PROIECT PRACTICA

-II-
CHIRURGIE

TEMA PROIECTULUI:

FRACTURA DE COL FEMURAL

A.M.G. :ANUL II, SEM.I

ELEVA:
CLASA:
 CUPRINS

Scurt istoric al afectiunii de fractura de col femural

Capitolul I. Anatomia si fiziologia aparatului afectat:sistemul osos

I.1. Anatomia aparatului afectat

I.2. Fiziologia aparatului afectat

Capitolul II. Afectiunea.: fractura de col femural

II.1. Definitii

II.2. Etiologie

II.3. Simptomatologie

II.4. Clasificare

II.5. Tratament: medicamentos , igienico-dietetic, ortopedic , chirurgical

Capitolul III. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului

cu afectiunea.: fractura de col femural

III.1. Rolul delegat

III.2. Rolul propriu

III.3. Descrierea unei tehnici: scop , materiale necesare , tehnici propriu-zise ,

accidente si incidente

Capitolul IV. Studiul de caz

IV.1. Culegerea de date

IV.2. Grila de dependenta

IV.3. Planul de ingrijire

IV.4. Epicriza

IV.5. Bibliografie
 Scurt istoric al afectiunii
fractura de col femural

        Fractura de col femural este una dintre afectiunile specifice varstei a
treia,importanta prin consecintele ei atat imediate cit si pe termen lung. Ea apare mai
frecvent la femei decat la barbati, fiind in relatie directa cu osteoporoza, care
fragilizeaza oasele, predispunandu-le la fracturi.          

       Cauza cea mai frecventa a fracturii de col femural este deteriorarea calitatii
osului in cadrul procesului normal de imbatranire. Pentru a impiedica acest lucru, se
recomanda in primul rand , un mod de viata activ,cu practicarea a minim 30 minute
de miscare usoara zilnic,o alimentatie bogata in proteine, lactate, fructe si legume
evitarea consumului excesiv de alcool si tutun.

       De asemenea ,orice adult peste 40 de ani trebuie sa fie constient ca orice fractura
poate fi un semn de avertizare pentru osteoporoza. Asadar, el trebuie sa isi faca
testele necesare pentru a vedea daca sufera de aceasta afectiune si de a urma un
tratament corect.

       Evolutia si prognosticul depind de afectiunile anterioare ale pacientului si abia

apoi de tipul fracturii,cu sau fara deplasare,fractura de col putand decompensa un
diabet zaharat, o insuficienta cardiaca sau o alta afectiune cronica.Fracturile fara
deplasare au o evolutie mai buna, desi nu sunt intotdeauna scutite de complicatii
tardive; fracturile cu deplasare nu se vor consolida niciodata fara tratament, si chiar
dupa un tratament bine efectuat pot evolua catre o complicatie.

   Cand fractura de col femural a aparut intervine chirurgia ortopedica.

Urmeaza reeducarea, pentru aducerea bolnavului in starea motorie anterioara, acesta
este un scop propus, dar greu de atins. Intotdeauna apare riscul patologiei si
complicatiilor de imobilizare, care grabesc degradarea fizica a bolnavului,
determinand complicatiile psihice si somatice care duc la exitus.Pot aparea stari
confuzionale, tulblurari de comportament, adeseori complicatii cardiovasculare, boli
infectioase, infectii urinare, incontinenta, escare de decubit, etc.
Ingrijirea precoce si reeducarea detin un rol important.
Capitolul I. Anatomia si fiziologia aparatului afectat:sistemul osos
Anatomia si fiziologia sistemului osos
Sistemul osos (scheletul) este alcatuit din 206 oase, conectate intre ele prin
articulatii, in majoritatea cazurilor.
Rolul principal al acestuia este de a suporta greutatea corpului, de a permite
mobilitatea acestuia si de a proteja organele interne.

In general, sistemul osos este impartit in:

- scheletul cefalic
- scheletul axial (cavitate toracica, stern si coloana vertebrala)
- scheletul apendicular (membrele).
FEMURUL

   Este un os lung (cel mai lung os al corpului) si pereche care formeaza singur
scheletul coapsei. Pe schelet este oblic indreptat de sus in jos si lateromedial.

   Cand calcaiele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioare.
Aceasta oblicitate este mai accentuata la femei, deoarece pelvisul este mai larg decat
la barbate.

   Femurul prezinta corpul si doua epifize.

   ORIENTARE  -  se aseaza in sus extremitatea cotita, medial suprafata sferica si

articulara a acestei extremitati posterior marginea cea mai aspra a osului.

   CORPUL -  prezinta o usoara curbura cu concavitate posterioara. Corpul este

prismatic triunghiular si vom avea de descris trei fete si trei margini.

   FATA ANTERIOARA - concava si neteda, este acoperita de muschiul vast

intermediar, fata laterala da insertie muschiului vast intermediar, fata mediala nu are
nici o particularitate.

    MARGINEA POSTERIOARA - este rugoasa, groasa, proeminenta si se numeste

linia aspra. Ea strabate de sus in jos corpul femurului si ne-a servit la orientarea lui.
Linia aspra prezinta o buza laterala si o buza mediala. Cele doua buze si interstitial
dintre ele dau insertii unei serii de muschi: vartual lateral, vartual medial, adductorul
mare, adductorul lung, adductorul scurt si bicepsul femural.

In  portiunea superioara linia aspra se trifurca dand:     

 1.O ramura laterala, numita tuberoritatea gluteala pentru muschiul gluteu mare, r
amura se termina la nivelul epifizei superioare a osului langa trohanterul mare
transformandu- se la acest nivel uneori intr-un adevarat tubercul numit trohanterul al
treilea.

2.Ramura mediala, ce se continua cu linia intertrohanterica de pe epifiza superioara;

pe ea se insira muschiul vast medial.

