NUTESCU ALEXANDRU AMG II -Bolile chirurgicale ale esofagului si

intestinului gros

Hernia hiatala: cauze, simptome, tratament si remedii

Hernia hiatala apare cand tesuturile din interiorul abdomenului se exteriorizeaza

printr-un orificiu al musculaturii peretelui abdominal spre cavitatea toracica.
In cele mai multe cazuri, hernia hiatala nu cauzeaza probleme si e posibil chiar sa fie
trecuta cu vederea. Hernia hiatala mare insa, poate permite acidului gastric sa se
intoarca in esofag, cauzand arsuri gastroesofagiene. In cazurile severe, e posibil sa
fie nevoie de o interventie chirurgicala pentru tratarea herniei hiatale de mari
dimensiuni.
Exista trei tipuri de hernie hiatala: prin alunecare, paraesofagiana si mixta.
Simptome hernie hiatala

 Arsuri gastroesofagiene

 Ragaiala

 Dificultati la inghitire

 Durere in piept sau dureri abdominale

 Senzatia de preaplin dupa masa

 Varsaturi

 Scaun de culoare neagra

Daca simptomele acestea apar si persista, e recomandat sa mergi la medic pentru

stabilirea diagnosticului si a tratamentului de care ai nevoie.
 
Cauze hernie hiatala
Nu se stie inca ce determina aparitia herniei hiatale, insa presiunea pusa pe stomac
si schimbarile ce apar la nivelul diafragmei din cauza imbatranirii pot contribui la
formarea herniei hiatale.
Diafragma este un muschi care separa pieptul de cavitatea abdominala. In mod
normal, esofagul ajunge la stomac printr-o deschizatura din diafragma care poarta
denumirea de hiatus. Atunci cand muschiul hiatusului se slabeste, partea de sus a
stomacului se umfla si patrunde catre diafragma.
Cauzele care pot determina aparitia herniei hiatale sunt:

 Leziunile in zona pieptului

 Hiatus marit din nastere

 Presiunea intensa si persistenta pusa pe muschii din zona diafragmei. Aceasta presiune
poate sa apara in urmatoarele situatii: tuse, varsaturi, ridicarea unor greutati

 
Tratament hernie hiatala
Majoritatea persoanelor cu hernie hiatala nu experimenteaza simptome asa ca nu au
nevoie de tratament. Daca te afli printre cei care au hernie hiatala simptomatica,
tratamentul este necesar.
Tratamentul medicamentos reduce simptomele precum arsurile gastroesofagiene. In
tratarea herniei hiatale se folosesc medicamente care reduc aciditatea sau care o
neutralizeaza.
La un numar extrem de redus de pacienti se poate interveni chirurgical pentru
tratarea herniei hiatale.
Tratarea simptomelor in hernia hiatala
Daca sunteti dignosticat cu hernie hiatala, pentru evitarea simptomatologiei
neplacute, disconfortului sau chiar agravarea acestei afectiuni, trebuie sa respectati
cateva reguli:

 Mancati putin si des, nu va complaceti in mese abundente; de preferat sunt 5-6 mese/zi,
reduse cantitativ, iar hrana trebuie mestecata indelung.

 Se interzic cinele copioase si nu mergeti la culcare imediat dupa cina, ba chiar pastrati
1-2 ore de la ultima masa inainte de a va culca.

 Dormiti pe una - doua perne mari, patrate, cu trunchiul si capul mai ridicat sau daca
aveti un pat care va permite, inclinati-l cu 15º fata de planul orizontal. Evitati dormitul pe
burta sau complet pe spate.

 Incercati sa slabiti daca sunteti supraponderal sau obez, simptomele fiind agravate de
excesul ponderal.

 Evitati constipatia, evitati fumatul si imbolnavirile respiratorii, hernia fiind agravata de

tuse si constipatie.

 Reduceti cantitatea de grasimi din alimentatie, dulciurile, evitati alcoolul.

