Sunteți pe pagina 1din 4

Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini, petrecuta inaintea si in

vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand timpul nu mai avea rabdare" (ca si in Morometii").
Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor Petrini devine un
adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era frica de el) si urat de colegi pentru gandirea sa
transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma intr-un alt Mare Singuratic, intr-un instrainat orgolios si revoltat
impotriva lui Dumnezeu (ca Lucifer).
Poate nu neaparat din aceste pricini, dar, in orice caz, existenta lui Petrini s-ar putea asemana cu destinul
luciferic: caderea" in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria absurda, detentia, iubirea
convertita in ura, cele doua crime) constituie treptele" coborarii in subterana". Expresia simbolica a
subteranei" o constituie munca" la ucis de sobolani in care va fi aruncat profesorul universitar Victor Petrini.
Deocamdata, persoana asupra careia isi revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este Mama. Cu aceasta, fiul
poarta discutii contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra lui
semnul crucii.
Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta Romulus), sfarsita curand prin
plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea de Litere si Filozofie din acelasi
oras, devenind un student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara), dar nunta proiectata nu are loc:
dorind sa scape de o sarcina (amintire" de la un medicinist), Caprioara moare, se pare, in timpul interventiei.
Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic roman senzational a carui
enigma ramane pecetluita.
incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi Soarta, in interiorul careia
notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde-1 are drept coleg pe un
anume Petrica Nicolau (ins anxios si autor al unui volum de versuri) care ii devine prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea iradianta a Matildei (sotia noului sau amic),
de care se indragosteste.
La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, vi-zitandu-1 pe Victor Petrini si trimitandu-i scrisori, cu
atat mai mult, cu cat sotul ei (dominat de un tata autoritar) devenise si mai dificil.
Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu Matilda si se muta in
somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre patima si ura,
cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara in subterana".
Intelectuala si ea (era arhitecta), dar avand o cultura diferita de cea filozofica, Matilda nu poate crea o
comunicare spirituala cu sotul ei (care devenise asistent universitar si scria o lucrare despre o noua gnoza). in
plus, femeia are destule momente in care isi arata adancurile (urate) ale sufletului sau abisal, devenind parca un
alt om.
Bunaoara, ducandu-si sotul in vizita la o ruda, Matilda il trateaza ca pe un necunoscut, ranindu-i mandria in fata
numeroasei ei familii; banuitoare fara temei, il actfza mereu pe Victor de simpatii fata de alte femei, ba chiar,
intr-o zi, sparge sertarele in care acesta isi pastra manuscrisul viitoarei lui carti; nu de putine ori, ea incearca sa-
si impuna dominatia, ba chiar sa-1 invite sa plece.
Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste continut in cartea de fata. Imaginea care sintetizeaza transformarea
iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata trasaturi masculinizate, ca intr-un mit intors al
Androginului4: imi arata un chip devastat, cu ochii pe jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos decat
printr-un misterios suflu interior, era parasit acum de armonia lui si mi se arata ochilor cu oribilele trasaturi ale
unui barbat".
in paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si universitara a anilor 1950.
Acestea constituie o noua treapta" a coborarii in Infern, cand Istoria devine absurda, mutilandu-i pe cei care nu
se incadreaza in patul" ei procustian. Astfel, noul decan al Facultatii de Filozofie (unde preda si Petrini) este un
anume Vaintrub, medic stomatolog devenit, peste noapte, profesor de marxism. Tot acum, un mare filozof
(probabil L. Blaga) este inlaturat si inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul
de invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul (devenit secretar de partid); din ordinul lui
Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia este distrusa intelectualitatea
romaneasca; un coleg al lui Petrini (un anume Cubles) este arestat, in timpul demonstratiei de 7 Noiembrie, din
pricina ca strigase ca Ardealul este pamant romanesc.