3.Ramura mijlocie pe care se insera muschiul pectineu. In portiune inferioara linia se

bifurca delimitand o suprafata triunghiulara numita fata poplitee.

    EPIFIZA SUPERIOARA prezinta capul, colul si doua tuberoritati numite marele si
micul trohanter.\

   Epifiza superioara este legata de corp printr-un col chirurgical

   COLUL FEMURAL-intra in constitutia anatomica a epifizei proximale sau a

extremitatii superioare a osului femur, purtand inca numele de gat femural.
   COLUL (COLLUM FEMORIS). este o coloana osoasa puternica, turtita
anteroposterior, care uneste capul femurului cu restul osului.

  Directia osului e oblica de sus in jos dinauntru si afara formeaza cu corpul osului un
unghi de 117o - 130o .

   Din punct de vedere descriptiv colul femurului prezinta:

a. fata anterioara care este limitata in afara de linia intertrohanteriana pe care se

insera capsula anterioara

b. fata posterioara concava transversal convexa de sus in jos, limita ei externa fiind
formata de linia intertrohanteriana posterioara. Pe linia intertrohanteriana posterioara
nu se insera capsula articulara, insertia facandu-se inauntrul acestei linii, nu toata fata
posterioara a colului este in raport cu capsula articulara.

c. marginea interioara mai lunga si oblic indreptata spre trohanterul mic.

Extremitatea interna este ingusta, cilindrica si se uneste cu capul. Extremitatea
externa se confunda cu corpul osului si cu trohanterii.

Axul colului cu axul transversal al extremitatii inferioare ce trece prin cei doi condili
determina unghiul de declinatie, de 12o in mediu. Aceasta impreuna cu unghiul de
inclinatie au mare rol in determinarea atitudini membrului inferior.

Marirea unghiului de inclinatie duce membru in abductie, deformatie ce se numeste

coxa valga.

Micsorarea lui va da adductia, ce se numeste coxa vara.

Marirea unghiului de declinatie imprima membrului o rotatiune interna, iar

micsorarea sau reducerea lui la 0o il duce la rotatia externa.
 STRUCTURA INTERIOARA A COLULUI FEMURAL

 Extremitatea superioara este formata din tesut spongios. Trabeculele osoase

constitutive, plecate de pe cilindrul epifizor, cu origine interna si externa, prin
incrucisarea lor dau nastere la un sistem de bolti cu o mare importanta arhitectonica.

  Trabeculele interne plecand de pe partea interna a cilindrului diafizar, sunt depuse in

doua grupe:

1.grupul inferior ce formeaza fascicolul, trohanterian mergand in afara, descrie niste

arcade cu concavitatea in jos si in afara in drumul lui spre marele trahanter unde
ajunge

2.grupul superior ce se indreapta inauntru catre cap, fiind numit de catre Delbet si
Basset "evantaiul de sustinere"

  Trabeculele externe pleaca de pe partea externa a cilindruli diafizar, sub marele

trohanter, de unde mergand spre cap, descrie o curba cu concavitatea in jos si
inauntru. Aceste trabecule au fost numite de Gallois si Bosquette "fascicol arciform".

  Din incrucisarea trabeculelor externe cu grupul inferior al trabeculelor interne

rezulta un sistem de bolte numit sistem ogival de catre Delbet si Basset.
 Extremitatea superioara a femurului este invelita de un tesut compact care prezinta la
partea inferioara a colului o ingrosare considerabila ce apare ca o continuare a
peretelui intern al diafizei. Aceasta ingrosare poarta numele de arcul lui
Adams.           

 Aceasta lama de la nivelul peretelui inferior al colului pleaca perpendicular in sus si

se pierde in plin tesut al fetei posterioare a colului.

  Portiunea de la nivelul subtrohanterian a acestei lame poarta numele de eperonul lui

Merccel.

  Ca puncte de osificare, femurul are unul pentru corp si patru complimentare pentru
extremitatii dintre care trei pentru extremitatea superioara.

  De la varsta de 50 de ani, in extremitatea superioara a femurului, se incepe un

fenomen de resorbtie care distruge trabeculi si are ca rezultat formarea de cavitati in
interiorul lor. Acest fenomen de resortie joaca un rol important in producerea
fracturilor si explica frecventa lor la o varsta mai inaintata.

 In primul rand aceasta rarefractie intereseaza sistemul ogival si tesutul spongios al
trohanterului.Cercetarile anatomice ale lui Tuvar (1949) Trueta si Harrison (1953),
Judet R, Judet J, Dunoyer si Lagrance (1954) au precizat modalitatile de 
vascularizare a gatului si a capului femural.

 Vascularizarea capului femural este asigurata prin artera ligamentului rotund si prin
pediculii care nasc din arterele circumflexe.

ARTERA LIGAMENTULUI ROTUND Artera ligamentului rotund, ramura din artera

acetabulara, patrunde in ligamentul rotund si la nivelul capului femoral se divide in 3-
4 arteriole care se anastomoreaza cu celelalte sisteme vasculare.

 Aceasta artera iriga numai 1/4 sau 1/5 din capul femoral si aportul sanguin pare sa
creasca cu varsta intru-cat artera nu exista la copii decat in 33% din cazuri, dar la
adult este prezenta in 70% din cazuri.

ARTERELE CAPSULARE Sunt numeroase si se grupeaza in patru pediculii:Pediculul

superior este cel mai important si el ia nastere din artera circumflexa posterioara.
Acest pedicul alcatuit din 3-4 vase, merge pe fata posterioara a colului intr-un repliu
sinovial si patrunde in capul femural la marginea cartilajului articular. Acest pedicul
superior asigura 4/5 din irigarea capului femoral. In traiectul intraosos, acest pedicul
se ramifica intr-un manuchi de arteriole care se anastomoreaza cu acelea ale
ligamentului rotund si cu vasele pedicului inferior si intern. Pediculii inferiori sunt
reprezentati de pediculul inferoextern care iriga colul si pintenul Merval si pediculul
inferointern care patrunde in capul femoral anastomozandu-se cu ramurile pedicului
superior. Arterele fetelor sunt mai putin importante si ele se distribuie la carticala
anterioara si cea posterioara a gatului femoral.

Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pedicului superior sunt cele    mai
importante si totodata cele mai frecvent lezate in cursul fracturilor gatului femoral.              

Necroza capului femural este consecinta directa a lezarii acestui pedicul si ea se

intalneste intr-o proportie ce poate sa mearga pana la 40% din cazuri.

Capitolul II. Afectiunea.: fractura de col femural

II.1. Definitii

 Fracturile de col femural reprezinta lipsa de continuitate osoasa incompleta sau

completa (cu sau fara deplasare) la nivelul colului femural.

 Fracturile colului femural - ocupa un loc aparte in traumatologia

osteoarticulara datorita frecventei lor crescute, a dificultatilor terapeutice si a
complicatiilor de ordin general si local care pot sa apara in timpul evolutiei.

 Colul femural este reguinea anatomica cuprinsa intre capul femural si regiunea
pertrohanteriana.

Fractura de col femural este o fractura rara la copil , frecventa la

pacientul varstnic la care uneori survine printr-un traumatism minim (cadere de la
propria inaltime). Astfel fractura este adesea intalnita la barbatii peste 60 de ani si la
femeile peste 70 de ani.

 Fractura de col femural reprezinta cca. 7% din totalul fracturilor, fiind o

leziune importanta, cu morbiditate si mortalitate crescuta mai ales la persoanele
in varsta. In ciuda dezvoltarii tehnicii chirurgicale, ea reprezinta o provocare
pentru medicul curant.

II. 2 Etiologie

Cauza cea mai frecventa a fracturii de col femural este deteriorarea calitatii osului in
cadrul procesului normal de imbatranire. Fractura de col femural apare mai frecvent
la femei decat la barbati, fiind in relatie directa cu osteoporoza, care fragilizeaza
oasele, predispunandu-le la fracturi. Asadar, femeile in varsta sunt cele mai afectate,
deoarece pe langa osteoporoza senila se adauga si osteoporoza endocrinologica.
Foarte frecvent, fracturile de col femural sunt cu deplasare, datorita faptului ca dupa
fracturare pacientul se sprijina pe picior sau datorita tractiunilor exercitate de masele
musculare puternice. Evolutia spontana a fracturilor de col este in general
nefavorabila. Doar in cazul unei fracturi simple, fara deplasare, care nu a influentat
vascularizatia se poate vorbi despre o evolutie favorabila cu consolidare (prin
imobilizare) buna, refacere de traverse osoase normale.
FRECVENTA: fracturile colului femural se intalnesc frecvent in practica; dupa unele
statistici frecventa lor este de 10% din totalul fracturilor (Radulescu), 6% (Bruns) si
5,2% (Kaplan).

SEX : aceste fracturi se intalnesc mai frecvent la femeile in varsta, care sunt mai putin
active si mai expuse la osteoporoza.

VARSTA: toate statisticile mentioneaza faptul ca frecventa fracturilor colului femural

creste cu varsta, 75% din fracturi survin dupa 60 de ani.

II. 3 Simptomatologie:

  Fracturile gatului femural se manifesta printr-o simptomatologie comuna, usor

diferentiata dupa cum este vorba de o fractura angrenata sau o fractura dezangrenata
sau de o fractura sugcapitala transcervicala sau baricervicala.

DUREREA - Spontana sau provocata prin apasare in regiunea inghinala sau

trohanteriana, este prezenta in toate cazurile.

IMPOTENTA FUNCTIONALA - Poate sa fie totala cand bolnavul nu poate ridica

calcaiul de pe planul patului sau , relativa cand bolnavul incercand sa faca flexia
coapsei si a gambei , calcaiul se taraste pe planul patului . Cand fractura este
angrenata miscarile active  sunt posibile dar nu trebuie  insistat pentru ca pot sa duca
la dezangrenarea fragmentelor.

ATITUDINE VICIOASA - Atitudinea vicioasa a membrului de partea fracturii este in

functie de tipul de fractura . In fractura subcapitala si mediocervicala neagrenata ,
membrul este in adductie fata de planu median al corpului si in rotatie externa cu
marginea laterala a piciorului pe planul patului . Rotatia externa poate sa fie corectata
, dar se reproduce imediat .

      Fracturile angrenate prezinta o portie fixa nemodificata .

SCURTAREA MEMBRULUI - Este evidenta cand fractura este dezangrenata. Marele

trohanter se palpeaza deasupra liniei orizontale bitrohenteriene , care in mod
normal uneste varful marelui trohanter cu marginea superioara a pubisului .

   De asemenea, triunghiul Bryant este mai mic decat cel de partea sanatoasa. Linia
Schamacer, care normal, pleca de la varful marelui trohanter prin spina iliaca
anterosuperioara intalneste linia mediana a corpului la nivelul ombilicului, in cazul
fracturii trece sub ombilic, cu atat mai jos cu cat ascensiunea trohanterului este mai
mare.
DEFORMAREA TRIUNGHIULUI SCARPA - Datorita unei tumefactii dure, semnul
Laugur - este data de prezenta fragmentului extern al colului femural care este
orientat inainte din cauza rotatiei externe a membrului.

   La soldul fracturat se constata o hipotonie a musculaturii fesiere si o relaxare a

faasciei lata - semnul Aliss - de altfel greu de apreciat.

   In fracturile incomplete sau angrenate simptomatologia este mai frusta.

