Romanul evoca povestea unui suflet pur, ale carui aspiratii sunt infrantate de bani si de

interesele societatii.
Eugenie Grandet era fiica lui Felix Grandet, un dogar din Saumur, un parvenit imbogatit
prin specula si siretenie.
Familia era formata din doamna Grandet, Eugenie si slujnica Nanon.
Tatal le impune o viata plina de lipsuri si tot felul de privatiuni: incepand de la mancare,
continuand cu lemnele de foc si ajungand pana la casa in care locuiesc.
Cei care ii viziteaza cel mai des sunt familiile Cruchot si Grassins, care rivalizeaza in
cucerirea, prin casatorie, a celei mai bogate mostenitoare din tinut.
Sosirea neasteptata de la Paris a lui Charles v-a trezi in sufletul lui Eugenie iubirea.
Charles este fiul fratelui lui Felix Grandet Guillaume. El fusese trimis la Saumur de
tatal sau. Acesta, dand faliment, se sinucide, iar Charles este nevoit sa plece in Indii
pentru a aduna banii necesari pentru a-i plati pe creditorii tatalui sau.
Pentru a-l ajuta Eugenie ii da toate economiile ei si aurul strans din darurile anuale
primite de la tatal sau. Cand batranul Grandet afla ca Eugenie si-a dat aurul, o izoleaza in
camera ei, hranind-o numai cu paine si apa. Impacarea se produce abia la moartea mamei
Eugeniei, fiindca Felix Grandet se temea ca fiica sa si-ar putea cere mostenirea.
Charles se intoarce la Paris dupa 8 ani, dar inasprit,aratand astfel duritatea si pofta de
acaparare a familiei. Acesta ii scrie o scrisoare verisoarei sare prin care el isi anunta
casatoria cu fiica unei familii nobile. Vazandu-si toate visele distruse, Eugenie - al carei
tata murise intre timp - accepta sa ia de sot pe unul din vechii pretendenti, traind in
continuare in izolare si facand fapte caritabile.