CELE 7 MINUNI ALE LUMII ANTICE

MAREA PIRAMIDĂ DIN GIZA

Marea Piramidă din Giza (numită și piramida

lui Keops sau Marea Piramidă din Gizeh) este localizată pe Platoul Gizeh -
orașul Gizeh, necropola anticului Memphis, actualmente parte a capitalei Cairo.
Aceasta este singura minune a lumii care nu necesită descrieri ale istoricilor din
antichitate sau ale poeților. Este singura minune a lumii asupra căreia nu se fac
speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși
singura care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a
lui Keops, nu toate cele trei Mari Piramide, se află pe lista celor șapte minuni ale lumii
antice.
Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de
43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel.
Avea, la început, 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m
cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost
construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560 î.Hr. pentru a servi
drept mormânt acestuia.
Tradiția construirii de piramide a început în Egiptul antic ca o sofisticare a ideii de
„mastaba” (platformă) ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai
multe „mastabale”, fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în Trepte a
GRĂDINILE SUSPENDATE ALE SEMIRAMIDEI

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau

Grădinile suspendate din Babilon, au fost
construite de regele Nabucodonosor al II-lea
(605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis
(Amuhea).Ele figurauîn antichitate printre cele
Șapte minuni ale lumii antice.
După o veche legendă, răspândită în special de scriitorii greci, ar avea o
origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele Ninus întemeietorul
orașelor Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida (Semiramis). După
informațiile istoricului Diodor din Sicilia, uriașele grădini ocupau o suprafață de
15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 metri înălțime. Pe terase erau
plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau
udați de pompe cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase,
sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere răcoroase pentru familia
regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de
perși, în timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel.
TEMPLUL ZEITEI ARTEMIS DIN EFES
Templul Artemisei din Efes (în greacă:
Artemision, lat. Artemisium), cunoscut și ca
„Templul Dianei”, a fost un edificiu antic grec
construit pentru zeița Artemis. Templul a fost
ridicat în anul 550 î.Hr. în Efes, oraș aflat atunci
pe teritoriul imperiului babilonian. Templul zeiței
Artemis din Efes se află la 50 km la sud de orașul Izmir, Turcia. Din templul
original, considerat una din cele șapte minuni ale lumii nu au rămas decât
puține relicve.
Templul a fost construit timp de 120 ani, după planurile concepute de
către Chersiphron și fiul său, Metagenes. Clădirea a avut 51m lățime și 105 m
lungime. 127 de coloane de 18 m înălțime susțineau acoperișul. În interiorul
templului se afla statuia de 2 m a zeiței Artemis, acoperită cu aur și argint.
Philon din Alexandria|Philon a spus despre clădire: "Am văzut zidurile din
Babilon, am văzut grădinile din Semiramis, am văzut statuia lui Zeus din Olimp,
Colosul din Rodos, piramidele. Dar când am văzut templul din Efes, celelalte
minuni au dispărut ca în ceață."
 STATUIA LUI ZEUS DIN OLIMPYA

Statuia lui Zeus este una dintre cele șapte

minuni ale lumii antice, sculptată în tehnica
criselefantină, în fildeș ornată cu aur și având o structură internă
din lemn. Statuia, cu o înălțime estimată la aproximativ 13 m, a fost
realizată de către sculptorul Phidias în preajma anului 435 î.Hr. în
orașul Olympia din Grecia. Pentru adăpostirea statuii a fost construit
un templu.
Se crede că în anul 394 d.Hr. statuia a fost transportată
la Constantinopol, unde avea să fie distrusă de un incendiu în anul 475.
În 1958 a fost descoperit la Olympia și atelierul lui Phidias unde s-a
lucrat la realizarea statuii și au putut fi identificate câteva din tehnicile de
lucru (ulterior atelierul a fost transformat într-o bazilică creștină, în
prezent ruinată).
 MAUSOLEUL DIN HALICARNAS

