interna este mai mobila, alunecand pe planurile subiacente. Maseurul
trebuie sa respecte partea superioara a coapsei, triunghiul Scarpa.
 Regiunea femurala posterioara are pielea de asemenea foarte mobila, cu
exceptia partii externe.
Masajul coapsei incepe cu netezirea cu presiune bimanuala, mai intai pe fata
anterioara si externa, bolnavul fiind in decubit dorsal, apoi pe fata posterioara si
interna, bolnavul fiind in decubit ventral. Se executa aceste meteziri cu policele pe
fata anterioara si cu celelalte patru degete pe fata posterioara a coapsei incepand din
dreptul genunchiului in sus catre baza coapsei.
Urmeaza framantarea musculaturii coapsei, care se poate face cu energie,
sub toate formele, de la presiune cu o mana sau cu ambele maini in petrisaj, cu
torsiune a musculaturii.
In regiunea laterala a coapsei, pe tensorul fasciei lata se face masajul cu
dosul falangelor, sub forma de pieptene, de jos in sus.

- Kinetoterapia
Mobilizarea soldului trebuie inceputa imediat ce devine posibila, deci chiar
din perioada de imobilizare la pat a pacientului.
Ca principiu universal valabil, ramane orientarea tipului si intensitatii
kinetoterapiei dupa regula non durerii.
A.Refacerea mobilitatii si refacerea fortei musculare
Se vor aborda in acest context doar aspectele legate de recuperarea
amplitudinii miscarilor si recastigarea fortei musculare pentru miscarile fiziologice.
Reeducarea flexiei se poate face prin:
1.Prin adoptarea anumitor posturi ;
Exercitiul 1- Corpul pe o planseta inclinata: piciorul homolateral se sprijina
pe un scaunel: inaltimea scaunelului este in functie de capacitatea de flexie a
articulatiei coxofemurale, inclinarea plansetei fiind un mijloc de gradare.
Exercitiul 2 sprijin pe membrul inferior sanatos, cu piciorul homolateral
ridicat pe un scaun: inaltimea scaunului si aplecarea trunchiului in fata maresc
gradul de flexie a articulatiei.
 2.Prin mobilizari pasive;
Acestea se realizeaza prin flexia femurului pe bazin sau a bazinului pe
femur. Intotdeauna genunchiul trebuie sa fie flectat pentru a destinde
ischiogambierii.
Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal, cu membrul inferior sanatos
extins: asistentul aplica priza pe treimea inferioara a coapsei, executand flexia
articulatiei coxofemurale (genunchiul este flectat).
Exercitiul 2 Pacientul in sezand la marginea mesei: asistentul, cu corpul
sau, fixeaza coapsa suferinda printr-o presiune asupra genunchiului in axul coapsei;
pacientul apleaca trunchiul inainte; asistentul prinde cu ambele maini regiunea
lombara marind bascularea anterioara a bazinului.
3.Prin mobilizari autopasive;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal: isi prinde cu mainile coapsa si se
tractioneaza; daca unghiul de flexie e prea mic pentru a putea ajungr la coapsa, se
poate tractiona prin intermediul unei chingi trecute peste picior sau peste
genunchiul flectat.
Exercitiul 2 Din postura patrupeda se forteaza flexia coxofemuralei prin
greutatea trunchiului; oblicitatea coapsei determina variatiile unghiului de flexie.
4.Prin miscari active
Exercitiul 1 Din ortostatism cu spatele la perete flecteaza coxofemurala cu
genunchiul flectat, tragand coapsa la piept; tot din ortostatism, va executa
genuflexiuni, cu trunchiul usor aplecat inainte.
Exercitiul 2 Din sezand pe podea, se flecteaza coapsa, aplecarea
trunchiului spre coapsa mareste amplitudinea flexiei coxofemufale.
Reeducarea extensiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal cu o perna sub fese; membrul
inferior afectat intins, cel contra lateral mult flectat.
2.Prin mobilizari pasive;
 Exercitiul 1 Pacientul in decubit ventral: asistentul cu o mana, fixeaza pe
masa bazinul, iar cu antebratul si mana cealalta, trecute pe sub gamba, genunchi si
coapsa, realizeaza extensia.
Exercitiul 2 Pacientul in decubit lateral, cu membrul inferior opus mult
flectat si fixat de catre asistent cu o mana; cu axila aceluiasi membru superior,
asistentul fixeaza bazinul, iar cu mana opusa realizaza extensia coapsei de
deasupra.
3.Prin miscari autopasive;
Exercitiul 1 Pacientul se afla in decubit dorsal mentinand cu mainile
genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat intins pe un plan inclinat.
4.Prin miscari active;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit ventral, ci bazinul fixat: se executa
extensii ale coxofemuralei, cu si fara flectarea genunchiului.
Exercitiul 2 Pacientul in decubit lateral (pe partea sanatoasa) se face
extensia coapsei, in timp ce asistentul i inpinge in fata bazinul.
Reeducarea abductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal cu un suport triunghiular intre
coapse sau cu o perna intre genunchi pentru abductia bilaterala.
Exercitiul 2 In pozitia sezand calare pe o bancheta.
2. Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal, utilizeaza membrul inferior
