PLASE CHIRURGICALE

Implant utilizat in hernia inghinala

Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Medicala
Grupa 1432, BDM
Ingineria implanturilor pentru tesuturi moi

Drăgan Sabina
Ghica Constanta-Daniela
Miclea Ion-Iulian
Pîrvu Beatrice-Maria
Sanda Andreea-Cristina
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

1
Cuprins

Introducere................................................................................................2
Anatomie...................................................................................................3
Tipuri de hernia abdominale.........................................................................4
Simptome................................................................................................5
Metode chirurgicale....................................................................................5
Plase chirurgicale......................................................................................6
Materiale................................................................................................6
Metode de obtinere polipropilena...................................................................6
Proprietati fizico-chimice.............................................................................7
Metode de prelucrare a materialului...............................................................8
Procesul tehnologic de finisare......................................................................8
Tipuri de plase chirurgicale..........................................................................9
Plasele chirurgicale în chirurgia laparoscopică.................................................9
Plasele chirurgicale în chirurgia deschisă......................................................10
Concluzii..................................................................................................11
Cazuri...................................................................................................12
Costuri..................................................................................................13
Concluzii...............................................................................................16
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Introducere

Repararea herniilor cu proteza, prin tehnica aloplastica (gr. allos = strain) –

folosind, pe romaneste, plasa pentru hernie sau plasa abdominala – a intrat in arsenalul
chirurgilor cu numai 55 de ani in urma.

Pana atunci, herniile se operau prin procedee tisulare, cu “materialul clientului”.

Primele incercari de protezare nu au dat cine stie ce rezultate, datorita calitatii

indoielnice a materialelor folosite. Au fost utilizate in acest scop inclusiv impletituri
metalice sau tesaturi textile (macrame), care fie nu rezistau la eforturi repetitive si se
rupeau, fie erau imediat respinse de organism, generand abcese grave.

Acum 27 de ani, un chirurg american (Lichtenstein) publica rezultate

spectaculoase, folosind pentru cura herniei inghinale un procedeu revolutionar si o plasa
impletita din polipropilena, un material plastic (polimer).

De atunci, folosirea protezelor sintetice pentru repararea herniei s-a raspandit la

scara globala. Un amplu studiu multinational realizat acum un deceniu a demonstrat ca
montarea unei plase scade frecventa complicatiilor si a recidivelor la minim.

Din acest motiv, in tarile civilizate repararea herniilor cu plasa a devenit astazi
obligatorie. Peste un milion de plase de diferite tipodimensiuni sunt montate anual in
lumea intreaga!
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Anatomie

Herniile peretelui abdominal reprezinta cele mai frecvente afectiuni care necesita
interventii chirurgicale. Herniile abdominale reprezinta exteriorizarea par¬tiala sau totala
a unuia sau mai multor viscere, din cavitatea peritoneala, la nivelul unor zone slabe ale
peretelui abdominal.

Herniile abdominale pot fi congenitale sau dobandite. Herniile congenitale apar

datorita dezvoltarii incomplete a peretelui abdominal fie datorita prezentei canalului
peritoneo-vaginal neobliterat prin care se exteriorizeaza viscerele abdominale. Herniile
dobandite sunt rezultatul interactiunii a doua forte; pe de o parte rezistenta peretelui
abdominal determinata de calitatea structurilor sale si presiunea exercitata dinspre
interior asupra acestuia.

Zonele herniare abdominale sunt: regiunile inghinale, ombilicul, linia alba,

diafragmul, linia semilunara a lui Spieghel. Eforturile mici si repetate sau eforturile mari si
brusc efectuate sunt alti factori care predispun la aparitia herniilor datorita presiunii
exercitate dinspre interior asupra peretelui abdominal.

Semnele clinice subiective de hernie abdominala sunt sunt nespecifice, durerea

fiind simptomul care domina tabloul, dar si aceasta apare diferit de la un pacient la altul.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Aceasta poate apare ca o senzatie de greutate, tractiune in herniile mari si ca o senzatie

4
de durere vie, usturime in herniile mici.