Mausoleul din Halicarnas (Bodrum, Turcia de azi) a fost

opera arhitecților Pytheos și Satyros și a sculptorilor Scopas și Timotheos. Mausoleul poartă
numele guvernatorului local Mausol, care a fost guvernatorul (satrapul sau regele)
provinciei elenistice Caria (377-353 î.Hr.) pentru care fusese destinat, ca mormânt-templu.
Acest monument arhitectural a fost considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
Regiunea, importantă din punct de vedere strategic pentru navigația din Mediterana
orientală, era adeseori teatrul unor conflicte militare. În anul 556 î.Hr., regele Persiei Cyrus
al II-lea a cucerit această zonă, care îi oferea acces direct la mare. Imperiul său se întindea
la est până la fluviul Indus, la nord până la țărmurile Mării Negre și la sud până la Oceanul
Indian. Imperiul nu putea sa aibă un guvern centralizat, din cauza situației mijloacelor de
transport și de comunicare din acea vreme. Regii perși puneau în locul lor un guvernator
regional, numit satrap. Începând din anul 377 î.Hr., satrapul Mausol guverna Caria, regiunea
de coastă, din sud-vestul Asiei Mici. Tatăl sau, satrapul Hekatominos, contribuise la
înflorirea economică a portului Halicarnas. Mausol a continuat extinderea acestei capitale
de provincie. De asemenea, s-a îngrijit să lase moștenire orașului un monument nepieritor,
în amintirea tatălui său și a sa, pe locurile unde ei au funcționat ca guvernatori. Prieten al
culturii elene, el i-a chemat pe arhitecții Satyros și Phytheos și pe
sculptorii Scopas și Timotheos, toți din Grecia.
 COLOSUL DIN RHONDOS

Colosul din Rhodos a fost o statuie imensă construită în

antichitate pe insula Rhodos din Grecia, una din cele șapte minuni
ale lumii antice. Statuia îl înfățișa pe zeul grec al Soarelui, Helios, și măsura între 32 și 36 de m.
Construcția s-ar fi realizat în 12 ani și ar fi fost finalizată în anul 282 î.Hr. După unii, străjuia intrarea în
portul din insulă. Conform cercetărilor mai noi, s-ar fi aflat aproximativ pe locul unde în prezent este
intrarea în Castelul Templierilor.
Rhodos devine în anul 408 î.Hr. capitala mai multor teritorii unite și un important port comercial. Se
bazează pe un aliat (Ptolemeu I al Egiptului). Macedonenii încearcă să rupă acestă alianță, însă locuitorii
din Rhodos sunt uniți și rezistă asediului. Colosul din Rhodos a fost construit în cinstea zeului
soarelui, Helios, ca mulțumire pentru protecția locuitorilor în timpul asediului. Chares din Lindos, un
sculptor de pe această insulă, a fost angajat pentru construcția statuii. Statuia ar fi străjuit intrarea în port
timp de 56 de ani. Când soarele răsărea dimineața, se reflecta în suprafața de bronz și făcea ca figura
zeului să strălucească. În 225 î.Hr. în urma unui cutremur, i s-a rupt un picior. După prăbușirea statuii,
locuitorii din Rhodos au vrut să o reconstruiască, primind chiar o ofertă de la Ptolemeu al III-lea, însă un
oracol le-a interzis. După ce arabii au cucerit insula în anul 653, statuia a fost vândută de către aceștia
unui evreu din Siria, care a cărat-o pe 900 de cămile, după cum spune legenda.
Statuia era construită din bronz și întărită ulterior cu fier și piatră. Se spune că au fost folosite 15 tone
de bronz și 9 tone de fier, însă calculele arată că aceste cantități au fost chiar mai mari. Avea o înălțime
de 33 m și stătea pe un soclu înalt de 15 m. Teoria că acest colos stătea cu câte un picior pe fiecare mal
al portului este doar o legendă, pentru că în nici o scriere nu se specifică acest lucru. Se crede că ea a
inspirat sculptorul francez Frédéric Auguste Bartholdi care a construit Statuia Libertății din New York.
FARUL DIN ALEXANDRIA

Farul din Alexandria a fost construit în secolul al III-lea î.Hr. în Egipt

pe insula Pharos de lângă orașul antic Alexandria (de la această insulă
provine și cuvântul românesc „far”). La început farul a fost doar un simbol al
portului, apoi a devenit indicator pentru marinari.
Farul avea o înălțime între 115 și 135 de metri. Antipater din Sidon l-a
numit între cele șapte minuni ale lumii antice.
A fost construit din blocuri uriașe de marmură albă și avea trei nivele
separate. Baza farului avea o formă pătrată și era înaltă de 55.9 m. În mijloc
secțiunea farului era de formă octogonală, era gol pe dinăuntru și avea o
înălțime de 30 de metri. Din interior ieșeau flăcări care nu se stingeau
niciodată, luminând atât noaptea cât și ziua și făcând vizibil drumul spre
port. Partea de sus avea o formă de cerc și era înaltă de 7 metri. Se spunea
că flacăra se vedea de la 50-60 km depărtare.
Deasupra farului era o statuie. Nu se știe sigur dacă era statuia
lui Poseidon sau a lui Zeus.