Patologia esofagului si a

stomacului

Burghelea Abigail
Buzdug Ilinca
Pralea Mara
Sindromul esofagian

Sindromul esofagian se rezuma la trei simptome importante:

1. Disfagia
 este definita ca dificultatea în înghitirea alimentelor, cu senzatia de oprire
a bolului alimentar de-a lungul esofagului.
2. Durerea
 poate sa fie:
a. violenta: ruptura, perforatii, esofagita acuta postcaustica
b. senzatie cu caracter de arsura retrosternala accentuata prin ingestia de
alcool si lichide fierbinti, termenul “pirozis”.
3. Regurgitatia
 reprezinta refluxul alimentelor din stomac în gura, fara efort, fara greturi
Diverticulii esofagieni

Pot fi: congenitali şi câştigaţi.

Cei câştigaţi pot fi:

 de pulsiune (hernie a mucoasei printre fibrele musculare – pungă
mucoasă)
 de tracţiune (pungă formată prin tracţiune din exterior, ce are toate
straturile)
 micşti.

După localizare deosebim diverticuli:

 faringo-esofagian Zenker (85%) – de pulsiune
 mediotoracic (10%) – de tracţiune
 epifrenic (5%) – de pulsiune.
Diverticulul Zenker

Diverticulul Zenker este situat

pe faţa posterioară a joncţiunii
faringo-esofagiene în triunghiul
Killian (mai frecvent) sau în
triunghiul Laimer (mult mai rar).
Se întâlneşte la 1% din
populaţie, ca regulă, la bărbaţi după
50 ani şi evoluează prin 3 stadii.

Simptomatologie: în fazele precoce poate fi conceput doar ca o senzaţie de

corp străin, pe parcurs apar regurgitaţiile şi halena fetidă a gurii. Disfagia este
întâlnită în ½ din cazuri.
Diagnosticul se confirmă prin examen radiografic baritat.
Tratament: În stadiile II-III este indicată diverticulectomia prin cervicotomie
stângă sau pe cale endoscopică.
Diverticulul mediotoracic
Diverticulul mediotoracic este format prin tracţiunea peretelui anterior al
esofagului la nivelul hilului pulmonar. Cea mai frecventă cauză este
tuberculoza pulmonară.
Simptomatologie: diverticulii mici sunt asimptomatici, cei voluminoşi pot
antrena disfagie, regurgitaţii sau arsuri retrosternale. Diagnosticul se
precizează radiologic şi endoscopic.
Tratament – de cele mai deseori nu necesită nici o măsură terapeutică.

Diverticulul
epifrenic
Diverticulul epifrenic este cel mai rar, este un
diverticul de pulsiune, se formează pe peretele
postero-lateral drept; în 2/3 de cazuri se asociază cu
achalazie sau hernie hiatală.
Simptoamele frecvent întâlnite sunt: disfagia,
regurgitaţiile şi falsele deglutiţii. Diagnosticul se
confirmă prin examen radiologic şi endoscopic.
Tratamentul este chirurgical şi se efectuează
prin diverticulectomie.
 Herniile hiatale

Prin hernie hiatală se înţelege pătrunderea constantă sau intermitentă a

unei părţi de stomac în torace prin hiatusul esofagian al diafragmului.
În etiopatogenia herniei hiatale contribuiesc 3 factori:
1.împingerea stomacului în torace prin hipertensiune intraabdominală
2.tracţiunea stomacului în torace prin scurtarea esofagului
3.deformarea regiunii hiatale sau relaxarea mijloacelor de fixare a
esofagului şi stomacului.
Clasificare
Tipul I – brahiesofagul care caracterizează într-un esofag scurt cardia este in
torace, stomacul fiind tras în sus.
Tipul II – hernie paraesofagiană (prin rulare, rostogolire) – este trecerea
unei părţi a stomacului,cardia rămânând în abdomen.
Tipul III – hernie prin alunecare sau axială constă în alunecarea cardiei în
toraceîmpreună cu o porţiune superioară din stomac.
Tipul IV – hernia hiatală mixtă, când cardia alunecă în torace, dar
existăconcomitent şi o hernie paraesofagiană.
Tipul V – endobrahiesofagul (esofag Barrett) care poate însoţi o hernie prin
alunecare.
Simptomatologie: În herniile prin alunecare apare refluxul
esofagian,manifestat prin pirozis evident mai ales în decubit şi anteflexie.
În cazurile grave se observă:
-regurgitaţii alimentare sau acide;
-dureri retrosternale
-accese de tuse, dispnee
 Diagnosticul este înlesnit de examenul radioscopic , endoscopic, manometria
esofagiană şi măsurarea Ph-lui esofagian. În curs de stabilire a diagnosticului
trebuiesc excluse clinic şi paraclinic:litiaza biliară, ulcerul gastric şi duodenal,
diverticulita colică, bolile coronariene.
Tratament. În majoritatea cazurilor, herniile hiatale beneficiază de tratament
conservator. Tratamentul chirurgical este indicat în herniile paraesofagiene şi
herniile prin alunecare, însoţite de reflux, esofagită gravă şi complicaţii.
 Patologia gastrica

