PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI CU ULCER

GASTRO-DUODENAL

CUPRINS

1
 Argument

Cap. I. Date generale despre boală

I.1. Prezentarea teoretică a bolii

Cap. II. Îngrijiri specifice

II.1. Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacienţilor cu ulcer

gastroduodenal

II.2. Prezentarea de cazurilor de boală

- Prezentare cazul 1
- Prezentare cazul 2
- Prezentare cazul 3

Concluzii

Bibliografie

Argument

2
 Ulcerul gastro-duodenal reprezenta pâna nu de mult o boală cu evoluţie
cronică şi ciclică, în care factorul peptic era incriminat. În această patologie, ultimii
ani au schimbat foarte mult conceptele, transformând ulcerul dintr-o boală în care
secreţia acidă era cvasiobligatorie (“No acid, no ulcer”), într-o boală cauzată de un
agent infecţios (Helicobacter Pylori). În literatura de specialitate afecţiunea mai
este denumită ulcer peptic sau boală ulceroasă.
În 1983 Warren şi Marshall au atras pentru prima dată atenţia asupra unor
germeni descoperiţi în stomac şi implicaţi posibil în patogeneza ulcerului gastro-
duodenal. Datorită asemănarii cu genul campylobacter au fost numiţi
Campylobacter Pylori, pentru ca mai târziu să fie denumiţi Helicobacter Pylori
(HP). Studiile ulterioare au dovedit implicarea HP în patogeneza gastritei cronice, a
ulcerului gastric şi duodenal, a limfomului gastric MALT şi a cancerului gastric. În
anul 2005 Warren şi Marshall au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru
descoperirea HP şi demonstrarea rolului acestuia în patologia gastrică.

Capitolul I

Ulcerul gastric duodenal

3
 1. Definiţie:
Ulcerul gastroduodenal reprezintă o lezare a mucoase digestive de la
nivelul stomacului sau duodenului, mergând de la o uşoară leziune, până la
perforarea peretelui tubului digestiv de la acest nivel pe întreaga sa grosime.
Afectarea mucoasei stomacului se numeşte ulcer gastric, iar lezarea mucoasei
duodenului produce ulcerul duodenal.

2. Etiopatogenia ulcerului gastro-duodenal

Se cunoaşte că aproximativ 10% din populaţia adultă suferă sau a suferit de
ulcer gastroduodenal. Helicobacter Pylori - acest germen ce afectează peste 2
miliarde de oameni. Infectarea cu acest germen se produce pe cale fecal-orală sau
poate oral-orală, iar ea se produce foarte precoce în statele slab dezvoltate (la vârsta
de 20 ani aprox. 70% din oameni sunt infectaţi cu HP) şi mai târziu în statele
dezvoltate (la aceeaşi vârsta doar 15-20% sunt infectaţi). Gradul general de
infectare a populaţiei depinde de asemenea de condiţiile de viaţă (30-40% din
adulţii ţărilor dezvoltate şi peste 80% din cei ai ţărilor slab dezvoltate sunt pozitivi).
Infecţia, o dată achiziţionată, rămâne pentru tot restul vieţii, în absenţa unor
măsuri terapeutice speciale. Infecţia acută cu HP se manifestă ca o gastroduodenită
acută, care se autolimitează. Rămâne însă o gastrită cronică, ce va fi implicată în
geneza ulceroasă. În cazul gastritei (inflamaţiei) antrale, aceasta va duce la
creşterea secreţiei de gastrină şi implicit la hipersecreţie acidă.
Ca răspuns la excesul secretor acid, care va ajunge în duoden, se va produce o
metaplazie gastrică în duoden, o etapă obligatorie a ulcerogenezei duodenale. În
cazul unei gastrite a corpului gastric, aceasta va scădea rezistenţa mucoasei la
factorii de agresiune, putând genera un ulcer gastric.
Prevalenţa infecţiei cu HP în ulcerul duodenal este de până la 70-80%
(considerându-se că, în restul de 20-30%, ulcerele gastro-duodenale sunt generate
de consumul de antiinflamatorii nesteroidiene sau, eventual, mai rar, un sindrom
Zollinger-Ellison) şi de aprox. 50-70% în ulcerul gastric.

Două din cele mai frecvente cauze de ulcer peptic sunt:

- injecţia cu bacteria numită Helicobacter pylori (H. pylori) .
- abuzul de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi Aspirină. 
Deşi majoritatea oamenilor sunt infectaţi cu H. pylori, doar câţiva vor face
boala ulceroasă peptica. Unii factori de risc la o persoană cu H. pylori dau o
susceptibilitate crescută pentru dezvoltarea ulcerului. Aceşti factori, unii dintre ei
prea puţin cunoscuţi, includ: 
- fumatul 

4
 - abuzul de alcool 
- antecedente de ulcer 
- stresul fizic determinat de o boală severă său accident grav (trauma majoră,
dependenta de un aparat de ventilaţie sau intervenţia chirurgicală). 
Majoritatea ulcerelor care nu sunt cauzate de H. pylori sunt date de AINS. 
AINS sunt prescrise pentru a reduce durerea sau inflamaţia în boli cronice (de
durata lungă), ca artrită sau durerile de cap (migrenele). Folosite timp de săptămâni
sau luni de zile, AINS pot afecta mucoasa tractului gastric, ducând la un ulcer sau
activând un ulcer deja format. 
O cauză rară de ulcer peptic este sindromul Zollinger-Ellison. În această
afecţiune stomacul secretă în exces acid clorhidric, care afectează mucoasa
gastrică. 
Stressul psihologic, adăugat la alţi factori de risc, poate creşte şansele de a dezvolta
un ulcer peptic. 

3. Factori de risc:
a) Factori de risc controlabili:
Următorii factori de risc pot creşte şansa de a dezvolta un ulcer peptic şi pot
încetini vindecarea unui ulcer deja existent. Se poate reduce riscul dezvoltării unui
ulcer prin controlul sau eliminarea acestor factori care includ: 
- folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene (ca aspirina) 
- fumatul 
- abuzul de alcool
b) Factori de risc necontrolabili:
Unii factori necontrolabili pot creşte riscul de a dezvolta un ulcer.
Aceştia includ:
- infecţia cu H. pylori, care este cea mai frecventă cauza de ulcer 
- stressul fizic dat de o boală severă sau traumatism (trauma majoră,
dependenta de un aparat de ventilaţie sau intervenţia chirurgicală) 
- secreţii excesive de acid gastric 
- ulcer în antecedentele heredo-colaterale (familiare) 

4. Fiziopatogenie:
Ulcerul gastro-duodenal consta într-o pierdere de substanţă a peretelui
gastric sau duodenal, de forma rotundă sau ovală, având un diametru care variază
de la 0,3 până la 3 şi chiar 4 cm şi mai mult (ulcere gigante). De obicei sunt unice,
însă pot apărea simultan două sau mai multe. Ulceraţia pătrunde până în
submucoasa; când însă ulcerul este penetrant, ea poate depăşi stratul muscular,
ajungând până la seroasa şi chiar în organele vecine (pancreas, ficat). 
Ulcerul poate să fie acut sau cronic. El evoluează 3-6 săptămâni, apoi se

5
poate croniciza, însoţindu-se de o proliferare a ţesutului conjunctiv, cu retracţie
cicatriceală şi pereţi groşi (ulcer calos). Este cunoscută predilecţia ulcerului de a
avea anumite localizări. Astfel ulcerul gastric apare cel mai frecvent în regiunea
antropilorica, apoi pe mica curbura, mai rar pe cardia, pe marea curbura sau pe cele
două fete; ulcerul duodenal se localizează cel mai des pe bulb şi mai rar postbulbar.

5. Simptomatologie:
Simptomele ulcerului gastro-duodenal sunt caracteristice, ele permiţând
singure diagnosticul. Simptomul cel mai constant şi care în mod obişnuit îl
determină pe bolnav să se prezinte la medic, este durerea.
Durerea are o localizare epigastrică, este intensă, se însoţeşte de o senzaţie
de arsură şi deseori iradiază în spate. Sediul durerii pare să aibă o legătură cu sediul
ulceraţiei. Intensitatea durerii este mare, mai ales în ulcerele vechi, care interesează
şi seroasa. Caracterul cel mai preţios pe care îl are durerea este periodicitatea:
durerile apar în perioade de 1 - 3 săptămâni, separate prin perioade de linişte, în
care bolnavul nu se plânge de dureri, chiar dacă nu respecta regimul alimentar. De
cele mai multe ori, perioadele dureroase apar în cursul toamnei sau al primăverii
(periodicitate sezonieră), însă pot apărea şi în alte sezoane; pe măsură ce boală se
cronicizează, perioadele dureroase devin mai lungi şi mai dese. Un alt caracter al
durerii consta în faptul că are un ritm orar în raport cu orele mesei. Uneori, durerea
apare imediat după masă (durere precoce), ca în ulcerele localizate juxtacardial sau
pe mica curbura gastrică; alteori, apar la 2-4 ore după masă (duwrs tardiva), cum se
întâmplă în localizarea piloroduodenală a ulcerului. Uneori durerile apar nocturn,
către miezul nopţii sau către orele 3-4 dimineaţa (în ulcerul duodenal), în alte
cazuri de ulcer duodenal, durerea poate să se însoţească de o senzaţie de foame
(foame dureroasă). 
În general, durerea din ulcerul gastro-duodenal este calmata de ingestia de
alimente sau de bicarbonat de sodiu (sau alte alcaline). Pe măsură ce ulcerul devine
cronic şi apar leziunile de perigastrita sau periduodenita, durerea devine aproape
permanentă, periodicitatea şi ritmul orar având tendinţa să fie mai puţin marcate. 
Senzaţia de arsură retrosternală (pirozis) este un semn des întâlnit, care
uneori înlocuieşte durerea şi are un caracter ritmic şi periodic. De asemenea, mai
pot apărea eructaţii acide, gust acru sau amar în gură.
Vărsăturile, când apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive,
după localizarea gastrică sau duodenala a ulcerului, ele fiind determinate de mese
mai copioase, de abateri de la dietă, de consumul de băuturi alcoolice. Vărsăturile
conţin alimente, sunt abundente şi au miros acid; uneori, bolnavul vomita numai
suc gastric pur. O caracteristică a vărsăturilor este aceea că atenuează durerea,
deseori chiar o fac să dispară, motiv pentru care unii bolnavi îşi provoacă singuri
vărsăturile. Pofta de mâncare este normală sau crescută. Dacă bolnavul scade în

