Apendicita acuta

Apendicita acuta reprezinta inflamatia apendicelui vermiform (cunoscut sub nume de

„apendice”), un segment rudimentar al intestinului gros, de forma tubulara, asemanator unui
deget de manusa, cu lungimea de cativa centimetri, situat in partea dreapta, inferioara a
abdomenului.
Despre
Apendicita este una dintre cele mai frecvente cauze de durere abdominala acuta, care se poate
produce atat la copii, cat si la adulti. In tarile dezvoltate, intre 5,7 si 50 de pacienti la 100.000
de locuitori sunt diagnosticati in fiecare an cu apendicita acuta, frecventa mai mare fiind
inregistrata la persoanele cu varsta cuprinsa intre 10 si 30 ani.

De asemenea, apendicita acuta se poate produce si la femeile gravide, fiind cea mai frecventa
urgenta chirurgicala non-obstetricala (care nu are legatura cu sarcina), la aceasta categorie de
persoane.
Cauze
Apendicita acuta apare ca urmare a unei obstructii a lumenului apendicelui, datorata unor
cauze multiple, ceea ce determina cresterea secretiei de mucus si multiplicarea bacteriilor de
la acest nivel, avand ca rezultat cresterea tensiunii in peretii apendicelui si, in absenta unei
interventii terapeutice prompte, se poate produce necroza si chiar perforatia apendicelui, cu
consecinte negative semnificative asupra sanatatii pacientului.

Obstructia apendicelui poate fi produsa cel mai frecvent de materii fecale, paraziti intestinali
sau resturi alimentare nedigerate. Alte cauze incriminate in producerea apendicitei acute sunt
traumatismele abdominale, bolile inflamatorii intestinale, infectii cu localizare la nivelul
tractului gastrointestinal sau in alte parti ale corpului, tumori abdominale, substanta de
contrast (de ex. bariu), cresterea excesiva a tesutului limfatic de la nivelul apendicelui.
Factori de risc
Apendicita acuta este mai frecventa la barbati (adulti) si adolescenti.

Riscul de a dezvolta apendicita este mai mare daca pacientul are membri ai familiei care au
suferit de aceasta afectiune.
Simptome
De obicei simptomele apar rapid. Durerea abdominala creste in intensitate in decurs de 6-12
ore. Simptomele pot varia de la pacient la pacient si pot include cateva sau toate manifestarile
de mai jos:

 Durerea abdominala:

o incepe ca un disconfort in jurul buricului,

o in cateva ore durerea va cuprinde zona abdominala dreapta

 o durerea poate cuprinde si alte zone abdominale in functie de localizarea apendicelui

o durerea se accentueaza la miscare, inspir profund, tuse sau stranut

o lipsa poftei de mancare (anorexie) este prezenta aproape intotdeauna.

 greata

 varsaturi (mai rar)

 constipatie

 diaree usoara (mai rar)

 febra moderata (intre 37,5 °C si 38,5 °C); uneori, febra poate lipsi

In cazul in care s-a produs perforarea apendicelui, simptomele includ:

 durere severa care cuprinde tot abdomenul

 cresterea febrei

In cazul aparitiei complicatiilor, durerea se agraveaza si se generalizeaza la nivelul intregului

abdomen si creste febra.

Nota: Simptomele pot fi diferite la sugari, copii mici, femei insarcinate si varstnici, caz in care
diagnosticul poate fi ingreunat.

Important! In cazul aparitiei unor dureri severe la nivelul abdomenului trebuie solicitata
imediat asistenta medicala.
Complicatii
Netratata la timp, apendicita acuta se poate complica datorita ruperii apendicelui si se pot
produce infectii severe, amenintatoare de viata.

Peritonita

Prin perforarea apendicelui, peritoneul (membrana subtire care captuseste la interior

abdomenul) se infecteaza cu bacterii, producandu-se in acest fel peritonita. Peritonita este o
complicatie grava, amenintatoare de viata.

Simptomele peritonitei pot include:

 dureri abdominale de intensitate mare si continue

 senzatie generala de rau

 febra mare

 batai rapide ale inimii (tahicardie)

 dificultati de respiratie cu scurtarea respiratiei

  umflarea abdomenului

Tratamentul peritonitei trebuie initiat de urgenta si consta in administrarea de antibiotice si

indepartarea chirurgicala a apendicelui.

Abcesul apendicular

O alta complicatie a apendicitei acute este abcesul apendicular, care consta in formarea unei
pungi cu puroi la nivelul apendicelui, datorita necrozei si proliferarii bacteriene de la acest
nivel.

Abcesul apendicular poate fi diagnosticat cu ajutorul investigatiilor imagistice.

Cel mai frecvent abcesul apendicular poate fi tratat cu antibiotice dar, uneori, poate fi
necesara si interventia chirurgicala.
Diagnostic
Cel mai frecvent, medicul poate pune diagnosticul de apendicita acuta pe baza simptomelor
(prezentate mai sus), a istoricului medical si pe examinarea fizica a pacientului. Pot fi insa
necesare pentru diagnostic si investigatii de tipul analizelor de sange si urina, examinarea
ecografica, radiologica sau imagistica prin rezonanta magnetica (IRM). Aceste investigatii
sunt necesare pentru orientarea diagnosticului, implicit pentru diferentierea de alte afectiuni
cu simptome asemanatoare.