La examenul clinic obiectiv hernia apare ca o formatiune tumorala la nivelul

regiunilor herniare. Netratate, herniile cresc in volum si devin ireductibile. Principalele
complicatii ale herniilor sunt: incarcerarea herniara (cand vascularizatia sacului herniar
este pastrata) si strangularea herniara (este afectata vascularizatia si poate duce la
necroza).

Tratamentul herniilor peretelui abdominal este exclusiv chirurgical.

Tipuri de hernia abdominale

Hernia inghinala: reprezinta de departe procentul cel mai mare dintre tipurile de
hernie (80-90%), acestea apar in zona cea mai slaba din structura peretelui abdominal -
regiunea inghinala. Aceasta regiune este reprezentata de traiectul in¬ghinal.

Hernia femurala ocupa locul doi ca frecventa si este de trei ori mai frecventa la
femei decat la barbati, datorita diametrului mai mare a diametrului transversal al
pelvisului si al inelului femural mai mare. De obicei aparitia herniilor femurale este
precedata de obezitate, denutritie, varsta, sarcini repetate, etc. Exteriorizarea herniilor
se petrece la nivelul re¬giunii femurale.

Hernia ombilicala ocupa locul trei ca frecventa reprezentand 5-10% din totalul
herniilor si apar periombilical.

Hernia liniei albe este mai des intalnita la barbati si reprezinta aproximativ 2% din
totalul herniilor. Linia alba a abdomenului este un rafeu conjunctiv situat pe linia mediana
a abdomenului rezultat din intersectia muschilor lati abdominali care se intinde de la
apendicele xifoid pana la simfiza pubiana.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Hernia epigastrica este determinata de protruzia grasimii properitoneale si a

5
peritoneului printre fibrele incrucisate a tecii dreptului abdominal la nivelul liniei albe
intre apendicele xifoid si ombilic.

Hernia Spiegel este o hernie subombilicala aparuta la nivelul liniei semilunare

Spiegel.

Hernia lombara este rara si apare prin triunghiul superior Grynfeltt si prin cel
inferior Petit.

Hernia pelvina este de asemenea rara si apare in fosa obturatorie, in gaura sciatica
mare sau mica si la nivelul perineului. De obicei apare la varstnici, casectici si femei.

Simptome

Herniile peretelui abdominal au ca simptom frecvent durerea, aceasta putand lua

diferite forme. Atat timp cat hernia nu este complicata prin strangulare simptomele sunt
putine, dar in momentul aparitiei complicatiilor acestea se inmultesc si apare un sindrom
de ocluzie intestinala inalta.

Astfel apar varsaturile care devin din ce in ce mai abundente, ansele intestinale se
destind si apare meteorismul abdominal, iar tranzitul pentru materii fecale si gaze se
opreste inca din primele ore ale strangularii ansei intestinale.

La examenul clinic se observa o formatiune tumorala la nivelul unei regiuni

herniare si aceasta formatiune este reductibila si expansioneaza la efort (exceptand
cazurile cand hernia este strangulata).

Prin palpare se observa o formatiune cu un contur neregulat si consistenta diferita

in functie de viscerele continut in sacul herniar. Tot prin palpare blanda se poate reduce
hernia si se stabileste marimea defectului peretelui abdominal.

Examenul general al bolnavului poate aduce date importante cu privire la evolutie

si prognostic.

Metode chirurgicale

Tratamentul herniilor abdominale este exclusiv chirurgical. La persoanele varstnice

cu patologie multipla, care prezinta contraindicatii pentru interventia chirurgicala, se
impune tratament conservator cu centuri, bandaje pentru a mentine sacul herniar in
interiorul abdomenului.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Tratamentul chirurgical consta in izolarea sacului herniar, tratarea continutului

6
acestuia si in primul rand refacerea peretelui abdominal. Tratamentul herniei strangulate
este de asemenea chirurgical si se face in urgenta.