6
greutate în perioadele dureroase şi se spune că nu mănâncă, aceasta nu se întâmpla
prin pierderea apetitului, ci prin frică de a mânca, pentru a nu avea dureri.

6. Investigaţii paraclinice:
Dintre investigaţiile paraclinice vom prezenta: examenul radiologic,
gastroduodenal, duodenofibroscopia şi studiul secreţiei gastrice. Examenul
radiologic, alături de anamneza, constituie mijlocul principal de diagnostic al
ulcerului duodenal. Ulcerul bulbului duodenal are ca imagine directă o nişă,
vizibilă în perioada puseelor dureroase. Nişa este situată cel mai des pe una din feţe
şi apare la examenul radiologic cu bariu ca o pată opacă, omogenă, centrală sau
puţin excentrică, înconjurata de halou clar. Rareori nişa poate fi situată pe una din
margini, pe baza bulbului sau la vârful său; nișa este în general de talie mică sau
moderată, rareori gigantă.
Semnele indirecte, asociate nişei şi edemului peri ulceros (haloul clar
descris mai sus) sunt: pliuri ce converg către nişă, incizuri ale marginilor,
strâmtori sau aplatizări ale bulbului, modificări care în perioada de debut sunt
funcţionale, reversibile. Ulcerele post bulbare, mult mai rare (sunt 5% din
totalitatea ulcerelor duodenale), se prezintă subforma unei nişe rotunde sau ovale,
precedata şi urmată de un segment duodenal strâmtat. Remedierile fibroase
consecutive puseelor acute repetate duc la deformări permanente ale bulbului
duodenal, interesând curburile (zonele de mucoasa sănătoasa, ce se găsesc între
zonele interesate de retracţia fibroasă, formează recesuri, care se dilată, luând un
aspect pseudo diverticular,) baza bulbului sau pilorul, care apare excentric.
Prezenţa, la examenul radiologic, a unui bulb duodenal deformat, constituie dovada
unui trecut ulceros, fără a avea semnificaţia unui ulcer recent sau actual; pentru a
putea afirma acest lucru, alături de sindromul ulceros clinic, precizat prin
anamneza, este necesară evidenţierea nişei prin examenul radiografic sau
endoscopic. Duodenofibroscopia nu constituie o investigaţie paraclinică de rutină
în cazul bolnavilor cu ulcer duodenal, la majoritatea fiind suficiente datele recoltate
prin analiză şi prin examenul radiologic.
Duodenofibroscopia este utilă numai în următoarele circumstanţe:
1. pentru detectarea uni ulcer suspect, în absenţa nişei la examenul radiologic
saula bolnavi cu deformări ale bulbului şi cu incertitudini în privinţa cativității
bolii;
2. pentru identificarea uni ulcer, care fiind prea mic sau prea superficial nu
poate fi evidenţiat la examenul radiologic;
3. pentru identificarea unui ulcer, ca sursă şi sediu a unei hemoragii
gastrointestinale active.
Studiul secreţiei gastrice, efectuat după stimularea cu histamină, cu insulină,
sau mai recent cu betazol, evidenţiază o hiperclorhidrie, uneori importantă. Acest

7
studiu este mai puţin important pentru diagnosticul ulcerului duodenal decât pentru
orientarea tratamentului.
În mod particular, studiul secreţiei gastrice este necesar în următoarele
împrejurări:
1. când se suspicionează un sindrom Zollinger-Ellison;
2. când clinica sugerează existenţa unui ulcer duodenal, iar examenul
radiologic nu-l evidenţiază;
3. după vagotomie, pentru a vedea dacă stomacul mai răspunde la stimularea
cu insulina ( testul Hollander), acest răspuns sugerând persistenta inervaţiei vagale
a stomacului.
Dozarea radioimunologică a gastrinei sanguine nu constituie un test de rutină;
aceatadozare este utilă în cazul bolnavilor la care se suspicionează un sindrom
Zollinger-Ellison şi în cazul bolnavilor cărora urmează să li se efectueze un
tratament chirurgical.

7. Diagnostic:
 Diagnosticul pozitiv.
Diagnosticul pozitiv al ulcerului duodenal este relativ uşor, bazându-se în
primul rând pe examenul clinic şi în doilea rând pe cel radiologic. Anamneza
semnalează durerile epigastrice caracteristice, ritmate de mese şi cu o periodicitate
sezonieră, iar examenul radiologic evidenţiază nişă.
Diagnosticul diferenţial.
Diagnosticul diferenţial al ulcerului duodenal se face cu toate afecţiunile, ce se
manifesta prin dureri epigastrice spre deosebire de diagnosticul diferențial al
ulcerului gastric (în primul rând diagnosticul cu cancerul gastric),diagnosticul
diferenţial al ulcerului duodenal are o importanţă practică mai mică.
Duodenita poate însoţi ulcerul duodenal sau poate determina simptome
similare, în cazul unor bolnavi la care nu poate fi evidenţiat ulcerul. Aceşti bolnavi
prezintă hipersecreție acidă şi inflamaţie a mucoasei duodenale (la examenul
radiologic şi endoscopic inclusiv la examenul histologic al ţesutului biopsiat în
timpul duodenofibroscopiei, care evidenţiază infiltrării cu mononucleare şi ulceraţii
microscopice). Bolnavii cu duodenita cronică pot dezvolta mai târziu un ulcer
duodenal adevărat. Sindromul Zollinger-Ellison este datorat existenţei unei tumori
pancreatice langerhansiene cu celule nonbeta, secretoare ale unui hormon tip
gastric; acest hormon induce o stimulare permanentă şi maximală a secreţiei
gastrice acide, care este responsabilă de producerea ulcerului.Sindromul Zollinger-
Ellison se caracterizează prin prezenţa unui ulcer gastric şi mai ales duodenal, a
unei importante secreţii hiperacide şi a diareei; el poate apărea la orice vârstă, cu
incidenta maximă în deceniile trei şi patru; sindromul este rar (reprezintă mai puţin
de 1% din totalitatea bolnavilor cu ulcer gastroduodenal). Durerea abdominală, cu

8
sediul în epigastru, reprezintă simptomul principal; asemănătoare celei din ulcerul
duodenal, durere din sindromul Zollinger-Ellison este de intensitate mai mare şi cu
o durată mai lungă (perioadele în care durerea lipseşte sunt mai scurte în ulcerul
duodenal obişnuit).
Celelalte simptome, ce însoţesc durerea, sunt: diareea, vărsăturile,
hematemeza, melena, pierderea în greutate.
Adeseori diagnosticul nu se pune decât cu întârziere, când ulcerul
recidivează după intervenţiile chirurgicale. La peste ¾ din bolnavi, ulcerul este
situat la nivelul duodenului şi anume la nivelul bulbului duodenal sau în zona ce-i
urmează bulbului. Existenţa unui ulcer post bulbar sugerează diagnosticul de
sindrom Zollinger-Ellison, mai ales când coexistă cu manifestările clinice amintite
(dureri rebele, diaree etc) şi cu o importantă secreţie hiperacidă. Secreţia gastrică
acidă baza este enormă, ca şi gastrinemia à jeun ( peste 500 pg/ml, în prezent
hipersecreţiei acide); administrarea intravenoasă de secretina, care la individul
normal inhiba eliberarea de gastrina, la bolnavul cu sindrom Zollinger-Ellison are
un efect invers: determină o creştere importantă a gastrinemiei.Tratamentul
sindromului Zollinger-Ellison este chirurgical şi constă în gastrectomie totală
(extirparea tumorilor pancreatice, uneori multiple, alteori aberante, este foarte
dificilă sau chiar imposibilă).

