FRACTURA DE GAMBA

Motto:
„ Ceea ce-l face pe om mai mare decat simpla lui
viata, este dragostea pentru viata celorlalti”

L.F.Celie
Argument
Consider ca, profesia de asistent medical are un rol important in promovarea sanatatii, prin ingrijirile medico – sanitare acordate, prin
satisfacerea nevoilor de care pacientii depind, prin ameliorarea, tratarea si vindecarea bolii pana in faza curativa.

Motivul pentru care mi-am ales ca lucrare de diploma Fractura de gamba, este acela ca lucrand in sectia Chirurgie, am luat contact cu
mediul spitalicesc, am luat la cunostinta informatii despre simptomatologie, diagnostice, tratament, conduita de urgenta cu acest profil chirurgie
–ortopedie.

In cursul anilor de Postliceala Sanitara, am efectuat doua stagii in sectia Ortopedie, timp in care mi – am insusit notiuni despre diagnosticul
mentionat, despre simptomatologie, diagnostic si tratament si am efectuat tehnici de ingrijire a pacientilor cu acest diagnostic. Participand la
ingrijirea lor, m – am implicat mai mult in patologia fracturilor, motiv care m – a determinat sa – mi aleg ca lucrare de diploma, ingrijirea pacientilor
cu Fractura de gamba prezentata in trei cazuri.
Caractere generale ale oaselor
Mișcarea se realizează cu ajutorula două sisteme: sistemul
osos și sistemul muscular , care împreună formează aparatul
locomotor.

Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la număr)

formează scheletul corpului. El reprezintă partea pasivă a
apartului locomotor.
Conformația exterioară a oaselor
Oaselor li se atribuie, în general,forma unor corpuri geometrice și li se descriu trei dimensiuni:

• lungime;

• lățime;

• grosime.

Oaselor li se descriu fețe, margini, unghiuri. Oasele se clasifică după

raporturile și dimensiunile lor în:

• oasele lungi;

• oase plane;

• oase scurte.
Rolul oaselor în organism
Oasele în organism roluri variate. Forma și structură lor sunt în strânsă
legătură cu rolul pe care îl au:

• unele oase au rolul de a susține greutatea diferitelor părți ale organismului.

Un rol deosebit îl au și oasele membrelor inferioare;

• rol de protecție pentru diferite organe din corp;

• rol în mișcarea corpului, ca organe pasive ale acestora.

Ele servesc ca puncte de inserție a mușchilor care sunt organele active ale
mișcărilor. În această funcție oasele joacă rolul unor pârghii. Oasele mari au un
rol de depozit al unor minerale și antitoxic
NOȚIUNI DE ANATOMIE A GAMBEI
Aparatul locomotor cuprinde în constituția sa sistemele care participă la susținerea corpului uman.
Totodată îi asigură posibilitatea de mișcare sau locomoție.

El este alcătuit din oase și articulațiile lor, care alcătuiesc sistemul osteoarticular și din mușchi, ca elemente
active ale mișcării. Scheletul corpului uman reprezintă expresia adaptării la condițiile stațiunii și locomoției
bipede.

Ca urmare se diferențiază: -scheletul axial– format din coloana vertebrală cu rol în susținere și mișcare;

-scheletul membrelor superioare– care se leagă de scheletul axial prin

centură scapulară;

-scheletul membrelor inferioare– care se leagă de scheletul axial prin

centura pelviană.
Oasele gambei
Sunt reprezentate, ca și la cele antebrațului, de două oase
unite prin epifizele lor și separate la nivelul diafizelor printr-un
spațiu interosos.

Osul medial este cel mai voluminos și puternic care suportă

greutatea corpului, se numește tibia.

Osul lateral este mai subțire, se numește fibulă.