 Excludeti din alimentatie condimentele, ciocolata, citricele, prajelile si bauturile carbo-

gazoase.

 Evitati imbracamintea prea stransa pe trup.

 Evitati antiinflamatoarele nesteroidiene si steroidiene - aspirina, salicilatii, fenilbutazona,

cortizonul (prednisonul) si alte antireumatice, antitermice si antalgice care pot produce
iritatie, sangerare a sistemului digestiv.

 Monitorizati-va hemoglobina si sideremia (valorile fierului din sange) fiindca hernia poate
provoca sangerari ce neglijate pot duce la instalarea anemiei.
 Boala Crohn vs colita ulcerativa - asemanari si deosebiri

Atat boala Crohn, cat si colita ulcerativa sunt boli inflamatorii intestinale, ceea
ce inseamna ca au multe in comun. Pe de alta parte insa, exista si diferente
evidente intre aceste doua afectiuni.
Ambele boli cauzeaza inflamatie la nivelul tractului gastrointestinal, de aceea
simptomele acestora sunt similare.

Asemanari si deosebiri intre boala Crohn si colita ulcerativa

Boala Crohn poate afecta orice parte a tractului gastrointestinal, incepand de la

cavitatea bucala si pana la anus. Este adevarat insa ca in general afecteaza
intestinul subtire si inceputul colonului. Pe de alta parte, colita ulcerativa afecteaza
numai colonul.
Cauzele ambelor boli sunt necunoscute, medicii banuind ca acestea apar in urma
unui cumul de factori genetici, ereditari, imunitari si de mediu.
Simptomele bolii Crohn si simptomele colitei ulcerative sunt asemanatoare:

 Diaree (poate contine sange)

 Balonare

 Dureri abdominale

 Constipatie

 Scadere in greutate

 Nevoia permanenta de defecare

In ceea ce priveste simptomele, exista mici diferente, insa acestea nu sunt suficiente
pentru ca medicul sa le poata deosebi fara alte analize sau teste suplimentare.
Pacientii care sufera de colita ulcerativa resimt durerea in partea stanga a
abdomenului, in timp ce pacientii cu boala Crohn o resimt la nivelul intregii cavitati
abdominale.
Ambele afectiuni intestinale sunt cronice, insa colita ulcerativa este considerata ca
fiind mai grava din cauza ca in unele cazuri necesita interventia chirurgicala.
Diagnosticarea se face in mod similar, prin examinare fizica, anamneza, analize de
sange. Totusi, in cazul bolii Crohn se fac doua tipuri de endoscopii: endoscopia de
tract digestiv superior (n.r. endoscopul se introduce pe gura) si colonoscopia (n.r.
endoscopul se introduce prin anus).  In diagnosticarea colitei ulcerative se introduce
endoscopul numai pe anus. Daca medicul suspecteaza ca este vorba despre colita
ulcerativa, va face fie o colonoscopie totala, fie o sigmoidoscopie. Pentru ambele
afectiuni intestinale poate fi necesara biopsia.
Tratarea bolii Crohn se face in mod similar cu cea a colitei ulcerative. Ambele
afectiuni pot fi tinute sub control prin folosirea medicamentelor antiinflamatoare, care
au rolul de a reduce inflamatia la nivel intestinal, astfel incat simptomele precum
durerile sau diareea sa dispara.
 
Medicatia poate fi folosita, de asemenea, si pentru reducerea frecventei episoadelor
de activitate a bolii si pentru prelungirea perioadelor de remisiune.
De asemenea, pentru tratarea ambelor afectiuni poate fi folosit tratamentul cu
imunomodelatoare.
Tratamentul chirurgical folosit in cazul colitei ulcerative, adica cel de indepartare
partiala sau totala a colonului, vindeca afectiunea. Pe de alta parte insa, boala Crohn
nu poate fi vindecata prin interventie chirugicala. In cazul ambelor afectiuni se ajunge
la interventia chirurgicala daca pacientul sufera complicatii ale bolii care ii pun viata
in pericol.
In ceea ce priveste dieta, este important ca pacientul sa inteleaga ca nu dieta a fost
cauza vreuneia dintre aceste boli. Totodata insa, atat boala Crohn cat si colita
ulcerativa pot fi ameliorate printr-o serie de modificari precum renuntarea la
consumul de alimente picante sau de bauturi alcoolice.
Toate bolile inflamatorii intestinale afecteaza calitatea vietii pacientului. Imediat ce
observi simptome specifice acestor afectiuni, apeleaza la consult de specialitate.