sanatos ca stabilizator acesta fiind in abductie, cu gamba cazuta la marginea
mesei.
Exercitiul 2 Pacientul in ortostatism, cu picioarele indepartate: asistentul,
la spatele lui ii prinde cu mainile din lateral, bazinul inpingandu-l spre partea
sanatoasa.
3. Prin miscari autopasive;
 Exercitiul 1- Pacientul in ortostatism, cu membrul inferior lezat intins si in
usoara abductie, cu piciorul sprijinit pe un mic suport: executa o genuflexiune pe
membrul inferior sanatos.
4. Prin miscari active;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit lateral pe partea sanatoasa: se ridica
(genunchiul extins) membrul inferior lezat.
Exercitiul 2 Din ortostatism se fac fandari laterale.
Reeducarea adductiei
1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1 Din decubit dorsal pacientul incruciseaza membrele inferioare
cu genunchii intinsi, membrul inferior lezat este dedesupt, si din pozitia sezand se
poate incrucisa coapsa (pozitia picior peste picior).
Exercitiul 2 Pacientul in decubit homolateral, cu o perna sub grnunchi,
membrul inferior este flectat din coxofemurala si grnunchi.
2.Prin mobilizari pasive;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal: se flecteaza articulatia
coxofemurala si asistentul executa tractiunea de adductie, avand grija sa fixeze
bazinul.
Exercitiul 2 Pacientul in decubit contralateral cu membrul inferior flectat
din coxofemurala si genunchi, degajand posibilitatea de adductie pentru membtul
inferior de deasupra; daca bazinul este la marginea mesei, adductia poate fi mult
amplificata.
3. Prin miscari autopasive
Exercitiul 1- Pacientul in decubit homolateral cu membrul inferior lezat
prins in chingi de un scripete si tractionat in adductie cu mana.
4. Prin miscari active
Exercitiul 1 In decubit dorsal: incrucisari ale membrelor inferioare
(genunchiul intins). Idem, cu membrele lipite: se fac miscari de lateralitate cu
amandoua, concomitent.
Reeducarea rotatiei
 1.Prin adoptarea anumitor posturi;
Exercitiul 1- Bolnavul sezand pe sol, cu genunchii flectati si picioarele in
afara axului coapsei (rotatie interna) sau inauntrul axului (rotatie externa).
2.Prin miscari pasive;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit dorsal: asistentul prinde treimea
inferioara a coapsei, ruland-o inauntru sau inafara (genunchiul intins).
Exercitiul 2 Pacientul in sezand, cu genunchiul flectat: asistentul
utilizeaza gamba ca pe un levier: se face priza pe condilii femurali, iar cu antebratul
mobilizeaza gamba.
3.Prin miscari autopasive
Se pot executa mai multe montaje cu ajutorul scripetilor.
4.Prin miscari active;
Exercitiul 1 Pacientul in decubit ventral, cu genunchiul flectat: deplasarea
gambei intr-o parte si in alta.
Exercitiul 2 Pacientul sta pe un scaun cu coapsele, genunchii si gambele
lipite unele de altele: se fac deplasari ale gambelor spere stanga si spre dreapta.
B. Reluarea mersului
Exercitiile de reluare a mersului incep, desigur, cu perioada de adaptare la
ortostatism care in special la varstnici capata importanta deosebita.
In momentul in care statiunea in picioare este posibila fara tulburari de
echilibru, se incepe mersul.
1.Mersul, fara sprijin pe membrul inferior afectat este aproape regula intr-o prima
etapa, in recuperarea traumatismelor soldului. Pacientul este invatat sa mearga cu
carje astfel:
a) sprijin pe membrul sanatos;
b) carjele se duc in fata;
c) membrul afectat se duce intre carje, fara incarcare (atinge doar
solul);
 d) se trece greutatea corpului pe carje prin balansarea in fata a
acestora;
e) membrul inferior sanatos se trece printre carje si se sprijina pe sol
inaintea carjelor, concomitent cu trecerea greutatii corpului de pe
carje pe membrul sanatos.
Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara. Se urca cu membrul
sanatos apoi carjele si membrul afectat apoi este adus piciorul sanatos pe aceasi
treapta.
2.Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat, in functie de tipul
lezionar. In fractura inchisa de col femural incarcarea pe membrul afectat incepe
dupa 90 zile Aceste momente nu inseamna reluarea sprijinului 100%, ci doar
inceputul cu un procent de 8-10% din greutatea corpului.
3.Mersul in baston se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare de aproximativ
50% si pelvisul nu mai basculeaza datorita insuficientei abductorilor.
Bastonul se tine in mana opusa membrului afectat si se deplaseaza inpreuna.
Incarcarea in continuare se gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston. Exista
bastoane dinamometrice care inregistreaza presiunea mainii. Uneori mersul cu
sprijin in baston se va pastra toata viata.
Refacerea completa a mersului cere o serie de exercitii complexe: mers liber,
mers pe panta, mers inapoi, mers in lateral, mers cu picioarele incrucisate, mers in
zig-zag, intoarceri etc.

