Ingrijirea Pacientului Cu Afectiuni Ale Aparatului Digestiv - Hernia Inghinala

Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale aparatului digestiv-Hernia inghinală
ARGUMENT
Am ales această temă deoarece, la nivel mondial , defectele primare ramân si azi una
dintre cele mai importante probleme de patologie chirurgicală , prin frecvenţă , complexitate si
implicaţii socio-economice.
Incidenţa herniei inghinale este ,după statisticile vest-europene,intre 10-15%.
Hernia inghinală constituie încă o a doua cauză de morbiditate prin afecţiuni cu viză terapeutică
chirurgicală , motiv pentru care este in atenţia chirurgilor de pe toate meridianele.
Caracterul evolutiv al bolii si posibilitatea apariţiei unor complicaţii reductibile , impune
tratament chirurgical,iar chirurgia este singura soluţie viabilă deoarece este vorba de un defect
parietal care nu poate fi obturat prin alte metode medicale.
Tratamentul herniilor inghinale a reprezentat de-a lungul timpului o provocare continuă
pentru chirurgie,în încercarea de a îndeplini principalul obiectiv terapeutic –cura herniei cu o rată
cât mai mică a morbidităţii si mortalităţii postoperatorii.O problemă foarte importantă reprezintă
rata recidivei post-operatorii.
Repararea defectelor parietale reprezintă una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme
de tratament chirurgical din lume.Au fost imaginate diferite procedee tehnice pentru repararea
defectelor abdominale.S-a sugerat că repararea herniilor inghinale în maniera clasică ar conduce
la tensiune excesivă în sutura la nivelul peretelui abdominal ar conduce la ischemia ţesuturilor şi
tăierea acestora, cu creşterea consecutivă a numarului recidivelor.Prezenţa corpului străin(plasa
sintetică)induce forma de colagen şi creează o cicatrice solidă.
Rezultatele trialurilor clinice disponibile în acest moment arată rezultatele la distanţă mai
bune pentru toate tipurile de plastii cu plasă decât în cazurile herniilor operată fară plasă
.Procedeele proteice reprezintă astazi ``golden standard`` în rezolvarea unei patologii, iar
perfecţionarea continuă a tehnicilor chirurgicale au adus beneficii majore în controlul
sindromului dureros postoperator.
Îmbunatatirea tehnicilor chirurgicale,alături de apariţia noilor materiale proteice ,precum
şi o mai bună întelegere a modului de utilizare a acestora , au îmbunătaţit semnificativ rezultatele
într-un număr de cazuri,acesta fiind şi motivaţia alegerii temei.
7
Este evident progresul realizat,în tratamentul defectelor parietale prin folosirea
materialelor sintetice,iar tendinşa actuală a tratamentului herniilor inghinale trebuie să răspundă
rigorilor vieţii moderne impuse de necesitatea creşterii competivităţii şi eficienţei, a reducerii
costurilor şi a perioadei de spitalizare ,precum si a sechelelor intervenţiilor chirurgicale.
7
INTRODUCERE
Hernia inghinală face parte din grupul de afecţiuni ale peretelui abdominal anterior şi se
distinge prin câteva particularităţi:frecvenţa- este cea mai frecventă formă de hernie,apare la orice
categorie de vârstă,singura posibilitate de vindecare este tratamentul chirurgical,iar evoluţia
afecţiunii,în lipsa tratamentului,poate fi marcată de complicaţii severe ce pot pune în pericol viaţa
pacientului.
Oriunde în lume, cea de-a doua intervenţie chirurgicală,ca frecvenţă este reprezentată de
cura chirurgicală a herniei inghinale,herniile fiind de departe cele mai frecvente defecte
abdomino-parietale.
La nivel mondial se execută anual peste 20 de milioane herniorafii,dintre care 1 milion cu
plasă.În SUA se operează anual aproximativ un million de hernii,ceea ce reprezintă 24,1% din
totalul operatiilor de chirurgie generală,dintre ele,aproape 800.000 sunt hernii inghinale.
În Marea Britanie incidenţa herniei inghinale este de 113.000 cazuri pe an,din care se
operează aproximativ 65.000,adica 8,2% din totalul operatiilor de chirurgie generală.
În Romania ,Centrul de Statistică al Ministerului Sănătaţii, a centralizat în anul 2006
următoarele cazuri externate:32.157 de hernii inghinale,2.425 hernii diafragmatice şi 14.600 alte
hernii abdominale.În ceea ce priveşte intervenţiile chirurgicale,în anul 2006 în spitalele din
Romania s-au practicat 28.931 de cure chirurgicale pentru hernia inghino-femurale , 2.141 cu
grefe sau proteze si 681operaţii pentru hernii bilaterale,146 cu grefe sau proteze.
Totuşi în ciuda statisticelor,cifre exacte care să reflecte raspândirea în populaţia generala a herniei
inghinale nu se cunosc.Situaţia este neclară si în ţări cu evidenţe medicale riguroase,ca
S.U.A.,Canada,Finlanda,U.K.
Nu se poate face decât estimare morbidităţii,în funcţie de numărul de pacienţi operaţi.În ţările
dezvoltate se fac aproximativ 2.000 de operaţii la un million de locuitori pe an.Dar relaţia între
numărul de operaţii exacutate annual şi incidenaa patologiei în populaţie este greu de stabilit.
Rezultatele chirurgiei herniare sunt bune,mortalitatea fiind totusi apropiata de zero. Când aceasta
survine, cauzele de deces aparţin herniilor complicate sau unor cauze extraherniare.
Prognosticul este favorabil, cu reintegarare absolută în mediul social,fară restricţii
deosebite, ceva mai rezervat in cadrul herniilor multirecidivate.
7
Din 1884,când Bassini a publicat tehnica chirurgicală pentru cura herniei inghinale,care
îi poartă numele, numeroase procedee au fost introduse în practică. Multe dintre ele ,însă, după o
primă perioadă de entuziasm , au fost abandonate,ele nefiind urmate de rezultate scontate. Pe
parcursul ultimilor 30 de ani, tratamentul chirugical al herniilor a continuat să fie subiectul cel
mai dezbătut dintre toate operaţiile din chirurgia generală.
Acum, mai mult ca oricând , tratamentul chirugical al unei hernii inghinale nu mai poate
fi considerat doar o simplă sutură a marginilor unui defect parieteal.Existenţa unui număr atât de
mare de rezolvări chirurgicale sugerează că nu există o soluţie ideală sau nu se cunosc procedeele
performante.
Studiile mai noi se referă la tipul de intervenţie efectuat.Se practică aproximativ 80 de variante de
rezolvări chirurgicale ale defectelor peretelui abdominal, iar tipul de intervenţie predominantă
diferă de la un deceniu la altul, de la o ţară la alta si chiar de la un spital la altul.
Se cristalizează tot mai puternic o abordare terapeutică individuală a pacientului, în relaţie directă
cu status-ul sau biologic. Operaţia standard pentru un pacient standard cu rezultat preductibil este
tot mai departe de reusită. Supraestimarea tehnicii operatorii nu a dus la rezultate
scontate.Chirurgului i se cere tot mai mult să abordeze defectul parietal nu atât tehnic- ci să
opereze după o unică procedură-cât şi biologic,încadrand în ecuaţia lui biologică particulară.
Tendinţa contemporană în chirurgia herniară este de a folosi maximal procedeele proteice pentru
a obţine o a rată de recidivă foarte mică şi a garanta astfel o reuşită operatorie pe tot restul vieţii
pacientului.
Cea mai bună metodă de tratament trebuie să fie:
-simplă şi eficientă
-uşor reductibilă în mana chirurgului generalist
-cu o rată de recidivă foarte scazută
-cu o morbiditate post-operatorie nesemnificativă
-sa include satisfacţia pacientului pe termen scurt şi lung.
Cu toate noile descoperiri în domeniu-aparţia procedeelor proteice şi a celor laparoscopice -rata
de recidivă la scara mondială nu a suferit scăderi spectaculoase, recidivele ramânând la aceleaşi
cote înalte. Incidenţa recidivelor variază larg între 1 %pentru centrele specializate şi 30%pentru
seriile globale, în funcţie de procedeul aplicat(mai ales pentru procedeele traditionale).
Cu cât uramărirea este mai lungă şi complexă cu atât rata de recidivă creşte.
În România, din păcate, din cauza lipsei statisticilor, nu se cunoaşte rata de recidivă, ponderea
operaţiilor efectuate, nu se cunosc costurile şi implicaţiile morbidităţii post-operatorii.Se folosesc
7
încă pe scara largă operaţiile clasice,cu rată mare de recidivă, costurile nu sunt urmărite, nu se
raportează serii de bolnavi, nu se irarhizează procedeele chirurgicale.Dar, din fericire pentru
pacienţi, sunt multi chirurgic de chirurgie generală care fac din defectele parietale pasiune şi
coagulează interesul medical în grupuri de studio. Se incearcă adaptarea unei mai bune atitudini
chirurgicale şi tendinţa actuală este de aliniere la standardele actuale de reparare a defectelor
parietale.
7
CAPITOLUL I
1. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI
DIGESTIV
1.1 Anatomia sistemului digestiv
APARATUL DIGESTIV - GURA, FARINGE, ESOFAG, STOMAC, INTESTINUL SUBTIRE,

INTESTINUL GROS(fig.1)
Fig.1 sistemul digestiv

Tubul digestiv este alcătuit din urmatoarele segmente : gura , faringe , esofag
, stomac, intestinul subtire şi intestinul gros.
Gura(fig. 2) - este portiunea iniţială a aparatului digestiv, alcatuită din organe şi diverse
ţesuturi. Superior este bolta palatină, inferior de planşeul bucal, lateral de obraji, anterior de buze,
şi posterior se continuă cu faringele. Cavitatea bucală este căptuşită cu mucoasa bucală. În
cavitatea bucală se află cele două arcade dentare, superioară şi inferioară, situate pe maxilar şi pe
mandibulă. Dinţii sunt în număr de 32: 8 incisivi, 4 canini, 8premolari şi 12 molari. Limba, organ
muscular situat posterior, prezintă pe faţa superioară câteva formaţiuni numite papile: filiforme,
fungiforme şi circumvalate sau gustative, ultimele fiind situate spre radacina limbii si formând
"V"-ul lingual. În cavitatea bucală glandele salivare, parotidele, submaxilare şi sublinguale,
excretă saliva.
7
Funcţiile pe care le îndeplineşte gura sunt: funcţia de masticaţie pentru formarea bolului
alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare, funcţia de fonaţie, funcţia
receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică figura1
Fig.2-gura
Faringele(fig.3) - este un organ care aparţine atât aparatului digestiv cât şi aparatului
respirator. El se află situat în partea posterioară a cavităţii bucale şi se continuă cu esofagul.
Căptuşit cu o mucoasă, este bogat în ţesut limfoid. În faringe se găsesc amigdalele palatine,
amigdala faringiană pe peretele posterior si amigdala linguală la rădăcina limbii, legate între ele
prin numeroase vase limfatice, formând inelul limfatic Waldeyer. Funcţiile faringelui sunt:
funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi funcţia de apărare împotriva infecţiilor,
care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale respiratorie.
7
Figura 3- Faringe
Esofagul(fig.4) - este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura între

faringe şi stomac. El începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicale şi se termină în dreptul vertebrei a
11-a toracale; este lung de 25-32 cm şi are un calibru care variază între 10 şi 22 mm. Are trei
strâmtori fiziologice: strâmtoarea cricoidiană, strâmtoarea de la nivelul încrucişării cu artera aortă
ci cea de la nivelul cardiei. Ca structură, este alcătuit din trei straturi: la interior se află mucoasa;
urmează tunica mijlocie care este musculară(cu două straturi, intern si extern); tunica externă
formată din ţesut conjunctiv lax
fig.4 -esofag
Stomacul (fig.5) - organ cavitar musculo-glandular, este segmentul tubului digestiv situat
între esofag şi intestinul subţire. Forma lui este asemănătoare cu a unei pere cu vârful uşor îndoit
7
şi îndreptat în sus; la examenul radiologic apare ca litera "J" sau ca un cârlig. Forma lui este
variabilă în funcţie de: conţinut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea peretelui abdominal,
poziţia individului ţi volumul organelor vecine. Stomacul este alcătuit din patru paturi: la interior
sa află mucoasa, apoi submucoasa, musculoasă, iar la exterior este invelit de seroasă peritoneală.
Mucoasa este alcătuită dintr-un epiteliu cilindric, care secretă mucus, şi din glandele
stomacului: glande fundice, secretoare de acid clorhidric şi pepsina, glandele pilorice şi celulele
mucipare, ambele secretoare de mucus. Musculoasa este formată dintr-un strat intern cu fibre
dispuse oblic, un strat intermediar cu fibre circulare şi un strat extern cu fibre longitudinale.
Stratul circular la nivelul pilorului, este foarte puternic, constituind sfincterul piloric.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeşte alimente si datorită funcţiei sale
motorie, le frământă, le amestecă cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden. Prin funcţia
secretoare, stomacul intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi al proteinelor cu ajutorul
acidului clorhidric şi al pepsinei. Secreţia gastrică este declanşată mai întâi printr-un mecanism
reflex-nervos, apoi prin meanisme neuro-chimice cu punct de plecare în mucoasa gastrică(faza
gastrică cu secreţie de gastrină) şi intestinul subţire(faza intestinală)
fig.5 -stomacul
Intestinul subtire (fig.6)- începe la pilor şi se termină la nivelul valvei ileocecale. El are
trei segmente: duoden, jejun si ileon.
Duodenul are forma unei potcoave. I se descriu patru portiuni: prima porţiune, bulbul
duodenal, urmează imediat după pilor şi este uşor mobilă; porţiunea a doua, descendentă, este
situată în dreapta coloanei vertebrale şi în ea se varsă excreţia biliară şi cea pancreatică; porţiunea
a treia este orizontală, iar porţiunea a patra este ascendentă şi se continuă cu jejunul
formând unghiul duodenojejunal. Structural duodenul este alcătuit din patru straturi: mucoasa,
submucoasa, musculoasa şi seroasa peritoneală. Fiziologic, duodenul are două funcţii principale:
motorie şi secretorie. Motilitatea duodenală împinge chimul alimentar foarte repede în jejun(în
câteva secunde). Secreţia duodenala elaboreaza secretina(cu rol în stimularea pancreasului şi a
7
intestinului),enterokinaza şi mucus. La nivelul duodenului începe să se amestece chimul
alimentar sosit din stomac cu sucul duodenal, bila şi sucul pancreatic.
Jejuno-ileonul are un calibru mai mic şi umple cea mai mare parte a cavităţii peritoneale.
Este alcătuit tot din patru structuri: mucoasa, submucoasa, musculoasă şi seroasă. Mucoasa
formează cute circulare şi numeroase vilozităţi intestinale realizând o suprafaţă enormă, cu mare
rol în absorbţia intestinală. Fiziologic, jejunoileonul are trei funcţii: motorie, secretorie şi de
absorbţie. Funcţia motorie este reprezentată de mişcările pendulare cu rol de frământare şi
amestecare a conţinutului intestinal, şi de mişcările peristaltice cu rol de propulsare a chimului
intestinal. Funcţia secretorie se manifestă prin elaborarea unor
fermenţi: erepsina şi nucleotidaza cu rol în digerarea proteinelor şi a acizilor nucleici; lipiaza
intestinală cu rol în scindarea grăsimilor neutre; dizaharidele cu rol in digerarea glucidelor până
la monozaharide. Funcţia de absorbţie se exercită pe o foarte mare suprafaţă, datorită vilozitatilor
intestinale. Odată cu principiile alimentare amintite se mai absorb şi apa, sărurile minerale si
vitaminele
fig.6-intestin subtire
Intestinul gros(fig.7) - este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valvula

ileocecală şi se termină cu anusul. Se distinge de intestinul subtire prin volumul lui mult mai
mare şi prin cele trei benzi musculare longitudinale(taenia coli).Lungimea lui variază între 1,5 si
3 metri. Intestinul gros este împărţit în următoarele segmente: cecul, colonul ascendent, colonul
transvers, colonul descendent, colonul sigmoid şi rectul.
7
Cecul este situat în fosa iliacă dreaptă; legatura dintre ileon şi cec se realizează prin
sfincterul ileocecal(formaţiune musculară). Pe partea internă a cecului se află apendicele, a cărui
poziţie este variabilă. Cecul are un grad de mobilitate.
Colonul ascendent este situat în flancul drept şi continuă cecul, urcând vertical până la
faţa inferioară a ficatului, unde prin unghiul hepatic se continuă cu colonul transvers. Este fixat
de peretele posterior al abdomenului prin peritoneu.
Colonul transvers se întinde de la unghiul hepatic până la unghiul splenic(unghiul stâng)
şi este situat orizontal sau în forma literei "V".
Colonul descendent este situat în flancul stâng şi se întinde de la unghiul splenic până la
nivelul crestei iliace, unde se continuă cu colonul sigmoid.
Colonul sigmoid, în continuarea precedentului, situat în fosa iliacă stângă şi în pelvis, are
forma unui "S" şi se întinde până la unghiul rectosigmoidian.
Rectul este porţiunea terminală; se întinde de la unghiul rectosigmoidian până la anus şi
este situat în pelvis. Rectul comunică cu exteriorul prin canalul anal, care continuă ampula
rectală.
Structural, intestinul gros este alcatuit din patru straturi: mucoasă, submucoasă ,
musculoasa şi seroasa. Mucoasa este foarte bogată în celule mucipare; musculoasa se
caracterizează prin cele trei benzi musculare care alcatuiesc haustrele intestinului
gros. Fiziologic, intestinul gros are functie de motricitate, secreţie şi absorbţie. Motricitatea
asigură progresiunea bolului fecal prin contracţii peristaltice, segmentare şi prin contracţii
masive. Bolul fecal se adună în sigmoid; trecerea materiilor fecale în rect duce la expulzarea lor
prin actul fiziologic al defecaţiei. Secreţia intestinului gros se rezumă la mucus. Funcţia de
absorbţie este mai redusă şi se exercită mai ales la nivelul cecului şi al ascendentului; se absorb
apa, sărurile, vitaminele, glucoza. La nivelul rectului se pot absorbi substanţe medicamentoase şi
apa, acestea ajungând în vena cavă inferioară. Un rol important în fiziologie îl joacă flora
intestinală.
7
fig.7-intestin gros
1.2 FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
Tubul digestiv este alcătuit din urmatoarele segmente : gură, faringe, esofag, stomac, intestinul
subţire şi intestinul gros.
Funcţiile pe care le îndeplineste gura sunt : masticaţie pentru formarea bolului alimentar ,
începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare , funcţia de fonaţie, funcţia
receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică.
Funcţiile faringelui sunt: funcţia de conducere a bolului alimentar catre esofag şi funcţia de
apărare împotriva infecţiilor, care pot pătrunde pe cale digestive sau pe cale respiratorie .
Esofagul reprezintă un organ menit să facă legatura între faringe şi stomac. Prin reflexul de
deglutiţie , bolul alimentar trece din faringe în esofag ;prin coordonare nervoasă , musculatura
formează unde contractile care împing bolul spre cardia;sfincterul crdiei se desface , împiedicând
şi refluarea conţinutului gastric în esofag.Se acceptă existenţa a două zone anatomice prevăzute
cu activitate sfincteriană : una situată la joncţiunea faringo-esofagiana şi alta , în vecinătatea
inelului hiatal , la limita dintre esofagul propriu zis şi vestibulul gastro-esofagian.
Stomacul din punct de vedere fiziologic , stomacul primeşte alimente şi , datorită funcţiei sale
motorii , le frământă , le amestecă cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden.Prin funcţia
7
secretoare ,stomacul intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi a proteinelor cu ajutorul
acidului clorhidric şi al pepsinei.Mucusul gastric are un rol protector de prim-ordin, apărând
mucoasa de acţiunea sucului gastric.Secreţia gastrică este declanşată mai întâi printr-un
mecanism reflex-nervos, apoi prin mecanisme neuro-chimice cu punct de plecare în mucoasa
gastrică şi intestinul subţire.
Intestinul subţire are forma unui tub situat între sfincterul piloric şi valvula ileo-cecală. Are o
lungime de cca 3 m la omul viu.La acest nivel are loc:
definitivarea digestiei;
absorbtia produsilor rezultati din digestie;
eliminarea rezidurilor în intestinul gros.
Intestinul subţire este format din 3 părţi :
duoden;
jejun;
ileon.
Duodenul este partea fixă a intestinului subţire, cu o lungime de cca 25 cm şi diametrul de 5 cm,
are forma de potcoavă şi e situat retroperitoneal.
Partea mobilă a intestinului subţire e formată din jejun (2/5) si ileon (3/5), neexistând între ele o
separare distinctă.
Peretele este format ca în tot restul tubului digestiv din mucoasă, submucoasă, 2 straturi
musculare şi seroasă peritoneală care acoperă duodenul dar înconjoară restul intestinului subţire
continuându-se cu mezenterul prin care trec vasele de sânge şi nervii şi care se continuă cu
peritoneul ce acoperă suprafaţa posterioară a abdomenului.
Suprafaţa mucoasei intestinului este mărită prin prezenţa unor pliuri ale mucoasei – valvule
conivente şi a numeroase prelungiri digitiforme – vilozităţi intestinale mai numeroase în duoden
şi partea superioară a jejunului.
Vilozitatea este acoperită de un strat de celule epiteliale (enterococite), care la suprafaţa dinspre
lumen prezintă microvilozităţi ce formează marginea în perie.
În interiorul vilozităţii se găseşte ţesut conjunctiv străbătut de capilare sanguine, în centru se
găseşte chiliferul central (capilar limfatic).
Glandele din intestinul subţire sunt:
glandele lui Brunner;
7
glandele (criptele) lui Lieberkuhn
Glandele lui Brunner se găsesc în prima parte a duodenului. Ele secretă mucus.
În tot intestinul subţire, la buza vilozităţilor se găsesc glande tubulare numite criptele lui
Lieberkuhn care sercretă sucul intestinal.
Funcţia motorie este reprezentată de:
- contracţii de mixare – contracţii segmentare
- contracţii de propulsie – unde peristaltice.
De fapt ambele feluri de contracţii produc şi mixare şi propulsie dar de intesităţi diferite.
Contracţiile segmentare sunt contracţii ale musculaturii circulare la intervale regulate ce împart
intestinul în segmente. Ele se relaxează şi apare un nou set de contracţii la mijlocul segmentelor
anterioare.
Aceste contracţii deplasează chimul de 8-10 ori pe minut amestecându-l cu sucurile digestive.
Frecvenţa lor este determinată de ritmul electric de bază care este de 12/min în duoden şi de 8-
9/min în restul intestinului.
Undele intestinului au o directie aborală, se deplasează mai repede în intestinul proximal (0,5-2
cm/sec), ele mor după 3-5 cm (mişcarea reală este de 1 cm/min deci distanţa de la pilor la valvula
ileo-cecală este parcursă in 3-5 ore).
Activitatea peristaltică este influenţată de factori nervoşi şi umorali.
SNP stimulează, SNS inhibă activitatea motorie intestinală.
Factorii nervoşi:
reflexul gastro-enteric : distensia stomacului prin plexurile mienterice stimulează peristaltismul;
reflexul duodeno enteric :distensia duodenului are acelaşi efect – stimulează peristaltismul.
Distensia unei părţi a intestinului subţire, declanşeazaă prin reflexe mienterice contracţia
muşchilor circulari deasupra distensiei şi relaxare în sens abortal, declansând o undă peristaltică
(contracţie precedată de relaxare) acest aspect fiind considerat “legea intestinului”.
Factorii umorali sunt:

