Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Prefata
Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale, profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn, de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor. La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator sa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "sala imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat, savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cu doi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie în afara de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929 "e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de replica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-si totusi un echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-a simtit mai aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa se joace ideal, sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A înteles cel mai bine dintre noi de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantul unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si afirmare pentru tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic. Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnând mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica, didactica, spirituala. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. Pentru altii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, când nu chiar a "doctrinarului". Unii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altii Eliade ramâne un diletant în toate, important ca instanta formativa pentru tânara generatie dintre razboaie si atât! Mai sunt si cei pentru care eseistul si gazetarul din Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-un fel, o bataie mai lunga decât romancierul si istoricul religiilor! acest resort spiritual: aventura." (în voi. Semnele Minervei, Publicistica, I, 1927, 1929, editie de Marin Diaconu, editura Humanitas, 1994, p. 462) 1. Dintre multele exemple de verdicte superlative, prefer sa citez acum relatia Eliade-C.G.Jung facuta de Gilbert Durând: "Comme Jung de-couvre la terra incognito des archetypes qui animent la psyche in-dividuelle, l\'ouvre d\'Eliade met au jour la terre si occultee par la de-myhologisation trop chere pozitivisme [...] Eliade comme Jung est â la tete de cette lente mais sure entreprise de remythologisation..." (Eliade ou l\'anthropologie profonde, în voi. omagial Mircea Eliade, ed. de l\'Herne, 1978, p. 39). 1

2. Pentru imensul, stufosul dosar al generatiei \'27 si pentru ce a însemnat "activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din Mircea Vulcanescu, Catre stiinta spiritualitatii românesti, din Dimensiunea româneasca a existentei, editie de Marin Diaconu si Zaharia Balica, voi. III, 1996, pp. 5-55. în sfârsit, între omul absolut1 si omul "fara destin"2 exista o întreaga ierarhie de polaritati. Ei bine, pentru toate cheia o constituie Romanul adolescentului miop. Aici (vorba lui Eminescu: "Viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete/vede-n capat începutul/cine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea mai pura si mai limpede exprimata suma de contrarii-în-armonie care compun personalitatea lui Eliade, definind-o totodata ca însumare exponentiala a generatiei. Daca pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tânarul nostru cititor are a consulta obligatoriu capitolul Primul roman din monografia lui Mircea Handoca4, pentru circumstantele elaborarii 1. "Nu sunt doua saptamâni de când a aparut cartea acelui tânar prodigios de luciditate în care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe seful spiritual al generatiei noastre. Vorbesc de întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. E un roman al ratarii generatiei aceasta carte! Al irosirii ei fara sens, fara finalitate, incapabila pâna si sa se sinucida" (Mircea Vulcanescu, loc.cit, p. 35). 2. Formula "Eliade - omul fara destin" îi apartine lui Emil Cioran, într-un text acid si nedrept, aparut în Vremea, din 1 octombrie 1933 (v. voi. Singuratate si destin, ed. Humanitas, 1991, p. 240 s.u.): "Mobilitatea excesiva a omului fara destin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin altii, în raport cu gândurile altora...". Articolul, avea sa marturiseasca peste ani Cioran, se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei Topa (v. cap. Eliade în Cioran, Exercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed. Humanitas, 1993, p. 115 s.u., de unde se cuvin extrase, acum, rândurile despre dualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal si cotidian, de mistica si de literatura. Aceasta dualitate nu produce la el nici o sfâsiere: este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rând pe rând la niveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze extazul si sa urmareasca anecdoticul"). 3. Ca sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, în ultimii ani, despre acest subiect îmi îngadui sa fac trimitere la capitolul II ("La scoala generatiei 27") din volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura Dacia, 2001.4. Mircea Handoca, Mircea Eliade.Câteva ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva, 1992, pp. 230-248. cartii esentiale ramân, bineînteles, capitolele IV si V ("Tentatiile unui tânar miop" si "Navigare necesse est...") din Memoriile autorului: "în toamna acelui an, 1921, intram în clasa a V-a. Terminasem gimnaziul si începeam cursul superior [...] Convins ca voi studia la Universitate stiintele fizico-chimice, alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, ca alesesem gresit..." Acolo sunt descrise mansarda bibliomanului, complexele puberului, experientele fizice de autopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda a fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si athanor de nelinisti, "umilinta si ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematica Vanciu, ca si prieteniile cu "eroii" romanului: Dinu Sighireanu ("baiat frumos, brun, cu ochii verzi, dupa care suspinau multe fete"), Radu Bossie ("miop ca si mine, destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea un umor si un farmec fara pereche"), Haig Acterian ("de o frumusete lenesa, orientala"), Petre 2

Viforeanu ("înalt, mândru, ironic, izbutind sa fie premiant fara pedanterie"), J.V. Vojen ("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succese feminine cu Dinu Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion, descoperirea (decisiva) a lui Giovanni Papini2, experienta bordelurilor din Dudesti, în tovarasia lui Mircea Marculescu ("tandarica") alaturi de care cunoaste "îndeaproape viata evreilor saraci" s.a.m.d. 2. "O asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta Romanului adolescentului miop - a fost Un om sfârsit al lui Giovanni Papini. Citisem, ca atâtia din colegii mei, L'Histoire du Christ, dar nu ma cucerise. Dimpotriva, Un om sfârsit a cazut ca un traznet. Nu-mi putusem închipui pâna atunci ca pot semana atât de mult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-antregul în copilaria si adolescenta lui Papini. Ca si el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visând ca pot scrie despre toate. Ca si el, iubeam singuratatea si ma întelegeam numai cu prietenii inteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi. I, p. 92). "Romanul unui om sucit" Mai este oare cazul sa spun cât de etern valabile si de general raspândite în lume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizanta are acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, complexe si disperari... acneice de aici ?!? în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gasim câteva marturisiri esentiale pentru ce ne intereseaza acum: "Ma simteam superior tuturor colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi largi si adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Ma aflam în plina criza de pubertate, ma descopeream în fiecare dimineata mai urât, mai stângaci, descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid si de neatragator, în comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se pâna la sfârsitul liceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. La un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decât la persoana I, ca orice fel de literatura, în afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. Asa am început Romanul adolescentului miop [...] Pe timpul când luam parte asiduu si entuziast, la întrunirile societatii noastre, începusem deja sa-mi iau în serios urâtenia si - în buna parte, închipuita - solitudine. Eram singurul care veneam la “Muza” în uniforma de liceu, toti ceilalti purtau de mult costume “civile”. Singurul care nu încercam sa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma tundeam cu masina numarul zero [...] în plus, aveam o mare scadere: nu stiam sa dansez [...] Dar ma complaceam din ce în ce mai mult în aceasta situatie care mi se parea ca face parte din destinul meu de adolescent exceptional. Mi se parea ca toate esecurile mondene, întocmai ca si umilintele pe care le înduram la liceu, aveau menirea sa ma izoleze de lume, sa ma pastreze exclusiv pentru “opera” pe care eram chemat s-o scriu, opera pe care trebuia sa o inaugureze "Romanul adolescentului miop". în fine, "am devenit cercetas la timp. Aplecarea mea spre “aventura”, satisfacuta atâtia ani pe maidane si în pivnitele Universitatii alaturi de haimanale si vagabonzi, îsi gasise acum o iesire care îi îngaduia sa se disciplineze si sa se adânceasca..."

3

"Romanul unui om sucit" - asa se intitula initial romanul de fata. Topirea Jurnalului în roman este cea mai stimulativa si mai fermecatoare "lectie" de extras din aceste pagini. Chiar daca astazi tânarul de 15-18 ani navigheaza pe Internet prin Cyber spatii si realitati virtuale, experienta edificarii de sine prin alchimia realitatii în jurnalul personal ramâne una de disciplinare fundamentala. "Durerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zadarnic încerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate" etc), juramintele pentru sine ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"; "mi-am fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoase femei"), "tristetea celui care întelege", asteptarea "cu pumnii strânsi, între carti" a bataliei cu viata, apoi puseul egofil, inevitabil ("ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor"; "cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Cel care se înfrânge, 'senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trânta cu credinta/necredinta ("presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. Cui? Nu pot sa ma gândesc la biserica. Nu sunt un mistic si nici un ateu satanic, cinic, disperat. Cum as putea ajunge atunci la Isus?"), tipicele viziuni razbunator compensatoare ("ma închipuiam mort"; "m-am gândit mult daca trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna"; "m-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani. Si tot de acolo: "începusera crizele de melancolie [...] Mult timp, conditia singuratatii mele ma aparase ca o platosa launtrica împotriva tuturor esecurilor si umilintelor. Si, dintr-o data, singuratatea care mi se parea predestinata ma apara ca o lespede de mormânt. As fi încercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p. 81 s.u.) în sfârsit, pentru comparatii si nuantari, a se vedea, alaturi de destainuirile din Memorii si cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu Claude- Henri Roquet, Proba labirintului, trad. Doina Cornea, ed. Dacia, 1990, p. 19 s.u.) numai asa am sa pot scrie titlul Romanul adolescentului miop care ma va face celebru într-o noapte, si bogat..."; "cândva voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi..."), febrila, permanenta oscilatie eliadesca între suprematia livrescului si triumful senzorialitatii ("ascentismul meu fu în curând înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia [...] Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca") - nimic nu lipseste din acest Manual de sinceritate. O panoplie a sinceritatii ce slujeste perfect ca exercitiu de identificare pentru generatia confruntata astazi cu confesiunile lui Mircea Cartarescu si H.R.Patapievici. "întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e neputinta, ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. Intelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. Primaveri înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu ma mai tem de ele. Si scriu aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. Si nimeni nu poate sa afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri". Iar daca nu va recunoasteti în personaj, nu va iluzionati: însasi delimitarea, nerecunoasterea, este o lectie perfecta de autocunoastere" Dan C. Mihailescu TABEL CRONOLOGIC 1907,9 martie - Se naste, la Bucuresti, Mircea, fiul Ioanei si al lui Gheorghe Ieremia (ofiter). Din admiratie pentru Ion Heliade Radulescu îsi va schimba numele în "Eliade". 4

1948 . 1938 .Sustine. 1936 . 1925 . morale si politice de B.Editeaza. Scrie nuvelele Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Se-rampore.P. Iorga. 1928 . 1951 . inspirat din propria experienta din India.Scrie nuvela fantastica La tiganci. 1945 . va fi numit asistent la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti.Publica volumul Le Yoga. Editura Fundatiilor Regale publica Scrieri literare. 1921 Debuteaza cu proza fantastica Cum am descoperit piatra fiilo-sofala la Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor. lucrare îngrijita de Mircea Eliade. 1959 .Primeste o bursa de studii si pleaca la Calcutta (India).Lucreaza la proza autobiografica Romanul adolescentului miop. I se tipareste romanul Maitreyi. unde va initia un curs despre Problema raului în filozofia indiana. revista Antaios. revista va fi oprita. 1929 . 1946-l948 . 1937 .Hasdeu.Publica volumul Amintiri. 1961 . 1924-l925 .Urmeaza cursurile liceului "Spiru Haret" din Bucuresti.Publica lucrarea de eseuri Solilocvii. 194ll943 . I (Mansarda) 5 . Alchimia asiatica si Oceanografie. Tot aici va publica si ciclul Convorbiri entomologice. ca visiting professor de istoria religiilor.I se publica romanul Nunta în cer.Se stabileste la Paris. Obtine doctoratul în filozofie.Este numit atasat cultural la Londra. ulterior devine profesor titular si coordonator al catedrei de istoria religiilor. dar. 1954 . 1950 .Vede lumina tiparului volumul de proza Nuvele.I se tipareste lucrarea Techniques du Yoga. traducerea romanului Maitreyi sub titlul La Nuit bengali. pe care o va absolvi în 1928.1913-l917 . primind titlul magna cum laudae. 1934 . cu teza Istoria comparata a tehnicilor Yoga. 1917-l925 .Apare.Publica romanele Santier si Huliganii (în doua volume). 1963 . lucrarea Images et symboles. 1966 . 1932 . la L'ecole Pratique des Hautes Etudes.Publica eseul Fragmentarium Editeaza revista Zalmoxis.îi apare volumul Mitul reintegrarii. 1928-l932 .000 capete de vite. la Paris.împreuna cu Ernst Jiinger înfiinteaza.Obtine licenta în filozofie cu lucrarea Contributii la filosofia Renasterii.Publica Traite d'histoire des religions si Le Mythe de l'eternel retour. lucrare ramasa neterminata.Se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti.Fondeaza Revista universitara. 1933 . Primeste premiul Societatii Scriitorilor Români. Illinois. Scrie nuvela fantastica 12.Este invitat la Universitatea din Chicago.Scoala primara o face la Bucuresti.Apare romanul Domnisoara Christina. 1949 . Immortalite et liberte. un curs liber cu tema istoria religiilor.întors în tara. 1926 .Publica eseul Insula lui Euthanasius.I se tiparesc romanele întoarcerea din rai si Lumina ce se stinge si eseurile India.Este consilier cultural la Lisabona. 1942 . 1939 . 1952 . la Paris. dupa o recenzie negativa la o lucrare a lui N. 1956-l957 .I se publica Le Chamanisme et Ies Techniques archai ques de l'Extase. 1940 . 13 1935 .Definitiveaza romanul Isabel si apele diavolului.Tipareste romanul Sarpele. 1943 . la Stuttgart.

1978-l979 .Doctor Honoris Causa al Universtii din Laitancasterf Este membru al Academiei Belgiene. Apare. Chicago.Catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago. la Paris.Doctor Honoris Causa al Universitatii Sorbona din Paris.Lucreaza la monumentala Histoire des croyances et des idees religieuses. Este membru corespondent al Academiei Britanice. la Chicago.Devine Doctor Honoris Causa la Universitatea din Yale. 1970 . Membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte. 1977 . 1973 Membru corespondent al Academiei Austriece de Stiinta. 1976 . nuvela Nouasprezece trandafiri.Publica Noaptea de Sânziene (lucrare în doua volume). Este Doctor Honoris Causa a! Universitatii din Loyola. 1984 .Este Doctor Honoris Causa la Universitatea din La Plata.Primeste.Publica. In curte la Dionis. la Sorbona. 1980 . 1975 . lucrarea De Zalmoxis a Gengis-Khan. la Paris. Primeste titlul Doctor Honoris Causa al Universitatii din Washington. Cordonul Legiunii de Onoare. 1976-l978 .Apare nuvela Pe strada Mantuleasa. condusa de Mircea Eliade.Scrie si publica nuvela fantastica Tinerete fara tinerete.Tipareste. Argentina. la Paris. îi va purta numele. 1969 .Se stinge din viata Mircea Eliade. 22 aprilie . 1985 . 1986. 6 . 1968 .

în înserari calde si tulburatoare. Si acel Jurnal de acum doi ani avea un "subiect": trebuia sa se vadeasca într-însul viata unui adolescent suferind de neîntelegerea celorlalti. fireste. Romanul îl voi scrie altfel. fura caise verzi si tipa alergând dupa tramvaie. viata mea. A cunoscut atâtea fete. De câte ori mi se parea ca trebuie sa fiu întristat. pastrez caiete din clasa a IV-a. M-am tulburat mult la început. vrea ea. nimeni n-o putea întelege mai bine ca mine. îmi aminteam ca vara-mea nu se deosebeste mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet putin exaltat si le închipuie. sa schimb numele eroinei în Laura. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Dar adevarul era altul: Jurnalul ma magulea si îmi alina dorul meu de razbunare. trebuie sa scriu. Eroul sunt eu. Puica. nici alta nu puteau seduce un adolescent.nu va interesa cititorii. nostalgiile si tulburarile ei. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primavara. Si am cunoscut câte ceva din visurile. tot ceea ce am dorit din mansarda. m-am si gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. Si sa-l cheme Silviu. în zadar mi-au fost explicatiile: "Vally draga. înteleg si eu ca toata durerea unui adolescent miop nu va misca nici un suflet daca acest adolescent nu se va îndragosti si nu va suferi. caci am învatat vocabularul fetelor. pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop.Volumul I 1924-l925 PARTEA I I. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prin prezenta acestei fete. Parca as fi ascultat marturisiri auzite de mult. îi pun întrebari. care în nici un caz nu pot trece într-un roman. Dar pot eu sti ca aceasta e vara-mea. sau La saptesprezece ani.. de câte ori o întâlnesc. credeam eu. în timp ce voi scrie. Voi lucra în fiecare dupa-amiaza. Cealalta. acesta e un roman cerebral. Am vestit si pe Dinu ca vara-mea se afla sub observatie. îsi teroriza fratii. când aveam pistrui ca un ovrei si învatam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. Nu am nevoie de inspiratie. nu i-a placut. De câteva saptamâni. aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri. sa-l faci pe erou frumos si bun. Ma tem. scriam în Jurnalul meu. la vara-mea. unul frumos si altul urât. Mi-au folosit. era grasa si murdara. antrenata de confesiuni? 7 . Dar cum as putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscuta de Dinu? M-am hotarât sa ma gândesc. ca viata mea stinsa între copii si carti . razbunare dreapta împotriva celor care nu ma întelegeau. iar viata mi-o cunosc. doar. Dar cititorii?. De aceea. Când i-am spus titlul si subiectul romanului. era slaba si rea. cu drame interioare" etc. pretuieste mai mult decât anii tovarasilor mei risipiti în jocuri. în sarbatori de familie si idile. Daca vrei sa scrii un roman. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Pentru ca am ramas singur. Dinu m-a întrerupt si m-a rugat: daca într-adevar îi sunt prieten.. Maria. m-a sfatuit ea. Sa fie doi eroi. Aceasta. Si atunci i-am ascultat marturisirile. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin. îmi spune. Nici una. Cea mai mare. în zadar. Dinu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. si la roman ma gândesc de mult. Dinu stie. tot ceea ce nu am avut. Pentru mine. însa.

si se apropie sfârsitul ultimului trimestru. Aici am protestat eu. Si. iar Faradopol la germana. pot scrie orice despre el. îl ascultase Vanciu si rupsese un "suficient". I-am spus ca romanul meu va avea patru sute de pagini si ca va fi primul dintr-o serie ce se va numi Dacia Felix. Dar daca nu ne-a învatat niciodata nemteasca?. Vara-mea. Ma rugat sa se numeasca tot Dinu. "Dar pe cine ar putea interesa aceasta?" gândesc eu.Grele si încurcate.. Dar geanta m-ar fi umilit. El era fericit. încolo. dar pentru cea din urma oara. Ar mântui viata fratelui si l-ar îngriji într-un dormitor alb. Vara-mea se opreste. M-ar fi desfatat sa am vointa furtunoasa si sa fug. cum am luat ieri la germana. Atunci am schimbat vorba. de timid.. de nehotarât. înfrunzisera toti castanii si era senin. iar la mosie un frate brun si curajos. Stiu eu ce mai gândeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent. de slab. cu bucurie la însemnatatea lui în roman. vegheat de o sora mica si o prietena frumoasa?. Nu am avut deloc noroc saptamâna aceasta.. ca un adevarat autor de romane. Trollo da. Dar romanul trebuie scris. Si apoi. Pe astazi aveam patru probleme: . Corigent tot voi ramâne. Dar eu ma multumeam sa visez o izbânda târzie si sa sfârsesc caietele Jurnalului. 8 . totusi.. de la o vreme. iar eu nu aveam nici o problema scrisa. Mai bine situeaza volumul al doilea într-o scoala de fete. Nu vrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar trage sfios mâna când fratele prietenei i-ar sopti. si sa-l fac melancolic. Ma întristam aflând cât sunt. cu scoala.Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica si buna. înca. extemporale numai din "gramatica". Dinu a râs.. din "gramatica". Profesorii se vor teme de mine. fireste. Dinu m-a ajuns din urma si m-a strigat: doctore! Aceasta. Ea ar apuca revolverele si ar aparea în salon tocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan. care sa aiba mosie. îmi merge tot mai rau. Mi-a spus si Dinu: "Cine va mai cuteza atunci sa te lase corigent?" Se gândeste. Parintii s-ar arata recunoscatori si i-ar lasa singuri. cu masuta acoperita de sticlute colorate. ma vor respecta si se vor împotrivi în cancelarie când Vanciu va hotarî sa ma lase corigent la matematica.. Singura nadejde a ramas romanul care va apare în vitrine la toamna. le-ar învata sa vâneze si le-ar spune "tu". Pentru ca trebuia. Am sa iau si de data aceasta "insuficient". poate. mi-ar fi fost tot timpul teama sa nu fiu vazut de vreun profesor.Are sa-ti vina greu. El le-ar întovarasi prin padure. îmi marturiseste ca i-ar placea sa fie într-o noapte conacul calcat de hoti. Staruie chiar sa scriu tot ce cred eu despre el. . Din clasa a Ii-a ne cere sa povestim pe nemteste. zâmbind. Luni am dat extemporal la franceza. Paseam îngândurat catre scoala. pentru ca sunt miop si citesc carti cu coperte cenusii. Ma gândeam: ar trebui sa fug în Cismigiu. nu am învatat nimic de sase ani. pentru ca tu n-ai fost niciodata barbier. unicul izvor de inspiratie. când Faradopol mi-a cerut sa-i povestesc pe nemteste primul act din Nathan der Weise. a urmat câtiva ani la calugarite. Eu stiu ca n-am sa scriu niciodata aceasta serie. Azi-dimineata pornisem melancolic spre scoala. afara de cele câteva din societatea noastra "Muza". sa dorm în barci. sa lucrez în porturi. dar se arata plictisita de câte ori o întreb asupra vietii din pension. sa uit problemele grele. i-am marturisit ca cel de-al doilea volum se va petrece într-un salon de coiffeur. apropiindu-se: te iubesc!. I-am amintit ca nu cunosc nici o eleva.. sa cutreier tari. de sase ani..

când si-i pleaca în caiet. sau sa fie chemat la minister.Unde sunt? . Am pasit demn. Vanciu si-a întors scaunul catre mine. Eu nu am noroc. în gând . Era tot ce puteam face.Câte probleme am avut? . a trebuit sa uitam Romanul si sa ne grabim. . si-a încrucisat bratele si astepta.. Panica piere din senin. În timpul acesta. când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. ca sa nu fim zariti de pedagogul cel nou. prin care as putea obtine "jurnale". ca sa creada Vanciu ca-mi framânt mintea. Altii au noroc si la fete. Am alergat pe coridor. în fund.. Nu-l stiam. cum ma apropii de tabla. are ca baza un cerc. Privesc calm ochii profesorului si. Am aflat de mult ca Vanciu e un Don Juan. De altfel. îmi spune numai "cap de lemn" de câte ori gresesc semnele algebrice. al dracului!" si apoi pocneam din dinti. cu calmul.Am acceptat. . linistit.N-am putut sa le fac pe toate. Stii enuntul?. m-a chemat cel dintâi la tabla. Sa se calculeze înaltimea x a zonei.Patru. Poate ma rugam si altceva. 9 . si eu mi-am dat seama ca ma rugam. A înteles. cu caietul. De câte ori nu mi-am jurat eu. Fireste. cu ochii si cu dezlegarile problemelor. Când sfârsisem de copiat de la un vecin cea dintâi si cea mai usoara dintre cele patru probleme grele. Nu voiam ca ceilalti sa afle ca mi-e teama de Vanciu. îmi fixasem privirea pe cele câteva cifre scrise la coltul tabliei si începui a-mi framânta figura. nu stiu cui." Nu stiam de unde sa încep. Dar am facut semn ca-l stiu. valoare si dezlegare. zâmbesc îngaduitor celor din banci. sa public la sfârsitul Romanului adolescentului miop un apel catre elevele din cursul superior. si la carti.. sau sa intre servitorul si sa-i aduca o veste neasteptata. confesiuni si amanunte. eu gândeam: "Ei. intra Vanciu. si "cap sec" de câte ori ma intimidez la tabla. sigur de evidenta lui superioritate si de nenorocul nostru. totusi.Fa-o atunci pe prima. Mie îmi piere tot curajul când îi zaresc catalogul cu scoarte negre si en-tete alb.daca sunt ascultat – îmi bat joc de pântecul pe care încearca sa si-l ascunda sub croiala vestei. zona nascuta de un arc. Daca as fi femeie si l-as avea tot profesor de matematica. Vanciu saluta demn si îngaduitor. Mi-e ciuda ca nu m-a palmuit niciodata. Nu pricepeam nimic si nici nu ma puteam gândi la problema. . cu creta si buretele. Eu am renuntat bucuros la jocul cu fete si la jocul de carti numai ca sa am noroc la scoala. iar noi sa avem întreaga ora libera. mi-am luat locul din banca I. si la scoala. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. ca voi studia patimas matematica numai ca sa-i pot împotrivi aceeasi privire senina si sigura.. raspund eu umilit si cântarind dispretul privirilor lui Vanciu. privindu-l cum intra."într-un cerc de raza R. Ma stapâneste cu glasul. Cu acest material cules "sur le vif as putea compune volumul al doilea. cu toate ca nu eram singurul neascultat din clasa. sunt sigur ca nu i-as putea rezista. si a început sa-mi dicteze: . ma linistesc. iar Dinu s-a strecurat. în clasa. Dar nu am. ca sa-l pot urî. Am facut rugaciunea. am sarit treptele patru câte patru. Ma rugam ca Vanciu sa întoarca foaia catalogului si sa asculte colegii de la sfârsitul alfabetului. fascinat de un desen geometric caruia trebuie sa-i gasesc rost. Intrând în curtea liceului.