   Membrul se gaseste intr-o atitudine indiferenta nici in adductie sau abductie, iar
rotatia externa nu este completa. De asemenea, impotenta functionala este relativa
intrucat bolnavul poate sa corijeze in oarecare masura rotatia externa, insa nu poate sa
ridice membrul de la nivelul patului in pozitia de extensie. Palparea pune in evidenta
durerea la baza triunghiului Scarpa.

   In fractura bazicervicala rotatia externa si adductia sunt mult mai accentuate.

Regiunea trohanteriana este latita datorita  patrunderii bazei gatuluii femural in
masivul spongios trohanterian, iar palparea declaseaza o durere vie situata lateral, nu
la baza triunghiului Scarpa, la cativa centimetri in afara arterei femurale. Scurtarea
membrului este fixate, deoarece fragmentele sunt angrenate.

II.4 Clasificare :

 Dupa situatia traiectului de fractura, Delbet imparte fracturile colului femural in  

fracturi :

           -subcapitale

-transcervicale

-vicotrohanteriene

-baricervicale

    Dupa mecanismul de producere al fracturii, Bohler individualiza fracturile prin 

abductie si fracturile prin adductie. Fragmentele sunt dislocate, iar greutatea corpului
(G) si contractia musculara (F) accentueaza deplasarea.

    Fracturile prin abductie fiind angrenate tratamentul si prognosticul lor este
favoralbil.

    Fracturile prin addcutie dimpotriva, fiind fracturi cu deplasarea fragmentelor, pun
probleme dificile de tratament, iar evolutia lor este inconstanta.
    Pauxuls, privind fracturile colului femural dintr-un punct de vedere mecanic, le-a
impartit in trei tipuri - dupa gradul de oblicitate al traiectului de fractura.

    - In tipul I traiectul de fractura face cu orizontala un unghi mai mic de 30o. 

    - In tipul II, unghiul format de traiectul de fractura cu orizontala variaza intre 30 o si
50o.

    - In tipul al III-lea unghiul este mai mare de 70o.Pauxelus a aratat ca atunci cand
traiectul se apropie de orizontala fortele de presiune interfragmentara favorabila
consolidarii. Cu cat traiectul tinde spre verticalitate fortele de presiune in focar se
diminua si lasa locul fortelor de forfecare, cu efect nefavorabil consolidarii.

  

 Fracturile cervicale se impart in doua grupe dupa cum traiectul de fractura

delimiteaza un lung varf osos la nivelul corticalei inferioare a colului femural,iar
aceasta clasificare este facuta de Garden. El distinge fracturi cu cioc distal si fracturi
cu cioc proximal care sunt mult mai dificile de redus si a caror prognostic este mult
mai intunecat.

    O alta clasificare o face Garden si anume clasifica fracturile colului femural in
patru grupe:

    - grupa I : fractura incompleta - acest tip de fractura corespunde fracturii prin

abductie.

    - grupa II : fractura completa fara deplasare - in acest tip corticala inferioara a

colului femural este rupta, dar nu exista deplasarea fragmentului  cefalic.

    - grupa III : fractura completa cu deplasare partiala - in aceasta grupa fragmentele

raman solitarizate prin sinoviala posterioara si prin repliul

pectineofoveal, care se intinde la partea posteroinferioara a colului femural de la

marginea cartilaginoasa a capului pana la unghiul superior al micului trohanter.
Rotatia fragmentului extern determina o basculare a capului in abductie  si rotatie
interna. Acest lucru este evident pe radiografie caci directia travulelor la nivelul
capului femural nu mai este ascendenta, dupa axa de sprijin; ele devin orizontale, in
vreme ce travulele cervicale apar verticale.

- grupa IV :  fractura completa cu deplasare totala - la acest tip sinoviala si

repliul pectineofoveal sunt total rupte, incat cele doua fragmente osoase devin
independente. Acest aspect este evidentiat pe cliseul radiologic unde travulele capului
apar normal orientate si paralele cu travulele cervicale.
 Aceasta clasificare a lui Garden este originala si prezinta un interes terapeutic. In
fractura de tipul al III-lea, reducerea prin manevre externe este posibila datorita
peristentei sinovialei. In fractura recenta de acest tip, reducerea se obtine prin simpla
rotatie interna a membrului, fara nici o tractiune sau abductie.

 Tractiunea poate sa fie chiar periculoasa intrucat expune la desirarea sinovialei si la

bascularea capului in valgus.

  Fractura de tipul al IV-lea, neavand nici o conexiune sinoviala face ca reducerea

prin manevre externe sa fie imposibila sau instabila. Este necesar ca, la acest tip de
fractura sa se intareasca peretele posterior al colului femural printr-o grefa osoasa
pentru a putea obtine consolidarea.

II.5. Tratament: medicamentos , igienico-dietetic, ortopedic , chirurgical

Pentru fracturile de col femural exista tratament - igienodietetic

  - medicamentos

                                                                              -ortopedic  

                                                                               -chirurgical

TRATAMENTUL IGIENODIETETIC : - Efortul fizic - Instituirea antrenamentului

fizic se face sub stricta supraveghere medicala. Miscarile vor fi de intensitate mica si
medie

-Profesia - In majoritatea cazurilor se poate continua o activitate profesionala

normala, fara a supraestima totusi interventia .

-Munca fizica intensa este contraindicata , iar la nevoie se recomanda schimbarea

locului de munca.

-Regimul alimentar - restrictiile alimentare sunt necesare mai ales la supraponderali .

- O alimentatie bogata in proteine , lactate , legume si fructe , evitarea consumului in

exces a alcoolului si a tutunului.

