Ion Druta-unul dintre cei mai importanti scriitori

moldoveni ce ne-a bucurat mintea cu povestiri si

dramaturgii pe intelesul celor maturi,dar si pentru cei
mici. Un scriitor ce ne-a dat un adevarat izvor de
istorii legate de neamul ,limba si istoria acestui pamint
ce urmeaza cintul doinelor. Cu toate ca foloseste o
descriere amanuntita in operele sale ,cititul lor face
placere si intr-un fel anumit te farmeca.

“Clopotnita” sau “Horia”(cum i se mai spune in popor)

este un roman pentru toate virstele ce imbina istoria si

dragostea fata  de neam si

pamintul natal cu mintalitatea poporului propriu zis.
Scris in 1972 , in Moscova, Druta ne  relateaza o
intimplare cu adevarat tragica pentru poporul nostru,si
anume arderea Clopotnitei lui Stefan cel Mare dintr-
un sat cu insemnatate istorica -Capriana.
Horia Holban-un simplu profesor de istorie cu studii
superioare,din Bucovina,isi arata atasamentul si
dragostea fata de acea Clopotnita, ce inseamna
pentru el o adevarata comoara si o dovada vie a
istoriei neamului moldovenesc.

Chiar de la inceputul romanului, personajul

principal,Horia,este afundat in amintirile lui legate de
Capriana si totodata de Clopotnita. Astfel ne este
relatat trecutul si prezentul lui Horia.In amintiri
descoperim prima si in ultima lui dragoste, decizia de
a deveni de la un student cu un viitor remarcabil la un
simplu invatator de istorie intr-un sat de la nordul
Moldovei,lectiile pe care le ducea cu clasa…Toate
sunt reamintite de invatator in drum spre Verejeni
(satul natal) sau spre Capriana. In drum spre una
dintre destinatii, isi aduce aminte si de ploaia din 11
aprilie ce a fost una nemaipomenita, cu tunete si
fulgere ce zguduiau cerul si pamintul. Se framinta
intruna din cauza acelei ploi,insa cu inima lui
bolnava,numai ce externat din spital,nu trebuia sa si-o
forteze. 
Ajunge la gara de la Capriana ,trezit de un glas ce il
striga si-i cerea parca ajutorul. si asa parca zguduit de
acea voce coboara la Capriana. Acolo isi intilneste
elevii care ii relateaza crunta poveste a mortii
Clopotnitei. Un adevarat haos a stirnit in ochii copiilor
intrebarea invatatorului:”Unde ai fost in seara cind
ardea clopotnita?”. Toti elevii ramineau rusinati de
lasitatea lor si nu doreau sa spuna ca in acea noapte
nu au fost linga Clopotnita care sute de ani a stat de
veghe asupra Caprianei. Intr-un final bietul invatator
le-a permis sa plece. Stind si reflectind asupra celor
intimplate a fost intrerupt de Maria, care i-a povestit
despre noaptea ceea fulgeratoare,despre motivul
care nu le-a permis sa fie alaturi
de Clopotnita.Horia a inteles tot si s-a bucurat ca
macar unul din cei 24 de apostoli au avut curajul sa
zica adevarul.
“Clopotnita” pare a fi ca o bataie de clopot ce trebuie
sa ajunga la constiinta tuturor cetatenilor acestui
meleag. In aceasta proza vom intelege (cel putin eu
personal am inteles) ca nu exista nimic mai sfint ca
credinta si ca istoria unui neam.