Vanciu sa iscalit sub un magistral si dureros de citet "insuficient".. care se încapatâneaza sa nu poarte ochelari. si stergeam mereu. -Cine îm^a bine.. De câte ori sunt umilit. baietii m-au înconjurat si m-au întrebat. Socoteam amândoi ca singura mea nadejde nu ramâne decât Romanul adolescentului miop.. iar pe masa am lasat la jumatate Bouvard et Pecuchet. Totusi. . .. bâlbâielile.. domnule!. ma? .. Ascultându-l. nu mai am curajul sa încep cel dintâi capitol. nu merge? . explica. Acum însa. ma gândesc la personajul pe care îi voi crea eu din Robert. . Acela îsi stia lectia.. -La loc!. ca nu învat niciodata si. pentru ca nu stiam problema.. dar ma zapacesc.Lucreaza. domnule Vanciu.. M-am întors acasa împreuna cu Dinu.Nu ma întrerupe!. ma arat superior si nu ma feresc de a le dovedi celorlalti întregul meu dispret..De ce nu înveti. schimbat. iar Vanciu îi striga la rastimpuri.Avem un cerc. ca ma prefac.Ce te faci. pe care mâine va trebui sa-l arat mamei. Nici nu voiam sa ma gândesc la noul "insuficient". ma mustru. si ca trebuie sa ma apuc numaidecât de lucru. însa. plimbând creionul pe marginea unui capac de calimara. pe drum. nu se mai lasa înduiosat de natângia mea. II. El ma suspecteaza. pentru ca eu sunt eu.. bucurânduse: . Vanciu îmi da întotdeauna ajutor. Se apropie seara.Repeta enuntul. . Dar totul era zadarnic.. iar ei.Ei. si. Câteodata zâmbesc: întrevad un Robert împlinit. Poate a aflat. Eu m-am prefacut ca urmaresc cu atentie si curiozitate calculele vecinului meu de catalog. usurat. .. . dar pronunta Piacere. dar nu o pot îndeparta. odata.Stiu. doctore? 10 . II Fuoco. transfigurat.Spune atunci.. Dupa ce a iesit Vanciu. Cine învata bine. îmi adusei aminte ca si în caiet facusem unul. începui a construi cercul.. . Pauza lunga. M-am asezat în banca. ca D'Annunzio îi seamana. în carnetul albastrui. în care timp baietii îsi tineau rasuflarea. domnule Vanciu. nu se zapaceste.Vanciu ma socotise multa vreme imbecil si ma menajase. tipule? Le-am raspuns ca putin îmi pasa.. Ma viziteaza în mansarda si îmi vorbeste melancolic de neghiobia noastra si de gloria sa. simpli elevi dintra sasea reala. dar sa vedeti.. exasperat: . Când ma linistesc. un italian roscat si miop. la ziua de 15 mai. mâine am lectii grele. Eu înteleg ca aceasta reactiune e copilareasca. . ca sa mai treaca din timp.. am planuit capitole din roman.. A citit L'enfant de volupte si Le Feu.Eu învat. domnule Vanciu.. de atunci. zapacelile si mimica simulata la tabla nu ramân fara efect. dupa ce am scris atâtea pagini în caietul meu. GLORIA LUI ROBERT Robert mi-a marturisit. Explica.Ce ai.Invat . .Stiu..

Mi se parea ca trebuie sa scriu ca într-un-roman: atent. Ma voi zugravi si analiza alaturi de atâti prieteni si tovarasi de scoala. As fi fericit sa gasesc un conflict. aceasta e tot ce stiu. Atunci as uita mereu ca scriu pentru cititori straini. El ma admira si ma dispretuieste. de portrete si de concluzii asupra mediului scolaresc 11 . nu stiu. Dar eu nu pot descrie. nici unul întrecând saptesprezece ani. în acelasi timp. Sunt atâtea lucruri de spus. trait. înca. cum îmi place sa ma port cu el. Nu miarn hotarât intriga. Dar. Romanul s-ar continua si sfârsi din propriile lui necesitati. eu nu cred ca dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant în adolescenta. N-am putut scrie nici o pagina. între cine? Iata ceea ce ma împiedica sa încep primul capitol. rând pe rând. Nu am sa-l scriu nici sub forma de Jurnal. As lamuri. iar nu într-un roman pe care îl vor citi atâti necunoscuti. Dar am pierdut iar firul. nu trebuie sa scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crize mai interesante.. Nu cunosc decât adolescenta noastra. E adevarat ca aceasta caut? Nu stiu. Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea catre eroina din vilegiatura. înainte de toate. în orice caz. Si apoi. Nu gândesc întotdeauna astfel.Daca am glorie. Robert se înflacareaza când vorbeste de femei. Când. exagerat. M-as multumi sa prezint. Eroul sunt eu. Dar toate acestea sunt palavrageli inutile. . pentru ca el va fi un personaj de seama în romanul meu. Si pentru ca nu cunosc subiect fara eroine. Mi se plânge de slabiciunile lui. Dar mie îmi place sa ma contrazic. Eu n-am iubit. ca repetam scene citite în carti. înflorit. în caietele menite romanului. asa cum se afla în romane. Vreau sa ma ocup acum de Robert. Nu stiu daca ar putea interesa un fapt sufletesc pe care autorul însusi nu-l cunoaste.. Eu nu am gasit nimic firesc. de impresii.. Dupa ce am încheiat ultima fraza. Ursuz. Si atunci amânam iar capitolul. E un adolescent fara sprâncene. Conflict. în fata carora nu trebuie sa apar cu toate slabiciunile mele. Prietenii îmi spun ca voi scrie un roman de moravuri scolaresti. viciata si neînteleasa în literatura. fireste. planul de lucru ar fi simplu. Robert banuieste de mult ca îi ascund pareri asupra-i. N-as avea singurul lucru pe care îl caut. Fara sa vreau. exagerez. Eu spun tuturor ca Robert e un baiat frumos. trebuie neaparat sa introduc pe vara-mea. pentru ca nu-l vreau falsificat de analize. Poate e înca virgin. Am încercat. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi. l-am surprins de multe ori ca le cunoaste din carti si din filme. m-as ocupa prea mult de amanunte intime si n-as avea succes. Adevarul e ca Romanul adolescentului miop va fi o serie de scene. conflictul. nici unul dmtre prietenii mei nu a iubit. Si apoi. adevarul asupra mea si asupra altora l-as spune în caietele Jurnalului.. si trebuie sa chibzuiesc conflictul pe care îl va dezlantui. pentru promovarea mea în clasa a saptea. si nu am tragere de inima sa le scriu. care îl împiedica sa ajunga glorios. romanul trebuie publicat. apoi. Romanul va cuprinde crizele si sfârsitul adolescentei mele. modific. Am înteles ca ma departez de ceea ce puteam spune eu. Trebuie sa caut un eveniment în jurul caruia sa se întâlneasca toti eroii romanului. m-am oprit. Trebuie sa fie o o-glinda a sufletului meu. cu buze de taranca tânara. nu. Si o parte din prietenii mei le-au cunoscut. oare. care ar putea preface romanul meu într-un roman cu subiect. cu obrajii moi si frunte îngusta. Dar subiectul romanului meu trebuie sa-l inventez. O lume ignorata... personajele. Dar nu scriu. Nu ma sileste nimeni sa amanuntesc portretul prietenului meu. femeile si banii vin de la sine.Trebuie sa nascocesc raspunsuri istete. A-tunci. cu barbie lustruita. fara a fi un roman psihologic.

.ce vor fi acolo povestite la persoana a treia -trebuiesc începute sistematic. cea dintâi aventura. Iar am alunecat în discutii critice. la prima aventura. încercari de a schita anumite capitole . Totusi. aducând si pe Dinu. cu obrajii pudrati.cu sepci de liceeni. Cu toate încercarile de a se dovedi nevinovate. la toate serbarile. E stupid. Era cea mai mica din grup si. le-a vorbit. Nu i-am vazut niciodata iubind. cu gesturi. e un prilej. ca atunci când imaginatia se atâta si transfigureaza realitatea. Dar seria aceasta de scene. Cu prietenul meu Jean Victor Robert am încercat. ca mai înainte.nu le va cunoaste nimeni. Perri cocheta o vulgaritate impresionanta. Le-am întâlnit lânga Arene. Sa iau seama. Ne-am distantat. Dinu vorbea rar. Perri ne sopteste ca le-au "agatat" amândoi într-o seara. Robert le cunoscuse. Dar aceasta pare pedant si rece. Voi încerca sa scriu pregatiri de roman si sa clasific material . perechi. în toate liceele. fumând. s-o ajut. poate. altfel s-au petrecut faptele". cea mai cuminte. s-o încurajez. pregatiri pentru roman. Erau simplu îmbracate.Am plecat de la Robert. Fetele au ramas fermecate. în care sa precizez: "Acest pasaj e neadevarat. Nadajduiesc într-un timp când munca ma va înalta destul ca sa atrag privirile. cu un smoc aspru de par rosu pe frunte. fara explicatii date în jurul oricarui fapt. acela a ramas locul de întâlnire. cu uniforma . Flirturile lor nu-mi dezvaluiesc nimic. cu ironii stupide.chiar în Jurnalul acesta. E inutil sa reproduc aici conversatia. Mergeam împreuna. As suferi mai mult daca as fi respins. De aceea ma arat retras. gheata se rupsese. privind în ochi. si sa nu le strecor si în roman. Mai ales "concluziile". chiar cu perechi. De aceea. îmi spuneam: "Sunt las daca 12 . Eu ramasesem cu sora fetei care îi placuse lui Robert. Iar noi . în orice caz. Ma voi gândi daca trebuie atunci sa adaog foi noi. în Saptamâna Patimilor. cine o va povesti? Sa renunt la idila eroului meu? . dispretuitor. care încerca sa aprinda discutia asupra iubirii si femeii.. Nu ascultam decât pe Robert. îndemnat de Robert si de Perri. Iar eu vreau sa înving întotdeauna. Suferintele mele – pâna atunci . Ni s-au prezentat din vârful buzelor. râs încurajator. pe o alee dosnica. de la care am plecat în aceste pagini. cu obrajii albi si ochii negri. iar nu s-o potolesc. într-o jumatate de ceas. Robert era stânjenit si le vorbea despre literatura franceza. Dar toate acestea n-au ce cauta alaturi de o aventura erotica. cu parul atent presat. El marturiseste ca fetele îi dadeau târcoale si atunci. de aceasta sunt sigur.. în Parcul Carol se întâlnesc perechile de liceeni. pentru ca nu-i prefac. pentru ca eu însumi nu mi-am gasit pâna acum. zâmbind si rosind. am întâlnit în acea dupaamiaza patru fete în Parcul Carol.si sufletului adolescentilor. ma tulbura gândul ca am mai vazut-o în toate grupurile de fete. perechi. Am auzit acele adorabile fraze de început. Exercitiile în jurul capitolului I n-au avut rezultat. Eu am vrut sa-mi dovedesc ca am curaj. doua fete si doi baieti. Fetele se aratau magulite de tovarasia noastra. lânga ele. O bruna cu palarie alba. în roman. Eu taceam. . Voi avea grija. Ma stânjeneau privirile strainilor. Eu sufar din pricina miopiei si a urâteniei mele. Romanul meu va fi scris fara discutii.asupra measi asupra celorlalti . pe bulevard. cu buzele timid înrosite.eram de-a dreptul suspecti. asteptând sa farmece. Sunt sigur ca romanul meu nu va cuprinde concluzii. eu m-am împotrivit mult. Prietenii ma cred timid printre fete. resemnat. lasau aceeasi impresie de ucenice dintr-un atelier de croitorie. Robert. De câte ori o priveam. Parcul era prea populat. aceasta se stie.. însa. Daca l-as sili pe el. sa iubeasca o fata pe care o iubeste si Dinu?.

nici nu-l cunosc. E numai un baiat frumos ca o 13 . rau. exagerând un rigorism moral care îmi era strain si antipatic. Iata ca am vorbit. cu mâinile. pâna acum. Nu îndrazneam. Robert citeste ceea ce îl îndemn eu si vorbeste mult asupra cartilor citite. prea putin de acest prieten. ca pleaca sa-si caute sora.. Fata aproape plângea. cu ura. vorbeam. dar nu prea mult. lânga un brad pipernicit. Trebuia sa fiu mai brutal. ea plânsa. e marginit si încrezut. Nu lamuream nimic. Spuneam ca trebuie sa ajunga din nou "fata morala". Am început sa-i învinuiesc sora de atâtea lucruri care o rusinau. Ne-am întâlnit toate perechile la cealalta parte a Arenelor. pentru ca e sentimental. Faptul mi se parea o amintire de cosmar. Dar pe mine . S-a asezat mai mult târâta. mi-a raspuns ca a fost ceva "interesant". Când i-am sarutat buzele. Fetele se sarutasera. Cine stie daca nu ne invidiau. strivite pe obraji.pâna ce numar zece nu îi trec bratul sub bratul meu. îmi placea s-o chinui stupid. Fata care nu surprindea întotdeauna sensul tainuit se pierduse. Eram furios pe mine. . Eu livid. Si prietenul meu îmi vorbeste de D\'Annunzio. brutal. rosu. sa merg mai departe. Ma încruntam. Si ea se scutura sub buzele mele reci.. trebuie sa ma întreb: eu nu sunt tot atât de încrezut? Sa nu ma tem de raspuns. Eu ma prefac ca nu înteleg. Nu întelegeam de ce vorbisem lucruri straine sufletului meu si. el n-a stiut ce sa creada. Vorbeam aspru. Eu eram palid. Ochii tuturor s-au oprit asupra-ne. El raspândeste zvonul ca ma tem. marturisind ca stiu multe lucruri compromitatoare asupra-i. Dar aceasta o ascund în mine. Nu vorbea nimic.poate dintr-o invidie nemarturisita . îmi porunceam. si-a scuturat rochia si mi-a spus. îmi ajungeau pe buze toate anecdotele erotice. sa revina. Si fata se înspaimânta. zapacit. mult. Era înca zi deplina. Dar eu nu ma grabesc. Stiu ca ma socotesc deasupra tuturor celorlalti. Fata cuteza sa vorbeasca. pe umarul de stofa decolorata. incult. Eu gândeam cine stie ce act nebunesc. împotriva surorii. Vorbeam. Poate ca zvonul nu e cu totul în afara de adevar." Fata s-a înrosit mult. Eu mi-am silit tovarasa sa se aseze cu mine. de aburii parului. Pentru ca acest caiet e Jurnalul meu. Dinu îsi fagaduise. Se zareau si se auzeau celelalte perechi. trebuie sa muncesc mult si sa sufar. întunecat. Eu mi-am pierdut într-o clipa dorinta stupida de a ma dovedi necioplit. pe par. Robert îmi spune ca ceea ce îl pastreaza vietii e gloria. nu-l mai întovarasesc în întâlniri cu fetele. înainte de a pofti asemenea lucruri mari. Ma supara Robert. M-am apropiat de ea si am mustrat-o ca s-a lasat sarutata de mine. De aceea îmi dispretuiesc eu prietenul: pentru ca asteapta gloria fara sa munceasca. Minteam spunându-i ca am voit sa aflu daca e "cinstita" sau daca seamana surorii sale. iar pe mine ma alinau. îmi spuneam: trebuie s-o sarut! Numaram pâna la zece. Jean Victor era fericit. Meditând. II invidiez pe acest italian cu carti frumoase si femei frumoase în amintiri. se îmbratisasera cu prietenii mei. Nu stiu de ce eram îndemnat sa mint. apoi. aceasta o stiu. însa. aventura. lacramând. de buzele ei. de ce o chinuisem absurd. De atunci. care va fi un personaj de seama în roman. umilit. poate. Poate. si în roman nu se va trada. Robert nu e un geniu. Se împotrivea cu ochii. strângându-i bratul. la întoarcere. Eu staruiam. s-a ridicat ca un arc.ma supara oratoria lui fara miez. toate cuvintele cu doua întelesuri. Eu paseam apasat. E curios cum n-a priceput ca eram îndurerat de cele ce se întâmplase. Povestind lui Robert. înfiorat de tremurul trupului.pe care atunci o cunoscusem -. Dar voiam prea mult si faptuiam prea repede.

Eu îl întreb. Robert va trebui sa faptuiasca. Ma va închipui în mansarda mea. Meditând. pentru ca socotesc toate aceste copilarii inutile. Iata o fraza stupida. în roman. pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si an. In vacante. Trebuie sa cuprinda fapte reale si personaje reale. El e complicat.Pentru ca Robert. îi voi culege naivitatile si neghiobiile împartasite prietenilor timp de atâtia ani si le voi aseza toate în roman. în bluza aspra ruseasca. El îsi pierde timpul sau citeste romane. într-una din ele am si eu un rol principal. nu ceea ce îmi spune. încât începe sa creada el însusi în ele. Baietii sunt uimiti. Stiu ca ma dispretuieste mult. în câteva saptamâni. Când ne adunam. nu cunosc viata. Mi-e teama ca lucrurile vor merge prea departe.Jean Victor Robert. ci ceea ce crede. A protestat. minteam eu. Robert. eu cred ca îsi va reveni. ca ma arat mincinos scriind în roman numai lucruri rele despre el. care iubeste teatrul si planuieste sa scrie piese în trei acte. care nu trebuie stearsa. pentru ca a cunoscut mai multe fete ca mine si se plimba duminica la Sosea. I-am spus ca îi voi exagera pacatele. Eu ma prefac convins de schimbare. asa cum port eu vara. Robert s-a convins. Robert ne vorbeste despre gloria lui. El spune ca "traieste".Si de ce sa fiu eu acela? . a ajuns sa se creada altul. As vrea mult sa stiu ce crede Robert despre mine. ca sa-mi schimb parerile si sa nu mai fac din el un erou ridicol de roman. Se încordeaza sa para erou nordic. .Scriu un roman de moravuri si un roman psihologic. pentru ca. Eu sunt simplu. asa cum spuneam eu odata ca trebuie sa fie orice adolescent nelinistit.Si cum ma va chema? . Paseste în mansarda abatut. modificat de lecturi când vorbeste cu mine. poate. banuitor. Eu am fost ispitit sa-i vorbesc despre rolul însemnat pe care îl va avea în cartea adolescentei noastre.] tipatic în acelasi timp. sa vorbeasca. Noi toti îl tulburam cu glume rele. . îl voi ridiculiza. dintr-o insinuare a mea. daca munceste cu adevarat ca s-o ajunga. Am întârziat împreuna pâna dupa miezul noptii.Pentru ca autorul romanului are nevoie de un personaj ridicol. pe Ibsen si pe Victor Eftimiu. se dovedeste ridicol. Aceasta e deosebirea între mine si el: ca unul viseaza o fericire si o asteapta. cu ochelari si cu zâmbet încruntat. Faptul acesta trebuie meditat. piedici în drumul aspru pe care trebuie sa pasesc. iar altul se chinuie s-o ajunga. . De atunci. ca nu voi scrie niciodata un roman în care el sa fie zugravit ridicol.Atunci de ce nu-mi pui si partile bune? . pe care îl citise de la mine. Ca daca i-am aflat atâtea taine si slutenii. prietenia noastra cere ca ele sa ramâna între noi. singur la Târgo-viste. prieteni multi. superior. spune el. Ne-am despartit aproape suparati. cred ca e o farsa la mijloc. încearca sa para schimbat. Robert asculta cu înfrigurare. îmi vorbeste de Brand. 14 . . în romanul meu. Mi-a strigat ca îi voi compromite cariera si gloria. si astfel sa fie cunoscut cititorilor. fara sa se gândeasca asupra ei. ca sa îmi aduc aminte mai târziu cât de simplu se fac deosebirile la saptesprezece ani.fata. E gol si suficient. Eu stau între carti. Robert se simte atât de bine cu ultimele "personaje" pe care le imita. El ne spune ca citeste pe Balzac. Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine. Voi fi un soi de "raisonneur". Robert mi s-a plâns ca nu-i sunt prieten.

Si unde au ajuns? -In Brazilia. .Atunci nu-i spunea asa. pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. îi aminti.Da. A spus ca sandwich-urile erau ale lui. Altminteri.Pe unde au luat-o? . la sfârsit. . III. Acum. ca el a platit si litra de 15 . . dar tuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. Vanciu îl lasa sa vorbeasca. Tolihroniade sopteste. vreo gluma. în clasa a doua a fost premiant.Va uita pe Brand. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle. toate le voi schimba. si manânca tot atât de mult. Fireste. Caleia nu stie nimic. Ca sa câstige timp. obisnuieste sa spuna. cu câteva sandwich-uri si o litra de tuica în fata. Pake îl boxeaza precipitat si voios. când e întrebat ce se va face repetent: "Punga mea si patru bani!" Daca cineva îsi îngaduie. impresii continuu sa adun în Jurnalul intim.Si altceva? . pe Andrea Sperelli si va ajunge iarasi adolescentul marginit si frumos. . O zi de la sfârsitul lui mai. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. va ramâne repetent. în roman.Pamânturile indice. mai ales cele care îmi pot sluji drept material pentru roman. mereu mai tare. într-o recreatie.In Brazilia. . JURNAL DE CLASA întotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet.Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante. le voi exagera. si se bâlbâie ca si mai înainte. El raspunde. chacun a sa maniere.îi spunea Capul Furtunilor.Pe unde au luat-o? Caleia se gândeste. însemnari din clasa. îmi plac si le recitesc de câte ori am vreme. însa. nu le va citi nimeni. Ca întotdeauna.Si apoi pe unde au luat-o? . . . în clasa a patra lua mentiune la matematica. Tace. Caietul acesta l-am început în ziua când m-am hotarât sa lucrez la Romanul adolescentului miop. Pe Caleia îl asculta Noisil la istorie. Pake e tot atât de senin. Iata-ma încheind fara rost atâtea pagini din Jurnal. Note scurte. A fost chemat în cancelarie. care tânjea gloria. .Si ce-au gasit acolo? . în roman va trebui sa pregatesc mai dinainte finalurile.Voiti sa va spun cum îi spunea atunci? -Da. A încercat sa faca chiar portretul domnului.Altceva ce voiti sa mai gaseasca? Pake va ramâne repetent. Am sa transcriu tot aici o parte din însemnarile marunte. Poate repetentia nu i-ar fi atât de sigura daca Pake n-ar fi fost surprins de Vanciu la bodega. întreaba si el: . Tot o gluma. îndruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade. Si iata ca si acest caiet se sfârseste. Râsete. . Caleia îsi priveste vecinii cu ura si dispret.) E vorba de expeditia lui Marco Polo. A auzit.

O melodie banala. . Desi va ramâne repetent. vom pleca noi doi.. .. pretinde ca nu poate cânta.. nu de altceva.Dai.Domnilor. Maestrul s-a asezat la orga si o cânta trist.. Unul din ei "a cerut voie afara". Fosil nu e simpatizat. Si adauga. nici la tabara din Dumbrava Sibiului.. Profesorul zâmbeste. . Ora de muzica.Banca din fund.Unde-s doi.Va dau afara! . ceea ce se petrece la liceul acesta!".Las' sa vie. pe care am mai auzit-o.. Au cerut sa le-o cânte. Maestrul a venit cu un teanc de note muzicale.si înfloreste. glasuieste unul din fund. Vorbeste încet si trist. pe care o soarbe înjurând si lovindu-si prieteneste prietenii. Daca nu vom gasi tovarasi pentru Fagaras. . d-le Boloveanu? .. numarându-si din ochi baritonii. ceea ce ne-a îngrijorat numai pe noi si pe parinti. clatinându-se pe scaun..Care-i obraznicul? . orga a încetat sa mai scârtâie si maestrul s-a ridicat.Unde sunt baritonii? N-auziti. . chem pe d-l director! Dar nu-l crede nimeni. învata bine. dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreau sa-mi scot banii.Nechematului i se ia darul. cunoaste chimie si – 16 . Pake n-a renuntat la muntii Fagarasului.Zexe! S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. A fost eliminat pe o saptamâna si i s-a scazut nota la purtare de la "suficient" la "insuficient"\'.. ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere. d-le Boloveanu? . Poate ultima ora de muzica de anul acesta. e zgârcit. ... Aplauze frenetice si râsete.tuica. o noua romanta a sa. N-am nevoie de câstig. Boloveanu cânta înainte la orga. nu stiu unde. ca un par.Tu l \'as voulu Dandin! . Apoi roaga pe baritoni sa iasa afara din banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfârsitul anului.Chem pe d-l director. puterea creste.Profesorul îi ca un parinte.De ce va suparati. ca în timpurile bune ale prieteniei noastre..Incetati odata. singuri. domnilor? Sa iasa baritonii afara din banci. Mai avem câteva zile si vine serbarea. . pâraste baietii. . N-au iesit decât trei baritoni. .Domnilor. tot atât de linistit: . Si pentru ca n-a obtinut.ca un mar.De ce va purtati sever cu noi.. Dupa ce a repetat-o de câteva ori. Baietii dau câte sase lei si râd de autorul Crinului.E scris pe-al nostru steag! . Pake continua sa fumeze în recreatii si sa strecoare în ghiozdan o sticluta cu coniac. copiaza la teze.Nu va astâmparati? . daca nu faceti tacere. . magarilor! .. O bucata costa sase lei.. pentru ca e schiop.iar glasul lui e divin.. Fosil încearca sa se strecoare afara.. si-a venit sa le vânda. . va scad nota la purtare! . Zâmbeste. n-ai! . Crinul.

