PREZENTARE DE CARTE

“Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde

I
Сartea pe care intentionez sa v-o prezint este “Portretul lui Dorian Gray”
scrisa in 1890 de Oscar Wilde, adept al principiului “arta pentru arta”, a fost
unul dintre cei mai caracteristici reprezenanti ai estetismului in literatura sec
XIX. Aceasta lucrare reflecta filozofia autorului conform careia arta este mai
presus decat viata reala. Titlul semnifica ca portretul este chiar oglinda care
infatiseaza “privitorul”, adica pe Dorian Gray. Cartea abordeaza mesajul ca
frumusetea fizica si cea morala nu au nimic comun, ce dovedeste citatul
“frumusețea, adevărata frumusețe, se termină acolo unde apare mintea.” si
anume acest fapt a stat la baza caracterului lui Dorian Gray.

II
Cadrul in care debuteaza actiunea este atelierul in care talentatul pictor
Basil Hallward lucreaza la portretul unui tanar de 20 de ani, neobisnuit de
frumos, pe care la cunoscut recent si il cheama Dorian Gray. In curand,
portretul este terminat si frumusetea tanara a lui Dorian nu l-a lasat indiferent
pe nimeni. Personajul viseaza cu voce tare “Daca portretul s-ar schimba, dar eu
as putea fi intotdeauna acelasi”. Frumusetea si placerile devin devizul vietii
eroului, dovedeste fragmentul “Singura modalitate de a te elibera de tentatie
este să-i cedezi.” Portretul a devenit intruchiparea constiintei tanarului. În
ciuda faptului că Dorian Gray a fost înconjurat de o frumusețe autentică, reală
toată viața, acest lucru nu i-a oprit căderea. Eroul a fost împrejmuit de o lume
a respectului, iubirii și bunătății. Insa valorile date Dorian Gray nu le-a apreciat
și nu le-a recunoscut, ci s-a închinat față de alte valori - tinerețe, frumusețe și
plăcere.
În finalul romanului, la sfârșitul vieții personajului principal al operei, în fața
lui a aparut portretul său urât, care reflecta atât sângele de pe mâna
ucigașului, cât și ridurile depravate, precum și expresia fatarnica a feței. Dorian
Gray s-a contopit atât de puternic cu portretul său, încât portretul a devenit el
însuși, conștiința și natura sa. Și, după cum se știe, nici o singură persoană inca
nu scapa de sine. După ce l-a distrus pe fostul său tovarăș, artistul, care era
autorul portretului , Dorian a încercat să curețe portretul de vicii. Dar nu a
făcut principalul lucru - nu și-a curățat sufletul de murdărie. Cel mai dur
judecător pentru o persoană este conștiința sa. Dar Dorian Gray nu a înțeles
acest lucru și, prin urmare, a căutat să-și asigure o viață liniștită prin
distrugerea portretului. El l-a considerat vinovatul căderii sale spirituale și
morale. Dorian Gray însuși și-a creat viața, el însuși a stricat și defăimat
sufletul. Astfel, incercand sa distruga portretul, s-a ucis pe sine. Si fața reală din
portret - atât de urâtă și de ticăloasă - i-a trecut lui Dorian, iar artei i-a revenit
maretia sa stralucitoare.

III
Am citit putine povestiri atat de interesante despre raportul dintre frumusețea
interioară a unei persoane și frumusețea exterioară a lumii înconjurătoare,
moralitatea și frumusețea. „Nu există cărți morale sau amorale. Există cărți
bine scrise și prost scrise. Asta e tot". Conceptul de „arta” și „frumusete” este
plasat în prefață la cel mai înalt nivel al ierarhiei valorilor. Dorian este frumos,
iar frumusețea justifică manifestările negative ale naturii sale.
„Cu mulți ani în urmă - când eram încă un băiat verde ... m-ai văzut. M-ai
lingușit și m-ai învățat să fiu mândru de frumusețea mea. Odată ce mi-ai făcut
cunoștință cu prietenul tău și mi-a explicat ce este o minune tinerețe, apoi mi-
ai terminat portretul, care mi-a dezvăluit un alt miracol - frumusețea. “
Eroul este pedepsit numai atunci când ridică mâna pentru a întruchipa
frumosul - compoziția eternă a artei. Prin urmare, eroul moare și un portret
frumos rămâne de trăit. Astfel, totul pare să fie în concordanță cu credințele
teoretice ale scriitorului.

