REM

Mircea Cărtărescu, prozator şi romancier, născut pe 1

Iunie 1956, şi-a publicat primele poezii în anul 1971, în
revista “România Literară”. A scris poezii, nuvele, printre
care şi opera în proza “REM”.

REM, adică mișcarea ochilor în somn, reprezintă

procesul iniţiatic pe care îl parcurge Nana, personajul
principal al operei.

Textul debutează cu un decor livresc, o cameră de

garsonieră înţesată de cărţi. Locuinţa se află la marginea
Bucureştiului la care se ajunge prin multe străzi
întortocheate. Naratorul care deschide un dialog direct
este ipostaziat într-un păianjen omniscient, simbol al
sufletului, ţesător al realităţii. El surprinde realitatea
spaţiilor și a personajelor.

Personajul principal este Nana, aflată la vârsta

maturităţii, care memorează întâmplările de la 12 ani,
miraculoase, pe care le retrăieşte cu aceeaşi intensitate în
încercarea de a le descoperi sensul, de a le descifra
misterul.

Nana îi povestește lui Vali despre dăţile în care mergea

la mătușa sa şi se juca cu vărul său, Marcel, şi cu
prietenele sale: Garoafa, Ester, Puia, Balena, Ada şi
Carmina.

După îmbolnăvirea mamei sale, Nana a trebuit să stea o

vreme la mătușa sa. Într-o noapte, doi “alungiţi” le-au
vizitat pe cele două, Nana făcând cunoștinţă cu Egor. Egor
este un erou monstrous şi melancolic, fragil, care îi
povesteşte Nanei despre istoria familiei lui. El îi dă fetei
scoica, cheia intrării în REM. Ea o pune sub pernă,
visându-se într-o pădure, simbol al inconștientului.

Ziua următoare, fetele hotărăsc să se joace de-a

reginele, fiecăruia corespunându-i o culoare, o floare, un
obiect și un loc de joacă. În prima zi, Balena este regină
şi, cu ajutorul iadeșului, fetele găsesc un tunel, unde dau
de un schelet uriaş, preludiu al transmutărilor, vestitor al
unei noi forme de viaţă. În al doilea vis, Nana se vede din
nou în pădure, având de ales între mai multe drumuri.

În a doua zi, Ada fiind regină, se prefac că au diferite

vârste. Ceasul, devenit obiect magic, le îmbătrâneşte pe
fiecare dintre ele, dispărând la moarte și reapărând, un
pic ameţite, lângă restul fetelor. Nana se visează din nou
în acea noapte, îmbăindu-se într-un izvor.

A treia zi, Carmina examinează cu atenţie perla și ajung

într-un oraș cenușiu, următoarea provocare fiind nașterea
unui om. Fiind la jumătatea drumului, Nana visează în
acea noapte un pahar asemănător Graalului.

A patra zi, Puia este regină și hotărăște să sufle baloane

de săpun. Acestea se transformă în ouă, realităţi
primordiale, din care ies fiinţe ciudate. Doar oul Nanei nu
se sparge, aflându-se, în prezent, pe măsuţa de cafea din
garsoniera Svetlanei. Seara, Nana află de la Egor că
acesta a scris 15.000 de pagini doar cu cuvântul “nu”. În
acea noapte, Nana a visat o cheie aurită, simbol al
iniţierii.

În a cincea zi, Puia este bolnavă și, datorită

termometrului, fetele se înalţă de pe pământ, putând
vedea întreaga lume. În noaptea aceea, Nana visează că
intră într-o casă veche, unde găsește o ușă încuiată, dar
se trezește chiar înainte s-o descuie.

A șasea zi a jocului, fetele se joacă de-a tribunalul,

acuzând-o pe păpușa Nanei, Zizi. După acuzaţii, Nana îi dă
foc păpușei, semn al maturităţii. Dupa toate cele
întâmplate, Nana nu dorea să viseze, așa că a scos scoica
de sub pernă.

În ultima zi, Nana este regină și hotărăște să se joace

de-a căsătoria, ea fiind mirele şi Ester mireasa. În ultimul
vis, Nana se află într-o magazie, unde vede un tânăr ce
scria întreaga ei poveste şi faptul că intrase în REM.

Ziua următoare, Nana se întoarce acasă cu tatăl său.

Odată povestea terminată, Nana şi Vali se despart. După
un sfert de oră în care Nana este singură în garsonieră,
oul de pe masă plesneşte, eliberând Himera, simbol al
deformării psihice. Svetlana continuă paginile lui Egor
scriind de multe ori “nu”.

Fiecare personaj care-şi asumă, la un moment dat, un

rol naratorial exprimă în plan simbolic câte un timp: Nana
exprimă timpul mitic, recuperabil prin evocare, Vali,
prezentul experienţei directe, iar Egor, trecutul istoric,
recuperabil prin scriere.

REM prezintă lumea ca o tablă de șah, încercarea de

dobândire a ochiului totemic și magic. Drumul până la
Nana este ca o pânză de păianjen, ca un labirint. Tot o
incursiune labirintică în timp şi spaţiu, o ascensiune şi o
decădere pot fi considerate jocurile. Visele, în egală
măsură, curind și depend de simbolul pădurii cu o mulţime
de cărări, tot un labirint.

Ideea pe care se construiește nuvela este simplă: toţi

suntem prinși în plasa destinului, iar soarta ne este
trasată de EL, MARELE CREATOR, MARELE PĂIANJEN, ce
ţese cu minuţiozitate urzeala, creionează cărările pe care
noi, muritorii, accedem sau încercăm măcar să cunoaştem
adevărul.

REM este o nuvelă ce are drept subiect creaţia, adică nu

numai jocul divin, ci şi urzeala literară. Evoluţia de la
micro la macro univers este demonstrată prin păianjenul
omniscient care ştie de Vali şi Nana.