gastrina;
CCK;
Insulina;
Serotonina.
7
Cei patru factori umorali stimulează peristaltismul:
secretina;
glucagonul;
Factorii 5 si 6 inhibă peristaltismul.
La nivelul valvulei ileo-cecale peristaltismul se opreşte până la ingerarea de noi alimente când are
loc reflexul gastro-ileal ce intensifică peristaltismul la acest nivel.
Funcţia valvulei ileo-cecale
Între ileon şi cec se găseşte o valvulă, precedată de o îngroşare a musculaturii circulare –

sfincterul ileo-cecal. El rămâne uşor contractat împiedicând trecerea chimului cu excepţia
refluxului gastro-ileal când se relaxează.
Gastrina stimulează şi ea peristaltismul din ileon şi relaxează sfincterul ileo-cecal.
Asupra eliminării chimului din ileon actionează şi stimuli de la nivelul cecului. Destinderea sau
iritarea cecului contractă sfincterul şi inhibă peristaltismul. Aceşti stimuli actionează pe cale
reflexă prin reflexe ce se inchid in plexurile mienterice dar şi în ganglionii prevertebrali
simpatici.
In 24 de ore se elimină în cec un volum de 1500 ml chim.
Funcţia de secreţie a intestinului subţire
Glandele Brunner din duoden secretă mucus, secreţia fiind stimulată de stimuli tactili şi iritativi,
stimuli vagali, hormoni mai ales secretina.
Mucusul protejează mucoasa de acţiunea sucului gastric acid. Simpaticul inhibă secreţia de
mucus ceea ce explică apariţia ulcerului duodenal în stările de stres.
Criptele lui Lieberkuhn situate la baza vilozităţilor secretă sucul intestinal într-un volum de 1800
ml/24 ore care are compoziţia lichidului extracelular, cu un pH de 7,5-8. Acest lichid reprezintă
vehicolul pentru absorbţia substanţelor din chim, fiind rapid reabsorbit la nivelul vilozităţilor.
Secreţia se datoreşte unor procese active atât pentru clor cât şi pentru bicarbonat, care determină
şi secreţia de natriu conform gradientului electric, de asemenea osmoza apei.
Enterocitele conţin enzime digestive în marginea în perie, digestia având loc la contactul cu
suprafaţa luminală a microvilozităţilor (digestia de contact) inainte de absorbţie. Enzimele sunt:
peptidaze - scindează peptidele în aminoacizi;
7
dizaharidaze:
zaharaza - scindează zaharoza în glucoză şi fructoză;
maltaza – scindează maltoza în 2 molecule de glucoză;
izomaltaza- scindează dextrinele în glucoză;
lactaza – scindează lactoza în glucoză şi galactoza.
Deci dizaharidele sunt scindate în monozaharide.
lipaza (există în cantităţi mici) - ce scindează trigliceridele în glicerol şi acizi graşi.
Celulele epiteliale din profunzimea criptelor prezintă continuu mitoze, celulele noi migrează
dealungul membranei bazale în afara capilarelor spre vârful vilozităţii se descuamează şi ajung
în secreţiile intestinale.
Ciclul lor de viaţă durează 5 zile.În sucul intestinal propriuzis nu există enzime.
Reglarea secreţiei intestinului subţire se face predominant prin reflexe locale declanşate de
stimuli tactili sau de iritare, deci depinde de sosirea chimului şi de cantitatea lui.
Secretina şi CCK stimulează si ele secreţia, dar rol dominant îl au enzimele
Intestinul gros fiziologic are funcţii de motricitate , secreţie si absorţie. Motricitatea asigură
progresia bolului fecal prin contracţii peristaltice, segmentare, şi prin contracţii masive.Bolul
fecal se adună în sigmoid ; trecerea materiilor fecale în rect duce la expulzarea lor prin actul
fiziologic al defecaţiei.Secreţia intestinului gros se rezumă la mucus.Funcţia de absorţie este mai
redusă şi se exercită ,mai ales , la nivelul cecului şi al ascendentului ;se absorb apa , sărurile ,
vitaminele, glucoza.La nivelul rectului se pot absorbi substanşe medicamentoase şi apa , acestea
ajungând în vena cavă inferioară.
Un rol extreme de important în fizilogie şi în patologie îl joacă flora intestinală.
7
CAPITOLUL II
2. NOŢIUNI GENERALE DESPRE HERNIE
2.1 GERERALITĂŢI:
DEFINIŢIE : Hernia(fig.8) este o afecţiune a peretelui abdominal caracterizată prin
apariţia unei soluţii de continuitate a peretelui abdominal la nivelul unei
zone anatomice cu rezistenţă mecanică natural scăzută şi exteriorizarea
spontană, parţială sau totală, temporară sau permanentă, a unuia sau
mai multor viscere abdominale învelite în structuri parietale restante
(peritoneu şi tegument).
Elementele morfologice ale unei herniisunt:
- traiectul herniar
- sacul herniar
- conţinutul herniei
Traiectul herniar reprezintă punctul sau zona anatomică cu rezistenţă
scăzută prin care se produce soluţia de continuitate a peretelui parietal.
Acesta poate fi :
- un simplu orificiu (inel musculo-aponevrotic) – de ex. în hernia
ombilicală
- un canal cuprins între un orificiu profund (abdominal) şi un orificiu
superficial (subcutanat) – de exemplu în hernia inghinală oblică externă
Sacul herniar este o prelungire peritoneală care înveleşte organele
exteriorizate.
Are 2 porţiuni:
- colul (coletul) sacului herniar = zona cea mai îngustă, inextensibilă
situată la nivelul inelului herniar
- corpul sacului herniar - poate avea forme variate (sferică, piriformă,
cu prelungiri numite diverticuli)
Conţinutul herniar este reprezentat de organul / organele exteriorizate
din abdomen (epiploon, intestin, colon, apendice, anexă).Cel mai
7
frecvent herniază epiploonul şi intestinul.
Eventraţia reprezinta exteriorizarea unui viscer abdominal învelit în
structuri parietale restante (peritoneu, piele) printr-un defect parietal
apărut în urma acţiunii unui factor extern.
Defectul parietal prin care se produce eventraţia este de obicei o
cicatrice cu rezistenţă scăzută după o incizie chirurgicală abdominală
(mult mai rar cicatrice după un traumatism).
Similar cu hernia se definesc elementele morfologice ale unei
eventraţii:
- defectul parietal
- sacul de eventraţie
- conţinutul eventraţiei
Fig.8 hernie inghinală

2.2 EPIDEMIOLOGIE
Herniile inghinale reprezintă o problemă curentă de sănătate publică.Prelevanţa exactă este
cunoscută, dar se acceptă o incidenţă estimată de 3-4 % la populaţia masculină.Îmbătrânirea
determină creşterea incidentei herniilor inghinale, probabilitatea ştrangulării şi necestitatea
spitalizării. Ştrangularea , cea mai frecventă şi cea mai serioasă complicaţie a herniei inghinale,
7
şi creşte mortalitatea şi morbiditatea, necesită anestezie generală sau regionale şi necesitatea
spitalizării. Ştrangularea apare la 1,3-3 %din herniile inghinale. Ştrangularea apărută la vârste
extreme şi la vârstnici reprezintă o problemă medicală gravă.
O percepţie clară a diferitelor aspecte epidemiologice în hernia inghinală:frecvenţa, vârsta,
distribuţia pe sexe, forme clinice, recidiva sau complicaţiile, elementele ereditare sau factorii
predispozanţi,au facut marii chirurgi să reflecte profound``că hernia este mai mult decât o ruptură
ce trebuie inchisă sau protezată``(Bendavir). Este o problemă socio-economică de mare
importanţă contemporan.
În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, este bine cunoscut că populaţia masculină este mai
frecvent afectată de această patologie,dar proporţia exactă nu se cunoaşte.Unele studii arată că
riscul ca un barbat să aibă hernie în timpul vieţii este de 27%, iar la o femeie de 3%,adică un
raport de 9:1.
Distribuţia pe grupe de vârstă arată că incidenţa herniei inghinale la copiii sub 18 ani este de 0,8-
4,4%. Se presupune că originea herniei inghinale indirecte este legată de persistenţa procesului
vaginal.Ea este mai frecventă la baieţi datorită migrării în timpul vieţii intra-uterine a testicului
din abdomen spre scrot.Este mai frecventă în dreapta, probabil datorită faptului că testiculul stâng
migrează primul şi procedeul vaginal stâng se obliterează primul.
Frecvenţa herniei inghinale la populaţia de bărbaţi tineri este conform unui studiu făcut în Turcia
pe un lot de bărbaţi tineri între 20-22 ani , de 3,2% , dintre care 54%pe partea dreaptă , 39,7% pe
partea stângă si 6,2%bilaterale.
În ceea ce priveşte frecvenţa herniei inghinale la populaţia bătrână între 65 si 74 ani , unele studii
arată că o prelevanţă de 40% si 47% la bărbaţii de peste 75 de ani.
2.3 SIMTOMATOLOGIE
Simptomatologia , în afara complicaţiilor este slab conturată şi nespecifică .Mulţi pacienţi cu

hernii mari vin la consultaţie îndemnaţi de aspectul inestetic al deformării.Adesea , se semnalează
dispariţia deformării herniare după repaus în decubit dorsal.Sunt situaţii când durerea inaugurală
este urmată de o reducere atat de rapidă a herniei, încât pacientul nici nu realizează existenţa
acesteia.
O eventualitate mai rară, dar nu exceptională,o reprezintă apariţia herniei de ambele părţi într-o
succesiune cronologică scurtă .
7
Există şi pacienţi care prezintă dureri inghinale cornice .Zona dureroasă cuprinde întreaga regiune
inghinală şi se extinde spre hipogastru ,respectiv spre scrot şi spre triunghiul lui Scarpa,alteori
durerea este localizată doar la extremitatea dinspre orificiul superficial al canalului inghinal şi
iradiază spre rădăcina coapsei.Durerea induce o stare de disconfort care poate evolua până la un
grad de incapacitate profesională .
Ştrangularea este complicaţia care determină simtomatologia cea mai zgomotoasă . Debutul
ştrangularii este corelat,cel mai adesea , cu un efort, survenit uneori la purtători de hernie,în
urma căruia bolnavul percepe exteriorizarea herniei şi constată instalarea unei dureri vii.
2.4 CLASIFICARE:
2.4.1 Hernia inghinală oblică externă:

Hernia inghinală oblică externa(fig 9) apare prin orificiul inghinal profound şi este cea mai
frecventă (aproximativ 60 % din totalul herniilor) dintre herniile inghinale.Din punct de vedere
etiologic , hernia inghinală oblică externă , recunoaşte cauzele generale favorizante şi
detrminante comune cu ale tuturor herniilor, la care se adaugă factorul congenital : persistenţa
parţială sau totală a canalului peritoneovaginal, cu expresie clinică în prima copilărie sau mai
tarziu.
Frecvenţa mare a acestui tip de hernie la sexul masculin (de 10 ori mai multe hernii decât sexul
feminine) , indifferent de vârstă , este justificată de dimensiunea şi complexitatea structurală a
funiculului spermatic, comparative cu ligamentul rotund al uterului şi de regimul de efort fizic
ceva mai crescut.
Hernia inghinală oblică externă se împarte în :
-hernii congenitale
-hernii câstigate
7
Fig.9 Hernie inghinala oblica externa stanga
Hernia inghinală congenitală este caracterizată prin persistenţa canalului peritoneo-vaginal. În

mod normal obliterarea canalului peritoneo-vaginal lasă în axul funiculului un traiect numit
ligamentul lui Cloquet . Canalul prezintă trei strâmtorări : la nivelul orificiului inghinal profound,
la nivelul orificiului inghinal superficial şi la nivelul vaginalei. La aceste nivele pot apărea
diafragme circulare, numite inele Ramonede , care îngustează lumenul canalului peritoneo-
vaginal şi pot genera, atunci când sunt fibroase şi rigide ,ştrangulari herniare.
Herniile inghinale congenitale pot fi:
-hernii peritoneo-vaginale; canal complet permeabil iar conţinutul herniei este în contact cu
testiculul;
-hernii peritoneo-funiculare ; canal obliterat deasupra vaginalei testiculului;
-hernia vaginală inghistată ; la situaţia anterioară se adaugă hidrocelul testicular;
-hernia funiculară cu chist al cordonului ; între sacul herniat si vaginala testiculară se interpune
un al cordonului rezultat prin obliterarea incomplete acestuia.
Herniile congenitale se asociază şi cu anomalii de migrare a testiculului. În această situaţie
testiculul oprit în migrare la un nivel al canalului inghinal, reprezintă un adevărat obstacol în
calea sacului herniar, acesta schimbandu-şi parţial traiectul, şi realizând următoarele forme
anatomoclinice.
7
-hernia inghino-peritoneală; testiculul blocheză orificiul profound , iar o parte a sacului se
insinuează între peritoneu şi fascia transversalis;
-hernia inghino-interstiţială; testiculul se opreşte în plin traiect inghinal,iar o parte a sacului se
insinuează între muşchiul oblic extern şi cel intern.
-hernia inghino-superficială ; testiculului blochează orificiul superficial ,iar o parte a sacului se
insinuează între aponevroza muşchiului oblic extern şi tegument.
Herniile inghinale câstigate se produc prin orificiul inghinal profound , deci la nivelul fosei
inghinale laterale, prin mecanismele şi în condiţiile favorizante generale de producere a herniei.
În herniile oblice externe , sacul herniar este situat printre elementele funiculului spermatic la
bărbat, şi cu deosebirile structurale ale acestuia; în cele congenitale faţă de cele dobândite .Sacul
herniar se află totdeauna lateral de pulsaţiile perceptibile clinic ale arterei epigastrice inferioare.
Evolutiv, după poziţia sacului faţă de traiectul inghinal, herniile oblice externe se clasifică :
-punct herniar, în care se află la nivelul orificiului inghinal superficial ;
-hernie interstitială cu sacul în plin canal inghinal;
-buboncelul în care fundul sacului se găseşte la nivelul orificiului inghinal superficial ;
-hernia inghino-funiculara ; cu sacul ce depăşeşte orificiul inghinal superficial ;
-hernia inghino-scrotală ; cu sacul ajuns la nivelul bursei scrotale.
Hernia inghinală la femeie,mul mai rară, este de regulă oblică externă sau câştigate.
În herniile congenitale , întâlnim persistenţa canalului Nuck(omologul canalului peritoneo-
vaginal) care însoţeşte ligamentul rotund spre labia mare.
Ca varietăţi anatomo-clinice , deosebim , în funcţie de situaţia sacului :
-hernia inghino-labială
-hernia inghino-intersiţială
-hernia inghino-properitoneală şi punctul herniar sau hernia inghistată(Cooper)
2.4.2 Hernia inghinală directă

