ROMANUL OBIECTIV MODERN

"PĂDUREA SPÂNZURAŢILOR" de Liviu Rebreanu

- roman obiectiv modern - roman obiectiv de analiză psihologica

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului românesc modern, deoarece scrie primul
roman realist obiectiv din literatura română, "Ion" şi primul roman obiectiv de analiză
psihologică din proza românească, "Pădurea spânzuraţilor". Nuvelele care preced romanul
"Pădurea spânzuraţilor" sunt "Catastrofa", "Iţic Ştrul dezertor" şi "Hora morţii", pe baza cărora
Liviu Rebreanu creează primul roman de analiză psihologică, obiectiv şi realist din literatura
română. Tema romanului:

O constituie evocarea realistă şi obiectivă a primului război mondial, în care accentul cade pe
condiţia tragică a intelectualului ardelean care este silit să lupte sub steag străin împotriva
propriului neam; "Pădurea spânzuraţilor" este "monografia incertitudinii chinuitoare" (G.
Călinescu). Rebreanu este în acest roman "un analist al stărilor de conştiinţă, al învălmăşelilor de
gânduri, al obsesiilor tiranice" (Tudor Vianu) Geneza:

Romanul este inspirat dintr-o tragedie personală, fratele scriitorului, Emil, ofiţer în armata
austro-ungară, fusese condamnat şi spânzurat pentru că încercase să treacă linia frontului la
români şi o întâmplare conjuncturală şi anume aceea că Rebreanu văzuse o fotografie care-1
cutremurase, imaginea reprezentând o pădure de ai cărei copaci atârnau spânzuraţi cehi.
Prozatorul mărturiseşte însă că tragedia fratelui său a fost numai un pretext literar, deoarece
Apostol Bologa nu are nimic din acesta, "cel mult poate câteva trăsături exterioare şi unele
momente de exaltare [...], în Apostol Bologa am vrut să sintetizez prototipul propriei mele
generaţii, şovăirile lui sunt şovăirile noastre, ale tuturor." Problematica, structura şi compoziţia
romanului:

Structural, romanul este alcătuit din patru cărţi , fiecare având câte 11 capitole, cu excepţia
ultimei, care are doar 8 capitole, fapt ce a fost interpretat de critica literară prin aceea că viaţa
tânărului Bologa s-a sfârşit prea curând şi într-un mod nefiresc. Romanul are două planuri
distincte, care evoluează paralel, dar se intercondiţionează, unul al tragediei războiului, altul al
dramei psihologice a personajului principal .

Ca şi în romanul "Ion", construcţia este circulară şi simetrică , romanul "Pădurea spânzuraţilor"

începe şi se termină cu imaginea spânzurătorii şi cu privirea luminoasă, încărcată de iubire a
condamnatului. Compoziţional, romanul ilustrează câteva simboluri sugestive pentru ideatica
romanului, care se constituie în adevărate obsesii cu rol de accente psihologice pe parcursul
întregului roman: imaginea spânzurătorii (de (de 20 de ori),cuvântul " datorie datorie " (de 9 ori),
iar lumina din ochii condamnatului devine laitmotiv. Atmosfera dezolantă a peisajului de toamnă
mohorâtă , cu cer rece, în care câmpia este neagră, arborii sunt desfrunziţi, iar ploaia, vântul,
întunericul, cimitirul, precum şi sârma ghimpată constituie manifestări ale naturii aflate în
concordanţă cu stările sufleteşti ale personajelor ( elemente elemente ale naturalismului ) este
laitmotivul romanului. Imaginea padurii spanzuratilor apare spre sfarsitul actiunii, inainte de
incercarea de a dezerta a lui Bologa. Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe langa
o padure si vede atarnand in copaci, trupurile a sapte spanzurati. Titlul

