CURSUL NR 3.

SEM II

Arta imperială: statuară monumentală, portretistica oficială și

relieful celebrative

Monumentele comemorative
Succesul în lupte pentru romani este foarte important, iar pentru creșterea faimei și renumelui
conducătorului de oști sau a împăratului romanii organizau sărbători ale triumfului însoțite de
parade militare. Sunt construite ăn cinstea unor eroi sau a unor victorii în lupte arcuri de triumf,
columne, trofee, altare sau statui ecvestre ale comandanților.

Bazilica
Una din cele mai importante construcții ale orașului este bazilica. Aceasta este o construcție
impunătoare prin dimensiunile sale construită în plan rectangular în care aveau loc
ședințele Senatului, desfășurarea proceselor sau adunările publice. Bazilica putea fi compusă din
3-5 „Nave” de dimensiuni inegale astfel cea centrală fiind mai lată și mai înaltă iar cele laterale
mai înguste și mai joase. Pe una din laturi există o nișă semicirculară numită „Absidă” în care
este amplasată Masa judecătorului. Despărțirea navelor între ele se face prin arcade sprijinite pe
coloane. Acest tip de construcție va fi împrumutat de creștini pentru construirea primelor
biserici. Exemple pot fi: Bazilica Aemilia, Ulpia, Giulia din Roma și altele.

Sculptura
În sculptură, subordonată arhitecturii, reprezentative sunt portalurile și capitaluile. Tematica,
de inspirație biblică și cu influențe orientale, se caracterizează prin invenitivtate fabuloasă și
tratare schematică a figurilor. Reliefurile romanice, comparativ cu cele antice, sunt brute,
înveremenite și lipsite de frumusețea proporțiilor, dar degajă forță morală. Siluetele și grupurile
par să se desprindă din masa pietrei. Animalele, chiar cele fantastice, ocupă un loc preponderent
în diversele reprezentări.
In perioada inceputurilor ei sculptura romana se confunda cu cea etrusca. Primele opere
remarcabile, din sec IV-III a.Chr.- statuia in bromz Oratorul si busturile de bronz ale lui Brutus
si Scipio Africanul sunt opere etrusco-romane. A urmat apoi influenta sculpturii elenistice, in
care artistul punea accentul pe caracteristicile personale unice ale individului, relevand
raporturile dintre expresia figurii si caracterul personajului.
In cadrul creatiilor sculpturale cele mai importante ramuri au fost basorelieful istoric si
portretul oficial care s-au dezvoltat sub impulsul necesitatilor propagandistice imperiale de stat si
al prozei istorice.
De obicei scenele reprezentate in basoreliefuri sunt delimitate in timp si spatiu prin detalii de
amanunt, peisaje, ori costume sau tipuri etnice. Un exemplu tipic este Ara Pacis Augustae ridicat
de imparatul Augustus in anul 9 p. Chr. Basorelieful reda procesiunea la care ia parte imparatul
impreuna cu familia imperiala. Atmosfera este sobra, monotona chiar, accentul fiind pus nu atat
pe ceremonal ci pe prezenta augusta si sacra a imparatului, care prin pozitia sa e singularizat ca
primus inter pares. "Este si primul monument oficial cu reliefuri istorice pe care il cunoastem in
mod nemijlocit si, pare a fi cel dintai de acest fel, inaugurand o glorioasa traditie in arta romana."
Un alt relief reprezentativ este cel de pe arcul lui Titus care infatiseaza procesiunea triumfala a
trupelor romane care se intorceai incarcate cu prazi din razboiul iudaic. Procesiunea este