Diagnosticul diferenţial
Pe baza simptomatologiei clinice, diagnosticul diferenţial al ulcerului
gastroduodenal trebuie făcut cu alte suferinţe de etaj abdominal superior, cum ar fi:
neoplasmul gastric, limfomul gastric (diagnosticabile obligatoriu prin endoscopie
cu biopsie), litiaza biliară (diagnosticată prin ecografie), pancreatita cronică sau
dispepsia funcţională ( ulcer-like).
Diferenţierea endoscopică a unui ulcer gastric trebuie făcută cu un neoplasm
ulcerat, astfel că biopsierea oricărui ulcer gastric este obligatorie atât la diagnostic,
cât şi la verificarea vindecării.
Evoluţia
Faţă de acum 20-30 de ani, evoluţia ulcerului gastroduodenal este mult
ameliorată. O dată cu apariţia noilor antisecretorii deosebit de potente (blocanţii
pompei H+/K+ ATP -aza), evoluţia ulcerului este cel mai adesea favorabilă,
complicaţiile s-au redus mult, iar cazurile ce necesită operaţie sunt relativ rare. În
plus introducerea terapiei anti-HP a dus la diminuarea la maximum a recidivelor
ulceroase.
8. Prognostic
Există probabilitatea ca în viitorul apropiat să deslusim căile de răspandire a
infecției cu Helicobacter pylori și deci posibilitatea elaborării măsurilor eficiente de
prevenire a răspandirii sale. În acelasi timp, vestea bună pentru pacienții cu ulcer

9
peptic este ca, în prezent, există scheme de tratament,  standardizate internațional,
care rezolvă infecția cu Helicobacter pylori.
9. Complicaţii:
Majoritatea ulcerelor se vindecă fără complicaţii, însă în anumite situaţii
acestea produc complicaţii potenţial fatale, cum ar fi penetrarea, perforarea,
hemoragia şi obstrucţia.
Penetrarea: Ulcerul poate distruge peretele muscular al stomacului sau
duodenului, pătrunzând într-un organ vecin, cum este ficatul sau pancreasul. În
această situaţie, pacientul resimte durere persistentă foarte intensă, cu caracter de
înjunghiere, localizată uneori la distanţă de regiunea afectată. Intensitatea durerii
creşte când persoană îşi modifică poziţia. Dacă ulcerul nu se vindecă prin tratament
medicamentos, trebuie intervenit chirurgical.
Perforaţia: Ulcerele situate pe peretele anterior al duodenului sau, mai rar,
ulcerele gastrice, pot perfora peretele tractului digestiv, creând astfel o deschidere 
către spaţiul liber din cavitatea abdominală. Durerea care apare este bruscă, intensă
şi constant. Se răspândeşte rapid la nivelul întregului abdomen. Persoana afectată
resimte durere la nivelul unuia sau ambilor umeri, aceasta intensificându-se în
timpul respiraţiei. Modificarea poziţiei agravează durerea, astfel încât pacienţii stau
de obicei nemişcaţi.
Abdomenul este sensibil la atingere, iar durerea se agravează atunci când
medicul exercită presiune cu mâna şi apoi eliberează brusc apăsarea. Simptomele
pot fi mai puţin intense la persoanele în vârstă, la cei care iau corticosteroizi sau la
pacienţii foarte bolnavi. Febra indică prezenţa unei infecţii în cavitatea abdominală.
Dacă boala nu este tratată prompt, pacientul poate intra în şoc. Această situaţie de
urgenţă necesită intervenţie chirurgicală imediată şi administrarea intravenoasă de
antibiotic.
Hemoragia: Hemoragia este o complicaţie frecventă a ulcerelor, chiar şi
atunci când durerea este absentă. Se poate manifesta prin eliminarea de vomă de
sânge roşu deschis sau a sângelui parţial digerat, care are culoarea maronie
(asemenea zaţului de cafea), sau prin eliminarea unor materii fecale negre şi moi.
Hemoragia poate fi produsă şi de alte boli digestive în afară de ulcer, însă medicii
încep evaluarea pacientului prin cercetarea în primul rând a stomacului şi
duodenului. Dacă hemoragia nu este masivă, se efectuează o endoscopie. În cazul
în care la endoscopie se observă leziunea ulcerată hemoragică, endoscopul se poate
folosi pentru cauterizarea acesteia (adică aplicarea locală de căldură, care distruge
ţesuturile).
Medicul poate folosi endoscopul şi pentru a injecta substanţe care produc
coagularea locală. Dacă sursa hemoragiei nu poate fi identificată şi hemoragia nu
este severă, tratamentul include administrarea de medicamente pentru tratamentul
ulcerului, cum ar fi blocanţi ai receptorilor histaminici de tip 2 sau inhibitori ai

10
pompei de protoni. Pacientul primeşte şi lichide intravenos şi nu consumă nimic pe
cale orală, astfel încât tractul digestiv să fie în repaus. Dacă aceste măsuri nu
conduc la oprirea hemoragiei, este indicată intervenţia chirurgicală.

10. Tratament:

Dacă pacientul a fost diagnosticat cu ulcer peptic de cauză bacteriana

(Helicobacter pylori), va avea nevoie de un tratament cu antibiotice al căror spectru
să includă H.Pylori (bactericide sau bacteriostatice). 
Dacă ulcerul este datorat utilizării antiinflamatoarelor nesteroidiene, se
încearcă oprirea utilizării lor pe cât posibil. AINS pot încetini sau preveni
vindecarea unui ulcer. 
Medicamentele care reduc cantitatea de acid secretata de stomac sunt folosite
pentru tratamentul oricărei forme de boala ulceroasă peptica. Acestea sunt
antagoniştii receptorilor H şi inhibitorii pompei protonice.
Modificări ale stilului de viaţă, renunţarea la fumat, limitarea consumului de
cafea şi băuturi alcoolice, reducerea stresului pot accelera vindecarea ulcerului şi
pot preveni recurenta ulcerului.
Ulcerele care nu răspund la tratament pot fi ulcere complicate sau pot fi
cancere. Se recomanda efectuarea unei endoscopii, verificarea existenţei H. pylori
sau prelevarea de material pentru o biopsie, pe baza căreia se poate verifica
existenţa unui cancer. 
Dacă ulcerul erodează peretele stomacului sau intestinului până la perforaţie în
cavitatea abdominală sau dacă ulcerul continua să sângereze în ciuda terapiei, este
posibil să fie nevoie de intervenţie chirurgicală. Totuşi, în prezent, aceste
complicaţii sunt rare. Majoritatea cazurilor de boala ulceroasă peptica sunt cauzate
de o infecţie cu H. pylori sau utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS). Medicamentele care inhiba secreţia de acid gastric sunt
recomandate pentru toate formele de boala ulceroasă peptica. Dacă se identifica
prezenta H. pylori sunt utilizate antibioticele care au acţiune asupra acestor bacterii,
în combinaţie cu alte medicamente.
Medicamentele eliberate fără prescripţie medicală şi unele modificări la stilul
de viaţă, pot ajuta, de asemenea, la accelerarea vindecării unui ulcer şi pot reduce
riscul de recurente.
Deoarece tratamentul farmacologic administrat în bolile ulceroase peptice este
atât de eficient, intervenţia chirurgicală este aplicată rar în tratamentul bolii
ulceroase peptice. În general, tratamentul chirurgical este rezervat oamenilor care
fac complicaţii ale ulcerului, care pot fi fatale, că hemoragia severă, perforaţia,
obstrucţia. În unele cazuri, chiar şi aceste complicaţii pot fi tratate fără intervenţie
chirurgicală.

11
 Tratament iniţial:
- Tratamentul iniţial depinde de cauză ulcerului. 
Infecţia cu H. pylori. Tratamentul recomandat pentru distrugerea H. pylori
include asocierea a doua antibiotice cu un inhibitor al pompei de protoni sau cu un
preparat din bismut coloidal. Eliminarea bacteriei accelerează vindecarea unui ulcer
şi previne reapariţia lui. Este esenţial să se administreze combinaţia corectă de
antibiotice pentru eradicarea bacteriei. Dacă bacteria nu este eliminată de
antibioticele folosite, aceasta poate obţine rezistenţă mai târziu (este mai dificil de
distrus). 
Se încearcă stoparea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. În
unele cazuri, sunt înlocuite cu alte antiinflamatoare cu risc scăzut de a produce
ulcere. Dacă pacientul trebuie să continue tratamentul cu antiinflamatoare, se pot
asocia cu alte medicamente folosite pentru protecţia stomacului. 
Inhibitorii secreţiei acide sunt folosiţi frecvent în tratamentul ulcerului peptic
de cauze hipersecretorii (în care stomacul are o secreţie exagerată de acid gastric).
Medicul va face şi alte teste pentru determinarea altor cauze de ulcer. 
Dacă nu se identifica nici o cauză (ulcer idiopatic), ulcerul va fi tratat cu un
inhibitor de secreţia acidă. Tratamentul de lungă durată depinde de severitatea
ulcerului şi a altor factori, că mărimea ulcerului, prezenta complicaţiilor şi
tratamentele deja urmate. 
Oricare ar fi cauza ulcerului, pacientului i se recomandă să nu mai utilizeze
cantităţi mari de AINS. S-a constatat că AINS duc la ulcer peptic. Unele modificări
ale stilului de viaţă ca renunțatul la fumat, limitarea consumului de cafea şi alcool
şi reducerea stresului pot ajuta la accelerarea vindecării ulcerului şi la prevenirea
recidivei. 
Majoritatea tratamentelor se vor continua pentru 4, 8 săptămâni şi perioada depinde
de factori variaţi, incluzând mărimea ulcerului.