Recuperarea sechelelor precoce trebuie completata cu o serie de prescriptii pe care

pacientul le va urma acasa luni si ani de zile, uneori toata viata. Aceste prescriptii fac
parte din ceea ce s-a numit "igiena soldului":

-         scaderea in greutate, chiar sub greutatea ideala;

-         evita mersul pe teren accidentat si scari;

 -         evita schiopatarea prin controlul mental al mersului;

-         evita ortostatismul si mersul prelungit;

-         de cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus la pat, cu membrele inferioare
intinse;

-         sprijin in baston pe distante mai lungi;

-         mers zilnic pe bicicleta sau rulare la bicicleta fixa;

-         de doua ori pe zi va efectua gimnastica prescrisa pentru mobilitate si tonifiere

muscuulara;

-         corectarea scurtimii membrului inferior (daca depaseste doi centimetri);

-         incaltaminte cu tocuri moi;

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS :

Tratamentul medicamentos are un rol important in tratare, vindeacare, calmare.

 - analgezice: acidul acetilsalcilic in doze de la 1-3g/24h in functie de toleranta; sub

forma simpla sau tamponata; algocalmin 2 comprimate la 24h; diclofenac 2
comprimate la 24h, uneori se administreaza Mialgin, Piafen.

 - Medicamentatie antiinflamatoare: Fenilbautazona si derivatele sale. Indicatia lor

este rezervata perioadelor de tuse inflamatorii sau dureroase.

TRATAMENTUL ORTOPEDIC :

    Folosesc tractiunea continua cu ajutorul benzilor adezive sau transosoasa cu brose
Kirscher si reducerea urmata de imobilizare gipsata.

    Reducerea, urmata de imobilizare gipsata, asa cum a fost preconizat de Royal
Whitman (1897) pare mai logica ,pentru ca punerea membrului in abductie fortata si
in rotatie interna reduce deplasarea fragmentelor.

   Contentia se face intr-un aparat gipsat pelvipevios cu placa de contraadductie,timp

de 12 saptamani.

   Metoda nu a dus insa la rezultate sperate ,intrucat,asa cum reiese dintr-o statistica
reprodusa de Campbell siOrr,consolidarea  fracturii la bolnavii peste 60 de ani nu se
obtine decat in proportie de 30% cazuri,cu o mortalitate de 28%.

   Din cauza esecurilor frecvente  ale tratamentului ortopedic ,deoarece fortele de

forfecare continua sa actioneze si dupa reducerea si imobilizarea fracturii majoritatea
recurg la tratament chirurgical.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL :

Recurge la reducerea fracturii prin manevre externe sau sau prin artrotomie si
mentinerea reducerii printr-un mijloc de osteosinteza ,suprimand actiunea fortelor de
forfecare in focar.

        -Osteisinteza cu compresiune - Cu ajutorul unui surub cu resort sau surub placa
cu resort care realizeaza o presiune axiala a fragmentelor osoase.

       -Grefele osoase - Au fost folosite de mult timp in tratamentul fracturilor colului
femural in scopul prevenirii lipsei de consolidare.

       -Osteotomia - In fracturile colului femural cauta sa inlocuiasca fortele de

forfecare din focare prin forte de presiune.

       -Proteza - De substituire a capului femural este folosita in tratamentul fracturilor

mediocervicale la persoanele in varsta de peste 65 de ani.

       -Brase filetate Knowles

Capitolul III. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului

cu afectiunea.:fractura de col femural

III.1. Rolul delegat al asistentei medicale:

     Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub indrumarea medicului

respectand anumite reguli. Nu va inlocui niciodata medicamentul prescris cu un alt
medicament cu efect asemanator. Va verifica eticheta medicamentului inainte de
administrare ca acesta san u fie alterat, degradat sa nu aiba culoarea schimbata.
Respectarea caii de administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea poate duce la
accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului prescris de medic deoarece
unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un anumit timp.

    Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia

bolnavului.

    Asistenta medicala va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al bolnavului. Va

evita incompatibilitatea dintre medicamente.

    De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va

administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate precipita.
    Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta imediat
medicul.Va avea grija sa administreze imediat medicamentele deschise deoarece se
altreaza repede si va preveni infectiile intraspitalicesti prin respectarea masurilor de
asepsie si igiena pentru fiecare cale de administrare.

III.2. Rolul propriu al asistentei medicale

    Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale:

a)     Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-52%);

Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %); Leucocite

(4.500- 11.000/mm3)

b)    Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm)

c)     Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl); Colesterolul (120-220 mg/dl);

Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric (3,5-

7,2mg/dl)

d)    Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este

     3-8mm/l/ora, iar la femei este 6-11 mm/l/ora

e)  Urocultura

f)   Sumar de urina

     Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la
seringa.

     Bolnavul este pregatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i necesitatea

tehnicii. Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul superior sprijinit in
extensie sau culcat pe pat, in decubit dorsal cu membrul superior sprijinit in extensie.

     Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-I
bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara.

    Asistenta medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa care se
dezinfecteaza cu alcool sanitar.

     Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului, cu
indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie si se dezinfecteaza cu un
tampon cu alcool. Se cere bolnavului sa deschida si sa inchida pumnul de cateva ori
ramanad cu el inchis. Se introduce acul in mijlocul venei in directia axului
longitudinal al venei, se impinge acul de-a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm.
Cu mana stanga se trage incet pistonul asprinand pana se extrage cantitatea necesara
de sange. Se deaface garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica un tampon
de vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul.

   Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini cu apa curata si

sapun.

Urocultura caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea urinei pentru

urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml urina, intr-o
eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2)
arunca primele picaturi de urina , se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila
prin sonda.

 Participarea asistentei medicale la examenul radiologic

    Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul radiologic al

sistemului osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila deosebita. Pansamentele
vor fi ridicate de pe portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme
medicamentoase vor fi indepartate prin spalare cu alcool caci prin substantele
rasioopace pe care eventual le contine, ele pot produce opcitate de imagine. Pentru
executarea radiografulor, bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul
radiolog va stabili pozitia adecvata bolnavului pentru examinare, iar asistenta va
trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile
il provoaca dureri, atunci inainte de examinare, bolnavul va primi un medicament
analgezic.