In functie de formele anatomo-clinice existente se folosesc diferite tehnici

chirurgicale.

Plase chirurgicale

Plasele chirurgicale, numite şi proteze parietale sunt nişte dispozitive create

pentru întărirea peretelui adbominal de la nivelul cicatricii.

Utilitatea plaselor chirurgicale are loc în contextul în care închiderea abdomenului

fără montarea unei plase creşte riscul de recidivă cu 30%-50% din cauza faptului că
marginile sacului abdominal sunt fragile şi slabe, fapt ce se soldează de cele mai multe ori
cu dehiscenţe. Plasele chirurgicale reduc riscul de recidivă de 10 ori.

Materiale

Polietilena (abreviată PE) sau polimetilenă este un polimer termoplastic

semicristalin de culoare albă sau semiotransparentă, materialul plastic cel mai răspândit,
obținut prin procesul de polimerizare, fiind produsă de industria petrochimică. Producția
anuală în lume este de aproximativ 80 milioane tone.

Polietilena este o masa plastica relativ noua; ea a fost sintetizata in anul 1939 si a
inceput sa fie utilizata in tehnica de-abia in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Substanta initiala pentru obtinerea polietilenei este etilena, un gaz cu un punct de topire ,
cu punct de fierbere si cu greutate specifica 0,570 (la punctul de fierbere).
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

7
Metode de obtinere polipropilena

În prezent UHMPE este considerată ca fiind o polietilenă cu densitate mare, (0,97

g/cm3),fiind obținută prin procedeul Ziegler. Procesul Ziegler a produs o polietilenă de
inaltă densitate la presiune atmosferică mică.Această polietilenă este formată în principal
din macromolecule liniare, cu foarte puține ramificații, ceea ce permite împachetarea
ușoară a macromoleculelor. Descoperirea lui Karl Ziegler a fost dezvoltată cu succes de
lucrările lui Giulio Natta și ale școlii sale.

Natta a creat polipropilenă prin reacția unui organometalic cu un alchil de metal

pentru a crea un situs activ pentru polimerizare. După crearea catalizatorului, Natta a
introdus propilenă pentru a crea polipropilenă. Catalizatorul creat este foarte similar cu
catalizatorul pe care Ziegler l-a creat pentru a produce polietilenă de inaltă densitate. Din
acest motiv, catalizatorii utilizați în prezent pentru a crea polietilenă și alte tipuri de
polimeri sunt denumiți catalizatori Ziegler-Natta.

În procesul Ziegler, compusul organometalic reactionează într-un vas de reacție cu

un alchil metalic, la o temperatură cuprinsă între 100-130 grade Celsius, în prezența unui
solvent. Presiunea vasului de reacție este pană la 20 atm. Etilena se introduce în vasul
reactor în fază gazoasă. Punctul de fierbere al etilenei este de aproximativ 100 de grade
Celsius. Etilena reactionează cu situsul activ al catalizatorului pentru a produce
polietilenă. Solventul este folosit pentru a disipa căldura. Punctul de topire a polietilenei
de inaltă densitate este de aproximativ 130 de grade Celsius. Prin urmare, polietilena
formată este în fază solidă. Acest tip de polimerizare se numește polimerizare în
suspensie. Soluția de suspensie se trece la un pat de catalizator de descompunere în care
catalizatorul este dezactivat. Catalizatorul nu este complet consumat în procesul de
polimerizare. Descompunerea catalizatorului se realizează prin adăugarea unui alcool.
Polietilena este apoi recuperată prin extragerea solventului și prin procese de filtrare și
uscare. Polietilena poate fi apoi procesată , fabricata si are o greutate moleculară de
20.000 și 1,5 milioane.

O altă metodă de obținere a plolietilenei de înaltă desitate,o reprezintă procesul

lui Phillips Petroleum Corporation,care este foarte similar cu procesul Ziegler. În 1961,
folosea un catalizator pentru a crea un situs activ pentru polimerizare. Din punct de
vedere istoric, aceasta a fost prima metodă utilizată pentru polimerizarea etilenei
comerciale cu catalizatorul inițial Ziegler.

