Literatura Universală

Omul Luminilor VS Omul Contemporan

Cît n-ar fi de straniu, în urma schimbărilor, revoluțiilor și dezvoltării omului în toate domeniile
sale de activitate dea lungul timpului, caracterul său, valorile, aspirațiile și problemele sale rămîn
aceleași, timpul și spațiul cu impedimentele sale doar le accentuiază pe unele și le umbrește pe
altele. Iar această opinie ne este demonstrată de personajele literare prin prisma cărora scriitorii
s-au revoltat, criticînd societatea, politica, mentalitatea etc.. Omul Luminilor este considerat
înțelept, cu valori umane profunde, cumpătat, cunoscător, care valorează omul ca ființă și-i
acordă o atenție deosebită în comparație cu gînditorii epocilor și mișcărilor precedente. Omul
contemporan este beneficiarul a toate revoluțiile dea lungul timpului, iată de ce se află în vîrful
piramidei, pentru că el cunoaște orice concept analizat în istorie, ba mai mult, are tehnologia în
dovedirea multor ipoteze, deci acesta-și poate alege singur valorile, principiile, chiar și
moravurile într-o societate liberă și democrată. Este de apreciat încercarea scriitorilor pe
parcursul istoriei de a trezi societatea la viață, la adevăratele valori, mai ales modalitatea preluată
de la dramaturgi, cea încifrată în trăirile personajelor. Printre cei mai remarcabili iluminiști în
acest sens sunt: Daniel Defoe cu personajul Robinson Crusoe, Goethe cu Faust și J. Swift cu
Guliver. Fiecare personaj trece prin anumite crize: spirituale, morale, chiar și materiale(cazul lui
Crusoe), avînd ca scop trăirea din plin a vieții, aflarea secretelor istoriei și dorind o nouă și
intensă iubire (Goethe), problemele de ordin politic și social care duc la degradarea unui
stat(Guliver) și comuniunea om-natură, în care acesta încearcă să supraviețuiască, găsindu-l
astfel pe Dumnezeu(R. Crusoe).

Daniel Defoe, prin personajul său, încearcă să-l impună pe cititor să mediteze la ideea lipsei
de avere, legături interpersonale cu oameni puternici, izolarea totală față de nume cu scopul de a-
și cunoaște propria personalitate, puteri și valori. Observăm și acea punere a ființei umane în
centrul universului promovată de iluminiști, deoarece Crusoe este singur pe o insulă, adică toată
atenția este concentrată asupra lui, iar inocența lui Vineri îi este sprijin și ajutor în această
perioadă complicată, dar de folos în viața lui.
Cu doar cîteva unelte și o minte ageră, Personajul lui Defoe supraviețuiește pe o insulă Edenică,
dar aș numi-o după cădere, din cauza ritualurilor canibalilor, trăirea în peșteră, adaptarea
semințelor la un spațiu cu climă nouă etc.. Acest fapt ar sugera revenirea la ontologia valorilor
umane, antichitatea, deoarece în urma războaielor și degradărilor morale pe parcursul istoriei,
omul a uitat de el însuși, să se „hrănească” cu principii sănătoase, neafectate de„ îngrășăminte”,
să se „adăposteaască” de prostia comună a omului nepriceput. O altă problemă abordată este
faptul că oamenii știau de Dumnezeu, dar nu-l cunoșteau, de fapt, provocînd cruciade în numele
Cojocaru Adela 111 El
Chișinău 2016
Profesor: Em.Taraburca
Literatura Universală
Lui, cei din Evul Mediu doar au dărîmat mai mult sănătatea spirituală a creștinului, iar Defoe
sugerează că doar într-un mediu curat, pașnic și cu o inimă cu adevărat sinceră și arzătoare poți
cunoaște pe Dumnezeu, care mai spune că este „lumina lumii”.

Faust este personajul care deviază de la normele societății prin vinderea sufletului său
Diavolului, spre a cunoaște bazele și secretele societății, pentru obținerea libertatății față de
fanatismul religios, spre a stăpîni timpul și înțelepciunea, pentru a călători.
Vinderea sufletului, în opinia mea, este o metaforă a ridicării omului la nivel de dumnezeu,
stăpîn al destinului, al propriilor decizii. Faptul că Faust este un as al cunoașterii, profesor
universitar, doctor, reflectă ideea de „om luminat„ , cunoscător de rang superior.
Valorile personajului principal se contopesc formînd una de bază, cunoaștere, (deoarece viața lui
Faust poate fi descrisă printr-o caracterizare a lecțiilor predate studenților, a cărților și a drumului
de la universitate pînă acasă) deschizînd, astfel, un alt orizont de valori, interior, care cuprinde:
dragostea, jertfa, iar în final sfințirea. Tot cunoaștere i s-ar putea imputa și ca viciu personajului
principal, deoarece aceasta este ca o închisoare pentru el, care-l face să-i urască pe toți din jur,
că n-au ajuns la nivelul lui (studentul care-i vine acasă pentru lecții adăugătoare este pentru Faust
o adevărată povară, acesta-l numește „mediocru”), pentru că nu-și găsește plăcerea în nimic
altceva decît studierea, pentru că nu socializează etc..
Personajul este iluminist și pentru faptul că este tratat ca un rege după semnarea contractului,
ceea ce semnifică punerea omului „în centrul universului”.
Dragostea sinceră față de Margareta, simbol al purității, dar care este întinată pînă la urmă
omorîrea copilului, fidelitatea față de aceasta (cînd Mefisto îi arată o mulțime de femei frumoase,
Faust nici nu le vede) denotă umanitatea pură din „cel căzut”, caracteristică a iluminismului.
Așadar, Doctor Faust este un personaj care reflectă caracterul omului luminat printr-o
metaforă a decăderii umane(din cauza vinderii sufletului), care este, concomitent, și o ascensiune
(datorită eliberării de normele sociale).

