FORURILE DIN ROMA

ANTICA
 „Nimic nu se poate compara cu
frumuseţea si maiestatea Romei”
Stendhal

Oraşul Roma, al cărui

nume provine din cuvântul
etrusc Ruma (Cetatea
râului), deşi legendele
vorbesc despre fondatorul
şi eponimul Romulus , işi
• are originea în unificarea satelor de latini, de pe colina
Palatin, carora li se vor asocial progresiv locuitorii
celorlalte coline, Esquilin, Quirinal, Viminal, Capitoliu,
Caelius, Aventin.
Titus Livius- Ab Urbe condita

“Nu fără motiv au ales zeii si oamenii

acest loc pe care să se ridice cetatea;
aceste dealuri foarte sănătoase, acest
fluviu binefacator, pe care se aduc
grâne din locuri depărtate şi care ne
transportă mărfuri venite de pe mare;
această mare, care, cu toate foloasele
ei, nu ne ameninţă totuşi, cu primejdia
flotelor vrăjmaşe; în sfârşit, această
aşezare în mijlocul Italiei, parcă
anume aleasă, pentru mărirea şi
creşterea puterii romane”.
 Forul (Forum Romanum)
constituia în Roma antică centrul
vieţii social-politice, juridice,
economice şi religioase. Iniţial,
forul roman reprezenta valea dintre
colinele Palatin, Capitoliu şi
Enquilin, un loc mlăştinos, asanat
printr-un canal subteran de
scurgere în Tibru, în timpul regelui
etrusc Tarquinius Priscus (sec IV a.
Chr.), şi modernizat progresiv de
către regii etrusci, până ce, în
perioada republicii şi a imperiului,
va căpăta profilul unui
monumental centru urbanistic.
 Primele construcţii înălţate la Roma reflectau caracterul
simplu şi sever, spiritul practic al viitorilor ordonatori ai
lumii, în timp ce mai târziu, tendinţele estetice vor coexista
cu scopurile utilitariste, cu dimensiunea civică, dar şi cu
monumentalul şi grandiosul, ca expresie a supremaţiei
romane. Specificul roman în arta construcţiilor se va detaşa
considerabil, dincolo de influenţele provenite din
civilizaţiile etrusce, greceşti sau orientale.
 FORUL ROMAN
În for se vor regăsi principalele zone de interes civic: locurile de
adunare a magistaţilor şi cetăţenilor, de realizare a justiţiei, de plimbare
şi agrement, de desfacere a produselor agricole şi meşteşugareşti,
precum şi sanctuarele religioase.
 CURIA HOSTILIA
Centrul politic al Romei, Curia, unde se întrunea Senatul, datează
din vremea regelui latin Tullus Hostilius (Curia Hostilia). Refăcută de
Iulius Caesar şi reconstruită de împăratul Diocleţian, cu faţada austeră,
scările impozante şi porţile de bronz, Curia era locul „în care un pumn
de oameni hotăra soarta provinciilor.”
(Pierre Grimal – Civilizatia romană)
 COMITIUM
Comitium, amplasat iniţial în faţa Curiei, apoi într-un spaţiu mai
larg din for, era locul de intrunire al Adunarilor populare, încărcat de
simboluri, căci, între lespezile lui se vedeau urmele unui smochin
sacru, lânga care Tibrul ar fi despus coşul cu cei doi gemeni, Romulus
şi Remus.

Augurul Attus Navius ar fi

provocat o minune pe vremea
regilor, aducând arborele de pe
Palatin, în Comitium. Tot în
Comitium se aflta un monument
misterios “lapis niger”, o piatră
neagră sub care s-ar fi aflat
mormântul lui Romulus sau al tatălui
său adoptiv, Faustulus.