Mie mi-a spus ieri: . Caleia. Fosilo! . si tot o rezolvam. urmarit de chinuri sufletesti si trupesti. Palma a rasunat. Eu m-am prefacut mirat ca citeste atât de putin si l-am mintit ca nu ma culc niciodata înainte de trei. Poate sa fie o simpla criza. si ciuda pe el. Citeste literatura putina. daca as putea. încruntat. S-a frecat mult si acum îi sunt ochii rosii si lacrimeaza. As minti si eu bucuros. Numai Malu-reanu si Colonas priveau caietul cu aceeasi statornicie interogativa ca si mine. în jur. se târaste în banca. dar de ce sa vorbeasca despre tatal lui. Fosil a reclamat pedagogului. Sta cu batista la ochi. bun si inteligent. într-un laborator adunat pe lavicioarele unei odaite din subsol. Nu-mi ajunge sa stiu ca e frumos. ce rol va juca în roman. ca de obicei. penibil. 17 . care sta în spatele lui. mort? Cred ca întreaga clasa a încercat sentimentul acela stânjenitor. bine de tot. ca sa auda maestrul. Noi trei suntem cei mai prosti la matematica din toata clasa. cum spun eu. dupa ora. Nu-l mai "pasioneaza". singur. Aseara arn citit pâna la doua. ca ei sa-l vada cum sufera si sal compatimeasca. si acum se întoarce în sine? Nu stiu. Cum însa eu nu stiam nimic . Nu mai munceste. Caleia va face o ora de arest. se plimba si doarme mult. si compatimire pentru profesor. Scena m-a facut sa rosesc jenat. baietii lucrau aprins. Umbla printre baieti. priveam si nu pricepeam. Dar eu. sa-mi frâng mâinile de enervare. înca.Unde te duci Partiniseanu? . foarte usoara. Anul acesta aproape a uitat formule de temelie. ma întreb: daca acesta e adevaratul Dinu. Simteam ca ma copleseste o revolta nelamurita si mila pentru Aguletti. la el. Aguletti s-a prefacut si a mintit. Dar acum s-a schimbat mult. citeste Le petit parisien. Baietii îl striga din banci cu glas tare. îi trage o palma peste ceafa. Când îl întreaba vreun profesor de ce sta cu batista la ochi. e fericit si raspunde în asa fel. Fanica regreta ca nu se poate preface atât de bine. încât orice om inteligent sa poata întelege ca cititul e pricina durerii lui de ochi. câteodata. rosu. Problema. ca sa nu-i puna Toivinovici "insuficient". pentru romanul meu. * Aguletti a plâns astazi la ora de chimie si a pomenit numele tatalui sau mort.mai e si evreu. capetele.De ce nu respecti ordinele d-lui profesor? Partiniseanu. Fosilo? Nu stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afara? .pe deasupra . Fireste. Cât de putin as fi citit. nici prea ordonat. Asteapta. . Sunt sigur ca se închipuie personaj din Ibsen. As vrea sa-l cunosc pe Dinu bine. cântând. baritonii si-au întors. De ce arata Dinu tot mai putina tragere de inima pentru chimie? Am învatat-o amândoi. * Pe Robert îl dor ochii din pricina cititului si a formolului cu care s-au stropit clasele duminica. începea sa-mi para rau de nestiinta mea.Stai la loc. si toata pasiunea lui stiintifica de un an si jumatate n-a fost decât o iluzie? Daca însusi el s-a înselat atât timp. Banuiesc ca ceva din sufletul lui ne scapa amândurora.pentru ca nu învatasem nimic întreg anul -. * Teza la matematica.Unde fugi.Nici nu stii cât ma dor ochii. Niciodata Dinu n-a fost prea harnic.

S-a întors în banca istovit. se clatina în banca. înca de pe la Pasti. cu foaia alba. Poate ne gândim la placerile verii si ne întristam amintindu-ne ca vom fi singuri. Eu n-am gasit-o. Fanica a capatat "bine" la chimie. nu-mi mai ramâne nici o nadejde. De atâtea ori ma pot preface. Ne obisnuim. framânta buretele cu creta la un loc. eu ma bucuram ca am prilejul sa ma analizez si sa-mi însemn sufletul din ceasul acela pe hârtie. Am scris ce cunosteam: altminteri. . învata pâna dupa miezul noptii si se desteapta în friguri. se bâlbâie. as fi capatat "rau". uluit. cu placerile libertatii.Daca iau media "insuficient" si pe trimestrul acesta. când se apropie sfârsitul anului. când se vesteste vacanta. a sarutat tabla si a daruit baietilor o suta de lei pentru cornuri si ciocolata. Fanica e terorizat de chimie. oricare. Fanica îsi pierde cumpatul. sleiti de caldura si ne întristam. Uraste pe Toivinovici si se înspaimânta de câte ori se deschide usa.. e mai mult decât o nebunie. Si. Apoi ajunge nervos. M-am apucat atunci sa însir calcule fara nici o legatura cu subiectul. se tradeaza daca încearca sa afle un amanunt de la vecin. * Astazi. dar aceasta nu dovedeste nimic pentru mine. Se întelege lesne aceasta. Suntem obositi. Vanciu se uita la mine. cautam zadarnic marea si nesfârsita voluptate. Toti socotim cele dintâi zile de vacanta un rai. acum la apropierea sfârsitului de an: ne copleseste melancolia. Problema era de trigonometrie. când am vazut ca colegii din fata sunt tristi. Cu "binele" luat la oral si-a asigurat media. încearca sa scrie precipitat o concluzie. dupa sase ani de clasa? Sau poate e altceva? Poate ne întristam ca vacantele nu ne aduc cele ce închipuisem noi. La extemporale naduseste.. Am vârât la urma fituica în buzunar . am închis caietul de teza si am început sa scriu pe o foaie scoasa din geanta. Suntem atât de legati între noi.. Si nu e asa. desfigurat. Dupa plecarea lui Toivinovici. Despartirea ne alunga bucuriile. în ultimele saptamâni de scoala.. epuizat. * Notita din 2 iunie. în ora de chimie. Ceea ce. Se dezmorteste când striga absentii. transcrie de trei ori problema. se zapaceste. Când intra Toivinovici. ca vor aduce. Iata ceea ce se petrece în sufletele noastre. îi tremura glasul. nu vorbesc si stau pe gânduri. putin câte putin. cincisprezece ori fiecare lectie. Cred ca citeste de zece. Fanica înlemneste cu ochii la el. înainte cu câteva zile de teza. se chinu-ie pâna ce Toivinovici citeste problemele sau enunta subiectele de teza.unde s-a adunat un teanc întreg. Se emotioneaza ca în fata inspectorului. ca sa-l întarât pe Vanciu si sa ma razbun ca zâmbea întotdeauna când eram la tabla. Pe trimestrul întâi. Ne aratam multumiti si râdem. Când suna clopotul si nu si-a sfârsit lucrarea. dar în suflete pastram toti un început de nostalgie. sigur de ignoranta mea. în ajun. multi dintre noi par veseli si zgomotosi. când s-a scuzat ca nu are carnetul de note. Ajunge la liceu slabit. pierde pofta de mâncare. Se face rosu. si se uita uimit. totusi. si vorbim. în tot timpul orei a scris 18 . pentru zgârcenia lui Fanica. de ce scriu si cum am curajul sa scriu. dezgustati de scoala. nerabdator. iar eu din trigonometrie nu cunosc decât cazurile de rezolvare a triunghiurilor dreptunghe. E drept. se framânta în banca. varsa calimara.A început sa ma necajeasca faptul ca nu puteam face nimic. în acelasi timp. Scriam ca sa ma vada Vanciu si sa se supere ca nu stie ce scriu. si o uita de cum e chemat la tabla.

Sylvia e o frumoasa si veche "simpatie" de a lui Dinu. Am toate simptomele: urâtenie. perfid. renuntând. cu dispret.. Robert. afirma Dinu. Cunoaste cele mai abile formule de introducere când trebuie sa ceara scuze profesorilor. ma consoleaza: . . Dinu. .. miopie precoce si desfiguratoare. urmaresc cu ochii fetele si doamnele. Mi-a marturisit într-o noapte ca geniile sunt nefericite. fireste. Robert purta pantaloni albi si pantofi cu funda.Nu-mi plac picioarele. Jean Victor Robert .despre care fetele spun ca e "dragut si ironic" . Robert ofteaza pentru ca e geniu..Si apoi.. haina deschisa. Robert a oftat si Dinu mi-a oferit tigari. Robert. închei analiza Sylviei cu o întrebare stupida. afara de chimie si matematica. o blonda bacalaureata din Târgoviste. Dinu afecteaza ca idila lor e distractiva: . concluziile sunt partile lui cele mai bune. însa. apoi. .. . Don Juan si paradoxal. Baietii îl îndragesc. fara sepci si fara palarii. preocupari erudite. de doua ori pe an: la Sfântul Dumitru si a treia zi de Pasti. cu ton de specialist încercat. Pe bulevard. eu sunt "doctorul". însa. la arbitrajul meu. Sylvia a fost fermecata de Robert. De câteva luni. Aceasta pentru ca e tot atât de frumos ca el si . .."literatura" în jurul subiectului ca sa umple pagini si sa convinga pe Toivinovici ca a învatat. Dinu e banuitor si nedrept. Amândoi. Fanica poarta în permanenta piramidoane în buzunarul de sus al tunicii. .. glasuieste Robert. sa ne odihnim. ÎNTRE DONJUANI Asta-seara au venit la mine Robert si cu Dinu si au hotarât sa ne plimbam în Cismigiu.. care e geniu. Rivalitatea lor s-a accentuat la o nunta. Se îndoieste de Robert. a sfârsit prin a darui lui Dinu un trandafir de la pieptul rochii.Frumos corp.Ti se pare? întreaba.Fiecare cu ursita lui.De ce? Robert m-a mângâiat. 19 . cordon de antilopa si tabachera de argint. Dinu pastreaza trandafirul într-un sipet cu scrisori si flacoane colorate. .cauta sa se vadeasca cinic. Eu mi-amîncheiat tunica si am coborât în strada.. . Dar Robert zâmbeste genial de câte ori aude de întâmplarea aceasta. Dinu . Râde în toate orele. . Fiecare se trudeste sa para mai îndraznet. Dinu se înroseste în întuneric. Hotarasc.Tu nu pricepi asta.care se socoteste geniu . pentru ca nu sunt expuse "literar". Sylvia a fost totdeauna o fata vulgara. Nimeni nu stie.. De obicei. de ce i se spune "Cocos". blând si imens. Prevestind furtuna. IV. Pentru Robert. pentru ca e inteligent si sperios.Hai mai bine dupa fete. doctore.S-a urâtit groaznic în ultimul timp.Copilarii.desi zvoneste peste tot ca nu se teme de Robert – îl necajeste concurenta. pe care îl întâlnea în aceeasi familie.Ai mai vazut-o pe Sylvia? Ataca Robert. când partenera lui Robert.îsi tine dreapta la frunte de câte ori e nevoit sa stea pe scaun.

. cu declaratiile. . Când Robert vorbeste despre viata si despre "iubire".. . constatai eu.Sa te îmbeti în aroma trupurilor suave. fara femeie.. doctore?. ma Robert.. Robert se dezgolise.Ai avut tu vreo fecioara? .. ma prefacui eu necajit. .. .. Dinu e mai zgârcit în confesiuni. continua Robert cu ochii în coroana teiului. de a o calca în picioare. profund. voluptatea de a stapâni femeia. . spune ca el seamana cu Anatole France: sceptic si epicureu.Care potir? ma prefacui a nu pricepe eu. si Robert se asaza. Am spus "paturi feciorelnice". Dinu asculta. . Ma magulea perspectiva de a se vorbi despre mine.Nu-s fantezii.. . Robert. . fara aventuri. Robert devine absent si imagineaza. .Ce nefericit esti tu. Stiu ce are sa se petreaca. cu filologia ta. a noptii de vara si a muzicii militare. însa. umil. pâna la urma. sa te culci în paturi albe.Eu gasesc propunerea compromitatoare.Dar nu sunt nefericit deloc. Dinu fumeaza visator.Sa nu cunosti atâtea voluptati ale vârstei. sa pasesti pe sub alei.. Sentimental înfrigurat. soptite cu ochi înlacra-mati. Si vor începe acele insipide marturisiri.. suntem siguri ca nu i-a scris. paie peste foc.. si eu si Dinu. 20 . modest. . Eu astept. . Din pricina celor saptesprezece ani. De câte ori nu stie ce sa raspunda.. cei doi vor deveni melancolici. . fericit ca nu iam acceptat-o.. brat la brat cu sclava ta. Robert nu ma privea.. e fecund si obsedant. Ma uitam la Dinu si ma întrebam de ce nu ataca. vorbi prezumtios Robert. asteptând revansa. ca în drame. Dinu. iubite. ritma Robert. Noi toti cautam aceasta..Uite ca traiesc. ..Daca nu vorbesti clar. în noaptea aceasta eram hotarât sa lupt... Ochii se închid. . unor prieteni dezarmati si receptivi.. ofteaza: nu-l pricepem.Nu-i vorba de filologie. ritmeaza frazele. Robert se pregateste sa ofteze. pâna când o sa-ti rabdam noi fanteziile? ... feciorelnice. ci de fecioare.Nici asta nu pricepi. .. draga.. Va pieri rivalitatea.Bine. .. lovindu-i potirul plin al dragostei..Zadarnic te ascunzi.Nu ma pricepeti.Cum poti trai tu fara iubire.. . e reala realitate.Ma plictiseste. Dinu izbucni. doctore.Ia lasa-ma. îsi imagineaza un suflet torturat si satanic.Ce numesti tu "feciorelnic"? intervenii si eu.Ce-ti spune? . "Ironia" lui Dinu putea fi atâtata.Si asta numesti tu viata. Amândoi. împotriva unei discutii ce ameninta sa ajunga spovedanie. tinerete?..Femeia. . si cautam sa alimentam discutia si s-o prelungim cât mai mult.. . presimtind primejdia de a-l asculta pe Robert psalmodiind un sfert de ceas.N-am spus ca am avut fecioare.. Dar acum era o primejdie. doctore.Stii ca mi-a scris Maria. . Robert e nefericit ca noi nu îl pricepem. Nimeni nu o cunoaste..

.. casatorita si bogata. alta ca. prietenilor. întelegând inevitabilul. despre cele ce banuiesc ca se petrec înlauntrul sufletului meu. Ascultasem aventura aceasta si notasem o suma de versiuni. Eu nu spuneam nimic. tot prima lui femeie avea odata parul negru.cred altfel. Atunci.Cum. sau era roscata. vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el.se întorcea odata de la scoala. Pe mine ma supara confesiunile. Si cu toate acestea. Sunt o slabiciune. sa auda si Robert. Una din ele marturisea ca prima femeie era roscata. nimanui.. si ce par au. si Dinu le urmareste cu ochii. de pilda. mi s-ar spune ca "pozez". cu privirile în tei. singur. Robert se culca iar pe banca. precum si varietati de versiuni. început de vara. avea parul negru-corb. Ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. Am ajuns un foarte bun observator.I-am spus ca n-o mai iubesc. dimpotriva. Robert se hotarî si se întoarse spre mine. Asa. Nu vreau sa sucomb melancoliei si sa le marturisesc si eu mai mult sau mai putin realizate idile de vilegiatura. însa. era casatorita si foarte bogata. si eu încerc la rastimpuri nevoia de a-mi deschide sufletul. îl simteam pe Dinu nelinistit. Fiecare încearca sa apara în fata celuilalt mai original: sa-l faca sa-l admire sau sa-l compatimeasca. "Poza" înseamna pentru baieti tot ceea ce se deosebeste de ei. saptesprezece femei. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor. Trebuie sa izbândesti sau sa fii înfrânt.Parea numai. . tunica croita pe solduri . 21 .dupa acele prea putine lucruri pe care le stiu . foarte luxos învestmântata.. Ma simt si eu tulburat. dar nu mai mi-aduc aminte. raspunse prudent celalalt. A urmat dupa aceasta o pauza. cu ispite. versiunile primei femei ma interesau. Prietenii si-au facut parerea lor despre mine: doctor. Când. Mie mi s-au destainuit foarte multi prieteni. El . da: ma intereseaza. ataca prin surprindere Dinu. buze rosii. Daca m-as dezvalui. Dinu începu pe un ton degajat. Ba mi-o spusese. Nu e genul meu. baiat frumos. . dintr-un gang iesi o servitoare stânjenita si-l apuca de mâna. Gândeste.Nu te-am vazut niciodata cu femei pe strada. iar în pat o fata cu parul aramiu. dar lupt. . Si apoi. . Desigur ca era ispitit sa se destainuiasca. Si nu vorbesc niciodata. Stiam si cum le cheama.era în clasa a treia.. Nici nu avu timp sa-si dea seama ce face.Da.Am auzit-o de mult. Muzica a încetat. în dormitor era un pat. Trec perechi pe sub alei. Dinu avusese. trebuie sa ramâi singur. îl întrebai pe Dinu care a fost prima lui femeie. Eu ochii cum Robert se asaza la pânda. Pot recunoaste repede pe cei chinuiti de aceasta nevoie launtrica. ochii negri. Dar ma înfrâng. îndeosebi. Circula si subspecii. când se trezi într-un dormitor.Eu na umblu cu amantele mele pe strada. .. înca nu ti-am spus? se ridica fericit. Chiar cel mai bun prieten e un dusman în ceasurile grele. Dar atunci..Fata? iscodi curios Robert. si alte multe amanunte. Pentru ca existau felurite si nostime versiuni. Pentru ca destainuirile nu sunt sincere. Nu numai atât. . Dar. pâna acum. era vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el. Iar eu nu ma pot destainui prietenilor. fara veste. sau locuia pe o strada cu el etc. Eu nu înteleg cum un barbat poate avea nevoie de sprijinul altuia. Eu ... si de nenumarate ori..

picioarele lungi. doctore.. Sunt cel mai natâng dintre toti. Citeste romanul. . Eu am înteles de ce nu sunt multumit. Pentru ca nu "mi-am deschis sufletul" prietern\'or. fara exceptie. si slabiciunea sufletului meu. Am s. Daca luptele se dau chiar în banca lui. Si nici nu mi-e somn. chiar si de durere. . Eu nu ma îndrept scriindu-le în caiet. cu care sa ma plimb prin parc.? Dar toate acestea sunt lucruri triste si stupide. mâinile lungi. UN PRIETEN Prietenul meu Marcu e înalt. si ruina vointei mele. e aproape de tine. Vine în fiecare dimineata cu romanul în ghiozdan si-l citeste linistit. si lipsit de vointa? Nu visez si eu fecioare blonde. Si nici nu pot citi. Sunt si eu ca toti ceilalti. Cautam durerea trupului. îl mai striga si "Marcala". "Tandarica". altminteri.Eu stiu ce se petrece cu mine: sunt un sentimental. în fund. V. Ar trebui sa fac altceva. Ceea ce înseamna ca sunt imbecil.Ai citit Pacat? îl întreba Robert. Marcu nu se supara nici de o porecla. îi spune câteodata vreun vecin: Marcule. în loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. 22 . uscat. îsi îndeasa degetele în urechi si citeste. Vreau sa fiu sincer. Mi-e cald.. pentru ca Marcu crede ca profesorii sunt. Vreau adevarul. Mai mult. Sta în banca din fund si citeste romane frantuzesti. cu mâinile încrucisate pe piept. Daca baietii sar pe banci. muzica militara de pe malul celalalt al lacului. Acum. Nu mi-e somn. încât nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta.. Sunt sentimental ca orice alt adolescent. Sunt atât de natâng. Acum. se muta în alta banca si citeste. Si nici nu le pot scrie. ca toti ceilalti. Zadarnic încerc sa ma ascund.Nu ti se pare. Atunci îsi reazema cartea de spinarea colegului din fata. timp de cinci minute. Si eu. nerozi. Daca e zgomot. Sunt caraghioase. orisicât m-as ascunde. Citeste si când profesorii se gasesc în clasa.. când scriu. sub luna. Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab. Citeste si când explica profesorii. Dar am raspuns naiv: ..De unde vrei tu sa cunoasca prima femeie a lui Dinu Pacatul lui Caragiale? S-a auzit. Baietii îl cred prost si îi spun. N-am nici un motiv sa fiu întristat. sau pe lac. se încrunta si citeste. din pricina lungimii nasului. ca aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale? Mie mi se pare ca "aduce" îndestul. Pentru ca îmi pierd timpul ratacind prin Cismigiu si mi-l pierd acum visând Margarete iluminate.. nici de cealalta. într-o luntre alba? Nu ma visez savârsind fapte eroice si culegând laurii o data cu sarutarile frumoaselor necunoscute care. Ar trebui sa-mi caut frânghia si sa ma biciuiesc. si pustiul mintii mele. Pentru ca sunt imbecil.Nu-mi mai aduc aminte. Si nu sunt multumit. pâna la capat. iar pentru ca e evreu. nu se mai aude nici un tramvai electric pe bulevard. Pentru ca. iar explicatiile lor vatamatoare unui creier sanatos... cu ochii înaltati spre cer. cu ochii mari si bulbucati. n-as fi acum întristat. Zadarnic ma minteam. parul cret. Am plecat târziu din Cismigiu. Sunt dezgustat de tot. Si scriu aici.. eu nevoie de prieteni. .

sau îi sufla vecinul. Se intereseaza de lectia din ziua aceea. Dar mi-am dat repede seama ca ma înselasem. ca te-a strigat. Lucrul acesta a silit pe baieti sa-l clasifice drept un iremediabil prost. Stie ca în orice caz va lua "insuficient". raspunde linistit: . strig eu. nu se tulbura. când nu mai e silit sa-si spuna lectia. nu poate Marcu scoate ceva mai mult la lectie decât bâlbâiala lui ignoranta sau tacerea si mai ignoranta. . . îi pune mâna pe umar. Pentru ca stiu ca Marcu. Fara veste.Iesi. dupa atâta lectura. Malureanu Marcu. si Noisil îl elimina pe trei zile. Unii. Ne-am facut prieteni când ne-am întors într-o seara de la liceu împreuna.Adica sunt ascultati vecinii lui de catalog. iar el îi lua apararea. . luându-i apararea. cu mâinile încrucisate. Un baiat îl înghionteste: . Explica fazele razboiului de o suta de ani si se plimba de la un capat la altul al clasei. Citeam numai Bal-zac. îl stiam pâna atunci cum îl stiau si ceilalti. .Nu se face lectura la ora de istorie. nu se da în laturi. Marcu. ne-a marturisit ca cei de acasa n-au aflat nimic. ca numai -datorita lui am putut sfârsi Les Miserables. în banca. vorbeste foarte frumos si foarte original. poti sa-mi scrii formula dezvoltata a acidului pen-tafosforic? . Si Marcu se opreste lânga tabla. se întreaba cum.. Le turuie gura si umplu tabla cu formule.Nu stiu.Cartea s-o daruiti bibliotecii liceului. Pare calm si nu se gândeste la cele ce s-ar întâmpla de va avea nenorocul sa-l prinda. Marcule.Nu stiu. Când. care au "tocit" toata saptamâna. izbindu-se cu mâinile lungi de pupitre. Se întoarce zâmbind.Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Noisil. Stii ce-am spus pâna acum? Marcu nu stia nimic. pentru ca el pleca dimineata cu ghiozdanul si citea romane în Cismigiu pâna auzea sunând fabricile. îl zareste pe Marcu citind cu patima volumul I din Rosu si negru.La teze copiaza.La loc. domnule. pe care i-l împrumutasem eu. . Când iese la tabla. .Dar prepararea în industrie a acidului sulfuric o stii? . Marcu. El era entuziasmat de Balzac si m-a convertit si pe mine. Iar eu îmi aminteam cu durere ca era cartea mea. domnule. Am început sa ne împrumutam carti. se înroseste si spune banalitati sau se bâlbâie.Destul. . pentru ca romanul trebuie citit. Cere câteodata si lamuriri.Nu stiu. tot ce ne cadea în mâna. domnule. Toivinovici întreaba pe primii doi. Daca poate sa-l "duca" pe profesor. sau nu spune nimic. .Pentru ca dispretuieste scoala si profesorii. se supara pe vecini: De ce mi-ati închis cartea? Odata l-a prins Noisil citind în timpul orei. Numai sa nu-l tina mult timp la lectie. mai cu scrupule în clasificari. hotarî Noisil. se asteapta sa-l asculte la chimie. Când îi vine landul si Toivinovici îl întreaba. Marcu îsi ridica necajit de pe carte ochii bulbucati. 23 . . adresându-se cestorului. Când a venit Marcu iar la scoala. Ionescu Stelian. Profesorii îl cred neghiob si incult. însa.Ionescu Corneliu. Eu osândeam romanul lui Mar-gueritte La garconne. Scoate cartea sau fituicile..

pentru ca a suferit de otita. Când l-am întrebat de unde stie aceasta. îndeosebi pe Furtuneanu. ei raspund ca toate acestea sunt vorbe. Marcu spunea ca sunt foarte interesante. Venea la scoala cu brosuri de propaganda socialista. uitând ca are strânse legaturi cu un alt evreu. cu deosebire aristocratii care pomenesc de primejdiosul "iad bolsevic". dar îl dispretuiesc toti. însa. dar nu prea. Venise cu tatal lui si tatal spuse directorului ca. De aceea nu poate orisicine sta de vorba cu el. amanuntelor si curiozitatilor balzaciene. sa necajeasca pe aristocrati. Trebuia sa ne tundem toti. si toti am respectat ordinul. fie chiar nedreapta. el trece de cealalta parte. Furtuneanu îl numeste "evreu distructiv". ci dimpotriva. Daca cineva spune aristocratilor ca anarhistii si comunistii nu se pot împaca. Am raspândit amândoi pe Balzac în clasa. în care scria ca elevul Furtuneanu Petre nu poate fi tuns. E bine. îsi trece degetele raschirate prin parul cârliontat si nu-si mai gaseste locul. ne marturisea îndo-indu-se: . Nu îl urasc. .. Lazimir. La noi în clasa nu sunt decât doi.L-am "turbat"! De câte ori izbuteste sa "turbeze" pe vreunul. cu \ care joaca saptamânal pocher. cu cartulii de Engels si Kautsky. se declara ucenic fatis al lui Kropotkin si Bakunin. cu Capitalul lui Marx. Când epuizam stocul. Marcu încredinteaza pe feciorii de mosieri ca în putin timp li se vor expropria din nou mosiile. Marcu e multumit. baiat bogat. dar baietii . si poate nu gresesc gândind ca însasi tinta discutiilor e sa supere baietii. Iar directorul s-a resemnat si a acceptat "biletul de motivare". între baieti. numai atunci ma supar. Cred ca lucrul acesta îi face placere lui Marcu. Baietii îl numesc comunist. Când se deschide vreo discutie generala în clasa. cu scoartele rosii: L \'unique al lui Stirner si un volum gros de Kropotkin. Când banuia ironia. Furtuneanu suferise de otita cu un an mai înainte. dar ca nu se arata. La fiecare fraza pe care o rosteste. daca i se tunde baiatul. si Marcu nu se supara.Drept sa va spun. Cei câtiva care uitasera j au fost trimisi sa se tunda în timpul orelor. Pe mine nu ma supara faptul acesta. Marcu mi-a raspuns ca toate sunt scornite de el. în realitate. A spus numai ca e interesant si ne-a explicat. teoriile anarhiste. si când intervin aristocratii. nu l-am gasit pe L \'enfant maudii genial. ca sa se mai supere putin si feciorii de mosieri. dar Marcu spune ca sunt peste masura de multi.Ajunseseram eruditi în Comedia umana si ne întreceam unul pe altul în cunoasterea personajelor. si-l retrage din liceu.informati de el au aflat ca volumele sunt anarhiste si l-au privit cu teama. el gaseste motive sa se îndoiasca. Unul dintre primii adepti a fost Robert. îl socotesc foarte original. Numai Furtuneanu venise cu aceleasi plete negre. Aristocratii sustin ca el e adept permanent al anarhismului si al comunismului. Daca vrea. Nu poate orisicine sta de vorba cu Marcu. Furtuneanu nu-l poate suferi de când Marcu s-a aratat "nepoliticos" fata de el. pentru ca el i-a silit sa-l numeasca astfel. spre marea lor bucurie.. cu i cel putin numarul 3. când l-am rugat. îl chinuiam dându-i sa citeasca cele mai proaste romane. porneam prin librarii si prin anticarii sa ni-l împrospatam. Sfârseste întotdeauna prin a "turba" pe aristocrati.care i se par îndoielnice -. dar 24 . Numai când gramadesc argumente peste argumente si Marcu nu le ia în seama pentru lucruri de nimic . Marcu n-a marturisit niciodata serios ca e adept al anarhismului. în care nu patrunsese masina de doi ani. anarhist. de frica. Odata a adus în geanta doua carti frantuzesti. Si Robert le gasea admirabile.