Cancerul esofagian - prezent si perspective

Cancerul esofagian reprezinta 1% din totalul cancerelor diagnosticate si se

situeaza pe locul 7 intr-un clasament al mortalitatii prin cancer. Rata globala de
supravietuire la 5 ani pentru toate tipurile de cancer esofagian este de 18%.
Principalul factor care influenteaza supravietuirea ramane stadiul bolii la momentul
diagnosticului. Daca pentru boala limitata la nivelul esofagului rata de supravietuire la
5 ani depaseste 40%, pentru cancerul extins la organele de vecinatate sau ganglionii
regionali supravietuirea este la jumatate in timp ce cancerul esofagian metastatic are
o rata de supravietuire de sub 5%.
Din punct de vedere anatomopatologic sunt doua tipuri de cancere esofagiene:
- carcinoamele scuamoase, care se dezvolta in portiunea superioara si mijlocie a
esofagului
- adenocarcinoamele, care au punct de plecare portiunea inferioara a esofagului

Factorii de risc

- Fumatul activ sau pasiv, reprezinta unul dintre principalii factori de risc incriminati in
aparitia cancerului esofagian si in special al carcinomului scuamos
- consumul excesiv de alcool si in special alcoolul tare creste exponential riscul
pentru carcinoamele scuamoase
- esofagul Barrett, status biologic care se dezvolta la anumite persoane cu reflux
gastroesofagian cronic sau cu esofagita. Se presupune ca inflamatia cronica a
esofagului distal data de refluxul continutului gastric reprezinta un factor predispozant
pentru dezvoltarea unui cancer la acest nivel
- dieta saraca in legume si fructe si bogata in proteine animale, in special carne
procesata
- obezitatea
- infectia cu anumite genotipuri de papilomavirusuri (HPV)

Simptomatologie

In stadiile incipiente majoritatea cancerelor esofagiene sunt asimptomatice. Pe

masura ce boala evolueaza pot apare o serie de simptome printre care: dificultati la
inghitit insotite sau nu de durere, in special la alimente solide. In evolutie, o tumora
esofagiana poate bloca in totalitate pasajul alimentar catre stomac ceea ce face
imposibila ingestia atat a alimentelor solide cat si a celor semisolide sau lichide. In
aceste conditii in majoritatea situatiilor apare varsatura, durerea retrosternala sau
senzatia de presiune permanenta la nivelul toracelui iar pacientul pierde semnificativ
in greutate.

Diagnosticul de certitudine este intotdeauna bioptic

Investigatiile obligatorii includ endoscopia digestiva superioara care evidentiaza

obstacolul tumoral si biopsiaza formatiunea tumorala, ecoendoscopia, procedura
similara care furnizeaza suplimentar informatii legate de ganglionii paraesofagieni si
care, in anumite situatii, sunt biopsiati prin ecoghidaj transesofagian.
Procedurile imagistice de inalta performanta de tipul Computer Tomograf, Rezonanta
Magnetica Nuclera sau PET-CT sunt absolut necesare in stabilirea stadiului bolii dar
si in stabilirea planului terapeutic, atunci cand una dintre optiunile terapeutice este
radioterapia.