 ROSTRE
Tribuna discursurilor, denumită Rostre, deoarece era împodobită cu
prorele navelor capturale in bătălii navale, oferea oratorilor posibilitaitea
de a vorbi unui larg auditoriu adunat in for. Lângă tribuna oratorilor se
înălţau statuile eroilor neamului, precum şi tablele de legi expuse spre a
fi cunoscute de cetăţeni. Împăratul Augustus va construi noile Rostre – o
imensă tribună pentru discursuri – ocupând întreaga extremitate vestică a
forului.
PORTIC ROMAN
La începutul secolului II a. Chr., sub
influenţa arhitecturii greceşti, se
generalizează construcţia porticurilor -
galerii acoperite, sprijinite pe coloane,
care permiteau celor adunaţi în for să se
adăpostească de soarele prea arzător sau
de ploaie. Tot acum începe în forul
roman construcţia de bazilici.
Denumirea provine din termenii
greceşti stoa basilike (portic regal) -
însemnând o vastă incintă cu un acoperiş
sprijinit pe o linie centrală de coloane şi
de colonade laterale.
 BASILICA IULIA
Cenzorul Marcus Porcius Cato (sec II a. Chr.) construieşte cea dintai
bazilică, Basilica Porcia, urmată de Basilica Aemilia, inălţată de
cenzorul M. Aemilius Lepidus şi de Basilica Sempronia, iniţiată, zece
ani mai tarziu, de cenzorul Sempronius Gracchus. Însuşi Iulius Caesar
realizează în 46 a. Chr., cea mai vasta dintre bazilicile forului – Basilica
Iulia. Aceste cladiri monumentale, de unde derivă numele bisericii
creştine, aveau o funcţionalitate variată: tribunal, spaţiu destinat
tranzacţiilor comerciale, loc de întâlnire etc.
 TABULARIUM
Tabularium - ridicat în timpul dictatorului Sylla (sec I a. Chr.), si
imitând arhitectura elenistică, deţinea arhiva oficială a Romei, în care se
conservau, pe table de bronz, decretele senatului. La poalele Capitolului
se afla Carcer Mamertinus, închisoarea mamertină, purtând numele
zeului Marte-Mamers, şi datând din vremea regelui sabin Ancus Marcius
(sec VII a. Chr.).
 În perioada republicană, forul nu era doar sediul activităţilor oficiale
de interes public, ci şi un centru comercial, cu prăvălii care îl mărgineau
la nord şi la sud. Cele mai vechi (Tabernae veteres) datau din vremea
regelui etrusc Tarquinius Priscus (sec VI a. Chr). Aceste spaţii
comerciale au fost strămutate cu timpul, în afara forului: târgul de
zarzavaturi (Forum holitorium), iarmarocul (Forum boarium), târgul
măcelarilor (Macellum).
 VIA SACRA
Forul avea şi rolul de centru al vieţii religioase romane. Era străbătut
de Calea Sacră (Via Sacra), pe care defilau procesiunile religioase sau
ale comandanţilor triumfători, în drumul lor spre Templul lui Juppiter
Optimus Maximus - Juppiter cel foarte bun si foarte mare, de pe colina
Capitoliu, cel care “imbrăţişa cu privirea întreg locul unde trăia poporul
său” (Pierre Grimal)
 TEMPLUL VESTEI
Templul Vestei a fost iniţial o colibă rotundă în care preotesele - vestale
aveau în grija lor focul din această “vatră simbolică a cetăţii”( Pierre
Grimal). În templu se păstrau obiecte sacre, o statuie foarte veche
(xoanon), reprezentând un zeu ce provenea din Orient, după tradiţie,
statuia lui Pallas Atena, căzută la Troia din cer şi adusă de Aeneas din
Asia Mica, în Italia. Tot aici se aflau Penaţii (Penates) poporului roman,
divinităţile ocrotitoare, avându-şi originea şi ei, în străvechea Troie.