Supravegherea pacientului:

    In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru a
culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand
medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.

   Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului

(faciesul starea psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale si
vegetative ale organismului; aparitia unor manifestari patologice.

   Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului vor fi notate

graphic in foaia de observatie.

  Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale

este importanta pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii.

    In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului vom urmari:

     temperatura      respiratia      pulsul      tensiunea arteriala      diureza
 Pregatirea preoperatorie

1.     Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia.

Deoarece multi dintre pacienti au teama de spitalizare, de diagnostic, de
perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa anestezie, durere,
despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are rolul sa-l ajute pe
bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa
operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii explica ce se va intampla
cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii in sala de preanestezie si unde
va fi dupa operatie si cat va dura.

2.     Pregatirea  generala

a) Bilantul clinic cuprinde:

    - antecedentele:  heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca:

tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme, cardiopatii)

    -  starea generala:

        varsta

        greutatea

        slabire asociata cu deshidratare

             -  aparatul respirator

        se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie

        se caracterizeaza semnele functionale: frecventa, amplitudinea,

ritmul respiratiei ce se trece pe foaia de temperature de catre
asistenta medicala

        obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara.

             -  aparatul cardio-vascular

        Se face prin conscultatie, palpare, puls, frecventa amplitudinea.

        Tensiunea arteriala se masoara cu sfingomanametrul.

        Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular

          E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste

45 de ani.

 
         b) Bilantul paraclinic cuprinde:

              - examenele de rutina absolut obligatorii:

        Determinarea de grup sanguine si factor RH (se recolteaza 2

ml se sange intravenous pe nitrat de sodiu)

         Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina

              - examene complete

        HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara - se

recolteaza prin punctie venoasa 2 ml de sange pe E.D.T.A.

        V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular) se recolteaza

prin punctie venoasa fara staza venosa 1.6 ml sange pe 0.4
ml de nitrat de sodium 8

        Valori normale        la 1 ora     2-5 mm

                                                                           la 2 ore  5-10 mm

                                                                           la 24 ore   20-50 mm

        Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange prin punctie

venoasa pe 0,5 ml oxalate de sodium 3,8 %

                                                            - timp Quick - valori normale = 6-12 secunde

                                                            - timp Hovell - valori normale= 60-120 secunde

        Bilantul electronic

        Examenul sumar de urina

   3. Pregatirea locala

    In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil
care sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei
postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a
organismului.Se va efectua clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si
dimineata.

  Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala,
ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.
  Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg
posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune
un pansament antiseptic uscat.

   In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate

lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu
pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie, analize,
radiografii)care insotesc bolnavul la sala.

  Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat

confortabil si invelit.

  In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa
corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.

  Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de

asepsie dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.

  In sala de operatie - felurile de anestezie generala sau rahianestezie.

   Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice.

 Ingrijirile postoperatorii

   Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a

bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.

   Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie

transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent
starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia
calmanta numai in limita prescrisa de medic.

   Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala).

Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de
dren si cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la
culoarea normala a facusului indica o evolutie buna.

    La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular

si incep contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul de drenaj aspirativ din
tesuturile moi si se inalta speteaza patului.

   Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de
preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa
strecurata care excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca,
rasol, carne fiarta.
   Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda
un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie
supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si
tuse si pana la revenirea completa a starii de constiinta.

1.     Supravegherea faciesului - urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece

si racirea extremitatilor, aparitia cianozei.

2.     Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate prezenta

o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia sau sa
plece din pat, in acest caza va fi imobilizat.

3.     Supravegherea respiratiei - trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala.

Accidente: caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei
Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana)
infundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin pozitionarea
capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica.

4.     Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform
este semn de hemoragie.

5.     Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic la 15

minute in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi.

6.     Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe cu

sange, va fi anuntat imediat medicul.

7.     Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.

8.     Ingrijirea mucoasei bucale - se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu apa.
Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate
de sodium, acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata.

9.     Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea

zonelor predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.

10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat
rezultat, se practica sondaj vezical.

11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia

medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:

a)  transportul se efectueaza in pozitia orizontala

b)  bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua
zile fara perna
 c)  supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor
bradicardic; tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei
periferice prin paralizia nervilor motori

d)  supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan

e)  revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la

radacina spre extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce

f)  depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii

cu gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea
antialgicelor; aparitia greturilor redarii cefei trebuie anuntate medicului.

              Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile:

1.     Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa

aiba febra de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul,
tensiunea arteriala, se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.

2.     Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor - toaleta, schimbarea lenjeriei de pat si

corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.

3.     Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea
secretiilor.

4.     Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia
escarelor si a flebitei.

5.     In caza de meteorism se introduce tubul de gaze

6.     Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va

primi ceai indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi
supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara, pulsul se va
supraveghea tot dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar
daca in primele patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a treia
zi se incep miscarile respiratorii si gimnastica cu ambele member inferioare. In
cazurile cu risc venos mare si predispozitie spre flebotronbare se incepe
tratamentul preventive cu anticoagulante. In a saptea zi bolnavul poate fi ridicat
in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin pe membrul inferior operat
si incepe mersul.

In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui

hematom postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.
       Pansamentul reprezinta actul chirurghical prin care se protejeaza si se aseptizeaza
o plaga pentru a inlesni cicatrizarea

   Efectuarea pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele principii

fundamentale:

1.     Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si materiale sa fie

sterile, iar mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul plagii
sa fie dezinfectate. Pentru servirea materialelor sterile este nevoie de o pensa de
servit. Dupa utilizarea instrumentelor se pun intr-un vas cu cloramina.
Pansamentul sa fie facut de doua persoane, una care il face si una care il
serveste.