Herniile inghinale directe(fig.10) se produc prin fascia transversalis care acoperă triunghiul
Hesselbach.De obicei sunt hernii difuze , care afectează întregul perete posterior al canalului
inghinal.
Hernia inghinală directă , a doua ca frecvenţă după cea oblică externă , reprezintă circa 20 % din
totalul herniilor şi se poate defini drept protruzia viscelelor abdominale prin foseta mijlocie a
planşeului inghinal.
7
Herniile directe se produc la nivelul fosetelor inghinale medicale , şi sunt supranumite ``de
slăbiciune`` , graţie rezistenţei scăzute pe care o prezintă peretelen la acest nivel (triunghiul
Hesselbach) format doar din fascia transversalis.Sacul herniar al acestora este globulos , cu gât
larg , iar traiectul este anteroposterior.La palpare se percepe defectul parietal larg situat media
pulsaţiile arterei epigastrice inferioare.Este de reţinut faptul că , acest tip de hernie nu ajunge
niciodată la stadiul scrotal., deoarece fascia transversalis , greu extensibilă , se opune migrări
sacului prin orificiul inghinal superficial, parţial obturat de elementele funiculului.Sacul , în
general, nu are tendinţa la ştangulare,iar protecţia o oferă fascia transversalis, face ca hernia să
aibă dimensiuni moderate si să nu depaşească orificiul inghinal superficial .În eventualitatea unei
breşe circumscrise a fasciei transversalis , congenitală probabil, riscul de ştrangulare există.
Etiologic, hernia inghinală directă , recunoaşte o serie de cauze anatomice(inserţia înaltă a
tendonului conjunct sau a transversului abdominal cu supradimensionarea triunghiului
Hesselbach ), asociate celorlalte cauze comune ale herniilor
Fig 10 Hernia inghinala directa
Hernia femurală , considerată în literatura clasică drept entitate separate,reprezintă actualmente o

forma de hernie directă deoarece ea se poduce la nivelul tecii vaselor femurale ,iar acesta nu este
altceva decât expansionarea fasciei transversalis la nivelul coapsei.Cu excepţia unor forme clinice
apărute herniile femurale se încadrează de la început în variantele de hernie cu risc crescut de
recidivă , prin caracteristicile lor anatomice.
Diferenţierea clinică între o hernie directă şi una indirectă este importantă.Rata de recidivă pentru
herniile directe este de 4 ori mai mare decât pentru herniile indirecte.Deşi acest aspect clinic este
deosebit de important ,diferenţierea cu exactitate a defectului nu se poate face decât în proporţie
de 60%din cazuri,chiar de către chirurgii expermentaţi.
Din punct de vedere evolutiv, herniile sunt categorisite în :
-hernii simple
7
-hernii complexe
Acestă diferenţiere este oarecum obligatorie datorită modalităţilor diferite de tratamenet care se
impun în vederea obţinerii unui rezultat de lungă durată.
Asocierea factorilor de risc pentru recidivă (obezitate, constipaţie cronică,boli de colagen ,
hipertrofii de prostate sau boli cornice pulmonare) transformă o hernie simplă intr-una complexă.
Alegerea unui procedeu terapeutic inadecvat,expune pacientul la o calitate redusă a vieţii ,
generate de recidivă , incapacitate de muncă sau complicaţii severe(durere inghinală cronică,
atrofie testiculară )
2.4.3 Hernii inghinale simple beneficiază opţional de tratament chirurgical ,în condiţiile în care
prezenţa lor nu interferează cu activitatea socială şi profesională a pacientului.În schimb ,herniile
complexe, reprezintă un ``must`` chirurgical, datorită riscurilor locale sau cu potenţial vital la
care expun bolnavul.
2.4.4 Herniile inghinale complexe (complicate sau maligne)reprezintă herniile care şi-au pierdut
natura beningnă şi al căror tratament devine dificil.În general sunt herniile neglijate fie de bolnav,
fie de medic datorită fricii de a nu provoca mai mult rău prin tratament decât hernia în sine.
În cadrul herniilor complexe deosebim:
1. Hernii voluminoase ,care sunt acele hernii ale caror dimensiuni depăşesc 10 cm diamentru şi
sunt greu tolerate clinic de bolnav.Peste 88% din ele sunt hernii indirecte.Aceste hernii ,natural
complicate nu mai sunt beningne din următoarele motive:
-volumul mare duce la dificultăţi chirurgicale de discretie ,reducere si refacere
-se asociază întotdeauna cu probleme coexistente(vârsta avansată,stare generală precară ,
obezitate )
-conţinutul intestinal, este mai puţin aderent, mai mult sau mai puţin reductibil şi este aproape
invariabil afectat de tulburări circulatorii cronice
-tegumentele scrotale modificate reprezintă cauza dificultăţilor de refacere sau de vindecare
postoperatorie
-prezenţa tulburărilor respiratorii ,uneori severe, datorită pierderii dreptului de domiciliu.
Incidental este relativ mare uneori ajungând până la 22,7%in studiile multicentrice şi 14,1%in
seriile individuale.Tratamentul pur tisular conduce la o rată de recidivă de 27,5% !
7
2. Herniile recidivate sunt definite ca o ``tumefiere`` reductibilă datorită unui defect parietal
survenind după o operaţie anterioară de hernie inghinală. De la mica recidivă dureroasă marile
hernii recidivate , inestetice, cu efracţionarea întregului perete inghinal posterior , de la
``bombarea`` asimtomatică la ocluzia intestinală ,de la forme aparent simple la adevărate cazuri
invalidate cu limitarea marcată a activităţii profesionale sau cotidiene , hernia inghinală recidivată
este o încercare cu atât mai complexă cu cât este mai mare gradul recidivei.
Incidenţa lor variază larg între 1% pentru centrele specializate şi 30% pentru seriile globale , in
funcţie de procedeul aplicat (mai ales pentru procedeele traditionale).Cu cât urmărirea este mai
lungă şi mai complexă cu atât recidiva creşte.
În literatura de specialitate de azi ,defectele de tehnică chirurgicală sunt principala cauză de
recidivă în hernia inghinală.Este anuntul lui Amid şi împărtăşit de majoritatea herniologilor.
3. Herniile prin alunecare reprezintă protruzia printr-o deschidere a peretelui abdominal a unui
organ retroperitoneal , cu sau fără mezenterul sau ,cu sau fără sacul peritoneal adiacent.
Aceste organe pot fi cecul, colonul ascendant sau apendicul pe partea dreaptă ,sigmoidul pe
stânga ,uterul trompelor ,ovarele,uterele sau vezica urinară pe ambele părţi.Ele reprezintă
conform studiilor din literature , circa 8 % din herniile inghinale cu o proporţie de distribuţie pe
stânga –dreapta variind între 1,5 la 1. Incidenţa herniilor prin alunecare creşte odată cu vârsta:
aproape de 0 înainte de 30 de ani si de 20 % dupa 70 ani.
4. Herniile femurale sunt protruzii ale sacului peritoneal acoperit de grosimea properitonelală ,
care se produc la nivelul tecii femurale.Cea mai frecventă formă de hernie se produce prin
canalul femoral,care este spaţial situate medial de vasele femurale.Sacul poate conţine integral
sau parţial un viscer intraabdominal.
Deşi ,ca frecvenţă ,este a doua variantă de hernie cae apare la nivelul peretelui abdominal, hernia
femurală acopera doar 5%din spectrul lezional al patologiei herniare În practica curentă, o hernie
femurală se diagnostichează la 10 hernii inghinale .Sunt mai frecvent întâlnite la sexul
feminin,raportul fiind de 4:1.
Hernia femurală este creditată în practică şi în literatura medicală cu cea mai mare rată de
recidivă.Când prima refacere eşuează recidiva şi re-recidiva au rate de până la 75% cu procedee
traditionale.Din fericire hernia femurală reprezintă segmental de patologie în care introducerea
protezelor a îmbunătăţit semnificativ rezultatele postoperatorii.
5. Heniile multiple- statisticele clinici Shouldice evidenţiază că 13% din pacienţii cu hernii
inghinale prezintă şi o a doua care necesită tratament chirurgical.Recunoaşterea aceste incidente
impune un diagnostic clinic şi intraoperator exact.Actualmente herniile multiple sunt întâlnite cu
7
o frecvenţă mai mare decât herniile femurale , iar rata de recidivă este mai mare datorită probabil
omisiunii unui sac .Herniile inghinale multiple apar mai frecvent la bărbat decât la femeie,şi apar
cu maximă incidenţă între 50 şi 70 de ani, 75%din cauzuri constituie varietăţi de tip direct –
indirect.
6. Hernii ştrangulate –ştrangularea herniară este reprezentată de construcţia permanentă a
viscerelor conţinute în sacul herniar şi este urmată de dispariţia reductibilităţii şi oprirea
tranzitului intestinal.Ştrangularea reprezintă cea mai serioasă complicaţie a herniei.Cea mai
frecventă cauza de apariţie este nesupunerea purtătorile de hernie la intervenţia chirurgicală.
Riscul de ştrangulare este dependent de mai mulţi factori legaţi de bolnav , fără ca aceştia să fie
indicatori fiabili :
-vârsta-incidenta crescută a ştrangulării apare la decada a 7-a şi a 8-a.
-evoluţia - se asociază cu aproximativ 2,8 % din încercări apar în primele 3 luni de la diagnostic ,
4,5% la 2 ani şi 8,6% la 5 ani.
-ireductibilitatea –prezintă un risc crescut de ştrangularea datorită tulburărilor circulatorii cornice
produse la nivelul mezourilor.
-tipul herniei-statistic ,herniile directe rareori se strangulează.
Operată în primele 36 de ore ,hernia ştrangulată dă o mortalitate de 5%; aceasta ajunge la
80%dacă intervalul de evoluţie este de 7 zile mai mare.
Reducerea ratei de mortalitate rămâne încă o provocare chirurgicală şi de terapie intensive care
nu poate fi influenţată decât prin creşterea procentului de operaţii programate mai ales la grupa
de vârstă peste 65 de ani,cu hernii indirecte,pacienţii purtători de bandaj ortopedic.
S-au mai încercat numerosele clasificări ale herniilor.Aceste clasificări atribuie numere şi litere
diverselor tipuri de hernii inghinale şi au intenţia de a promova un limbaj chirurgical comun.
Câteva dintre ele sunt folosite în practica curentă şi se tinde spre un consens universal.
În 1993, la Conferinţa Internatională de la Indianapolis lucrările s-au încheiat cu o nouă tentativă
de clasificare propusă de Lloyd Nyhus, adoptată şi acceptată ,cel puţin până în prezent.
Criteriile de clasificare vizează aproximativ reperele anatomice şi insistă semnificativ asupra
gradului de demolare a complexului arhitectual inghinal.
Astfel, herniile inghino-femurale se împart în patru tipur cu viza terapeutică sugestivă:
Tipul I
Herniile inghinale oblice externe sau indirecte , în care orificiul profound şi triunghiul
Hesselbach sunt nemodificate.Progresia se opreşte la nivel interstiţial şi cuprinde din vechea
clasificare stadiile :punct herniar şi hernia interstiţială.
7
Tipul II
Prezintă 3 diviziuni:
a.hernii directe
b.hernii indirecte(oblice externe)directizate în stadiul scrotal(include herniile prin alunecare)
c.herniile femurale vizează o categorie ce presupune alterarea topografică şi calitativa a fasciei
transversalis.
Tipul IV
Hernii recidivate:
-directe
-indirecte
-femurale
-combinate
2.5 ETIOPATOLOGIE:
Hernia apare printr-un defect congenital sau performat ,sau printr-o zona slabă a peretelui
abdominal,neprotejată de elementul musculo-aponevrotic.
Hernia inghinală se produce prin zone slabe ale peretelui abdominal din regiunea inghinală şi
reprezintă de departe ,cel mai numeros –şi de aceea cel mai comun –grup de hernii.
Herniile inghinale pot fi congenitale sau câştigate ,iar istoricul familial de hernie inghinală este
intens pozitiv.De aceea , se poate spune că majoritatea herniilor inghinale se transmit
genetic.Toate herniile indirecte sunt congenitalesi se datorează unui process vaginal patent cu
care se naşte pacientul.Procesul vaginal patent se găseşte la 80%din nou-născuţi şi la 59%copii de
vârsta de 1 an.Închiderea continuă până la vârsta de 2 ani.Incidenţa procesului vaginal patent la
adulţi este de 20%.prezenţa potenţialului de dezvoltare a unei hernii nu înseamnă că aceasta se va
şi dezvolta.Trebuie să fie şi alţi factori care să determine incapacitatea fasciei transversalis de a
reţine sacul visceral în orificiul miopectinal.
De aceea hernia inghinală la om , nu se ştie cu precizie nici azi.Ca orice problemă fundamentală
de cauzalitate ,transpusă în domeniul biologiei şi aceasta a avut de -a lungul vremii suficiente
tentative de raspuns imperativ.
Etiologia herniei inghinale a parcus etape istorce,de la cauze congenitale la defecte anatomice, de
la disfuncţii musculo-aponevrotice la sindroame diverse(obezitate, tuşitori cronici, prostatici,
7
cirotici, constipaţi cronici, sarcină). La începutul secolului XX s-a ajuns la teoria unificatoare, că:
hernia se datorează dezechilibrului biomecanic dintre factorii agresivi(efortul fizic
abdominal,presiune viscerală) şi cei protectori ai peretelui abdominal(rezistenţa musculaturii).
Ortostatismul oamenilor, în contrast cu patrupedele ,determină hernierea prin întinderea şi
expunerea regiunii inghinale şi, când hernia este prezentă ,permite caintestinul să cadă în sacul
herniar.
Cauzele favorizante sunt multiple si variate.Determinismul oricarei hernii dobândite este
rezultanta interactiunii a două categorii de forţe:
-rezistenţa peretelui abdominal determinată de modul de alcătuire , cât şi de calitatea structurilor
sale;
-presiunea exercitată dintre interior asupra acestuia reprezentată de gradientul presional al
viscerelor abdominale,la care se adaugă forţe complementare ce strică la un moment dat
echilibrul existent,şi care devine elemental determinat al producerii herniilor în prima categorie,la
structurile anatomice specifice ce caracterizează regiunile herniare.
Se pot adauga şi alţi factori generali ce influentează calitatea acestora, favorizând apariţia
herniilor:
-discolagenoze, în care ţesutul conjunctiv de susţinere este calitativ inferior.Specificul ereditar al
acestei tulburări metabolice,explică afecţiuni din această categorie :picior
plat,varice,hemoroizi,etc;
-boli consumptive,ce afectează trocifitatea peretelui abdominal ca : afecţiuni inflamatorii acute
sau cornice ,neoplazii,etc;
-obezitatea,hipotiroida;
-decomensări ascitice,de origine cardiacă sau hepatică;
-sexul,care prin particularităţi anatomice specifice la femei(bazin cu diametrul transversal mai
mare)explică frecvenţa herniilor femurale la acestea;
-sarcinile repetate explică apariţia unor hernii mai frecvent la sexul feminin(hernii ombilicale)
Factorii favorizanţi explică frecvenţa diferită a herniilor în diferite perioade ale vieţii.Frecvenţa
mare în primul an de viaţă se datoreză factorilor genitali.La maturitate apare o nouă creştere a
frecvenţei legată de profesiune şi de condiţiile de viaţă sau bolile asociate.În sfârşit,la
bătrâneţe,pierderea ponderală,deficitul proteic,bolile cronice explică maximum de frecvenţă
semnalat de diferite statistici.
Cauza dterminantă este efortul fizic , fie că e vorba de eforturi mici, dar repetate(tuşitorii cronici,
constipaţia cronica ,disturia ,etc),fie că e vorba de eforturi mari şi brutale(ridicarea
7
greutăţilor).Asfel ,în urma contracţiei puternice a musculaturii parietale abdominale se produce o
creştere a presiunii intraabdominale,care împinge viscerele la exterior prin zonele herniare.
Presiunii intraabdominale i se impune musculatura abdominală,diafragmul şi planşeul pelvian.În
condiţii normale, între presiunea intraabdominală şi presa abdominală predispune la apariţia
herniilor.Presiunea abdominală prezintă valori variabile şi depinde de :poziţia corpului, presiune
atmosferică,modificări ale conţinutului cavităţii abdominale (tumori,ascita,etc)
Poziţia verticală a corpului determină o creştere a presiunii abdominale în etajul inferior al
abdomenului şi favorizează extreriorizarea unei eventuale hernii.De aceea , bolnavul cu hernie
trebuie examinat şi în picioare , apoi culcat sau în poziţie Tederelnburg,când se constată că hernia
se reduce.
Sistematizând factorii ce contribuie la apariţia herniilor căpătate,îl putem împărţi în două
categorii :cauze favorizante sau predispozante , grupate in jurul factorului anatomobiologic , şi
cauze determinante ,grupate în jurul factorului fiziomecanic.
Toate herniile apar în proporţii egale la sedentări şi la oamenii activi fizic.Activitatea fizică
viguroasă pare să nu prezinte o cauză de hernie inghinală ,dar eforturile extreme pot agrava
factorii predispozanţi şi pot precipita o hernie.
2.6 DIAGNOSTIC:
Brusc, de obicei după efort, hernia devine dureroasă şi nu se mai
reduce. Concomitent, bonlavul prezintă greaţa, vărsaturi alimentare si colici
abdominale. Se remarca oprirea tranzitului intestinal pentru materiile fecale şi
gaze, treptat apare balonare abdominală.
La examenul obiectiv se constată că hernia este renitentain tensiune,
dureroasă, nereductibilă,mata fără pulsiune la tuse. Sensibilitatea maximă a
herniei este la nivelul gatului sacului herniar. Abdomenul este suplu, dar se constată semne
obiective de ocluzie intestinală- meteorism, hiperperistatică,clapotaj, anse destinse.
În cazurile examinate tardiv, putem avea un tablou clinic de ocluzie peritonită (în caz de
perforaţiea ansei ştrangulate). Foarte rar constată la examenul fecal existenţa unui flegmon
piostercoral. El apare datorită izolării ansei intestinale ştrangulate de marea cavitate abdominală
la nivelul gâtului sacului herniar. Ansa ştrangulată se sfacelează, iar lichidul sacului herniar
devine purulent, concomitent apărând reacţie inflamatorie perisaculară importantă.
7
Local găsim toate semnele unei inflamaţii acute care evoluează spre sfacelarea tegumentelor şi
instalarea unei fistule stercorale.
Diagnostic paraclinic
a. Examenele de laborator pot arăta:
Hemoconcentraţie;
-Creşterea ureei la bolnavii care au vărsat mult şi se prezintă tardiv la medic.
b. Radiografia abdominală simplă în ortostatism (examen obligatoriu) evidenţiază imagini
hidroaerice tipice (cuiburi de rândunică).
Diagnosticul pozitiv
În cazul herniei inghinale necomplicate, diagnosticul se pune pe examen clinic local bine efectuat
şi examenul radiologic care evidenţiază:
-Tumora herniară;
-Reductibilitatea herniei prin presiune blândă şi începând de la fundul sacului se reintroduce
conţinutul herniei în cavitatea abdominală (manevra taxis);
-Reapariţia herniei la efort, la tuse si expansiunea ei cu efortul;
-Natura conţinutului;
-Sonoritatea la percuţie şi garguimentul la manevra taxis;
-Senzaţia de masă păstoasă neregulată, mata la percuţie uneori cu frenisment;
-Radiografia abdominală simplă.
În cazul herniei ştrangulate, diagnosticul se pune pe examenul local care arată:
-Renitenţa herniei, tensiunea dureroasă;
-Nereductibilitate;
-Absenţa pulsiunii la tuse;
-Semene de ocluzie:
▪ meteorism
▪ hiperperilstaltică
▪ elapotaj
▪ anse destinse
Pe examene paraclinice care arată:
- hemoconcentraţie
- creşterea ureei sanguine
-imagini hidroaerice pe radiografia abdominala simplă.
În cazul herniei ireductibile, diagnosticul se pune pe:
7
Aspectul voluminous al herniei;
Nereductibilitatea ei.
2.7 EVOLUŢIE SI PROGNOSTIC