 ATRIUM VESTAE
Acest loc sacru datând din vremuri legendare îşi va căpăta forma
monumentala în timpul împăratului Augustus, prin construcţia colonadei
care îi va înconjura străvechea formă circulară. Cele şase preotese –
vestale, aveau în for, aproape de templu, un ansamblu vast de locuinţe –
Atrium Vestae, în timp ce Regia , iniţial, locuinţa regelui Numa
Pompilius, va deveni sediul Preotului Suprem, Pontifiex Maximus,
conducătorul religiei romane.
 TEMPLUL LUI SATURN
Templul lui Saturn, construit la începutul Republicii romane (494
a.Chr.) era dedicat unui zeu de mare pregnanţă in conştiinţa colectivă a
poporului roman. „ Saturn, care domnise odinioară în Latium, prezida,
după cât se pare, fecunditatea pământului.
 Sărbătorile sale, Saturnalele, se celebrau cam in timpul solstiţiului
de iarnă şi erau însoţite de o libertate totală, întocmai precum
carnavalele lumii medievale şi moderne: sclavii luau atunci locul
stăpânilor şi pretutindeni abundau distracţiile, dezordinile de tot
felul,ca şi cum, prin această dezlănţuire a instinctelor s-ar fi încurajat
natura să-şi regăsească vigoarea sa creatoare” (P. Grimal). În acest
templu era păstrat şi tezaurul public.
 Aproape de templul lui Saturn
se celebra cultul lui Vulcan, zeul
focului, care însă nu poseda un
templu, ci doar un altar, fapt ce
denota caracterul arhaic al acestui
cult.
TEMPLUL LUI CASTOR ŞI POLLUX

Templul lui Castor şi Pollux

a fost consacrat în cursul
bataliei de la lacul Regillus
(499 a.Chr.), cu populaţiile
latine. Divinităţile venerate au
fost asimilate Dioscurilor greci
- fiii lui Zeus şi ai Ledei, şi
fraţii vestitei Elena, deşi se pare
că iniţial întruchipau un demon
cavaler dedublat, protector al
cavalerilor (equites).
 Printre divinităţile arhaice din
for se număra şi zeul Ianus cu
sanctuarul său, un arc în formă de
boltă, care trecea peste strada
numita Argiletum. Statuia zeului
reprezentat cu doua feţe, stăpân
peste trecut şi viitor, era închisă
într-o capela descoperită. Se
păstrase tradiţia ca porţile capelei
să fie deschise când cetatea se afla
în stare de război, şi să se închidă
în timp de pace.
 TEMPLUL DIVINULUI IULIUS
După uciderea dictatorului Iulius Caesar, la idele lui Marte, (44 a.
Chr.), nepotul său, viitorul împărat Augustus, înalţă lângă Regia,
reşedinţa preotului suprem, un altar comemorativ şi un templu - Templul
divinului Iulius (Divus Iulius), celui ce se considera de origine divină,
descendent al zeiţei Venus-Afrodita.
 Aspectul forului din perioada republicii se păstrează şi în timpul
imperiului. Deşi transformări majore nu au fost aduse, unii împăraţi şi-au
lăsat amprenta asupra acestui străvechi ansamblu arhitectural, prin
propriile lor construcţii. Augustus a construit între templul lui Caesar şi
cel al Vestei, la capătul Căii Sacre (Via Sacra), un Arc de triumf
(monument specific roman ce comemora victoriile, fiind împodobit cu
sculpturi în relief reprezentând fapte de glorie.) Tiberius a înălţat un
altul, la extremitatea vestica a aceleiaşi Căi Sacre, în timp ce Septimius
Severus a clădit un al treilea, la nord de Rostrele augusteice.
 FORUL LUI CAESAR
În perioadele istorice următoare, Roma, devenind capitala unui vast
imperiu, se impunea lărgirea spaţiului public, precum si modernizarea
aspectului general al Cetăţii. Încă de la sfârşitul republicii, generalul si
vizionarul om politic Iulius Caesar, urmărind să ajungă săpânul unic al
Romei, tocmai pentru a reforma societatea, îşi propune construcţia unui
nou for, la nordul Curiei.
