Caracterizare personaj- Ruletistul

Ruletistul, protagonistul operei cu același nume, „Ruletistul” de Mircea Cărtărescu,

impresionează prin felul în care sfidează moartea, reușind de nenumărate ori să se apropie de
aceasta, fiind sub presiunea revolverului și scăpând, într-un final, neatins de aceasta în timpul
Ruletei. Personajul se încadrează în tipologia ghinionistului norocos. Relevante în acest sens sunt
cele 3 etape existențiale ale Ruletistului(„copilul brutal, ... ,care taie în bucăţi insecte şi omoară cu
pietre păsările cîntătoare; adolescentul cu momente de furie epileptică şi apetit erotic exacerbat;
puşcăriaşul condamnat pentru viol şi tîlhărie”), care a dus o viață marcată de sărăcie, alcoolism,
violență, cât și faptul că fiind lipsit de bani, încerca să dobândească bere la bar prin metoda
chibritului, însă: „Niciodată, sunt sigur de asta, nu şi-a „câştigat" berea în acest fel”. Totuși, atunci
când „a aflat singur despre ruletă şi s-a dus singur să se vândă”, viața lui a căpătat o altă
întorsătură, astfel, acesta a început să câștige ruleta cu revolverul ani la rând, dobândind sume
însemnate de bani(„Oricât s-ar fi străduit, având totuşi o imaginaţie redusă nu putea cheltui cât
câştiga, aşa că devenea din ce în ce mai bogat.”). În concluzie, acțiunile, reacțiile și replicile
personajului vor fi dirijate în continuare de dorința acestuia de a înfrunta moartea și de a risca pentru
a dobândi „succesul”.

Inițial, în mod direct, de către narator, este prezentat portretul fizic al personajului: „fără
greutate, o figură posomorîtă, o faţă triunghiulară pe un gît lung, gălbui şi slab, o piele uscată şi
părul aproape stacojiu. Ochi de maimuţă amărîtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime.”.
Din portretul fizic al personajului, și din vestimentația acestuia(„îmbrăcat în acel mod inconfundabil
al beţivilor: haina pe pielea goală, turul pantalonilor tîrîndu-se pe trotuar” ), se desprinde
nepăsarea Ruletistului, iar firea violentă derivă din mediul său de proveniență și din faptul că a fost
crescut singur(„singurul „apropiat” în toată această întortocheată etapă a vieţii lui am fost eu”),
solitudinea și lipsa de comunicare, construindu-l introvertit, plină de ură și mereu gata să atace(„nu
m-a lovit niciodată şi mă privea mai puţin bănuitor decât pe ceilalţi”). Deși, după ce câștigase sume
mari de bani la ruletă și își schimbă modul de viață(„mergea în smoking-uri”), imaginea acestuia
rămase neschimbată(„Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurăţenie.”). Indirect, din replici și
acțiuni, se desprinde firea obsesivă a Ruletistului, care „a fost singurul om căruia i-a fost dat să
întrezărească infinitul Dumnezeu matematic şi să se ia la trîntă cu el”. Începând să practice ruleta
cu revolverul cu un singur glonte și observând că scapă de 8 ori de la aceasta, în noaptea de Crăciun,
decide să organizeze o ruletă specială: revolverul va avea 2 cartușe, astfel șansele de supraviețuire
micșorându-se. Scăpând și de această ruletă, acumulând mai multă faima și mai mulți bani, crește
aventura personajului, așadar acesta se anagajează în rulete cu revolvere cu 3, 4 și mai apoi chiar 6
cartușe din 6. Deși câștigase deja suficienți bani și deși era conștient că de fiecare dată este mai
aproape de moarte(„era convins cu toată ființa sa că va muri.”), fiind dependent de acest joc de
noroc, „Ruletistul miza împotriva lui. Când își ducea pistolul la tîmplă, el se dedubla. Voința i se
întorcea împotrivă și-l condamna la moarte.Ghinionul său fiind însă total, nu putea decât să eșueze
întotdeauna în intenția de a se sinucide.). Reeșind din cele expuse mai sus, se desprinde tipul de
personalitate coleric, drept pentru care Ruletistul este arțăgos, încăpățânat, interiorizat, dârz,
încrezător.

Din galeria de personaje prin care se prezintă obsesia ieșită din comun față de jocurile de
noroc face parte domnul Lefter Popescu din nuvela „Două loturi” de Ion Luca Caragiale.
Protagonsitul nuvelei, la fel ca și Ruletistul care își pune viața în pericol la ruletă, dezvoltă o obsesie
față de loterie, astfel cumpără 2 bilete la loterie pe care le-a pierdut. Aflând că biletele acestuia sunt
câștigătoare, începe monoman să le caute, așadar, ajunge să se ia la harță cu baba Țâca, acuzând-o
că biletele sunt la ea, a lipsit de la lucru și într-un final chiar și-a dat demisia, considerând că cu cele
câștigate la loterie(loturile cele mai mari), își va putea asigura viitorul. La fel, ambele personaje se
hrănesc cu această manie care ajunge să le distrugă viața, Ruletistul moare fiind speriat de un
revolver, iar Lefter Popescu ajunge un bătrân singuratic, rătăcind pe străzile Bucureștiului spunând
în continuu cuvântul „viceversa”. Așadar, comportamentul ambelor personaje este dirijat de nevoia
de a câștiga cât mai multă avere, sfidând legile lumești și neglijând faptul că aceste preocupări
chinuitoare le-ar putea schimba destinul într-un mod drastic.

În concluzie, tema este una actuală, drept pentru care tinerele generații tind să dezvolte din
ce în ce mai des dependențe față de lucruri materiale, jocuri de noroc, loterii, droguri, pariuri sau alte
lucruri nocive, care le marchează cursul vieții considerabil. Vă îndemn să evitați lucrurile care pot
crea manii, fiindcă pe măsură ce hazardul se intensifică, vor apărea consecințe atât pe plan financiar,
social, cât și emoțional.