- Terapia ocupationala
Este o metoda de reeducare activa care completeaza kinetoterapia folosind
diverse activitati adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului cu scop
recreativ si terapeutic, ajutnd bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi
indemni si recupernd functia celor afectati de boala, contribuind astfel la
readaptarea functionala la gesturile vietii curente.
 Prin aceasta terapie se evita pasivitatea n care se fixeaza bolnavul spitalizat
pe perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse miscari utile si
contribuind astfel la readaptarea functionala la efort.
Urmareste prelungirea exercitiilor de kicetoterapie pentru mobilizare
articulara si/sau tonifierea musculara, utilizand o serie de activitati complexe
distractive sau capaciteaza atentia si rabdarea pacientului pentru o perioada mai
lunga de timp. In general, aceste activitati se executa cu mainile dar forta motrica
este realizata de membrele inferioare prin diverse tipuri de mobilizare:
- pedalaj de bicicleta;
- alunecarea piciorului intr-un jgheab rotund;
- miscare laterala (abductie-adductie);
- mers pe plan ascendent;
- mers pe banda sau pe scara rulanta.

- Cura balneo-climaterica
Intrucat sechelele posttraumatice ale soldului include de regula deficite
functionale determinate de leziuni produse la nivelul structurii osteoarticulare,
periarticulare si musculare carora li se adauga efectele negative de mobilizare in
faza ortopedica, chirurgicala in afectiunile posttraumatice.
Obiectivele si continutul curelor balneo-climaterice vor fi in totalitate de
recuperare imediata, ele avand rolul de refacere a functiei diminuate din cauza
traumatismelor.
Sunt indicate urmatoarele statiuni: Amara, Bazna, Eforie Nord, Mangalia si
Techirghiol.
 III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA
PACIENTULUI IN FRACTURA DE COL FEMURAL

3.1. Conditii de spitalizare

Pacientii sunt internati in saloane cu 4-6 paturi. Saloanele au faianta pe jumatate

din perete, gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata de cate ori este necesar;
paturile sunt rulante si prevazute cu dispozitive de ridicare si coborare; stative
pentru perfuzii.

3.2. Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii

Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale:

a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-52%);
Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %);
Leucocite (4.500- 11.000/mm3)
b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm)
c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl); Colesterolul (120-220 mg/dl);
 Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric (3,5-
7,2mg/dl)
d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este
3-8mm/l/ora, iar la femei este 6-11 mm/l/ora
e) Urocultura
f) Sumar de urina
Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la
seringa.
Bolnavul este prgatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i necesitatea
tehnicii. Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul superior sprijinit in
extensie sau culcat pe pat, in decubit dorsal cu membrul superior sprijinit in
extensie.
Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-
I bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara.
Asistenta medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa care se
dezinfecteaza cu alcool sanitar.
Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului, cu
indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie si se dezinfecteaza cu un
tampon cu alcool. Se cere bolnavului sa deschida si sa inchida pumnul de cateva ori
ramanad cu el inchis. Se introduce acul in mijlocul venei in directia axului
longitudinal al venei, se impinge acul de-a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm.
Cu mana stanga se trage incet pistonul asprinand pana se extrage cantitatea
necesara de sange. Se deaface garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica
un tampon de vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul.
Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini cu apa curata
si sapun.

Urocultura caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea urinei pentru

urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml urina, intr-o
eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2)
arunca primele picaturi de urina , se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila
prin sonda.

Participarea asistentei medicale la examenul radiologic

Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul radiologic al

sistemului osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila deosebita. Pansamentele
vor fi ridicate de pe portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme
medicamentoase vor fi indepartate prin spalare cu alcool caci prin substantele
rasioopace pe care eventual le contine, ele pot produce opcitate de imagine. Pentru
executarea radiografulor, bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul
radiolog va stabili pozitia adecvata bolnavului pentru examinare, iar asistenta va
trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. Daca
miscarile il provoaca dureri, atunci inainte de examinare, bolnavul va primi un
medicament analgesic.

3.3. Supravegherea pacientului

In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru

a culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand
medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.
Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului
(faciesul starea psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale
si vegetative ale organismului; aparitia unor manifestari patologice.
Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului vor fi notate
graphic in foaia de observatie.
Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii
generale este importanta pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei
bolii.
 In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului vom urmari:
temperatura
respiratia
pulsul
tensiunea arteriala
diureza

3.4. Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de

medic

Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub indrumarea

medicului respectand anumite reguli. Nu va inlocui niciodata medicamentul
prescris cu un alt medicament cu efect asemanator. Va verifica eticheta
medicamentului inainte de administrare ca acesta san u fie alterat, degradat sa nu
aiba culoarea schimbata. Respectarea caii de administrare este obigatorie, deoarece
nerespectarea poate duce la accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului
prescris de medic deoarece unele substante se descompun sau se elimina din organe
intr-un anumit timp.
Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia
bolnavului.
Asistenta medicala va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al bolnavului.
Va evita incompatibilitatea dintre medicamente.
De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va
administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate precipita.
Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta imediat
medicul.Va avea grija sa administreze imediat medicamentele deschise deoarece se
altreaza repede si va preveni infectiile intraspitalicesti prin respectarea masurilor de
asepsie si igiena pentru fiecare cale de administrare.