. tuns cum as fi. Când. el se îndoieste cu o rara scrupulozitate numai de argumentele potrivnice. zadarnic încerc sa-mi sfârsesc capitolele din Felix le Dantec. nici n-ar avea motiv sa-l admire. sau cuvinte patimase pe care nu le voi rosti niciodata. însa. însa. Azi-dimineata.Te rog sa nu-ti permiti cuvinte pe care nu ti le permit eu mai întâi.Furtuneanu a ramas cu parul mare. dar atât de tare. n-am fost la tara niciodata. Era foarte rosu si scuipa prin cavitatile celor doi dinti cazuti din fata..Sa-l tina ma-sa în vata. din mansarda mea cu ferestrele deschise.. * Azi am citit cartea lui Ionel Teodoreanu: Ulita copilariei si am plâns. Baietii râsera. marturisiri sub plina luna. Mam închipuit frumos. Eu n-am fost la "tara" niciodata. e drept. Dar pe mine m-a mirat faptul.. Am fost toata ziua îndragostit de Sonia. la iatacuri luxoase. în serile de vara hoinaresc pe strazi. Mi-a marturisit mai târziu multumirea ce o încercase. Am întrebat-o. si nu l-am putut explica. Râsetele au împiedicat pe Furtuneanu sa continue. si numaidecât ar reveni otita. Te rog sa fii cuviincios. Si i s-a mai întâmplat lui deseori în clasa sa nu poata raspunde decât cu rezultatele altora. . De aceea. la izvoare. Poate se intimideaza în fata celorlalti baieti sau poate socoteste nimerit sa nu li se descopere. M-am închipuit la Medeleni. De altfel. el le afirma foarte sigur. în ce priveste probele sale. Baietii s-au revoltat si apoi s-au resemnat. Numai în discutiile noastre se arata asa cum e. Poate nu-si da seama ca în asemenea prilejuri e.. în fata profesorilor si a colegilor. pentru ca nu-l cunoaste. dudui si idile în vacanta Pastelui. sustine o teza sau combate alta. ca sa nu ma zareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramând. In serile de vara. l-a facut lipsit de buna crestere si a încheiat formidabil: Sa nu-mi mai întânzi mâna pe strada! Marcu era suficient de rosu. Cred ca am avut chiar mai mult succes decât Stefanei. . ca directorul. cântând Sheherezade. Si când apune soarele primavara. dar parea linistit. M-am spalat repede cu apa rece pe fata. ca se îndoieste de toate. pentru ca izbutise sa-l faca pe Furtuneanu sa scuipe si sa se rasteasca un sfert de ceas. pe sub salcâmi si visez idile rustice. Mi25 . Nu mi-a fost rusine: am plâns. Dirigintele însa a cerut explicatii. Zadarnic ma prefac: sunt trist. Si de atunci nu-l poate suferi Furtuneanu pe Marcu. Eu.în urma otitei racesc foarte usor.Vezi ca te îneci. Te rog sa-ti dai osteneala sa fii bine crescut. cu Sonia alaturi. I-am cercetat mult timp în oglinda si m-am întrebat daca ma va placea Sonia. Poate ca îl intimideaza clasa si profesorul. mi s-au ivit înca doi cosi. completa confidential Marcu catre vecinul lui de banca. Marcu nu-i decât rareori original. când Marcu n-a stiut sa analizeze împarat si proletar decât întemeindu-se pe critica lui Gherea.. i-a raspuns linistit Marcu.foarte putin sceptic. . L-a insultat. Marcu îmi spunea ca nu crede în nimic. . în clasa. interesant si glorios. Si Sonia mi-a raspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult decât numarul cosilor de pe frunte. încât a auzit si Trollo. daca n-ai crestere de acasa. si Furtuneanu le-a dat. Dar dupa sfârsitul orei a venit în banca la Marcu si i-a vorbit un sfert de ceas. eu visez la livezi si la crângurile înflorite. E suficient sa trec printr-un curent.

numai pentru ca EU Am fost lipsit de bani si de trup frumos. care n-au avut niciodata ciorapi si purtau rochite de stamba. care nu stie ce vrea.e sufletul schimbat. Iar astazi am citit Ulita copilariei si-am plâns. Eu îmi simteam carnea tremurând si ma loveam. fumeaza si saruta zarzari înfloriti. Eu mi-am muscat buzele. .tutun.. Am plâns. spune-i sa-mi trimita adresa. cu ochii lacramând de miopie. din Moldova ei. adormeam tremurând de frig si ma jucam cu fetele cizmarului de alaturi. Spune-i sa vina sa-mi daruiasca trei cuvinte de mângâiere. dar daca exista Sonia. pentru ca nu stiam cine sunt.. Spune-i ca nu cer altceva decât sa ma mângâie si sa nu se înspaimânte de mine. Am uitat toate acestea? Am uitat romanul meu? Mi-am uitat sufletul. De multe ori m-am întrebat ce am eu în serile de vara.. care calaresc. ori m-am vârât în camari cu hârtoage. ca Robert si ca Dinu. 26 . pe care-l cautam zi si noapte? Unde îmi era hotarârea mea de a ma arata lumii asa cum sunt. Am plâns. Si mi-am spus: Ulita copilariei e o caramela buna pentru baietii slabi de înger. pentru ca eram sarac si nu puteam face ce faceau ceilalti. Eu le-am visat numai. Eu n-am avut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosia mea. constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei? Unde îmi e dorinta crunta de a ma gasi si a ma poseda în întregime. Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea...Zadarnic. E o carte cu papusi luxoase. spune-i ca un baiat urât. pentru ca Stefanei a cunoscut "cel din urma basm"? Am uitat ca-mi spargeam dintii de furie si de invidie si ca mi-am fagaduit naprasnic ca voi ajunge cât mai curând cineva si ca atunci voi desface salbatic pulpele celor mai frumoase femei. Eu n-am sarutat niciodata zarzari înfloriti. Iar daca Sonia nu vrea sa plece de acolo. Eu am ramas tot trist si tot îndragostit de Sonia. Iarta-ma. E buna pentru copiii de boieri.. Dar n-am gasit raspuns. numai pentru ca eu. Când eram mic. si de vrerile mele?. iar eu sting lampa si visez. care se zbate dornica de ceea ce imbecilii din jurul meu ignoreaza pâna si cu numele? Am plâns. am îndurat ani de-a rândul chinurile carnii. pentru ca eu am sa-mi vând cartile lui Felix Le Dantec si am sa ma duc sa ma mângâie Sonia. EU. Iar eu numai am\'visat dudui si m-am jucat înainte cu fetele cizmarului. care sufera necunoscut de nimeni. Am râs de mine. cu poze si cu idile. e trist din pricina ochilor ei. si de obraji frumosi? Am uitat si am plâns pe foile unei carti din Cultura Nationala? Am sfârsit Ulita copilariei înainte de a sfârsi La lutte universelle a lui Dantec? Si nu mi-e rusine de mine însumi?. si mintea.. pentru ca eu n-am simtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia. Eu ma întrebam si ma chinuiam sa raspund si ma ofileam negasind raspunsuri. daca plâng. dar am pus apoi cartea în raft si am râs. cu trupul chinuit de seva adolescentei si cu sufletul înfrigurat de asteptarea adevarului... Ionel Teodoreanu. pentru ca un adolescent bogat. care cânta Shehere-zade la pian? Mi-am recunoscut eu generatia în fericitii de la Medeleni? Mi-am pierdut eu vacantele pentru ochii Soniei. frumos si cu parul castaniu s-a îndragostit de o boieroaica poftitoare de. si de ochi frumosi. pentru ca eram înca sentimental si visator.

Trei corigente însemna o repetenta aproape sigura. la sinucidere.. descult. barbat trupes.E un criminal.. e drept. lasati-ma sa mor!. Dar pentru ca rusinea trebuia. Ajunsesem vestit în fulgerarea cu care prindeam mingea si o repe-zeam în genunchiul celui din careu. .. mam gândit serios. germana si româna.VI. Scapam numai prin nepriceperea celui ce lovea. Dupa un sfert de ceas. zbatânduma: . Sub*propozitiile. eram emotionat. pe neasteptate. Ma închipuiam mort. GERMANA în clasa I am ramas corigent la franceza.cu litere "nemtesti" . De germana ma îngrozeam.Magarule!. Zaream prietenii uluiti. luptând cu prietenii ce voiau sa ma pastreze vietii.. Mai apoi.Was haben sie heute? M-a înfricosat preludiul acesta sase ani. La început. .Drumul? 27 . strigau: . Când am aflat vestea. chinurile si moartea. socotii ca este o datorie patriotica sa nu învat limba dusmanilor mei.o propozitie întreaga... mergeam cu gândul si mai departe. colegii bucurându-se în ascuns de acest eveniment inedit si auzeam plânsul mamei. ca prietenii sa ma surprinda chiar în clipa când voiam sa înghit pastila. Asa se raspunde? .. îmi petreceam dupa-amiezile pe un maidan. bâigui eu. mai neglijent si mai rautacios din clasa. De câte ori sa-ti spun? Was haben sie heute? . Doua lucruri se împotriveau. Aici. Se vorbea chiar de intrarea mea în echipa liceului. LUN I 8-9. spalata printr-un act de curaj. maior în rezerva si profesor de germana. fiind mort. oricum.. trebuia sa raspund mai întotdeauna: .Das Haus! .Iesi la lectie. eram cel mai lenes. întristându-ma. Ma înspaimântau.Se raspunde cu o propozitie întreaga. .. Venise de pe front cu o tunica ofitereasca si izbutea sa ne faca sa uitam "lectia" numai cu o privire. . Nu stiam eu prea bine cum puteam sa capat pastile din acelea cu care se ucid oamenii nefericiti. când ma aflam în careu. Daca vedeam prea bine genunchiul adversarului.Asa se raspunde? . Iar eu regretam ca. Auzeam chiar cum strigam. însa. Acestia nu sunt corigenti la germana.Nu. miop. Si eram miop. Mai întâi. închipuindu-mi toate acestea. e un criminal!.. ma trudeam sa gasesc un mijloc. Unde e caietul? în caiet se aflau transcrise . însa. m-am linistit. Dintr-o nelamurita dorinta. un sfert de ceas. uitam tot.Haben sie heute: Das Haus! . jucând oina. constatai eu. cu pastila între dinti. socotindu-ma persecutat de Faradopol. la groapa mea. apoi nu mai aveam nici data timp sa vad mingea. Nu ajunsese înca director. privirile si proportiile profesorului de germana. Cum sunt în banca I. Ma închipuiam disperat. M-am asezat pe o banca si priveam rândurile de fericiti ce ocupau bulevardul. nu mai puteam sa-mi arat multumirea printrun zâmbet. înadusit.. lacramam.. Baietii. dar aceasta nu-mi stânjenea planurile. .câteva duzini de cuvinte pe care trebuia sa le învatam. începu sa ma stapâneasca teama de profesor..?. nu.

.Dar de ce te persecuta numai pe tine? ..A sti! .Ai tu bani? . dar învata la scoala evanghelica si.Schutnf? ezitam eu. pentru ca asista si mama.Nu... De atunci. la Conservator. Mai bine mâncam înghetata.Cum face subjonctivul pasiv..Weg! -Articolul. .Zi-l tot.Micule.Cât sa-i spunem ca costa un caiet? .Si daca nu-mi da? Sami era banuitor si destept. sm.Stiu ca începe cu s. glasul rasuna formidabil în fiecare dimineata si... asigurând-o ca am sa promovez la toamna. profesorul a ajuns director....Der Weg? -Das!. . Furtuna a trecut cu greu. .S.. gewusten.Wissen. M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa. .sa vedeti. nu învatasem nimic. spunând ca sunt "persecutat".Wissen.La loc.. Ne-am înteles sa-mi împart vacanta în doua: pâna în august voi fi liber. vioara..Der Schmuck!.îmi ramân si mie douazeci de bani. O vestisera cinci prieteni. Nu avea decât saisprezece ani.. Când începea ceasul lectiei. Sami se arata sever. jermana îi dificila.Spune-i mamei ca-mi trebuie un caiet. Asa. . . . .Cincizeci de bani. dupa aceea voi învata cu un meditator.. raf? . Mama pleaca la bunica. boule. Spuneam asta si la mama. Scapasem. Sami: astazi nu facem lectie.. ... citea pe Nick Winter. .. Eu ma aparam. Pâna în septembrie.Asculta-ma.Cum Schraf? Podoaba! . vor sa ma persecute. îmi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc prin cartoanele neamtului încartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate. magarule.Nu stiu. micule? . .Ss. Trei.. Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami... palmuieste elevii. . Fata i s-a mai înasprit.. . încercam eu sa-l îmbunez. magarule. Atunci ma ajuta: .. . . juca înca nasturi.Podoaba? . lasa ca îti dau mai bine marci. wust. .. germana ma obsedeaza. . -Mars!. . * Acum. când se înfurie..Cum merge. Mama stia.De ce vii târziu? Baiatul cu ghiozdanul încremeneste lânga usa. 28 . persoana a IlI-a plural? . sm. Dar au plecat nemtii si ministerul n-a mai cerut germana în clasa I gimnaziala...

si ma zbucium. Ochii îmi lacramau.Ai sa-ti arzi hainele. însa. . Atunci ma apuc sa învat cuvintele la germana. sfârseam întotdeauna cu "insuficient"..... Poate avem acelasi suflet. gândin-du-ma la Brand al lui Ibsen. de trei ori spre stânga. . Domnul director. Ma apropiai de soba. înainte de încheierea anului. . nataraule! îi multumi pentru sfat. Deodata. Magarule! Dar nu aveam pe unde iesi. îmi simtii capul smuls de trei ori spre dreapta. E cald. nu mai pot gândi la Brand. cu o privire umila si umeda. Nu se arata Brand. Nu stie nimeni aceasta. trebuia sa raspund eu. Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla. dar nu izbutesc sa-l evoc. pentru ca toti trebuie sa zâmbeasca de câte ori glumeste d-l director. Dar toate usile erau încuiate. Am sarit atunci pe fereastra. * în fiecare luni dimineata.Nu Gote: Goethe. .. ma plimb înfrigurat printre banci. durerosi.A sunat de iesire. pe unde ai intrat? întrebarea rasuna.Domnule. . Aceasta îmi da curaj^ Ma încrunt si ma socotesc Brand înfruntând furtunile. Ma trudesc cu pumnii la tâmple. Dar m-am întors. Dar nu stiam.. Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. -Unu. o data cu umbrela.Hai? Stiti voi pe Schiller? 29 . . . . eu mi-am uitat caietul acasa. Dar când e zgomot în clasa.Lebens Gote. Tremuram. rigid. pentru mine.. Ochii directorului se înflacarara. si m-am dus s-o iau. si mi se strânge inima. Îmi uitasem umbrela în clasa. tot n-o învatam. fascinat. de ce n-ai iesit? ... Anul acesta. la "îndreptare".Ce-i cu dumneata aici? . Când ma plimb printre banci. Nu vad decât niste munti acoperiti cu zapada. Nici Brand nu era înteles si nici eu nu sunt înteles de profesorul de germana.Am iesit.Ce stiti? -Schiller. ma pripeam. . ca o trâmbita. cu caietul si cartea. .umbrela. Nu aveam nici curajul nici puterea sa-i raspund. Când ma striga. cum se zbuciuma Fanica la chimie.Iesi!. Uitasem cine sunt si ce cautam în clasa cu un director si o umbrela.. va rog. Obrajii mi se înrosira de rusine si usturime... si domnul director fumeaza. ne cheama pe cei amenintati. nu e un om rau. în cancelarie. simt prea bine aceasta. . Si atunci tremur. Dar germana..Mie îmi spune numai "magarule" si nu m-a palmuit decât o singura data.Stiti voi pe Schiller? Noi zâmbim.Was haben sie heute? Fireste. Mam ascuns dupa usa. Ca sa simulez lectia învatata. mi-am exasperat profesorul.. dar eu trec prin clipe grele când nu se arata Brand. .Si. Ne potrivim.. Pasii domnului director s-au auzit. apaream palid.

îmi poruncii cu glas tare. baieti! Spuneam oricui voia sa ma asculte: . De data aceasta. Dupa un ceas si cincisprezece tigari. când vazui ca se face trei: hârtie. Trebuie sa-mi obisnuiesc creierul.. Dar ei nu au vrut sa înteleaga. -Magarilor!. Manânc. Am ramas corigent. Numai inocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar.Haide. entuziasmul. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Nu mi-e rusine.. Daca râdem prea mult. . am împartasit hotarârea mea. ma scol la doua. pentru ca citesc pâna noaptea târziu carti de stiinta.. sau. si mie îmi era somn. Vanciu ne-a spus: . CORIGENTA 10 iulie S-a sfârsit scoala. nici cu triunghiul lui Pascal. Pot sa-si îndrepte orice nota. Lucrez pâna la zece noaptea. pentru ca nu am vrut. . ma culc. ca Champollion dupa ce a descifrat hieroglifele. Unul dintre noi râde.. Câtiva ne ajutam de batista. sa vina peste trei zile la orele doua dupaamiaza. Eram entuziasmat si credeam. Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient". Îmi spusei: .Pâna mâine dau dracului trigonometria. începeam sa ma îndoiesc. în trei zile învat ce n-am învatat un an si scap. Raspoimâine ies Ia tabla cel dintâi si îl tâmpesc pe Vanciu... Hai? VII. si gândul lui e la via din judetul Prahova. M-am ridicat pe o banca si am strigat catre clasa: . S-a sfârsit masa si eu m-am urcat în mansarda. Iar eu sunt sigur ca am ramas corigent la matematica. Lucrez pâna mâine dimineata. d-l director ne daruieste fiecaruia media "suficient". Si citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtusi de putin legatura nici cu binomul lui Newton. pentru ca îi întreb din materia fiecarui trimestru. Acasa. Totul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat. tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie.Ma apuc sa învat la doua. nu am promovat. mâine pâna la prânz învat din algebra combinatiile. Spuneam: . pentru ca d-l director e serios. Astazi ispravesc trigonometria.în noaptea asta nu se doarme. pentru ca am vrut eu. Stiam de mult ca sunt cu desavârsire lipsit de vointa. la liceu. Ne asculta cum citim si cum traducem din manuale trucate.Nu ma pot apuca deodata de matematici. îmi înghiontesc vecinii. cum am ajuns.întelegem ca zâmbetele n-au fost de ajuns. nu se supara. Când ma parasea. Râsetele trebuiesc sa înceteze.Cei care vor sa-si îndrepte notele. Poimâine repet.. Prudent. In cea din urma lectie. Dar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar.. Dupa aceea ma culc si dorm patruzeci de ore în sir. creion. Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc. apoi repet operatia de doua ori. mai exact. 30 . se întuneca. d-l director e satisfacut. Dupa-masa sfârsesc algebra.Ia sa dati un extemporal. însa. nu-mi impun asta. Cald.

Prudent. îmi marturisii cu jumatate de glas. ca n-are sa-mi ajunga hârtia s. pentru ca asa se pune întotdeauna la centru. foarte interesanta trigonometria. socotita de profesori obtuza matematicei. Sa pun ceasul sa ma scoale la trei. Era unsprezece si un sfert când m-am suit din nou în mansarda. iar la centru pusei O. Arcul era AB=35°. . la sapte mi-a fost sete. brosurile. voi. la sapte jumatate am devenit melancolic auzind ciripitul paserilor. Tutuc reproducea un pasaj de d-l Bianu. Dar observai ca obtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade. ca s-a uscat cerneala în calimara. într-adevar. Dar de câte ori încercam sa citesc primul capitol. la sase jumatate am citit o revista. ori ca tabla de logaritmi nu e la îndemâna. revistele. la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul. Asta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e 3 supra radical din minus 2. Sanctuaires d\'Orient de Schure. ca gulerul de la camasa ma supara. mi-am spus. si eu ma gândeam ca peste o luna voi fi în Dumbrava Sibiului. . Pâna seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai îmi ramasesera o suta nouazeci si una. 31 .d. autorul afirma ca. bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc.la opt jumatate miam examinat fata în oglinda. când fu sa-l crestez cu doua diametre perpendiculare. a lui Iorga.cu toate ca nu era absoluta nevoie . la noua fara douazeci am luat niste însemnari psihologice pentru romanul meu. Si îmi închipuii ca am un arc de treizeci si cinci de grade si unii extremitatea arcului cu centrul cercului. cartea de trigonometrie a lui Spiru Haret i s-a parut delicioasa. Am început sa ma dezbrac. Al treilea cerc era mai reusit. Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul. la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame si m-am coborât sa manânc. .a. ca sami fac curaj. Aceasta. Lasa. îndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia: un volum din Auguste Comte. cu toata inteligenta dumi-sale. C. în pasajul acela. Erau foarte bine scrise si foarte limpede. cu un arc numai de treizeci si cinci de grade. la noua fara zece m-am hotarât sa ma odihnesc putin ca sa nu ma surmenez. descopeream ori ca creionul nu e destul de ascutit. Dupa masa am descifrat la pian foarte mult. fara convingere. Nu e prea devreme la trei? Hotarâi: ma scol la patru. Dar. B. III. Dar ma aflai citind prefata. iar cosinusul 2 supra radical din 3. luai în seama ca cercul sters cu creionul îmi atrage atentia. Apoi am citit trei pagini fara sa ma opresc. D. îmi spuneam eu. si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. Istoria literaturilor romanice.Haide. dar în mansarda era cald. Sa nu-mi obosesc ochii citind noaptea.Primele lectii nu sunt grele deloc. ca hârtia de pe masa e patata. ceea ce nu se mai întâmplase de câtiva ani. domnule! ma rastii eu catre mine însumi. ca praful de pe iconita n-a fost sters de la Duminica Tomii. ca nu mi-am asezat comod picioarele. la opt m-am socotit persecutat. si adunai tot ce-mi poruncii. ca fereastra scârtâie. Auzii ceasul trei si jumatate. Atunci mototolii hârtia si o zvârlii pe fereastra. la opt si un sfert am aprins lampa .Trebuie ca e. Asta nu-i bun! rostii eu. Sa începem cu liniile trigonometrice: sinusul si cosinusul.m. pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusul rece. Si desenai un cerc si-l împartii în patru si scrisei la fiece capat al diametrelor câte o litera mare: A. în care dl. iar la noua fara cinci am fost chemat la masa. fericit.