Tabloul vietii universitare din acei ani este completat, in volumul al III-lea, prin amintirile lui Suzy
Culala (iubita lui Petrini). Aceasta evoca sedintele in care, in fata amfiteatrelor pline de studenti, erau infierati"
tinerii care proveneau din familii instarite; in urma unei asemenea demascari", o fata se spanzurase.
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-1 traia; chiar in seara botezului fiicei sale, Silvia, acesta
este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.
Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus Victor (acuzat ca ar fi facut
parte din miscarea Sumanele negre", de esenta antimaghiara). Dupa trei luni, cu toate ca nu recunoscuse ceea
ce nici nu era adevarat, Petrini este condamnat si ajunge in minele de plumb de la Baia Sprie.
Este o noua treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a galeriilor intunecate, dar si in
rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii. Unul dintre acestia ravneste sa-1 ucida pe Victor
Petrini, tinandu-1 nopti intregi descult si numai in camasa, in ghereta din scanduri a carcerei, in luna februarie.
Scena in care acest gardian mimeaza zdrobirea tamplei detinutului este edificatoare pentru Istoria stupida care
agresa fiinta umana, distrugandu-i inteligenta.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-1 in abisul intunecat al
minei si salvan-du-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat neatentiei, aceasta moarte trece
neobservata.
Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi vorba de a fi reintegrat
in invatamant; el este obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului, uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima
treapta" a coborarii in Infern.
Toate aceste aspecte (viata universitara, atitudinea autorita tilor, existenta puscariasilor politici, trimiterea la
munca de jos" a intelectualilor) alcatuiesc romanul politic si social.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie sociala a acestuia) divorteaza si
se casatoreste cu un anume Mircea - activist de partid de rang superior.
Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand sa ramana om intr-o lume
ilogica: intr-o lume absurda, de rinoceri^ trebuie sa ramai om, chiar cu riscul de a deveni tu insuti absurd ca
nu esti rinocer." (Andreea Vladescu)
Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea Mamei, care se desparte de viata
indurerata si plina de amar.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.
Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va dovedi o iluzie: Suzy
Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde nu doar infatisarea (sub pletele castanii ca un alt val al Mayei), ci si
statutul social. Casatorita cu un inginer dipsoman, Pencea, ea uita" acest amanunt", fapt care va avea urmari
grave: in timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor sunt urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea
(hotarat sa-i ucida). Pentru a se apara, Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a doua crima.
Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in care isi scrie jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum scapa de iubirea-iluzie (prin
plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste sa-si publice cartile. La numai treizeci si cinci de ani, personajul
intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern.
Exista, in roman, minunate pagini inchinate Mamei, suflet bogat in absolut, dincolo de timp si de spatiu "; tot
asa, exista pagini pline de duiosie in care este exprimata iubirea pentru micuta Silvia. impreuna, aceste
fragmente alcatuiesc un roman al familiei.
Arta realizarii personajului principal
Personajul central al romanului este Victor Petrini - profesor universitar dintr-un oras transilvanean si autorul
jurnalului lucid si amar, care trebuia sa tina locul spovedaniei dinaintea mortii.
Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care cauta in scris o
modalitate de izbavire.
Aflat intr-o situatie-limita a vietii (asteptand condamnarea la inchisoare pe viata), el isi regandeste altfel
intreaga existenta condusa de o Soarta nemiloasa si atotputernica, asa cum se intampla in marile tragedii antice.
Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj tragic.
Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta se lasa asteptat pana la
sfarsitul cartii; ca si titlul romanului, prenumele este o ironie, Petrini fiind mereu un mare invins.
Ca si eroii lui Camil Petrescu, personajul este un intelectual de elita, iar numeroasele citate si referinte la Platon,
Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski ii atesta aceasta calitate. Ganditor profund (asa cum reiese din
discutiile purtate cu prietenul sau, Ion Micu, dar, mai ales, din numeroasele pagini in care analizeaza viata si
lumea), Victor Petrini este un idealist; pentru el, sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta
in ideal, prietenia, devotamentul, iubirea.