Proprietati fizico-chimice

Polietilena are o rezistenta inalta la impact, o rezistenta modesta structurala si o

rezistenta buna la atacul numeroaselor chimicale. Este turnat in principal prin
centrifugare, suflare si injectie.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

PE are o excelentă rezistență chimică, este rezistentă la acizi, baze, oxizi.

8
Polietilena arde încet cu o flacără albastră cu vârf galben și emană un miros de parafină.
Se dizolvă în hidrocarburi aromatice ca de exemplu toluenul și xilenul sau solvenți
clorurați.

Punctul de topire depinde de tipul polietilenei, valorile tipice fiind între 120-
130°C.

Metode de prelucrare a materialului

Ȋn domeniul produselor textile tricotate

medicale neimplantabile, s-a realizat pentru prima
data în Romania acest nou sortiment de bandaje –
plase textile elastice pe mașini circulare cu
diametrul mic dotate cu ace cu limba de 7mm, cu
sisteme electronice de tricotare si selectare,
dispozitive de alimentare speciale pentru firele elastomerice.

Materiile prime utilizate în această fază a cercetării (fire de poliamidă filamentară

netexturată și fire de elastomer acoperit), structurile și tehnologiile confer acestor
produse caracteristicile calitative conform destinaţiei produselor: grad redus de
deșirabilitate; grad controlat de contenţie; geometrie specifică zonei de aplicabilitate
clinică; lipsa substanţelor oxidoreducătoare; lipsa potenţialului mutagen; lipsa
potenţialului sensibilizant; elasticitate și revenire elastică; fixare și protecţie a
pansamentelor; toleranţă locală foarte bună; posibilitate de schimbare rapidă a
pansamentelor fără a fi afectate plăgile pacienţilor.

Variantele de tricoturi au fost realizate din fire

de poliamidă filamentară netexturată de fineţi diferite
și fire elastomerice în diverse structuri și desimi.

Pentru proiectarea și realizarea structurilor de

tricot a fost selectat următorul tip de mașină de
tricotat din dotareă societăţii MAGNUM SX SRL: mașina
circulară cu diametrul mic - Lonati L16, diametrul
cilindrului 4”, 4 sisteme de lucru și 400 ace.

Structurile de tricoturi realizate pentru

variantelede bandaje – plase elastice sunt:

− glat cu ochiuri de transfer bilateral al buclei deplatină;

− glat cu ochiuri duble de indice 1, 2, 3, 4 care sunt utilizate în funcţie de gradul
de extensibilitate și gradul de contenţie necesar pentru destinaţia și zona
corpului unde sunt folosite;
− glat cu ochiuri ajur obţinute prin transferul complet al buclei de ac;
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Procesul tehnologic de finisare 9

Finisarea tricoturilor este stadiul procesului de fabricaţie prin care tricoturile obţin
caracteristicile impuse de destinaţie (aspect, formă, caracteristici fizico-mecanice,
stabilitate dimensională, caracteristici de confort, funcţionalitate etc.).

Operaţia de finisare umedă cuprinde urmă- toarele operaţii tehnologice:

 Spălare-degresare. Condiţii de lucru:

− –1.5-2% agent de spalare anionic;
– SARABID C14-Bezema;
– 0.5-1.0 % produs de dedurizare (daca este cazul)
- MEROPAN
- EF-Bezema.

Se reglează nivelul pH-ului la 8.5:

– durata: 20 min;
– temperatura flotei: 40°-60°C.
 Centifugare. Gradul de stoarcere obţinut variază în funcţie de tipul de materie
primă și de structura produsului textil. Pentru tricoturile din fire sintetice – plase
textile elastice pentru fixare și protecţie pansamente, gradul de stoarcere este de
20-40%.

Operaţia de finisare prin fixare și călcare se realizează pe mașini speciale de fixat-

călcat dotate cu forme metalice în scopul obţinerii stabilităţii dimensionale și menţinerii
formei produsului.