1
infatisata chiar in momentul in care trece sub Porta Triumfalis, pe una din panouri fiind infatisat
imparatul, inaltat deasupra procesiunii printr-o statura majestuoasa, el sta in picioare in foarte
impodobitul car triumfal tras de patru cai. Reliefurile ca cele de pe arcul lui Titus, vadesc
intregul potential al artei oficiale romane: personajele reale se asociaza zeilor si personificarilor
in sinteze alegorice, intr-o forma denumita de P. G. Hammberg "marea traditie a reprezentarii
imperiale"
În domeniul sculpturii romane, se găsesc influențe puternice etrusce și grecești. În sculptura
romană cele mai dezvoltate secții sunt portretul și relieful istoric.
Portretul este considerat cel mai valoros gen al sculpturii romane. Romanii aveau un interes
deosebit pentru realitate realizând portrete la care trăsăturile fizice și morale ale celui portretizat
ar exprima-o adevărul. Se practica sculptura capului, a bustului sau sculptura unei figuri întregi.
Sculptorii romani realizează adevărate tipuri de oameni: filozofi, negustori, femei, generali,
mame respectabile sau patricieni bogați. Pe lângă aceste tipuri de personaje, sculptorii își
îndreaptă atenția și spre personajele mitologice, bărbați și femei, împărați patricieni, zei și zeițe.
Sculptura romană realizează un echilibru între realism și idealizare. Statuile de împărați sunt
amplasate în forumuri și sunt foarte numeroase reprezentând relația putere-politică-virtuți-
victorii militare.
Se întâlnesc două tipuri de statui: statuile în marmură și cele ecvestre. Unele exemple sunt:
„Statuia lui Agustus”, „De la Prima Porta, Roma”, „Statuile ecvestre ale lui Marc Aureliu li
Domițian, Roma” . Relieful istoric este un gen important al sculpturii deoarece, prin precizia
detalilor și amănuntelor, ne aduce informații concrete despre locuri, evenimente pentru ca ele să
fie identificabile. Relieful istoric era folosit pentru decorarea altarelor, columnelor, arcurilor de
triumf reprezentând scene de luptă, fapte de vitejie, obiceiuri, și scene din viața reală. Exemple
pot fi: „Columna lui Traian”, „Columna lui Aurelian”, „Arcul de triumf al lui Titus din Roma”.

Portretul
Acest gen de sculptură își are originea în venerarea strămoșilor reprezentați sub forma de măști
mortuare. Portretele sunt realiste reproducând trăsăturile fizice și morale ale personajului
reprezentat.

Statuia
Erau reprezentați mai ales împărații, având prezente simbolurile autorității și puterii:
 statui în armură: statuia lui Augustus, a lui Traian;

Relief istoric
Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf și alte
construcții. Constituie atât un mijloc de propagandă, dar și un veritabil document istoric și
aceasta datorită bogăției detaliilor.Astfel de ornamente cu relief istorc întâlnim pe Columna lui
Traian, pe Arcul de triumf al lui Titus, pe Columna lui Aurelian etc.

Construcții de relaxare și recreere

Principalele construcții destinate distracției erau teatrul, amfiteatrul, odeonul, stadionul și
circul, unde romanii puteau viziona spectacole de teatru, lupte de gladiatori, parade militare sau
întreceri sportive. Romanii, erau iubitori de spectacole publice indiferent de clasa socială din
care proveneau. Unele construcții cum ar fi teatrul, odeonul și stadionul sunt preluate de la greci

2
și adaptate necesităților romanilor, altele precum amfiteatrul și circul sunt construcții specific
romane.

Amfiteatrele sunt alte exemple specifice de arhitectura romana. Aceste constructii ovale au fost
realizate prin dublarea teatrului semicircular greco-roman. Arena, de forma eliptica era acoperita
cu nisip (lat arena -nisip), ca sa absoarba sangele gladiatorilor. Tot aici se organizau insa
si concursuri sportive si lupte cu fiare salbatice. Primul amfitearu, partial din piatra, a fost
construit la Roma de Augustus, al doilea sub Nero. Cel mai mare amfiteatru roman a fost
Colosseumul, construit in anul 80 p.Chr de imparatul Titus Flavius (numele original
fiind Amphitetrum Flavium) cu o capacitate de 50.000 locuri (spectatorii putand fi evacuati in
caz de necesitate in opt minute prin cele 80 de intrari), cu o suprafata de 186 X 150 m, iar
suprafata arenei de 87 X 54 m.

Colseumul era(este) format din patru etaje cu coloane dorice, ionice, corintice, iar la ultimul etaj
pilastrii in ordin toscan.Sub tribuna se aflau camerele gladiatorilor si custile pentru fiarele
salbatice.Din afara, Colosseumul surpeinde prin lipsa oricarui accent:cele patru etaje nu
corespund exact cu ordinele arcaturilor dar marcheaza structura lor interioara Desi s-a reprosat
arhitectilor numarul mare de coloane,acestea fortifica energia arcurilor si creeaza un putrenic
contrast intre columnele interne intunecate si fusurile luminoase, facand edificiul mai
proportionat. "Atare cladire era una din mijloacele importante de mentinere a populatiei Romei,
aflata in continua stare de nemultumire latenta, in buna dispozitie, fiind totodata reprezentativa
pentru societatea imperiala. Reprezentatiile si ceremoniile erau factorul unificator al unui public
dispus ierarhic in functie de rangul sau social "

Basilicile erau constructii publice de mari proportii (cea construita in timpul lui Caesar avea 109
X 104 m) ce serveau ca sali de tribunal. Forma de basilica a fost conceputa in sec II a.Chr. si a
devenit repede una din creatiile specifice ale arhitecturii romane. Planul basilicii consta dintr-o
sala mare dreptunghiulara, impartita prin siruri de coloane intr-o nava centrala si doua sau patru
nave laterale. Pe una din laturile mici se afla o absida und era masa de judecata. Basilicile erau
de obicei asezate pe una din laturile forului, de exemplubasilica Ulpia de pe forul lui Traian.