 FIBULA SAU PERONEUL
Fibula sau peroneul, este un os lung ce pare torsionat
II.3.TIBIA pe axul său, este un os pereche. Prezintă un corp si două
Tibia – este un os lung, situat în partea mediană sau epifize.
internă a scheletului gambei, fiind principalul os de
Orientare- se pune în jos epifiza turtită, medial
sprijin. Prezintă un corp și doua epifize.
fețișoara articulară pe care o prezintă, posterior merginea
Orientare- în jos se așează epifiza mai mică, medial epifizei care prezintă o față.
prelungirea ei, iar anterior marginea cea mai ascuțită a
Corpul- este prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe:
osului.
• fața laterală;
Corpul- prezintă două ușoare curburi: una superioară
, convexă medial și alta inferioară , concavă medial, care • fața mediană pe care se găsește o creastă longitudinală,

îi dau aspectul literi "S". Corpul este prismatic, numită creastă medială;

triunghiular și prezintă: • fața posterioară vizibilă numai în porțiunea superioară a

• trei fețe: corpului, deoarece în porțiunea inferioară se confundă

cu fața medială. Pe această față se găsește gaura
nutritivă a osului.
MUȘCHII GAMBEI
Mușchii gambei se grupează în trei regiuni:

• anterioară;

• posterioară;

• laterală (externă).
NOȚIUNI GENERALE DESPRE
FRACTURI

Definiție- numim fractura

întreruperea continuității unui os. Ea
se produce prin acțiunea directă a
unui agent asupra osului.
TIPUL FRACTURII
SIMPTOMATOLOGIE
Fracturile, împreună cu leziunile ce se produc în părțile moi, inclusiv hematomul local sau difuz la distanță,
constituie focarul de fractură. Acest focar de fractură este centrul de unde pleacă toate tulburările care dau tabloul
clinic la fracturii.

Deosebim în acel tablou clinic semne generale și semne locale.

Semne generale

Bolnavul traumatizat cu fractură are o stare generală mai mult sau mai puțin alterată, de obicei o indispoziție generală, frisoane și
temperatură ce poate ajunge chiar și la valori ridicate ( 39 grade C). Aceste fenomene dispar în scurt timp, fără să fie nevoie de un tratament
special.

Tulburarea stării generale este urmarea resorbțiilor din focarul de fractură.

Semne locale

Semne de probabilitate

-Durerea vie, fixă, exacerbată la mișcare. Este un semn constant și valoros, fără să fie patognomonic. Ea poate să apăra și după un
traumatism care nu a produs fractură.
 SIMPTOMATOLOGIE

-Echimoza apare la scurt timp după ce s-a produs fractura, în cazul fracturilor oaselor superficiale și mult mai târziu,
atunci când fractura se găsește într-un segment de os acoperit de mase musculare puternice (difuzarea sângelui spre suprafață
se face mai greu ).

-Hematomul este redus, dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare. Poate fi însă extrem de voluminos, declanșând un
șoc hemoragic.

-Deformarea regiunii este un semn extrem de important, care arată lipsa de continuitate normală a celor două fragmente
osoase, aceasta este ușor vizibilă la oasele care se găsesc în contact direct cu pielea, cum ar fi claviculă, creasta tibiei, cubistul.

Deformările iau uneori aspecte tipice, pe baza cărora se pune cu ușurință diagnosticul de fractură.

-Scurtarea regiunii este de cele mai multe ori insesizabilă. Pentru unele oase lungi cum ar fi femurul sau humerusul,
cu deosebire în cazul celui dintâi, dacă se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi evidentă.

-Impotența funcțională se datorește lipsei de continuitate a pârghiei osoase. Uneori, impotența funcțională este determinată
de durere, după cum în cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, ea este mai puțin evidentă
 Semne de certitudine

-Examenul radiologic- în orice suspiciune de fractură este obligatoriu să se

execute acest examen. Acesta precizează diagnosticul și arată cu exactitate sediul și
aspectul fracturii. Efectuat din cel puțin două poziții (față și profil) să cuprindă și
articulațiile vecine și uneori examinate comparativ.

Examenul radiologic

- se efectuează în urgență, după imobilizarea provizorie a fracturii cu un mijloc

transparent la razele X

- examenul radiologic evidențiază linia de fractură și permite cercetarea părților

moi.