Condiţii de lucru:

– temperatura 100-110ºC.
– durata de uscare 3-5 min/buc.

Control de calitate interfazic și final:

− verificarea aspectului tricotului - realizată pe forme individuale;

− verificarea dimensiunilor în stare relaxată- realizată manual;
− verificarea dimensiunilor în stare întinsă (extensibilităţii) - realizată cu
aparatul CETME.

Sterilizare prin mai multe procedee: raze ultraviolet sau radiaţii ionizante.

Tipuri de plase chirurgicale

Realizarea suporturilor textile utilizate în medicină ca materiale de uz intern sau

extern, reprezintă o mare și importantă parte a industriei textile de care cercetătorii de
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

pe plan mondial se preocupă în ultimele decenii, preocupări care se regăsesc și în cadrul

10
tematicilor proiectelor de cercetare realizate de-a lungul anilor.

Plasele chirurgicale în chirurgia laparoscopică

În anii `80 ai secolului trecut erau folosite doar în chirurgia deschisă. Ulterior,
chirurgia laparoscopică şi-a însuşit aceste dispozitive şi a elaborat metode, dispozitive şi
instrumentar adaptat pentru a monta aceste proteze şi în chirurgia laparoscopică.

În chirurgia laparoscopică se folosesc plasele dual mesh care au proprietatea de a

avea două foiţe care protejează organele intraabdominale atunci când intră în contact cu
ea. Astfel, o foiţă este din colagen, care intră în contact cu viscerele şi o foiţă este din
polipropilenă, care intră în contact cu peretele abdominal. Pelicula de colagen împiedică
eroziunile de la nivelul intestinelor şi apariţia fistulelor intestinale.

Adăugarea acestei pelicule de colagen creşte preţul acestora. La acestea se adaugă şi

costul dispozitivelor de prindere.

Operatie laparoscopica de hernie inghinala cu plasa de polipropilena light (cu ochiuri rare)

Operatie laparoscopica de hernie inghinala cu plasa de polipropilena, fixata cu capse de titan

 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Plasele chirurgicale în chirurgia deschisă

11

În chirurgia deschisă, ca principiu general, plasele chirurgicale se plasează în

grosimea peretelui abdominal, în spatele muşchilor abdominali, în aşa fel încât ele
funcţionează ca o matrice în structura căreia organismul depunde colagen şi realizează în
cele din urmă o cicatrice care integrează această plasă.

Operatia Lichtenstein (repararea herniei inghinale cu plasa, prin abord clasic): fixarea plasei

Operatia Lichtenstein (repararea herniei inghinale cu plasa, prin abord clasic): croirea plasei
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Concluzii 12

Pe scară mondială, sunt purtători de hernii inghinale 3-4% din populaţie.

Primatesta, profesor la Oxford University, a determinat pe 30000 de hernii operate, că
riscul ca un bărbat să aibă o hernie inghinală este de 27%, iar o femeie – 3%, raportul
bărbaţi/femei fiind de 9:1. La nivel mondial se execută anual peste 20 milioane de
herniorafii, dintre care peste 1 milion cu proteză sintetică.

Recidivele după tratamentul chirurgical al herniilor inghinale cu ţesuturi proprii

variază de la 4% la 11% , pe când utilizând hernioplastia cu plasă după Lichtenstein, s-a
reuşit scăderea riscului de recidivă de la 4,4% la 1,4%, conform studiului EU Hernia Trialist
Collaboration .

Cazuri

Studiul se bazează pe analiza rezultatelor tratamentului a 468 de pacienţi trataţi în

Clinica de Chirurgie a CNŞPMU în perioada anilor 2011-2012 cu diagnosticul de hernie
inghinală.