Tratament de întreţinere:
- Dacă tratamentul cu antiinflamatoare nesteroidiene trebuie continuat şi
după diagnosticarea unui ulcer peptic, se recomanda colaborarea cu medicul curant
pentru înlocuirea AINS cu alte medicamente. Continuarea tratamentului cu AINS
poate încetini vindecarea unui ulcer sau preveni vindecarea completă. Dacă se
continua tratamentul cu AINS, medicul poate recomanda un tratament asociat cu
analogi de prostaglandine, ca Misoprostolul sau un inhibitor de pompă de protoni.
Misoprostolul reduce cantitatea de acid gastric şi protejează mucoasa gastrică fără a
reduce eficienta AINS în tratarea bolilor precum artrită. 
Dacă simptomatologia ulcerului nu cedează la tratament, trebuie investigată
posibilitatea existenţei şi tratării H. pylori. Majoritatea ulcerelor peptice sunt

12
cauzate de infecţia cu H. pylori. Infecţia persistentă va fi tratată cu asocieri de
medicamente administrate alternativ. Tratamentul cu antibiotice trebuie urmat exact
după indicaţiile medicului curant, pentru a fi eficient. Testele, ca cel respirator la
uree sau cel cu antigeni din scaun, pot determina dacă H. pylori a fost eliminat sau
nu. Dacă pacientul are antecedente familiale de cancer gastric, se poate indica o
endoscopie pentru că medicul să poată vizualiza mucoasa stomacului şi duodenului
şi un eventual ulcer. În timpul unei endoscopii se poate preleva material bioptic şi
se poate investiga prezenta bacteriei H. pylori sau a unui cancer gastric. 
Pe lângă tratamentul farmacologic, anumite modificări ale stilului de viaţă ca
renunţatul la fumat, reducerea cafeinei şi alcoolului, a stresului pot ajuta la
vindecarea rapidă a ulcerului şi pot reduce riscul recurentelor.

Tratament în cazul agravării bolii:

- Ulcerele recurente se tratează cu asocieri alternative de medicamente. 
Medicul poate continua cu unele investigaţii pentru evaluarea stadiului infecţiei cu
H. pylori. Testele pentru H. pylori includ cel respirator al ureazei, antigenii din
scaun şi sânge şi biopsia din mucoasa gastrică. 
Dacă ulcerul se complică cu o hemoragie sau obstrucţie, pacientul va fi supus
unei endoscopii, chiar dacă a mai făcut una anterior. Dacă stomacul sau intestinul
este perforat şi hemoragia continua în ciuda tratamentului, se poate interveni
chirurgical. Totuşi, chirurgia este foarte rar folosită în tratamentul unui ulcer.

Riscurile unui ulcer netratat

Multe ulcere netratate se vindeca în cele din urmă. Ulcerele recidivează în
cazul în care cauzele acestora nu au fost eliminate sau tratate. Dacă ulcerele sunt
recurente, pacientul poate avea un risc crescut pentru complicaţii grave. Un ulcer
gastric, ce nu răspunde la tratament, poate fi în realitate un cancer gastric. Medicul
va recomanda o biopsie din ulcerul gastric înainte de începerea tratamentului.
Această metodă ajuta la eliminarea suspiciunii de cancer gastric. 
Când se discută începerea unui tratament cu AINS în timpul tratamentului pentru
ulcer este mai importantă reevaluarea altor boli pe care le poate avea pacientul,
cardiace, respiratorii sau renale. Aceste boli pot creşte riscul de deces dacă ulcerul
este hemoragic. 

Tratament ambulator (la domiciliu):

- Dacă pacientul are stabilit un tratament pentru ulcerul peptic, medicul de

familie îi va prescrie medicamentele necesare şi va încuraja iniţierea unor metode

13
de tratament la domiciliu. Metodele recomandate frecvent pentru stoparea
simptomelor şi pentru accelerarea vindecării unui ulcer includ: 
- evitarea consumului de ţigări 
- medicamente care nu au nevoie de prescripţie medicală, care reduc secreţia
de acid gastric ca antiacidele. Se recomanda consultul medical pentru stabilirea
unui tratament corespunzător.
- modificarea dietei alimentare, ca de exemplu alimentarea cu mese mai mici
şi mai dese. Această modificare va reduce simptomatologia, dar nu va ajuta la
vindecarea ulcerului 
- evitarea consumului de alcool sau consumul moderat de alcool. Consumul
exagerat de alcool poate încetini vindecarea unui ulcer şi poate accentua
simptomatologia.
Multe persoane care au simptomatologie uşoară încearcă la început un
tratament la domiciliu pentru o perioadă scurtă de timp, fără să consulte un medic.
După 10-14 zile de tratament la domiciliu fără modificarea simptomatologiei sau
agravarea acesteia, ca de exemplu scăderea în greutate, greaţă postprandială (după
mese) sau durere insistentă, trebuie consultat un medic pentru stabilirea
diagnosticului corect. Este mai important la persoanele de vârstă mijlocie sau
bătrâni, deoarece riscul de a dezvolta un cancer gastric sau alte boli cu
simptomatologie similară ulcerului peptic creşte o dată cu vârsta. 
Tratamentul medicamentos, de obicei, este foarte eficient pentru ulcere.
Dietele alimentare uşoare care erau incluse în tratamentul pentru ulcer nu mai sunt
necesare. Deci, persoanele cu ulcer peptic nu mai au nevoie să bea mult lapte şi să
evite alimentele condimentate.

Opţiuni de medicamente:
Majoritatea ulcerelor peptice pot fi vindecate şi recurentele pot fi prevenite
prin eliminarea infecţiei cu H. pylori şi evitarea utilizării antiinflamatoarelor
nesteroidiene (AINS). 

Medicamentele se folosesc în: 

- tratamentul bolii ulceroase peptice prin reducerea cantităţii de acid gastric
secretat de stomac 
- ca bactericid pentru H. pylori, când se cunoaşte prezenţa acestei bacterii în
mucoasa gastrică 
- prevenirea ulcerului peptic corelat cu AINS prin protejarea mucoasei
stomacului şi a intestinului subţire superior (duoden) de efectele
antiinflamatoarelor.

14
 Medicamente pentru reducerea secreţiei de acid gastric:
Medicamentele care reduc cantitatea de acid produsă de stomac sunt folosite în
tratamentul oricărei forme de ulcer peptic.
- antagoniştii receptorilor H (de ex Zantac) reduc cantitatea de acid produsă de
stomac 
- inhibitori ai pompei protonice (de exemplu Omeprazol, Controloc, Nexium)
reduc cantitatea de acid secretata se stomac (sunt în general mai eficiente decât
antagoniştii de receptori H) 
- antiacidele neutralizează acidul gastric. 
Durata terapiei antisecretorii va fi de 6-8 săptămâni, care este durata de
vindecare a leziunii ulcerate.
Aceste medicamente se pot folosi în asociere cu altele, în special dacă ulcerul
este dat de infecţia cu H. pylori.

Medicamente bactericide pentru H. pylori:

Indicaţiile tratamentului de eradicare a HP sunt cuprinse în Consensul
European de la Maastricht (1997), revăzut în 2000 (Maastricht II) şi respectiv 2005
(Maastricht III), care indică ce categorii de pacienţi vor fi trataţi (indicaţie fermă
sau opţională). Astfel, ulcerul gastroduodenal actual sau în trecut, reprezintă o
indicaţie fermă de tratament anti-HP.
Deşi este foarte sensibil la foarte multe antibiotice in vitro, experienţa clinică a
dovedit că este necesară asocierea medicamentoasă complexă, pentru a reuşi
eradicarea HP. Schemele ce conţin inhibitori ai pompei de protoni (esomeprazol,
omeprazol, lanzoprazol, pantoprazol), asociaţi cu două antibiotice, sunt indicate. Se
folosesc scheme triple sau chiar cvadruple (cu o şansă de a eradica HP-ul de 80-
95%).
Tripla terapie - prima linie conţine:
 OAM = omeprazol (2x20 mg/zi) + amoxicilina (2x1000 mg/zi) +
metronidazol (3x500 mg/zi); sau ideală este asocierea
 OAC = omeprazol + amoxicilina (2000 mg/zi) + claritromicina (macrolid în
doză de 2x500 mg/zi). Cvadrupla terapie - linia a II-a este compusă din
omeprazol (2x20 mg)+ bismut subcitric (De-Nol) (2x2tb/zi)+
tetraciclina(3x500 mg/zi) + metronidazol (3x500 mg/zi).

În România este de preferat schema OAC. Pentru cazurile fără succes la

cvatrupla terapie se trece la „terapia de salvare”: esomeprazol
2x20 mg/zi+levofloxacin 2x250 mg/zi+amoxicilina 2x1000 mg/zi. Dacă nici

15
această terapie de salvare nu aduce succes, se poate trece la „terapia secvenţială",
care are ca bază 10 zile de IPP+ câte două antibiotice, în două secvenţe de 5 zile.