Evoluţie variabilă, dar în nici un caz spre vindecare. Evoluţia herniei
este în general lentă şi progresivă, volumul sau mărindu-se cu timpul.
Poate fi suportat ani de zile mai ales când conţinutul sau nu este
reprezentat de intestin.
2.8 COMPLICAŢII
Herniile ştrangulate
Ştrangularea reprezintă complicaţia cea mai gravă şi mai frecventă a
herniilor. Ea determina necroza ischemică a conţinutului herniei. Apare mai
frecvent la femei pentru că herniile femurale şi ombilicale se ştrangulează
des.
Ştrangularea apare de obicei in herniile de dimensiuni mici cu margini fibroase.
2.9 TRATAMENT
Tratamentul cuprinde trei aspecte:
a. profilactic;
b. curativ;
c. al complicaţiilor,
a. Tratamentul profilactic
Profilaxia herniilor, constă în tratament tonifiant al musculaturii
abdominale prin exrciţii fizice ca:
-Mersul pe jos, drumeţia, unele sporturi cum ar fi călăria,
scrima, gimnastica şi mai ales înotul.
-Tratamentul balnear în staţiuni ca: Predeal, Păltiniş, Covasna,Govora;
-Hidroterapie în staţiuni ca: Felix, Eforie Nord;
-Evitarea şi tratarea complicaţiilor;
-Evitarea şi tratarea tulburărilor in mictiune;
-Climatoterapie în cazul slăbirilor accentuate pentru refacerea
7
rapidă în greutate şi a forţei fizice;
-Tratarea obezităţii prin regim alimentar corespunzător şi o
activitate fizică educativă;
-Tratarea bronşitelor cornice, o tulburare digestivă, în staţiuni ca:
Cheia, Govora, Lacul Roşu, Caciulata, Slanic Moldova;
-Evitarea eforturilor fizice mari.
Cu toată diversitatea procedeelor medicale şi balneo - fizico -
terapice folosite în tratarea şi prevenirea herniilor, tratamentul chirurgical
rămâne cea mai radicală formă de tratament şi odată diagnosticată
hernia trebuie operată indiferent de mărimea, simptomatologia sau
regiunea în care s-a dezvoltat.
b. Tratamentul curativ
Este numai chirurgical, după cum se refac planurile aponevrotice ale
canalului inghinal şi după raportul acestor planuri cu cordonul spermatic (la
bărbaţi) deosebim:
-Procedee anatomice;
-Procedee prefuniculare;
-Procedee retrofuniculare.
În cazurile cu orificii foarte largi şi aplazii a peretelui abdominal se pot
utiliza plastiile cu şiret de piele dezepidermizată, plastia cu fascia lată cu
piele dezepidermizată sau cu proteze (plase din materiale plastice, tantal,
nylon). Cura herniilor la femeie - se poate desfiinţa canalul inghinal (cu sau
fără rezecţia ligamentului rotund) şi solidariza planurilor musculo -
aponevrotice, rezultatele fiind mai bune.
Bolnavul operat trebuie să evite orice efort fizic 6 luni şi orice efort
mare în permanenţă.
c. Tratamentul complicaţiilor
Hernia ştrangulată trebuie considerată o urgenţă chirurgicală
absolută care se va opera la prezentare sau imediat după corectarea
disfuncţiilor vitale majore. Dacă, după suprimarea cauzei strangulării, ansa
prezintă leziuni certe de nercroză se impune rezecţia ei în zona sănătoasă
(enterectomia). Dacă hernia ştrangulată realizează o ocluzie intestinală se
impune un tratament adecvat pre -, intra -, şi postoperator
7
CAPITOLUL III
3. STUDIU DE CERCETARE A MORBIDITĂŢII SPITALIZATE SPECIFICE PRIN
HERNIA INGHINALĂ
I. INTRODUCERE
Morbiditatea spitalizată studiază frecvenţa bolii în condiţii de spitalizare. Pentru morbiditatea
spitalizată informaţiile se culeg din foile de observaţii ale pacienţilor însă, conform lui Berkson,
nu este reprezentativă pentru morbiditatea din teritoriul arondat spitalului, deoarece internările
depind de:
- dotarea spitalului;
- numărul de paturi;
- pregătirea şi comportamentul personalului;
- dorinţa bolnavilor de a se interna;
- frecvenţa mare a internării la sexul feminin;
- internarea bolnavilor şi din alte teritorii;
- în spital ajung numai formele grave de boală.
Utilizarea exclusiv a morbidităţii spitalizate pentru caracterizarea unei populaţii conduce la

rezultate eronate descrise sub numele de „paralogismul lui Berkson”.
Indicatori utilizaţi pentru morbiditatea spitalizată sunt:
 indicele morbidității specifice spitalizate = (număr bolnavi cu boala x/total cazuri
internate)x 100
 indicele duratei de spitalizare pentru o anumită afecțiune = (număr zile de spitalizare
boala x/total zile spitalizare)x 100
Hernia este o afecţiune a peretelui abdominal caracterizată prin apariţia unei soluţii de
continuitate a peretelui abdominal la nivelul unei zone anatomice cu rezistenţă mecanică natural
scăzută şi exteriorizarea spontană, parţială sau totală, temporară sau permanentă, a unuia sau
mai multor viscere abdominale învelite în structuri parietale restante (peritoneu şi tegument).
II. MATERIAL ŞI METODĂ
II.1. Tipul studiului: studiu epidemiologic analitic, transversal

II.2. Anul de referinţă:2014
II.3. Populaţia de referinţă:185pacienţi internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu cu
diagnosticul de hernie inghinală în perioada 01.01.2014-31.12.2014;
II.4. Sursa datelor: Serviciul Informatică şi Statistică al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă
Sibiu. Aceste date au fost centralizate realizându-se o bază de date primară cu 24 itemi:
Nr. Crt. Itemi

1 Secție
7
Nr. Crt. Itemi
2 Nr. Foaie de Observaţie
3 Data Internării
4 Data Externării
5 Nr zile internare
6 Data Naşterii
7 Vârsta
8 Grupa vârstă
9 Cod grupa de vârstă
10 Sex
11 Cod Sex
12 Mediu
13 Cod Mediu
14 Localitate
15 Tip Internare
16 Criteriu la Internare
17 Tip Externare
18 Starea la Externare
19 Cod Diagnostic1
20 Diagnostic1
21 Cod Diagnostic2
22 Diagnostic2
23 Cod ICP
24 Procedura
Din baza de date primară s-au selectat un număr de 17 itemi apoi, cele 17 serii de valori, au fost
centralizate şi analizate.
II.5. Variabilele analizate:
Variabilă Denumire variabilă Tip variabilă

V1 Secție Variabilă calitativă
V2 Nr zile internare Variabilă cantitativă
V3 Vârsta Variabilă cantitativă
V4 Grupa vârstă Variabilă calitativă
V5 Cod grupa de vârstă Variabilă cantitativă
V6 Sex Variabilă dicotomială
V7 Cod Sex Variabilă cantitativă
V8 Mediu Variabilă dicotomială
V9 Cod Mediu Variabilă cantitativă
V10 Localitate Variabilă calitativă
V11 Tip Internare Variabilă calitativă
V12 Criteriu la Internare Variabilă calitativă
V13 Tip Externare Variabilă calitativă
V14 Starea la Externare Variabilă calitativă
7
Variabilă Denumire variabilă Tip variabilă
V15 Diagnostic1 Variabilă calitativă
V16 Diagnostic2 Variabilă calitativă
V17 Procedura Variabilă calitativă
Pentru variabilele calitative şi variabilele dicotomiale s-au atribuit valori numerice, în vederea
analizei statistice, după cum urmează:
 V4 – grupa de vârstă - s-au grupat pacienţii pe grupe de vârstă cincinale, obţinându-se
structura pe 19 grupe de vârstă:
Grupa de
vârstă Valoarea atribuită
0-1 an 1
1-4 ani 2
5-9 ani 3
10-14 ani 4
15-19 ani 5
20-24 ani 6
25-29 ani 7
30-34 ani 8
35-39 ani 9
40-44 ani 10
45-49 ani 11
50-54 ani 12
55-59 ani 13
60-64 ani 14
65-69 ani 15
70-74 ani 16
75-79 ani 17
80-84 ani 18
85+ ani 19
 V6 – Sex – variabilă dicotomială: s-a atribuit valoarea 1 pentru sexul masculin (M) şi
valoarea 2 pentru sexul feminin (F);
 V8 – Mediul de rezidenţă: s-a atribuit valoarea 1 pentru mediul urban (U) şi valoarea 2
pentru mediul rural (R).
II.6. Descrierea metodei de cercetare:

Analiza morbidităţii spitalizate specifice prin hernie inghinală pentru lotul de studiu din Spitalul
Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu în anul 201.
Pentru prelucrarea statistică a datelor s-au aplicat metode matematice şi statistice.

S-au calculat indicatorii pentru morbiditatea spitalizată prin hernie inghinală
 indicele morbidității specifice spitalizate prin hernie inghinală= (număr bolnavi cu hernie
inghinală/total cazuri internate)x 100
 indicele duratei de spitalizare pentru pacienții cu hernie inghinală= (număr zile de
spitalizare pentru pacienții cu hernie inghinală/total zile spitalizare)x 100
7
Pentru fiecare şir de valori ale variabilelor numerice s-au calculat în Excel parametrii statistici:
 Media(utilizându-se funcţia AVERAGE),
 Deviaţia Standard(utilizându-se funcţia STDEV)
 S-a calculat Coeficientul de Variaţie respectiv, deviaţia standard redată procentual după
formula:
σ *100
cV  
Mp
Unde:
cV – coeficientul de variaţie;
σ – deviaţia standard;
Mp – media ponderată.
Semnificaţie:
- cV<±10% - dispesie mică a seriei de valori, omogenitate mare;
- cV>±10% şi <±20% - dispersie mijlocie, colectivitate mai puţin omogenă;
- cV>±20% - dispersie foarte mare a seriei de valori, lipsa unei omogenităţi a
colectivităţii.
 S-au mai luat în considerare: valoarea minimă şi valoarea maximă.
Toate rezultatele au fost grupate (simplu, complex şi repetat) pe caracteristici cantitative şi
calitative şi s-au obţinut grupe omogene pentru analiza materialului obţinut iar rezultatele analizei
şi sintezei au fost prezentate în tabele şi grafice.
III. REZULTATE ŞI DISCUŢII
III.1. Indicatori ai morbidităţii spitalizate prin hernie inghinală

În anul 2014, au fost internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă un număr total de 37903
pacienţi însumând un număr total de 273146 zile spitalizare. Din totalul de pacienţi internaţi, un
număr de 185 pacienţi au avut diagnosticul de hernie inghinală însumând un total de 904zile
spitalizare.
Astfel:
 indicele morbidității specifice spitalizate prin hernie inghinală a fost de 0.49%;
 indicele duratei de spitalizare pentru pacienții cu hernie inghinală a fost de 0.33%.
III.2. Parametri statistici pentru variabilele numerice ale lotului de studiu
Număr Deviaţia Coeficient de

Variabila Minim Maxim Media
pacienţi Standard variaţie
Zile de 185 1 34 17.50 11.67 ±66.67%
spitalizare
Vârsta 185 1 91 58.47 23.00 ±39.34%
Grupa de vârstă 185 1 19 13.32 4.02 ±30.15%
Sex 185 1 2 1.10 0.64 ±57.85%
Mediu 185 1 2 1.36 0.45 ±33.28%
a. Variabila număr zile de spitalizare: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează

la valoarea 17.50 zile, valorile extreme fiind minim 1 zi şi maxim 34 zile. Pentru o deviaţie
7
standard calculată de 11.67 coeficientul de variaţie este de ±66.67% ceea ce exprimă o
dispersie de la medie foarte mare, omogenitatea seriei de valori fiind foarte mică.
b. Variabila vârsta: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează la valoarea 58.47
ani, valorile extreme fiind minim1ani şi maxim 91ani. Pentru o deviaţie standard calculată de
23.00 coeficientul de variaţie este de ±39.34% ceea ce exprimă o dispersie mare
colectivitatea fiind mai puţin omogenă.
c. Variabila grupa de vârstă: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează la
valoarea 13.32 (grupa de vârstă 70-74 ani), valorile extreme fiind minim1şi maxim 19.
Pentru o deviaţie standard calculată de 4.02 coeficientul de variaţie este de ±30.15% ceea ce
exprimă o dispersie mare, colectivitatea fiind mai puţin omogenă.
d. Variabila sex: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează la valoarea 1.10
(semnificând predominanţa sexului masculin), valorile extreme fiind minim 1 şi maxim 2.
Pentru o deviaţie standard calculată de 0.64 coeficientul de variaţie este de±57.85% ceea ce
exprimă o dispersie de la medie foarte mare, omogenitatea seriei de valori fiind foarte mică.
e. Variabila mediu: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează la valoarea 1.36
(semnificând predominanţa pacienţilor din mediul urban, valorile extreme fiind minim 1 şi
maxim 2. Pentru o deviaţie standard calculată de 0.45coeficientul de variaţie este de
±33.28% ceea ce exprimă o dispersie de la medie foarte mare, omogenitatea seriei de valori
fiind foarte mică.
III.3. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după secţie
Tabel 1 – Repartiţia pacienţilor internaţi cu hernie inghinală în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă
Sibiu, după secţie, an 2014
Secție Frecvenţă Pondere (%)

Chirurgie generală 184 99.46%
Medicină internă 1 0.54%
Total 185 100.00%
7
Grafic 1 - Structura pacienţilor internaţi cu hernie în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, după
secţie, an 2014
În anul 2014 au fost internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă un număr de 185
pacienţi cu hernie inghinală din care184 pacienţi, reprezentând un procent de 99,46%, au fost
internaţi pe secţia Chirurgie generală,1 pacient, reprezentând 0,54% a fost internat pe secţia
Medicină internă (Tabel 1, Grafic 1).
III.4. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după grupa de vârstă
Sibiu, după grupa de vârstă , an 2014
Cod Grupa de Frecvenţ

Grupa de vârstă Pondere (%)
vârstă ă
1 0-1 ani 1 0.54%

5 15-19 ani 1 0.54%
6 20-24 ani 4 2.16%
7 25-29 ani 10 5.41%
8 30-34 ani 5 2.70%
9 35-39 ani 9 4.86%
10 40-44 ani 15 8.11%
11 45-49 ani 15 8.11%
12 50-54 ani 10 5.41%
13 55-59 ani 12 6.49%
14 60-64 ani 18 9.73%
15 65-69 ani 21 11.35%
16 70-74 ani 25 13.51%
17 75-79 ani 22 11.89%
18 80-84 ani 11 5.95%
19 85+ ani 6 3.24%
TOTAL 185 100.00%
7
Grafic 2 - Structura pacienţilor internaţi cu hernie inghinală în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă
Sibiu, după grupa de vârstă, an 2014
Din totalul pacienţilor internaţi cu hernie inghinală în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă
în anul 2014, pe primul loc s-au aflat pacienţii din grupa de vârstă 70-74 ani, respectiv 25 pacienţi
reprezentând 13,51%, urmaţi de pacienţii din grupa de vârstă 75-79 ani (11,89%), urmaţi de
pacienţii din grupa de vârstă 65-69 ani cu procent de 11,35%, apoi de pacienţi din grupa de vârstă
60-64 ani (9,73%),urmaţi de pacienţii din grupa de vârstă 40-44 ani și 45-49 ani (8,11%), apoi de
pacienţii din grupa de vârstă 55-59 ani (6,49%), apoi de pacienţi din grupa de vârstă 80-84 ani
(5,95%), urmaţi de pacienţii din grupa de vârstă 25-29 ani și 50-54 ani cu procent de 5,41%, apoi
de pacienţi din grupa de vârstă 35-39 ani (4,86%), urmaţi de pacienţii din grupa de vârstă 85+ ani
cu procent de 3,24%, apoi de pacienţii din grupa de vârstă 30-34 ani (2,70%), urmaţi de pacienţii
din grupa de vârstă 20-24 ani cu procent de 2,16%, iar ponderea cea mai mică o reprezintă
pacienții din grupa de vârstă de 15-19 ani și 0-1 ani,cu procent de 0,54% (Tabel 2, Grafic 2).
III.5. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după sex
Sibiu, după sex , an 2014
Sex Frecvenţă Pondere (%)

M 165 89.19%
F 20 10.81%
Total 185 100.00%
7
Sibiu, după grupa sex, an 2014
pacienţi cu hernie inghinală din care, ponderea cea mai mare cu o frecvență de 165 pacienţi
reprezentând un procent de 89,19%, au fost de sex masculin, iar 20 pacienţi (10,81%) au fost de
sex feminin (Tabel 3, Grafic 3).
III.6. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după mediul de rezidenţă
Sibiu, după mediul de rezidență, an 2014
Mediu Frecvenţă Pondere (%)

Rural 68 36.76%
Urban 117 63.24%
Total 185 100.00%
7
Grafic4 - Structura pacienţilor internaţi cu hernie inghinală în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă
Sibiu, după mediul de rezidență, an 2014
pacienţi cu hernie inghinală din care, 117 pacienţi, reprezentând un procent de 77,32% au fost din
mediul urban, iar 68 pacienți (22,68% ) au fost din mediul rural (Tabel 4, Grafic 4).
III.7. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după tipul de internare
Tabel 5 – Repartiţia pacienţilor internaţi cu .hernie inghinală în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă
Sibiu, după tipul de internare, an 2014
Tip internare Frecvenţă Pondere (%)

Trimitere medic de familie 43 23.24%
Trimitere medic specialist ambulatoriu 73 39.46%
Urgență 69 37.30%
Total 185 100.00%
7
Sibiu, după tipul de internare, an 2014
Majoritatea pacienţilor internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă cu hernie

inghinală, respectiv 73 pacienţi, reprezentând 55,30% au fost internaţi cu trimitere de la medic
specialist, 69 pacienţi, reprezentând un procent de 37,30% au fost internaţi ca urgență, iar 43
pacienți, reprezentând 13,96% au avut trimitere de la medicul de familie pentru internare
(Tabel 5, Grafic 5).
III.8. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după criteriul la internare
Sibiu, după criteriul de internare, an 2014
Criteriu internare Frecvenţă Pondere (%)

Tratament 114 61.62%
Urgență 71 38.38%
Total 185 100.00%
Sibiu, după criteriul de internare,an 2014
pacienţi cu hernie inghinală din care,114 pacienţi, reprezentând un procent de 87,69% au fost
internaţi pentru tratament, iar 71 pacienţi, reprezentând 38,38% au fost internaţi de urgenţă
(Tabel 6, Grafic 6).
7
III.9. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după diagnostic
Sibiu, după diagnostic, an 2014
Diagnostic Frecvență Pondere (%)

Hernie bilaterală cu obstrucție,cu cangrenă,
recidivantă 3 1.62%
Hernie bilaterală fără obstrucție, fără cangrenă,
nerecidivantă 10 5.41%
Hernie unilaterală cu obstrucție fără gangrenă 3 1.62%
Hernie bilaterală cu obstrucție cu gangrenă,
Hernie bilaterală cu obstrucție fără gangrenă,
nespecificată ca recidivantă 95 51.35%
Hernie unilaterală cu obstrucție,cu gangrenă,
Hernie bilaterală cu obstrucție, nespecificată 7 3.78%
Hernie bilaterală fără obstrucție, fără gangrenă,
nespecificată ca recidivantă 14 7.57%
Total 185 100.00%
Sibiu, după diagnostic, anul 2014
7
Din cei 185 pacienţi cu hernie inghinală internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă în
anul 2014, pondera cea mai mare o reprezintă pacienții cu diagnosticul de hernie bilaterală cu
obstrucţie, fără gangrenă, nespecificată ca recidivantă,cu o frecvență de 95 pacienți, reprezentând
o pondere de 51,35%. Un număr de 28 pacienţi (15,35%) au fost diagnosticaţi cu Hernie
unilaterală cu obstrucție,cu gangrenă, recidivantă, 25 pacienţi (13,51%) au avut diagnosticul de
Hernie bilaterală cu obstrucție cu gangrenă, recidivantă, 14 pacienţi (7,57%) au avut diagnosticul
de hernie bilaterală fără obstrucție, fără gangrenă, nespecificată ca recidivantă, iar ponderea cea
mai mică o reprezintă pacienții cu Hernie bilaterală cu obstrucție,cu cangrenă, recidivantă cu o
frecvență de 3 pacienți, reprezentând 1,62% (Tabel 7, Grafic 7).
III.10. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după tipul de externare
Sibiu, tipul de externare, an 2014
Tip externare Frecvenţă Pondere (%)

Externat 183 98.92%
Externat la cerere 2 1.08%
Total 185 100.00%
Sibiu, după tipul de externare,an 2014
Din totalul de 185 pacienţi cu hernie inghinală internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de
Urgenţă în anul 2014, majoritatea, 183 pacienți (98,92%) au fost externaţi normal,iar 2 pacienţi
(1,08%) au fost externaţi la cerere (Tabel 8, Grafic 8).
III.11. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după starea la externare
Sibiu, după starea de externare, an 2014
7
Stare la externare Frecvenţă Pondere (%)