Despre diverticulita sau diverticuloza colonica: manifestari si

tratament

In anumite situatii, cum ar fi constipatia cronica, fibrele musculare nu mai fac

fata tensiunii din peretele colonic si se rup, ceea ce duce la aparitia de
discontinuitati.
Din cauza presiunii din interior, prin aceste defecte herniaza catre exterior prelungiri
in deget de manusa ale mucoasei, numite diverticuli (ca niste saculeti sau
buzunarase). Acesti diverticuli apar, de regula, la nivelul ultimii portiuni a colonului,
numita colon sigmoid si descendent. Diverticuloza este o boala frecventa in
Romania, in special la varstnici, unde ajunge sa afecteze pana la 60-80% dintre
persoanele de peste 80 de ani.
Ce este boala diverticulara?

Boala diverticulara este alcatuita din doua conditii: diverticuloza si diverticulita. In

prima parte, diverticuloza reprezinta formarea mai multor "buzunare" mici sau
diverticuli in mucoasa colonului. Diverticulii pot fi de marimi diverse, incepand de la
dimensiunea unui bob de mazare, pana la dimensiuni mult mai mari. EI se formeaza
din cauza presiunii crescute de pe urma gazelor intestinale, produsilor reziduali ori
lichidului de pe acele zone slabite din peretii intestinali. Diverticulii se pot forma in
timpul constipatiei, de exemplu, si se gasesc cel mai adesea in portiunea inferioara a
intestinului gros.

Ce inseamna "diverticulita" si "diverticuloza"? Care sunt

diferentele dintre cele doua?

Potrivit medicilor, diverticuloza apare atunci cand se dezvolta in tractul digestiv niste
"saci" mici (diverticuli), care sunt umflati, proeminenti. Cand unul sau mai multi dintre
acesti saculeti se inflameaza ori se infecteaza, afectiunea se numeste diverticulita.

Manifestari in diverticuloza sau diverticulita

In cazul in care te intrebi care sunt simptomele care pot insoti diverticuloza colonica
sau diverticulita, afla ca uneori este posibil sa nu existe simptome ori sa apara
anumite semne:
1 nici un simptom;
2 dureri abdominale intr-un anumit loc;
3 balonare abdominala excesiva;
4 tulburari de tranzit, precum constipatie sau alternanta diaree cu constipatie.
Cea mai frecventa complicatie a diverticulilor colonici este diverticulita, care apare
prin infectarea diverticulilor cu bacterii din materii fecale. Aceasta, la randul ei, se
poate complica cu perforatii, abcese, peritonite, fistule (ulceratii adanci) recto-
vaginale, fistule recto-vezicale sau fistule cutanate.
O alta complicatie posibila, dar rara, este hemoragia cu sange rosu, care se poate
datora hemoragiei diverticulare. Aceasta este autolimitata si rareori duce la anemie,
in acest caz diagnosticul cel mai probabil fiind de cancer rectocolonic.
Majoritatea pacientilor cu diverticuloza nu prezinta simptome. Uneori, boala
diverticulara cauzeaza aparitia unor crampe usoare, poate sa apara balonarea sau
constipatia. Medicii spun ca o dieta bogata in fibre dietetie si un medicament care
calmeaza durerea vor reusi sa amelioreze, de cele mai multe ori, simptomele acestei
afectiuni.
Daca diverticulii se inflameaza ori se infecteaza, atunci boala este denumita
diverticulita. Cel mai frecvent simptom este durerea abdominala, ce se simte de
obicei in partea stanga. Pacientul poate sa aiba si febra, greata, varsaturi, frisoane,
 crampe si constipatie. In cazurile grave, diverticulita poate duce la hemoragii, la
rupturi sau obstructii.

Diagnosticare

Investigatiile care se fac in caz de suspiciune de diverticuli sunt:

 irigografia, in cazul persoanelor varstnice si cu multe alte afectiuni;

 colonoscopia, cel mai frecvent utilizata;

 tomografia computerizata in cazul suspiciunii de diverticulita;

 analize de laborator care arate inflamatia, precum viteza de sedimentare a hematiilor (VHS),

fibrinogen, proteina C reactiva.