Tratament profilactic: 
Unele medicamente sunt folosite pentru a proteja stomacul de efectele
utilizării prelungite de aspirină sau alte AINS. Aceste medicamente se numesc
analogi de prostaglandine (de exemplu misoprostolul). Se folosesc uneori pentru
prevenirea unui ulcer.
Sucralfatul se poate administra de asemenea pentru tratamentul sau
prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale.
Ulcerele gastrice se vindeca mai greu decât ulcerele duodenale. 
Asocierea de medicamente, care include cel puţin două antibiotice, un inhibitor de
acizi (de obicei un inhibitor de pompă de protoni) şi uneori, un preparat de bismut
coloidal, este recomandată persoanelor cunoscute cu boala ulceroasă peptica şi
infectate cu H. pylori. Aceste terapii vindeca infecţiile în proporţie de 80-90%.
Succesul tratamentului infecţiei reduce şansa de recurenta a ulcerului. 

Tratament chirurgical:
Intervenţia chirurgicală este foarte rar necesară în tratamentul ulcerelor
peptice. Există o ofertă foarte mare de medicamente care se compliază la
tratamentul ulcerelor şi eradicarea bacteriei H. pylori reduce recurenta ulcerelor. 

Intervenţiile chirurgicale sunt necesare în următoarele cazuri:

- ulcere care nu se vindeca după tratamente prelungite şi modificări ale stilului
de viaţă (ulcere peptice neretractabile) 
- complicaţii posibil fatale ale unui ulcer, că hemoragia severă, perforaţia sau
obstrucţia.

Metoda chirurgicală în tratarea unui ulcer implică: 

- secţiunea unuia sau mai multor nervi ai stomacului (vagotomie) 
- lărgirea deschiderii inferioare a stomacului (piloroplastie) 
- secţionarea unei porţiuni din stomac dacă este nevoie (gastrectomie parţială)

Deoarece tratamentele farmacologice pentru ulcerele peptice sunt atât de

eficiente, chirurgia este foarte rar utilizată.

Dacă se recomanda intervenţia chirurgicală:

 - pacientul poate consulta alt medic şi poate întrebă dacă au fost epuizate
toate tratamentele farmacologice 

16
 - persoană poate compara costul unui tratament de lungă durată cu costul unei
intervenţii chirurgicale 
- trebuie cunoscut faptul că nici o intervenţie chirurgicală nu poate preveni
complet recurenta ulcerelor.

Capitolul al II-lea

17
 Rolul asistenţei medicale în îngrijirea pacienţilor cu ulcer
gastroduodenal

1. Rolul AM în profilaxia ulcerului gastric

Greutăţile pe care le întâmpină oamenii de ştiinţă în descoperirea tuturor
cauzelor de îmbolnăvire, precum şi elaborarea de noi substanţe care să distrugă
aceste cauze au dus la dezvoltarea unor mijloace de prevenire a bolilor. Ne putem
feri de boala ulceroasă numai dacă sunt cunoscute cauzele care o pot
determina.Acestea se împart în: cauze determinante, favorizante şi predispozante.

Cauzele determinante constau în:

- traumatism psihic grav şi de lungă durată
- emoţii puternice, viaţa agitată
- suprasolicitări fizice şi psihice

Cauzele favorizante sunt reprezentate de:

- alimentaţie neigienică, nesatisfăcătoare calitativ şi cantitativ
- medicaţie iritantă
- focare de infecţii în organism
- ingestia de substanţe caustice
- boli ale SN şi ale arterelor
  O viaţă ordonată, lipsită de încordare nervoasă, de suprasolicitare fizică şi
psihică reprezintă importante măsuri pentru înlăturarea cauzelor menţionate.
Fiecare persoană de-a lungul existenţei sale şi-a stabilit un anumit program de
masă, stomacul fiind solicitat în acest fel să-şi îndeplinească funcţiile sale de
digerare a alimentelor la anumite ore.
   
Regimul alimentar - deşi există prea puţine dovezi că mâncarea poate
provoca apariţia unui ulcer, nu încape îndoială că o dată ce acesta a apărut, anumite
mâncăruri pot ameliora sau agrava evoluţia acestuia. Numeroşi oameni care suferă
de ulcer bănuiesc sau se plâng ca mâncărurile condimentate sau fierbinţi le
accentuează simptomele. De fapt, nu există dovezi clinice ca asemenea mâncăruri
ar influenţa evoluţia ulcerului, dar dacă o persoană cu ulcer are dureri şi o stare de
disconfort abdominal după ce le consuma, este preferabil să renunţe la ele. Se
considera că laptele şi produsele lactate pot căptuşi stomacul, înlăturând durerea
ulceroasă. Totodată, se considera că laptele poate neutraliza aciditatea gastrică şi că
un pahar cu lapte uşurează orice durere, mai ales pe aceea care apare noaptea. În
urma unor cercetări efectuate, s-a ajuns la concluzia că un consum sporit de
alimente cu conţinut de celuloză, pâine integrală, cereale, fructe şi legume, poate
contribui la prevenirea recidivei ulcerului duodenal.

18
    Alcoolul - ingestia de alcool poate intensifica durerile ulceroase. Alcoolul
lezează ulcerul deschis, care este o rană, provocând astfel durerea specifică.
    Fumatul este de asemenea foarte periculos, acesta încetinind procesul de
închidere a ulcerului. Aceasta se constată chiar la pacienţii care iau medicamente
antiulceroase eficiente, de exemplu, H2-antagoniști. Fumatul creşte şi riscul
recidivării ulcerului. Studii recente au demonstrat că fumătorii sunt mai receptivi la
infecţia cu Helicobacter pylori, despre care se ştie că este responsabil de apariţia
marii majorităţi a ulcerelor.
    Un alt factor în determinarea ulcerului este şi stresul, care poate intensifica
durerile ulceroase sau poate provoca o indigestie asociată cu ulcerul. De aceea, în
profilaxia acestei boli este foarte importantă o viaţă normală, echilibrată, cu
evitarea stresului, a eforturilor fizice precum şi educarea pacienţilor pentru evitarea
factorilor favorizanţi, cum este fumatul şi alcoolul.

2. Rolul AM în asigurarea condiţiilor de îngrijire

Boala duce la pierderea calităţii vieţii, modifica relaţiile sociale la nivel de
familie, profesional, timp liber şi generează  anumite probleme sociale, motive care
impun asistenţei medicale şi celorlalte cadre medicale un efort deosebit în
realizarea unui mediu de îngrijire optim.

Igiena generală şi corporală:

Asistenta medicală are un rol deosebit în realizarea şi asigurarea igienei
bolnavului, un element primordial referindu-se la:
- aerisirea salonului (în perioadele reci se va avea în vedere că pacientul să fie
întors cu spatele către fereastră deschisă, sau va fi bine acoperit cu pătura pe spate
şi cap); se va evita aşezarea în zone expuse curenţilor de aer.
-mentinerea curăţeniei riguroase a saloanelor şi dezinfecţia periodică, aplicând
măsuri de asepsie şi antisepsie.
- curăţenia aşternuturilor şi a lenjeriei de corp - schimbarea ei de câte ori este
nevoie, sau protejarea patului cu muşama şi aleza. Se urmăreşte ca lenjeria să nu fie
strânsă şi mototolită - favorizează escarele de decubit.
Toaleta bolnavului se va face la pat sub formă de băi parţiale sau complete.
În măsura în care bolnavul poate fi mobilizat.
Asistenta medicală va lua măsuri de precauţie în timpul băii, pentru că
bolnavii să nu fie expuşi curenţilor de aer.
Curăţarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni,
descoperindu-se treptat numai zonele care se spala.
Scopul efectuării toaletei este îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului
cornos, descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee sau sudoripare, a
microbilor sau a altor substanţe străine care aderă la piele, având ca efect activarea

19
circulaţiei cutanate, crearea unei stări de confort pentru bolnav. Pentru efectuarea
toaletei, asistenta medicală trebuie să aibă în vedere următoarele:
- să convingă pacientul cu mult tact şi delicateţe
- să menajeze pacientul, protejându-l cu un paravan faţă de ceilalţi bolnavi
- să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de răceală
- să pregătească materialul necesar în prealabil, pentru că îngrijirile să fie cât
mai operative
- să acţioneze rapid, sigur dar cu blândeţe pentru a scuti bolnavul de alte
suferinţe şi de efort sau oboseala.
Indiferent de regiunea căreia i se face toaleta, patul este protejat cu muşama şi
aleza. Dacă bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea băii generale în sala de
dus.
Alimentaţia se poate efectua activ sau pasiv în funcţie de starea bolnavului,
asigurându-se o poziţie cât mai comodă (se aşează un prosop pe marginea patului),
pacientul fiind aşezat sprijinit (dacă este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-
3 perne, pe piept i se aşează vasul cu mâncarea, iar asistenta medicală sta alături, îl
supraveghează sau îl ajuta.
Dacă alimentaţia se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste calm şi
răbdare, să nu încarce lingura prea mult, să nu îl zorească pe pacient şi de asemenea
să verifice temperatura alimentelor. Se va avea grijă ca firimiturile să nu se
împrăştie sub pacient. Se va supraveghea şi efectuă aranjarea patului şi întinderea
lenjeriei - deoarece favorizează formarea escarelor.
Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va avea
în vedere orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic şi pe cât posibil va
ţine cont de preferinţele pacientului, în limita restricţiilor impuse de medic.
Asistenta medicală va respecta numărul de calorii necesare, pentru a nu fi
supraalimentat (problemele de tranzit fiind prezente în marea majoritate a cazurilor
de cancer de colon, precum şi evitarea obezităţii).
Pacientul trebuie educat de către asistentă medicală în privinţa unei
alimentaţii sănătoase, cu rol deosebit de important în cazul afecţiunilor canceroase.
Comportarea personalului faţă de bolnavii imobilizaţi trebuie să fie cât se
poate de atentă, deoarece aceştia sunt anxioşi, irascibili, capricioşi.
Asistenta medicală va ţine cont de starea psihică a bolnavului, având o
comportare plină de blândeţe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l
scoată la aer (cu căruciorul sau eventual cu patul) - atenţia cu care este înconjurat
contribuind la întărirea încrederii în personalul sanitar precum şi la suportarea cu
uşurinţă a perioadei de spitalizare de către bolnav.
   În cazul pacienţilor cu ulcer gastroduodenal asigurarea regimului igieno-
dietetic are un rol primordial.