Ameliorat 9 4.86%
Staționar 2 1.08%
Vindecat 174 94.05%
Total 185 100.00%
Sibiu, după starea de externare, an 2014
După starea la externare, din totalul de 185 pacienţi internaţi în Spitalul Clinic Judeţean
de Urgenţă cu hernie inghinală în anul 2014, un număr de 174 pacienți, reprezentând un procent
de 94,05% au avut o stare vindecat, 9 pacienţi (29,03%) au avut o stare ameliorată, 2 pacient
(7,41%) a avut o stare staţionară (Tabel 9, Grafic 9).
III.12. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după procedură
Sibiu, după procedura, an 2014
Frecvenţ Pondere
Procedură
ă (%)
Colecistomia laparoscopică 13 7.03%
Cura chirurgicală a herniei femurale unilaterale 14 7.57%
Cura chirurgicală a herniei inghinale bilaterale 11 5.95%
Cura chirurgicală a herniei inghinale unilaterale 9 4.86%
Cura laparoscopică a herniei inghinale unilaterale 25 13.51%
Cura laparoscopică a herniei inghinale bilaterale 40 21.62%
Cura radicală a fistulei 45 24.32%
Cura chirurgicală a herniei ştrangulate, încarcerate sau
blocate 28 15.14%
Total 185 100.00%
7
Sibiu, după procedură, an 2014
După criteriu de procedură, din totalul de 185 pacienţi internaţi în Spitalul Clinic Judeţean
de Urgenţă cu hernie inghinală în anul 2014, ponderea cea mai mare cu o frecvență de 45
pacienți, reprezentând 24,35 au avut o procedură cura radicală a fistulei, urmată de 40 pacienți
(21,62%) au avut o procedură cura laparoscopică a herniei inghinale bilaterale, iar pondera cea
mai mică au avut ca procedură cura chirurgicală a herniei inghinale unilaterale cu o frecvență de
9 pacienți, reprezentând 4,86% (Tabel 10, Grafic 10).
IV. CONCLUZII
1. Din studiul de cercetare morbidităţii spitalizate specifice prin hernie inghinală reiese ca în anul
2014 dintr-un număr total de 37903pacienţi,185 pacienți reprezentând o pondere de 0.49% au
avut diagnosticul de hernie inghinală. Aceștia au fost spitalizaţi între 1zi şi maxim 34 zile,
însumând un număr total de 904 zile de spitalizare, respectiv 0.33% din numărul total de zile de
spitalizare pe anul 2014 în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu.
2. După variabila număr zile de spitalizare: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează
la valoarea 17.50 zile, valorile extreme fiind minim 1 zi şi maxim 34 zile.
3. După variabila secție ponderea cea mai mare o dețin pacienții internaţi pe secţia Chirurgie
generală, cu o frecvență de 184 pacienţi, reprezentând un procent de 99,46%.
7
4. După variabila vârsta: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează la valoarea 58.47
ani, valorile extreme fiind minim1 an şi maxim 91ani. Grupa de vârstă 70-74 ani având ponderea
cea mai mare, respectiv 25 pacienţi, reprezentând 13,51%, iar ponderea cea mai mică o reprezintă
pacienții din grupa de vârstă de 15-19 ani și 0-1 ani,cu procent de 0,54% .
5. După variabila sex: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează la valoarea 1.10
(semnificând predominanţa sexului masculin), respectiv 165 pacienţi reprezentând un procent de
89,19%, au fost de sex masculin, iar 20 pacienţi (10,81%) au fost de sex feminin.
6. După variabila mediu: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează la valoarea 1.36
(semnificând predominanţa pacienţilor din mediul urban) cu o frecvență de 117 pacienţi,
reprezentând un procent de 77,32% au fost din mediul urban, iar 68 pacienți (22,68% ) au fost din
mediul rural.
7. Majoritatea pacienţilor internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă cu hernie inghinală,
respectiv 73 pacienţi, reprezentând 55,30% au fost internaţi cu trimitere de la medic specialist.
Un număr de 114 pacienţi, reprezentând un procent de 87,69% au fost internaţi pentru tratament.
Pondera cea mai mare o reprezintă pacienții cu diagnosticul de hernie bilaterală cu obstrucţie,
fără gangrenă, nespecificată ca recidivantă, cu o frecvență de 95 pacienți, reprezentând o pondere
de 51,35%, iar ponderea cea mai mică o reprezintă pacienții cu Hernie bilaterală cu obstrucție,cu
cangrenă, recidivantă cu o frecvență de 3 pacienți, reprezentând 1,62%.Majoritatea, 183 pacienți
(98,92%) au fost externaţi normal, iar 2 pacienţi (1,08%) au fost externaţi la cerere.
8. Starea la externare, pondrea cea mai mare cu o frecvență de 174 pacienți, reprezentând un procent
de 94,05% au avut o stare vindecat, iar ponderea cea mai mică, 2 pacienți (7,41%) au avut stare
staţionară.
9. După criteriu de procedură, ponderea cea mai mare cu o frecvență de 45 pacienți, reprezentând
24,35 au avut o procedură cura radicală a fistulei, iar pondera cea mai mică au avut ca procedură
cura chirurgicală a herniei inghinale unilaterale cu o frecvență de 9 pacienți, reprezentând 4,86%.
CAPITOLUL IV
4. PREGATIREAPREOPERATORIE ŞI INGRIJIREA
POSTOPERATORIE A PACIENTULUI CU HERNIE INGHINALĂ
7
PREGĂTIREA PREOPERATORIE
1.Pregatirea generală preoperatorie.
Pregatirea generala preoperatorie, constă în examenul clinic şi paraclinic, pregătirea psihică,

îngrijiri igienice, urmărirea funcţională, vitală şi vegetativă, precum şi observarea schimbării în
starea bolnavului şi regimul dietetic preoperator.
A. Examenul clinic
Acesta este efectuat de catre medicul chirurg, ajutat de cadrul mediu sanitar şi pune în evidenţă
starea fiziologică a bolnavului dând totodată posibilitatea depistării unor deficiente ale
organismului şi ale unor boli însoţitoare. El este completat de examinări paraclinice.
B. Pregatirea psihică
Bolnavul este informat despre necesitatea intervenţiei chirurgicale, riscul, eventualele mutilări şi i
se cere consimţământul.
Se fixează data aproximativă a intervenţiei.
Bolnavul este încunjurat cu solicitudine şi atenţie.
Se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinişte.
Balnavului i se crează o stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut.
I se asigură legătura cu aparţinătorii.
C. Ingrijiri igienice
Dacă starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi îndrumat, ajutat să facă baie sau duş,
urmat de igiena cavităţii bucale, îngrijirea părului, tăierea unghiilor.
Asanarea focarului de infecţie. Se efectuează controlul stomatalogic la invitaţia medicului şi dacă

este cazul, se efectuează control stomatologic.
7
D. Urmărirea funcţiilor vitale
- măsurarea şi notarea temperaturii;
- măsurarea şi notarea pulsului;
- observarea şi notarea respiraţiei (la indicaţia medicului);
- măsurarea şi notarea T.A.;
- observarea diurezei;
- observarea scaunului.
2.Pregătirea din preziua operaţiei
A. Pregătirea generală
- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- evacuarea intestinului, clisma (dacă nu sunt contra indicaţii);
- asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
B. Pregătirea locală
-tăieturi (poartade intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea dezinfecţiei);
- se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter (cu grijă să nu se scurgă eter pe
regiunea perianală);
- se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);
- se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.
7
Pregătirea din dimineţta intervenţiei:
- se întrerupe alimentaţia. Bolnavul nu mănâncă cel puţin 12 ore înaintea intervenţiei

chirurgicale;
- îmbrăcarea se face cu cămaşa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbaţi) şi şosete în
picioare.
- protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite într-o bucată de tifon şi puse în noptiera
bolnavului;
- bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
- depistarea semnelor de anaxie manifestate prin cianoza la nivelul extremităţilor);
- golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se efectuează sondaj
vezical;
- se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric (fenabarbital). Se

administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora injectării sunt indicate de medicul
anestezist.
3. Pregătirea specială a bolnavilor cu risc operator
Îngrijirile acordate acestora, urmăresc să corecteze deficienţele organismului şi să

restabilească echilibrul fiziologic pentru a suporta actul operator şi pentru a evita complicaţiile ce
se pot produce, atât în timpul intervenţiei cât şi după aceasta.
ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII ALE BOLNAVILOR

Îngrijirile postoperatorii încep imediat după intervenţia chirurgicală şi
durează până la vindecarea completă a bolnavului.
Îngrijirile postoperatorii se acordă în funcţie de natura intervenţiei, de
7
complicaţiile care au suferit intraoperator, de felul anesteziei şi pentru
starea generală a bolnavului.
Scop: îngrijirile postoperatorii se acordă pentru stabilirea funcţiilor
organismului, asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea infecţiilor.
ÎNGRIJIRILE POSTOPERATORII
După intervenţia chirurgicală pacientul este transportat de la masa de operaţie la pat cu targa, bine
acoperit. După anestezie generală şi de conducere (rahianestezie, anestezie peridurală) este
necesară supravegherea atentă până la trezire.
Îngrijirile postoperatorii se pot împârţi în trei faze:
- faza de trezire
- faza de îngrijiri imediate
- perioada intermediară
În prima fază pacientul este de regulă aşezat în decubit dorsal cu capul într-o parte, se aspiră
traheea şi se administrează oxigen până la trezire. Mandibula este menţinută manual, sau se
montează o pipă Guedel care-l fereşte de pericolul “înghiţirii” limbii. Poziţia poate fi în decubit
ventral (după escare), Trendelenburg (în caz de hemoragii, lipotimii), decubit lateral (pt
favorizarea unor drenaje), poziţie semişezândă Fowler (insuficienţa cardiacă, insuficienţa
respiratorie).
Este supravegheat în sala de trezire 2-4 ore, până când semnele vitale redevin stabile, apoi în
salon sau în unitatea de îngrijiri intensive (reanimare şi terapie intensivă ICU).
Cauze de morbiditate şi mortalitate postoperatorie imediată sunt:
- insuficienţa respiratorie ac
- insuficienţa cardio-vasculară ac
- dezechilibrele hidroelectrolitice ac
Echipa de anestezie are responsabilitatea urmăririi stării generale a bolnavului, iar cea
chirurgicală plaga operatorie şi consecinţele directe. Se monitorizează semnele vitale:
înregistrarea TA, puls, EKS, frecventa respiratorie, la 15 - 30 min, până la stabilizarea acestora.
Pot apare incidente imediate:
-vărsaturi postanestezice - necesiţă tavita renală, supraveghere
-agitaţie anormală - se administrează sedative
7
-durere intensă la nivelul plăgii chirurgicale – antalgice
-retenţie de urină - se evacuează prin sonda uretrală
-sughiţul - datorită iritaţiei nervului frenic
-frison – se combate prin încălzire, de asemenea încălzirea lichidelor de perfuzie, eventual
administrarea unui preparat de calciu iv
Criterii pentru internarea în ICU:
- Riscuri importante legate de intervenţie majoră
- Necesarul măsurătorilor biologice continue, monitorizării fidele 24 din 24 ore
-Necesarul asistenţei funcţiilor vitale:
•asistenţa ventilatorie continuă

•terapia socului, insuficienţei cardio-vasculare, şi renale potenţiale
• echilibrului hidro-electrolitic, dezechilibrelor metabolice, termice, sau altele
ameninţătoare de viaţă
• terapia stărilor infecţioase grave, sau toxemiei
În faza de îngrijiri imediate, în următoarele ore, din ziua intervenţiei, se urmăresc o serie de
măsuri:
Poziţia în pat, mobilizarea. Pacientul în decubit (dorsal, ventral, sau lateral), şezut, sau
poziţia Trendelenburg, şi se mobilizează activ (sau pasiv) la fiecare 1-2 ore.
Îngrijirile respiratorii. Iniţial este încurajat să respire spontan, apoi este stimulat să respire
profund. Mobilizarea în continuare 8-12 ore previne atelectazia pulmonară.
Funcţia renală şi vezicală. Cateterul vezical permite măsurarea precisă a diurezei; în cazul
micţiunii spontane aceasta se produce de regulă la 6 - 8 ore postoperator.
Echilibrul hidro-electrolitic. După anestezia generală repausul oral este de regulă 6-8 ore,
apoi se pot administra lichide. Se face bilanţul “intrări / ieşiri”.
Drenajele. Se verifică sistemul de drenaj, funcţionalitatea; cantitatea şi calitatea lichidelor

exteriorizate.
Medicamente. Se administrează tratament simptomatic: antalgice, sedative, antiemetice,

în funcţie de indicaţie antibiotice, anticoagulante etc. Reluarea tratamentului preoperator:
digitalina, insulina, corticosteroizi.
7
Laborator. În funcţie de caz, se fac analize de sânge (hemograma, biochimie), examene
radiologice.
Perioada intermediară este în continuare pe durata spitalizării. Obişnuit, pacientul recuperează

cea mai mare parte a funcţiilor de bază, devine capabil să presteze diferite activităţi care-i permit
să părăsească spitalul.
Durerea postoperatorie spontană durează de regulă 24 ore, dacă persistă sau reapare poate
semnifica o complicaţie inflamatorie locală.
•Depinde de traumatismul operator, durata, tipul de incizie, gradul retracţiei parietale
pentru expunera structurilor profunde (o tehnică uşoară, rapidă, şi o bună relaxare
muscularaă determină durere redusă)
• Durerea este accentuate de mişcări ce creează tensiune asupra inciziei (tuse, respiraţie
profundă), spasme musculare (chirurgia ortopedică)
• Are caracter individual: este legată de factori fizici, etnici, sex; factorii emoţionali
(anxietate, incertitudine, oboseală) facilitează transmisia nociceptivă la nivel medular,
scăzând pragul de percepţie al durerii şi perpetuând această senzaţie
• Determină: a) raspunsuri segmentare (medulare) ce produc spasme ale musculaturii

scheletice, spasme vasculare, diminuarea activităţii gastro-intestinale, şi b) răspunsuri
suprasegmentare (inclusiv corticale) ce produc perturbări ventilatorii, circulatorii, şi
endocrine.
• Efectele adverse ale durerii.
Pacienţii evită să respire profund şi să tuşească, scade capacitatea vitală (aprox 50 % din
valoarea preoperatorie) şi se acumulează secreţiile bronşice, conducând la atelectazie.
Inhibarea peristaltismului intestinal (prin hiperreactivitate simpatică reflexă) produce

distensie abdominală, greţuri, vărsături.
Reducerea activităţii fizice conduce la staza venoasă, cu risc trombo-embolic.
Eliberarea catecolaminelor cresc tonusul simpatic şi sarcina cordului.
• Tratamentul durerii, este complex.
7
Comunicarea cu pacientul este foarte eficientă; supravegherea frecventă, ascultarea
problemelor, scad consumul de antalgice. Acestea se administrează pe cale generală
(opioide sau neopioide). Analgezia regională interesează spaţiul peridural, plexuri
nervoase, sau nervi periferici.
Antalgicele opioide, narcotice (morfina, petidina) sunt eficiente, cu excepţia spasmelor

musculare. Nu determină dependenţa sub 7-10 zile. Administrarea pe cale generală are
efecte adverse: detresa respiratorie, încetinirea motilităţii gastro-intestinale, vărsături;
administrate peridural practic nu au efecte adverse.
Alte antalgice opioide (pentazocin, codeina), sau comune, sunt de regulă eficiente.
Analgezia regională poate fi cu acţiune prelungită (bupivacaina). Similar, anestezia

peridurală continuă pe cateter, se poate face şi cu opioide, fără efecte adverse sistemice;
determină însă un blocaj vasomotor, senzitiv, şi motor. Blocajul intercostal elimină
spasmul muscular permiţând funcţie respiratorie satisfăcătoare.
Îngrijirea plăgii operatorii.
În primele ore spaţiul dintre versanţii plăgii se umplu de exudat inflamator şi celule
epidermice ce se multiplică. În 48 de ore structurile interne sunt complet izolate de
exterior; pansamentul steril aplicat în sala de operaţie ce a protejat plaga în acest interval,
nu mai este necesar (cu excepţia cazului în care este străpuns de secreţii).
Această cicatrizare, per primam, se obţine dacă versanţii plăgii au fost apropiaţi şi
menţinuţi în contact (prin fire de sutură, agrafe metalice, adezivi). La plaga suturată firele
se îndepărtează la aprox 7 zile, în funcţie de regiunea anatomică, vascularizatie, linii de
tensiune (între 5 şi 15 zile).
Contaminarea plăgii nu permite sutura, plaga deschisă urmând vindecarea per secundam,
cu ţesut de granulaţie şi cicatriceal abundent.
Urmărirea drenajelor.
Rolul drenurilor este de a preveni acumularea şi a asigura evacuarea de lichide (sânge,

puroi, bilă, ser) sau aer, postoperator. Montarea porţiunii intracavitare (abdomen, torace,
spaţiu de disecţie) se efectuează steril intraoperator, şi manipularea lor postoperatorie
7
trebuie efectuată aseptic.
Drenurile productive cantitativ se montează mai frecvent în sistem închis, aspirativ – se

notează cantitatea şi calitatea lichidului pe 24 ore; cele profilactice, minore, pot fi
abandonate în pansament – se schimbă pansamentul când este îmbibat, sau la 24 ore.
Suprimarea tuburilor se face progresiv, dintr-o singură mişcare.
Mobilizarea precoce pasivă şi activă în pat, în şezut pe marginea patului, în ortostatism, previne
complicaţiile asociate imobilizării: atelectazia şi pneumonia, tromboza venoasă profundă,
retenţia de urină, hipotensiunea ortostatică, scăderea debitului cardiac, scăderea tonusului
muscular, depresia, balanţa negativă a nitrogenului, scăderea sensibilităţii tisulare la insulina,
escara de decubit, şi grăbeşte reluarea tranzitului intestinal.
Îngrijirile pulmonare.
După o intervenţie chirurgicală şi anestezia generală, apare edem pulmonar şi scăderea
capacităţii vitale (CV). După o operaţie abdominal majoră, CV poate scădea până la 40 - 50 %
din valoarea iniţială pentru 12 – 14 ore. Apoi creşte progresiv ajungând la 60 - 70 % în 7 zile, şi
revine la valoarea iniţială în aprox. 14 zile. Modificările sunt mai importante la vârstnici, obezi,
mari fumători, sau cu afecţiuni pulmonare preexistente.
Iniţial ventilaţia pulmonară este afectată datorita modului de a respira, cu inspir / expir
superficial. Contribuie anestezia, narcoticele, şi distensia abdominală cu limitarea cursei
diafragmului, durerea. Alveolele încep să se colabeze şi apare atelectazia cu sunet pulmonar.
Nursingul constă în trezirea precoce, şi incurajarea pacientului să respire profund.
Echilibrul hidro-electrolitic.
Principii: • administrarea cantităţilor necesare pentru menţinerea constantelor biologice
• suplimentare în raport cu factori sistemici (febra, tahipnee)
• monitorizarea pierderilor prin drenuri, plăgi
• înlocuirea pierderilor din spatiul al III-lea (edem, ileus, în retroperitoneu)
Necesarul hidric la adult este de 1500 – 2500 ml / 24 ore, în funcţie de vârstă, sex, greutate
(G), suprafaţa corporală; se poate aproxima G (kg) x 30 (ex la 70 kg, 70 x 30 = 2100ml /
24 ore). Valorile cresc în caz de febră, hiperventilatie.
7
La pacienţii care necesită perfuzie iv (ser fiziologic) pentru o perioadă scurtă (marea
majoritate), nu este necesar bilanţul electrolitic. La cei cu pierderi suplimentare,
septicemie, dezechilibre preexistente, devine necesară evaluarea biologică şi bilanţul
intrări / ieşiri.
Nutriţia bolnavului chirurgical.
Principii:
• consumul caloric la adult bărbat în repaus este de 21 – 30 Kcal/kgc/zi