Istoricul medical

Medicul va solicita pacientului sa raspunda unor intrebari specifice despre simptome si despre
istoricul medical, care il vor ajuta in stabilirea diagnosticului:

 cand / cu cat timp in urma au aparut durerile abdominale

 localizarea exacta si severitatea durerii

 alte simptome care au aparut in ultimul timp

 alte boli asociate, interventii chirurgicale in antecedente

 informatii despre consumul de medicamente, alcool, droguri

Examenul fizic

In vederea stabilirii diagnosticului de apendicita acuta medicul va avea nevoie de detalii

despre durerea abdominala pe care pacientul o acuza. Medicul va evalua durerea prin palparea
zonei abdominale si va efectua anumite manevre care pot indica diagnosticul de apendicita
acuta. Astfel de manevre includ:

 palparea usoara cu palma intinsa a zonei opuse localizarii apendicelui

 palparea zonei abdominale din jurul apendicelui, in timp ce pacientul este rugat sa
ridice membrul inferior drept.
Testele de laborator

Medicul va recomanda pacientului efectuarea unor investigatii de laborator pentru a confirma

diagnosticul de apendicita acuta sau pentru a gasi alte cauze ale durerii abdominale.

Analizele de sange –pot arata un numar mai mare decat normal al leucocitelor (celulele albe),
acesta fiind un semn de infectie. De asemenea, testele de sange pot indica deshidratarea
pacientului sau dezechilibre hidro-electrolitice.

Analiza urinei – este utila pentru a exclude o infectie a tractului urinar sau o piatra la rinichi.
Test de sarcina – medicul poate solicita efectuarea unui test de sarcina pacientelor de varsta
fertila pentru a exclude o potentiala sarcina extrauterina (ectopica), care se poate manifesta
asemanator apendicitei acute.

Teste imagistice

Medicul poate recomanda efectuarea unor investigatii imagistice pentru a confirma

diagnosticul de apendicita acuta sau pentru a gasi alte cauze ale durerii abdominale de care se
plange pacientul.

Ecografia abdominala – investigatie simpla, nedureroasa, fara risc de iradiere, prin

intermediul careia medicul poate identifica o obstructie a lumenului apendicelui, inflamatia
apendicelui, alte surse de durere abdominala. Medicul poate recomanda ecografia abdominala
ca prim test imagistic atunci cand suspicioneaza o apendicita acuta la sugari, copii mici,
adolescenti si femei insarcinate.

Imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN) – aceasta investigatie permite obtinerea
unor imagini detaliate ale organelor interne si tesuturilor moi din cavitatea abdominala,
medicul putand identifica obstructia lumenului apendicelui, inflamatia apendicelui, precum si
a altor surse de durere abdominala. Investigatia nu implica utilizarea de raze X (care pot fi
nocive organismului), se poate face cu sau fara injectarea unei substante de contrast, nu
necesita anestezie generala, dar medicul poate realiza o usoara sedare a pacientului, mai ales
in cazul copiilor si a pacientilor anxiosi.

Pentru diagnosticarea apendicitei acute si a altor cauze de durere abdominala, medicul poate
recomanda imagistica prin rezonanta magnetica (IRM/RMN), ca o alternativa sigura si fiabila
la o tomografie computerizata (CT).

Scanarea cu computerul tomograf (CT) – aparatele CT utilizeaza raze X, pacientului i se poate

administra substanta de contract, nu este nevoie de anestezie generala, dar medicul poate
realiza sedarea pacientului, mai ales in cazul copiilor si a pacientilor anxiosi.

Scanarea CT a abdomenului poate arata semne de inflamație, cum ar fi un apendice marit sau
perforat, un abces la nivelul apendicelui sau o obstructie la nivelul lumenului apendiceal.
Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa faca un test de sarcina inainte de CT. Radiatiile emise
de computerele tomograf pot fi daunatoare pentru fat.
Tratament
In majoritatea cazurilor tratamentul apendicitei acute consta in indepartarea chirurgicala a
apendicelui inflamat, operatie numita apendicectomie.

Inaintea interventiei chirurgicale pacientului i se pot administra antibiotice. Apendicectomia

poate fi efectuata prin mai multe metode, in functie de stadiul bolii, de aparatura disponibila
in spital etc:

 apendicectomia deschisa, clasica, presupune efectuarea unei incizii oblice de 4-6 cm in

zona abdominala corespunzatoare localizarii apendicelui. Aceasta interventie se
recomanda cand apendicita este insotita de complicatii precum perforarea apendicelui
cu raspandirea infectiei in abdomen (peritonita) sau formarea unui abces apendicular
(o colectie purulenta in jurul apendicelui). Pacientul poate fi anesteziat total sau doar
in jumatatea inferioara a corpului.

 apendicectomie prin interventie laparoscopica este practicata in peste 90% din cazurile
de apendicita acuta. Apendicele inflamat este indepartat prin intermediul unor incizii
mici, de cativa milimetri, aceasta metoda avand avantajul ca pacientul se recupereaza
mai repede comparativ cu metoda clasica. Interventia laparoscopica nu poate fi
practicata in cazul apendicitei complicate.