Dintre aceștia, numărul femeilor a fost 38 (8,12%), iar bărbaţi – 430 (91,88%).
Vârsta medie a pacienţilor a fost de 53,5 ± 0,79 ani. Pentru femei, vârsta medie a
constituit 61,34 ± 3,08 ani (variind între 15 și 92 ani), iar pentru bărbaţi – 52,81 ± 0,81 ani
(oscilând de la 16 la 92 ani). Numărul pacienţilor de vârstă tânără, apţi de muncă (< 60
ani) a constituit 271 de persoane (57,9%); numărul celor trecuţi de 60 de ani – 197
persoane (42,1%). 454 (97,0%) de pacienţi sau prezentat cu hernii unilaterale, pe când 14
(3%) pacienţi – cu hernii bilaterale. Din totalul pacienţilor, hernii reponibile s-au depistat
la 328 (70,08%) pacienţi, ireponibile – la 16 (3,41%) pacienţi, iar strangulate – la 124
(26,5%). Majoritatea (279 – 59,61%) prezentau patologii concomitente, dintre care: 70
(14,95%) de pacienţi – patologii cardio-vasculare, 12 (2,56%) – pulmonare, 15 (3,20%) –
gastrointestinale, 3 (0,64%) – cerebrale, 3 (0,64%) – alergice, 4 (0,85%) pacienţi s-au
prezentat cu diabet zaharat, iar restul 172 (36,75%) – cu alte afecţiuni. Din totalul celor
454 de intervenţii chirurgicale efectuate pentru cura herniei inghinale, în 321 (68,6%) de
cazuri s-a practicat hernioplastia Lichtenstein.

Din lotul cercetat, 14 (2,99%) pacienţi nu au fost operaţi, iar 454 (97,01%) au fost
supuşi intervenţiilor chirurgicale şi hernioplastiei după diferite metode. În 206 (64,17%)
cazuri s-a folosită anestezia spinală, în 35 (10,9%) cazuri – anestezie locală, iar în 80
(24,99%) cazuri – anestezie generală. În toate cazurile s-au folosit plasele sintetice din
polipropilen de tip ProMesh sau Biosintex, de dimensiuni 7x5 cm, iar suturile s-au efectuat
cu fir polipropilen 2.0. S-a efectuat incizia paralel cu ligamentul inghinal. A fost mobilizat
funiculul spermatic. S-a deschis canalul inghinal cu punerea în evidenţă a sacului herniar.
A fost deschis sacul herniar cu eliberarea şi mobilizarea acestuia. Sacul herniar s-a excizat
la col, s-a aplicat plasa de polipropilenă posterior de cordonul spermatic, cu refacerea
integrităţii canalului inghinal şi suturarea pe straturi a plăgii.
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Perioada de urmărire a pacienţilor a fost până la 24 de luni. Perioada

13
postoperatorie a fost favorabilă la majoritatea celor operaţi. Conform clasificării lui
Clavien, complicaţii postoperatorii s-au înregistrat la 5 (1,55%) pacienţi: febră
postoperatorie, (maxim 38,5°C, timp de 5 zile) – 1 (0,31%) pacient (gradul I), pacienţi cu
vârsta cuprinsă între 68 și 77 ani, cu patologii asociate cardio-vasculare – 3 (0,93%),
supravegheaţi în ATI pentru riscul decompensării activităţii vitale a organelor (gradul II) și
un pacient (0,31%) de 79 ani supravegheat pentru psihoză senilă cu sindrom delirios și
demenţă, cu cardiopatie ischemică, fibrilaţie atrială forma permanentă, IC II (NYHA), HTA
st II risc foarte înalt – gradul IV.

Complicaţii locale (hematom, abces, serom) nu au fost prezente la niciun pacient.

Durata medie de aflare în staţionar în perioada postoperatorie a fost de 5,34 zile (variind
de la 2 la 22 zile), cu regenerarea per prima a plăgii postoperatorii în 100% din cazuri.

Costuri

Aceste plase pot fi folosite pentru toate tipurile de hernii şi eventraţii (inghinală,
ombilicală, incizională, femurală, epigastrică etc., cu abordare atât clasică cât şi
laparoscopică) şi au fost utilizate cu succes într-un număr însemnat de spitale şi clinici din
ţară.

