Publius Ovidius Naso fost În toamna anului 8 d.Hr.

, în timp
un poet roman, cunoscut în  În cercurile aristocrației ce poetul se afla pe insula Elba, în
română sub numele romane Ovidiu s-a mod neașteptat, fără un vot
de Ovidiu. Datorită remarcat ca un hedonist cu prealabil al Senatului, Augustus
perfecțiunii formale a stilului un dezvoltat apetit pentru hotărăște exilarea lui Ovidiu la
și fanteziei creatoare, a plăceri. Datorită unor Tomis, pe țărmul îndepărtat al
devenit unul dintre clasicii calități cultivate prin Pontului Euxin.  Motivele exilului
literaturii latine, alături participarea debordantă la sunt până astăzi învăluite de
de Horațiu și Virgiliu. viața mondenă a devenit mister, cu atât mai mult cu cât
Ovidiu a excelat în forma un poet la modă. Genul Ovidiu avea poruncă de a nu
distihului elegiac, cu excepția promovat de poet comenta decizia lui
Metamorfozelor, scrise în răspundea pe deplin celor Augustus. Conform cronicei lui
hexametru dactilic, după ce căutau desfătările și Heronim, Ovidiu ar fi murit în
modelul Eneidei lui armonia poeziei erotice anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost
Vergilius sau epopeilor lui și elegiace. și înmormântat, dar această dată
Homer. nu este sigură.
Metamorfoze este un Decizia lui Ovidiu de a face
poem narativ scris de din mit subiectul dominant
Publius Ovidius Naso. Poemul este format din al Metamorfozelor a fost
Textul este considerat 11,995 versuri și este influențată de predispoziția
capodopera poetului poeziei alexandrine.
împărțit în 15 cărți.
roman, prelucrând Modelul pentru o colecție de
cronologic 250 de
Metamorfozele
abordează o mituri ale transformărilor a
legende (extrase din
Homer, Hesiod, Titus multitudine de teme, derivat dintr-un gen
Livius și Vergilius) printre care preexistent de poezie, al cărui
despre transformările dragostea, puterea, prim exemplu cunoscut
cunoscute în lumea transformarea fizică, este Ornithogonia lui Boeus
antică, de la plăsmuirea dar și cea lăuntrică, - un poem acum fragmentar
Universului, până la care adună mituri despre
și violența dintre
apoteoza lui Cezar. A fost metamorfozele oamenilor în
publicat în anul 8 d.Hr..
oameni.
păsări.
Tânărul Phaeton a aflat de la mama sa,
Climene, că tatăl lui ar fi zeul soarelui.
Acesta s-a încumetat să se apropie de
palatul lui Helios pentru a descoperi
adevărul. Odată ce a ajuns acolo, zeul i-a
vorbit cu blândețe, i-a recunoscut că este
tatăl său și pentru a dovedi asta i-a spus
că-i poate îndeplini orice dorință. Phaeton
bucurându-se, îi cere să conducă trăsura
nemaipomenită. Helios inițial refuză, dar
după insistențele fiului său acceptă cu
condiția să aibă grijă la primejdii deoarece
nici Zeus n-a putut stăpâni trăsura
vreodată. Acesta l-a informat bine despre
posibilele pericole, cum ar fi drumul
abrupt, caii fermecați și creaturile
înfiorătoare (Taurul, Leul, Scorpionul și
Racul), însă Phaeton nu a ținut cont de
cele spuse.
La scurt timp după plecarea sa,
trăsura a început să se zgâlțâie, iar
caii au părăsit drumul și au luat-o pe
unde vedeau cu ochii. Din cauza
aceasta, munții au început să ardă,
apoi flăcările au cuprins și ținuturile
mai joase, văile și pădurile, iar râurile
au secat și s-au uscat, formându-se
Deșertul Sahara. Zeus, pentru a opri
trăsura din a distruge lumea, a
aruncat un fulger către Phaeton.
Trăsura s-a făcut țăndări, caii s-au
repezit în mare, iar tânărul s-a
prăbușit în apele râului Eridanos,
care l-au primit în adâncul lor și i-au
răcorit trupul neînsuflețit.