Am început sa ma ocarasc în gând cu glas tare.. am început sa citesc un capitol din cartea lui Iorga. . . D. . La opt si un sfert am început sa socotesc câte pagini mai aveam de citit si leam împartit la numarul orelor disponibile. Si m-am întors pe partea cealalta. Sunt foarte obosit.. De la patru ma lupt cu ea.Ei. Dupa ce m-am spalat si m-am îmbracat. Parea foarte multumit.A spus ca ne asculta foarte greu. foarte greu. Tatal ma privi mângâietor. sa sting lampa. Am destula vreme la vara sa învat cu sârg. Pacat de timpul pierdut cu scoala.Ei. Nu-i nimic de capul meu.Ia mai slabeste-ma. Dar m-a lovit lumina diminetii în ochi si m-am desteptat.. Am repetat socoteala de trei ori. .Nu sunt atât de naiv sa ma consum la sase cu matematica? în realitate nu era sase. Toate acestea. .Greu. si ce e daca am matematica? Matematica ma creeaza pe mine sau eu pe ea? Si iar am adormit.. N-am sa ajung niciodata nimic..Ce-mi pasa mie daca ma lasa corigent? Nu stiu eu cine sunt? Nu sunt eu? Aveam dreptate: eu eram.Când ma îndreptam spre masa... ci sapte fara cinci.Nu sunt decât un adolescent ca si toti ceilalti.. menite sa ma cutremure si sa ma îndragosteasca de trigonometrie. . si ce-are sa fie daca nu m-oi prezenta la examen? . Am desenat un cerc. de va ramâne Vanciu uluit. A început sa-mi para rau sa dormisem un ceas si jumatate mai mult decât trebuia. Si atunci nu 32 . si ce-are sa fie daca au sa râda toti de mine? îndoiala nu mai ma lasa sa împart cercul în patru si sa-i însemn extremitatile diametrelor A. si ce-are sa fie daca m-o lasa corigent? ..Merge? Merge? . m-am razgândit si am pus ceasul sa sune la cinci. i-am spus pe jumatate adormit. .Ei. Dar aceasta nu însemna nimic pentru Vanciu. Cred ca n-o fi atât de rau sa va asculte greu. ai matematica!. Dar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasat sa sune. pentru ca parea ca ma intereseaza foarte mult rezultatul exact.Mai plimba-te putin prin gradina si apoi mai citeste iar. Am sa învat patru ceasuri pe zi.. . si ce-mi pasa mie de Vanciu? Asa era: ce-mi pasa mie de Vanciu? . Zadarnic.Chiar e mai bine sa ma lase corigent. Atunci mi-a adus tata laptele si pe mine m-a gasit rasfoind înfrigurat logaritmii. . N-am vointa nici cât un clapon. C.Bre. .Ei. . Scoala-te! . Si ceasul a sunat la cinci. ca si cum ceasul ar fi fost de vina daca a sunat la cinci.. Am citit din Istoria literaturilor romanice pâna la opt. B.Ei.Are sa ma lase corigent. . Nu stiu ce-oi face.Au sa râda toti de mine.

zau timizi în bancile din fata. în nadejdea ascunsa ca vor fi primiti în grupul lor. fara îndoiala.. care sunt multi în liceul nostru. temeinic matematica. 33 . ordonati alfabetic. înca din iarna. înrosindu-se.. Baietii. Câtiva parinti se ase-. Trebuie sa învat. dupa acest al saptelea an de existenta a liceului nostru. s-a adus o catedra. . aplaudau si chicoteau pe sub banci. PREMIANTII Azi-dimineata s-au rânduit banci în curtea liceului. din fiind.. doamnelor si domnilor. îsi plecase capul ca sa auda poruncile domnului director. servitor paros. Unii se apropiau pe furis de masa si-si aruncau ochii pe cartile cu numele premiantilor.. minte! De fapt. E chiar foarte inteligenta hotarârea mea: sa învat la vara. îmbracati de sarbatoare. însa. La vara. la bodega din colt sau la curse. doamnelor si domnilor. pâna dupa miezul noptii. Altii îsi statorniceau astfel de relatii de la jocuri de carti.. mai seriosi si nerabdatori. odata. nici în clasa a VUI-a.mai bine zis .. Se întorceau.. crezuse cel dintâi. prelungite. Cel premiat. si iar în clasa a VlII-a? Trebuie sa învat. Un secretar aduse o coala scrisa cu numele premiantilor.Cum. voiti sa promovez iarasi superficial? Si la anul sa ramân iarasi corigent. Când li se adresau exclamari. Clasele a V-a si a Vi-a apreciau exagerat glumele celor din a Vil-a si a VIH-a. Când s-a coborât d-l director. . Am sa învat la vara. a fost rasplatita. si anul acesta. munca elevului.Nu-l ascultati.a acestui elev staruitor si inteligent. staruinta lui. Ceea ce era de asteptat.. ca întotdeauna. care nu si-a pierdut timpul. ci a profitat de luminile pe care i le-a daruit fara zgârcenie liceul nostru. comentând figurile profesorilor. pe catedra. si vestea se împrastia printre banci. câteva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii. Baietii cei mari din clasa a opta venisera cu palarii de pai si se simteau datori sa râda si sa dispretuiasca. multor "gentileti" la bufetul liceului. Arata "activitatea liceului. Sa spunem deci.. . Aceasta. Si ceea ce eu prorocisem. Mi-am strâns bucuros cartile si le-am înghesuit sub masuta cu reviste. Domnul director.ma va lasa corigent la anul. inteligenta si perseverenta . staruinta acestui elev. Apoi priveau cu totii pregatirile de lânga catedra si masa cu carti. Baietii se adunau grupuri. cu altii se începeau chiar comentarii. sfârsind prin îndemnuri. în taina. se prefacea ca nu crede. salutând. rosteste o cuvântare ocazionala.. numai pentru mine..la liceul nostru. cu fetele luminate. E foarte inteligent ceea ce fac. Turuiau binevoitor pe cei mici. Aceia erau privilegiatii. erau fericiti. profesorii. La zece si jumatate începu "serbarea". procentul de promovati si de premianti". Astfel. Unii aveau norocul sa fie întrebati. temeinic. "Balaurul". odata. Prietenia cu "cei mari" se datora. La rastimpuri. Stateau alaturi de cei din clasa a VUI-a si le sorbeau cuvintele. am vreme destula. zâmbind. matematica. VIII. profesorii întorceau capetele si îi priveau aspru. Am alergat jos si i-am vestit pe toti ca nu ma prezint la examen. ramân corigent. dupa fapta si rasplata.

Un secretar. striga.obez iluminat . . Directorul îi zâmbi dulceag. La patru. cu nasul rosu si fruntea îngusta.. va dau afara..Bradescu Mihail.. -Bravo! Bravo!. Parintii întorceau capetele. .Firanescule. un brun înalt si scofâlcit.. îsi luau fiecare bratul cu carti sau numai câte o carte si.Haideti. clasa a VIII-a reala. Grupurile de elita.a început. înainta timid. acoperita cu aplauze. au facut sa roseasca pe director si pe maestru. se apropia de cântaret si-l lovea cu bagheta. ma pitii sub banca. Maestrul exaspera. Amuti. strângând bagheta.. Ca sa nu ma vada.Sa cânte Potpuriu! dumitale.Do-mi-sol-do. Fanfara intona arpegiul glorificator: .. Maestrul si-a strâns bagheta si . "Potpuriul national" începea cu o doina.. aia din fund. în mijlocul sârbei. premiul I cu cununa.Hei! Voi. Forte. Dumitre! Vasilica Dumitru.. . Maestrul se zapacise cu totul. Parintii devenisera nerabdatori. Aplauzele prea lungi. Nu gasise decât noua. Un grup de elevi dinapoia fanfarei repetara încurajarea: . cu fetele îmbujorate. .. ca fiu de spalatoreasa. d. Fi-nalurile se împlineau mai întotdeauna fals. Premiantii transpirau... pistruiat.. Când metalul tremura cu un semiton mai jos. maestrul zâmbea fanfarei. Baietii asteptau ca pe o delicioasa revelatie ultima compozitie a maestrului. înalt. Bravo. ciupit de varsat. obosise.maestrul de muzica a început sa-si adune baietii pentru fanfara. propuse imperativ d-l director. fanfara nu izbutea sa emotioneze. Fara tromboane suficiente si cu un tobosar anemic.SstL. Melodia se pierdea pe alocuri. organizara un acompaniament pe pupitre. spre ciuda d-lui director. doi. nemaicutezând sa intre în banci. se înaspreau. îi strânse mâna si-si netezi apoi încruntat pletele. începu premiile. Firanescule!.Nu te lasa. iar publicul acompania cu vârful ghetelor. si fanfara.Am sa te spun d-lui director. implora maestrul. catre "dreaga fanfara: .. mai cu putere!. Atunci.D-l Boloveanu?. Apoi. Ceilalti. pâna la masa cu premii. Vorbeau între ei. ghebos. mai mult din ochi... se întorceau împiedicându-se. .Duc \' nu veniti ia repetitii?.. întrebatori. director se ridica si. întreba. de doua luni..Bravo!.. Destul. . din fiind. peltic. "Marsul" era una din numeroasele sale compozitii. începeti. Vasilica Dumitru. peste putin. forte!. iar din fundul sufletelor se ridicau invidiile ca niste aburi calzi. Do-sol-mi-dooo.. Dar mi se umflau buzele si rasuflam obosit dupa fiecare sedinta. Solistul rasufla umed când se sfârsi doina si începu sârba. Ceea ce m-a hotarât sa nu mai vin la repetitii.. premiul al doilea. Se strigara alti fericiti si sâr-guitori elevi. ce D-zeu? Unde e toba mare? Câti trompetisti alto sunt? Trompetist alto eram si eu.. acoperita de acompaniamentul trompetelor alto. Sunetele se îngrosau.. Diletantii amutira. 34 .. îsi cercetau premiile.. Apoi. Cinci minute pauza... Când trebuia sa tina nota mai mult de trei masuri. . îsi umfla obrajii. Do-mi-sol-do. glasui: . Dar solistul. stacojii. Un. cu urechile lungi.. O privire de lânga catedra îi linisti.. . clasa a VUI-a reala. domnilor. întreaga fanfara zâmbea publicului. si închidea ochii. directorul. acolo. .

sunt cu adevarat trist. Sau. aplaudându-si din rasputeri colegii. Faptul ar fi trebuit sa ma umileasca.apoi.Sa traiasca! -Bravo. încununat. Uram trupurile acelea plapânde sau robuste. încheiam astfel. IX. Munca mea si torturile mele. Ma gândesc la atâtea piedici pentru care nu sunt înca pregatit sa le înfrâng..... colegilor. pentru ca se întorceau capete catre mine. intimidat.. ca sa nu se spuna ca invidiez pe cei câtiva neghiobi încoronati. In curând aveam sa-mi trâmbitez ura. poate. necunoscutilor. ca sa ma mângâi. Ca întotdeauna. Altadata. Ceea ce îmi placea mie. discutia cu un coleg premiant..aplaudau fals rasplata colegilor încununati. A trebuit sa ma prefac trist pâna seara. Am sa ma apuc de matematica la sfârsitul lui august si tot atunci am s-o învat.dintre repetenti nu venisera nici unul la serbare . iar altii exagerau masca bucuriei.. sunt stapân pe timpul meu. Nu stiu daca îmi lipseste curajul. m-auzi? Toti suntem niste imbecili. Voiam sa par linistit. Daca as capata unul. Chioreanu. Si unii se întunecau. . dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica nimic si ca mama nu ma va lipsi de bani în saptamâna aceasta. dar ei gândeau ca fiecare ar fi putut fi. Dar. M-am gândit mult daca nu trebuie sa plec. cei mai prosti din întreaga clasa. simteam ca îmi slabesc puterile. Judecam cu o fierbinte nedreptate. întrebai de la usa: . Eu ascultam si îmi era teama ca ceilalti sa nu afle ceea ce se petrecea înlauntru-mi. Ce sa fac cu matematica la stiintele naturale? . Sunt liber. tot pe dreptate. inculti si impersonali.. pentru ca nu puteam învata matematica si nu stiam germana. cunoscutilor. glumind. Am cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam. Poate urlam. eu si Bona Dinu îmi era prieten. Eu ma prefaceam trist. Când venii la masa. de câte ori izbutesc sa-l ajung.Stiti câti corigenti sunt de la noi. Nu ma gândesc la corigenta. Sandule!.multimea anonima a promovatilor mediocri si a corigentilor . prietenilor. se duc la cinematograf si se masturbeaza în fiecare noapte. din clasa.. aveam cel putin tovarasi mai selecti de corigenta.Imbecili. Ar fi atât devfrumos sa fug.învat ce-mi place mie. gândind la biblioteca si manuscrisele mele si la j turma adolescentilor. sa fug pentru totdeauna. Aceasta. 35 . înconjurându-ma premiantii. cu ochii încercanati si supti. M-am linistit. asupra profesorilor. Ma priveau prietenos si încercau sa ma consoleze. acelea erau necesare. si colegul s-a j furisat. m-auziti?. Eu nu înteleg nimic din tot ceea ce priveste pasaportul. exageram. Mi-au cerut amanunte asupra serbarii. Mandea! . E un gând care se întoarce rabdator. M-am întors cu Dinu. Strângeau mâna lui Alexandrescu Alexandru. brutal.. care îsi învata lectiile. mi-ar fi usor sa ma descurc. -Bravo. Ma framânta noptile. VACANTA E cald si eu sunt liber sa citesc ce-mi place. la matematici? Saisprezece. negricoase si fetele roze sau palide. si rezultatele mele nu erau pretuite. S-au mirat cu totii. Din clasa noastra eram patru corigenti la matematica: Dinu. Ceilalti doi. Uram pe acei adolescenti cu fruntile înguste.. albe..

dormind în hoteluri murdare. însa. plecam cu alte doruri. ca "lucrator". Simt ca mi s-ar rupe sufletul. Eu am încercat sa-l conving de inferioritatea vadita a scrierilor braileanului parvenit. pe banca pustie. atâtea locuri. si am petrecut patru ceasuri de vorba cu un vagabond. fara teama de mine. Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu. dar i le-am ghicit. ca m-as sufoca altfel. Am întârziat de vorba într-o berarie pe care mi-o fixase el. pe care nu le întelegeam întotdeauna. pe o banca la Sosea. pe un vapor grecesc. fermecat. N-a putut învata englezeste. capatam impresia ca ma minte. îmbarcati pe vapoare levantine.savuroasa. cu alt zâmbet. apoi. A rostit atunci o înjuratura . E inteligent si incult. "burghez" si m-a asigurat ca nu pot. Vorbea curgator. Aici. prost îmbracat. Am vorbit amândoi despre Panait Istrati. Cred ca nimeni nu m-ar recunoaste. Aceasta e o porunca din launtrul meu. neîncrederea. 36 . întelege pe Panait. într-atât as vietui o viata straina. un calau al sentimentalismului. S-a temut sa-mi dezvaluie credintele sale politice. Mi se parea ca numai o astfel de viata m-ar fi linistit. Tânarul fugise din Basarabia. cu care îmi priveam mai banuitor tovarasul si mai prudent aventura mea. cu alt pas. cu banuieli în ochi. A citit-o repede. Furat de vorba. Despre ce n-am vorbit. Fuga mea nu e însa o trecatoare nostalgie dupa aventuri. pe care nu o înteleg. întelegeam ca petrecu-• se mult timp în Franta. fara griji. Daca as fugi. dintr-o data. Dar trebuie sa lupt cu oamenii. fusese picolo într-o cafenea din Brasov. Mia spus ca venea de la Hamburg. A doua întâlnire ma facut sa gândesc asupra unor fapte de viata vie. Mi-a spus ca nu sunt decât un simplu "burghez detectiv". apoi paznic la o magazie de lemne în Smirna. luptând. muncind si citind atât cât vreau eu. de viata stranie pe care o duc pianistii cabareturilor de periferie.-pâna la Cairo. Tânarul m-a numit. Un evreu tânar. Vecinul meu de banca m-a rugat sa îi împrumut revista. Aici a ramas aproape un an. Din tot ce mi-a povestit. patru ceasuri. ajunsi în porturi calde. în mansarda.Prietenii toti îmi spun ca si ei au vrut sa fuga. Gândurile mi-au daruit alti ochi. Tovarasul meu a început sa râda. Eu îmi simteam carnea încrâncenata de bucurii. Pe mine ma cuprinsese. Eu am înteles ca n-am sa pot ajunge niciodata hamal si mam întristat. dar care îmi stapâneste vointa. înca. Am intrat. care ratacise mult si îndurase multe. cald. Mi-a vorbit. care vietuiesc în celula si nu stiu sa înfrâng în viata. Ma ghicesc ratacind singur. româneste si frantuzeste. Se ferea sa precizeze meseria. Citeste ruseste. nici o copilareasca predare în fata plictiselilor scolii.. în amiazi? Când neam despartit. poate. amestecând fraze de argot. în vorba. Era prea' incult ca sa retina atâtea numiri. încercai sa-l surprind. Citeam o nuvela de Panait Istrati. petrecându-si noptile în orchestre de naufragiati cosmopoliti.. pe care îl adora. un temnicer cu inima rece. într-o dimineata. Sunt cuprins la rastimpuri de o furie oarba împotriva celorlalti si împotriva mea. Mi-a spus de umerii zdrobiti în porturi. Uitase de Hamburg. L-am întrebat cum a venit la Bucuresti. Cel din urma îndemn la fuga m-a tulburat dupa ce am cunoscut. îl priveam corect si. atâtea minunatii. m-a asigurat el — pe ruseste. Am ajuns un campion încercat. as fi atât de puternic. mi-a marturisit ca parasise Parisul acum zece zile. ma lupt numai cu mine. fugise din nou. glumind. ajunsese ucenic într-o ceainarie din Constantinopol. Nu întelegeam cum se putuse strecura prin atâtea tari ca lucrator. pe care le cunosteam din auzite sau din carti. Eu trebuia sa fug dintr-o necesitate launtrica. dintr-o convorbire sau dintr-o carte.

ca poftesc în acelasi timp si cu aceeasi furie cartile si vagabondajul. prin cinismul cu care erau marturisite. noaptea târziu. sa plec în tabara de la Dumbrava Sibiului. curaj si siguranta ca nu voi tânji dupa biblioteca mea. de spaima si de entuziasm. Ma întâlnesc tot mai rar cu prietenii. Cu atât mai bine. hotarât sa rup cu tot ce e mediocru. sa-mi capat un pasaport pe un an. Am facut. încercând sa ma înspaimânte prin imoralitatea sa. si strângeam buzele de furie ca aventurile lui ma atâtau. Hârtiile si caietele ma asteapta în sertar. înabusitor. ca ale unui om exasperat de caldura si nesomn. de bacalaureat nu pretuiau. ci de faptul ca-i aprobam faptele. Citesc mult.R.F. în mansarda patrundeau miresme de gradina prin ferestruicile deschise. bijuterii. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. si adorm îndobitocit. care sa aleaga anumite nazuinti si sa se consume satisfacându-le. Noi ne-am înscris pentru ca capatam permise pe C. de visele pe care le visasem. Eu ma tulburam nu de tot ce-mi spunea. la întoarcere. îmi spun eu. Actul de nastere. Ma dezgusta afectarea. El vagabonda în timpul zilei. dar eu citesc pe Anatole France si visez în fiecare seara. Cercetasia mi s-a parut întotdeauna o institutie exaltata si dubioasa.. neodihnite. îmi preciza. 37 . Daca le-as scrie. romanul. acasa. Pe drum. însa. trebuia sa fur bani multi de acasa. ma seduceau. nebunesti si ma chinuie fuga. cartile. Astept cu resemnare sfârsitul lui iulie. N-am lucrat nimic la romanul meu.. Am dormit fericit. Gasea astfel casa si bani. ca sa nu ma scârbeasca traiul parazit si nerusinat. în viata mea. tot ce-mi trebuia pentru fuga. ca îmi lipseste o vointa adevarata. îmi trebuiesc bani. Am ajuns. M-am desteptat tulbure de vinul pe care îl bausem cu noul meu tovaras. lovind clapele unui pian ametit de tangaj. As fi vrut sa descopar o încercare de revolta. Dezvaluii noului meu tovaras toate îndoielile.Ca as putea intra agent la Siguranta. îsi alegea pe cea mai frumoasa. Avea o ciudata însusire de a supune vointa fetelor de trotuar. beat de nesomn. toate acestea mi s-ar parea literatura. ma închipuiam în mijlocul furtunii. fuma în gradini publice si seara juca biliard în cafenele pâna la ceasul când trebuia sa-si întâlneasca tovarasa. Apoi a cerut o sticla scumpa de vin si a început sa-mi povesteasca o suma de lucruri care ma entuziasmau prin ineditul lor. Tânarul traia în fiecare oras. apoi. de dezgust. Neîncrederea în putinta unei vieti de munca si rataciri nu întârzie sa ma întristeze. sa urmaresc tipii suspecti. Povestea toate acestea antrenant. Ma chinuie împlinirea unei munci aspre. Ceea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea e tocmai faptul acesta. * E tot mai cald. am colindat muntii Neamtului. nenaturaletea. Ca sa plec. cu gesturi strivite. S-au risipit. cu o "fata" mereu schimbata. totusi. fara sa cred în fericirea care ma asteapta în singuratate. ratacirile printre suferind. Cred. am ratacit în Bucegi. din zori pâna la miezul noptii. am dormit nopti frumoase în Dobrogea. Podelele de lemn abureau în luna. El ma sfatui sa ramân acasa pâna ce voi creste destul. drumuri lungi împreuna. impus de straini. golind pahare. Nu stiu cum se vor împaca dorurile acestea. din ceea ce câstiga. Am înteles ca ma leaga înca multe doruri de casa: mansarda. sa ma fac cetatean rus la legatia din Constantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treia mâna cursa Alexandria-Nagasaki.

N-am visat nici o fecioara bruna. trist. Nu puteam fi multumit. Urmaream literele cu ochii. Sa se afle odata cine sunt. 8 august M-am întristat citind ulima pagina. Citeam câte doua pagini pe ceas. cu educatie prusaca. 38 . Aceasta dovedeste pentru mine foarte mult. Cu toate ca nu ma putea admira nimeni. Sau priveam plopul din fata. întarâtat. plin de vointa. sa fumez si sa visez. Eu stiu ca n-am vointa. în dimineata aceasta m-am convins de reusita vietii mele. Ciudat.. scriu numai ca sa-mi atât vointa. Am ajuns putin obosit. Pentru ca sunt hotarât sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedica.. ca întotdeauna. Eu stiu ca tot ce scriu. constient. inexistenta. X. ne marturiseste. din toate cele ce se întâmplau în suflet. Daca el ar fi directorul liceului. Dar. serios. Profesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca. A doua zi am citit mult. Sunt o forta peste care nu se va putea trece. Ma minteam. mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. Dovedeste. ca întotdeauna dupa o noapte petrecuta într-un tren aglomerat. Ar trebui ca la toamna sa încep sa studiez atent psihologia. dai nimic.în Dumbrava am sa-mi fac un cort singur. Apoi m-am urcat în mansarda si am dormit pâna seara. Astazi m-am desteptat cu mintea limpede. în cel mai nepatruns colt. silinduma sa par trist. pentru ca o cred ispititoare si curata. de la toamna am sa încep sa învat serios. cautam sa iau atitudini "interesante". Am sa pregatesc. dar ispita era mai puternica decât mine. îmbracându-ma. cum se va redeschide scoala. Fraza cu eroina e de-a dreptul stupida. Au trecut. Si poate am sa întâlnesc o eroina. Am dat prea putine lamuriri. pentru ca la Bucuresti ma sufocau "miresmele si patimile". cu seninatate. fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtarea mea. Poate am sa scriu romanul. Ma simt atât de zapacit când ma trudesc sa aflu ceva din sufletul meu. Dumbrava îmi place. nu stiu nimic. ar face educatie cazona cu noi. ceea ce m-a întristat în somn si m-a bucurat la desteptare. dar eram cu gândul în Dumbrava. Dar sunt zadarnice orice explicatii. stralucit corigenta si am sa-l umilesc pe Vanciu. Acolo am sa stau noptile. încruntat. pentru ca nu pricepeam nimic. în roman voi scrie ca doream Dumbrava. JURNAL DE VARA 5 august Am ajuns acasa. chiar. Au trecut trei zile si înca n-am deschis caietele de matematica. Sunt sigur ca nu ma va putea înfrânge nimeni. Am spus ca ma întorc atât de devreme pentru ca mi s-au sfârsit banii. Aceasta suna frumos. poate. retras. Ne-o spune mereu un pedagog brun. Pedagogul spune despre Bucuresti: "acest iad de seductii". Si aceasta cât mai curând. Aceasta numai ca un exercitiu de vointa. îmi dadeam perfect de bine seama ca sunt ridicol.

