Ce este hernia inghinala?

Hernia inghinala este o afectiune care apare atunci cand in zona inghinala (zona dintre coapsa si
abdomen), grasimea abdominala sau o parte din intestinul subtire protruzioneaza (proemina) printr-
un punct slab al peretelui abdominal determinand aparitia unei umflaturi la acest nivel sau la nivelul
scrotului.
Hernia inghinala poate aparea in orice moment al vietii de la copilarie pana la maturitate si este
mult mai frecventa la barbati decat femei. Herniile inghinale tind sa devina mai mari cu timpul.

Care sunt tipurile de hernie inghinala?

Hernia inghinala indirecta

Herniile indirecte sunt cel mai frecvent tip de hernie inghinala. Herniile inghinale indirecte sunt
hernii congenitale si sunt mult mai frecvente la baieti decat la fetite. Pe masura ce fetusul masculin
creste si se dezvolta pe perioada sarcinii, testiculele se dezvolta in abdomen iar apoi coboara in
scrot prin asa-numitul canalul inghinal. Imediat dupa nastere canalul inghinal se inchide prevenind
astfel retragerea testiculelor inapoi in abdomen. Daca insa aceasta zona nu se inchide complet, o
portiune a intestinului poate ajunge in canalul inghinal printr-o portiune slabita a peretelui
abdominal inferior, cauzand hernia. Desi fetele nu au testicule, ele au un canal inghinal si astfel
hernia inghinala poata sa apara si la ele.

Hernia inghinala directa

Hernia inghinala directa este cauzata de degenerarea tesutului conjunctiv al muschilor abdominali,
care determina slabirea musculaturii peretelui abdominal de-a lungul timpului. Hernia inghinala
directa se dezvolta treptat din cauza stresului continuu asupra musculaturii. Orice afectiune care
creste presiunea in cavitatea abdominala poate contribui la formarea sau agravarea herniei:
obezitatea, ridicarea de greutati, tusea violenta si persistenta sau stranutul, efort crescut in timpul
mictiunii sau defecarii, boli cronice pulmonare, lichid in cavitatea abdominala (ascita), sarcina, etc.

Care sunt factorii de risc?

Sexul masculin: Riscul de a dezvolta o hernie inghinala este de aproximativ 10 ori mai mare la
persoanele de sex masculin.
Istoricul familial: Daca aveti o ruda apropiata, cum ar fi un parinte sau un frate, cu hernie
inghinala riscul dumneavoastra de hernie inghinala creste.
Fibroza chistica: Fibroza chistica este o boala genetica grava, ce afecteaza mai ales plamanii si
sistemul digestiv, aftel incat copiii care au boala sunt mai expusi la infectii repetate ale plamanilor
si, adesea, prezinta tuse cronica care favorizeaza dezvoltarea herniei inghinale.
Tuse cronica sau stranutul determina cresterea presiunii abdominale.
Constipatia cronica
Obezitatea: Excesul de greutate , moderat sau sever, poate pune o presiune suplimentara pe
abdomen.
Sarcina: Sarcina poate slabi muschii abdominali si poate determina cresterea presiunii in
interiorul abdomenului.
Sportivi: Atletii dezvolta uneori o hernia determinata de sport manifestata printr-o durere
cronica in regiunea inghinala cu sau fara semne de hernie. Acest tip de hernie apare mai ales in
sporturi ce implica miscari repetate, ca de exemplu hochei, fotbal si tenis sau ridicarea de greutati.
Prematuri: Nou-nascutii prematuri prezinta un risc mai mare de a dezvolta o hernie inghinala.
Alimentatia necorespunzatoare si lipsa efortului fizic slabesc muschii abdominali.

Care sunt simptomele herniei inghinale?

Tumefactie (umflatura) in zona inghinala sau a scrotului. Umflatura poate sa apara progresiv, in
cateva saptamani sau luni sau poate sa apara brusc, dupa ridicarea de greutati, tuse, aplecare,
incordare sau ras. Multe hernii dispar in pozitia culcat. Barbatii pot observa umflarea scrotului, iar
femeile pot observa umflarea labiilor.
Disconfort sau durere in zona inghinala. Disconfortul creste ca intensitate la aplecare sau la
ridicarea de greutati. Multe hernii inghinale insa nu determina nici o durere. Poate apare durere
brusca, greata si varsaturi in cazul in care o parte din intestin devine captiv (incarcerat) in hernie.
Senzatia de greutate, umflare, de tinere sau de arsura in zona herniei, a scrotului sau a
interiorului coapsei.
Constipatie, greata si varsaturi. In cazul in care ansele intestinale sunt blocate in cadrul
herniei(incarcerare) si tranzitul normal al alimentelor si materiilor fecale este blocat pacientul poate
prezenta constipatie sau continutul intestinal este refluat ceea ce determina aparitia greturilor si
varsaturilor.

Care sunt complicatiile?

