-Colegiul Național de Informatică-

PORTOFOLIU
LA ISTORIE

LEONTE ADRIAN
Clasa a IX-a B

1
 CUPRINS
I. Domițian
II. Colosseum
III. Religia din Egiptul Antic

2
 Domițian
Titus Flavius Domitianus (latină Titus Flavius Domitianus, mai cunoscut în istoriografia
romană sub numele de Domițian (24 octombrie 51 d.Hr. – 18 septembrie 96 d.Hr.) – ultimul
împărat roman din dinastia Flavius, a domnit în perioada 81-96.

Tatăl său a fost primul membru al dinastiei Flavia, împăratul Vespasian. Domițian a ajuns pe
tron după moartea fratelui său Titus. În anul 83 d.Hr., Domițian a învins tribul germanic al
hatmanilor și, pentru a asigura securitatea câmpurilor Decumati, proaspăt cucerite, a început
crearea Limesului, întemeind provinciile Germaniei Inferioare și Germaniei Superioare. În anii
85-92 d.Hr., împăratul a luptat împotriva regelui dac Decebalus pe Dunăre, precum și împotriva
triburilor marcomanilor, quads și sarmați. În acest context, Domițian a fost nevoit să suspende
ofensiva comandantului său militar Gnaeus Julius Agricola în Britania.

El a dus o politică de consolidare a puterii individuale. În acest scop, el a limitat sistematic

influența Senatului și a făcut ca sprijinul său să provină din rândurile cavaleriei, armatei și
provinciilor. Pentru prima dată în istoria principatului, Domițian s-a autointitulat „dominus et
deus” (Domn și Dumnezeu) și a reînviat cultul imperial. Începând cu anul 85 d.Hr., a preluat
funcția de cenzor. Clădirile sale somptuoase (inclusiv Arcul lui Titus) au reprezentat o povară
grea pentru vistieria statului.

După reprimarea revoltei generalului Antoniu Saturninus în 89 d.Hr., numărul proceselor

pentru „insultă la adresa maiestății” și al execuțiilor care au urmat a crescut. Din ordinul lui
Domițian a început persecuția filosofilor stoici. Astfel de măsuri au dus la opoziție în rândul
senatorilor. Ca urmare a conspirației, Domițian a fost asasinat și pus sub blestemul memoriei de
către Senat. Odată cu moartea sa, dinastia Flaviană a încetat să mai existe.

3
Statuie a lui Domițian
de la Vatican

4
 Statuie de la Muzeul
Național
Arheologic,Napoli

Colosseum
Construcția Colosseumului din Roma a fost începută între anii 70 și 72 d.Hr. în timpul
domniei lui Vespasian. Este situat chiar la est de Dealul Palatin, pe terenul a ceea ce a fost Casa
de Aur a lui Nero. Lacul artificial care era piesa centrală a acelui complex palat a fost drenat și
Colosseumul a fost amplasat acolo, o decizie pe cât de simbolică, pe atât de practică.
Vespasian, al cărui drum spre tron a avut începuturi relativ umile, a ales să înlocuiască lacul
privat al împăratului tiranic cu un amfiteatru public care ar putea găzdui zeci de mii de romani.
Structura a fost deschisă oficial în anul 80 d.Hr. de Titus într-o ceremonie care a inclus 100
de zile de jocuri. Mai târziu, în anul 82 d.Hr., Domițian a finalizat lucrarea adăugând povestea
cea mai de sus.
Spre deosebire de amfiteatrele anterioare, care aproape toate au fost săpate în dealuri pentru
un sprijin suplimentar, Colosseumul este o structură de sine stătătoare din piatră și beton, care
folosește un sistem complex de bolți înclinate și măsoară 189 pe 156 metri, în ansamblu.
Cadrul structural principal și fațada sunt din travertin, pereții secundari sunt din tuf vulcanic,
iar bolul interior și bolțile arcade sunt din beton.

5
 Colosseumul din Roma a fost scena a mii de lupte corp la corp între gladiatori, a unor lupte
între oameni și animale și a multor lupte masive, inclusiv simulate de angajamente navale. Cu
toate acestea, nu este sigur dacă arena a fost locul martiriului primilor creștini sau nu.

Colosseumul în Evul Mediu

În epoca medievală, Colosseumul din Roma a fost folosit ca biserică, apoi ca fortăreață de
două familii romane proeminente, Frangipane și Annibaldi.
Colosseumul a fost avariat de fulgere și cutremure și, și mai grav, de vandalism și poluare.
Toate scaunele din marmură și materialele decorative au dispărut. Conservarea Colosseumului a
început cu seriozitate în secolul al XIX-lea, cu eforturi notabile conduse de Pius al VIII-lea, iar
un proiect de restaurare a fost întreprins în anii 1990. A fost mult timp una dintre atracțiile
turistice majore ale Romei, primind aproape șapte milioane de vizitatori anual.

Curiozități despre Colosseum

Realizat din Roma Realizat din piatră și beton, acest monument magnific a fost construit cu
puterea a zeci de mii de sclavi.
Colosseumul din Roma este cel mai mare amfiteatru (însemnând „teatru în rotund”) din lume!
De formă ovală, măsoară 189 m lungime, 156 m lățime și 50 m înălțime (aproximativ înălțimea
unei clădiri de 12 etaje). În această veche arenă sportivă ar putea încăpea cu ușurință un teren de
fotbal modern în interior!
Acastă clădire fascinantă avea 80 de intrări și putea găzdui aproximativ 50.000 de spectatori
care veneau să urmărească evenimente și jocuri sportive. Aceste evenimente au inclus lupte de
gladiatori, vânătoare de animale sălbatice și, crezi sau nu, bătălii navale!
Primele jocuri care au avut loc vreodată au fost în anul 80 d.Hr., sub împăratul Titus (fiul lui
Vespasian), și s-au desfășurat timp de 100 de zile consecutive. Jocurile au continuat să se
desfășoare pentru secolele următoare – jocuri de gladiatori până în secolul al V-lea și vânătoare
de animale până în secolul al VI-lea.