20
    Se va administra un regim cât mai complet posibil care să conţină alimente
cu toţi factorii nutritivi, cu pregătire corectă şi sub toate formele de pregătire,
suficient ca aport caloric, în funcţie de vârsta pacientului şi solicitările energetice şi
neuropsihice profesionale şi extraprofesionale ale acestuia.
    Asistenta medicală asigura dieta de protecţie gastrică individualizata în
funcţie de fazele evolutive ale bolii, alimentaţia fiind repartizată în 5 mese pe zi,
precum şi repausul fizic şi psihic al pacientului, mai ales postprandial în perioada
dureroasă. Înaintea fiecărei mese întreabă pacientul dacă a prezentat dureri
epigastrice şi se asigura că acestea au dispărut după consumul de alimente. Va
cântări bolnavul o dată pe săptămână, pentru a observa din timp scăderile în
greutate.
Atunci când pacientul prezintă inapetenta datorată simptomelor de greaţă şi
vărsături şi alimentaţia şi hidratarea este afectată prin deficit, asistenta medicală
alimentează pacientul parenteral pentru că acesta să fie echilibrat hidro electrolitic
şi nutriţional, instituind perfuzii cu glucoza 5%,10%; hidrolizate de proteine şi
amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi electroliţi după
indicaţia medicului. Aceasta calculează numărul de calorii în funcţie de diferite
stări patologice, adăugând 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 370C; 20-
30% pentru agitaţie, convulsii, distrucţii celulare.
 După încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi mici
de lichide reci, oferite cu linguriţa.
  Asistenta medicală explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale
pacientului şi conştientizează pacientul asupra importanţei regimului alimentar în
menţinerea sănătăţii. Face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate.
   Serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi
prezentate atrăgător. Învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi
echivalentele calitative şi cantitative ale principiilor alimentare, în vederea
înlocuirii unui aliment care declanşează anumite simptome cu altul. Echilibrarea
psihică o face asigurând un climat cald, confortabil, explicându-i scopul
intervenţiilor şi încurajând pacientul.

3. Rolul AM în aplicarea tratamentului

Tratamentul are ca obiective:
   - ameliorarea durerii;
   - vindecarea ulcerului;
   - prevenirea recidivelor;
   - prevenirea complicaţiilor;
   - tratamentul complicaţiilor.

21
 Dacă în stabilirea diagnosticului prin etapele sale rolul major îl are medicul,
asistenta medicală doar ajutându-l pe acesta sau pe pacient, în aplicarea
tratamentului medical sarcina revine aproape în totalitate acesteia.
În cazul ulcerului gastroduodenal pot fi aplicate următoarele tipuri de
tratament:
 regim de viaţă şi igieno-dietetic
 tratament medical
 tratament chirurgical

Regim de viaţă şi igieno-dietetic

- renunţarea la fumat
- reducerea consumului de alcool
- interzicerea utilizării de AIND sau asocierea acestora cu administrarea de
prostaglandine - dacă nu se poate renunţa la ele, cazul poliartritei, spondilitei
- dieta va exclude alimentele care produc dureri: sosuri, tocături, cârnaţi,
mezeluri, conserve, condimente şi murături.

Tratament medical
Durerea în ulcerul duodenal este datorată atât tulburărilor de motilitate, cât şi
stimulării acide a chemoreceptorilor.
Pentru ameliorarea durerii şi vindecarea ulcerului pot fi utilizate
următoarele clase de medicamente: 
- antiacide (Maalox, Gelusil, Almagel, Calmogastrin, Dicarbocalm - acestea
ameliorează simptomatologia, îmbunătăţesc vindecarea şi reduc recurentele), 
- antagonişti H2 (Cimetidina -Tagamet; Ranitidina, Famotidina - sunt utili atât
în calmarea durerii, cât şi în vindecarea ulcerului şi în scăderea recurentelor),
- anticolinergice (Pirenzepina Telenzepina - sunt mai rar utilizate în prezent,
din cauza efectelor adverse multiple, unele interferând cu funcţia
gastrointestinală), 
- inhibitorii pompei de protoni (Omeprazol, Lansoprazol - sunt cei mai
puternici antiacizi, blocând ATP-aza H+-K+ a membranei celulei parietale gastrice,
având o durată lungă de acţiune), 
- protectoare ale mucoasei – prostaglandine (Enprostil, Misoprostol,
Riboprostil - acestea cresc secreţia de mucus gastric, cresc secreţia de bicarbonat,
cresc fluxul sangvin prin mucoasa gastrică, stimulează refacerea mucoasei) - agenţi
activi topici (Sucralfat - Carafate - la pH acid devine polar şi se leagă la suprafaţa
craterului ulceros, creând o barieră protectoare, leagă şi inactivează pepsina şi acizii
biliari; Ulcogant; Bismut coloidal - formează un film protector pe suprafaţa
craterului ulceros şi previne contactul cu factorii de agresiune intraluminali,

22
stimulează sinteza de prostaglandine, stimulează sinteza glicoproteinelor din
mucus, rol bactericid faţă de Helicobacter pylori;
Carbenoxolona - stimulează sinteza de mucus şi de prostaglandine, dar este
mai puţin folosită din cauza efectelor secundare: retenţie hidrosalina, hipokaliemie,
HTA), antibiotice (Amoxicilină, Tetraciclina, Metronidazol, Claritromicina - se
adăugă în primele 7-14 zile ale tratamentului antisecretor).

23
 ÎNGRIJIRI SPECIFICE

Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, sănătatea individului este definită drept
"o stare de bine fizică, mentală şi socială şi nu doar absenţa bolii sau a infirmităţii".
Din perspectivă publică, sănătatea constituie, datorită imenselor sale implicaţii
individuale, sociale şi demografice, unul dintre obiectivele cele mai vizate de
politicile şi strategiile guvernamentale din întreaga lume.

Elementele cheie din educaţia pentru sănătate sunt:

- Informarea şi cunoştinţele
- Atitudinile
- Comportamentul

24
 Prezentare de cazuri practice

Cazul nr. 1

I. CULEGEREA DATELOR
 DATE GENERALE:
Nume: Popescu
Prenume: Vasile
Sex: masculin
Vârsta: 60 ani
Stare civilă: căsătorit
Ocupaţia: pensionar 
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă
Alergii: nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase
Aspectul faciesului: facies palid
Acuitate dureroasă: dureri colicative în etajul abdominal superior (în
epigastru)
Mobilizare: bună, fără mijloace ajutătoare
 
DATE VARIABILE
Domiciliu: localitatea Turda, judeţul Cluj
Condiţii de locuit: locuinţă salubră, din cărămidă, cu 4 camere şi două anexe,
iluminare electrică, locuieşte împreună cu soţia.
Condiţii psihosociale: pacientul prezintă o stare de disconfort şi anxietate
moderată, stare de conştienţă, acceptă rolul de bolnav.
Sursa de susţinere: familia constituită din soţie şi 2 copii căsătoriţi care-
l vizitează zilnic, încurajându-l şi susţinându-l în procesul de vindecare.
Data internării: 21.03.2020 ora 13.00
Data externării: 27.03.2020 ora 12.30
Antecedente heredo-colaterale: neagă bolile infecto-contagioase şi dermato-
venerice în familie
Antecedente personale patologice: ulcer duodenal de 10-15 ani

 MOTIVELE INTERNĂRII 
- dureri colicative în regiunea epigastrică - greaţă, vărsături alimentare şi
bilioase postprandiale tardive~200ml- pirozis - astenie fizico-psihică progresivă -
transpiraţii abundente şi reci - cefalee, ameţeli - insomnie - anxietate moderată

25
  ISTORICUL BOLII 
Pacientul în vârstă de 60 ani cu antecedente de ulcer duodenal cronic de 10-
15 ani, datorită nerespectării tratamentului din ambulator şi a regimului igieno-
dietetic, de aproximativ o săptămână acuză dureri în etajul abdominal superior pe
fond de astenie fizico-psihică progresivă şi asociată cu cefalee, transpiraţii reci.
A fost adus la spital pentru investigaţii şi tratamente de specialitate.