(1500–2500 kcal/kgc/zi, mai scăzut la femei, vârstnici, şi mai crescut la copii)
• stările infecţioase grave cresc necesităţile cu 5 – 8 %, peritonită cu 20 – 40 %,

fracturile importante ale oaselor lungi cu 10 – 25 %, arsurile grave cu 40 100%
• ca sursă calorică se administrează glucide, emulsii lipidice necesarul caloric
nonproteic este acoperit de glucoză 10% şi soluţii lipidice (obişnuit glucidele asigură 40%
iar lipidele 60%)
• necesarul de proteine al adultului tânăr este de 0.45 g/kgc/zi
• alte elemente necesare în alimentaţia parenterală de durată: sodiu, potasiu,
calciu, fosfor, fier, oligoelemente (zinc, cupru, magneziu, iod = în soluţii prefabricate)
Indicaţii de suport nutriţional:
• Pacienţii cu depletie protidică (albuminemia 3-3.5 g/dl = malnutriţie minimă,
albuminemia 2.5-3 g/dl = malnutriţie moderată, albuminemia <2.5 g/dl
malnutriţie severă)
• Pacienţi incapabili de a avea o stare nutritională normală datorită patolog
existente
• Pacienţii cu tubul digestiv afectat anatomic (intestin scurt, fistule interne şi
externe), sau funcţional (colită ulceroasă, enterită regional, pancreatită)
• Pacienţi în stadiul terminal al unei boli grave (prelungirea vieţii prin
aport nutritiv prelungit se face numai dacă poate beneficia ulterior de
chirurgie, chimioterapie)
• Pacienţii ce necesită hiperalimentaţie
Mod de alimentaţie enterală = oral, prin sonda nazo-gastrică, gastrostomie, şi

jejunostomie.
7
Formule alimentare:
• forme premixate: conţin de regulă 1 kcal/ml (proteină din cazeină, sau soia), au
suficiente minerale şi vitamine (se mai pot adăuga); dar sunt scumpe
• amestecuri: alimente pediatrice, sau orice aliment ce poate fi lichefiat şi
administrat pe sondă; sunt uşor de preparat sub formă de amestecuri, echilibrate,
bine tolerate, conţinut caloric suficient, având costuri reduse
• regimuri sărace în reziduri: preparate comerciale cu aminoacizi esenţiali şi

neesenţiali pentru utilizare iv, pot fi administraţi şi enteral, dar sunt acceptate mai dificil
(gust neplăcut); au urmatoarele avantaje – compoziţie cunoscută,absorbţie aproape
completă, digestive necesară redusă la minim, diminuarea secreţiei biliare, pancreatice, şi
intestinale (important în pancreatita, fistule, enterite), volum minim de materii fecale
(important în colite)
Tehnica administrării prin sonda digestivă.
• Gastro şi jejunostoma devin etanse şi utilizabile după 3 zile. În continuare la

fiecare 3 zile se dezinfectează tegumentul din jurul tubului şi aplică pansament steril
• Administrarea mai bună este regulată, pe 24 ore (decât intermitent 200-400
ml/ 4 ore), prin gravitaţie sau pompă
• Se începe cu soluţie diluată (1/4), crescând progresiv concentraţia la fiecare 1-3
zile
• Pentru a evita înmultirea germenilor microbieni, alimentele se pregătesc cu
max 24 de ore inainte, se pastreaza la frigider, si la temperatura ambianta mai putin de 2-3
ore
Complicaţii specifice: dislocarea tubului de alimentaţie, deplasarea tubului în
ileon, eroziune şi infecţii cutanate, leziuni ale mucoasei cu hemoragie digestivă, scurgeri
intraperitoneale, ocluzie intestinală.
Nutriţia parenterală
• pe cale venoasă periferică se administrează soluţii izoosmolare de aminoacizi
AA, electroliti
• Soluţiile contţin AA+glucoză+aditivi (sodiu, sulfat de magneziu, gluconat de
7
calciu, vitamine)
• pe cale venoasă centrală se pot administra soluţii hipertone, crescând
progresiv osmolaritatea
• lipidele se administrează 1-2 g/kgc/zi, glucoza în sol 5-10%, separat (în

amestec disociaza lipidele)
Complicaţii specific: la instalarea cateterului venos central pot aparea:

hemopneumotorax, leziuni ale plexului brahial, venei subclaviculare sau jugulare,
canalului toracic, perforaţie traheală, perforaţie cardiacă cu tamponadă. Infecţia poate
apărea datorită: lipsei asepsiei la montare, menţinerea cateterului peste 3 săptămâni (caz în
care e preferabil cateter în vena cavă superioară), contaminare prin infecţie cutanată ce
migrează de-a lungul traiectului (se evită prin dezinfecţie, schimbarea pansamentului la 48
ore), contaminare prin soluţie nesterilă, contaminare din focar de la distanţă.
Tulburari metabolice secundare nutritiei enterale sau parenterale:
 Tulburări de ritm cardiac: mai ales în hipopotasemie

 Edeme: prin hipoalbuminemie
 Anemie, în cazul alimentaţiei de durată: necesită administrarea de fier,
vitB12, acid folic
 Comă, datorită administrării de soluţii hipertone ce antrenează
deshidratarea şi cresterea natremiei
 Hemoragii – prin aport insuficient de vit K
Elemente de supraveghere:
• Clinice: supravegherea greutăţii corporale, evaluarea strictă a intrărilor ţi
ieşirilor
• Biologic: electroliţi, glicemia, uree, gazometria sangvina, proteine totale,
albuminemia, acid uric, calciu, potasiu, fosfataza alcalina, GOT,
hemoleucograma, osmolaritatea serică, amoniemia, ex de urină, osmolaritatea urinară.
Îngrijirile postoperatorii ale tubului digestiv.
• După laparotomie peristaltismul gastro-intestinal se reduce tranzitor; cel

intestinal se restabileşte în 24 ore iar gastric mai lent, funcţia colonului
7
• Postoperator imediat stomacul poate fi decomprimat cu o sondă de aspiraţie
nazo-gastrică reducând riscul varsăturilor şi distensiei abdominale, până la reluarea
tranzitului. Acesta se evidentiază prin crampe abdominale, zgomote hidroaerice
ascultatoric, emisia de gaze.
• Alimentaţia se reia începând cu lichide necarbogazoase, după reluarea
tranzitului intestinal semisolide, şi apoi solide pe masura toleranţei
digestive
CAPITOLUL V
5. PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE ÎN HERNIA INGHINALĂ
1.1. CAZUL CLINIC NR.1
7
CAZUL I
PLAN DE ÎNGRIJIRE
I. CULEGEREA DATELOR
1. Informaţii generale
• Discuţii cu pacientul la internare, discuţii cu familia.
• Comportament.
• Examinare, atitudini.
Nume: L.
Prenume: L. T.
Vârsta: 36 ani
Sex: M
Ocupaţia: salariat
Religia: ortodoxă
Stare civilă: căsătorit
Naţionalitate: romană
Domiciliul: Sibiu
Grup sangvin: AII ,Rh(+)
Data internării: 10.05.2011.
2. Anamneza
1.antecedente heredo-colaterale
-mama ,tata: sănătoşi
2.antecedente personale
a) fiziologice
-Menarha < 12 ani
b)patologice
- bolile copilăriei: toate
- vaccinări: toate
- intervenţii chirurgicale: nu
- traumatisme: nu prezintă
7
- alergii: nu este alergic la medicamente sau alimente
3.Condiţii de viaţă şi de muncă

- locuieşte în condiţii bune
- salariat
- căsătorit
4.Comportare faţă de mediu

- nu fumează
- alimentaţie normală, fără excese
- are o viaţă dinamică
- nu consumă alcool, cafea
3.Motivele internării
- dureri în zona inghinală dreaptă
4.Istoricul bolii
Pacientu se prezintă la camera de gardă a Spitalului de urgenţă ,Sibiu acuzând dureri unor
formaţiuni pseudotumorale în regiunea inghinală dreaptă.Aceste dureri au debutat în urmă cu 6
luni şi s-au accentuat progresiv .
5.Diagnostic medical la internare

- hernie oblică externă inghino-funiculară dreaptă.
EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE LA INTERNARE
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

(repere stabilite, informaţii de obţinut, întrebări ajutătoare)
7
a) respiraţia: - aspectul toracelui: normal conformat;
- simetria mişcărilor respiratorii: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de
ridicare şi coborâre în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;
- tipul respiraţiei: costal superior;
- respiraţie ritmică;
- nu prezintă tuse;
- nu prezintă expectoraţie;
- prezintă tahipnee: 22 respiraţii/minut;
- nu a mai prezentat afecţiuni respiratorii.
b) circulaţia: - puls: 75 pulsaţii/minut;
- T.A. sistolică: 100mmHg, diastolică: 60mmHg;
- nu prezintă semne şi simptome specifice afecţiunilor cardiovasculare
- nu prezintă oboseală la mers;
- nu prezintă durere cu sediul în gambă;
- factori de risc: nu fumează;
nu este o persoană sedentară;
alimentaţia echilibrată.
Analize de laborator
Tabel nr.14
Nr. crt Denumire Valori Valori
investigaţie normale obţinute
1. Număr leucocite 4.00-10.00% 10.0
2. Limfocite(%) 20.00-45.00% 20.3
3. Monocite(%) 2.00-9.90% 4.0
4. Neutrofile(%) ! 40.00-67.00% 75.1
5. Bazofile(%) 0.00-1.00% 0.1
6. Eozinofile(%) 0.00-5.00% 0.5
7. Număr absolut limfocite 1.50-4.00K/uL 2.0
8. Număr absolut monocite 0.20-1.00K/uL 0.40
9. Număr absolut neutrofile 2.00-7.50K/uL 7.5
10. Număr absolut bazofile 0.00-0.20K/uL 0.01
11. Număr absolut eozinofile 0.00-0.70K/uL 0.05
12. Eritrocite 3.80-5.40M/uL 4.37
13. Hemoglobină 12.00-15.00g/dL 12.9
14. Hematocrit 37.00-47.00% 37.2
15. Volum mediu eritrocitar 82.00-99.90fL 84.9
16. Cant. Hemoglobină medie 27.00-34.00pg 29.5
7
17. Conc. Hb.Eritrocitară medie 32.00-36.00% 34.8
18. Indice distri. Eritrocitară 9.90-15.50% 12.8
19. Trombocite 150.00-450.00K/uL 193
20. Trombocitocrit ! 0.17-0.35% 0.16
21. Volum mediu trombocitar 8.00-13.00fL 8.5
22. Indice distrib.trombocitară 9.00-17.00% 10.1
2. Nevoia de a se alimenta şi a se hidrata

Obişnuinţe alimentare
• respectă orarul meselor;
• nu are alimente preferate;
• nu prezintă aversiune faţă de anumite alimente;
• mod de preparare al alimentelor sănătos;
• nu conumă cafea sau alcool;
• lichide consumate 1500-2000 ml;
• nu are restricţii alimentare impuse de dietă, religie, cultură;
• ingestie de lichide şi alimente interzise: nu;
• nu refuză a se alimenta,
• utilizare de vitamine şi săruri minerale
• are apetit.
Experienţe alimentare
• alergii alimentare: nu prezintă;
• alimente care au cauzat vărsături, diaree, constipaţii: nu

Cunoştinţele pacientului
• sunt alimente pe care le consideră benefice pentru sănătate;
• necesităţile organismului de hrană şi lichide îi sunt cunoscute;
• consideră modul de alimentaţie echilibrat;
• îi sunt cunoscute noţiunile de gastrotehnie (ex.:cât timp ţine mâncarea la frigider, dacă
găteşte prăjit,etc.).
Greutate corporală
7
• modul în care pacientul percepe valorile obţinute, raportate şi la înălţime: normale
Starea de nutriţie
• normoponderal;
• înălţimea: 1,63 m
Dificultăţi în alimentare
• nu prezină incapacităţi de a tăia alimentele, de a bea, de a duce alimentele la gură;
• nu prezintă deglutiţie dificilă sau masticaţie indecvată.
3. Nevoia de a elimina
Mod de eliminare
• micţiuni fiziologice : 4-5/ zi;
• diureză 1300ml
• tranzit intestinal prezent;
• scaun 1/zi
• transpiraţie normală;
Motilitatea gastro-intestinală
• zgomote intestinale: nu;
• meteorism intestinal: nu;
• flatulenţă: nu;
• tenesme: nu.
Semne şi simptome prezente
- edeme la nivelul membrelor inferioare;
• dureri abdominale: da;
• semne de deshidratare: nu;
• vărsături: nu;
• evacuare involuntară de urină şi scaun: nu;
• glob vezical: nu.
Atitudinea pacientului
• respectarea intimităţii;
• adaptarea la utilizarea echipamentului sanitar.
7
Examen sumar de urină
Tabel nr.14
Nr.Crt. Aspecte Valori normale Valori obţinute
urmărite
1. Biliribina Negativ Negativ
2. Corpi cetinici Negativ Negativ
3. Eritrocite 1.010-1.025 1.025
4. Densitate Negativ Negativ
5. Leucocite Negativ Negativ
6. Nitriţi Negativ Negativ
7. Glucoza Negativ Negativ
8. pH 5.0-7.0 5.5
9. Proteina Negativ Absente
10. Urobilinogen Normal Normal
4. Nevoia de a te mişca şi a avea o bună postură

Sistemul osteoarticular şi muscular

• integru;
• amplitudinea mişcărilor;
• mobilitate articulară;
• forţă musculară.
Mersul
- mod de deplasare: singur;
Echilibrul
• deplasări sau miscări normale.
Poziţia corpului şi a membrelor
• atitudini în funcţie de viciile de conformitate şi de mişcările efectuate.
Mobilizare
• nu are capacitatea de a se transfera de pe o suprafaţă pe alta,datorita durerii
abdominale
Efectele imobilizării: nu prezintă
• fizice: - muculo-scheletice;
- gastro-intestinale;
- respiratorii;
7
- urinare.
b) psiho-sociale; - depresia;
- modificări de comportament.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

Obişnuinţe de somn
• durata somnului în 8 ore/noapte;
• mod de alternare a ritmului somn-veghe;
• capacitatea de adormire;
• calitatea somnului: bună;
• pacienta cunoaşte necesităţile de sonm ale organismului.
Manifestări ale tulburărilor de sonm: prezintă
• treziri frecvente;
• coşmaruri;
• aţipiri în timpul zilei;
• oboseală;
• dificultate de concentrare în timpul zilei;
• irascibilitate;
• ochii încercănaţi;
• tremurături ale mâinilor;
• scăderea memoriei.
• Factori care pot influenţa somnul: sunt
• mediu necunoscut;
• durere,
• efort fizic;
• stresul emoţional;
Măsuri de ameliorare
• metode utilizate (masaj, relaxare, medicamente, etc.).
6. Nevoia de a te îmbrăca şi dezbrăca

7
Capacitatea de a te îmbrăca şi dezbrăca

• este capabil să o facă singur;
• o face integral;
• nu necesită ajutor;
• nu refuză să se îmbrace/dezbrace.
7. Nevoia de amenţine temperatura copului în limite normale

Temperatura corpului
• valoarea temperaturii 37ºC;
Adaptarea comportamentului
• se adaptează la temperaturi scăzute/ridicate.
Semne şi simptome: nu prezintă
• hipertermia;,
• hipotermia.
8. Nevoia de a menţine tegumentele curate şi integre

Pielea
• coloraţie: pigmentată normal;
• umiditate: normal;
• turgor: elasticitatea pielii bună;
• integritate: fără leziuni;
• mod de îngrijire: duş.
Cavitatea bucală
• igiena cavităţii bucale de 2 ori/zi.
Părul
• aspect: îngrijit;
Unghiile
• aspect: curate;
7
• mod de îngrijire: tăiate scurt;
• culoare: roz.
Atitudine faţă de îngrijirile personale
• preocupare;
• interes faţă de îngrijirile igienice;
• exces de pudoare: nu;
• îngrijiri repetate şi nejustificat: nu;
• refuz de a se îngriji: nu.
Dificultăţi în efectuarea îngrjirilor igienice
• nu prezintă dificultate de a-şi spăla tegumentele, părul, de a se rade, etc.;
- cunoaşte importanţa îngrijirilor igienice şi modul de menţinere a sănătăţii.
9. Nevoia de a evita pericolele

Aprecierea riscului de accidente
• cunoştinţe despre securitate;
• gradul de conştienţă: prezent;
• stare emoţională;
- pericol de epuizare fizică datorată oboseli durerii
• mobilitate;
• percepţia senzorială;
• accidente legate de modul de viaţă: nu;
• aprecierea riscului de accidente în mediul spitalicesc:
ex.: • respectă medicamentelor indicate, a căilor de administrare, a dozei.
• respectarea normelor de asepsie, etc.
• grija în satisfacerea nevoilor şi menţinerea sănătăţii;
• acceptă tratamentului;
• utilizarea mijloacelor de securitate.
10. Nevoia de a comunica cu semenii
7
Capacitate senzorială
• integritate;
• prezenţa reacţiilor senzoriale (văz, auă, etc.);
Comunicarea verbală
• limba vorbită: română;
• mod de exprimare: • limbaj adecvat;
• coerenţă;
• ritm;
• nu sunt obstacole în dezvoltarea limbajului.
Comunicarea nonverbală
• expresii faciale;
• gesturi.
Dorinţa de a comunica
- pacienta comunică cu membrii familiei, cu anturajul, cu echipa de îngrijire.
Percepţia mesajului
- este în concordanţă cu realitatea.
Starea mentală
• orientarea în timp şi spaţiu;
• capacitatea de concentrare;
• memorie.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori

Comportamente şi atitudini
• participă la serviciul religios;
• citeşte cărţi religioase;
• respectă restricţiile impuse de religie;
• nu sunt conflicte între credinţa sa şi practica medicală;
• solicită asistenţă medicală în anumite momente;
• nu sunt autoacuzaţii;
• nu percepe boala ca pe o pedeapsă.
Implicaţii asupra îngrijirilor determinate de:
7
• acceptarea asistenţei medicale calificate;
• acceptarea unor proceduri.
12. Nevoia de a fi ocupat şi a se realiza

Performanţa rolului
• rolul asumat în familie, societate, profesie şi importanţa lui pentru pacientă;
• este capabilă să îl îndeplinească.
• solicitarea şi acceptarea ajutorului;
• recunoaşterea progreselor;
• participarea la îngrijiri.
13. Nevoia de a se recrea

Obiceiul de a se recrea
• plimbări în are liber;
• vizionare TV;
• citeşte presa.
Reacţiile pacientului faţă de activităţi recreative
• interes;
• capacitate.
14. Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea

Nivel actual de cunoştinţe

• are cunoştinţe despre starea de sănătate actuală, tratament, etc.;
• voinţă de a învăţa;
• factori care motivează învăţarea: • pune întrebări;
• se informează, etc.
Factorii care influenţează învăţarea
7
• forţa fizică;
• starea generală;
• mediul.
II . Analiza şi interpretarea datelor

NEVOI ALTERATE LA INTERNARE 10.05.2014
1. Nevoia de a dormi.
2. Nevoia de a evita pericolele.
3. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
4. Nevoia de a se alimenta
Diagnostic de îngrijire
1.Insomnie cauzata de dureri,manifestată prin dificultatea de a se odihni
2.Anxietate faţă de actul operator manifestată prin şoc emoţional si agitaţie.
3 Anxietate legată de durere ,manifestată prin dificultatea de a se deplasa.
4.Alimentataţie şi hidratare spontane,deficitare,din cauza greţurilor şi a senzaţie de vomă.
Tabel nr.15
III Obiective IV Intervenţii IV Intervenţii V Evaluare
autonome delegate
1.- pacientul să- - asigur un somn odihnitor - la indicaţia - pacientul prezintă un
şi recupereze cu respectarea ciclului medicului am somn odihnitor
orele de somn noapte-zi administrat calmante - are încredere în
- creez conditii fără poluare şi sedative necesare echipa medicală
sonoră
-urmăresc funcţiile vitale
fără să deranjez pacientul
-poziţionez cât mai comod
pacientul ţinând cont de
constrangerile fizice ce îi
pot deranja în perioadele de
scurtă trezire
2.- pacientul să -am supravegheat şi - la indicaţia - durerea fiindu-i
7
autonome delegate
nu mai prezinte înregistrat funcţiile vitale în medicului am calmată pacientul este
dureri şi să foaia de observaţie administrat mai liniştit
accepte - am discutat cu pacientul Algocalmin f 2ml
intervenţia despre evoluţia actului (i.m.)
chirurgicală operator
-am sigurat pacientul de
profenalismul cadrelor
medicale
3.- pacientul să - am explicat pacientului că - la indicaţia - pacientul este

nu mai prezinte poziţia antalgică este medicului am cooperant
durere necesară pentru diminuarea administrat
durerii No-spa f 2 ml
- psihoterapie Xilină 1% 200mg
4.- pacientul să - am acoperit necesarul - la indicaţia - pacientul a înţeles
fie hidratat organismului prin medicului am cele explicate
suplimente nutritoinale administrat
complexe de
minerale şi vitamine
-regim alimentar
Îngrijiri preoperatorii imediate:

Explorarea paraclinică a pacientului
Explorarea psihică a pacientului
Pregatirea fizică a pacientului

o În ziua precedentă
o În seara zilei precedente
o În ziua intervenţiei chirurgicale