1. DiproMed - Basic M 

Plasă din polipropilenă cu ochiuri mici, foarte rezistentă, elasticitate bidirecţională şi

o memorie foarte bună (excelentă pt. implant laparoscopic). 

- plasă dreptunghiulară pt. hernie / eventratie 

- 100% polipropilenă (neresorbabilă) 
- diametrul monofilamentului: 0,18 mm 
- gramaj mediu: 127 g/m² 
- grosimea plasei: 0,6 mm 
- macroporoasă (porozitate medie: 0,55 mm sau 77%) 
- maleabilă; transparentă; nu se deşiră la tăiere 
- rezistă la forţe de întindere mai mari decât 
   cele dezvoltate în corpul uman 
- sterilizare: oxid de etilenă (în ambalaj dublu) 
- valabilitate: 5 ani 
- producător: DiproMed (Italia), marcaj CE

Dimensiune Cod Preţ

6 x 11 cm BM0611 65 lei
8 x 15 cm BM0815 75 lei
15 x 15 cm BM1515 85 lei
20 x 20 cm BM2020 130 lei
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

30 x 30 cm BM3030 180 lei 14

50 x 50 cm BM5050 260 lei*

2. DiproMed - Evolution 

Plasă din polipropilenă cu ochiuri largi şi un gramaj scăzut (mult mai bine tolerată de
organism) pentru o recuperare rapidă post-operator. 

- plasă dreptunghiulară pt. hernie / eventratie 

- 100% polipropilenă (neresorbabilă) 
- diametrul monofilamentului: 0,12 mm 
- gramaj mediu: 48 g/m² (plasă 'light') 
- grosimea plasei: 0,56 mm 
- macroporoasă (porozitate medie: 2,76 mm sau 91%) 
- memorie bună (poate fi introdusă laparoscopic) 
- elasticitate bidirecţională; maleabilă 
- transparentă cu dungi albastre pt. o poziţionare uşoară 
- nu se deşiră la tăiere 
- rezistă la forţe de întindere mai mari decât 
   cele dezvoltate în corpul uman 
- sterilizare: oxid de etilenă (în ambalaj dublu) 
- valabilitate: 5 ani 
- producător: DiproMed (Italia), marcaj CE 

Dimensiune Cod Preţ

6 x 11 cm EV0611 70 lei
8 x 15 cm EV0815 80 lei
15 x 15 cm EV1515 95 lei
30 x 30 cm EV3030 200 lei
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

15

3. DiproMed - 2P Composite 

Plasă dublu strat (dualmesh / de substituţie / siliconată). În cazul în care plasa intră în
contact direct cu instestinele (plasare intraperitoneală) o astfel de plasă este obligatorie. 

- plasă compozită pt. hernie / eventratie 

- stratul 1:   » polipropilenă (PP) - aderent 
       » macroporos (porozitate: 2,76 mm sau 91%) 
       » diametrul monofilamentului: 0,12 mm 
       » stimulează un răspuns fibroblastic rapid 
- stratul 2:    ⋄ film transparent - neaderent 
        ⋄ fără pori (grosime: 0,05 mm) 
        ⋄ conceput pt. contactul cu viscerele 
- grosimea totală a plasei: 0,6 mm 
- gramaj mediu: 93 g/m² 
- poate fi introdusă laparoscopic 
- transparentă; maleabilă 
- rezistă la forţe de întindere mai mari decât 
   cele dezvoltate în corpul uman 
- sterilizare: oxid de etilenă (în ambalaj dublu) 
- valabilitate: 5 ani 
- producător: DiproMed (Italia), marcaj CE 