Culegerea datelor pe cele 14 nevoi fundamentale:

1. Nevoia de a respira şi a a avea o bună circulaţie:

Respiraţie: 20 r/min.
Puls: 70 pulsaţii/min.
Tensiune Arterială: 155/93 mmHg
Torace normal conformat

2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata:

Digestie: dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor
Hidratare: consum redus de lichide şi săruri minerale

3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură:

Pacientul nu prezintă risc de complicaţii

4. Nevoia de a elimina:
Hemoptizie

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni:

Insomnie cauzată de durerile din zona abdominală superioară

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

Pacientul prezintă interes pentru ţinuta vestimentară

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale:

38-39°C febra moderată

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele

Pacientul se conformează măsurilor igienico-corporale

9. Nevoia de a evita pericolele:

Anxietate din cauza bolii

26
 10. Nevoia de a comunica:
Pacientul comunică eficient cu cadrele medicale

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a

practica religia:
Pacientul nu se simte constrâns să acţioneze conform valorilor sale.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:

Preocupat pentru a se vindeca

13. Nevoia de a se recrea:

Pacientul se recreează săptămânal în aer liber alături de familie şi prieteni.

14. Nevoia de a învăţa cum să îşi păstreze sănătatea:

Pacientul citeşte cărţi despre profilaxie

În urma culegerii datelor pe cele 14 nevoi fundamentale şi a bilanţului de

independenţă-dependenţă am stabilit următoarele nevoi afectate:

1. Nevoia de a se hidrata şi alimenta: Anorexie

2. Nevoia de a elimina: Hemoptizie
3. Nevoia de a dormi şi de a se odihni: Insomnie
4. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale: Febra
moderată

27
 Plan de îngrijire

Nevoia Probleme Obiective Intervenţii autonome Intervenţii Evaluare

fundamentală delegate
Nevoia de a se Anorexia După 5 zile Asigur un regim normo- La indicaţia După 5 zile de
hidrata şi să aibă o caloric cu reducerea medicului tratament pacientul
alimenta alimentaţie cantităţii de proteine. administrez nu mai prezintă
adecvată Explic pacientului medicaţie anorexie.
importanţa unei alimentaţii prescrisă.
echilibrate şi colaborez cu
acesta in vederea stabilirii
unui plan de alimentaţie
care să cuprindă mese
fracţionate şi repetate.
Nevoia de a Vărsături Pacientul să În funcţie de starea La indicaţia După 7 zile de
elimina fie menajat pacientului îl aşez în poziţie medicului îi tratament pacientul
fizic şi semisezanda, şezând sau în administrez nu mai prezintă
psihic în decubit dorsal cu capul într- medicaţie vărsături .
timpul o parte aproape de marginea simptomatică .
vărsăturii. patului.
Îl liniştesc din punct de
vedere psihic .
Îi ofer un pahar cu apă după
vărsătura ca să îşi clătească
gura.
Nevoia de a Insomnie din Pacientul să Învăţ pacientul să practice La indicaţia După 5 zile de
dormi şi de a se cauza durerii beneficieze tehnici de relaxare înainte medicului tratament pacientul
odihni de somn de culcare . administrez va dormi 8 ore pe

28
 corespunzăto Identific nivelul şi cauza tratamentul noapte.
r cantitativ şi anxietăţii pacientului. medicamentos: o
calitativ. Întocmesc un program de tabletă de
odihnă corespunzător diazepam seara .
organismului.
Educ pacientul să evite
excitantele (cafea, ciocolată,
alcool), să evite discuţiile
contradictorii seara şi
vizionarea unor programe
violente.
Nevoia de a Febra După 5 zile Aerisesc încăperea Administrez După 4 zile de
menţine moderată de tratament Asigur îmbrăcăminte lejeră medicaţia tratament pacientul
temperatura pacientul să Aplic comprese reci , recomandată de este afebril.
corpului în aibă împachetări reci , punga cu medic:
limite normale temperatura gheaţă , fricţiuni. antitermice ,
corpului în Servesc pacientul cu antibiotice.
limite cantităţi mari de lichid
normale . Menţin igiena tegumentelor
şi schimb des lenjeria de pat
şi de corp.

29
 CAZUL AL II-LEA

I. CULEGEREA DATELOR
 DATE GENERALE:
Nume: Avram
Prenume: Mihaela
Sex: feminin
Vârsta: 29 ani
Stare civilă: căsătorit
Ocupaţia: învăţătoare 
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă
Alergii: nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase
Aspectul faciesului: facies palid
Acuitate dureroasă: dureri colicative în etajul abdominal superior (în
epigastru)
Mobilizare: bună, fără mijloace ajutătoare
 
DATE VARIABILE
Domiciliu: localitatea Turda, judeţul Cluj
Condiţii de locuit: locuinţa din cărămidă, 2 camere, curte cu grădină.

Condiţii psihosociale: pacientul prezintă o stare de disconfort şi anxietate

moderată, stare de conştienţă, nu accepta rolul de bolnav

Sursa de susţinere: familia constituită din soţ şi 1 copil cu vârsta de 6 ani

Data internării: 15.04.2014 ora 12.00
Data externării: 22.04.2014 ora 12.30
Antecedente heredo-colaterale: nu are
Antecedente personale patologice: ulcer duodenal de 2-3 ani

 MOTIVELE INTERNĂRII 
- dureri colicative în regiunea epigastrică - greaţă, vărsături alimentare şi
bilioase postprandiale tardive~200ml- pirozis - transpiraţii abundente şi reci -
cefalee, ameţeli - insomnie - anxietate moderată

ISTORICUL BOLII 
Pacientul în vârstă de 29 ani cu antecedente de ulcer duodenal cronic de 2-
3 ani, acuza dureri în etajul abdominal asociate cu cefalee, transpiraţii reci.
A fost adus la spital pentru investigaţii şi tratamente de specialitate.

30
 Culegerea datelor pe cele 14 nevoi fundamentale:

1. Nevoia de a respira şi a a avea o bună circulaţie:

Respiraţie: 17 r/min.
Puls: 77 pulsaţii/min.
Tensiune Arterială: 120/77 mmHG
Torace normal conformat

2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata:

Digestie: dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor
Hidratare: consum redus de lichide .

3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postura:

Pacientul nu prezintă risc de complicaţii

4. Nevoia de a elimina:
Vărsături, Diaree

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni:

Insomnie cauzată de durerile din zona abdominală superioară

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

Pacientul nu prezintă problem.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale:

Febra ridicată: 39-39.50C

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele

Pacientul se conformează măsurilor igienico-corporale

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pacientul este paranoic în ceea ce priveşte boala

10. Nevoia de a comunica:

Pacientul comunica eficient cu cadrele medicale

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a

practica religia:
Pacientul nu se simte constrâns să acţioneze conform valorilor sale.

31
 12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
Preocupat pentru a se vindeca

13. Nevoia de a se recrea:

Pacientul se recreează zilnic în propria gradina alături de familie

14. Nevoia de a învăţa cum să îşi păstreze sănătatea:

Pacientul este interesat de educaţia pentru sănătate.

În urma culegerilor datelor pe cele 14 nevoi fundamentale şi a bilanţului

de independenţă-dependenţă, am stabilit următoarele probleme:

1. Nevoia de a se alimenta şi de a se hidrata: Anorexie/ Disfagie

2. Nevoia de a elimina: Vărsături/Diaree

3. Nevoia de a dormi şi de a se odihni: Insomnie în baza durerilor din

zona abdominală superioară
4. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale: febra
ridicată
5. Nevoia de a evita pericolele: Paranoia

32
 Plan de îngrijire

Nevoia Probleme Obiective Intervenţii Intervenţii delegate Evaluare

fundamental autonome
Nevoia de a Anxietate După 7 zile Explorează Aplică tratamentul După 7 zile
se alimenta şi Disfagie pacientul să preferinţele medicamentos prescris de pacientul nu mai
hidrata aibă o pacientului asupra medic: antiemetice, prezintă anxietate
alimentaţie alimentelor premise vitamine, săruri minerale. şi disfagie.
adecvată. şi interzise
Servesc pacientul cu
alimente la o
temperatură
moderată, la ore
regulate şi
prezentate atrăgător.
Învăţ pacientul
categoriile de
alimente din ghidul
alimentar şi
echivalentele
cantitative şi
calitative ale
principiilor
alimentare, în
vederea înlocuirii
unui aliment cu altul
Nevoia de a Vărsături/ După 4 zile În funcţie de starea Aplic tratamentul După 4 zile
elimina Diaree pacientul să pacientului îs ales în medicamentos prescris de pacientul nu va
aibă un poziţie semisezanda, medic. mai acuza vărsături