Templele romane aveau aceleasi planimetrie ca si cele etrusce. Primele templ intr-adevar
monumentale apartin epocii republicii tarzii si ale epocii lui Augustus cum ar fi asa numita
"maison caree" de la Nimes si templul Fortuna Virilis de la Roma.care apartin tipului
pseudoperipter. In elementele sale principale acesta se aseamana peripterului, numai ca are
naosul plasat in fundul cladirii, astfel coloanel din spatele templului sunt direct lipite de
perete.Templul era asezat pe un soclu inalt, avand la intrare o scara larga.
Romanii insa au construit si temple de forma circulara, inconjurate de coloane (Tolos).
Dintre templele cu plan rotund cea mai faimoasa constructie este Pantheonul, un templu destinat
tuturor zeilor, exprimand prin acesta unitatea Imperiului roman. Pantheonul este compus dintr-o
rotonda imensa de caramida, acoperita de placi de marmura si avand in fata un portic cu opt
coloane. Peretii interiori sunt dispusi in trei randuri orizontale: cel inferior impodobit cu mari
coloane si pilastrii care incaderaza nisele, deasupra o serie de ferestre oarbe, intre care sunt
plasati mici pilastrii, peste toate plutand uriasa cupola impartita in casete din ce in ce mai mici cu
cat ne apropriem de varf. Impresia de maretie este accentuata si de vastitatea salii cu un diametru

3
de 43 m si inaltime de 42 m. Desi impresioneza prin simplitate si caracter unitar, constructia
poarta amprenta religiei romane impersonale.

Termele nu erau doar bai enorme ci si locuri de recreere.Dintre cele existente la Roma (la
recensamatul din 33 a.Chr. existau 170 de terme) mai renumite erau Termele lui Agrippa(care
erau si cele mai vechi fiind construite intre 27-25 a.Chr.), Termele lui Diocletian (construite intre
298-305) fiind cele mai grandioase cu o suprafata de 376 X 361 m cu o capacitate de 3000
persoane si cu o sala de gimanstica circulara cu diametrul de 144 m. Cele mai splendide, ca
motiv decorational, erau Termele lui Caracalla,datand din sec III a.Chr. care ocupau un spatiu
patrat de 330 m, si care in sec VI mai erau functionale. Planimetria termelor era cea stabilita
inca din sec II.p.Chr: prima incapere era frigidarium ocupata de o piscina cu apa rece, urma sala
de trecere (tepidarium) spre sala bailor de aburi caldarium .Incalzirea incaperilor se facea print-
un sistem de tuburi de teracota prin care circula aer cald

Columnele si arcurile reprezinta monumente specific militare, dedicate generalilor si imparatilor

victoriosi. Cel mai reprezentativ in acest context este, Columna lui Traian singurul monument
care a supravietuit aproape intact din Forul lui Traian. Pe o baza profilata, decorata in basorelief
cu arme dacice si sarmatice si cu o inscriptie dedicatorie deasupra usii de intrare se afla cei 17
tamburi taiati in marmura de Parros () Fusul Columnei are la baza diametrul de 3,68 m iar sus se
subtiaza ca o coloana normala pana la 3,29 m. Deasupra se afla la inceput o statuie a lui Traian,
pierduta candva in zorii evului mediu. La 1558 papa Sixtus V a asezat in locul ei actuala statuie a
Sf.Petru. Inaltimea totala, este de aproape 38 m din care coloana insasi numara 29,77 m sau 100
picioare romane."Columna este inainte de toate si in cel mai inalt grad un monument
propagandistic, multe scene fiind incluse doar pentru valoarea lor ideologico-simbolica In felul
lor, reliefurile acestea antice, sunt cele mai apropriate de filmul modern de propaganda." Trofeul
de la Adamclisi, dedicat lui Mars Ultor reprezinta un alt monument specific de propaganda al
epocii traiane.
Constructia consta dintr-un masiv nucleu cilindric cu un diametru de aproape 40 m si parte
superioara terminata in forma de con. Din varful acestuia se inalta un fel de trunchi hexagonal ce
purta doua inscriptii dedicatorii identice si care dadea ansamblului o inaltime egala cu diametrul
De jur imprejurul cilindrului, la mijlocul tamburului alerga o friza formata din 54 de metope
inalte de 1,58 m cu scene din razboaiele dacice. Desupra turnului hexagonal se afla trofeul, inalt
de 4,75 m. "In ciuda grandorii monumentale a ansamblului, decoratia sculpturala trebuie
clasificata ca extrem de primitiva Pare-se ca Trofeul a fost inaltat de chiar aceia care au castigat
razboiul, adica insisi de soldatii romani"
Arcurile de triumf- sunt un alt tip de monumente tipic romane, dintre toate distingandu-se
prin maretie cele lui Traian de la Benevento care a fost "refolosit"fara retineri de Constantin cel
Mare pentru a-si construi Arcul de triumf propriu si, Arcul lui Titus-inalt de circa 20 m imbracat
in marmura, prevazut cu reliefuri care redau scene din victoriile imparatului impotriva iudeilor.
Arcul lui Titus, este primul care foloseste capitelul compozit, un capitel corintic prevazut in
partea de sus cu volute ionice.
Reliefurile de pe Columna lui Traian se prezinta a fi dintre cele mai complexe din arta
romana. Desfasurat in spirala pe intregul trunchi al coloanei, el cuprind aproximativ 2500 figuri,
care se intind pe o lungime de 200 m. Anatomia indivizilor este redata cu multa abilitate: mortii
si ranitii au trasaturile deformate,prizonierii au figuri resemnate, luptatorii traiesc intensitatea