3.5. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

3.5.1.Pregatirea preoperatorie

1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia.

Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de diagnostic, de
perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa anestezie, durere,
despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are rolul sa-l ajute pe
bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa
operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii explica ce se va
intampla cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii in sala de
preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura.
2. Pregatirea generala
a) Bilantul clinic cuprinde:
- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca:
tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme, cardiopatii)
- starea generala:
varsta
greutatea
slabire asociata cu deshidratare
- aparatul respirator
se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie
se caracterizeaza semnele functionale: frecventa, amplitudinea,
ritmul respiratiei ce se trece pe foaia de temperature de catre
asistenta medicala
obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara.
- aparatul cardio-vascular
Se face prin conscultatie, palpare, puls, frecventa
amplitudinea.
Tensiunea arteriala se masoara cu sfingomanametrul.
 Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular
E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste
45 de ani.

b) Bilantul paraclinic cuprinde:

- examenele de rutina absolut obligatorii:
Determinarea de grup sanguine si factor RH (se recolteaza
2 ml se sange intravenous pe nitrat de sodiu)
Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina
- examene complete
HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara se
recolteaza prin punctie venoasa 2 ml de sange pe E.D.T.A.
V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular) se recolteaza
prin punctie venoasa fara staza venosa 1.6 ml sange pe 0.4
ml de nitrat de sodium 8
Valori normale la 1 ora2-5 mm
la 2 ore 5-10 mm
la 24 ore 20-50 mm
Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange prin punctie
venoasa pe 0,5 ml oxalate de sodium 3,8 %
- timp Quick valori normale = 6-12 secunde
- timp Hovell valori normale= 60-120 secunde
Bilantul electronic
Examenul sumar de urina

3. Pregatirea locala
 In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor
digerabil care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea
setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune
dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua clisma seara, iar la indicatia
medicului se poate efectua si dimineata.
Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea
inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg
posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se
pune un pansament antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate
lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu
pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie, analize,
radiografii)care insotesc bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat
confortabil si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa
corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.
Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de
asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.
In sala de operatie felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese
elastice.

3.5.2 Ingrijirile postoperatorii

Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa

a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.
Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie
transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent
starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia
calmanta numai in limita prescrisa de medic.
Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala).
Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile
de dren si cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la
culoarea normala a facusului indica o evolutie buna.
La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ
intraarticular si incep contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul de
drenaj aspirativ din tesuturile moi si se inalta speteaza patului.
Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de
preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa
strecurata care excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca,
rasol, carne fiarta.
Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda
un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie
supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si
tuse si pana la revenirea completa a starii de constiinta.
1. Supravegherea faciesului urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie
rece si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.
2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate
prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile,
perfuzia sau sa plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.
3. Supravegherea respiratiei trebuie sa fie ritmica si se amplitudine
normala. Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea
pipei Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-
faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin
pozitionarea capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica.
4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls
filiform este semn de hemoragie.
5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului
ritmic la 15 minute in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora
pana a doua zi.
6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se
imbibe cu sange, va fi anuntat imediat medicul.
7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.
8. Ingrijirea mucoasei bucale se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu
apa. Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de
bicarbonate de sodium, acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu
glicerina boraxata.
9. Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si
mascarea zonelor predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.
10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a
dat rezultat, se practica sondaj vezical.
11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la
indicatia medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala
b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua
zile fara perna
c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor
bradicardic; tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita
vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori
d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan
e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la
radacina spre extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in
haluce
f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea
pungii cu gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea
antialgicelor; aparitia greturilor redarii cefei trebuie anuntate medicului.

Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile

1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate
sa aiba febra de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul,
tensiunea arteriala, se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.
2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor toaleta, schimbarea lenjeriei de
pat si corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.
3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru
eliminarea secretiilor.
4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia
escarelor si a flebitei.
5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze
6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor
va primi ceai indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi
supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara, pulsul se va
supraveghea tot dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar
daca in primele patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a
treia zi se incep miscarile respiratorii si gimnastica cu ambele member
inferioare. In cazurile cu risc venos mare si predispozitie spre flebotronbare se
incepe tratamentul preventive cu anticoagulante. In a saptea zi bolnavul poate
fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin pe membrul
inferior operat si incepe mersul.
In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui
hematom postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.

Complicatiile protezelor totale

Acute - mortale
 - infectii acute precoce primitive

Precoce - luxatia protezei

Cronice - infectii tardive

- infectii cronice
- osificarile
- proteza dureroasa
- decimentarile

Pansamentul reprezinta actul chirurghical prin care se protejeaza si se

aseptizeaza o plaga pentru a inlesni cicatrizarea
Efectuarea pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele principii
fundamentale:
1. Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si materiale sa fie
sterile, iar mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul
plagii sa fie dezinfectate. Pentru servirea materialelor sterile este nevoie de o
pensa de servit. Dupa utilizarea instrumentelor se pun intr-un vas cu
cloramina. Pansamentul sa fie facut de doua persoane, una care il face si una
care il serveste.
2. Sa se asigure de absorbtia secretiilor
3. Sa se aseptizeze
4. Protejarea operatiei prin aplicarea compreselor sterile
5. Pansamentul sa nu provoace durere bolnavului se va executa cu rabdare,
blandete, indemanare, iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apa oxigenata
solutie dachim, ser fiziologic, apa distilata, apa sterile.
6. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grabi
vindecarea
 7. Schimbarea pansamentului se va face in functie de evolutie in cazul in care
nu prezinta secretii si nu exista tub de dren, pansamentul se schimba mai rar.