Incarcerarea. Continutul abdominal exteriorizat devine "captiv" si nu mai poate fi impins inapoi
in interiorul abdomenului (hernia devine ireductibila). In acest caz, apar urmatoarele simptome:
abdomen plin, destins, varsaturi, durere, stare de nervozitate, iritabilitate, roseata, febra.
Strangularea. Strangularea apare atunci cand fluxul de sange pentru continutul abdominal din
hernie se intrerupe. Atunci cand un tesut nu reuseste sa primeasca suficient oxigen si substante
nutritive, tesutul moare. In cazul herniei strangulate tegumentele supraiacente defectului sunt
eritematoase (rosii) in tensiune, uneori cianotice (coloratia albastruie determinata de o scadere a
concentratiei de oxigen in sange).

Diagnostic
Diagnosticul de hernie inghinala se bazeaza pe examenul clinic. Deoarece hernia poate fi evidenta
doar atunci cand presiunea abdominala este crescuta, pacientul trebuie sa fie examinat in
ortostatism (in picioare). Daca hernia nu poate fi palpata, pacientul este rugat sa tuseasca sau sa
efectueze manevra Valsalva ( expir fortat cu gura inchisa) in timp ce examinatorul palpeaza peretele
abdominal. In timpul examenului clinic, medicul va urmari dimensiunea si forma herniei inghinale si
sa determine daca hernia este reductibila (se poate retrage inapoi in abdomen) sau nu.
Herniile inghinale pot trece neobservate, in special cele ale copiilor mici, cand nu sunt insotite de
simptomatologie dureroasa, de aceea medicul trebuie sa insiste in examinare si sa puna copilul sa
tuseasca sau sa observe modificarile de forma ale abdomenului in timpul plansului.
Formatiunile inghinale care seamana cu herniile inghinale pot fi: adenopatii (infectioase sau
maligne), testicul ectopic sau lipom. Aceste formatiuni sunt solide si nu sunt reductibile. Poate fi
necesara o examinare radiologica sau o ecografie abdominala, in special daca hernia nu este
reductibila.

Tratament
Interventia chirurgicala este singurul tratament care vindeca hernia inghinala. In general este
recomandabil sa se repare hernia cat mai rapid in scopul de a preveni aparitia complicatiilor.
Exista doua tipuri de operatii pentru hernia inghinala:

Operatia deschisa - Hernii necomplicate sunt in principal reparate prin "reducerea" (impingerea
in cavitatea abdominala) a continutului herniei si repararea defectului peretelui muscular prin sutura
( operatie numita herniorafie). Operatia se desfasoara sub anestezie locala, locoregionala
(peridurala) sau generala, necesitand o spitalizare de scurta durata.
Tehnicile moderne de intarirea a peretelui muscular implica utilizarea unor materiale sintetice (o
plasa) care evita supraintinderea unui tesut deja slabit. Plasa este plasata fie in fata defectului (
reparatie anterioara) sau , de preferinta, in spatele defectului peretelui muscular ( reparatie
posterioara). Aceasta metoda are avantajul unui procent mai mic de recurente si recuperarea este
mai rapida. Totusi s-a observat o incidenta crescuta a infectiilor in special la persoanele cu sistem
imunitar compromis (cum ar fi persoanele cu diabet zaharat).

Operatia laparoscopica- Este o metoda mai noua de corectare a herniilor la adult. Este
necesara anestezie generala. Se efectueaza o mica incizie in sau imediat sub buric. Abdomenul este
insuflat cu aer astfel incat chirurgul sa poate vedea organele abdominale. Prin incizie este introdus
in abdomen un instrument subtire, iluminat, numit laparoscop. Instrumentele cu care se va efectua
corectarea herniei sunt inserate prin alte mici incizii efectuate la nivelul abdomenului inferior. Dupa
corectarea herniei, deasupra defectului este plasata o plasa pentru a intari peretele abdominal.

Riscul de refacere a herniei este variabil si depinde de tipul de operatie ce s-a efectuat si de
experienta chirurgului. Dupa o operatie deschisa rata de reaparitie este intre 1% si 7% pentru herniile
indirecte si intre 4% si 10% pentru cele directe. In cazul chirurgiei laparoscopice, riscul reaparitiei
este de peste 10%, desi exista studii ce precizeaza o rata a recurentei de doar 0.25%-2%.
In unele cazuri operatia laparoscopica are unele avantaje fata de operatia deschisa. Studiile au
aratat ca pacientii operati laparoscopic au mai putine dureri si se reintorc la munca si la alte
activitati mult mai repede decat in cazul operatiei deschise pe abdomen. Operatia laparoscopica
este insa mai scumpa.
Adesea, hernia inghinala poate fi impinsa inapoi (redusa) in abdomen printr-o presiune usoara pe ea.
La adult, o hernie ce poate fi redusa se opereaza la un moment convenabil, programat. Operatia
poate fi amanata pentru cateva luni. La bebelusi si la copii, operatia nu poate fi amanata asa mult
din cauza riscului crescut de incarcerare si strangulare a herniei.
In general nu se recomanda utilizarea unor dispozitive externe pentru a mentine hernia redusa, fara
a repara defectul care stau la baza (cum ar fi centuri, monezi, etc). Exceptie fac pacientii
inoperabili.

Imagini