Narcis era un tânăr nespus de frumos, fiul
zeului fluvial Cefisos și al nimfei Liriope.
Deși era înconjurat de dragostea și
admirația celor care îl întâlneau, Narcis
rămânea indiferent la atențiile și
propunerile amoroase, preferând
vânătoarea, la care era  foarte iscusit. Se
spune că de frumusețea lui s-ar fi
îndrăgostit și multe nimfe, dar niciuna din
ele nu putea spera că dragostea îi va fi
împărtășită, pentru că Narcis nici măcar nu
le remarcase. Multe nimfe se îndrăgostesc
de el, printre care si nimfa Echo.  poartă numele: narcisa.
Aceasta este blestemată de Hera, soția lui Zeus
deoarece l-a ajutat pe stăpânul Olimpului să o
înșele. Nimfa a ținut-o de vorbă pe Hera în
timp ce Zeus o înșela. Aflând de acest lucru,
Hera a pedepsit-o pe Echo, luându-i glasul si
lăsând o să repete ultimul cuvânt auzit. Echo,
însă și ea a fost respinsă și s-a stins de durere,
văzând că dragostea ei nu era împărtășită. În
cele din urmă, Nemesis, zeița dreptății, a
hotărât să-l pedepsească pe Narcis, făcându-l
să se îndrăgostească de primul lucru pe care îl
vede. Tânărul se apleacă sa bea apă ,zărindu-și
reflexia de care se îndrăgostește înnebunește.
Neputând să ajungă la persoana iubită, Narcis
se stinge din viață mistuit de dor. Trupul său a
dispărut, lăsând în loc splendida floare care-i
După cinci ani de cununie și după
nașterea fiului ei, Procne, soția lui Tereus
dorește să își vadă sora. Aceasta își convinge
soțul să se ducă la Atena după
Philomela. Descoperind însă frumusețea
cumnatei sale, dorește imediat să o posede.
Pandion, tatăl celor două surori, acceptă în
cele din urmă să-i încredințeze fiica, cu
promisiunea că va avea grijă de ea. Însă,
imediat ce ajung pe coasta tracică, Tereus o
violează pe Philomela , apoi îi taie limba
pentru a o împiedica să vorbească. Aceasta
este ținută captivă un an de zile, în care țese
o pânză pe care i-o trimite surorii ei. Prin
acea pânză , Procne află ororile prin care a
trecut biata Philomela și reușește să o
elibereze.
Vrând să se răzbune pe soțul ei, își
ucide fiul ,Itys, pe care îl taie in
bucăți și i-l servește la masă. După
ce acesta termină de mâncat,
dorește ca fiul său să i se arate,
moment în care Procne îi răspunde
cu: ,,Fiul tău este cu tine!” și apare
Philomela care-i aruncă capul lui
Itys pe masă. Atunci, Tereus,
mâniat, le fugărește cu sabia cu
scopul de a le ucide. Drept
răzbunare, zeii, oripilați de aceste
fapte nemiloase, i-au transformat pe
toți trei in păsări : Tereus in pupăză,
Philomela in privighetoare, iar
Procne in rândunică.

A
rachne, fata vopsitorului Idmone din
Lidia, era atât de pricepută la țesut încât
locuitorii începuseră să o laude mai mult
pe aceasta decât pe zeița Pallas, creatoare
acestei arte. Atena, provocată de
triumful muritoarei, se deghizează într-o
bătrână și îi povățuiește să-și ceară scuze
pentru superioritatea
exagerată .Orgolioasă, Arachne își
păstrează aroganța și o întreabă pe
bătrână de ce măreața zeiță fuge de
provocare. Atunci, Atena își dezvăluie
adevărata identitate și a acceptat
întrecerea cu tânăra fată.
Ea i-a reprezentat pe pânză pe cei
doisprezece zei olimpieni, în toată
măreția lor, iar în cele patru colțuri,
patru scene în care muritorii care
încearcă să-i sfideze pe zei sunt
pedepsiți. În schimb, Arachne a scos
în evidență scenele rușinoase ale
zeilor, în special iubirile lui Zeus față
de Leda, Danae sau Europa, ceea ce a
înfuriat-o pe zeiță. Pierzându-și
cumpătul, Atena a rupt țesătura
rivalei sale și a lovit-o cu brutalitate.
Simțindu-se neîndreptățită și
rușinată de cele întâmplate, Arachne
s-a spânzurat. Atenei i s-a făcut milă
de ea și nu a lăsat-o să moară,
preschimbând-o în păianjen, iar
frânghia cu care se spânzurase în
pânza acestuia.