Efectuarea pansamentului
1. Asezarea pacientului intr-o pozitie adecvata, in decubit lateral
2. Indepartarea vechiului pansament
3. Spalarea pe maini, dezinfectia cu alcool eventul imbracarea cu manusi
sterile.
4. Curatarea tegumentelor din jurul plagii operatorii cu alcool, alcool iodat
5. Tratarea plagii operatorii
6. Acoperirea plagii cu comprese sterile si vata sterila astfel incat aceasta sa
depaseasca cu 2-3 cm marginea plagii
7. Fixarea pansamentului cu benzi adezive si tragerea unei fese elastice pe
intreg piciorul
8. Reorganizarea locului de munca: materialele se strang, se arunca cele de
unica folosinta, se decontamineaza, se curata, se dezinfecteaza, se pregatesc
materialele pentru sterilizare.
9. Spalarea cu apa curenta si sapun

Schimbarea lenjeriei de pat

Schimbarea cearceafului pe pat. Pacientul se aseaza in decubit lateral pe partea

sanatoasa cu piciorul sanatos flexat si cel afectat intins, iar intre genunchi se aseaza
o perna.
Cearceaful murdar se ruleaza, iar in urma lui se aseaza cearceaf curat; de
asemenea rulat. Apoi pacientul se aseaza in decubit dorsal, cu o perna sub piciorul
afectat, dupa care sprijinindu-se in piciorul sanatos se ridica, iar in acel moment
este tras cearceaful murdar si este asezat cel curat. Schimbarea fetei de perna si a
plicului de plapuma se efectueaza ca de obicei.
3.6. Rolul asistentei medicale in educarea pacientului

Asistenta medicala ii va explica pacientului cum se evita eforturile, lucru

obigatoriu in fractura de col femural. Gimnastica abuziva si fortarea mersului nu
ajuta, ci sporeste uzura. De aceea asistenta medicala va realiza impreuna cu
pacientul un program de gimnastica.
Ii va explica bolnavului cu gimnastica pentru aparatul locomotor dezvolta
miscarile articulatiilor contractate sau anchilozante, atenueaza durerile spontane sau
provocate de miscare, isi recapata starea de excitabilitate normala, preculm si
elasticitatea pierduta.
Asistenta va avea grija ca pacientul sa execute miscari si amplitudine mica in
jurul axelor fiziologice ale articulatiilor.
Miscarile trebuiesc respectate in cursul zilei si asociate cu termoterapie, masaj.
Masajul trebuie executat in camere potrivit incalzite pentru bolnavii dexbradati,
luminoase si bine incalzite.
Bolnavul trebuie sa fie dezbracat in regiunea interesata si respectiv regiunea
inferioara avand grija ca circulatia sangelului sa nu fie impiedicata in regiunile
imbricate si sa nu implice activitatea asistentei medicale.
Pielea bolnavului trebuie sa fie curate sa nu prezinte flictene, vezicule. Daca este
foarte poroasa pielea trebuie rasa. Asistenta medicala trebuie sa-si pregateasca si ea
mainile pentru masaj. Pentru a preveni microtraumatismele pielii bolnavului,
masajul se va executa numai cu maini curate, nebatatorite, fara inele si cu unghile
taiate.
Mainile vor fi pudrate cu pulbere de talc care va ajuta alunecarea. Daca in timpul
masajului este necesar sa se actioneze cu o forta mai puternica asupra musculaturii
se va utilize o substanta lubrifianta ca lanolina, vaselina.
Dupa terminarea masajului substantele se indeparteaza cu apa si sapun.
 Orarul masajului se va fixa in asa fel incat acesta sa fie cat mai indepartat de orele
alimntatiei, la 2-3 ore si cel putin cu o jumatate de ora inainte de proxima masa.
Durata masajului este de circa 10-20 de minute. Se va avea grija ca dupa terminarea
masajului sa se asigure bonavului o odihna de cel putin o jumatate de ora.
Sedintele se incep intotdeauna cu manipulari usoare si superficiale, executate
putin mai rapid, pentru a obisnui si anestezia tegumentelor prin provocarea unei
senzatii placute de caldura.
Acest procedeu va face ca bolnavul sa castige incredere si sa se supuna masajului,
relevand complet musculatura.
Rolul asistentei medicale in electroterapie de multe ori este necesar ca bolnavii
sa fie linistiti inaintea aplicarii curentului, prin explicatii asupra caracterului
inofensiv al tratamentului, sa stea linistiti si sa semnaleze imediat orice senzatie
neplacuta ca dureri, arsuri, caldura prea mare.
O modalitate mai buna a articulatiei soldului poate fi obisnuita prin miscari
usoare fara incarcare cu greutatea corpului si in cazurile in care se preteaza se
recomanda mersul pe bicicleta.
Mersul pe bicicleta are un dublu rol pozitiv si anume: activeaza miscarile
articulare si creste forta muschilor care sunt in general slabiti prin inactivitate.