 Forum Iulium era alcătuit dintr-o vastă incintă dreptunghiulară,
înconjurată pe trei laturi de porticuri (galerii sprijinite pe coloane), a
patra fiind reprezentată de templul consacrat Venerei. Nu întâmplător,
zeiţa Venus a fost aleasă de dictator să patroneze spiritual activităţile
desfăşurate în for. Aceasta era mama legendarului Aeneas, strămoşul
poporului roman, şi, prin fiul acestuia, Iulus, zeiţa devenea generatoarea
nobilei familii a Iuliilor, din care descindea însuşi generalul ajuns
stăpânul Romei. Căzând sub loviturile conspiratorilor, la idele lui Martie,
planul său urbanistic va fi definitivat de nepotul şi fiul său adoptiv,
împăratul Octavianus Augustus.
 Ajuns stăpân unic al Romei, după ce a pus
capăt războaielor civile, Augustus şi-a propus
să transforme o Roma ”din cărămida” într-
una “din marmură”. A început prin a înzestra
oraşul cu noi temple şi lăcaşuri de cult, în
efortul său de a revigora vechea religie şi a
redeştepta străvechile tradiţii în conştiinţa
romanilor. Pe Colina Palatin construieşte
Templul lui Apollo, cu anexele sale, un portic
şi două biblioteci, iar pe Capitoliu înalţă
Templul lui Iupiter Tonans, care săvârşise un
miracol, salvând viaţa principelui, atunci când
un fulger a cazut în faţa litierei sale. Tot pe
Palatin construieşte alte trei temple, dedicate
Minervei, Iunonei Regina şi lui Iuppiter
 În regiunea învecinată forului ridică două sanctuare, Templul Larilor
(Lares), la începutul Căii Sacre şi, în apropiere, Templul zeilor Penaţi.
Larii si Penaţii poporului roman, ocrotitorii păcii, libertăţii si
prosperităţii, erau cele mai vechi fetişuri salvate din flăcările Troiei şi
aduse în Italia de strămoşul divin, Aeneas. Pe Câmpul lui Marte
construieşte Panteonul – Templul tuturor zeilor, împodobit cu
şaisprezece coloane corintice, în spatele cărora se afla rotonda, acoperită
cu o cupolă având o deschidere în vârf, pentru lumină. Augustus va
acorda atenţie şi basilicelor, restaurând Basilica aemiliană şi mărind
Basilica Iulia, distrusă de incendiu şi devenită apoi, cea mai mare din
Roma. Vechiul For roman este înconjurat de colonade care-l fac să
semene cu o piaţă publica de factură elenistică.
 FORUL LUI AUGUSTUS
Dar împăratul va dori să-şi lege numele de un nou for. Forum Augusti,
aflat în continuarea celui al lui Caesar, se va orienta în jurul unui templu,
nu întamplător, dedicat lui Mars Ultor - Marte răzbunatorul - zeul fiind
ales în numele dreptăţii, ca sprijinitor al împăratului în acţiunea sa de
pedepsire a ucigaşilor tatălui său adoptiv, Iulius Caesar. În jurul
templului se va desfăşura un portic în care vor fi amplasate statuile
eroilor neamului, fiecare fiind însoţită de o inscripţie explicativă.