Poate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa ma cunosc pe mine însumi. Nu ma pot analiza serios, pentru ca îmi trec alte gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multa patrundere. Apoi, nu stiu de unde sa încep. E foarte usor sa spui: "Cunoaste-te pe tine însuti!" Dar as vrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva când a încercat sa se cunoasca pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu exista decât prin imaginatie. Nu ma recunosc în multe gânduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt câteodata trist si de ce alta data îmi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta, care ar trebui sa fie întesat numai cu analize facute pe îndelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, când voi studia psihologia. 15 august S-au întors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. în cea din urma zi au început sa distruga toate micile constructii din tabara, cu un entuziasm salbatic. Eu n-am regretat nimic. Dinu îmi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a iubit în Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze, frânturi de cântece; mi-a reprodus, cu jocuri de fizionomie, fericirea, durerea, disperarea fetelor; mi-a citit pasaje de scrisori si mi-a aratat originalele. Dinu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. Umbla pe strada fara palarie si, când e sigur ca nu-l vede nimeni, îsi lasa un cârliont pe frunte. Ma viziteaza des si ma întreaba când încep sa învat la matematica; aceasta, ca sa înceapa si el. Eu i-atn fagaduit - încruntat si solemn - ca la douazeci ale lunii parasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. Lucrul acesta am sa-l fac. Trebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi încapatâna, am sa izbutesc. Doar nu mi-o lipsi într-atât vointa. 20 august Am fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita de director, prin care se vesteste ca examenele de corigente vor începe la 15 septembrie. Ceea ce înseamna înca douazeci si cinci de zile libere. M-am înteles cu Dinu^sa amânam pregatirea, corigentei pâna la 1 septembrie. 22 august Am descoperit pe Carlyle. în caietul meu de însemnari critice am scris astazi douazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara. La 1 septembrie ma apuc de matematica. 29 august Stiu ca se apropie corigenta si trebuie sa-mi încui cartile timp de doua saptamâni. Ceea ce ma încurca mult e faptul ca Dinu mi-a adus trei volume din Gourmont, unul din Jack London si versurile lui Samain. Cartile nu sunt ale lui, si m-a rugat sa le sfârsesc cât se poate de repede. Bineînteles ca n-am sa pierd prilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. Dar când ma voi apuca de matematica, n-am sa ies decât la trei zile o data, din casa! 39

4 septembrie Parca eu nu stiu? Sunt cel mai desavârsit lenes, magar, neputincios, mincinos si las din România Mare! 9 septembrie Mai sunt sase zile. Daca pâna la 15 septembrie nu învat de la un capat la altul toata materia, ma sinucid. E cea mai mare hotarâre pe care am luat-o pâna acum în viata mea. A trebuit s-o iau. Caldura din mansarda si Le chariot d\'or nu mi-au îngaduit pâna acum sa citesc decât treizeci de pagini algebrice. Dar acum s-a hotarât. Mi-am dat cuvântul meu de cinste ca îmi voi împlini hotarârea. Daca nu... Ce-mi pasa de crestinism? 10 septembrie Trei capitole din algebra, cu explicatiile lui Barbulescu Constantin, baiat înalt, promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. Pacat ca trece un tramvai prin fata casei. Ma distreaza. Altminteri, Barbulescu explica pe întelesul tuturor, cu glas de bas si cu un creion lung. 12 septembrie Dinu învata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru ore singur. A sfârsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pe bulevard si manânca înghetata. Se întâlneste cu alti prieteni, corigenti la chimie. Toti învata. Jipescu a sfârsit primele trei repetiri ale cartii de chimie la 15 iulie. De atunci a mai citit de cinci ori caietul de notite, de cinci ori rezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de "fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. Numai Marcu se afla din august la acelasi capitol al "clorului". Când îl întreaba cineva ce are sa se faca, el raspunde ca are sa promoveze; sau are sa ramâna repetent. Altceva nu i se poate întâmpla. Baietii spun ca Marcu "afecteaza". 13 septembrie E imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adâncesc anumite capitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte. Ceea ce m-am hotarât sa fac. 14 septembrie M-am gândit mult si am înteles ca am dreptate. Daca as ramâne repetent? Nu ar fi evenimentul acesta scânteia care sa aprinda toata pulberea sufletului meu? Nu e nevoie, oare, de o durere adânca, de o schimbare care sa ma duca de-a dreptul în fata marii opere a vietii mele? M-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si am înteles ca numai asa am sa pot scrie Romanul adolescentului miop, care ma 40

va face celebru într-o noapte, ca pe Selma Lagerloff, si bogat, ca pe Blasco Ibaftez. De aceea m-am hotarât sa nu mai învat nimic pentru corigenta. Vanciu, care nu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. Ceea ce astept si eu. Poate am sa plec de acasa. Cum am sa scriu eu toate romanele pe care le am în minte, daca nu cunosc oamenii vii, în carne si oase, si, mai ales, anumiti oameni? Am sa fug de acasa si am sa ma duc la Constanta, în port. De acolo, dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas. Dinu, când a aflat de hotarârea mea, s-a trudit sa mi-o schimbe, dar totul a fost zadarnic. Eu stiu ca Dinu se bucura în ascuns ca va avea un prieten cu o viata aventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-ar putea mândri în saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitatea planurilor mele de plecare. ...Ca sa-mi bat joc de Vanciu si de întreaga matematica din lume –stiinta absurda si îngâmfata -, am sa citesc toata noaptea Les Messieurs Golovleffde Chtchedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de la anticar, numai cu douazeci si cinci de lei. 15 septembrie Teza. Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri de cap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfârsind pe Chtchedrine... Teza. Nu-mi aduc aminte nimic. Nu stiam nimic. Am încercat sa acopar pagini cu calcule absurde. Dinu lucra de zor. Ceilalti, cu toate ca învatasera mult, îsi priveau colile albe. Problema, foarte simpla, dupa câte mi s-a spus. Alaturi, pe sala, pasii prietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem: "cum a fost". Eu ma gândeam la Blasco Ibafiez, ca sa nu mai tremur. Si nu mai tremuram. Am vazut o frunza vesteda, ce se oprise pe fereastra. M-am gândit ca va veni toamna si va fi frig în port, la Constanta. Iar la mine în mansarda, toamna e atât de bine... Am dat hârtia cu calculele. Vanciu m-a privit în ochi. De ce n-a zâmbit? La tabla. Parca mai mi-aduc aminte? Am raspuns stupid. Mai exact, nu raspundeam, ci ma resemnam sa iau creta din mâna colegului, sa ma apropii de tabla si sa ma schimonosesc sau sa ramân prostit, dupa puteri si dupa împrejurari. Dinu "misca". Ceilalti, ca si mine. Malureanu, înca, nu se obosea nici sa apuce creta în mâna. Un baiat sincer. Vanciu ne privea calm si scria pe o fituica un semn dupa flecare raspuns. - La loc! Acesta a fost oralul. Acum am venit acasa si am scris în caiet. Sa se stie. Mie mi-e somn si ma simt zdruncinat. 18 septembrie 41

Vanciu e un Dumnezeu! Ne-a pedepsit filozoficeste: ne-a promovat pe toti^ Un coleg corigent, însa, nea dat sa întelegem ca a intervenit o fiinta feminina din partea unuia dintre noi. Dar Vanciu nu merita mai putin sa fie adorat. Ma bucur de un lucru: ca îmi place matematica. Am observat astazi ca îmi place. Nu e grea: dimpotriva, are foarte multe parti amuzante. Din toamna ma apuc serios de matematica. Acum e lucru hotarât. Acum m-am convins ca am vointa. O vointa de fier, imensa, nesfârsita. Si tot acum am înteles ca n-am învatat la corigenta, pentru ca nu am voit. Daca voiam, citeam cincisprezece ore pe zi numai matematica. Ma oprisem însa, la gândul de a fugi de acasa. Iar acum mi-am schimbat pur si simplu gândul. De aceea am sa învat la matematica. Ma odihnesc înca doua saptamâni si apoi ma adâncesc în matematica. Numai în matematica si germana. Acum stiu cine sunt. SFÂRSITUL PARTII I

PARTEA A II-A MANSARDA Peste case plumburii, departe, se zaresc doi plopi. Doi plopi batrâni si resemnati, crescuti într-o curte cu grilaj de fier. Când înverzesc plopii, eu stiu ca e primavara si îmi spun: iata, a venit primavara... Ma ridic de la masa mea, deschid ferestruicile si privesc în strada. Trec oameni fericiti pe strada si soarele îmi zâmbeste. întâlnesc atâtea ispite când ma plec si privesc pe ferestruica... De aceea ma tem sa privesc si ma asez mai frumos la masa mea. Primavara, odaita e trista. Eu nu vreau sa fie trista, dar asa e. Afara e soare mult si neliniste, si ghicesc zbor de albine, si ramuri înflorite, si castani umezi. în odaita, soarele a adus lumina multa, dar lumina se revarsa pe ferestre înapoi, afara. La mine, totul e mort. Si cutiile cu insecte, si ierbarul, si biblioteca, si teancurile de reviste. Si peste toate se asterne praf, si seara se face tot mai multa tacere. Si ghicesc atunci cum se strecoara pe sub castani perechi. Dar, în toamnele reci si umede, cât sunt de fericit în singuratate... Privesc în jarul sobei de zid si gândesc: poate, la toamna, nu voi mai privi singur jaratecul si nu voi mai asculta singur vântul... Apoi râd si îmi spun: de câte toamne nu gândesc acelasi lucru?... Dar parca eu nu stiu ca atunci îmi musc buzele ca sa nu plâng si îmi sterg lacrimile fata jarului, pe furis, mângâindu-l cu dorurile mele?... Copilaria s-a stins între peretii varuiti, sub tavanul scund. Aici am fost eu mic. În locul patului de lemn rosu, era un pat cu un leagan. Imi amintesc atâtea ceasuri, atâtea închipuiri care stiu ca niciodata nu se vor mai întoarce. Ei, Doamne, îmi spun eu zâmbind, nu pot ramâne întc deauna copil. Trebuie sa ma schimb, sa fiu mare, mare atât cât vreau ei Poate va trebui sa îndur, sa ma sfâsie tristeti, sa ma tulbure ispite. DJ daca altfel nu se poate? 42

. sunând grabit si îmbujorat. Capitolele acestea aveau sase pagini fiecare. în loc sa povestesc întâlniri între îndragostiti. Apoi. la început. Scrisesem cincisprezece capitole. Visez acum vise noi si dulci. si mie îmi par viata si altora le par vise. Adorm cu gândul la desertaciunea trupului si a lumii. sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. se face lumina în iatacul cu umbre. întâlnesc lumina timida. eu scriam laude virginitatii cartilor. ci sa scriu. Eu zâmbesc deasupra cartii. Si citesc înainte. Sotul aduce prajituri la amiazi. acesta-i surmenaj inconstient. hotarasc eu.. a mi se apropie în singuratate numai mie. Câte n-am visat eu din patul de lemn rosu. brusc. Iar visele se strecoara în viata mea. pe care îl simt. Nu-mi cunosc vecinii.ma întreb eu. Acum îl saruta. ca sa nu-i stânjenesc. Dar nu trebuie sa ma gândesc. daca nu s-a îndragostit nici o Marie Bashkirt-seff de mine. Se aprind becuri voalate de saluri visinii. Dupa o suta de pagini. iarasi întuneric. asa. Nu. care sa ma sarute si sa-mi pronunte numele clar ca un râs. tainica.De ce subliniez eu cuvinte. cu atâtea pachete scrise. Ma întorc atunci la Brand sau la Ecleziast. Eu eram amantul. Eu le-am slavit într-un caiet gros. Voi marturisi. deodata. care mi se vadeste deodata inutila si stearpa. . în acest carnet. rece. zaresc ferestrele unui iatac. Sunt înca trist? Poate nu se va urca nimeni pâna la mine. se aprinde în treacat lampa de la un mic birou. ca îmi dispretuiesc vecinii.. cu desfatari. Ma gândeam: "Oare îl saruta?" îmi fagaduiam atunci o sotie mica si calda. am înteles ca n-am sa scriu niciodata "roman". pe care nu-l va citi nimeni? As vrea sa cuprind acum sufletul mansardei. pe care nu-i cunoaste nimeni.. îmi spun. senin. acolo. daca eu n-am ajuns fermecator. 43 . Citesc pâna târziu. strada. Si. Eu citesc în umbra. Târziu. Daca l-as cauta acum în lada. Eu ma întorc de la liceu abatut. Si ridicând la rastimpuri ochii la fereastra vecinilor. l-as gasi alaturi cu atâtea "jurnale". ca sa nu ma supar. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop îl voi scrie din acelasi îndemn. Si citesc o carte noua. lovind cu geanta gardurile. un roman. Eu stau la îndoiala. Dar acum nu-l caut. nu aud.. Nu trebuie sa ma gândesc. Biblioteca îmi era amanta. Sunt fericiti întrînsul doi tineri. îmi fagaduiesc o sotie blonda. Voiam sa scriu. Aceasta m-a deprimat. Fireste. De ce sa-i cunosc? Nici unul nu are o fiica. ferestrele se lumineaza din nou. altul insignelor editoriale. pe care mi-a placut a-l intitula: Calatorie în jurul bibliotecii mele. cu multe elogii. Am parasit caietul gros. într-o seara am descoperit absenta intrigii.. Scriam comentarii asupra femeilor din Balzac si ma convingeam ca e mai desfatatoare mângâierea unei elzeviriene decât a unei curtezane. aceasta nu poate fi scris în roman. fara sa ma supar. De câti ani se iubesc? . pizmas si superior. câteodata. logodnicul si sotul. cu ochii osteniti. Dincolo de grilaj. Un capitol îl închinasem cartilor cu semnaturi si dedicatie. ce sa cred? Si schimb cartea. Seara. Ce sa citesc? Doamne. daca n-am cutreierat înca India. dar cartile sunt stupide si reci. Nu trebuie sa fiu trist daca visurile au ramas vise. se transfigureaza. îl zaresc. când noaptea se linisteste. în fata mesei. cu taceri. Dar ei vorbesc atât de încet.. Si iarasi schimb cartea. Lumina se stinge în iatacul vecinilor mei. pentru ca ma simt fericit. Din pricina tramvaiului. Adorm dispretuindu-mi blând vecinii. Atâtia ani s-au scurs. Zâmbesc. cu multe dialoguri.Ce sa scriu. Nu zaresc nimic limpede. prin ferestruica. In fata mansardei mele se deschide o curte cu gradina sfielnica. cartea citita mi se pare seaca.. usor si nu vreau sa ma cuprinda tristetea. ma mângâi eu. Un altul culorilor copertelor. dupa miezul noptii. albastra.

vibratiile eterului. casier si plicuri cu en-tete .. când mansarda e luminata de prieteni. Aceasta s-a petrecut în iarna trecuta. am ales un comitet . La masa. 44 . noi. piese de teatru. Nu vine niciodata exact la patru. De altfel. Nimeni nu le banuieste farmecul. conferinte. Clasa a Vi-a avea si câtiva poeti. ma copleseste tristetea celui dintâi plâns nestiut mamei. în ceea ce ne priveste pe noi cei din cursul inferior. Domnisoara Alexandrescu e colega cu noi. anul trecut. Domnul director ne tinea predici morale. "Muza" ne-a câstigat pe deplin. discutiile Einstein-Bergson sau despre valoarea silogismului în stiinta. Noi am mai avut "Societati" în tot cursul liceului. nu tine conferinte. Pentru ca directorul de atunci era un domn batrân si iubea mult morala. declamatii. Ni se îngaduia. însa . ceaiul. I. presedintele nostru e o domnisoara foarte simpatica si nimeni nu se gândeste sa-i reproseze ceva. nu cânta la pian si nu "joaca" decât pe Anca din Napasta lui Caragiale.si am fixat cotizatiile lunare. Societatea noastra a luat în toamna aceasta un avânt neasteptat. ma zaresc cu multi ani în urma. îmi amintesc cel dintâi caiet scris clandestin. Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirând alt vazduh decât acela al odaitei în care am învatat slovele pe o tablie de carton. le zâmbesc numai lor.trei încaperi la subsol din locuinta lui. secretar. pe rând. Un elev din clasa a VUI-a ne vorbea un ceas despre evolutia materiei. Si ce fericit sunt ca voi scrie despre sufletul mansardei mele. Poeti fecunzi. poate. zece lei. cel mult.. nici sa dormim. Când ma întorc din strada. Anul acesta. odaile acestea au si dat fiinta "Muzei". Lungit în patul rosu.presedinte. ma aflu toamna. în clasa a IlI-a eram obligati sa frecventam sedintele Societatii clasei a Vi-a. Un altul ne citea nuvele originale. Dimpotriva. când am lacramat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descopera numai mie. La sfârsit. iar eu pasesc înainte. Cum sa nu-l cunosc si sa nu-l îndragesc. nu riscam sa fim întrebati asupra conferintelor. nu ni se dadea voie sa plecam. Aflând ca putem obtine trei încaperi. Ni s-a marturisit ca... de la patru la opt. Ce fericit ma simt ca uit tristetea. mângâi cu ochii zidurile. pe rafturi.Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei. Când apropii. asteptând noaptea Sfântului Vasile. Atunci le zaresc. E singurul rol care îi convine. cu o coperta indicând: Nuvele. si ele ramân în aceleasi locuri. ne-am constituit în societate. va intra la facultate. în fiecare cadra.în particular -. stinghere. jetul de soba.. în fiecare saptamâna ne adunam si lucram cu entuziasm: muzica. Actualul presedinte al Societatii noastre cultural-dramatice e domnisoara TaniefAlexandrescu. Lânga ferestruici. intelectualii si artistii clasei. Sediul Societatii noastre e nepretuit.SOCIETATE CULTURAL-DRAMATICA "Muza" tine sedinta în fiecare sâmbata. Asa ca. zeci de strofe. voi. " MUZA " . lânga aceeasi soba de zid. Se comunicau acolo lucruri foarte interesante. Am înscris membri si membre. ne marturiseste. Sufletul lor se topeste alaturi de al meu. în fiecare amintire. Pregateste. îl ghicesc în fiecare carte. în orice caz. De fapt.o dupaamiaza pe saptamâna . Colegul Noschuna ne-a daruit . dar nici una n-a fost atât de placuta ca "Muza". la anul. E întiparit pe ziduri. cinci lei pe fiecare luna. Ce se va întâmpla daca mansarda va fi stapânita de altul!?. D-ra Alexandrescu nu e un presedinte sever si neînduplecat. discutii. iarna. clasa a opta. sa nu fim atenti. în fiecare sedinta ne citeau. Vietuiesc cu toate aceste umbre stravezii lânga mine.

Anul trecut nu s-a ajuns la reprezentatii publice. E spatios. Robert. Dupa fiecare Sedinta. si toti actorii au avut succes. sa pazeasca usa salonului si sa întrebe: "Cine e?" de câte ori aude ciocanind. Eu si cu Dinu jucam pentru cea dintâia oara la "Muza". însa. Noua ne-a spus ca si-a "studiat rolul" si ca a "scos" foarte mult din eroul lui Victor Eftimiu. iar dupa un sfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfârsisem introducerea si ca ma pregatesc sa 45 . Conferinta mea a fost furtunoasa. Aceasta.în clasa a V-a alcatuiseram un "Cerc de studii". Daca nu aveam sufleur. noi comentam ore întregi activitatea societatii si farmecul membrelor. Trebuie. Prima repetitie am facut-o la mine. pentru ca nu trebuia sa dureze decât un sfert de ceas. La a doua sedinta s-au adunat cinci membri. Robert ne-a vorbit. însa. de asemenea. Mai ales farmecul membrelor. S-a reprezentat Don Juan. e cu totul altceva. Don Juan . salonul. Declamatiile dovedisera ca mai toti membrii pot aparea cu izbânda pe scena si toti eram dornici de aceasta. Leiber s-a ridicat si l-a combatut. totodata. în fund. lucrurile au mers mult mai departe. fara teama de a fi surprinsi. în\' toamna aceasta. La capatul scenei sunt doua usi. El marturiseste ca e un actor de viitor si ne declama de câte ori are prilejul. S-au facut numai repetitii. deci.eram eu. cu Bricterian sufleur. la "Muza" vin si domnisoare. Una duce în curte. Usa dintre salon si scena e cea mai discreta cortina. De altfel. S-au încercat scene din însir-te Margarite si Napasta. A iesit de minune. actorii pot circula în orice vestmânt pe scena. Sâmbata am avut sedinta cea mai izbutita. la strada. Hotarâsem sa jucam Don Juan înca din cea dintâi saptamâna de scoala. Pajul lui Don Juan . Si înca domnisoare dragute. în timp ce se pregateste spectacolul. Aceasta. într-o odaita întunecoasa. Una din cele dintâi griji ale Societatii noastre a fost de a tipari plicuri cu entete si a cumpara. Cealalta. Duhovnicul – parintele Ieronim . La sfârsit. Mai întâi. Robert s-a simtit jignit si s-a retras. nici nu ma încumetam sa apar pe scena. în aceste "cabine" se transforma colegii nostri în personaje si apar pe scena. Dar printre ei nu era si conferentiarul. însa. I se dusese vestea ca e un priceput în ale teatrului. cel dintâi. farduri si barbi.Castagnete -era Dinu. Când a cerut sa joace pe Don Juan. sfidându-si criticul. Nu scapa nici un spectacol. "Muza". adica. eu niciodata n-am putut retine perfect versurile lungi. de toti banii strânsi de la cotizatii. elegant si are si un pian. Asa ca acestia au început sa joace risca la tabla. în mai putin de doua luni. Numai eu ma pripeam si uitam versuri. si noi voim cu tot dinadinsul sa jucam teatru. în fata salonului. despre Racine. Izvorul lui era Faguet. Nu ne împiedica nimic. voioase si îndraznete. S-au iscat discutii aprinse. Si s-a cântat. la pianul din salon. am izbutit sa jucam scene din Don Juan de Victor Eftimiu si Discipolul diavolului de Molnar. încaperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentatii. Am ales scenele finale. plânge la tragedii. Cu câteva saptamâni mai înainte începusera conferintele. n-a fost refuzat. care a folosit cândva drept bucatarie: cabinele artistilor. si grija cortinei. Sufleurul are. Am vorbit eu despre Rama si Petrisor despre Claude Farrere. cu ferestrele sus. Spre seara. într-o seara. repetase si în Napasta. o odaita mai mult lunga decât scurta: scena.era Robert. pentru ca "Muza" e o societate dramatica. Noi eram curiosi sa-l auzim.fireste . Nu putea fi refuzat. cumpara foarte multe piese de teatru si cunoaste nenumarati artisti. Sau tinut doua conferinte si mai multe comunicari critice. Izvorul acestuia era Brunetiere.

roseste de zece ori pe ceas si e foarte timid.pe scaun. am apucat paharul cu apa si am început sa beau.De ce n-are? se întreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori. cu cât se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut. Criticii mei -printre care stralucea Leiber – se bucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamâna.. Faptul acesta m-a si zapacit. nu saruta mâna L -nnisoarelor si nu stie cum se bea ceaiul. . Nu se asteptau. care citeste multa filozofie.intru în subiect. eu am atras în sâmbata aceea foarte multe doi i lisoare. Eu am aparut linistit pe scena. care statea rezemat de un dulap. da din mâini si tutuieste domnisoarele si care. Rama a fost cel dintâi profet indian. în clasa a Vi-a. Voiau sa ma sfâsie crunt în fata membrelor. vorbeste repede. Una dintre membre. Comitetul a protestat si.Domnilor si domnisoarelor. sa dau loc la astfel de scene.. Fetele gasira ca întreruperea aceasta e atât de comica.. însa numai un sfert de ceas.Dar nu te-am întrerupt noi. Fetele . fara entuziasm. Lia. Eu rosii. 46 . reîncepui eu.Rog nu întrerupeti pe orator. . Erau toate de acord ca conferinta mea se vestea plina de haz. ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile.Foarte rau. altfel. De ce ma întrerupeti? . apoi. credea ea. ma corecta: . Cu atât mai mult. Mi-a îngaduit sa sfârsesc pe Rama în sedinta urmatoare. asa cum am vorbit cu ea .. Crezuse ca ma voi învârti agitat si ma voi lovi cu mâinile de oglinda gesticulând. Au batut din palme. repede în hohote. am îngânat eu lasând paharul jos. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voi vorbi un sfert de ceas. Eram. ca voi vorbi eu.Invers. care nu vorbeste frantuzeste. Dar a izbucnit. Am ajuns în fata masutei pe care se afla paharul cu apa si am început: .. Venisera domnisoare multe. Trebuiau. . Nestiind ce atitudine sa iau în timp ce ascultatoarele mele se desfatau. nu pricepe engleza. In fund. Desi faptul pare curios. Lucrul acesta îl realizam foarte bine si cu multa usurinta.cu o saptamâna mai înainte —. .râsera. Conferinta mea a continuat în aceeasi atmosfera pâna ce am auzit un glas.Mai ai doua minute. Si râsera. Dar aceasta n-are nici o importanta. . Fetele au înteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un "spirit". însa. nu-mi pot pastra sirul vorbirii. Daca sunt întrerupt. Si colegele Liei s-au grabit sa vina. Cineva. Crezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la ghete. însa.Nu-i vina mea. cu toate acestea. . comitetul se framânta. vestise la scoala. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata în sâmbata conferintei mele.. Si ca voi sfârsi tot ce aveam de spus asupra profetului indian. tocmai la mine. din fund. Si l-au apreciat.care ocupasera cele dintâi rânduri de scaune . Lia crezuse ca voi vorbi pe scena.Si eu nici n-am sfârsit introducerea. printre spectatori: . sa se resemneze si sa astepte sfârsitul conferintei. un fenomen. Nu era seriozitate.Domnilor. dupa cinci minute de vorbire. Sala s-a aratat miscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un pahar. m-a întrerupt. încât e de datoria lor sa râda. Lucrurile s-au petrecut. Lia mi-a facut reclama cu entuziasm: un baiat urât si rai: crescut.

Eu atât am dat.... Costa patruzeci de lei.fireste .Da. eu am citit-o în frantuzeste. asa.Asa. Iar conferinta lui Petrisor na entuziasmat pe ascultatoare si.Dar au trecut cincisprezece minute. da. introducerea lui Avramov. Am intervenit. aducându-si aminte ca el reprezinta la "Muza" interesele criticii stiintifice. câteva personaje. Lia se lumina.. si ce daca au trecut? se rasti Lia. cu hârtia proasta si cu coperta galbena? . Lasati-l sa-si sfârseasca conferinta. intervenind.Sa acuzam si sa aparam.( .Toata conferinta? . . iertator: . Fetele se aratara foarte multumite de procesul lui Raskolnicoff. .Ei.sa râda. Comitetul. .Trebuie. Toti asteptau cu nerabdare dezvaluirile Liei.Cum procese celebre? întreba o fata. .Dar cine? . Crima si pedeapsa. -Ba nu. în pahar nu mai ramasese apa.Atunci vi-l cumparati sau vi-l împrumutam noi.Crima si pedeapsa? ..Tot sâmbata viitoare.care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului Rama . Fetele cautau sa provoace un sfârsit hazliu conferintei mele. . îsi aminti unul dintre aceia care stateau rezemati de" dulap. romanul lui Dostoievski. Pentru ca eu nu sfârsisem. Sâmbata viitoare. de pilda.Da.. Eu .. apoi se aseza iar pe scaun. înca.Crima si pedeapsa? Nu e o carte groasa si patrata. Cautam o replica "tare". Fetele au început . Pentru ca saptamâna trecuta eu nu mi-am continuat conferinta. . Pe noi ne intereseaza. Avramov. ..Dar noi nu-l avem.Nu stiu. .Bun. . asa e. . membri si membre.Atunci amâna pentru sâmbata viitoare.Poti sa sfârsesti în cinci minute? îmi comunica Noschuna ultimatumul comitetului. pe Raskolnicoff.Domnisoarele dumitale. .Da. Deodata. Sss! . Eu zâmbii.. în fata unui juriu ales dintre membri.. Dar asta n-are nici o importanta.asteptam linistit hotarârea spectatorilor si a comitetului. Entuziasmul fetelor pieri. Misu Tolihroniade propuse sa începem câteva procese celebre. însa. se scuza Misu. .într-un sfert de ceas de-abia am încheiat introducerea. . . treizeci. eu. n-a fost nici o "reprezentatie". Fetele întelesera ca era de datoria lor sa râda.Ce facem cu critica. toata. se ridica Leiber. . Dar sâmbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. însa.. cunoscator al librariei românesti. si-a afirmat autoritatea: -Ssst! SsstL. în aceeasi seara. conferinta. Cuvântul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. S-a tiparit la Steinberg. ca pâna într-o saptamâna sa cititi cu totii. dupa ea. . întorcându-se spre el. Si râsera. 47 . protestara fetele. Leiber se gândi putin.