3.7. Realizarea unui protocol educativ

1. Alimentatia echilibrata deoarece unii factori nutritionali au effect asupra

cartilajului (acizii grasi nesaturati) de aceea se recomanda o alimentatie
hiproglucidica pentru ca o alimentatie hipreglucidica duce la o crestere a
greutatii corporale constituind un factor determinant si agravant al afectarii
articulatiei.
2. Evitarea sedentarismului, inactivitatea ducand la scaderea fortei musculare
3. Evitarea efortului fizic excesiv care duce la aparitia tendintelor, a durerilor
musculare.
4. Evitarea frigului, deoarece expunerea prelungita la frig poate exacerba
focare de infectie latenta.
5. Respectarea unor reguli inaintea efortului fizic
21 antrenament progresiv
22 incalzire inainte de efortul propriu-zis
23 oprire periodica a efortului pentru recuperare
6. Pozitionarea corecta in timpul unor activitati
- ridicarea unor greutati de jos cu ambele maini si cu genuchi intinsi,
constituie un factor agresiv pentru coloana vertebrala
7. Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului se previn
in acest fel deviatiile coloanei vertebrale
8. Tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a altor deficiente
9. Tratarea infectiilor microbiene si virale
10. Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat se evita astfel agravarea
suferintelor soldului.
11. Evitarea ortostatismul prelungit se protejeaza articulatiile, oasele si muschii
scheletici
12. Purtarea de incaltaminte adecvata si comoda
13. Mentinerea capacitatii de effort prin mers pe jos, activitati fizice cu
regularitate.
14. Evitarea traumatismelor
- montarea de bare pe peretii laterali si indepartarea obstacolelor pentru
pacintii cu tulburari de vedere, varstnici, cu tulburari de echilibru
- purtarea echipamentului de protectie adecvat
- prevenirea accidentelor rutiere, casnice
15. Evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei, dieta bogata in
calciu, fumat, consum excesiv de cafea, exces de proteine.
 IV. PREZENTARE DE CAZURI

CAZUL I

Nume: P
Prenumele: I
Varsta: 86 ani
Adresa: Comuna Dragoesti, judetul Ialomita
Ocupatia: Pensionara
Diagnosticul: Fractura de col femural
Motivele internarii : durere la nivelul soldului drept. Impotenta functionala
Istoricul boli: Pacienta afirma ca a suferit un traumatism prin cadere pe soldul drept
in urma cu 60 de zile.
Antecedentele personale : -operatie plasa gastrica
-operatie pentru retroragie interna
Pacienta se prezinta la camera de garda a Spitalului de Recuperare , sectia
ortopedie, nemaisuportand durerile . Pacienta este internata pe sectia ortopedie la
dr.F.N
Se efectueaza in urma internarii examene paraclinice.
Se efectueaza examene de laborator, EKG, examene radiologice
Probele de coagulare: Timp Quick = 15,5 secunde
Timpul Howell = 85 secunde
 Hemoleucograma: hemoglobina = 8 gr.%, hematocrit 32 gr%
Trombocite = 120000
Transaminaze
TGO = 17 u.i./.l
TGP = 13 u.i./.l
UREE = 10 mg/dl
CREATINA = 0,44 mg/dl
CALCIU TOTAL = 7,00 mg/dl
CRP negativ
.
Imediat dupa operatie:
T.A. = 140/80 mmHg si T = 37oC

Se administreaza urmatorul tratament:

16.09.2006 Algocalmin 3f
Diclofenac 1tb
Fragmin 5000 u.i. 1f
Diazepam 1 cp

17.09.2006 Diclofenac 1tb

Fragmin 5000 u.i. 1f
Diazepam 1cp

18.09.2006 Fragmin 5000 u.i. 1f

Diazepam 1 cp
Diclofenac 1tb
Algocalmin 3f
 19.09.2006 Fragmin 5000 u.i. 1f
Diclofenac 1tb
Algocalmin 1tb
Diazepam 1tp

Tratamentul cu Fragmin 5000 u.i. se continua 35 de zile postoperator 1 fiola pe zi

subcutanat.

PLAN DE INGRIJIRE

NR. PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

CRT.

1. Imobilizare si Dupa 24 h Interventii autonome Dupa 24 h

alterarea pacienta va pacienta
confortului fizic avea o stare de -in perioada dureroasa am prezinta o stare
si psihic din confort fizic si asigurat pacientei repaos la de confort fizic
cauza durerii psihic pat fizic si psihic acceptabil in
urma
-i-am asigurat pacientei
administrarii
pozitia antalgica
tratamentului.
Interventii delegate:

Am administrat :

-medicatie antialgica:
 Algocalmin si Diclofenac

- Fragmin 5000 u.i. (pre si

postoperator)

2. Insomnie si Pacienta va fi Interventii autonome Pacienta a

oboseala capabila sa dormit 7 ore si
doarma in -i-am asigurat un confort s-a trezit
timpul noptii , minim necesar : lenjerie de odihnita.
avand un somn pat curata , temperatura
linistitor si optima 18 C , aerisirea
odihnitor. salonului inainte de
culcare

Interventii delegate:

-i-am administrat
algocalmin f1 i.m. +
diazapam f1 i.m.