J. Swift ilustrează un iluminism mai proeminent prin prisma unui personaj care trece prin
multe peripeții, fiind un aventurier sătul de pasivitatea vieții statice, sedentare. Accentuarea
minții luminate este reflectată prin critica indirectă a societății și politicii Angliei contemporane
autorului, deoarece personajul principal, Guliver, este omul multilateral dezvoltat, care cunoaște
limbi, țări, pericole, diverse tipologii umane, situații nemaivăzute și nemaiauzite de oamenii de
rînd, prin aceasta ridicîndu-se cu cîteva trepte față de omul obișnuit și reflectînd neajunsurile
societății anglicane prin strălucirea regatelor întîlnite sau prin defectele acestora.

Cojocaru Adela 111 El

Chișinău 2016
Profesor: Em.Taraburca
Literatura Universală
Nu doar țara de baștină a autorului este supusă criticii, dar și ființa umană. De exemplu, prin
statura gigantică a lui Guliver în țara liliputanilor se metaforizează hapsînitatea de avere a
omului „sus-pus” , deoarece pentru întreținerea lui Guliver se necesită cirezi întregi și numeroase
butoaie cu vin, creînd și turbulențe de ordin public în oraș la deplasarea lui. Urîțenia ființei
umane este descrisă de narator cînd ajunge în postura de liliput în țara giganților, văzîndu-le de
aproape toate firele de păr, defectele etc., aceste caracteristici poartă în sine metafora prostiei
umane cu care ne-am obișnuit și n-o mai vedem, iar din alt punct de vedere, exprimă faptul că
cei care conduc, sunt bogați și în poziții înalte nu-și văd defectele, ci doar oamenii simpli o pot
percepe datorită smereniei și sărăciei.
O mulțime de experimente și „legi prostești” sunt relatate de către naratorul Guliver, care, de
asemenea, denotă vicii și neajunsuri ale societății contemporane autorului romanului, dar și
ilustrează un om luminat, Guliver, o imagine ficțională a societății luminate prin totalitatea
lucrurilor pozitive aflate în aventuri .

Omul contemporan nu diferă de cel al luminilor decît prin tehnologii. Secolul 21 se bucură de
oameni înțelepți, creativi, cunoscători, deschiși spre colaborare și perfecționare, atît a
caracterului personal, cît și a celui social, care își făuresc condiții de trai cu propriile puteri,
educînd urmașii, precum Crusoe. Nici viciile și moravurile prezentului nu diferă de cele ale
societății criticate de cei trei autori. Setea de avere înăbușă sinceritatea, adevărul și cunoașterea și
astăzi. Bogătașii nu-și văd neajunsurile fără să fie criticați dur și nici nu le recunosc, prin
urmare , iar cu cît mai multă avere au, cu atît mai mult fură, profită de cei fără imunitate (pătura
socială cu un mediu de viață slab sau mediu).
Printre viciile societății contemporane se numără și dependența de tehnologii, care au
transformat omul într-o făptură leneșă, incapabilă să formeze relații inter-umane. Un alt morav al
contemporanietății ar fi critica pasivă, lipsită de acțiune. Văzînd problemele cu care se confruntă
un stat, contemporanul se rezumă la a critica verbal, neschimbîndu-se nici chiar pe el însuși.
Opinia mea este că nu putem cataloga o întreagă societate după un singur om sau după o
anumită categorie, nici chiar după majoritate. Deoarece incluzînd „omul luminat” în această
critică, riscăm să-l discredităm, ascuzînd ceea ce avem mai valoros, ceea ce promoveză prin
trăirea proprie acest „iluminat”:cunoașterea, dragostea , credința, adevărul, transparența,
înțelepciunea, hărnicia, îndemînarea etc..
De semenea, consider critica iluminiștilor întru totul benefică prin întoarcerea la valorile anticilor
și replasarea omului în centrul „universului” , aceste concepte au avut drept consecință trezirea
morală a omenirii după un „somn adînc”, numit epoca medievală, impulsionat de perioada

Cojocaru Adela 111 El

Chișinău 2016
Profesor: Em.Taraburca
Literatura Universală
renașterii.

Așadar, omul contemporan beneficiază de un amalgam de concepte, idei și principii

împrăștiate prin cărțile iluminiștilor, romanticilor, moderniștilor etc.. Din cărți învățăm a
cunoaște, a iubi, a aprecia adevărul, iar la această diversitate „democratică”, liberă, au contribuit
scriitorii „luminați” din toate timpurile. De menționat că cel mai proeminent efect în procesul
„trezirii” l-a avut omul luminilor. Iar personajele caracterizate au demonstrat acest lucru prin
caracter, acțini, dorințe, critică, aventuri.

Cojocaru Adela 111 El

Chișinău 2016
Profesor: Em.Taraburca