Functia secretorie a stomacului este strans corelata cu functia motorie a

acestuia, atat din punct de vedere fiziologic, cat si patologic. Astfel, stomacul
poate fi interesat de numeroase afectiuni in care cele doua functii sunt deseori
asociate.
Cauzele pot include factori interni(dereglarea nivelului de acid gastric
secretat, evacuarea lenta a continutului gastric) si factori externi (stresul,
dieta necorespunzatoare, consumul excesiv de alcool si tutun, anumite
medicamente, in special cele nonsteroidiene).
Gastritele acute
Sunt caracterizate prin procese inflamatorii acute ce afecteaza mucoasa
gastrica sub actiunea factorilor endogeni sau exogeni.
Gastrita acuta eroziva sau hemoragica consta in dezvoltarea unor
ulceratii superficiale care nu depasesc musculara mucoasei.
Simptomatologia: hemoragie digestiva superioara, dureri epigastrice,
varsaturi, greturi.
Gastrita flegmonoasa este rar intalnita, manifestata cu precadere la
indivizii imunodeficitari, dupa rezectii gastrice sau traumatisme. Afectiunea
poate evolua sever, conducand la hemoragie digestiva superioara, peritonita
sau septicemie.
Nu are tratament
specific, insa poate include:
masuri generale de
rehidratare, administrare de
antiacide.
Gastritele cronice
Definesc ansamblul de procese inflamatorii ale mucoasei gastrice de
caracter atrofic cu evolutie morfoclinica cronica.
Gastrita cronica bacteriana sau de tip B consta in inflamatia mucoasei
gastrice cauzate de Helicobacter pylori (intereseaza in principal regiunea
antrala). Simptomatologie (persista luni sau chiar ani): durere epigastrica,
greata, varsaturi. Necesita tratament cu antibiotice- netratata poate conduce
la complicatii precanceroase.
 Gastrita chimica de reflux sau de tip C rezulta din inflamatia mucoasei
gastrice consecutiva refluxului duodeno-gastric. Este intalnit cu precadere la sexul
masculin, iar simptomatologia include dureri epigastrice, greata, varsaturi biliare
frecvente.

Gastrita etanolica reprezinta expresia abuzului indelungat de alcool asupra

mucoasei gastrice; simptoamele apar imediat dupa episoadele de consum.

Gastrita cronica atrofica consta in atrofia mucoasei gastrice, localizata sau

difuza, predilecta corpului gastric. Cea mai intalnita forma este cea autoimuna sau
de tip A.
Ulcerele gastrice
Ulcerul gastric (UG) reprezintă întreruperi circumscrise, unice sau
multiple ale continuității peretelui gastric, însoțite de o reacție fibroasă,
începând de la mucoasă și putând penetra până la seroasă. Ulcerele apar atunci
când mucoasa stomacului este inflamată cronic sau când este expusă la agenți
iritanți, cum ar fi excesul de acid și enzime gastrice (pepsină).

Factori de risc:
• infecția cu Helicobacter
pylori
• utilizarea îndelungată a
antiinflamatoarelor
nesteroidiene
• abuzul de alcool și
cafea, tutunul, stresul,
traume sau accidente
grave
• factori genetici.
Simptome
• Durerea are o localizare epigastrică, este intensă, se însoțește de o senzație de
arsură și deseori iradiază în spate. Intensitatea durerii este mare, mai ales în
ulcerele vechi, care interesează și seroasa.
• Senzația de arsură retrosternală (pirozis) este un semn des întâlnit, care
uneori înlocuiește durerea și are un caracter ritmic și periodic. Mai pot apărea
eructații acide, gust acru sau amar în gură.
• Vărsăturile sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, după localizarea
gastrică sau duodenală a ulcerului, ele fiind determinate de mese mai copioase,
de abateri de la dietă, de consumul de băuturi alcoolice.
Cancerul gastric
Este o afectiune malignă a stomacului, cel mai frecvent cancer digestiv la
nivel global, după cancerul de colon şi pancreas.
Clasificare anatomopatologică
 adneocarcinom (papilar, tubular, mucinos, cu celule în inel cu pecete)
 cancer cu celule scuamoase
 cancer cu celule mici
 cancer nediferenţiat
 alte tipuri de cancer
Simptomatologie
 distensie abdominală (cancer în regiunea pilorică)
 disconfort epigastric, rar durere epigastrică, greaţă, vărsături
 disfagie (cancer cardial)
 saţietate (limită aplastică)
 sângerări oculte
 scădere în greutate
 tulburări de tranzit – diaree
Diagnostic
• examen endoscopic: prin
care se vizualizeaza
mucoasa
• examenul materiilor
fecale
• radiografie baritata:
• biopsia
• tomografia computerizata

Dupa depistarea cancerului se efectueaza investigatii, pentru a afla daca

celulele canceroase s-au raspandit in stomac sau in alte parti ale corpului.
Metoda prin care se studiaza invazia celulelor canceroase se numeste
stadializare.
• Stadiul I (A si B) - tumora este limitata la stratul de tesut care captuseste
interiorul stomacului. Este posibil ca celulele canceroase sa se fi extins la un
numar limitat de ganglioni limfatici din apropiere.

• Stadiul II - cancerul s-a extins in stratul muscular al peretelui stomacului si la

mai multi ganglioni limfatici.

• Stadiul III - cancerul este prezent in toate straturile stomacului si s-a extins
inclusiv la structurile din apropiere.

• Stadiul IV (A si B) - cancerul s-a raspandit in alte organe.

Sunt folosite patru tipuri de tratament standard:

- tratamentul chirurgical;
- chimioterapia;
- radioterapia;
- terapia biologica.