3. Incapacitate de Pacienta isi va Interventii autonome si Pacientul

a se imbraca si recastiga delegate reuseste sa se
dezbraca mobilitatea imbrace si
articulara si -incurajeaza pacientul dezbrace singur.
capacitatea de
-face zilnic exercitii de
a se imbraca si
motricitate fina cu
dezbraca fara
pacientul descriindu-i
ajutor.
gestica necesara
 imbracarii.

-supravegheaza pacientul
in timpul imbracarii si
dezbracarii

4. Dificultate de a Pacienta isi va Activitati autonome si Pacientul este

urma putea lua toate delegate capabil sa se
prescriptiile de masurile de spele singur
igiena igiena necesare -ajuta pacientul sa isi faca
pentru baie sau dus.
pastrarea
-ajuta pacientul sa isi faca
intacta a
toaleta cavitatii bucale si
tegumentelor si
sa isi taie unghiile
mucoaselor

Cazul II

Nume: R
Prenume: E
Varsta: 65 ani
Adresa: Comuna Slatina, Suceava
Ocupatia: Pensionara
Data internarii: 4.10.2006
Diagnosticul la internare: fractura de col femural stang
Motivele internarii: Pacienta in varsta de 65 de ani acuza dureri puternice,
impotenta functionala
Istoricul bolii: Pacienta a suferit un traumatism prin cadere la domiciliu in urma cu
7 zile.
 Pe data de 5.10.2006 I se recolteaza analizele care demonstreaza:
Hemoglobina 11,45%,
Hematocritul 41%
Analizele biochimice arata:
Glicemia = 89mg%
Uree = 40mg%
Transaminazele TGO = 33u.i./.l
TGP = 22 u.i./.l
Probele de coagulare: Timp Quick = 14 secunde
Timp Howell = 122 secunde
Tot pe data de 5.10.2006 se noteaza o stare generala buna, durere acuta la palparea
soldului rotatia externa a membrului afebrilitat.
Pe data de 6.10.2006 se face radiografia si EKG.
Aceste examene impreuna cu diagnosticul duc la decizia de a interveni chirurgical.
Interventia chirurgicala va avea loc pe data de 9.10.2006

Tratamentul postoperator:

9.10.2006 Oxacilina 8g
Gentamicina 2f
Algocalmin 4f
Diazepam 1f
Fragmin 5000 u.i. 1f

10.10.2006 Oxacilina 2f
Gentamicina 2f
Algocalmin 2f
 Diazepam 1tb
Fragmin 5000 u.i. 1f

11.10.2006 Diclofenac 1tb/zi

Agocalmin la nevoie
Diazepam 1tb/zi
Fragmin 5000 u.i. 1f/zi

Tratamentul cu Fragmin 5000 u.i 1fiola /zi se continua 35 de zile de la

operatie.

Interventia chirurgicala va fi efectuata de catre medical primat Dr. F.N.

PLAN DE INGRIJIRE

NR. PROBLEMA OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE

CRT.

1. Imobilizare si Dupa 24 h Interventii autonome Dupa 24 h

alterarea pacienta va pacienta
confortului fizic avea o stare de -in perioada dureroasa am prezinta o stare
si psihic din confort fizic si asigurat pacientei repaos la de confort fizic
cauza durerii psihic pat fizic si psihic acceptabil in
urma
-i-am asigurat pacientei
administrarii
pozitia antalgica
 Interventii delegate: tratamentului.

Am administrat :

-medicatie antialgica:
Algocalmin si Diclofenac

- Fragmin 5000 u.i. (pre si

postoperator)

2. Insomnie si Pacienta va fi Interventii autonome Pacienta a

oboseala capabila sa dormit 7 ore si
doarma in -i-am asigurat un confort s-a trezit
timpul noptii , minim necesar : lenjerie de odihnita.
avand un somn pat curata , temperatura
linistitor si optima 18 C , aerisirea
odihnitor. salonului inainte de
culcare

Interventii delegate:

-i-am administrat
algocalmin f1 i.m. +
diazapam f1 i.m.

3. Incapacitate de Pacienta isi va Interventii autonome si Pacientul

a se imbraca si recastiga delegate reuseste sa se
dezbraca mobilitatea imbrace si
articulara si -incurajeaza pacientul dezbrace singur.
capacitatea de
 a se imbraca si -face zilnic exercitii de
dezbraca fara motricitate fina cu
ajutor. pacientul descriindu-i
gestica necesara
imbracarii.