 FORUL LUI VESPASIAN
Viitorii împăraţi ai sec. I p.Ch. vor prelungi tradiţia construcţiei
forurilor. Vespasian, după victoria sa asupra iudeilor, a hotărât să
construiască un Templu al Păcii. Astfel, a ales vechiul târg (Macellum),
din vremea republicii, şi l-a transformat într-o vastă piaţă înconjurată de
porticuri. Templul însuşi se deschidea spre colonadă, asemeni unei
exedre (salon de primire în somptuoasele vile romane). În sălile anexe
amenajase o bibliotecă. “Ansamblul, închis în interior de un imens
peristil (parc înconjurat de coloane, cu vegetaţie artistic amenajată,
fântâni arteziene si bănci), era probabil tăcut şi calm, autentic lăcaş de
meditaţie, aflat departe de mulţimea care continua să frecventeze basilica
Aemilia şi străzile din vecinatatea Forului” (Pierre Grimal)
 FORUL LUI NERVA
Domiţian, fiul lui Vespasian, a continuat opera începută de tatal său,
prin crearea unui nou for, menit să lege pe cele ale lui Caesar si
Augustus, de templul Păcii. Acest for, inaugurat de viitorul împărat
Nerva, purta numele de Forum Transistorium (Piaţa de trecere). Potrivit
tradiţiei inaugurate de Caesar, organizează şi el forul în jurul unui templu
dedicat peotectoarei sale, zeita Minerva.
 Cel dintâi împărat din dinastia
Antonină, Marcus Ulpius Traianus, a
fost caracterizat de urmaşi drept
”optimus princips” – cel mai bun
împărat. Spirit energic, înteprinzător şi
constructiv, modest si fără cultul
personalităţii, conduce la renaşterea
Romei şi a provinciilor prin atenţia
acordată aspectelor economice,
respectării legilor, corectitudinii
funcţionarilor romani, modernizării
oraşelor şi înălţării nivelului de viaţă
şi de civilizaţie în întreg imperiul,
edificării de construcţii cu valoare
utilitară şi estetică.
 Strateg şi comandant militar de geniu, extinde graniţele imperiului
roman până la cele mai îndepărtate limite. Cucereşte Dacia, precum şi
Arabia, Armenia, Asiria, Mesopotamia. Roma însăşi sporeşte în
monumentalitate sub aspect architectural, prin reabilitarea vechilor
construcţii şi înălţarea altora noi. În vremea lui Traian va fi edificat cel
mai impunător şi fastuos for din capitala vastului Imperiu Roman.
 FORUL LUI TRAIAN
Vestitul architect Apollodor din Damasc, proiectantul
podului de peste Dunăre, în vremea razboaielor cu dacii,
creează planul şi conduce lucrările de realizare a acestuia.
Monumentalul for, legat de celelalte foruri din inima oraşului,
va fi amplasat între colinele Quirinal si Capitolui, ale caror
pante vor fi tăiate, spre a se extinde spaţiul necesar
construcţiilor. Spre deosebire de forurile precedente, forul lui
Traian nu reprezinta “o incintă sacră în jurul unui templu.”
(Pierre Grimal). Va deveni astfel prin contribuţia viitorului
împărat, Hadrian, care va construi aici un templu dedicat
predecesorului său divinizat: Divus Traianus - divinul Traian.
Unica prezenţă divină a forului era zeiţa Libertatea - Dea
Libertas - care avea o capelă în absida nord-estică a basilicii.
 BASILICA ULPIA
În cadrul complexului architectural al forului se disting Arcul de
triumf, reprezentând principala poartă de acces, statuia ecvestra a
împăratului, aflată în centru, turnată în bronz si poleită cu aur, Basilica
Ulpia, situată pe latura nord-estică, pe întreaga lăţime a forului. În
interior, basilica era împărţită în cinci naosuri prin patru rânduri de
coloane, cu o mare aulă centrală. Aceasta era terminată la capetele
laterale prin abside semicirculare unde luau loc judecătorii în timpul
proceselor.
COLUMNA LUI TRAIAN
Basilica şi întregul portic al
forului au fost împodobite cu statui
de oameni iluştri din istoria Romei.
Peretele nord-vestic al basilicii avea
ataşate două mari biblioteci,
conţinând separat, cărţi greceşti şi
latineşti, precum şi documente şi
manuscrise oficiale. Spaţiul dintre
corpurile clădirilor celor două
biblioteci era închis cu un portic şi
în centrul lui se înălţa faimoasa
Columnă a lui Traian, singurul
monument care a supravieţuit din
complexul grandiosului for.
Columna fiind construită cu scopul de a deveni un adevarat monument
triumfal, comemora victoriile lui Traian asupra Daciei şi a viteazului ei
conducator, Decebal.
Inaugurată în anul 113 p.Chr., are o înălţime de 39,83 m şi este lucrată în
întregime în marmură de Carrara şi Paros. Tipul acesta de monument
apare acum pentru prima dată, în istoria construcţiilor romane.
Postamentul cubic infăţişează în relief trofee şi arme inamice. În
interiorul lui este amenajat un spaţiu ce conţine intr-un perete doua firide
alaturate in care au fost depuse ulterior urnele de aur cu cenuşa lui Traian
si a împărătesei Plotina.
 Deasupra bazamentului se
înalţa fusul columnei, compus
din 17 blocuri cilindrice. În
interiorul fusului scobit se află o
scară elicoidala cu 185 de trepte,
luminată prin mici ferestruici
longitudinale până în vârful
columnei. Fusul se termina cu o
balustradă ce inconjura statuia
de bronz aurit a împăratului, azi
disparută şi înlocuită cu cea a
apostolului Petru.
 Elementul cel mai preţios al columnei îl reprezintă “filmul” sculptural
din jurul fusului, o fâşie cu sculpturi în relief, gravate în marmură,
cuprinzând 23 de spirale, desfăşurate pe o lungime de 200 m, cu tema
prezentării istoriei celor două razboaie purtate de Traian in Dacia. O
adevărată cronică militară înregistrată pe o bandă ce urcă neîntrerupt,
expune acţiunile de pe câmpul de luptă din momentul dezlănţuirii
conflictului şi pâna la victoria finală.
 Cele 115 tablouri cu peste 2500 de
figuri în relief, erau colorate şi
alcătuiau un sul (volumen),
asemănător cărţilor scrise pe papirus
şi pergament. Dacă pentru romani
această columnă realizată cu mare
artă, va reprezenta un monument
triumfal, un simbol al victoriei
obţinute cu mari eforturi, din
perspectiva istoriei, el va fi considerat
actul de naştere al poporului român.
 Ultimul mare edificiu al forului a fost templul construit de
către împăratul Hadrian în onoarea părinţilor săi adoptivi,
Traian si Plotina, divinizaţi dupa moarte, o cladire
impunătoare cu opt coloane in faţa intrării şi un portic de jur-
împrejur.
 Ataşată forului, se ridicase în partea estica a lui, piaţa de mărfuri,
dispusă în terase pe panta Quirinalului. Faţada ei spre for prezenta un
mare semicerc cu numeroase intrări şi prăvălii organizare la parter şi la
etaje. O mare sală dreptunghiulară acoperită de o boltă, era rezervată
diferitelor tranzacţii comerciale.
 Nu doar la Roma, ci şi în provincii, Traian va acorda un mare interes
edificiilor publice cu finalitate variată: arcuri de triumf, monumente
comemorative, temple, apeducte, poduri, construcţii de drumuri, punând
in valoare geniul creator roman precum şi vasta acţiune civilizatoare a
romanilor aflaţi în fruntea popoarelor lumii.
 „Civilizaţia şi cultura romană, cu asimilările vechilor
civilizaţii mediteraneene, ale exponenţilor ingineriei etrusce în
construcţii, ca şi ale Asiei Mici şi ale tradiţiilor culturii
greceşti, au impus lumii antice reperele evoluate ale unei
civilizaţii unitare.
 Roma a lăsat moştenire Europei, nu numai limba si cultura latină, nu
numai rigorile convieţuirii urbane, structurile agrare, economice, sociale,
politice, militare, juridice si mentale, ci mai ales spiritul activ, spiritul
raţional, practic, concepţia de Homo faber, în cadrul societăţii urbane”
(Adriana Botez-Crainic – Istoria Artelor Plastice).