Dimensiune Cod Preţ

2P101
10 x 15 cm 800 lei
5
2P151
15 x 15 cm 1.200 lei
5
2P203
20 x 30 cm 2.000 lei
0
Polipropilena 2P263
26 x 34 cm 2.600 lei folosită este produsă în
condiții foarte stricte și 4 este considerată
polipropilenă de grad medical. Filamentele
(firele) de polipropilenă din care este împletită plasa de hernie / eventrație trebuie să fie în
mod obligatoriu monofilamente (un singur fir, nu mai multe fire răsucite cum se întâmplă la
mătase de exemplu) pentru a nu permite infecțiilor să se formeze între filamentele răsucite.
Grosimea firelor de polipropilenă și mărimea ochiurilor plasei sunt factorii principali
ce determină greutatea totală a protezelor de hernie / eventrație și prin urmare cantitatea de
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

corp străin ce este implantată (cu cât greutatea este mai mică cu atât plasa va fi acceptată mai 16
ușor de organism). 
Cu cât ochiurile protezei sunt mai largi, sau altfel spus mai rare, cu atât plasa poate fi
numită mai macroporoasă. O proteză cu o greutate mică și ochiuri largi este numită plasă
‘light’.
Transparența plasei este importantă și ajută la o poziționare corectă în momentul
implantului (pentru a se putea vedea tot timpul ce este în spatele acesteia). 
Elasticitatea bidirecțională a unei plase de hernie / eventrație este de asemenea
esențială pentru un confort sporit. Elasticitatea este dată de structura plasei (de modul în care
au fost țesute ochiurile) și îi permite acesteia să se întindă și să revină la forma inițială fără a
suferi modificări.

Concluzii

1. Integrarea plasei (popularea ei cu celule si acoperirea cu fibrina) incepe imediat ce plasa a

fost montata. Procesul este foarte intens in prima luna postoperator si este complet dupa
aproximativ 3 luni de la operatie. Mici remanieri locale pot persista pana la un an de la
operatie. Asta nu inseamna ca pacientul va trebui sa stea trei luni nemiscat in pat: datorita
tehnicii prin care a fost montata (“fara tensiune” – tension free), proteza permite mobilizarea
precoce a pacientului – desigur, conform recomandarilor medicului curant.

2. Daca plasa a fost montata deasupra stratului musculoaponevrotic, este preferabil ca pacientul
sa poarte postoperator o centura elastica, un asa-numit “brau”. Dupa interventiile
laparoscopice, dar si dupa interventiile clasice pentru hernie inghinala sau femurala, purtarea
braului nu este necesara.

3. Se folosesc intotdeauna plase de dimensiuni mai mari ca ale defectului herniar. De regula,
plasa se monteaza astfel incat sa depaseasca orificiul herniar pe minim 3 – 5 cm, in toate
directiile. In timp, proteza sintetica isi micsoreaza dimensiunile, cu un procent variabil in
functie de tipul ei. Desfasurandu-se lent, retractia plasei nu are consecinte pentru pacient,
 Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

daca nu se suprapun si alti factori care sa favorizeze recidiva (cresterea in greutate, eforturi 17
intense si repetate, infectii locale etc). Retractia survine dupa un timp suficient de indelungat,
pentru ca pana atunci muschiul ori aponevroza afectata sa se fi cicatrizat temeinic.

4. Cu cateva mici exceptii, tehnica de montare a plasei presupune fixarea acesteia la structurile/
tesuturile organismului. Fixarea ei se poate face cu fire separate, cu agrafe metalice, cu capse
de titan sau resorbabile, cu adeziv organic etc. Acest artificiu favorizeaza integrarea rapida a
plasei, scade mult incidenta recidivelor, dar in schimb poate genera dureri postoperator.

5. Respingerea plasei chirurgicale a fost confundată multă vreme cu infecţia pe proteză, numită
supuraţie, o complicaţie controlabilă, care apare la sub 1% dintre pacienţii operaţi.
“Fenomenul de respingere în adevăratul sens al cuvântului ar însemna o reacţie imună,
asemănătoare cu ceea ce se întâmplă la transplant, când organismul produce anticorpi faţă de
un ţesut care îi este străin. Faţă de aceste plase chirurgicale, nu există acest fenomen. Este
doar o infecţie ce se poate trata cu antibiotice şi reprezintă un inconvenient minor în raport cu
rezultatele excelente pe care le are”.