4
inclestarilor.Exista cateva elemente negative, si anume in primul rand faptul ca desfasurarea
actiunii nu poate fi urmarita de jos, de la baza columnei si, in al doiloea rand elementele
caracteristice ale scenelor nu sunt suficient delimitate de unde o anume monotonie.
Cat priveste portretul roman preocuparea dominanta este cea a redarii realiste, impinse pana
la a reda inclusiv diformitatile presonajului; remarcabile sunt portretele imparatului Claudius cu
fata dominata de un zambet viclean sau cel a lui Nero in care nebunia personajului este clar
redata in privirea apasatoare- criminala. Bineinteles exista si tendinte spre tipizare, idealizare,
exemplul cel mai elocvent in acest sens fiind statuia lui Augustus de la Prima Porta. Hannestadt
o considera ca fiind cea mai reusita opera propagandistica in forma de statuie din perioada
respectiva si in felul ei o piesa ce va fi cu greu depasita mai tarziu. Statuia de marmura, inalta
de 208 cm il reda pe Augustus ca imperator purtand cuirasa si paludamentum drapat in jurul
soldurilor.Bratul drept este intins si ridicat in gestul adlocutio, reprezentand tipul
comandantului care pasesete inainte pentru a se adresa soldatior sai.
In acelasi tip de statuie propagandistic-idealizanta se inscrie si sculptura evcestra a lui
Marcus Aurelius, singura statuie ecvestra imperiala pastrata integral (Statuia a supravietuit
Evului Mediu fiindca se credea ca il reprezinta pe Constantin cel Mare, primul imparat crestin).
Mana dreapta face acelasi gest de adlocutio ca si Augustus. Se poate observa o anumita
discrepanta intre modelajul calului mult mai dezinvolt si mai plin de viata si cel al calaretului'cu
trupul aplatizat si degete molii, aspecte care prevestesc descompunerea formei tipica antichitatii
tarzii'
Exista o serie de asemanari intre cele doua statui:ambele au trasaturi expresioniste. Bratul
drept al lui Augustus este supradimensionat. Aurelius sta mult la dreapta calului sau ca si cum nu
ar face corp comun cu animalul. Motivul acestor disproportii este ca se preconiza privirea
acestor statui din acelasi unghi 'optim'.
O trasatura specifica sculpturii romane este prezenta masiva a portretelor de femei. Acestea
sunt redari realiste de matroane romane avand ca elemente caracterizante accesoriile si felul
coafurii.
In anumite epoci sculptorul cauta sa obtina anumite efecte folosind artificii tehnice:
folosirea burghiului in reprezentarea reliefata a pieptanaturii, indicarea pupilei printr-o
iniczie,sau irisul incercuindu-l intr-un inel.
Spre sfarsitul sec III p.Chr. sculptorii urmaresc o simplificare a modelului, ca in grupul
statuar de porfir reprezentand Tetrarhii; in secolul urmator dau formelor proportii colosale:
capul de dimensiuni enorme a lui Constantin cel Mare sau 'colosul de la Barletta' o statuie de
bronz din sec IV p. Chr. inalta de 4,49 m reprezentand probabil pe Valentinianus.