REZUMAT

Cartea intai Pe un fundal tomnatic, in mijlocul unui cimitir, in care au fost adunati toti soldatii
pentru a „asista” la spanzurarea sublocotenetului ceh, Svoboda, acuzat de Curtea Martiala de
dezertare. Printre cei care au fost de parerea ca acest sub locotenent trebuie spanzurat, s-a
numarat si locotenentul Apostol Bologa. La momentul respectiv era convins ca verdictul dat este
cel corect, dar mai tarziu avea sa se izbeasca d e parerile contrare ale camarazilor sai. La locul
executiei, inainte ca acuzatul sa apara, Apolstol Bologa a venit pentru a verifica daca totul este
pregatit. In timp ce acesta verifica rezistenta streangului, a aparut capitanul Klapka. Pentru un
moment, Bologa se lasa dus de starea de mila si frica a capitanului, dar in curand isi reveni. La
putin timp a sosit si acuzatul. In momentul in care i-a fost pus streangul la gat si cand s-a recitit
acuzatia, pe fata sa, nu se putea observa nici cea mai mica urma de frica sau regret; din contra, ,
avea constiinta impacata. Privirea din ochii acuzatului si imprejurimile i-au provocat mari
zbuciumari sufletesti lui Bologa. La sfarsitul groaznicei executii, afland ca este comandantul lui,
Bologa la invitat pe Klapka sa doarma la el. Ajuns acasa, il aude pe Petre, ordonanta sa cantand o
d oina. Bologa si Petre erau romani, ajunsi pe front din diferite motive. Dupa ce-si incheie doina,
petre vine si-l scoala pe Bologa, fiind destul de tarziu. El ii inmaneaza o scrisoare de la mama sa.
Aceasta din urma il indemna sa-i scrie atat ei cat si Martei, logodnica lui mai des si-i relateaza
nimicuri din Parva, satul lui natal. In decursul a doi ani de cand era in armata, Bologa a obtinut
medalii pentru curaj, astfel, prin munca a ajuns la functia de locotenent. In armata s-a inrolat de
dragul Martei, care parea a fi dascinata de eroii de razboi. Astfel, prntru a-i dovedi ca si este
demn de admiratia ei s-a inrolat. Inainte, el a fost student la filozofie, si-a creat mii de ipoteze
legate de viata, dar toate i-au fost spulberate o data cu venirea razboiului, care nu avea loc in nici
una din miiile de ipoteze elaborate. Astfel, acum Bologa sta la masa cantinei alaturi de camarazii
lui, care , unii il acuza ca hotararea luata a fost gresita , altii il sprijina, in acest mod ajunganduse
la o pe rmaneneta cearta care se ridica la proportii care depaseau executia lui Svoboda.
Urmatoarea zi, bologa se intalneste cu Klapka, care ii marturiseste ca si el a fost la un pas de a fi
spanzuratm dar s-a ascuns ca un las, lasndu-si camarazii sa moara. Ba mai mult, a fost la executia
lor, pentru a dovedi cat este de nevinovat. Atunci el a trecut prin niste momente groaznice, si
chiar acum mai are cosmaruri legate de padurea in care, de creanga fiecarui copac atarna o
persoana spanzurata…padurea spanzuratilor. Dupa marturisirea lui Klapka, se trezesc
simtamintele patriotice in sufletul lui Bologa si sisi aduce aminte de toate ipotezele si planurile
sale din facultate. Din acest motiv, Bologa se sperie si exagereaza ajung sa spuna ca va dezerta la
muscali, cand afla ca divia sa va fi mutata pe frontul romanesc. Dintr-o data realizeaza ca prefera
sa omoare mii de alte persoane numai sa nu fie nevoit sa mearga pe frontul romanesc si sa se
lupte cu romanii. O data cu marturisirea legata de padurea spanzuratilor, Klapka i-a spus lui
Bologa ca generalul Karg ii atrage atentia asupra reflectorului inamic, care inca nu a fost distrus.
Ajuns la postul de observatie, Bologa este invaluit de gandul dezertari, dar in acelasi timp da si
ordinele prin receptor. Lumina intarzia sa apara, dar, intr-un final se vede plimbandu-se peste
front. La un moment dat se stinge. A fost distrusa. Urmatoarea zi, Apostol Bologa este chemat la
generalul Karg. Acesta il propune pentru medalia de aur si-l felicita pentru uciderea reflectorului
inamic. Cand acesta sfarseste cu laudele, Bologa indrazneste sa-i ceara sa-l lase aici, sa nu-l
trimita pe frontul romanesc impreuna cu

