Jocul și joaca în REM,

de Mircea Cărtarescu
By Constantin Cosmina
Iuga Ariana
Partene Eliza
Vlaic Diana
 Nana este o femeie de 35 de ani care locuiește la marginea Bucureștiului. Ea îi povestește lui Vali, prietenul său de 24 de ani, despre copilăria
sa. În povestea sa, aceasta își prezintă pe de o parte timpul petrecut pe balconul apartamentului său, de unde se vedeau luminile Bucureștiului. Acolo
se juca cu păpușa ei Zizi și privea cerul nopții și eclipsele de soare. Ea își amintește de plimbările prin oraș și vizitele în Orășelul Copiilor. Pe de altă
parte, se oprește cu povestea asupra vizitelor la mătușa sa Aura, care locuia într-un sat de la marginea orașului. Când mergea acolo își petrecea
majoritatea timpului în camioneta abandonată din grădină cu verișorul său Marcel sau se întâlnea cu vecinele lui Marcel și se jucau cu păpușile,
desenau cu cretă pe platforma de ciment din spatele bucătăriei sau începeau să spună povești.
După ce mama sa se îmbolnăvește, Nana este trimisă să stea cu mătușa Aura pentru o săptămână. Acolo, începe un joc care urmează să devieze
de la realitatea cunoscută împreună cu prietenele sale: Balena, Puia, Garoafa, gemenele Ada și Carmina și Ester, pe care o considera prietena ei cea
mai bună. Înainte de începerea jocului Nana îl cunoaște pe Egor, un bărbat lunguieț și fragil care îi povestește despre istoria familiei sale, îi oferă o
scoică și o roagă să o pună sub pernă și să îi povestească ce a visat următoarea zi.
Jocurile fetelor le îndepărtează de realitate și le arată niște lucruri care erau crezute imposibile până în acel moment. Unele jocuri iau o
întorsătură sinistră și le fac pe fete să fie martore la niște scene înspăimântătoare și greu de înțeles.
În visul său, Nana începe o călătorie printr-o pădure. În seara următoare Egor îi spune că ea este aleasa să găsească REM-ul și că trebuie să
treacă prin toate cele șapte vise pentru a-și termina călatoria începută în primul vis. Astfel fata se reîntoarce în fiecare seară la Egor pentru a-i povesti
visele.
Spre finalul săptămânii, Nana începe să aibă o stare de rău, iar după un joc, desfășurat seara târziu, aceasta își scoate scoica de sub pernă din
cauza epuizării. Următoarea zi, Nana își amintește de jocul din ziua precedentă în care o pierduse pe Zizi și are o criză de plâns. Ea îi face o ultimă
vizită lui Egor, iar el o îndeamnă să doarmă la prânz și să își completeze al șaptelea vis.
Svetlana se visează în fața magaziei de lângă foișorul lui Egor și se folosește de cheia de aur obținută în timpul călătoriei pentru a o deschide.
Înăuntru găsește o camera, unde un bărbat stă la o masă și scrie. După ce termină de scris, bărbatul îi oferă foile fetei și o roagă să citească. Ea
rămâne surprinsă, descoperind că pe foile din mâna sa se afla toată povestea ei. De la timpul petrecut pe balcon, la plimbările prin Orășelul Copiilor,
la vizitele făcute mătușii Aura, la toată experiența din timpul jocului și din timpul viselor, chiar și la intrarea în magazie, toate detaliile despre viața ei
se aflau pe foaie. Înainte să părăsească magazia Nana primește o foaie ruptă dintr-un calendar pe care este scrisă data de 3 mai 198..
 În carte este prezentă o combinație între joc și joacă, deoarece, în ciuda faptului că jocurile fetelor erau inventate și le ofereau libertatea de a
trece de linia dintre ceea ce este real și ceea ce nu există, fiecare joc avea reguli stricte, fetele trăiau mereu cu un sentiment de suspans, neștiind
ce urmează să se întâmple, și cu un senstiment de frică față de regină, căreia îi trebuiau îndeplinite toate dorințele.
Jocul divin este foarte bine evidențiat în REM, fiind găsit indirect în toate jocurile fetelor. Ele aveau oportunitatea de a-și construii și de a-și
modela ziua așa cum doresc ele. De asemenea, jocul divin este regăsit și la finalul poveștii Nanei, când aceasta îl întâlnește pe Creatorul Lumii
în persoană în magazie și își citește propria poveste scrisă de El.
 În REM, Mircea Cărtărescu iluztrează ultima secvență din copilăria Nanei, înainte de maturizare. Ne putem da seama de
acest lucru din jocul în care Zizi este arsă pe rug. Aceasta simbolizează copilăria fetei, iar prin arderea sa, Nana își lasă
copilăria în urmă.
Copilăria Nanei poate fi considerată o copilărie tristă și anostă din care a reușit să evadeze cu ajutorul imaginației. Aceasta
a reușit să privească lucrurile din jurul său dintr-o perspectivă mai veselă, astfel amintindu-și de copilăria sa cu drag.
 Jocul principal ilustrat în REM este jocul “De-a Reginele”. Acest joc a avut loc de-a lungul săptămânii în
care Nana a stat la mătușa sa. Fiecare fată a tras la sorț o culoare, un obiect, o floare și un loc în care urma să
domnească. Pe bucata de asfalt din spatele bucătariei au desenat cu creta mai multe cercuri concentrice de
dimensiuni diferite folosind cretă colorată. În mijlocul său a fost așezat un tron improvizat, decorat de fete.
Fiind șapte la număr, au folosit culorile curcubeului și au pornit de la culoarea violet. Astfel luni era ziua
Reginei Violet, iar la sfârșitul săptămânii, duminica, era ziua Reginei Roșii. Obiectele trebuiau folosite în joc,
urmând să se descopere că acestea au puteri magice și că sunt capabile să lege fantezia cu realitatea.
 Balena