6
 Pentru a proteja spectatorii de soarele și de căldura din Roma Antică, a existat un velarium – o
copertă care putea fi trasă peste zona de ședere pentru a oferi umbră.
Sub Colosseum se aflau numeroase încăperi de subsol și pasaje subterane. Aici erau ținute
animalele și gladiatori, așteptând să-și întâmpine soarta în arena de deasupra.
Deși două treimi din Colosseum au fost distruse de-a lungul timpului – în mare parte
rezultatul vandalismului, cutremurelor și incendiilor – acesta este astăzi un obiectiv turistic
popular, care atrage mii de oameni în fiecare an!

Religia din Egiptul Antic

Religia egiptenilor din perioada antică a fost o religie politeistă prin excelență. Zeii
egiptenilor antici au fost numeroși, numărul exact n-a fost încă determinat. Mulți dintre zei erau
proslăviți doar într-o anumită zonă sau într-un anumit oraș.

Conform credinței, zeii fuseseră creați de către Demiurg, primul zeu.Se credea că fiecare zeu
a fost plăsmuit după chipul omului. Mitologia egipteană a conceput o teorie complexă a
componenței ființelor, fie că sunt ele oameni sau zei. Există trei elemente care îi compun: ankh,
ka și ba. Ankh-ul este forța divină, spiritul lui Ra, expresia deplină a luminii.

La origine numai zeii puteau să aibă akh-ul, însă, ulterior, și muritorii puteau să o
dobândească. Ka-ul este născut din răsuflarea creatorului și reprezintă caracterul, personalitatea
individului, chiar un alter-ego al acestuia. Într-un fel, acesta reprezintă rezervorul forțelor sale
7
vitale. Ka-ul nu dispare în momentul morții, având o existență independentă de trup. El
supraviețuiește mereu într-un suport terestru precum o statuie, o pictură sau cadavrul mumificat.
Un alt principiu spiritual este ba care semnifică energia deplasării, o forță invizibilă ce trăiește
independent în corp și poate călători în alte lumi. Datorită ba-ului, morții își îndeplinesc
transformarea în lumea de dincolo.

Unele zeități se bucurau totuși de o înaltă considerație în întreg Egiptul: Ptah, zeul creator, Ra,
zeul Soarelui, Shu, zeul aerului, Nut, zeița cerului, Geb, zeul Pământului, Hathor, zeița iubirii și a
muzicii, Min, zeul fertilității, Isis, soția și mama care se îngrijește cu credință, Montu, zeul
victoriei, Thot, zeul științei și al înțelepciunii, Horus, stăpânul cerului și zeu al monarhiei, Amon-
Ra, zeul originar, sau Osiris, stăpânul imperiului subpământean. Amon-Ra este cea mai
renumită zeitate din pleiada de zei a Egiptului. La început zeu al aerului, al vântului și al
luntrașilor, Amon devine zeu de stat la Teba și este asimilat cu Ra, zeul Soarelui la Heliopolis.
Amon este zeul local al Tebei, considerat divinitate a aerului sau a fecundității.

Egal cu zeul Amon-Ra, este zeul Osiris. Odată cu trecerea timpului, Osiris devine mult mai
iubit și mai venerat de către supușii egipteni, punându-l într-un con de umbră pe Amon-Ra.
Osiris este zeul lumii de apoi, al tărâmului morților, dar este și zeul vegetației. Mai presus de
toate acestea, Osiris este zeul egiptean suprem, zeul zeilor, cel care impune toate obiceiurile și
legile de pe pământ, dar și în lumea de apoi. Îi are ca părinți pe zeița Nut(Cerul) și pe zeul Geb
(Pământul), iar ca frați pe Isis, Neftis, Seth si Horus

Toți acești zei apăreau în diferite ipostaze: de om, de animal sau ca o plăsmuire cu trup de om
și cap de animal, ei erau recunoscuți și în ființele și obiectele acestei lumi. Astfel, Amon se
înfățișa și sub forma unui berbec sau a unei gâște, Horus ca șoim, Thot ca ibis, Montu ca taur,
Hathor ca vacă sau ca pom, Nut ca boltă cerească sau Ra ca soare. Animalele care îi reprezentau
pe zei deveneau și ele divine, într-un anume fel. De aceea erau și acestea venerate, mumificate și
îngropate în cimitirele pentru animale, cu tot ceremonialul. Adorarea animalelor sacre a sporit tot
mai mult în decursul vremii.

8
 Detaliu din mormântul
faraonului Horemheb,
cu zeii Osiris, Anubis și
Horus.

O femeie se roagă
la Ra-Horakhty, care o
binecuvântează cu raze
de lumină.

BIBLIOGRAFIE:

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Domițian;

9
-https://www.trenfo.com/ro/istorie/biografii/domitian-4;

-https://www.libertatea.ro/entertainment/colosseumul;-
din-roma-istoric-legenda-si-curiozitati-3982246;

- https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_egipteană_antică

10