divizia. Generalul isi aduce aminte ca Apostol este roman, si-l refuza, fiind indignat de o
asemenea cerere. Dupa intrevederea cu generalul Bologa e ra hotarat: va trece la muscali. El ii
imparteseste acest gand si lui Klapka, care se inspaimanta de hotararea acestuia. In acea n oapte,
in drum spre punctul de observatie, Bologa trece pe la Cervenco, care ii spune ca muscalii vor sa
atace. Acest atac i-ar incurca planurile complet, de ceea Bologa il socoteste ca imposibil. Ajuns la
locul de destinatie, Bologa asteapta ora potrivita pentru a trece dincolo. Dintr-o data se aud
sunete de impuscaturi. Rusii au inceput atacul. Deodata, la cativa pasi in fata, se despica cerul,
iar un avant puternic smulge acoperisul observatorului, distrugand tot…

Cartea a doua

In urma atacului muscalilor, Bologa a fost grav ranit si internat in spital. Aici se intalneste cu
Varga un vechi prieten, cu care insa nu prea vorbeste, el fiind invaluit de gandurile sale. Peste
cateva saptamani, cei doi au fost externati si trimisi pe front. In trenul in care acestia se
deplasau, se afla si generalul Karg, care a dorit sa vorbeasca cu Bologa. Deoarece fusese grav
ranit, Bologa a fost mutat la coloana de munitie. Inainte de a intra la general, Bologa i-a
matrturisit lui Varga dorinta lui de a dezerta la muscali. De asemeneaa, Apostol a avut placerea
de a se intalni cu preotul Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ai lui Apostol din
liceu. A aflat ca preotul fusese mutat intr-un sat langa Faget, Lunca. Bologa lucuia la o familie din
Lunca, Satul in care era Boteanu preot. Acolo este asteptat de o frumoasa fata, Ilona, fata
groparului Paul Vidor. Felul de a fi al fetei il fermeca pe Bologa, dar totusi, nu se lasa abatut de la
gandul de a dezerta. La scurt timp dupa ce ajunge, Bologa merge sa cerceteze frontul. El ajunge
si la Klapka, caruia ii marturiseste ca are aceleasi intentii de dezertare. La intoarcere, se abate pe
la p reot, pentru a se spovedi, dar observa frica lui Boteanu, astfel plecand de la el complet
dezamagit. Ajuns acasa, se imbolnaveste si este nevoit sa stea zece zile la pat. El este ingrijit de
Ilona, de care, realizeaza ca o place. Dupa perioada de zece zile, doctorul Meyer ii face rost de un
concediu de odihna la el acasa, in Parva. Acasa, Bologa este intampinat de Rodovica si de mama
lui, care parca-l asteptasera. Urmatoarea zi, Marta venise la el impreuna cu locotenetul Tohaty.
Vazand-o pe ea cu el si vorbinf=d ungureste, isi aduce ca a vrut sa-i ceara iertare pentru ce s-a
intamplat cu Ilona. Seara, i-a scris o scrisoare domnului Domsa, prin care anula logodna cu
Marta. La scurt timp venise Domsa la el acasa pentru a afla care este motivul, dar Bologa nu-i
ofera nici un raspuns concret. Astfel, intreg satul aflse ca Bologa a rupt logondna cu Marta pentru
ca a vorbit ungureste. Toti satenii il acuzau si-l judecau pe Bologa pe la spate, i-ar Palagiesu il
ameninta ca strica linistea satului. Bologa nu-i ia in serios si regreta ca s-a intors in Parva. Mai
mult, Palagiesu vine la el acasa si-l avertizeaza, dar Booga are o reactie violenta la cele spuse de
el, si-l loveste. Seara la cina, nu-i spune mamei nimic din ce s-a intamplat. Tot timpul concediului,
el incerca sa se refugieze in carti, dar, cand privea biserica si piatra funerara a tatalui sau, isi
aducea aminte de vechile sale povatuiri… Inainte de a pleca din nou pe front, Bologa le cere
iertare tuturor celor carora le-a grasit, inclusiv lui Palagiesu si Martei, care recunoaste ca ea a
gresit. Cartea a treia La intorcere, Ilona il astepta pe peron.Apostol se bucura vazando acolo.
Cand ajunge acasa, el cauat se ramana singur cu ea. Atunci el o strange in brate si o saruta. Ii e ra
draga fata… Bologa vorbeste la telefon cu aghiontantul , dar nu afla de ce a fost chemat mai
repede din concediu. Apoi, urmatoarea zi, Bologa se intalneste cu Gross, care ii analizeaza fiecare
gand si-i nimiceste toate gandurile si visele, candpleca de la acesta, Bologa merge la spital pentru
a-l vedea pe Cervenco, care era grav ranit.