IV, V
Personajele romanului mi-au amintit de o alta carte “Faust” de Johann
Wolfgang von Goethe, in care se releveaza despre ispitele lui Mefistofel asupra
lu Faust. Conform genului, „Portretul lui Dorian Gray” este o poveste
intelectuală și alegorică. Dorian Gray este un tânăr înzestrat cu o frumusețe
incredibilă. Căzut sub influența ideilor noului hedonism predicat de lordul
Henry, el își dedică viața dorinței de plăcere și viciu. In presonaj sunt indicate
trasaturile noului Faust. Basil Hallward este artistul care a pictat portretul lui
Dorian Gray. Condamnat să piară la mâinile sale, artistul este îngerul păzitor al
lui Dorian. Odată cu moartea lui Basil și a lui Dorian Gray, el devine lipsit de
apărare. Lordul Henry Watton este un aristocrat, un predicator al ideilor noului
hedonism. Acționează ca un fel de Mefistofel pentru Dorian Gray. “Așadar,
profitati de tinerețe înainte să dispară. Nu vă irosiți zilele de aur ascultând
sfinții plictisitori, nu încercați să corectați ceea ce este incorigibil, nu vă dați
viața ignoranților, vulgarilor, urmând ideile false și aspirațiile nesănătoase din
epoca noastră. Trăiti! Trăiti viața minunată care este ascunsă în dvs. Nu ratați
nimic, căutați mereu senzații noi! Nu va temeti de nimic!”. Anume el este cel
care, de-a lungul întregului roman, îl seduce pe Dorian Gray cu ideile unui nou
hedonism, transformă un tânăr inocent și talentat într-un monstru vicios. La
fel, Faust a primit și tinerețea eternă de la Mefistofel, ce intra in tangenta cu
Dorian, care nu imbatranea 18 ani.

VI
Consider ca citatul cel mai reprezentatic pentru “Portretul lui Dorian Gray”
este:
„Fiecare trăiește cum vrea, și îl plătește singur”.
Protagonistul operei și-a petrecut viața doar pentru divertisment, în timp ce nu
a încercat să o umple de sens. Viață arzătoare, fără să-ți pese de sentimentele
celorlalți oameni, o persoană va plăti pentru ea cu singurătate și dezamăgire.
Dar nimeni nu își poate impune ideile despre viață nimănui.
Fiecare își alege propriile priorități și trăiește, așa cum crede el corect. Trebuie
înțeles doar că totul are un preț. Prin urmare, dacă doriți doar divertisment, ar
trebui să fiți pregătiți pentru faptul că va fi irosit mult timp.

VII
Cred că această opera data este destinată acelor oameni care preferă să
reflecte subiecte mai profunde din cărți. Acest roman se memorizeaza pentru
mesajul său filosofic, prima jumătate a cărții transmite într-o măsură mai mare
citate despre viață, arta, tinerețe, prietenie, dragoste. Merită de citit oamenilor
într-o varsta mai conștientă pentru a înțelege numeroasele subiecte despre
care reflectă autorul, în special subiectul genodismului din secolul al XIX-lea.

VIII
Cartea data m-a pus la gandul cat de necesar este sa atragi atentie asupra
puritatii sufletului si îmi amintește că frumusețea interioară este mai
importantă decât frumusețea exterioară. Sufletul va fi întotdeauna alături, iar
tinerețea este de scurtă durată, așa că merită să vă bucurați de ea cât timp
este și să nu vă regretați când dispare, bucurându-vă de o plăcere
asemănătoare cu plăcerea de a contempla un buchet de flori proaspete,
fermecător, dar trecător.

XIX

“Portretul lui Dorian Gray” m-a fascinat inca din primele randuri datorita
modului prin care autorul releveaza localurile, ca atelierul lui Basil Hallward,
gradina in care a parcurs primul dialog intre Dorian si Lord Henry etc. Dar, in
acelasi timp, romanul se citește destul de greu, datorita faptului ca există o
mulțime de reflecții despre frumusețe, artă si alte subiecte în prima jumătate a
romanului.
“Scopul vieții este exprimarea de sine. Să ne manifestăm pe deplin esența -
pentru asta trăim. Și în epoca noastră oamenii s-au temut de ei înșiși. Au uitat
că cea mai înaltă datorie este datoria față de sine. Bineînțeles că sunt miloși. Îi
vor hrăni pe flămânzi, vor îmbrăca cerșetorul. Dar propriile lor suflete sunt
goale și înfometate. Ne-am pierdut curajul. Sau poate nu am avut-o niciodată.
Frica de opinia publică, această bază a moralității și frica de Dumnezeu, frica pe
care se sprijină religia - aceasta este cea care ne domină.”

X
Va invit calduros sa cititi acest roman încântător, o capodoperă nu numai a
literaturii engleze, dar și a celei universale, pentru ca cartea provoaca la
meditatie, umple mintea si sufletul si duce la gandul actual pana in vremea de
astazi, ca o persoană are o adevărată frumusețe, care este frumoasă în suflet,
nu există o frumusețe exterioară fără plenitudine interioară.