Sunteți pe pagina 1din 2

Padureanca

de Ioan Slavici
- subiectul operei –
Nuvela psihologică, semnificând "o dramă a opţiunii", a indeciziei, Pădureanca,
are un subiect aparent simplu, pe care se clădeşte o tulburătoare poveste de dragoste.
Pădureanca începe prin prezentarea lui Busuioc, om de frunte în satul Curtici, un
bogătan care spunea că întotdeauna când intri şi ieşi din casă trebuie să-ţi faci trei cruci şi
să zici „Doamne-ajuta!”.
Se dă o lege în toata ţara, ca nimeni să nu îşi părăsească satul, deoarece era holeră.
Fiind vremea secerişului şi pentru că avea nevoie de mână de lucru, Busuioc nu ţine cont
de acest lucru şi se hotărăşte să plece să adune lucrători pentru seceriş, încredintându-i, la
cererea acestuia, sarcina fiului său mai mare, de douăzeci de ani, pe nume Iorgovan.
Băiatul era îndrăgostit de o fată pe nume Simina, care şi în urmă cu un an a stat la ei
acasă vreme de trei luni, pe durata secerişului. Astfel, Iorgovan ia postura de personaj de
basm care îşi caută iubita la mari depărtări, pornind într-o lungă expediţie, străbătând sate
şi locuri îndepărtate, întâlnind oameni noi, totuşi cu teama de a nu fi descoperit, ezitant,
indecis, sursă a dramei care îl macină pană la sfârşit. Pleacă la Moma, fiind indecis dacă
vrea să o revadă pe Simina, dar ajungând la Zimbru o cheamă la seceriş, împreuna cu
tatăl ei, pe nume Neacşu, şi cu oamenii de care avea nevoie, adunaţi împreuna cu
slujitorul Şofron, argat de nădejde al tatălui său, în vârstă de treizeci de ani, mai simplu
sufleteşte, dar mai hotărât în manifestarea sentimentelor.
Busuioc era mare bogătaş, deţinător a patruzeci de jugăre de pământ, ara cu patru
care zece zile la rând şi avea o moară de vânt, pe care mai apoi o înlocuieşte cu ceva mai
performant. De moară se ocupa Pupăză, care a crescut acolo de mic, se îngrijea de ea
chiar dacă nu era bine plătit de Busuioc. Pupăză spunea multe prostii, era tot timpul
foarte murdar, plin de făina şi se supăra când oamenii râdeau de el. Busuioc l-a pus pe
fiul său mai mic, pe nume Filip, să scrie o scrisoare adresată cumnatului acestuia, preotul
Furtună din satul Socoda, pentru a se alătura şi el secerişului.
Şofron reuşise să strângă o mică avere de când lucra la Busuioc, două jugăre de
teren, şi avea vârsta potrivnică însurătorii, doar că ii lipsea nevasta potrivită. În momentul
în care o vede pe Simina acesta se îndrăgosteşte de dânsa şi devine astfel rivalul tânărului
Iorgovan. Deşi o iubea pe Simina, Iorgovan nu are curaj să-şi mărturisească sentimentele,
fiind un personaj complexat, cu reacţii greu de înţeles: când o caută pe Simina în satul ei
de munte, el este aproape travestit, pentru ca nimeni să nu-1 recunoască, apoi, cu o
inexplicabilă teamă de "gura lumii" şi chiar de tatăl său, Busuioc, că ia o fată săracă,
amână împlinirea dragostei până când Simina se orienteaza către Şofron.
Tatăl fetei, Neacşu, venit şi el la seceriş, moare de holeră, fiind înmormântat de
către părintele Furtună şi, în acel moment, Busuioc îşi obligă fiul să o ceară de nevastă pe
Simina, parcă pentru a echilibra soarta negativă, dar aceasta ezită, la rândul ei, să-şi dea
consimţământul, având o relaţie stranie cu Şofron, argatul lui Busuioc, care o iubea de
multă vreme. Într-un final, Şofron se mută de la casa lui Busuioc în localitatea Socodor,
pentru a fi mai aproape de Simina, aceasta mutându-se acolo în urma morţii tatălui ei.
Nemaiputând suporta despărţirea de Simina, Iorgovan, fire indecisă, incapabil să
suporte avatarurile complicate ale dragostei, cade în patima beţiei şi, inspirat de moartea
lui Pupăză la moară, încearcă să se sinucidă.
Aflat pe patul de moarte îşi face curaj şi o sărută pe Simina, care vine să îl vadă, apoi îşi
dă duhul, obligând-o pe Simina să rostească „O lumânare”, expresie care încheie nuvela.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate