BOLILE CHIRURGICALE ALE ESOFAGULUI

Esofagita
Esofagita este inflamația mucoasei care căptușește esofagul.

Etiologie
Cel mai frecvent, esofagita este de cauza toxică, fiind provocată de ingerarea unor
substanțe caustice (acid clorhidric, sulfuric, azotic, sodă caustică).

Se mai poate produce și prin ingerarea unor lichide fierbinți sau prin înghițirea unor
corpi străini. Mai poate fi provocată de propagarea unor infecții din vecinătate, de
contactul cu acidul clorhidric gastric (regurgitații, vărsături frecvente, reflux
gastroesofagian), masticație ineficientă, medicamente, abuz de alcool sau tutun.
Alți factorii de risc în esofagita sunt: hernia hiatală, obezitatea, diabetul zaharat,
distrofia musculară, boli de colagen (sclerodermia, dermatomiozita), sindromul
intestinului iritabil.

Semne și simptome – Manifestări de dependență

Tabloul clinic este dominat de disfagie și durere retrosternală. Disfagia poate fi

ușoară sau atât de pronunțată încât bolnavul nu se poate alimenta. Durerea
retrosternală este uneori foarte intensă. Salivația este intensă. În esofagitele caustice,
apar vărsături brune, hematemeze și vărsături care conțin resturi tisulare necrozate.
 pirozis – arsura retrosternală – este o senzaţie de arsură de la nivelul pieptului
care are o acţiune iritantă. Apare mai des după mâncare sau în poziţie de decubit
dorsal. Se întâmplă frecvent să fie însoţit de regurgitarea (vomă) conţinutului din
stomac ce ajunge până în gât, bolnavul acuzând faptul că simte gust de amar sau
acru în gură.
 durerea toracică – se prezintă ca o presiune ce apasă pieptul, fiind definită greu de
către bolnavi. Intensitatea durerii este variabilă, uneori poate imita angina
pectorală, infarctul miocardic şi anevrismul aortic;
 disfagia ( dificultate la înghiţire) – mai rar întâlnită şi demonstrează de obicei o
stenoză esofagiană sau tulburări motorii

 eructații, greţuri , vărsături, balonări, flatulență;

 hipersalivație;
 manifestări extradigestive: tuse nocturnă, manifestări respiratorii, disfonie,
senzație de corp străin în faringe.

Evoluție
Esofagitele pot evolua acut sau cronic.

Cu evoluție acută sunt de obicei cele toxice și provocate de iritații mecanice sau
termice. Esofagitele caustice pot evolua către o perforare în mediastin, sau spre
vindecare cu cicatrice stenozate progresive.

Esofagitele cronice au în general o evoluție mai benignă, putând totuși duce, cu

timpul, la stenozări.

Tratament
Tratamentul se adresează, în primul rând, intoxicațiilor cu substanțe caustice, fiind
contraindicate spălăturile gastrice.
Se urmărește neutralizarea toxicului sau eliminarea cauzelor.

Tratamentul simptomatic urmărește calmarea durerii și combaterea șocului. Pentru

prevenirea cicatricelor retractile, stenozate, se prescrie, în general, corticoterapie.

Inițial alimentația pe gură este imposibilă, de aceea se va proceda la alimentația

parenterală. După un timp, se va relua alimentația normală, începându-se treptat cu
alimente lichide, apoi semilichide, în funcție de cum poate înghiți bolnavul.

Complicațiile esofagitei
 sindromul Barret;

 cancerul esofagian;

 stenoza esofagiană;

 hemoragia;

 ulcerul esofagian.
 Refluxul gastro-esofagian
Refluxul gastroesofagian este o afecțiune în care conținutul gastric refulează în
esofag, iar acest lucru determina apariția de simptome, cu sau fără leziuni esofagiene.
Etiologia
Cauzele refluxului gastroesofagian sunt:

 volumul gastric crescut;

 insuficiența cardiei (locul de joncțiune dintre esofag și stomac cu rol de sfincter).

Semne si simptome în refluxul gastroesofagian

 Pirozis (arsură) – o senzație de arsură de la nivelul pieptului care are o acţiune
iritantă

 Regurgitații (vomă)

 Durere restrostenală

 Sialoree (saliva excesivă)

 Sughiț

 Eructații

 Disfagie – mai rar întâlnită şi demonstrează de obicei o stenoză esofagiană

 Manifestări extradigestive: tuse nocturnă, manifestări respiratorii, disfonie,

senzație de corp străin în faringe.

Complicațiile refluxului gastroesofagian

 esofagită
 ulcer esofagian

 hemoragie digestivă
 stenoza esofagiană

 hemoragie

 esofag Barret (leziune premalignă)

Tratamentul refluxului gastroesofagian
 Antiacide

 Regim igieno-dietetic

 Evitarea fumatului

 Evitarea consumului de alcool, alimente prea calde sau prea reci

 Mese cu orar regulat

Indicaţiile pentru a face tratament chirurgical sunt:

 esofagita ulcerativă;

 esofagita hemoragică;

 stenoza esofagiană;

 aspiraţia bronhopulmonară;

 sindromul Barret cu displazie severă.

Acalazia
Acalazia este o afectiune neurologica esofagiana, caracteriata prin alterarea
peristaltismului (miscare de contractie, urmata de o relaxare periodica
musculaturii) esofagian si a relaxarii sfincterului esofagian inferior in timpul
deglutitiei.

Simptomele sunt: disfagia care se instaleaza progresiv atat la solide cat si la

lichide, si regurgitarea de alimente nedigerate.
Acalazia poate aparea la orice varsta, dar de obicei se manifesta pentru prima data
intre 20 si 40 de ani. Debtul este insidios si evolutia este progresiva in mai multe
luni sau ani. Disfagia atat la solide cat si la lichide este simptomul major.
Regurgitatia nocturna a alimentelor nedigerate apare la aproximativ 33% dintre
pacienti si poate provoca tuse si aspiratie pulmonara.
Durerea toracica este mai putin frecventa, dar poate aparea la deglutitie sau in mod
spontan. Scaderea in greutate este de obicei usoara pana la moderata; cand
pierderea in greutate este accelerata, in special la pacientul in varsta la care
simptomele de de disfagie s-au instalat rapid, acalazia secundara unui neoplasm
trebuie luata in consideratie.

Tratament
– dilatare pneumatică,
– miotomie endoscopică perorală
– miotomie Heller cu fundoplicatura