Supraveghez în continuare starea pacientului
7
NEVOI ALTERATE PREOPERATOR (14-16.05.2014)
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
2. NEVOIA DE A SE ALIMENTA ŞI HIDRATA
3. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE
1. Anxietate legată de intervenţia chirurgicală manifestată prin teama de actul operator
2. Risc de alterare a nutriţiei prin deficit legată de intervenţia chirurgicală manifestată prin
hidratare insuficientă calitativ şi cantitativ.
3. Insomnie legată de intervenţia chirurgicală manifestată prin nelinişte

Tabel nr.16
7
Obiective Intervenţii Evaluare
- Diminuarea anxietăţii - am pregătit psihic pacientul - pacientul prezintă o
înainte de explorări - ameliorare a anxietăţii
dovedesc înţelegere şi - pacientul are încredere în
empatie pentru preocupările, personalul medical
temerile şi îndoielile - pacientul a înţeles
pacientului necesitatea îngrijirilor
- informez pacientaul asupra - pacientul cunoaşte
bolii şi corectez informaţiile importanţa intervenţiei
eronate - furnizez
pacientului informaţii clare
asupra îngrijirilor propuse
- am explicat pacientului
importanţa intervenţiei
- am explicat pacientului ce
se întâmplă în timpul
transportului, în sala de
anestezie
- la indicaţia medicului am
administrat:
Anestezie: xilină 2%
- Pacientul să fie echilibrat - explorez preferinţele - pacientul este echilibrată
nutriţional alimentare ale pacientului - nutriţional
- pacientul să fie servesc pacientul cu - pacientul este hidratat
alimente la o temperatură
moderată, la ore regulate şi
prezentate atrăgător
- las pacientul să aleagă
alimentele după gusturile
7
echilibrat hidroelectrolitic sale - încurajez ingestia de corespunzător
lichide suficiente 1,5-2l/zi
- pacientul să nu prezinte - am învăţat pacientul să - nu prezintă insomnii -
insomnie practice exerciţii de relaxare pacientul are un somn liniştit
-pacientul să aibe un somn - întocmesc un program de şi odihnitor
liniştit, odihnitor odihnă corespunzător
organismului - am aerisit
salonul înainte de a merge la
culcare - asigur un climat
optim pentru ca pacientul să
se poată odihni
- schimb lenjeria patului de
câte ori e nevoie
- la indicaţia medicului
administrez Diazepam 1tb
pe zi, seara
Îngrijiri postoperatorii imediate:

Pregătirea salonului:
o Salonul se aeriseşte
o Se schimbă lenjeria patului

Transportul pacientului în salon
Se aşează în decubit dorsal pe pernă
Se monitorizează funcţiile vitale
Se umezesc buzele pacientei pentru a înlătura senzaţia de sete
• NEVOI ALTERATE POSTOPERATOR(16-18.05.2011)

1. Nevoia de a se odihni.
2. Nevoia de a mânca .
3. Nevoia de a se mişca si de a avea o bună postură.
7
1. Incapacitatea de a se deplasa, manifestată prin şocul emoţinal datorită actului operator
2. Durere la nivelul plăgii operatorii din cauza intervenţiei chirurgicale
3. Dificultate în a se mişca legată de plagă, manifestată prin durere.
4. Nevoia de a păstra tegumentele şi mucoasele integre
Tabel nr.17
autonome delegate
1. – pacientul să se - psihoterapie - la indicaţia medicului - pacientul se poate
poată odihni - am aerisit salonul am administrat odihni
-aşez pacientul în Algocalmin f 2ml
decubitlateral cu capul
la marginea
- am asigurat
pacientului confort
2. – pacienta să nu - am efectuat sutura - la indicaţia medicului - pacientul face cele
prezinte risc de plagii am efectuat toaleta învăţate astfel că nu
infecţie - am efectuat toaleta plăgii cu Rivanol există risc de infecţie
plăgii
- am expicat
pacientului modul de
efectuare a igienei
personale
- am spus ce poziţii să
adopte astfel încât să
nu prezinte risc pentru
plagă
3. – Pacientul să nu - asigur repausul fizic - la indicaţia medicului - pacientul nu mai
prezintedureri în şi psihicîn perioadele am administrat No-spa prezinta dureri
epigastru şi înfosa evolutive;- administrez f 2ml abdominale
iliacă dreapta medicaţia prescrisă
de medic
7
autonome delegate
(antiinflamatoare,antiin
fecţioase) şi
urmărescefectele
medicaţiei;-
administrez
medicamentaţiaantispas
tică (la indicaţia
medicului
4.-Pacientul să fie încurajez activităţile -- apreciez potenţialul - pacientul este îngrijit
îngrijită din punct de proprii de îngrijire ale de infecţie, observ corespunzător - nu
vedere igienic, până pacientului, dar o ajut marginea intervenţie prezintă semne de
când va putea să se în efectuarea îngrijirilor chirurgicale pentru infecţie
deservească singur - igienice - am grijă ca eventualele acumulări - prezintă tegumentele
plaga operatorie să cearceaful să nu de secreţii purulente şi mucoase integre
nu prezinte prezinte cute, şi să fie - menţin curată şi - plaga operatorie nu
complicaţii bine întins, pentru a uscată incizia - prezintă complicaţii
preveni apariţia monitorizez
escarelor - supraveghez temperatura şi notez în
ca pacientul să nu F.O.
prezinte alterarea - folosesc tehnici strict
integrităţii tegumentare aseptice când schimb
pansamentele - explic
familiei necesitatea ca
pansamentul să fie
steril, pentru a preveni
complicaţii
- mă spăl pe mâini
înainte de a efectua
orice manevra
7
NEVOI ALTERATE LA EXTERNARE – 19.06..2015
2. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA CUM SĂ-ŢI PĂSTREZI SĂNĂTATEA
1. Vulnerabilitate faţă de pericole legată de intervenţia chirurgicală manifestată prin risc de rănire
2. Insuficienţa de cunoaştere legată de mijloacele de repaus şi destindere manifestată prin lipsa de

informaţii
Tabel nr.18
Obiective Intervenții Evaluare
- Pacientul să nu prezinte - explic familiei necesitatea - pacientul cunoaşte
risc de accident de a însoţii pacientul şi de a necesitatea de a avea în
- să prevină complicaţiile în o supraveghea pentru a permanentă tegumentele
timpul externării preveni eventualele curate
accidente - pacientul îşi efecutează
- explic necesitatea parţial autoîngrijirea
menţinerii tegumentelor
curate pentru prevenirea
infecţiei
- am încurajat pacientului să
îşi efectueze activităţile de
autoîngrijire
7
Obiective Intervenții Evaluare
Pacientul să primească - explic necesitatea unei - pacientul cunoaşte
informaţii suficiente cu administrări corecte a necesitatea administrării
privire la regimul igieno- tratamentului corecte a tratamentului
dietetic - explic pacientului şi - pacientul este informat cu
familiei cum să administreze privire la modul corect de
medicamentele după administrare a
externare medicamentelor
- informez pacientul şi - pacientul cunoaşte
familia cu privire la aspectul importanţa unui regim
benefic al tratamentului adecvat
administrat corect şi la timp
- informez şi stabilesc cu
pacienta planul de
recuperare a stării de
sănătate - educ pacienta în
legătură cu restricţiile
mişcărilor, să nu efectueze
mişcări bruşte, să nu
folosească poziţia ortostatică
- explic pacientei să-şi
acopere ochiul ori de câte ori
iese la aer rece sau afară -
explic pacientei necesitatea
de a consuma în primele zile
lichide în special, iar apoi să
adopte o dietă normală - să
nu se uite la TV până la
indicaţia medicului - să-şi
cumpere ochelarii preescrişi
de oftalmolog
7
VI. EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE LA EXTERNARE(19.05.2014)

- respiraţie ritmică 18 respiraţii/minut;
b) circulaţia: - puls: 80 pulsații/minut;
7
• are apetit.
Greutate corporală
• 63 kg;
Starea de nutriţie
• normoponderal;
• înălțimea: 1,63 m
Mod de eliminare
• micțiuni fiziologice spontane: 4-5/ zi;
• diureza 1400ml
• scaun 1/zi
• tenesme: nu.
7
• dureri abdominale: nu;
• integru;
Mersul
- mod de deplasare: singură;
Echilibrul
Mobilizare
• are capacitatea de a se transfera de pe o suprafaţă pe alta;
• nu prezintă dificultăţi în adaptarea unor poziţii
- respiratorii;
- urinare.
7
Manifestări ale tulburărilor de sonm: nu prezintă
• coşmaruri;
• oboseală;
• irascibilitate;
Factori care pot influenţa somnul: nu sunt
• suprasolicitarea senzorială;
• durere,
• efort fizic;
• medicamentele.
• este capabilă să o facă singură;
7
7. Nevoia de a menţine temperatura copului în limite normale
• valoarea temperaturii 36,5ºC;
• hipertermia;,
• hipotermia.

Pielea
Cavitatea bucală
Părul
Unghiile
• aspect: curate;
• culoare: roz.
• preocupare;
7
• îşi spală tegumentele, părul, de a se rade, etc.;

• mobilitate;

• integritate;
• coerenţă;
7
• ritm;
• intonaţie;
• gesturi.
Starea mentală
• memorie.


7

• vizionare TV;
• citește presa.
• interes;
• capacitate.

• forţa fizică;
• mediul.
Evaluarea cazului:
7
• pacientul s-a internat cu diagnosticul de hernie oblică externă inghino-funiculară dreapta
şi intervenţie chirurgicală, practicându-se cura herniei .
• Evoluţie postoperatorie favorabilă pacientul se externează vindecat chirurgical cu

recomandările următoare:
• evitarea eforturilor fizice – 30 zile
• concediu medical – 15 zile
• controlul la nevoie în policlinică
Plan terapeutic
Tabel nr.19
Nr. Medicamente Ziua de boală Ziua 1. Ziua 2. Ziua 3. Ziua 4.
crt. Data 9.VII. 10.VII. 11.VII 12.VII
1. Algocalmin x x x -
2. No-spa x x x -
3. Xilină x - - -
4. Rivanol x x x x
5. Furosemid x - - -
6. Oxigen x - - -
7
5.2 CAZ CLINIC NR.2
CAZUL II
PLAN DE ÎNGRIJIRE
• Discuţii cu pacientul la internare, discuţii cu familia.
• Comportament.
Nume: R
Prenume: D
Vârsta: 35 ani
Sex: M
Ocupaţia: salariat
Religia: ortodoxă
7
Stare civilă: căsătorit
Domiciliul: Sibiu
Grup sangvin: AII ,Rh(+)
Data internării: 10.01.2014
2. Anamneza
a) fiziologice
-nesemnificative
b)patologice
- vaccinări: toate
- intervenţii chirurgicale: nu

- salariat
- căsătorit

- nu fumează
- dureri in zona inghinala dreapta
7
4.Istoricul bolii
Pacientul R.D,s-a internat la data de de 10.01.2014 in clinica de Chirurgie a Spitalului de
Urgente, Sibiu, cu diagnosticul de hernie strangulată prin penasarea laterala a intestinului.

- hernie strangulată


ridicare şi coborâre în timpul inspiraşiei şi expiraţiei;
Tabel nr.20
7
2. Limfocite(%) 20.00-45.00% 20.3
3. Monocite(%) 2.00-9.90% 4.0
4. Neutrofile(%) ! 40.00-67.00% 75.1
5. Bazofile(%) 0.00-1.00% 0.1
6. Eozinofile(%) 0.00-5.00% 0.5
12. Eritrocite 3.80-5.40M/uL 4.37
13. Hemoglobină 12.00-15.00g/dL 12.9
14. Hematocrit 37.00-47.00% 37.2
19. Trombocite 150.00-450.00K/uL 193
20. Trombocitocrit ! 0.17-0.35% 0.16

• are apetit.
7
Greutate corporală
Starea de nutriţie
• normoponderal;
Mod de eliminare
• diureza 1300ml
• scaun 1/zi
• tenesme: nu.
7

Tabel nr.21
Nr. Aspecte Valori normale Valori obţinute
Crt. urmărite
3. Eritrocite 1.010-1.025 1.025
8. pH 5.0-7.0 5.5

• integru;
Mersul
Echilibrul
7
Mobilizare
abdominale
- respiratorii;
- urinare.

• coşmaruri;
• oboseală;
• irascibilitate;
7
• durere,
• efort fizic;



• hipertermia;,
• hipotermia.

Pielea
7
Cavitatea bucală
Părul
Unghiile
• aspect: curate;
• culoare: roz.
• preocupare;

- pericol de epuizare fizică datorată oboselii şi durerii
• mobilitate;
7

• integritate;
• coerenţă;
• ritm;
• gesturi.
Starea mentală
• memorie.

7

13. Nevoia de a se realiza

• vizionare TV;
• citeşte presa.
• interes;
• capacitate.

7
• are cunştinţe despre starea de sănătate actuală, tratament, etc.;
• forţa fizică;
• mediul.

1.Insomnie cauzata de dureri,manifestata prin dificultatea de a se odihni
2.Anxietate fata de actul operator manifestata prin soc emotional si agitatie.
3 Anxietate legata de durere ,manifestata prin dificultatea de a se deplasa.
Tabel nr.22
autonome delegate
1.- pacientul să- - asigur un somn odihnitor - la indicația - pacient prezintă un
si recupereze cu respectarea ciclului medicului am somn odihnitor
- creez conditii fara poluare si sedative necesare echipa medicală
sonora
-urmaresc functiile vitale
fara sa deranjez pacientul
-pozitionez cat mai comod
pacientul tinand cont de
constrangerile fizice ce ii
7
autonome delegate
pot deranja in perioadele de
scurta trezire
2.- pacientul să -am supravegheat si - la indicaţia - durerea fiindu-i
nu mai prezinte inregistrat functiile vitale in medicului am calmată pacientul este
dureri si sa foaia de observatie administrat mai liniștit
interventia despre evolutia actului (i.m.)
chirurgicala operator
medicale




7
Tabel nr.23
înainte de explorări - dovedesc ameliorare a anxietăţii
înţelegere şi empatie pentru - pacientul are încredere în
preocupările, temerile şi îndoielile personalul medical
pacientului - pacientul a înţeles
- informez pacientaul asupra bolii necesitatea îngrijirilor
şi corectez informaţiile eronate - - pacientul cunoaşte
furnizez pacientului informaţii importanţa intervenţiei
clare asupra îngrijirilor propuse
- am explicat pacientului ce se
întâmplă în timpul transportului,
în sala de anestezie
- la indicaţia medicului am
administrat:
7
- Pacientul să fie - explorez preferinţele alimentare - pacientul este echilibrată
echilibrat nutriţional ale pacientului - servesc pacientul nutriţional
- pacientul să fie cu alimente la o temperatură - pacientul este hidratat
echilibrat moderată, la ore regulate şi corespunzător
hidroelectrolitic prezentate atrăgător
- las pacientul să aleagă alimentele
după gusturile
sale - încurajez ingestia de lichide
suficiente 1,5-2l/zi
- pacientul să nu - am învăţat pacientul să practice - nu prezintă insomnii -
prezinte insomnie exerciţii de relaxare - întocmesc pacientul are un somn liniştit
-pacientul să aibe un un program de odihnă şi odihnitor
somn liniștit, odihnitor corespunzător organismului - am
aerisit salonul înainte de a merge
la culcare - asigur un climat optim
pentru ca pacientul să se poată
odihni
- schimb lenjeria patului de câte
ori e nevoie
administrez Diazepam 1tb pe zi,
seara


7

1. Incapacitatea de a se deplasa, manifestată prin socul emotinal datorita actului operator
Tabel nr.24
autonome delegate
la marginea
- am asigurat
pacientului confort
plăgii
- am expicat
efectuare a igienei
personale
plagă
7
autonome delegate
de medic
fecţioase) şi urmăresc
efectele medicaţiei;-
administrez
medicului
NEVOI ALTERATE LA EXTERNARE – 19.01.2015

2. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ-ȚI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

informaţii
Tabel nr.25
7
risc de accident de a însoţi pacientul şi de a o necesitatea de a avea în
- să prevină complicaţiile în supraveghea pentru a permanenţă tegumentele
infecţiei
autoîngrijire
pacienta planul de
7
de oftalmolog

7
• are apetit.
Greutate corporală
• 63 kg;
Starea de nutriţie
• normoponderal;
• înălțimea: 1,63 m
7
Mod de eliminare
• micţiuni fiziologice spontane: 4-5/ zi;
• diureza 1400ml
• scaun 1/zi
• tenesme: nu.

• integru;
Mersul
Echilibrul
7
Mobilizare
- respiratorii;
- urinare.

• coşmaruri;
• oboseală;
• irascibilitate;
7
• durere,
• efort fizic;
• medicamentele.


• hipertermia;,
• hipotermia.

Pielea
7
Cavitatea bucală
Părul
Unghiile
• aspect: curate;
• culoare: roz.
• preocupare;

• mobilitate;
7

• integritate;
• coerenţă;
• ritm;
• intonaţie;
• gesturi.
Starea mentală
• memorie.
7

13. Nevoia de a se realiza

• vizionare TV;
• citeşte presa.
• interes;
• capacitate.
7
• forţa fizică;
• mediul.
Evaluarea cazului:
• pacientul s-a internat cu diagnosticul de hernie strangulata si a suferit o interventie

chirurgicala, practicandu-se cura herniei .
• Evolutie postoperatorie favorabila pacientul se externeaza vindecat chirurgical cu

recomandarile urmatoare:
• controlul la nevoie in policlinica
Plan terapeutic
Tabel nr.26
7
Nr. Medicamente Ziua de bolă Ziua 1. Ziua 2. Ziua 3. Ziua 4.
crt.
Data 9.VII. 10.VII. 11.VII 12.VII
1. Algocalmin x x x -
2. No-spa x x x -
3. Xilină x - - -
4. Rivanol x x x x
5. Furosemid x - - -
6. Oxigen x - - -
5.3 CAZ CLINIC NR.3
7
CAZUL III
PLAN DE ÎNGRIJIRE
• Discuţii cu pacientul la internare, discuţii cu facmilia.
• Comportament.
Nume: B
Prenume: S
Vârsta: 22 ani
Sex: M
Ocupaţia: salariat
Religia: ortodoxă
Stare civilă: necăsătorit
Domiciliul: Sibiu
Grup sangvin: AB IV
Data internării: 10.04.2015
2. Anamneza
a) fiziologice
-nesemnificative
b)patologice
- vaccinări: toate
- intervenții chirurgicale: nu
7

- salariat
- căsătorit

- nu fumează
- dureri in zona inghinala dreapta
4.Istoricul bolii
B.S., 22 de ani, mediu rural internat la data de10.04.2015 dureri abdominale in regiunea inghinala
dreapta, la acest nivel formatiune tumoral cu impul siune si expansiune la tuse si efort.

- hernie inghinala dreapta

7
Tabel nr.27
2. Limfocite(%) 20.00-45.00% 20.3
3. Monocite(%) 2.00-9.90% 4.0
4. Neutrofile(%) ! 40.00-67.00% 75.1
5. Bazofile(%) 0.00-1.00% 0.1
6. Eozinofile(%) 0.00-5.00% 0.5
12. Eritrocite 3.80-5.40M/uL 4.37
13. Hemoglobină 12.00-15.00g/dL 12.9
14. Hematocrit 37.00-47.00% 37.2
19. Trombocite 150.00-450.00K/uL 193
20. Trombocitocrit ! 0.17-0.35% 0.16
7
• are apetit.
Greutate corporală
Starea de nutriţie
• normoponderal;
7
Mod de eliminare
• diureza 1300ml
• scaun 1/zi
• tenesme: nu.
Tabel nr.28
Crt. urmărite
3. Eritrocite 1.010-1.025 1.025
8. pH 5.0-7.0 5.5
7
Crt. urmărite

• integru;
Mersul
Echilibrul
Mobilizare
abdominale
- respiratorii;
- urinare.

7
• coşmaruri;
• oboseală;
• irascibilitate;
• durere,
• efort fizic;


7
• hipertermia;,
• hipotermia.

Pielea
Cavitatea bucală
Părul
Unghiile
• aspect: curate;
• culoare: roz.
• preocupare;
7

- pericol de epuizare fizică datorată oboselii şi durerii
• mobilitate;

• integritate;
• coerenţă;
• ritm;
• gesturi.
7
Starea mentală
• memorie.