Apoi. Am adus si wnabat-jour albastru. pe care l-am legat în jurul becului. întins pe o canapea din sala. pe No-schuma.Vrei sa te frecam? . se afla o ferestruica. ne-am simtit nevoiti sa-i dam sfaturi.Nu pot sa iau sare amara. Misu se împotrivi. L-am gasit pe proprietar. îsi facuse o vesta de catifea neagra. Aceasta înainte de a veni spectatorii si mai ales spectatoarele. 48 . .Ati citit-o pâna la sfârsit? .. Pe cap îsi va pune o bereta albastra.Dar ce. Pentru ca Robert nu întelegea de ce costumul slugii sa fie mai elegant si mai bogat decât al stapânului. Numaidecât.Ia lasati-ma frate în pace cu frecatul! . pajul lui Don Juan.Daca o sfârseati. idioata.. ca sa poata reproduce pledoaria auzita la Braila.... Doi ficusi nu erau o gradina.. Textul lamurea: o gradina în palatul lui Don Juan. cum purtau tinerii în Renastere. Când aveam nevoie de ceva. . Se facuse galben si. aceasta întelegeam si noi. c-am citit-o. marturisea el. în salon.. . Începuram sa lucram. Dinu motivase. Sa vezi cum ti-ar trece. foarte simplu: nu are altul. Comitetul amâna. eram proasta? Am citit vreo cincisprezece pagini si am azvârlit-o de pe canapea tocmai dupa etajera. Trebuia. Am acoperit-o cu o fata de masa. N-avea nici o grija.. calca încovoiat din sale. Desi era fecior de doctor. hotarâram noi..Nu. ascultati-ma pe mine: e idioata.E o carte stupida. rau faci. avusese prilejul sa asculte o admirabila osândire din partea unui student. o pereche de pantaloni curiosi. Noschuna ma privi înciudat... era un început. actorii.. era o bereta de scoala. însa. Costumului lui Dinu. sus. înainte de toate. o sare amara? îndrazni altul. însa.Cum sa ma frecati? . dar nu pot sa iau. nici nu vrea sa poarte altul. al lui Don Juan. a.hh! Atunci ma hotarâi eu: . Am adus doi fîcusi piperniciti. cum poarta fetele.Stiu. pentru a ajunge în sala. . ati fi avut acum alta parere.. actorii. Gasise. hotarârea pentru doua saptamâni. Am auzit ca face foarte bine. un aspect "istoric".Sa te frecam noi pe pântec.De ce nu iei. am început pregatirile pentru deghizarea si mascuirea actorilor. care îi dadeau. noi. foarte putin modificata. . Aceasta n-am stiut-o decât mai târziu. . era fermecator si aceasta tulbura pe Robert. Aceasta. Don Juan. Avea crampe. Robert. Castagnete. Pentru ca.. Ne ruga sa-l iertam si sa pregatim totul. pentru proces.Atunci culca-te. Fata de atâta bunavointa si atât sacrificiu. Misu voia cu orice chip sa se aleaga procesul lui Raskolnicoff. frate. trebuiau sa treaca prin scena. în fundul scenei. când mergea. de asemenea.. crampele nu-l crutau. va spun eu. pentru ca scenele se petreceau noaptea.. puteam suna.Pai. fara grija.. Noi. Aranjam noi tot. Totusi. am venit cei dintâi. . nu. însa.. .. Si însarcina pe trei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala. a. sa pregatim decorul I în scena. aa. enervanta. Pentru ca la Braila se încercase un asemenea proces tot într-un cerc cultural. Sa alegem alt proces.

care îmi ajungea pâna la calcâie. Noi. în orice caz. Sava". cu cât avea parul tuns scurt. Don Juan. Se asezase. apoi. pantaloni atârnati în cuie. Patru fara zece. Ca îi place chiar sa joace în fata unei multimi. înrosise buzele si umerii obrajilor. a deschis cu grija usa. La ochi îsi adânci cearcane groaznice. Prin perete auzeam râsul lui Petrisor. care înspaimântau. ca s-o cucereasca. duhovnicul lui Don Juan. Dinu mai avea si o peruca neagra. Servitoarea mi-a îngaduit sa iau câta faina voiam dintr-o cutie galbena de metal. ciorapi si pantofi. Cu atât mai mult. ne încredinta el. Se bizuia numai pe talentul si pe frumusetea lui. El se afla în sala si se întretinea cu spectatoarele. Bricterian. eram nerabdatori si emotionati. Mai trebuia sa-mi albesc parul. ciorapi negri. Gulerul si mansetele erau de dantela alba. Proprietarul nu stia nimic din toate acestea. parintele Ieronim. încât fu nevoit sa si le stearga cu batista uda. rasfoiam rolurile si ne priveam în oglinda. S-a facut întuneric în sala. lungi. îsi pudrase parul pe la tâmple. asteptat.Venise. cu el.Da. îmi asezasem pe vârful capului un vârf de ciorap. cutia cu farduri. 49 .Suna. îmi dai tu putina pudra? .Noschuna. Dar n-ar fi mai bine sa dai cu faina? . Avea pantaloni scurti si bufanti. pe frunte. Intervenii pe lânga proprietar. . actorii. Se varsase apa pe mese.Cu faina? . Robert ne marturisi ca lui nu-i e teama. un flacon cu apa de Colonia. . Noi ne retraseseram acum în odaia artistilor. si tunica phantaisie. s-a aprins. Cu o lingurita îmi turnam faina pe cap. buclata. Prin colturi.Da.Stii. începura sa se fardeze. Don Juan si Castagnete. dar pentru ce-ti trebuie? . de la liceul "Sf. La cea mai mica miscare a capului se scutura si îmi albea ochii si sprâncenele. însa.îti dau. numai buzele. îmi luasem pelerina tatei. aproape de ea si-i vorbea despre fragezimea pulpelor. ceea ce nu avea Don Juan. de matase galbena cu dungi negre. apoi frecam. însa si le facu atât de groase. repetam în gând. în odaia artistilor era mare neorânduiala. cea neagra. desigur. Eram nevoit sa tin gâtul teapan. ca sa-mi patrunda faina pâna la piele. Eu eram cel mai simplu deghizat. Si Don Juan era tulburat. nu stia cum sa se fardeze. Pajul avea îndemânare. becul cu abat-jour albastru. care flirta cu Lia.Don Juan e palid. si îsi umbrise pleoapele cu creion negru. încercase sa-si faca doua dungi. . Ne plimbam nervosi prin odaie. Presedintele trebuia. care era sufleur si sufla dupa un cufar. Mai erau acolo aproape toti membrii Societatii si câtiva invitati. Mie îmi batea inima sa mi se sparga. dar si-l pudrase fara mestesug. De-abia cutezam sa-mi zvârl ochii în sala. pentru ca ti-ar trebui prea multa pudra. o manta si doua florete. eu joc pe Ieronim si trebuie sa am parul alb. îsi lipise peruca. Nu era tocmai placut. pe scena. faina îmi intra în urechi si îmi aluneca pe sub guler. Mi-era teama sa nu iasa o culoare nesigura. se pudrase pe fata. Cei doi. deci. Sa sun? . în loc de tichie ecleziastica. pentru ca veneau spectatorii. îsi rosi. si un exemplar descusut din Don Juan se umfla lânga o cana de sticla. La patru începeam. Lipseau numai d-ra Tanief-Alexandrescu si Leiber. fara îndoiala. Ca el e învatat cu scena. ca orice elev de la liceul "Spiru Haret". Eu eram preot. De la câtiva pasi parea un Adonis.

. comitetul se adunase sa judece purtarea lui Dinu. Leiber învinuia pe Petrisor de neseriozitate si de "flirt". însa ma retineam în gesturi. Scenele se sfârseau fiecare cu izbânda. însa. însa. Dinu. ha!. Ma plimbam linistit pe scena si înfruntam pe Don Juan. care spune totdeauna: mergi. Dupa cum prevazusem. pe canapea. în sala.. marunte. Dupa ce s-a încheiat spectacolul.Foarte. Nu îngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foarte decent. 50 . Bricterian. Tacere apasatoare. ma numeam Ieronim si cautam sa smulg lui Don Juan averile pentru manastire. nepudrate si cu rochii închise. Eram duhovnic. Dinu privea si ne încuraja. ce bine ai fost!. dar îmi era teama sa numi intre faina în ochi. sufla cu pricepere. la care trebuie sa zâmbesti. Vorbeste putin. lânga ele. orice teama îmi pierise. grasulii. Declamam asa cum stiam eu ca sunt "bine". Se asaza lânga el la ceai. îl serveste si râde magulita la fiecare gluma pe care o face. însa. îmi lasasem ochelarii. Ceaiul. Dupa câteva minute. admirabil!. Erau excelente. De altfel. Aveau rochii scurte. a venit în costumul lui de paj. În fund. Cea mica "simpatizeaza" pe Fanica. Pentru ca noi ne-am schimbat costumele si am intrat în sala îmbracati ca toti ceilalti. Apoi. Toti sorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan. Erau acolo domnisoarele Dinescu. lânga dulapul cu carti. ha. esti dragut! Dinu se ridica si se îndreapta catre odaia artistilor. foarte bine!. Domnisoara Sasa . Fiecare îi spunea câte ceva si îi zâmbea dulce. Se fac câteva spirite. La ultima repetitie mi se spusese ca sunt "fara pereche" în Ieronim. ha. sa aprins lampa în sala. Noi am fost aplaudati si chemati de doua ori la "rampa". eu priveam în sala si cautam sa culeg impresii.. pentru ca e timida. strângea din dinti si din sprâncene. din dosul cufarului. Petrisor si Dinu. ce-i drept. iar Don Juan a sarit versuri. Don Juan se înfierbânta. Eram fericiti. pâna la genunchi si se aratau multumite de orice privire pe care o surprindeau alunecata asupra pulpelor. Obisnuitul ceai.. Declamam cu entuziasm. Dinu râde modest: -Ha. alte patru domnisoare care vorbeau cu Bricterian si Morariu. cu parul învrajbit ca al Salomeei. Spune ca trebuie sa-si schimbe costumul. Avea. lânga soba. Robert era revoltat. si spectatoarele îsi pironira ochii asupra buclelor lui false. Lia si cu Irina se aflau.Vai. Dinu niciodata n-a afirmat ca are talent dramatic. Am început furtunos. ca întotdeauna. sufla prea tare si se auzea în sala. . nu s-a observat nimic. Eu ascultam cu interes discutia.. Fanica e resemnat.. eu si Don Juan ne-am întristat.Gasiti.. Cea mare adora în taina pe Dinu. Declama. un costum îngeresc. de ficusi si de actori. D-ra Dinescu nu are nici un farmec. duduie? .. In al doilea rând de scaune. sa râzi de glumele gazdei si sa-ti servesti tovarasa. Am profitat de prima riposta a lui Don Juan si iam facut semn ca sufla prea tare. De câte ori Don Juan avea de spus mai mult de jumatate de duzina de versuri. Se hotarî sa li se dea un avertisment. Mariana TaniefAlexandrescu nu se împaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor Lia si Irina. lovea cu pumnul.Zaream tulbure perechi de ochi ce se desfatau: de lumina. Rezemat de usa de la odaia artistilor -nevazut în sala -. însa. buzele rotunjite si ochii mari . Pasea mândru si culegea admiratia membrelor. Afirma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri în Societate.negricioasa. Dar spectatoarele nu-l priveau. A aparut si Castagnete.îl urmeaza. Câteodata.. eu m-am încurcat de câteva ori.

în cancelarie. Apoi. apoi cânta fanfara si corul.s-a îmbolnavit. de câte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica "Muza". Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atrag atentia spectatorilor printr-un. si m-a asigurat de succes. apoi declamatii. cineva mi-a întins o tavita si m-a sfatuit sa pasesc încetisor. Spiridon e o zi neuitata. pentru ca aveam penita stricata. pe un parinte revoltat împotriva taxelor. dar Fanica este un baiat peste fire de fricos si cu nesfârsita spaima de chimie. Din primavara. eu am râs stânjenit si l-am batut zgomotos pe umar. pentru ca Bricterian joaca cel mai bine dintre toti. si a jucat si la "Muza". se desfasoara un dialog între elevul bolnav de galbenare si profesorul de chimie. la liceu. tot de Sf. Sf. întâiul. E înalt. Se tine mai întâi o conferinta. în primavara . deci. rosii si cinici. jocuri si gimnastica. ca sa nu rastorn ceasca sau paharul cu apa. Câtiva arunca priviri întrebatoare spre usa. autorul. E vorba de liceul nostru. în credinta mea. La sfârsit. Fanica l-a scris cu toata patima amintirii saptamânilor petrecute bolnav de galbenare. serbarea va fi fara pereche. Sfatul m-a îngrozit. Si îl va juca cu entuziasm.care n-au rasunet. în saptamânile acelea s-a hotarât sa scrie "revista". Personajele sunt profesorii nostri. Am avut. Domnisoarele Dinescu s-au înrosit. si Fanica ne-a împartit chiar rolurile. Anume. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite. Trebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarul sef. Aceasta. FANICA Fanica a scris o "revista". totusi. Comitetul s-a întrunit dupa plecarea membrilor. am aflat ca Dinu. pline de haz. si nici nu ne da lectii multe. Iar profesorii vin târziu în clasa. iar Mariana e îngândurata. Fanica nutreste o crunta razbunare împotriva lui Toivinovici. cu 51 . Când Fanica mi-a comunicat vestea. în \ saptamâna aceea d-l director ne zâmbeste binevoitor si nu "asculta". oricum. poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice. Toti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "câinele rosu". Robert. Un liceu model. pentru ca se va juca . Sasa. Pe Toivinovici îl joc eu. Fanica. o suma de gesturi si priviri. biruise. joc de scena" pe care-l închipuisem atunci. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfântul Spiridon. Toivinovici nu-l persecuta. "Directorul" va fi Bricterian. Când ne pregateam sa ne ridicam de la masa si sa multumim gazdei. De Sf. cei doi aparura. Eu îmi scosesem ochelarii. Cum am iesit pe usa. Tace si Petrisor. pentru ca asa voise regizorul. însa. succes. pe elevul bolnav de galbenare din pricina chimiei. Petrisor. A doua zi de dimineata.îngrozit de formulele acizilor organici si ale seriilor aciclice . îmi aduc aminte ca am mai jucat acum un an. în anul acesta. paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. Dinu a râs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca "Muza". si J nici nu cere caietele cu cuvinte la germana. A jucat din clasa a IV-a. J ca un director de teatru. s-a îmbolnavit de galbenare si a zacut pâna la sfârsitul lui aprilie. si e foarte spiritual. Spiridon se face întotdeauna serbare mare. Nu se putea altfel. Spiridon. ma prefaceam ca nu pot scrie. Lia. Fanica mi-a zâmbit dulce. în actul I. are sa joace doua roluri. pe un ajutor de comisar. De aici. A trecut asa aproape un sfert de ceas. Când m-am întors. Dialogul e scris în cuplete rimate .

Al doilea elev monden va fi Gianni. Se pudreaza. Fredonând atâtea cuplete de tenor. pentru ca directorul nu e în cancelarie. daca li se mai pun "numere" la tunica. A vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare în anul acesta si s-a înscris la "Matei Basarab". Totusi. îi zâmbim dulce si îl încurajam cu privirea. ma!" Autorul zâmbeste si acestuia si îi recomanda sa soarba oua moi înainte de serbare. Dinu nu \ mai este. Dar foarte putini baieti m-au vazut acolo. II asigura ca poate cânta cât de încet va dori. Al treilea elev monden va fi Locusteanu. în actul I. Acolo îi lasa. elevii mondeni danseaza. chiar. sa stie sa danseze si sa cânte. am cautat sa calc cât mai prudent. De bucurie. cânta fiecare câte un cuplet. pentru ca melodia o va sustine orchestra. Eu cred ca ar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. Unii. vorbeste frantuzeste. patru elevi mondeni danseaza în cancelarie. Spune ca nu stie sa cânte. cu peruca neagra si pelerina de matase galbena. când ajunge la scena în care un bacalaureat marturiseste cu entuziasm ferici. în care se pomeneste de "tea-room". Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica. si Fanica le da cu bunavointa. o tunica prea frumoasa ca sa nu apara pe scena. Fanica. entuziasmul izbucneste. Robert crede ca va trebui sa poarte o haina moderna. însa. pantofi de lac si o batista de matase.cafeaua sefului. cu bratele tremurând si cu picioarele nesigure. rea libertatii si a pletelor. Si nu-i lasa. de asemenea. însa. El ne marturiseste modest ca va fi cel mai bine "în rol". Morariu refuza încapatânat. Se face rosu si lacrameaza. Succesul e. la liceul nostru. Unul sigur e Robert. Fanica ne-a povestit si alte episoade. se parfumeaza. în timp ce Fanica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor).. Fanica se împotriveste.râde din inima si felicita pe autor. Poate chiar spune cupletul. pentru ca cupletul este tot pentru tenor. Petit parisien si La garconne. Va trebui sa fie frumosi. sa vina iara uniforme si fara sepci. Locusteanu ghionteste pe autor si îi striga neghiob: "Ma. Fanica e marunt si slabut. Unii cer lamuriri. Au venit sa se plânga directorului ca pedagogii nu-i lasa în clasa. Se discuta costumul bacalaureatului. ca sa aiba voce. In pauze. E încurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. Fanica a început sa cânte cupletul parintelui revoltat de taxe. Baietii mondeni sunt revoltati. sa aiba tunici elegante. Cu toate acestea. Apoi. Fanica staruie. e grasut si entuziasmat dupa dans. Nu stie nici sa declame. pentru ca au parul prea mare. sunt convisi ca va primi sa joace în foarte putin timp. baietii se întreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. Gianni n-a jucat niciodata. Bacalaureatul vine în cancelarie ca sa-si capete diploma.. decât în uniforma si cu numar. însa. Toti au crezut ca aceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o. Fanica prinde puteri noi. Robert închide putin ochii si primeste. nici la "Muza". Gianni s-a înrosit când autorul i-a comunicat rolul. Când aude aceasta. Gianni. Robert . Am aparut pe scena cu capul în jos. deplin. Are înca proaspat în minte succesul de la "Muza". 52 . rasufla greu si se sterge cu batista pe frunte. Morariu are. închide ochii si strânge falcile.. Morariu nu vrea sa primeasca. Dinu se afla si el între noi si se arata entuziasmat pentru "revista". când a aparut în pajul 1 lui Don Juan. nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. scena I. Asupra celui de al patrulea elev monden se ridica discutii. Noi. e un autentic baiat monden. Nu poate fi îmbracat. însa. Daca îi mai tunde si de data aceasta. însa. nici sa cânte.care stie ca va juca pe bacalaureat . la "Muza". E obosit. Baietii îl asculta rapiti si zâmbesc de câte ori autorul îi priveste. deci.

însa. Va fi si vin vechi. eu sunt student la Litere.si am nimerit cu un bulgare în spinarea lui Robert. Culegatoare au fost din belsug. e rautacios. DOMNUL REDACTOR Hotarât sa capat bani de la revista d-lui Leontescu. plângând mizeriile universitare. prins. nu mai avea voie sa fuga. însa.Robert regreta si primeste. Ma obisnuisem sa bat la usile redactiilor. L-am întrebat. ca îi voi calca pe urme. redactorul mi-a laudat un articol pe care îl publicase în fruntea revistei. Am întârziat de multe ori împreuna. Redactorul foii literare . îndestul de indiferenti fata de mustul si vinul lui Morariu. e sigur de izbânda.manifesta calda simpatie pentru studenti. ca deabia 53 . alergarile. Când hotul era. Ziua. Eu stiu ca el ar fi dorit mult sa apara pe scena elegant si fardat. mi-a zâmbit prieteneste si mi-a întins o mâna calda. dupa o saptamâna si am strâns aceeasi mâna calda. în tot timpul discursului. Am avut si eu. el alege tocmai partile slabe. Dl. a trebuit sa fug. Nu era sfiiciune. micile mele satisfactii. nici sa lovim în cap. ca bani sunt putini. însa. Baietii îl aproba din suflet. Eu am fost hot si am rezistat eroic cu o ramura de salcâm împotriva lui Petrisor si a lui Mânu. care îsi lega siretul de la ghete. nimic. Am fost atât de emotionat. Eram cu totii nerabdatori sa vedem via lui Morariu. a fost masa mare. La urma. Fanica se grabeste când ajunge la actul II. dar baietii s-au aratat indiferenti. Ne marturiseste ca va fi aplaudat la scena deschisa. de aceea ma oboseste cu sfaturi si cu sugestii pentru viitoarea mea cariera publicistica. de timpuriu. de asemenea. în glorificarea profesorilor. Sunt nemultumiti de salarii. Ma silisera sa beau nenumarate pahare cu vin rosu si alb. Morariu ne invitase în duminica aceea la via lui. cineva. Fanica statornicise regulile jocului: nu aveam voie sa zvârlim cu bulgari mari. cu înteles. Cortina se ridica. Am urcat scarile cu oglinzi putin tulburat. Seara. si fiecare paseste în fata i publicului si-si slaveste însusirile.ca si ziarul care o editeaza . profesorii s-âu adunat pentru a protesta împotriva Curbei Lalescu. Intr-o seara. Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. IV. M-am împiedicat într-un vraf de araci. Cu toate acestea. am pretextat o "afacere familiala" si mi s-a îngaduit sa lipsesc ora a treia de la gimnastica. spre Dinu. însa. Toti aratau. îmi marturiseste. Ne apropiam de Valea Calugareasca. am mâncat struguri si ne-am jucat cu bulgari prin vie. în cancelarie. în gândul d-lui Leontescu. Leontescu ma stie student. încât n-am mai avut curajul sa-l întreb daca mi se pot plati articolele.hoti ca si mine . Eu am zâmbit orgolios. ca sa impresioneze domnisoarele din sala. auzindu-mi numele. Ne-a vestit ca vor fi culegatoare tinere si must. Mi-a spus ca revista se vinde greu. pentru ca parintele lui Morariu a ramas. de altfel. Alta data. tot timpul. Ceilalti s-au culcat în zori. si politistii au zvârlit cu bulgari dupa mine. Si priveste. fara sa ma poata lovi. însa. nici atunci. Aceasta. N-am capatat. însa. In ceea ce ma priveste. ceilalti politisti. câteodata. am despresurat pe doi tovarasi . Dinu fumeaza. Se admiteau. Eram împartiti în doua tabere: unii hoti. nici teama. De faptul acesta se si leaga nadejdile mele. Fanica. în timp ce orchestra intoneaza un mars eroic. lânga noi. sa pasesc sovaind catre domnul de la birou. sa întreb cu glas scazut daca pot vorbi cu domnul prim-redactor si sa bâlbâi. Eu am adormit. Politistii trebuiau sai prinda pe hoti.

întrebat daca starui în a studia Orientul. Vorbea întrerupt si clipea din ochi. Am batut la usa redactiei într-o vineri. Rupse tacerea fara eroism. De atunci nu l-am mai vazut. La plecare mi-a strâns mâna si mi-a urat sp la munca. L-am gasit fumând lenes în redactie. sau la "Posta redactiei". dar mi-a laudat articolele asupra lui Romain Rolland. îmi publica tot ce-i trimiteam prin posta. Dar ce poate face el? Directorul e totul. Redactorul era elegant îmbracat si-si cumpara foarte multe ca frantuzesti. Ne-am strâns mâinile fara entuziasm. Pe d-l Leontescu îl cunosc din vara. Câteodata îi scriam si despre nevoile mele si lasam sa înteleaga ca sunt un student sarac si ca m-ar putea ajuta. de asemenea. Îi ofeream. Nu mi-a oferit nici un scaun. într-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. Eu i-am vorbit cu entuziasm i lecturile si planurile mele. M-am hotarât. Asteptam. si el nimic. gratuit. si articole. L-am cunoscut asta-vara. care mi-a strâns indiferent mâna. îi ofeream. M-a întâmpinat cu entuziasm. D-l redactor a sovait si si-a sters ochelarii cu batista. Am atacat atunci direct. încretita. Domnul redactor ] ma ruga. * Dar astazi. îsi lasase ochelarii pe masa si se j scarpina în cap. Mi-a spus ca colaborarea mea a ajuns indispensabila revistei. I-am fagaduit articole. M-a privit aspru. O frunte mica. fireste. îl tulburasem. sa cunosc personal pe domnul redactor. D-l redactor parea ca se intereseaza. socoteam eu. ochi sireti înapoia ochelarilor de prezbit. Acasa. ceream cinci sute de lei. si omul de serviciu. cu acelasi pret. albe. alaturi de câteva gaz etc. când stiam ca e singur. la ora de gimnastica. Ma cunoaste si portarul. si cei doi ajutori de portar. însa. câte publicasem pâna atunci. îmi marturisi ca articolele mele sunt cu adevara "bune". N-am avut atunci curaj sa-i vorbesc de onorariu. însa. cu o liniste care m-a uluit. ca vai de lume. înfrigurat saptamâna întreaga. alte articole în lucru. M-a privit atunci cu bunatate si m-. Am fagaduit. Si ma chinuia gândul ca am putut ramâne atât de senin. Ca el întelege situatia mea. Nu era mult. 54 . omul de serviciu nu mi-a dat voie sa intru în redactie. Au trecut. Mi-a spus ca îi place "orizontul meu larg" si "felul meu de a ma exprima". nenumarate notite marunte.traieste el. în ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu. saptamâni. A zâ bit. cu ce-i da directorul. ca întotdeauna. Eu îl priveam fix si simteam cu mi se dogoresc obrajii. pe deasupra. seara. Ca va starui pe lânga director. însa. îmi fagadui ca vorbi cu directorul. M-a prezentat unui domn venit mai târziu în redactie. Cele mai proaste articole. Douazeci si cinci de lei de articol. Dupa câteva saptamâni l-am vizitat. Ma trudeam sa scriu pagini duioase. Dar nu pierdeam curajul. încercam sa par îndurerat. sa-l vizitez de câte ori aveam ragaz. nimic. Facea corectura articolului de fond: vibram! L-am lasat sa sfârseasca. Domnul redactor îmi publica numar dupa numar articolele. fara sa se ridice de pe scaun. am urcat scarile cu oglinzi. pe care le semnam cu numele întreg si cu adresa. Am fa-l gaduit. care sta pe o banca rezemata de zid si întreaba pe orice nou-venit: . apoi. în plicuri mari.Domnul ce doreste? Astazi. ca îi place "orizontul larg" si celelalte. Eu sunt un tânar cunoscut pe salita ce duce la redactie.