Pe bază radiografiei se poate face și prognosticul fracturii și mai ales, se poate

stabili atitudinea terapeutică. Este un examen prin care se confirmă sau se infirmă
existența unei fracturii:
COMPLICAȚIILE FRACTURILOR
Dintre complicațiile, cele mai frecvente sunt:

• socul traumatic;

• socul hemoragic;

• flebită, care este o complicație frecventă și adeseori foarte gravă. Ea apare datorită tulburării circulatori și de
coagulabilitate cu punct de plecare din focarul de fractură;

• embolia, care se datorează plecării unui embol din focarul de fractură. Acest embol ajunge la plămâni, dând o embolie
pulmonară sau poate depăși plămânul și să dea o embolie cerebrală ori o embolie pe vasele coronare cardiace;

• congestia pulmonară, care este un accident frecvent la bătrâni. Se instalează foarte precoce și dacă nu se iau măsuri
terapeutice energetice, accidentatul poate muri;

• retenția urinară, care apare fie reflex, fie la cei predispuși la această (bolnavii prostatici);

• diabetul și uremia, care dacă existau, latente sau fără mare importanță înainte, pot să apăra sau să se accentueze adeseori
după fracturi;

• hemartroză, care poate apărea în cazul fracturilor din vecinătatea articulațiilor;

• întreruperea de părți moi, între fragmentele osoase, care poate duce la întârzierea ( sau neefectuarea) formării calusului;

• compresiunea sau lezarea unor vase importante sau a nervilor, cu urmări grave impotante;

• fractura deschisă;

• calusul întârziat, uneori consolidarea poate dură mai mult decât normal.
TRATAMENTUL FRACTURILOR
În tratară fracturilor, trebuie să se țină seama de următoarele reguli:

• în cazul în care o fractură nu are o dezaxare ( deci când nu este o fractură cu

deplasare a fragmentelor osoase) se vor lua toate măsurile, ca în timpul
examenelor clinice și radiologice, capetele osoase să nu se deplaseze;

• fractura trebuie redusă cât mai curând și mai corect (cat mai în ax) posibil;

• în timpul manevrelor de transport a accidentatului și de reducere a fracturii,

trebuie luate măsurile pentru că în focarul de fractură să nu pornească stimuli
nociceptivi, care să declanșeze un șoc.
 Tratamentul ortopedic ( Reducerea ortopedică)

După efectuarea anesteziei, reducerea se face de mai multe ori cu

destulă ușurință.
Imobilizarea în aparat ghipsat
Gipsul ( sulfat de calciu natural, calcinat) are proprietatea dea se întări după
ce a fost udat cu apă. Se folosesc în mod curent feșele de 10 cm. Pentru
atele pot fi folosite feși de 15 și 20 cm. În timpul înmuierii, feșile trebuie să fie
complet acoperite cu apă. Ele vor fi lăsate să se înmoaie bine, fără a se mișca
și sunt bine înmuiate atunci când din interiorul lor nu mai ies bule de aer.
Tratamentul operator al fracturilor ( reducerea chirurgicală sângerândă)
Ori de câte ori nu a reușit reducerea unei fracturi pe cale ortopedica și nici
prin extensie continuă, se va recurge la reducerea pe cale chirurgicală, așa
numită cale sângerândă.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE NURSING

VI.1.CAZUL I

a).Culegerea datelor
Bolnava N.E., în vârstă de 58 de ani, sex femeiesc, domiciliată în Falticeni, este căsătorită și are 3 copii, 2 fete și un băiat.

Este pensionară pe caz de boală.

Bolnava locuiește în condiții bune, într-un apartament confortabil cu 4 camere împreună cu soțul și fiica cea mică, care
depinde material de familie. Ceilalți 2 copii sunt căsătoriți.

Veniturile material ale familiei sunt medii, completate cu venituri provenind din agricultură, posedând o casă la țară și
grădină care satisfac nevoile de legume și zarzavaturi ale familiei.

În cursul anamnezei pe care am efectuat-o la patul bolnavei și pe parcursul spitalizării, bolnava menționează că în data
de 7 martie 2018 alunecă și cade din picioare pierzându-și piciorul sub greutatea corpului.

Este internată în aceeași zi în secția de ortopedie din următoarele motive:

-dureri vii și impotent funcțională totală la nivelul gambei.

Antecedente heredo-colaterale

Bolnava menționează că în urmă cu 6 ani i-a decedat o rudă care prezintă HTA. Bolnava este suspectă de HTA stadiul
II-III și menționează că la vârsta de 29 de ani a fost internată în secția chirurgie în urmă analizelor făcute i s-a pus diagnosticul
de "apendicita acuta". I s-a realizat apendicectomie. Bolnava menționează că în rest nu a suferit de o altă boală.