2Vidor pleaca la Faget cu treburi, lasand-o pe Ilona singyra cu Bologa. Acesta din urma ii cere, in
Vinerea Patimilor sa vina la el in camera dupa ce vine de la Biserica, ceea ce a si facut fata. A
doua zi, dupa ce a vorbit cu Ilona, a mers la preot, pentru a-si descarca sufletul. Acunoscut-o si
pe preoteasa, o femeie frumoasa, harnica si iubitoare. Cand se intoarce Vidor acasa, Bologa o
cere pe Ilona in ca satorie, care accepta. Seara au mers cu totii la Inviere. Foarte multi soldati
romani dezertasera la inamic, de aceea, Klapka a venit la Bologa pentru a-i spune ca e posibil ca
toti soldatii romani sa fie mutati pe alt front. La scurt timp, Bologa este chemat de general la
cartier. Pe drum trece pe langa cei spnazurati pentru dezertare si se ingrozeste, amintindu-si de
padurea spanzuratilor… La cartier, Bologa afla ca a fost numit provizoriu in Curtea Martiala.
Apostol se intoarce acasa pentru a o vedea pe Ilona, careia ii spune ca se va intoarce dupa ea.
Spre seara, Bologa se indreapta spre inamic. Fiind foarte intuneric, el ajunge la divizia lui Varga
care-l aresteaza. Cartea a patra Apostol a fost raportat ca fiind dezertor. La perchezitie a fost
gasita asupra lui harta cu pozitii, care l-a facut pe Varga sa creada ca intr-adevar Bologa a vrut sa
dezerteze. In drum spre generalul Karg, Bologa il intalneste pe Klapka, caruia i se face mila de el.
Pe drum, bologa vorbeste putin, doar la sfarsit ii explica sublocotenentului cum a murit Svoboda.
Ajuns la locul cu pricina, lui Bologa i s-a facut proces verbal. Pretorul avusese o ipoteze
interesanta in legatura cu intentia de dezertare a lui Bologa, dar, in cazul acesta era departe de
adevar…dupa incheierea procesului verbal. Bologa a fost dus la inchisoare. Aici este cuprins de
tot felul de ganduri. Spre seara veni Ilona si-i servi cina. Doar atat ii ingadui plutonierul.
Aparatorul lui Bologa era Klapka. Cand veni sa vorbeasca cu Bologa, acesta observa ca nu vrea sa
scape de spanzuratoare, dar totusi vrea sa-l salveze. Bologa este judecat. In fata juriului nu se
apara in nici un fel ba mai mlt, cere sa fie omorat cat mai repede. La incheierea procesului,
Bologa este dus in inchisoare, unde-si asteapta sentinta. Intre timp isi aduce aminte de mama sa
si vrea sa-i scrie dar nu are putere. Preotul Constantin Boteanu venise la Apostol. Cel din urma i-
a cerut sa vesteasca el pe mama sa de moartea lui. Drumul pana la locul spanzurarii se paru
ingrozitor de lung; omultime de oameni erau prezenti, iar cei care tineau la el plangeau amar
dupa Apostol……

„Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu

Scris de bookblog.ro • 10 January 2017 • in categoria Stiri

Gen: Epic

Specie: Roman realist psihologic

Temă: Tema abordată în romanul de față este condiția tragică a intelectualului ardelean aflat în
postura de combatant împotriva propriului său neam, pe fondul evocării Primului Război
Mondial. În cadrul acestei teme se distinge, în special, ideea uciderii, aparent justificată de
contextul războiului, dar care poate genera o vină mistuitoare în conștiința individuală. Tema a
fost explorată de către Liviu Rebreanu atât în nuvelă, cât și în roman. Această problematică a fost
abordată de autor mai întâi în nuvela „Catastrofa”, iar mai apoi a fost dezvoltată în romanul de
față.