-supravegheaza pacientul
in timpul imbracarii si
dezbracarii

4. Dificultate de a Pacienta isi va Activitati autonome si Pacientul este

urma putea lua toate delegate capabil sa se
prescriptiile de masurile de spele singur
igiena igiena necesare -ajuta pacientul sa isi faca
pentru baie sau dus.
pastrarea
-ajuta pacientul sa isi faca
intacta a
toaleta cavitatii bucale si
tegumentelor si
sa isi taie unghiile
mucoaselor

V . CONCLUZII

Ceea ce caracterizeaza fracturile colului femural este tocmai faptul ca tratamentul

lor este dificil si se soldeaza adesea cu tulburari de consolidare care duc la
pseudoartroza.
Aceste rezultate precare se datoreaza intr-o buna masura deficientelor de
tratament, dar si particularitatilor arhitecturale (structurale) si de vascularizatii ale
capului si ale colului femural.
 S-a vazut ca in sistemul trabecular al colului femural exista doua zone de
rezistenta scazuta si la aceste niveluri, fracturile sunt frecvente.
Odata cu producerea fracturii, vasele care iriga gatul si capul femural pot sa fie
rupte ceea ce expune capul femural la necroza ischemica. Sau duce nefavorabil
consolidarii il constituie suprafata mica de contact intre fragmentele fracturate, ceea
ce necesita o reducere anatomica a fragmentelor, lucru dificil de realizat in practica.
In sfarsit fortele de forfecare care iau nastere la nivelul fracturii impiedica si ele
formarea calusului.
Fracturile colului femural cu angrenarea fragmentelor (fracturile subcapitale si
mediocervicale prin abductie sau de gradul I) pot sa fie tratate prin mijloace
ortopedice; in aceste cazuri trebuie evitata tractiunea in ax a membrului.
Imobilizarea simpla la pat, pentru 6-8 saptamani, evitand rotatia externa printr-o
gheata sau botina gipsat cu o sipca antirotationala este suficenta pentru Watson
Jones. Alti autori (Bohler, de Maurgues, Radulescu) prefera imobilizarea intr-un
aparat gipsat. Ducqoquet, la care imobilizarea fracturii se obtine prin solidarizarea
in gips a celor doua member pelvine, bolnavul avand posibilitatea pozitiei sezand
pentru a preveni complicatiile pulmonare.
Totusi, in ultima vreme s-au semnalat cazuri de deplasare secundara dupa
tratamentul ortopedic ceea ce a determinat pe unii autori sa foloseasca osteosinteza,
fara reducere a acestor fracturi.Astfel Boyd si mai cu seama Banks, folosesc
sistemic osteosinteza fara reducere, cu ajutorul a doua suruburi de vitalium.
Aceasta osteosinteza de securitate fara a deveni o metoda de rutina, poate sa
fie indicata, tinand seama de inconvenientul pe care il reprezinta aparatul gipsat la
batranii de peste 70 de ani si la unele persoane nervoase.
Fracturile prin adductie (de gradele al III-lea si al IV-lea dupa Garden cu
deplasarea fragmentelor) impugn reducerea deplasarii si mentinerea reducerii pana
la consolidarea fracturii.
Sunt cazuri la care tratamentul chirurgical este contraindicat, dat fiind riscul vital
major la bolnavii senili imobilizati la pat.
In astfel de situatii se procedeaza la abandonarea deliberate a orcarui tratament
al fracturii, preocuparea principala fiind profilaxia complicatiilor generale si
locale legate de imobilizare.
In acest scop vechea metoda a lui Lucas Champianiere a fost actualizata si
modernizata.
 Bolnavul dupa ce a trecut faza initiala dureroasa este asezat pe fotoliu si
incurajat sa-si reia precoce sprijinul pe picior si mersul.
In continuare, al 2-3 saptamani de la accident cand durerile au diminuat
bolnavul se mobilizeaza cu carje.
Practic se merge in mod deliberat la pseudartroza dupa principiul ca trebuie sa
salvam viata.
Metoda este aplicat cu totul exceptional la batranii foarte tarati, la bolnavii
irecuperabili si care nu pot suporta anestezia.
Tratamentul fracturilor gatului femural la copii urmeaza aceleasi norme ca si la
adulti. Prognosticul este dominat de frecventa lezarilor vasculare si de pericolul
pseudartozelor si al consolidarilor vicioase in coxa vara.
Reducerea fracturii poate fi dificila si trebuie facuta cu blandete si metoda contentia
reducerii se poate asigura prin aparatul gipsat, dar exista riscul deplasarilor
secundare. Imobilizarea gipsata se foloseste numai in fracturile fara deplasare. In
fracturile cu deplasarea fragmentelor pentru contentia reducerii se recurge la
osteosinteza cu surub sau mai simplu, cu brose Kirschner.

Bibliografie

PROCA, E Tratat de patologie chirurgicala vol III

Editura Medicala 1988

TH. BURGHELE Patologie chirurgicala

 Red. Acad. Th. Burghele
Autori prof.dr. doc. A.Ionescu
Conf. dr.doc. O. Medrea
Prof. dr. doc. O. Treianescu
Prof. dr. doc. D. Vereanu

NIRES, C Tehnici de ingrijire, Biciresti vol I si II

Editura Medicala 1978

LUCRETIA, TITIRCA Urgentele Medico Chirurgicale Sinteze

Editura Medicala 2002

HAHOIU, ZAHARIE Fracturile colului femural

Editura Medicala 1990

MOGOS, GHEORGHE Compediu de anatomie si fiziologie a omului

IVASCU, ALEXANDRU