33
 tranzit şezând sau în şi diaree.
intestinal decubit dorsal cu
normal şiş capul într-o parte
a nu mai aproape de marginea
prezinte patului
vărsături Recomand
consumarea
alimentelor şi a
lichidelor care
favorizează
eliminarea
Nevoia de a Insomnie Pacientul să Învăţ pacientul care Administrez tratamentul După 2 zile
dormi şi de a din cauza beneficieze se trezeşte devreme medicamentos prescris de pacientul va
se odihni durerilor de somn să se ridice din pat medic: diazepam şi beneficia de un
corespunzăt câteva minute, să calmante . somn
or cantitativ citească, să asculte corespunzător.
şi calitativ. muzica, apoi să se
culce din nou.
Ofer pacientului o
cană cu lapte cald
înainte du culcare, o
baie caldă.
Nevoia de a Febra După 5 zile Aerisesc încăpere Administrez pacientului După 5 zile de
menţine ridicată de Asigur medicaţia recomandată de tratament pacientul
temperatura 39.5°c tratament îmbrăcăminte lejeră medic: antitermice, este afebril.
corpului în pacientul să Aplic comprese reci, antibiotice
limite aibă împachetări reci,
normale. temperatura punga cu gheaţă,
corpului în fricţiuni

34
 limite Încălzesc pacientul
normale. în caz de frisoane
Servesc pacientului
cantităţi mari de
lichide
Menţin igiena
tegumentelor
Nevoia de a Paranoia După 2 zile Determin pacientul La prescripţia medicului După 2 zile
evita pacientul să să participa la luarea administrez pacientul este
pericolele fie deciziilor privind calmate/antidepresive. echilibrat din punct
echilibrat îngrijirile de vedere psihic.
psihic Folosesc metode de
relaxare pasivă:
terapie muzicală,
masaj
Asigur un mediu de
protecţie psihică
adecvată stării de
boală a pacientului.

35
 CAZUL AL III-LEA

I. CULEGEREA DATELOR
 DATE GENERALE:
Nume: Andrei
Prenume: Ramona
Sex: feminin
Vârsta: 12 ani
Stare civilă: necăsătorit
Ocupaţia: elev
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă
Alergii: nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase
Aspectul faciesului: facies palid
Acuitate dureroasă: dureri colicative în etajul abdominal superior (în
epigastru)
Mobilizare: bună, fără mijloace ajutătoare

DATE VARIABILE
Domiciliu: localitatea Turda, judeţul Cluj
Condiţii de locuit: apartament cu 3 camere, amenajat modern
Condiţii psihosociale: pacientul prezintă o stare de disconfort şi anxietate
moderată asociată cu vărsături şi dureri în zona abdominală superioară

Sursa de susţinere: familia constituită mama, tata şi un frate de 17 ani

Data internării: 22.06.2012 ora 14:10
Data externării: 29.06.2012 ora 11:30
Antecedente heredo-colaterale: nu are
Antecedente personale patologice: ulcer duodenal de 1-2 ani

 MOTIVELE INTERNĂRII 
- dureri colicative în regiunea epigastrică - greaţă, vărsături alimentare şi
bilioase postprandiale tardive~200ml- pirozis - transpiraţii abundente şi reci -
cefalee, ameţeli - insomnie - anxietate moderată.

 ISTORICUL BOLII 
Pacientul în vârstă de 12 ani cu antecedente de ulcer duodenal cronic de 1-2
ani, acuza dureri în etajul abdominal asociate cu cefalee, transpiraţii reci.
A fost adus la spital pentru investigaţii şi tratamente de specialitate.

36
 Culegerea datelor pe cele 14 nevoi fundamentale:

1. Nevoia de a respira şi a a avea o bună circulaţie:

Respiraţie: 22 r/min.
Puls: 90 pulsaţii/min.
Tensiune Arterială: 110/65 mmHG
Torace normal conformat

2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata:

Digestie: dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor
Hidratare: consum redus de lichide .

3. Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postura:

Pacientul nu prezintă risc de complicaţii

4. Nevoia de a elimina:
Vărsături, Diaree

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni:

Insomnie cauzată de durerile din zona abdominală superioară

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:

Pacientul nu prezintă probleme.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale:

Febra moderată: 38°C

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele

Pacientul se conformează măsurilor igienico-corporale.

9. Nevoia de a evita pericolele:

Pacientul este echilibrat din punct de vedere psihic.

10. Nevoia de a comunica:

Pacientul comunica eficient cu cadrele medicale

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a

practica religia:
Pacientul nu se simte constrâns să acţioneze conform valorilor sale.

37
 12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
Preocupat pentru a se vindeca .

13. Nevoia de a se recrea:

Pacientul se recreează zilnic în fiecare weekend în parc alături de familie au
prieteni

14. Nevoia de a învăţa cum să îşi păstreze sănătatea:

Pacientul citeşte reviste educative cu privire la conservarea sănătăţii

În urma culegerilor datelor pe cele 14 nevoi fundamentale şi a bilanţului

de independenţă-dependenţă, am stabilit următoarele probleme:

1. Nevoia de a se alimenta şi de a se hidrata: Anorexie

2. Nevoia de a elimina: Vărsături

3. Nevoia de a dormi şi de a se odihni: Insomnie în baza durerilor din

zona abdominală superioară
4. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale: febra
moderată

38
 Plan de îngrijire

Nevoie Probleme Obiective Intervenţii Intervenţii Evaluare

fundamentală autonome delegate
Nevoia de a se Anorexie După 4 zile să Asigur un regim Aplic După 4 zile
hidrata şi aibă o normo caloric cu medicamentaţia pacientul are o
alimenta alimentaţie reducerea cantităţii prescris de alimentaţie
adecvată de proteine. medic. adecvată.
Îi explic pacientului
rolul unui regim
alimentar
corespunzător bolii.
Nevoia de a Vărsături După 6 zile În funcţie de starea La indicaţie După 6 zile
elimina pacientul să nu pacientului, îl aşez în medicului îi ofer pacientul nu mai
mai prezinte poziţie semisezanda, medicaţie prezintă
vărsături. şezând sau decubit simptomatică: vărsături.
dorsal, cu capul într- perfuzii cu
o parte, aproape de glucoza
marginea patului. hipertonă,
Îi ofer un pahar cu hidrolizate
apă pentru a-şi clăti proteice,
gura după vărsături. amestecuri de
aminoacizi,
vitamine şi
electroliţi
Nevoia de a Insomnie După 3 zile Învăţ pacientul care La indicaţie După 3 zile
dormi şi de a se cauzată de pacientul să nu poate dormi să se medicului pacientul va
odihni dureri beneficieze de ridice din pat câteva administrez beneficia de un

39
 un somn minute, să citească, somnifere. somn
corespunzător să asculte muzica, corespunzător.
cantitativ şi apoi să se culce din
calitativ nou.
Ofer pacientului o
cană cu lapte cald
înainte du culcare, o
baie caldă.
Nevoia de a Febra După 2 zile Aerisesc încăpere Administrez După 2 zile de
menţine moderată pacientul să aibă Asigur îmbrăcăminte pacientului tratament
temperatura 38°C temperatura lejeră medicaţia pacientul este
corpului în limite corpului în Aplic comprese reci, recomandată de afebril
normale limitele normale. împachetări reci, medic:
punga cu gheaţă, antitermice,
fricţiuni antibiotice
Încălzesc pacientul
în caz de frisoane
Servesc pacientului
cantităţi mari de
lichide
Menţin igiena
tegumentelor

40
 CONCLUZII

Boala ulceroasă s-a ameliorat mult în ultimele decenii şi mai ales în ultimele
două decenii, când, printr-o terapie de eradicare corectă a HP, riscul de recidivă
ulceroasă scade sub 10% pe an, faţă de o recidivare a ulcerului anuală de peste 70%
în absenţa eradicării HP.
Se consideră că 99% din pacienţii trataţi prin una sau mai multe scheme vor fi
eradicaţi de HP. Verificarea eradicării HP-ului se poate face prin endoscopie cu
biopsie (în care se poate evidenţia direct HP-ul) sau mai simplu prin teste indirecte
(ideal este testul respirator sau eventual evidenţierea HP în scaun). Verificarea
eradicării infecţiei HP, se realizează prin teste indirecte, la cel puţin 30 de zile de la
sfârşitul terapiei antibiotice şi respectiv fără IPP.
Indicaţiile absolute de eradicare a infecţiei cu H. Pylori conform
Consensului Maastricht III sunt următoarele:
 Boala ulceroasă în puseu sau nu, inclusiv ulcerul complicat;
 Limfomul de tip MALT;
 Gastrita cronică atrofică;
 După rezecţia gastrică pentru cancer gastric;
 Rudele de gradul I ale bolnavilor cu cancer gastric;
 La dorinţa pacientului (după avizul medicului curant).

41
 BIBLIOGRAFIE

1. Ghid de Nursing, Lucreţia Titircă, Editura VIAŢA MEDICALĂ

ROMÂNEASCĂ Bucureşti 2008

2.Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali , Lucreţia

Titircă, Editura VIAŢA MEDICALĂ ROMÂNEASCĂ Bucureşti 2008

3.Ulcerul gastric şi duodenal, Gheorghe Mogoş, Editura SPORT

TURISM Bucureşti 1980

4.Manual de medicină internă pentru cadre medii, Corneliu Borundel

42