Violet
Zoreaua
 Ada
Indigo

Cârciumăreasa
Carmina

Garoafa
 Puia

Floarea-de-piatră

Verde
Ester

Galben

Dalia
 Garoafa

Gura-leului

Portocaliu
 Nana

Trandafirul

Roșu
 Ce este REM?
Prima apariție a acestor trei litere a avut loc sub formă de tatuaj, observat de bunicul lui
Egor.
„Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulţi ca oricând, pe
pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM.”
Conform lui Egor extisă mai multe teorii diferite despre REM:
„Unii susţin că în REM ar fi un aparat infinit, un creier colosal care reglează şi coordonează, după un anume
plan şi într-un anume scop, toate visele vieţuitoarelor, de la visele de neconceput ale amibei şi ale brânduşei, până
la visele oamenilor. Visul ar fi, după ei, adevărata realitate, în care se revelează voinţa Divinităţii ascunse în REM.
Alţii văd în REM un fel de caleidoscop în care poţi citi deodată întregul univers, cu toate amănuntele
din fiecare moment al dezvoltării sale, de la geneză pînă la apocalips.
Unii sunt convinşi că există un singur REM, alţii cred că există câte unul pentru fiecare om şi chiar au
compus o scriere curioasă, în care înşiră semnele după care oricine ar putea ajunge să-şi găsească REM-
ul, dacă ştie să citească aceste semne.”
 Conform Nanei, REM-ul este totul. Tot ce face parte din creația Lui este REM-ul. Și Creatorul însuși face parte din
REM.
„Mi-au trebuit ani de zile, a trebuit să mă maturizez, să devin, uite, aproape o babă, ca să încep să cred că înţeleg cu adevărat ce este REM-ul, că el nu se află
acolo, înăuntrul magaziei, ci în afara ei, că de fapt noi suntem REM-ul, tu şi cu mine, şi povestirea mea, cu toate locurile şi personajele ei...că lumea noastră e o
ficţiune că suntem eroi de hârtie şi că ne-am născut în creierul şi mintea şi inima lui, pe care eu l-am văzut. Că până şi el s-a cuprins pe sine în REM.
Că poate până şi el, în lumea lui (unde eu am pătruns, asta fiind poate singura raţiune a vieţii mele) nu este decât un produs al unei minţi mult mai vaste din
altă lume, ea însăşi fictivă.
Dar, vai! poate că REM-ul nu e totuşi nimic din ce cred eu despre el. Poate că el e doar un sentiment, o strângere de inimă în faţa ruinării tuturor lucrurilor,
în faţa a ceea ce-a fost şi nu va mai fi niciodată. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate acestea deodată. Nu ştiu, nu ştiu.”
 Citate:

„Un mare scriitor nu este altceva decât un scriitor.”-Egor

„Ce e arma nucleară pe lângă asta, pe lângă timpul exterminator, timpul care nu lasă răniţi? Ce sunt
conflictele, ce este lupta pentru putere faţă de victoria meticuloasă, calmă, blândă aproape, a timpului
împotriva tuturor?”-Egor

„Femeia trăieşte, bărbatul scrie.”-Egor