Problematică: Romanul „Pădurea spânzuraților” caută să stabilească rolul moralității, precum și

locul acesteia în contextui războiului. Pentru Bologa, protagonistul, războiul nu justifică execuțiile
pe care este silit să le facă în numele victoriei militare. Și alte întrebări îl macină pe Bologa. Este,
oare, iubirea față de o femeie (Ilonka) compatibilă moral cu cea a unui credincios față de
Dumnezeu? Dar credința și dragostea față de patrie? În final, acesta primește un răspuns
mulțumitor doar referitor la prima întrebare (din partea preotului), cea de-a doua fiind clarificată
de propria lui conștiință prin sinuciderea sub forma dezertării de partea armatei române.
Subiect: Romanul începe cu anticiparea executării prin spânzurare a sublocotenentului ceh
Svoboda, din armata austro-ungară, pe frontul rusesc al Primului Război Mondial. Locotenentul
Apostol Bologa, protagonistul romanului, apare imediat după această scenă. De faţă este şi
căpitanul Otto Klapka (ceh), ofiţer în rezervă mobilizat, de meserie avocat. Căpitanul îi prezintă
lui Bologa fapta condamnatului. Apostol îl aude pe acesta spunându-i preotului că vrea să moară
mai repede, apoi rămâne marcat profund de privirea omului. După execuție, Bologa este bântuit
de remușcări.

Bologa s-a logodit cu fiica unui avocat pe nume Domşa. Din nefericire, izbucnește războiul, iar
Marta, soția lui, manifestă o slăbiciune pentru activitățile militare. Apostol se înrolează ca
voluntar, în ciuda opoziţiei familiei sale.

În plin război, Bologa primește o scrisoare din partea mamei sale, care îi relatează neliniștile sale
privind comportamentul Martei. Tot în scrisoarea mamei sale, Apostol află că protopopul Groza a
fost închis din cauză că ținuse discursuri patriotice românilor, sfătuindu-i să nu-și lepede „limba
strămoșească și credința în Dumnezeu”.

Căpitanul Klapka îi dezvăluie locotenentului faptul că plănuise o tentativă de dezertare pe frontul

italian, dar a renunţat, de teamă, în ultimul moment, iar de camarazii cu care pregătise
dezertarea se lepădase după ce aceștia fuseseră prinși. În spatele acestei decizii stătuse dorința
de a-și revedea familia. Bologa află de la Klapka că divizia lor urma a fi mutată pe frontul cu
România. Se hotărăşte, așadar, să se prezinte la raport generalului de divizie, solicitând mutarea
pe un alt front decât cel românesc. Generalul realizează care sunt, de fapt, motivele pentru care
Bologa cere toate acestea, și îl acuză de „gânduri criminale”. În timp ce pregătea propria
dezertare, se declanşează un atac, iar el este rănit de explozia unui obuz.

Cartea a doua îl înfățișează pe Bologa după patru luni de spitalizare, timp în care reconsiderase
acțiunile sale dezertoare. Ajunsese în aceeaşi cameră de spital cu Varga, vechiul său prieten. Cei
doi se întorc cu trenul la regiment, iar Apostol declară că nu va ezita să treacă de partea alor săi.

Bologa se îndrăgostește de o țărăncuță de origine maghiară, Ilona, care îl fermecase mai mult
decât și-ar fi dorit. Acesta îi face o vizită părintelui Constantin Boteanu, căruia i se confesează
asupra tulburării sale sufleteşti şi asupra intenţiei de a dezerta la români.

Apostol se îmbolnăvește, iar Ilona îl îngrijește de bunăvoie. Din cauza stării sale precare,
locotenentul primește un concediu medical de o lună și se întoarce acasă. Acolo se desparte de
Marta, căreia îi făcea curte un ofițer. În timpul acestui haos, Bologa regăsește credința și se
întoarce pe front cu convingerea că se simte însoţit de Dumnezeu şi că pretutindeni se află
oameni dornici de iubire.