7
• vizionare TV;
• citeşte presa.
• interes;
• capacitate.

• forţa fizică;
• mediul.

Diagnostic de nursing
1.Insomnie cauzată de dureri,manifestată prin dificultatea de a se odihni
2.Anxietate faţă de actul operator manifestată prin şoc emoţional şi agitaţie.
3 Anxietate legată de durere ,manifestată prin dificultatea de a se deplasa.
7
Tabel nr.29
autonome delegate
1.- pacientul să- - asigur un somn odihnitor - la indicaţia - pacient prezintă un
şi recupereze cu respectarea ciclului medicului am somn odihnitor
- creez condiţii fără poluare şi sedative necesare echipa medicală
sonoră
-urmăresc funcţiile vitale
fără să deranjez pacientul
-poziţionez cât mai comod
pacientul ţinând cont de
constrangerile fizice ce ii
pot deranja în perioadele de
scurtă trezire
2.- pacientul să -am supravegheat şi - la indicaţia - durerea fiindu-i
nu mai prezinte înregistrat funcţiile vitale în medicului am calmată pacientul este
dureri şi să foaia de observaţie administrat mai liniştit
intervenţia despre evoluţia actului (i.m.)
chirurgicală operator
medicale


7



Tabel nr.30
7
înainte de explorări - ameliorare a anxietăţii
dovedesc înţelegere şi - pacientul are încredere în
empatie pentru preocupările, personalul medical
temerile şi îndoielile - pacientul a înţeles
pacientului necesitatea îngrijirilor
- informez pacientaul asupra - pacientul cunoaşte
bolii şi corectez informaţiile importanţa intervenţiei
eronate - furnizez
pacientului informaţii clare
asupra îngrijirilor propuse
- am explicat pacientului ce
se întâmplă în timpul
transportului, în sala de
anestezie la indicaţia
medicului am administrat:
- Pacientul să fie echilibrat - explorez preferinţele - pacientul este echilibrată

nutriţional alimentare ale pacientului - nutriţional
- pacientul să fie echilibrat servesc pacientul cu alimente la - pacientul este hidratat
hidroelectrolitic o temperatură moderată, la ore corespunzător
regulate şi prezentate atrăgător
- las pacientul să aleagă
alimentele după gusturile
sale - încurajez ingestia de
lichide suficiente 1,5-2l/zi
- pacientul să nu prezinte - am învăţat pacientul să - nu prezintă insomnii -
insomnie practice exerciţii de relaxare - pacientul are un somn liniştit
-pacientul să aibe un somn întocmesc un program de şi odihnitor
7
liniştit, odihnitor odihnă corespunzător
organismului - am aerisit
salonul înainte de a merge la
culcare - asigur un climat
optim pentru ca pacientul să se
poată odihni
- schimb lenjeria patului de
câte ori e nevoie
administrez Diazepam 1tb pe
zi, seara



1. Incapacitatea de a se deplasa, manifestată prin socul emotinal datorita actului operator .
7
Tabel nr 31
autonome delegate
la marginea
- am asigurat
pacientului confort
plăgii
- am expicat
efectuare a igienei
personale
plagă
de medic
fecţioase) şi urmăresc
efectele medicaţiei;-
administrez
7
autonome delegate
medicului
NEVOI ALTERATE LA EXTERNARE – 19.04.2015

2. NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ-ŞI PĂSTREZI SĂNĂTATEA

informaţii
Tabel nr 32
risc de accident de a însoţi pacientul şi de a o necesitatea de a avea în
- să prevină complicaţiile în supraveghea pentru a permanentă tegumentele
infecţiei
autoîngrijire
7
pacienta planul de
de oftalmolog

7

(repere stabilite, informaţii de obţinut, întrebări ajutătoar
• are apetit.
7
Greutate corporală
• 63 kg;
Starea de nutriţie
• normoponderal;
Mod de eliminare
• micţiuni fiziologice spontane: 4-5/ zi;
• diureza 1400ml
• scaun 1/zi
• tenesme: nu.
7

• integru;
Mersul
Echilibrul
Mobilizare
- respiratorii;
- urinare.

7
• coşmaruri;
• oboseală;
• irascibilitate;
• durere,
• efort fizic;
• medicamentele.

7

• hipertermia;,
• hipotermia.

Pielea
Cavitatea bucală
Părul
Unghiile
• aspect: curate;
• culoare: roz.
• preocupare;
7


• mobilitate;

• integritate;
• coerenţă;
• ritm;
7
• intonaţie;
• gesturi.
Starea mentală
• memorie.


7

• vizionare TV;
• citeşte presa.
• interes;
• capacitate.

• are cunnoştinţe despre starea de sănătate actuală, tratament, etc.;
• forţa fizică;
• mediul.
Evaluarea cazului:
• pacientul s-a internat cu diagnosticul de hernie inghinală dreapta şi a suferit o intervenţie

chirurgicală, practicându-se cura herniei .
• Evoluţie postoperatorie favorabilă pacientul se externează vindecat chirurgical cu

recomandările următoare:
7
• controlul la nevoie în policlinică
Plan terapeutic
Tabel nr 33
Nr. Medicamente Ziua de bolă Ziua 1. Ziua 2. Ziua 3. Ziua 4.
crt. Data 9.VII. 10.VII. 11.VII 12.VII
1. Algocalmin X x x -
2. No-spa X x x -
3. Xilină X - - -
4. Rivanol X x x x
5. Furosemid X - - -
6. Oxigen X - - -
CAPITOLUL VI
6. TEHNICI DE ÎNGRIJIRE ÎN HERNIA INGHINALĂ
6.1 . INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ
Definiţie:
-constituie introducerea unor soluţii izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale în stratul
muscular prin intermediul unui ac ataşat la seringă.
Scop –terapeutic
Pregătirea materialelor:
-seringi sterile,cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoase
- tampoane sterile din vată sau tifon,soluţii dezinfectante(alcool),tăviţă
renală,garou,pernita,muşama.
7
Pregătirea echipamentului:
-se verifică medicaţia prescrisă ca dată de expirare, coloraţie , aspect
-se testează pacientul să nu fie alergic , în special înaintea administrării primei doze
-dacă medicaţia este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată, scoţând
aerul din seringă.
-apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara
-daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul , se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru
injectia intramusculara
-tehnica de extragere a substanţei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfectează capacul
flaconului se introduce acul, seringa se umple cu aer, trăgând de piston, aceea cantitate
echivalentă cu doza care trebuie extrasă din flacon, se ataşează apoi la acul din flacon şi se
introduce aerul, se intoarce flaconul şi seringa se va umple singură cu cantitatea necesară
-alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu grijă.
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:

-se informează privind scopul şi locul injeciei şi eventualele reacţii pe care le va prezenta în
timpul injecţiei
-se asază în poziţie confortabilă în decubit ventral,decubit lateral,ortostatism,şezând(pacienţii
dispneici)
-se dezbracă regiunea
Executarea injecţiei:
-asistenta işi spală mâinile
-dezinfectează locul injecţiei
-se întinde pielea între indexul şi policele mâinii stângi şi se înteapă perpendicular pielea cu
rapiditate şi siguranţa,cu acul montat la seringă
-se verifică poziţia acului prin aspirare
-se injectează lent soluţia
-se retrage brusc acul cu seringase se dezinfectează locul
-se masează locul injecţiei pentru a activa circulaţia,favorizând rezorbţia.
Îngrijirea pacientului dupa tehnică:
7
-se aşeză în poziţie comodă,rămânând în repaos fizic 5-10 minute.
Reorganizarea locului de muncă:
-se notează în foaia de observaţie data, cantitatea de lichid injectat, cine a efectuat injecţia.
Tabel nr.34
Incidente şi accidente Intervenţii

-durere vie,prin atingerea nervului sciatic -retragerea acului,efectuarea injecţiei în altă
sau ale unor ramuri ale sale zonă
-paralizia prin lezarea nervului sciatic -se evită prin respectarea zonelor de electie
a injecţiei
-hematom prin lezarea unui vas
-extragerea manuală sau chirurgicală
-ruperea acului
-se previne prin folosirea unor ace suficient
-supuraţie aseptică de lungi pentru a pătrunde în masa
musculară
-embolie prin injectarea acidentală într-un
vas a soluţiilor uleioase -se previne prin verificarea poziţiei acului
7
Fig.11-injecţia intramusculară
6.2 HIDRATAREA ORGANISMULUI PRIN PERFUZIE
Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a unor substanţe
medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică a organismului.
Scop:
-hidratarea şi mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
-depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
-completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală.
-alimentarea pe cale parenterală
Pregătirea materialelor
7
- tavă medicală
- trusă pentru perfuzat
-soluţii prescrise
- garou
- tăviţă renală;
- stativ prevăzut cu brăţări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi
- o pernă muşama;
- o pensă hemostatică;
- comprese sterile;
- antiseptic pentru tegument
- romplast;
-foarfece;
Pregătirea echipamentului:
-se verifică data de expirare a soluţiilor de administrat, volumul şi tipul soluţiilor
-se verifică aspectul lor( să nu fie tulburi, precipitate etc)
-se agaţă soluţia în stativ
-se înlatură capacul sau dopul protector şi se dezinfectează cu un pad alcoolizat porţiunea unde
va fi introdus perfuzorul
- se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în soluţia perfuzabilă dacă acest lucru este
indicat şi se va eticheta flaconul specificând medicaţia introdusă
- se desface perfuzorul şi se introduce în soluţie având grijă să nu atingem capatul sau de nimic
pentru a-l păstra steril
- se clampează perfuzorul şi apoi se presează camera de umplere până se umple jumătate
- se declampează perfuzorul şi se goleşte de aer lăsând lichidul să curgă în tăviţa până când nu
mai este nici o bulă de aer
- dacă solţia este în flacon de sticlă va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru că ea să curgă.
Dacă este în pungă de plastic nu este nevoie.
- se detaşează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului şi se ataşează perfuzorul la
ac/branulă
- se etichetează flaconul de soluţie cu data şi ora administrării
7
Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului.
-I se explică bolnavului necesitatea tehnicii.
-Se asează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul în extensie şi pronaţie.
Efectuarea perfuziei
-Spălarea pe mâini cu apă şi săpun,mănuşi
-Se examinează calitatea venelor.
-Se aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului.
-Se aseptzează plica cotului cu alcool.
-Se cere bolnavului să închidă pumnul
-se efectuează puncţia venei alese.
-Se verifică poziţia acului în venă
-se îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la ac.
-Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se reglează viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcţie de necesitate.
-Se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat acestuia, de piele
bolnavului
-Se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.
Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţă medicamentoasă, încălzindu-l
la temperatura corpului.
Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica pătrunderea
aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de schimbare trebuia să se
petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac şi se reglează din nou
viteza de perfuzat a lichidului de perfuzat.
Înainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercită o persiune asupra venei puncţionate
cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în direcţia axului
vasului, se extrage axul din venă.
Se dezinfectează locul puncţiei , se aplică un pansament steril şi se fixează cu romplast.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:

-Se asează bolnavul confortabil în patul sau.
-Se administrează bolnavului lichide căldute ( dacă este permis).
7
-Se supraveghează bolnavul.
Reorganizarea locului de muncă

-se notează în foaia de observaţie dată, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.
Incidente,accidente
-hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut:
tuse, expectoraţie, polipnee, creşterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se întrerupe
complet, se injectează cardiotonice.
-embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se previne prin: eliminarea
aerului din tub înainte de instalarea perfuziei, întreruperea ei înainte de golirea completă a
flaconului
-nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea şi apariţia de frisoane.
-coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a soluţiei de
heparină
-revărsarea lichidului perivenos-flebita-durere,creşte temperatura tegumentului,eritem de-a lungul
venei-se anunţă medicul
-lichidul nu se scurge deşi acul este în vene-se verifică poziţia acului,se mobilizează
puţin,se.verifică.presiunea.lichidului.
fig.12-perfuzia
7
6.3 Măsurarea tensiunii arteriale
Scop :
-evaluarea funcţiei cardiovasculare(forţa de contracţie a inimii, rezistenţa determinată de

elasticitatea şi calibrul vaselor)
Elemente de evaluat:
-tensiunea arterială sistolică(maxima)
-tensiunea arterială diastolică(minima)
Materiale necesare
-aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale:
-Cu mercur Riva-Rocci
7
-cu manometru
-oscilometru Pachon
-stetoscop biauricular
-tampon de vată
-alcool
-creion rosu sau pix cu mină roşie
Metode de determinare:-palpatorie şi auscultatorie
Intervenţiile asistentei:
a.pentru metoda auscultatorie:
-pregătirea psihică a pacientului
-asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute
-se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,sprijinit şi în extensie
-se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală ,sub marginea inferioară a

manşetei
-se introduc olivele stetoscopului în urechi
-se pompează aer în manşeta pneumatică ,cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsaţiile
-se decomprimă progresiv prin deschiderea supapei ,până când se percepe primul zgomot
arterial(care reprezintă valuarea tensiunii maxime)
-se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului,pentru a fi

consemnată
7
-se continuă decomprimarea zgomotele arteriale devenind tot mai puternice .
Fig.13-măsurarea tensiunii arteriale
CONCLUZII
 O hernie inghinală este o afecţiune în care organele intra-abdominale sau o parte a
intestinului subţire, apar la suprafaţa peretelui abdominal, sub piele, printr-o zonă slabă a
muşchiilor abdominali.
O hernie inghinală apare în zona inghinală, zona dintre abdomen şi coapse.
 O hernie inghinală poate apărea în orice moment, din copilărie la maturitate şi este mult-
ma.frecventă.la.bărbaţi.decât.la.femei.
Hernii directe si indirecte sunt cele doua tipuri de hernie inghinala, avand pe alocuri
cause.diferite.cauze.diferite.
Simptomele de hernie inghinală includ o umflătură mică, în una sau ambele părţi ale
abdomenului, care poate creşte în dimensiune şi disparea în poziţia orizantală hernia
inghinală este incarcerată, dacă devine blocată în zona canalului inghinal sau a scrotului şi
nu poate fi redusă înapoi în abdomen. O hernie incarcerată poate duce la strangularea ei,
caz în care alimentarea cu sânge a intestinului subţire incarcerat este pusă în pericol,hernie
inghinală este diagnosticată printr-un examen fizic.
7
 Herniilor inghinale pot fi reparate doar prin intervenţie chirurgicală. Metodele pot fi: clasică
sau laparoscopică. Spitalizareapoate dura 1-5 zile iar rapiditatea recuperării variaza in
functie de metoda chirurgucala aleasa, dimensiunea herniei, varsta pacientului. Metoda
laparosocpică are avanataje nete în raport cu intensitatea durerii, durata de recuperare,
aspectul cosmetic.
Complicaţiile intervenţiei chirurgicale de reparare a herniei inghinale sunt rare şi pot include
complicaţii ale anesteziei generale, recidiva herniei, hemoragia, infecţia plăgii, cicatricea
dureroasă, şi lezarea organelor interne.
 Hernia inghinală face parte din grupul de afecţiuni ale peretelui abdominal anterior şi se
distinge prin câteva particularităţi:frecventa- este cea mai frecvenţă forma de hernie,apare la
orice categorie de vârstă,singura posibilitate de vindecare este tratamentul chirurgical,iar
evoluţia afecţiunii,în lipsa tratamentului,poate fi marcată de complicaţii severe ce pot pune în
pericol viaţa pacientului.
ANEXE
7
Anexa 1
7
Anexa 2
7
Anexa 3
7
BIBLIOGRAFIE
1. Curs de anatomie Prof. Dr. Al. Ianculescu UMF- Bucuresti

2. Fiziologie Prof. Dr. I. Baciu- editura didactică şi pedagogică-Bucuresti 1977
3. Tehnici de ingrijire generală a bolnavului Dr. Georgeta Balta- editura didactică şi
pedagogică 1983
2. Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos Florian Chiru, Letitia Morariu, Gabriela Chiru
editura CISON
3. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali Lucretia Titirca- editura Viata
Medicala românească
4. Manual de iîngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali Lucretia Titirca-
editura Viata românească
5. Urgente medico-chirurgicale Lucreţia Titirca- editura medicală.
6. Chirurgie şi specialităţi înrudite. M. Constaninescu- Editura Medicala; Bucuresti-2000
7. Manual de medicină internă C. Borundel- Editura All, Bucureşti, 1995.

Ingrijirea Pacientului Cu Afectiuni Ale Aparatului Digestiv - Hernia Inghinala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Pacientului Cu Afectiuni Ale Aparatului Digestiv - Hernia Inghinala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea pacientului cu afecţiuni ale aparatului digestiv-Hernia inghinală

1.1 Anatomia sistemului digestiv

APARATUL DIGESTIV - GURA, FARINGE, ESOFAG, STOMAC, INTESTINUL SUBTIRE,

Fig.1 sistemul digestiv

Esofagul(fig.4) - este un organ musculo-membranos, tubular, care face legatura între

Intestinul gros(fig.7) - este segmentul terminal al tubului digestiv; el începe de la valvula

1.2 FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV

Factorii umorali sunt:

Funcţia valvulei ileo-cecale

Între ileon şi cec se găseşte o valvulă, precedată de o îngroşare a musculaturii circulare –

Funcţia de secreţie a intestinului subţire

Fig.8 hernie inghinală

Simptomatologia , în afara complicaţiilor este slab conturată şi nespecifică .Mulţi pacienţi cu

2.4.1 Hernia inghinală oblică externă:

Fig.9 Hernie inghinala oblica externa stanga

Hernia inghinală congenitală este caracterizată prin persistenţa canalului peritoneo-vaginal. În

2.4.2 Hernia inghinală directă

Fig 10 Hernia inghinala directa

Hernia femurală , considerată în literatura clasică drept entitate separate,reprezintă actualmente o

2.7 EVOLUŢIE SI PROGNOSTIC

Utilizarea exclusiv a morbidităţii spitalizate pentru caracterizarea unei populaţii conduce la

II. MATERIAL ŞI METODĂ

II.1. Tipul studiului: studiu epidemiologic analitic, transversal

Nr. Crt. Itemi

II.5. Variabilele analizate:

Variabilă Denumire variabilă Tip variabilă

II.6. Descrierea metodei de cercetare:

Pentru prelucrarea statistică a datelor s-au aplicat metode matematice şi statistice.

III. REZULTATE ŞI DISCUŢII

III.1. Indicatori ai morbidităţii spitalizate prin hernie inghinală

III.2. Parametri statistici pentru variabilele numerice ale lotului de studiu

Număr Deviaţia Coeficient de

a. Variabila număr zile de spitalizare: tendinţa centrală a repartiţiilor de frecvenţă se situează

III.3. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după secţie

Secție Frecvenţă Pondere (%)

III.4. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după grupa de vârstă

Cod Grupa de Frecvenţ

1 0-1 ani 1 0.54%

III.5. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după sex

Sex Frecvenţă Pondere (%)

III.6. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după mediul de rezidenţă

Mediu Frecvenţă Pondere (%)

III.7. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după tipul de internare

Tip internare Frecvenţă Pondere (%)

Majoritatea pacienţilor internaţi în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă cu hernie

III.8. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după criteriul la internare

Criteriu internare Frecvenţă Pondere (%)

III.9. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după diagnostic

Diagnostic Frecvență Pondere (%)

III.10. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după tipul de externare

Tip externare Frecvenţă Pondere (%)

III.11. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după starea la externare

Stare la externare Frecvenţă Pondere (%)

III.12. Repartiţia numerică şi procentuală a pacienţilor după procedură

POSTOPERATORIE A PACIENTULUI CU HERNIE INGHINALĂ

1.Pregatirea generală preoperatorie.

Pregatirea generala preoperatorie, constă în examenul clinic şi paraclinic, pregătirea psihică,

Se fixează data aproximativă a intervenţiei.

Bolnavul este încunjurat cu solicitudine şi atenţie.

Se suprimă tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de nelinişte.

Balnavului i se crează o stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plăcut.

I se asigură legătura cu aparţinătorii.

Asanarea focarului de infecţie. Se efectuează controlul stomatalogic la invitaţia medicului şi dacă