Din pacate, viata ii ofera revelatii dureroase personajul traind complexul unei adevarate caderi" luciferice.
Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este; onest in gandire si in relatiile cu
ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la care asista: inlocuirea marelui filozof si a altor profesori
renumiti, condamnarea lui pentru un cuvant dintr-o scrisoare (trimisa de un fost amic) rautatea gratuita in
numele unei dogme.
Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrainat, din pricina ca muncile pe
care le face dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator.
A doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire. in care se refugiase, intr-un soi de
bovarism (ca si Ilie Moromete).
Se vadeste insa ca amandoua femeile pe care le-a iubit poarta parca o damnare, un blestem de care nu pot scapa.
Astfel, Matilda il fascineaza numai atunci cand este sotia altuia, reprezentand pentru el Trecatoarea,
Necunoscuta plina de mister. Ulterior isi da seama ca femeia era jucaria unor forte obscure, a unor demoni"
care o invadau din adancurile ei sufletesti si niciodata nu va fi altfel.
Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atragatoare numai pana la aflarea adevarului; pe urma, devine
parca o straina, iar plecarea ei reprezinta o binefacere.
Pana la sfarsit, Petrini ramane un alt Mare Singuratic, personaj fascinant si unic in literatura romana.
Fragmente din romanul cel mai iubit dintre pamanteni:
Da, avusese dreptate, fusesem necrutor: nu trebuia s iau hotrri de unul singur. nct, dup ce redevenii
liber, continuarm s trim mpreun, ca nainte, dar asta nu dur mult i curnd ne desprirm definitiv. Am
spus ca nainte, dar nu se mai putea ca nainte, fiindc nu mai eram aceiai. Vraja, cum se zice, se spulberase,
dei noi ncercarm la nceput s-o renviem. Ea ns, dorind s fie sincer, cum nelesese din nvinuirile mele c
nu fusese, zdrnici acea renviere i m fcu s descopr c eu iubisem pe nesincera aceea, care m fermeca, i
nu pe sincera asta fr vocaie; nu mai tia s fie fascinant. Sursa misterului unui suflet e insondabil.
Sinceritatea poate amei mult mai tare dect falsul mister al minciunii, dar exerciiul seduciei ei nu se fcuse pe
sinceritate i era prea trziu, adic era prea btrn acum ca s se schimbe. Iar s continui eu ca nainte nu se
mai putea, nu mai aveam n faa mea o ingenu ca atunci cnd o cunoscusem, ea nu mai putea simula
perplexitatea, uimirea... Pe scurt, nu mai avea putere asupra mea... ntlnirile noastre erau tot mai scurte, tot mai
terne, tot mai rare.
Intr-o zi mi spuse cu un aer preocupat c a reuit s obin un paaport, s plece n Italia, unde au chemat-o
nite rude. Rudele, adic, au reuit s obin acel paaport. "Te mai ntorci?", o ntrebai. "Bineneles c m
ntorc", protest ea. Bineneles c minea. Nu se mai ntoarse...
M-am recitit acest' lung manuscris i, dincolo de ceea ce el conine, m-a uimit barbaria concretului, pe larg
etalat, i cu plcere vizibil, i pe care nu l-am putut ocoli, fiind ncredinat c astfel m-a fi chinuit ndelung,
fr s obin, spiritual-mente, eliberarea total a contiinei mele de ceea ce am trit. Am fost ispitit, o clip, s-
1 arunc n foc. i totui, mi-am spus, trebuie s-i dau drumul s mearg. Muli dintre semenii mei au gndit
poate la fel, au jubilat ca i mine, au suferit i au fost fericii In acelai fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al
acestei iubiri descrise aici i nu al iubirii aproapelui, n-a ncetat i nu va nceta s existe pe pmntul nostru, s
moar adic i s renasc perpetuu. i atta timp ct aceste trepte urcate i coborte de mine vor mai fi urcate i
coborte de nenumrai alii, aceast carte va mrturisi oricnd : ...dac dragoste nu e, nimic nu e!...