Cartea a treia începe cu întoarcerea lui Bologa în satul Lunca, unde Ilona îl aștepta. În noaptea de
dinaintea Învierii, chemată de Apostol, Ilona merge în camera lui, după slujbă, pentru ca
dragostea lor să se materializeze, în sfârșit. Bologa merge apoi la preotul Boteanu, spre a i se
confesa despre lupta sa pentru şi a-l întreba dacă iubirea pentru o femeie se include în iubirea
pentru Dumnezeu, iar răspunsul preotului va fi afirmativ. Nu după mult timp, Apostol o cere de
soție pe Ilona tatălui său care, în ciuda diferențelor dintre cei doi, acceptă cererea
locotenentului. Luând masa cu Ilona şi cu tatăl ei, Apostol află de la acesta despre executarea
ţăranilor acuzaţi de spionaj: un ungur și doi români.

Bologa este chemat de urgenţă la generalul Karg. Pe drum vede sătenii spânzuraţi, cu priviri ce îi
reamintesc de cea a cehului Svoboda, la a cărui execuţie asistase. Ajuns la destinație,
locotenentul află că urmează să fie numit judecător al Curţii Marţiale. Urmau să fie judecaţi
doisprezece români.

La Lunca, Ilona îl aștepta şi se oferă, intuindu-i dorinţele primejdioase, să îl însoţească spre a-i
arăta un drum sigur. Apostol, însă, o refuză, iar locotenentul nimereşte pe cărarea bătută de
patrule, unde este descoperit de ofiţerul maghiar, care îl arestează.

Cartea a patra îl înfățișează pe Apostol în arest, unde Varga îl cercetează, amintindu-i cu regret
de amenințările din tren. În drum către cartierul diviziei, Bologa se întâlnește cu Klapka, care
acceptă, îngrozit, să-l apere la proces.

Înainte de a porni către execuție, preotul Boteanu, chemat să îl asiste, îi spune locotenentului că
acesta îndeplinise porunca dată lor de tatăl lui pe când erau copii („Niciodată să nu uitaţi că
sunteţi români!”). Este condus de soldaţi cu făclii în mâini, iar Ilona plânge în hohote. Klapka
izbucneşte într-un plâns nestăpânit. În final, Apostol îşi pune singur ştreangul, așteptând
moartea inevitabilă. După înlăturarea scaunului, Rebreanu descrie cum privirile „îi zburau,
nerăbdătoare, spre strălucirea cerească” a luceafărului ce vestea răsăritul.

Conflict: Pe fondul conflictului militar apare conflictul interior al lui Apostol Bologa, care nu
reușește să se elibereze de imaginea grotescă a oamenilor spânzurați de copaci. De aici provine
și titlul romanului, care surprinde perfect atât peisajul exterior, cât și ceea ce se petrece în
sufletul protagonistului. Asemeni unui om rătăcit în pădure, dezorientat, care zărește copaci
oriunde s-ar uita, locotenentul Bologa nu se poate elibera de imaginea spânzuraților, care îl
urmărește pretutindeni. În conștiința lui Apostol Bologa se desfășoară și alte conflicte, precedate
de incertitudini. Astfel, protagonistul își pune întrebări privind compatibilitatea dintre tipurile de
dragoste pe care le simte.

Personaje: Apostol Bologa, Otto Klapka, Varga, Gross, Cervenco, Meyer, Petre, generalul Karg,
Paul Vidor, Ilona, Constantin Boteanu, Maria Bologa, protopopul Groza, Domșa, Marta Domșa,
Alexandru Pălăgieșu

Moduri de expunere: narațiunea, dialogul, descrierea

Perspectiva narativă: Perspectiva narativă este heterodiegetică, narațiunea fiind realizată la

persoana a treia. Autorul este extradiegetic, neidentificându-se cu personajului implicat. Tiparul
narativ este, deci, cel auctorial cu focalizare internă – fixă, naratorul cunoscând atât cât se
presupune că știe și personajul central. Procedeul lui Rebreanu se caracterizează prin a nara
„ceea ce personajele înseși văd și simt”, iar perceperea lumii interbelice românești se face din
perspectiva unuia dintre actori.

Particularități: Liviu Rebreanu este deopotrivă autorul primului roman obiectiv („Ion”) și al celui
dintâi roman de analiză psihologică („Pădurea spânzuraților”) din literatura română. Publicat
pentru prima dată în anul 1922, romanul „Pădurea spânzuraților” realizează primul studiu al unui
caz de conștiință, utilizând ca pretext motivul războiului.