2.     Sa se asigure de absorbtia secretiilor

3.     Sa se aseptizeze

4.     Protejarea operatiei prin aplicarea compreselor sterile

5.     Pansamentul sa nu provoace durere bolnavului se va executa cu rabdare,

blandete, indemanare, iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apa oxigenata
solutie dachim, ser fiziologic, apa distilata, apa sterile.

6.     Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grabi vindecarea

7.      Schimbarea pansamentului se va face in functie de evolutie in cazul in care nu

prezinta secretii si nu exista tub de dren, pansamentul se schimba mai rar.

   Schimbarea lenjeriei de pat.

 Rolul asistentei medicale in educarea pacientului:

   Asistenta medicala ii va explica pacientului cum se evita eforturile, lucru

obigatoriu in fractura de col femural. Gimnastica abuziva si fortarea mersului nu

ajuta, ci sporeste uzura. De aceea asistenta medicala va realiza impreuna cu pacientul
un program de gimnastica.

   Ii va explica bolnavului cu gimnastica pentru aparatul locomotor dezvolta miscarile

articulatiilor contractate sau anchilozante, atenueaza durerile spontane sau provocate
de miscare, isi recapata starea de excitabilitate normala, preculm si elasticitatea
pierduta.

   Asistenta va avea grija ca pacientul sa execute miscari si amplitudine mica in jurul

axelor fiziologice ale articulatiilor.

   Miscarile trebuiesc respectate in cursul zilei si asociate cu termoterapie, masaj.

 III.3. Descrierea unei tehnici: scop , materiale necesare , tehnici propriu-zise,

accidente si incidente

DEFINITIE: crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie.
SCOP:
 Diagnostic: recoltarea sangelui pentru examene de laborator-biochimice,
hematologie, serologie si bacteorologie.
 Terapeutic: - administrarea unor medicamente sub forma injectiei si
perfuziei intravenoase
-recoltarea sangelui in vederea autotransfuzarii
-transfuzie de sange sau derivate ale sangelui
-sangerare
MATERIALE NECESARE:
 De protectie: musama , aleza
 Pentru fixarea locului de electie: perna elastica pentru sprijinirea bratului,
atela- daca vena aleasa este deasupra unei articulatii si punctionarea venei se
face in scopul unei perfuzii sau transfuzii
 Pentru dezinfectia tegumentului: alcool etilic, betadina, tinctura de iod
 Instrumentar si materiale sterile: - pense, manusi chirurgicale, tampoane
-ace de 25-30mm,diam.=6/10,7/10,10/10mm
-seringi
-canule venoase(cateter sau branula)
TEHNICA PROPRIU-ZISA :

- se aplica garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului;

- cu indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie;

- se dezinfecteaza locul punctiei cu un tampon imbibat in alcool sanitar sau in tinctura

de iod;

- se cere bolnavului sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori;

- avand seringa in mana dreapta, intre police si celelalte degete, cu indexul se fixeaza
vena la 4-5 cm sub locul punctiei si se exercita o compresiune si o tractiune in jos
asupra tesuturilor vecine;
- se introduce acul in mijlocul venei, in directia axului longitudinal al venei;

- vena nu se abordeaza niciodata in lateral;

- nu se introduce acul in vena, niciodata cu bizoul orientat in jos;

- se simte acul trecand prin stratul de piele rezistent, apoi prin peretele venos mai
elastic;

- se impinge acul de-a lungul venei, la o adancime de 1-1,5 cm;

- cu mana stanga se trage usor pistonul aspirand si daca suntem in vena, sangele
trebuie sa apara in seringa;

- se continua aspirarea sangelui in seringa, pana se extrage cantitatea necesara de

sange (daca scopul punctiei este recoltarea sangelui);

- se desface nodul garoului si bolnavul deschide pumnul;

- se aplica un tampon de vata uscat pe locul unde este acul si se trage acul de sub
tampon, printr-o miscare rapida;

- se dezinfecteaza locul punctiei cu un tampon cu alcool sau tinctura de iod care va fi

mentinut, de bolnav sau o alta persoana, timp de 5-10 min pentru hemostaza;

- se scoate acul de la seringa si sangele recoltat se scurge in recipientul pregatit;

- spalare pe maini cu apa si sapun si se dezbraca manusile;

ACCIDENTE , INCIDENTE:

1. sangele poate sa infiltreze tesutul peri-venos (hematom)- in aceasta situatie se

retrage acul si se comprima locul punctiei cu un tampon steril timp de 1-3 min.

2. acul poate sa treaca dincolo de vena, perforand si peretele ei opus. In acest caz acul
trebuie retras usor si daca nu se produce extravazare de sange, se poate continua
recoltarea.

3. bolnavul poate prezenta ameteli, paloare accentuata sau alte semne care prevestesc
lipotimia (lesin) sau colapsul. In aceasta situatie punctia trebuie terminata imediat si
se instiinteaza medicul.
Capitolul IV. Studiul de caz

IV.1. Culegerea de date

NUME: R........ PRENUME: G......

DATA NASTERII: 05.08.1948 (65ANI)

SEX: feminin

INALTIME: 166 cm

GREUTATE: 87Kg

RELIGIE: ortodoxa

RASA: alba

LIMBA VORBITA: romana

DOMICILIU: Brasov-, Str.Zizinului

OCUPATIE: pensionara

GRUPA SANGUINA: B

ALERGII: -

AHC(antecedente heredocolaterale): Mama-HTA std.II

APP/APF(antecedente personale patologice /fiziologice): nu are.