Somnul bolnavei este satisfăcător, nu prea se odihnește pe perioada spitalizării datorită durerilor.

La examenul clinic general s-au constatat:

• tegumente și mucoase normal colorate;

• sistemul musculo-adipos bine reprezentat;

• aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară, murmur vesicular prezent;

• aparat cardio-vascular: aria matității cardiace în limite normale, șoc apexian în spațial V i,c stâng, zgomote cardiace
ritmice;

• aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără puncte sensibile, tranzit intestinal normal;

• aparat uro-genital: loji renale libere, micțiuni spontane nedureroase;

• SNC: bolnavă este orientate temporo-spațial;

• S.O.T-normale.
În aceeași zi i se face radiografie gambă dreaptă (față și profil), ce confirmă diagnosticul de "fractura oblică lungă cu deplasare
moderata" (ascensiune și translație) 1/3 inferioară tibie și maleolă perioniera.

După imobilizare în aparat ghipsat i se face din nou radiografie gambă dreaptă în 1/3 inferioară.

Tratamentul în primele 2 zile de la internare constă în antialgice (Algocalmin 2 fiole) și sedative (Diazepam 2 tablete).

I se face pregătirea preoperatorie care constă în: recoltarea sângelui pentru analize: Hb=14,36g%; Ht=40%;
NL=6.700mm cub; TH=1'50”; TQ=13”; Glicemie=99 mg%; Uree sanguina=0,4 mg%.

Examen cardiologic: TA=180/100 mm Hg: AV=88 ritmice.

Diagnostic:”HTA sistolică, oscilații tensionale”. În urma examenului cardiologic bolnavei i se instituie următorul
tratament: Nifedipin 2tb/zi 13 zilwe din care o zi înainte de operație și 12 zile postoperatoriu; Captopril 2tb/zi cu o zi înainte
de operație; diuretice- Nefrix 1tb/3 zile- 12 zile după operație; regim hiposodat.

În ziua de 9 martie 2018 se operează sub RA practicându-se următoarea tehnică: reducere sângerândă și osteosinteză
cu șuruburi tibia dreaptă și drenajul plăgii operatorii cu un tub de dren.

După operație i se instituie tratament: Algocalmin 3 fiole/zi; Diazepam 1 fiolă/zi 2 zile; Oxacilină 1g/6 ore, timp de 7
zile; Kanamicină A½ g /12 ore timp de 7 zile; Fraxipirina 0,3 ml/24 ore s.c timp de 5 zile și prescrisă de medicul cardiolog.
În a II-a zi de la operație i se suprimă drenajul și în a III-a zi se observă o tumefiere a regiunii postoperatorii cu plagă în
tensiune și ca urmare se aplică pungă cu gheață și se scot 2 fire.

După operație se imobilizează în aparatul ghipsat prevăzut cu fereastră pentru toaleta plăgii și i se face și radiografie
de control gambă și gleznă dreaptă (fața și profil.)

Evoluția postoperatorie este favorabilă cu stare generală bună, afebrilă.

Tumefierea locală retrocedează parțial, continuă antibioterapia și refrigerație locală. La 7 zile de la operație tumefierea
retrocedează aproape complet, plagă este pe cale de cicatrizare, se face pansament, se sistează antibioticele.

I se scot jumătate din firele de sutură, iar în zilele următoare evoluția plăgii este favorabilă (cicatrizată), edemul și
hiperemia retrocedează. Se scot restul de fire, se face pansament și se schimbă aparatul ghipsat.

Bolnava se externează pe data de 22 martie 2018 cu următoarele recomandări:

• menținerea aparatului ghipsat 12 săptămâni;

• control ortopedic 1-4-8-12 săptămâni;

• respectarea regimului hiposodat (HTA).

 CONCLUZII

In ingrijire acordate pacientilor cu FRACTURA DE

GAMBA, am avut ca obiectiv sa le satisfac nevoile de dependenta
si sa asigur un mediu terapeutic favorabil procesului de vindecare
si recuperare fizica, prin acordarea unui sprijin moral, prin
efectuarea procedurilor tehnico - sanitare in conditiile bine stabilite
si prin raspunderea eficienta la nevoile de care au depins cei trei
pacienti.
,, Da bolnavilor stiinta si talentul tau, dar nu
uita dragostea si compasiunea.,,