IV.2. GRILA DE DEPENDENTA:
NEVOIA MANIFESTARI SURSELE DE PROBLEMELE GRADUL DE
FUNDAMENTALA DE DIFICULTATE DE DEPENDENTA
DEPENDENTA DEPENDENTA
1. A respira si a Pacientul nu are probleme cu circulatia si Independent
avea o buna respiratia
circulatie
2. A manca si a Pacientul are o de alimentatie sanatoasa si nu Independent
bea perturba sanatatea sau tratamentul urmat
3. A elimina Pacientul nu are probleme de dificultate la Independent
eliminare
4.A se misca si a Durere la Imobilizare si Alterarea Dependent
avea o buna nivelul alterarea integritatii
postura coapsei confortului aparatului
fizic si psihic locomotor
5. A dormi si a se Insomnie, Durere la Alterarea Dependent
odihni oboseala, nivelul somnului
anxietate coapsei
6. A se imbraca si Incapacitatea Durere la Dificultatea Dependent
a se dezbraca de a se nivelul de a se
imbraca si coapsei imbraca si
dezbraca dezbraca
7. A mentine temp. Pacientul nu prezinta temperatura peste Independent
corpului in limite limitele normale
normale
8. A fi ingrijit si a Pacientul nu prezinta dificultate la ingrijirea Independent
proteja personala
tegumentele
9. A evita Incapacitatea Impotenta Alterarea Dependent
pericolele de a-si functionala mobilitatii si
controla sensibilitatii
echilibrul
10.A comunica Pacientul este comunicativ Independent
11. A practica Pacientul are o educatie buna si nu prezinta Independent
religia probleme in relatiile interculturale
12. A fi util Incearca in permanenta sa se realizeze si sa se Independent
autodepaseasca
13. A se recrea Durere Impotenta Alterarea Dependent
functionala starii de bine
si comfort
14. A invata cum Cunostinte Durere la Deficit de Dependent
sa isi pastreze insuficiente nivelul informatii
sanatatea despre coapsei despre
afectiune afectiune
IV.3.PLANUL DE INGRIJIRE:
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTII EVALUARE
DE INGRIJIRE ROL PROPRIU / ROL DELEGAT
Alterarea Dupa 24 h -in perioada Am administrat :   Tratamentul
integritatii pacienta dureroasa am postoperator:
aparatului prezinta o asigurat -medicatie
locomotor din stare de pacientei antialgica: Oxacilina
cauza confort fizic repaus ( fizic Algocalmin si
imobilizarii si acceptabil in si psihic) la pat Diclofenac Gentamicina
a confortului urma
fizic si psihic administrarii -i-am asigurat - Fragmin 5000 Algocalmin
manifestat tratamentului. pacientei u.i. (pre- si
pozitia post-operator) Diazepam
prin durere la
nivelul antalgica
Diclofenac
coapsei
Fragmin 5000
Alterarea Pacienta sa fie i-am asigurat -i-am u.i.
somnului din capabila sa un confort administrat
cauza durerii doarma in minim necesar: algocalmin f1  
la nivelul timpul noptii , -lenjerie de pat i.m. + diazapam
coapsei avand un curata , f1 i.m. In urma
manifestata somn linistitor temperatura tratamentului
prin si odihnitor. optima 18 C , medicamentos
insomnie, aerisirea si chirurgical
oboseala, salonului pacienta se
anxietate inainte de externeaza cu o
culcare satre generala
buna, fara
Alterarea Pacienta sa isi -incurajez pacientul durere la
capacitatii de recastige nivelul coapsei.
a se imbraca mobilitatea -fac zilnic exercitii de motricitate
si dezbraca articulara si fina cu pacientul descriindu-i
din cauza capacitatea de gestica necesara imbracarii.
durerii la a se imbraca
nivelul si dezbraca -supraveghez pacientul in timpul
coapsei fara ajutor imbracarii si dezbracarii

Alterarea Pacienta sa isi -invat pacienta -administrez

mobilitatii si recastige cum sa evite medicamentele
sensibilitatii echilibrul pericolele necesare la
din cauza fizic pentr a -o asez in indicatia
impotentei evita pozitie medicului
functionale pericolele antalgica
 Alterarea Pacienta sa Invat pacienta Ii administrez
starii de bine prezinte o sa se relaxeze, antialgice
si comfort din stare generala -o ajut sa stea
cauza buna si in pozitie
impotentei comfort antalgica,
functionale -ii aerisesc
manifestata camera
prin durere -ii ofer un
mediu placut

Cunostinte Pacienta sa -informez pacienta despre

deficitare aiba afectiunea suferita
despre cunostinte
afectiune din despre
cauza durerii afectiune si sa
la nivelul evite o noua
coapsei revenire a
acesteia

IV.4. EPICRIZA

Pacienta in varsta de 65 de ani se interneaza de urgenta acuzand dureri puternice la

nivelul coapsei, alaturata de impotenta functionala. Pacienta a suferit un traumatism
prin cadere la domiciliu in urma cu 1 zi. I se  recolteaza analizele care demonstreaza:

 Hemoglobina 11,45%, 

 Hematocritul 41%

Analizele biochimice arata:

         Glicemia = 89mg%

         Uree = 40mg%

Transaminazele TGO = 33u.i./.l

                          TGP = 22 u.i./.l

Probele de coagulare: Timp Quick = 14 secunde

                                   Timp Howell = 122 secunde

I se efectueaza radiografia si EKG.

Aceste examene impreuna cu diagnosticul duc la decizia de a interveni chirurgical.

Dupa interventia chirurgicala pacienta prezinta o stare generala buna.

IV.5. Bibliografie

-„Tehnici si manopere pentru asistentii medicali”

Liliana Rogozea , Tatiana Oglinda .-Brasov : Romprint ,2005

-„ Anatomia si fiziologia omului.”

   Cezar Th. Niculescu, Bogdan Voiculescu, Cristian Nita, Radu Carmaciu,

Carmen Salavastru, Catalina Ciornei , Editura:Corint

-„Urgentele Medico Chirurgicale Sinteze”

LUCRETIA, TITIRCA     - Editura Medicala 2002

 -„Fracturile colului femural „

HAHOIU, ZAHARIE        - Editura Medicala 1990