D-l redactor privea distrat pe fereastra. D-l redactor m-a privit blând: . M-am trudit sa par îngândurat. Am strigat "buna ziua!". Ma închipuiam tânar cu faima.D-ta care ai talent cu carul. definitiva... Privirea mea l-a dezarmat. coperta revistei.. Eram dezgustat si obosit. un articol ce nu mai poate fi întârziat. M-am oprit.. Atunci si-a ridicat brusc capul si m-a privit prin ochelari. Se face. D-l redactor m-a recunoscut pe deplin.Nouasprezece. Eu m-am asezat pe banca. . . Pe strada. Zâmbete.. dar trebuie sa mai astepti pâna la Craciun. De fapt.. senin. îti spun eu. Mai numar înca douazeci. M-a poftit din nou sa sed si m-a privit trist. D-l redactor.. parea un domn blând. Eu zâmbeam...Cu totul lipsit.. Eram hotarât sa sfârsesc.Domnul director? M-a privit pe sub ochelari. îmi amintii ca sunt în vizita la d-l redactor si ma încruntai. .Se face... Si am zarit. rafinata. D-l redactor m-a privit curios. m-a poftit sa sed: . mi-ati fagaduit. întrebator: . câteva clipe.Ia loc. Omul s-a întors: .Stiti. 55 .Ce ne mai scrii? Zâmbete. Ma umilisem mult si fara nici o izbânda. Cel care învinsese era d-l redactor. când omul de serviciu ma întrerupse cu o întrebare stupida. Voi bate apoi la usa. S-a încruntat si si-a mângâiat fruntea. cu volume tiparite si portretul reprodus în revistele de seama. Omul de serviciu s-a asezat lânga mine. Atunci se mareste bugetul redactiei. M-am ridicat de pe banca. M-am apropiat discret de el.Ce-a spus d-l director. M-a recunoscut si mi-a întins mâna. Ma pregateam sa sorb din plin razbunarea.. . La alta masa. . . A intrat în redactie. Mi-a aratat corectura ultimului meu articol. Ca niciodata. Am auzit câteva cuvinte si am recunoscut glasul d-lui Leontescu.Esti lipsit de mijloace? Am fost ispitit sa exagerez: . Am rosit. un domn adormit traducea agale dintr-o carte cu copertele galbene. . D-l redactor învinge întotdeauna.. de-abia puteam sa-mi stapânesc necazul. Si d-ta vei fi cel dintâi la onorariu. te rog..Am vorbit. îmi pregateam cele dintâi fraze: eram sigur ca ma va primi îndata.Ce vrei sa spuna d-l director? .. Eu am înteles. alaturi de mine. trece Ilie Leontescu. De la nouasprezece la douazeci a trecut mult. I-am spus d-lui director cum stau lucrurile. încercam sa ma linistesc.. D-l redactor are de scris. Sau trebuie sa sfârseasca corecturile. în vesta.D-l Leontescu va roaga sa asteptati putin. Am intrat..Multumesc. îti spun eu ca se face. A vorbit mult. Eu îmi fagaduiam razbunare crunta.Numele d-voastra? I l-am rostit sonor si demn... . Am numarat în gând pâna la cincizeci. stânjenit. fara îndoiala. Douazeci.. In odaie se facuse cald si d-l redactor ramasese în vesta. d-le Leontescu? .A spus ca se face.

56 . Nu trebuie sa fiu trist... Asteptam chiar ziua în care nu voi lucra. Dezastrul sa desfasurat astazi. toata mândria mea. cu havuzuri înverzite de muschi. domnule.îti public orisice.. un volum de versuri si n-am parvenit sa gasesc înca un editor. care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc pe strazi si pe care le petreceam singur nu s-au dovedit zadarnice. începuse ora a patra. D-l redactor se înflacarase. Sunt lipsit de vointa. câte nopti calde.. Esti tânar. ma întelegi? E o batjocura. Privesc plopii prin fereastra mea.. Câta truda risipita în dupa-amiaza aceasta. pentru ca în dupa-amiaza aceasta soarele straluceste printre copacii desfrunziti? De ce sa privesc pe fereastra..Ce sa zic. Si cad pe gânduri. Sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. . M-am întors abatut la liceu. Poate gândesc ca îmi voi acoperi astfel vinovatia.. Eu îl priveam zâmbind.. Gânduri naive. Zâmbete. Doar te cunosc eu. de virilitate.. ma întelegi.Eu am..Cred.N-ai dreptul. Mi-a vorbit mult. NOIEMBRIE Acum stiu. Cât m-am trudit eu sa-mi smulg din suflet slabiciunea aceasta care se numeste melancolie. cu luna. Si la sfârsit ne-am strâns mâinile.. d-le redactor. cu statui însângerate de amurguri. Si tot plânsul meu. Sunt melancolic. tinere. Deci sunt stupid.Tocmai. sa ma biciuiesc pâna la sânge.. Câte ceasuri petrecute cu dintii strânsi. tinere? . Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Se scarpina la rastimpuri în cap. Sunt sentimental. Si nu am de ce sa fiu trist. Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic d-lui Ilie Leontescu. . .. V.. multe. Desi am talent cu carul. m-am asezat la masa si scriu într-un caiet pe care nu-l va citi nimeni.Dar sa nu te descurajezi. aplecându-ne fiecare din sale. ce sa-i faci?! . toata durerea trupului biciuit cu frânghia sunt neputincioase în fata unei zile de noiembrie. Si în loc sa ma lovesc si sa ma zbat pâna la cea din urma încercare. în dupa-amiaza aceasta de noiembrie. în loc sa lupt împotriva imbecilitatii nostalgice a soarelui de noiembrie. .. d-le redactor?.. ci voi privi pe fereastra.Viata.Multe. în loc sa lucrez? De ce sa ma visez frumos si bogat plim-bându-ma prin parcuri pustii. Aceasta trebuia sa se întâmple. Vointa mea s-a irosit saptamâna cu saptamâna. Zadarnic încerc sa ma ascund.Prin câte am trecut eu! Hai? . sunt trist. . . . Am recunoscut ca tebânda a fost a d-lui redactor.. idiot si revoltator de naive.Hai? Ce zici. eu stau linistit si scriu.Un editor. de personalitate. cu vita salbatica ce se înalta pe poduri si ziduri de castel? Dovada lipsei mele de vointa o am chiar în clipele acestea. De ce sa fiu melancolic. . Sunt ridicol.

Când citeam pâna ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele. Au fost zile de izbânda. Frânghia se ridica apoi tot mai repede si cadea tot mai adânc. Asa trebuie sa fiu eu. Cele mai frumoase zile. Eram îmbatat de mine însumi. apoi. pâna ce carnea se înfierbânta si ajunge dureroasa ca o rana. Loveam tot mai grabit. dulce? De ce vreau sa plâng? De ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodata? Mie nu mi se îngaduie nici una din acestea. Sângele picura si eu trebuia sa-mi spal camasa în zori. o îndoiam si numaram pâna la zece. obrajii îmi tremurau. Carnea începea sa se umfle. de tremuraturi. în fiecare noapte. care apasa si înabusa totul în calea sa. în zilele când ma biciuiam. Durerea ma apropia de mine însumi. Vointa mea e absurda. Era singura desfatare pe care mi-o îngaduiam. Dar ea de ce sa ma întristez? De ce îmi simt sufletul plin de un simtamânt necunoscut. O zi în care batrânii si femeile lacrameaza amintindu-si trecutul. Pielita de la încheieturi era rupta de frânghie. Eu trebuie sa fiu acelasi în toate timpurile si toate locurile. Dar izbânda duhului ma desfata. Urmata de oboseala. si de pretutindeni se ridica tresariri ciudate.se înfigea cea dintâi lovitura. Durerea ma atâta.. Apucam frânghia cu hotarâre. Asa cum eram altadata. tot mai scurt. natâng. bolnavicios. îmi simteam trupul sfârsit ca dupa boala. singurul stapân al sufletului si al trupului meu. formidabila. Hotarât ca o stânca. Când îmi alungam somnul cu pumnii. naiv visator. Eu. Durerea si desfatarea se contopeau într-o frenezie necunoscuta. Vointa care îmi calca în picioare trupul putred ma entuziasma de un sfânt si barbatesc entuziasm. în zilele când ma desteptam în zori si adormeam dupa miezul noptii. Pâna ce mi se tulbura cunostinta. Asa trebuie sa fiu eu. O zi calda. cu buzele strivite de furie. jyla purifica. înainte de a stinge lampa. aruncata peste umar cu ochii închisi. Carnea se înfiora. 57 . sentimental.alba si plina .O zi de noiembrie. Soarele e trist. singura vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strângând un drug de fier si sa se biciuiasca racnind. caraghios. buzele se albeau. Pentru ca asa vreau eu. Era cea mai dureroasa dintre toate. O singura clipa. Pâna ce mi se îngreuia capul si mi se rataceau privirile. cu ochii înclestati de tinta. Câteodata. De multe ori paseam aprig si madularele nu-mi tremurau când camasa atingea umerii zdrobiti de frânghie. Eu nu sunt un adolescent ca toti ceilalti. zile când rosteam cuvântul Eu cu glasul plin. singurul mascul în turma de adolescenti slabanogi. o data cu geamatul carnii. înfiorator. cu pumnii strânsi gata de a se pravali si a-mi îndurera carnea. Dar nu întotdeauna durerea si oboseala ma covârseau.. Pastram frânghia dupa un raft cu carti. de tulburari.. De-abia aveam putere sa îmi ascund frânghia dupa raft si sa-mi las camasa pe spinarea biciuita. începeam sfertul acela de ceas de dulci si dureroase desfatari. încruntat. Acea singura clipa era rasplata întregii mele zile de munca. O zi ca oricare alta. Urma.. Eram ametit de vâltoarea pe care o simteam framântându-se în suflet. picaturi calde mi se prelingeau de pe umar pe solduri.. îmi înabuseam tipatul. sa arda. o clipa de extaz. Pe spinarea goala . ca sa nu vad frânghia cazând. Strângeam pleoapele. pe care o sorbeam ca pe o desfatare fara pret. Sufletul meu e aspru. în zilele când sorbeam suferintele trupului ca pe o desfatare. îmi suieram izbânda printre dinti.. dar e o vointa trainica. Tâmplele mi se înfierbântau si picaturi sarate mi se prelingeau pe frunte.

. ca toti oamenii slabi. Am facut si eu glume. din întunecimile si flacarile sufletului meu. Sa fiu crezut un adolescent urât si plicticos. Am nesocotit cea mai frumoasa hotarâre a mea: aceea de a pastra în mine. M-am vrut neîndurat.. ciupeste noaptea trecatoarele pe strada.. Mândria ca port în mine o taina pe care n-o ghiceste nimeni mi-ajungea. Sa izbucnesc dintr-o data. miam risipit si eu timpul în vorba cu] colegi imbecili si prieteni plictisitori. iluminat: eu. seara. ca pâna atunci . ca orice adolescent. Nimeni sa nu ma vada ostenit de lupta si. murmurând confesiuni. nici cugetul meu. lava fierbinte a entuziasmului. Eu stiam cine sunt. am 1 aruncat si eu priviri femeilor cu trupuri calde. Voiam. pe strazi. ca si turma. Am tradat colturi din taina mea si am lasat sa se vada ceea ce nu trebuia sa cunosc I decât eu. Eu stiam ca nu va trece mult si glasul meu va fi glas temut în tara. în râsetele celor care asteptau afara. cu cât nimeni nu banuia cine sunt si ce voi putea ajunge. pe ploaie. încât sa astept cu nerabdare publicarea unei traduceri si sa ma supar pentru amânarea ei. Am cucerit si eu. tot ceea ce nazuiam sa] împart mai târziu celorlalti. eu. cu greu.sa nu tradez nimic din zbuciumul. Si lucrul acesta îmi umplea sufletul cu o nemarginita încredere si ma silea sa-mi încordez bratele ca pentru lupta. cu toate acestea. când sunt trist. care admira pe Musset. ma îmbata. am ratacit si eu. . am dormit si eu opt ceasuri ca toti ] ceilalti. joaca la curse. pâna la desavârsire. Am început si eu ca toti cei care se numesc "scriitori". Care poarta parul retezat la ceafa si lavaliera neagra. Dospea si în sufletul meu atâta josnicie. cu rânduri scrise fara entuziasm si fara originalitate. Si gândul ca voi înfricosa cândva cetele oamenilor de carne. In loc de a pasi sigur si mândru cu gândurile I mele întregi si cu cartile sfârsite. .Dar n-a fost asa. Voiam sa trec printre semeni neluat în seama. Am fost schimbacios si j plin de compromisuri... într-o odaita umeda. Si nu numai atât. Ca si oricare alt adolescent slabanog si vicios. Eu.ca toti ceilalti . ca si toti ceilalti. Care publicai un volum de versuri la o 58 ..Si strigam cu ochii închisi. însa. Cu atât mai mult. Nu mi-a placut sa am prieteni. flirteaza cu dudui la ceaiuri. mi-am pierdut si eu nevinovatia într-o noapte. cu articole publicate prin reviste populare. a dragostei si a urii. nimeni sa nu cunoasca Dumnezeul pentru care lupt. totusi. râde spart.] danseaza la cabareturi. sa am cugetul si sufletul desprinse din stânca. prieteni. coplesind turma târâtorilor si uluind neputinta celor care m-au cunoscut si mau dispretuit. cu pagini în care nu se gasea nici sufletul. Suflet torturat. Si n-am izbutit. pentru ca straluce soarele printre copacii desfrunziti. care-mi tipareau articolele cu greseli de tipar si cu semnatura necompleta. Si eu. iarasi. pe un pat în care se framântasera zeci de trupuri. Ca si Robert. Si eu. am râs j si eu mai mult decât era nevoie. zile la care ma gândesc cu dur"~e acum.un loc în coloanele revistelor de a doua mâna. Sub care sa se ascunda.. Eu... Sa-i biciuiesc si sa le necinstesc fetele si sa ma desfat simtindumi trupul gâlgâind de viata rodnica si creatoare. N-am vrut sa-mi descopar sufletul adolescentilor livizi si melancolici.. aspru si sumbru. Care se împrietenesc cu directorii de reviste ca sa le tipareasca o-nuvela pe luna. si palarie cu boruri largi. care doarme cincisprezece ore duminica. Mi-am cautat si eu. citeste Rampa. m-am dat putin câte putin. Mi-am descoperit si eu sufletul cersind mângâiere si sprijin. adora pe Mosjou-l kine si se sileste sa para blazat. si. Eu am vru* sa am sufletul lui Brand.

Sunteti la clasa. e seara. am regretat ca nu am plete. Directorul întreaba curios: .. Erau romante. un volum de nuvelei cu coperta colorata. care zâmbea si se încrunta dupa împrejurari. Ne adunam în fiecare seara în sala de muzica. Faptul trebuia sa se întâmple. D-l Filimon ne regizeaza toate piesele pe care le reprezentam la serbari. m-am dus si eu la cinematograf. Anecdote care nu trebuiesc repetate nici acasa. s-au adunat cu totii în sala de muzica. Profesorii ascultau.. suparati si strigati: "Ce-i cu voi aici? Ce sunt uniformele astea? Ce-i p rul asta? Unde va sunt numerele?. dupa ce s-au sfârsit cursurile. în sufletul meu e un gol pe care nici o vointa omeneasca nu-l poate umple.continua: . îi gasiti dansând si cântând. si .rosu din pricina gulerului si a emotiei . Fanica . lectura "revistei".Dar intrati deodata în cancelarie. adauga d-l Filimon. ne bate prieteneste pe umar si ne povesteste discret anecdote.statea în picioare lânga pian. nici în clasa.dupa fiecare înfrângere -l prietenii mei. Ani început a folosi ciorapi de matase. Am avut si ein mica mea glorie. Fanica dadea explicatii: . Profesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui Fanica. Profesorii s-au asezat zgomotosi în primele banci si asteptau. Am avut si eu mediocra multumire a unui articol tipa-J rit în fruntea revistei. Ar fi zadarnica si neputincioasa orice încercare.A. Acum vreo zece zile. deci. fumând. nu! Dumneavoastra nu sunteti atunci în cancelarie. Croitorul mi-a facut haine "moderne". Pe o masuta. Sunt linistit si abatut.. intra slujbasi la minister. bunii mei prieteni. Zâmbeste. furati. Am sa pot citi fara teama de a întârzia un ceas la o pagina. Îl acompaniam eu. Si am cazut tot mai jos. VI.Dar unde sunt? .. ma încredintau ca ma civilizez si mâl apropii de "normal". Nu ma pot. Acum. de la Teatrul National.tipografie din provincie.. mustra ca mi-am pierdut o dupa-amiaza privind cerul si amintindu-mi tristetile în acest colt. m-am pu-j drat si eu ca Dinu.. ca sa înteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevului Banateanu Stefan. Era acolo si directorul. marsuri si cuplete. Fanica . . pusese maldarul de note pe care trebuia sa le descifrez...Si eu le dau voie sa cânte în fata mea? . Partile de tenor le simplifica sau le cobora cu o octava. dansuri moderne. am citit si eu ultimele romane frantuzesti si revistele! literare. si domnul director întorcea necontenit privirea catre fiecare. Fumeaza mult.emotionat ca la ora de trigonometrie . alaturi. Cunoaste baietii si îi simpatizeaza. REPETITII Au început repetitiile pentru Un liceu model.Baietii mondeni cânta fiecare câte un cuplet în cancelarie. fara greseli de tipar si cu numele dedesubtul ti-j tiului. se însoara si îndura toataj viata povara unei sotii slabe si a unor copii rau-crescuti.. Domnul director s-a lamurit. Fanica fredona cu tresariri în glas. Profesorii îl încurajau." 59 . Regizorul este d-l Filimon. Melancolia a fost izgonita de amintiri. Am început.

Profesorii aproba cuplet dupa cuplet. la sfârsit.. furia d-lui director. stearina. ce-i fenolul. la masura.. din clasa a VlII-a.. Se aude în fiecare vara la Teatrul "Carabus". Ritmi saltaret al cupletului a câstigat pe toti. Fiecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizau ceilalti. Râde si îsi salta pântecul. Fanica a izbândit. pentru ca el nu era tenor.Acum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina chimii Priviri semnificative între Fanica si Toivinovici.Fanica reproduce. i-a pus. Si-n mormânt tot ca si viu. parafina. Asa ca. în banci. S-au împartit si cele din urma roluri. Are nasul mare. se mai gasesc câtiva baieti care ne dau ajutor. Si e sufleurul cel mai de pret. cu marsul eroic si protestul împotriva "Curbei Lalescu". Fanica se sufoca cu entuziasm. pe gânduri. sase masuri de introduceri Aria e cunoscuta. l-au primit cu entuziasm. Ne adunam în sala de muzica. vine printre cei dintâi. dar e foarte blând. . D-l director e magulit.Acum cânta d-l profesor. Eu apas pe rând trei clape albe. si aici. însa. Toivinovici se înroseste. fosforatul si hidratul. Fanica îmi tonul. fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de ciuda. ajuta. si de picior. Actul II. si amine. care asteptau în curte rezultatul. în afara de "actori". vitriolul si oxine. apatit. si cuprit. Profesorii râd zgomotos si fumeaza cu desfatare. si glucoza. galatit. . dar benzina. sifructoza. Directorul a hotarât sa se înceapa repetitiile. Baietii. glicerina. Lânga el 60 . Apoi. întrucâtva. pe cât îi sta în putinta.. dialog dupa dialog.Acum cânta elevul: " Noaptea zau ca sar din pat si-mi pare ca-s întrebat: ce-i alcoolul. Minculescu. înainte de a începe. Cine ar fi putut sti ce gândea atunci Toivi-j novici? . oxigen. hidrogen si sulfit. chiar si clorul. Se opreste dupa fiecare strofa si explica. Profesorii au aprins tigari si au iesit din sala de muzica felicitând pe Fanica. tot pe rost am sa le stiu!" Profesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. Fanica se stergea cu batista pe frunte. Un gest mostenit de pe vn mea când îl stânjenea o rana din razboi.

Minculescu primeste.. pentru ca spectatorii din banci se desfata. d-l Daian.De ce nu veniti. Exasperat din pricina orelor suplimentare de muzica si gimnastica. fumeaza si ascunde tigara la spate.Ei. domnilor.sta. Perri si alti colegi. îsi sterge ochelarii si se plesneste pe frunte. împaca pe Gianni si îl asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. cânta Fosil. Gianni se misca greu "în scena". . Se îmbufneaza. Amenintarile îl zapacesc pe Fanica. Pentru ca Pake nu are o dictiune prea corecta. care sorb din ochi pe "actori".Parca ti-am scos rolul. Fosil! Pianistul.. în mijlocul clasei. înc-o data! Toti: "Ei nu înteleg ca dupa razboi Ne-am schimbat si noi. s Publicul râde magulit. Regizorul face un semn: 61 .Ceilalti cum au stiut? Filimon se resemneaza: . . . Mi-e teama sa nu va calcati între dumneavoastra pe scena. Sufla d-l Minculescu. . . multumind cu capul.Dar uite ce e. ca merge. Mi se prevede izbânda sigura. disperat. "Parintele" e Pake. Vine scena cu un "parinte exasperat". Lasati reflectiile pentru public. Gianni cânta: "în clasa-i plictisitor La oricare profesor. frate. L-au ales provizoriu. Profesorul de gimnastica. se plânge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnului director. însa. Filimon tine masura cu amândoua bratele.aproape în fiecare dupaamiaza . domnule Protopopescu? De ce nu vii.Ei. D-l Filimon bate iar din palme. D-l Filimon ofteaza. Stau în fund si comenteaza rolurile. Dinu. . Când sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena. Da. La fereastra s-au gramadit baietasi din cursul inferior. Gianni se înroseste. Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor. d-l Filimon bate din palme. Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". d-l Filimon râde multumit si autorul îsi ciupeste unghiile de teama sa nu se retraga Gianni. nenisorule? Fanica îsi ciupeste unghiile. Mai vin Petrisor Furtuneanu.D-l Protopopescu! -N-amrol-lul. la care e silit sa ia parte . care ia parte cu caldura la repetitii. domnilor! Mai multa seriozitate! Pianul. cei patru elevi mondeni danseaza cântând un refren pe aria Machinalement. ma.. Sufleurul îsi cauta paginile. Fanica îi goneste cu demnitate.Haid\' ca-ncepem. Totusi stau ca-ntr-un salon Si citesc pe La Garconne".Pardon. domnilor! La pian. domnule Gianni.Nu asa. Nu asa semet.Dar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astazi? . Regizorul întrerupe: . Fanica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". Fosil ofteaza. Ca sa-l entuziasmeze. Filimon întrerupe. cu rolele? De ce nu vii. de cele mai multe ori. baietii din banci aplauda. baietii îl ghiontesc de câte ori au prilejul si îi striga: .Misca. plictisit. Fac pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi..Stai. D-l Filimon se plesneste pe frunte: . " Unul: . Când sfârseste.fiul sau. .

mai rautaciosi. hei. Totusi. poti vorbi cât de repede ai vrea. Nu merge. Nu o iscaleste aproape nimeni. La rastimpuri îi asculta si îi ameninta încruntat când fac prea multe greseli. De cuplet ne arde noua acum? Pake râde. domnule Protopopescu. Nu mai vin decât elevi din cursul inferior si câte un întârziat în disciplina. a aparut d-l Boloveanu.. nu mai are unde sa-si organizeze adunarile pentru fanfara.Lasa. Bricterian încearca la orga. Va-va rog. a-a-cum nu mai învata de-decât cinci si si-a ajuns pre-miant al doi-lea."Dar bbine ddom\'nule. al autorului si al celor doi profesori de muzica si gimnastica. si ceilalti sunt exasperati." . toat-ta zziu-a? A-asta-i ddin c-c-cale af-fara. Prin aceasta se obligau sa vina regulat la repetitii si sa asculte de cuvântul d-lui Boloveanu.Pardon! Nu se aude nimic.. Pe servitor îl joaca Vintilescu. c-care în-nvata nou-noua ore pe zi. pentru ce a venit si încearca o învoiala cu d-l Filimon. în palton. nu.. în loc s-a-sa iasa pre-miant întâiu. începe scena cu profesorii de muzica si de gimnastica. De fapt. fac observatii cu glas tare. care crede înca în amenintarile d-lui Boloveanu. intra! . Ati stricat tot efectul cu o iesire proasta. Profesorii sunt chemati ca sa dea lamuriri parintelui exasperat de orele suplimentare. sa se auda. încearca mântuirea: . care învatase din primul ceas cupletul si melodia." . cu un deget. Directorul .Ia cheama. Directorul suna. In acelasi timp. înca o data.."Uita-te ddom-nule. O auzise si Filimon. sa nu nimeriti usa. Pretexte absurde sau inexistente. domnule. . zis Cotet.Nu asa: buna ziua! Tare. cupletul.. nu. sa va pripiti. Baietii s-au plictisit de fanfara. Fanica se trudeste sa învete pe cei cu cupletele grele. . Nici pâna aici. Pentru ca amândoi sunt din judetul Severin.Intra. Sau sa va împiedicati.Nu.Gura larga. .. . Sa nu gresiti cumva iesirile. "Repetitia" de teatru înveseleste pe maestru. unii lucreaza. Râde cu pofta. mai.adica Bricterian . mai încet. nu!. domnule director. Fiul meu. adunarile acestea sunt reduse. nenisorule. nenisorule! Ascultati-ma. Vine pentru fanfara. pe domnii profesori de muzica si gimnastica.Domnilor.. . Cineva facuse o gluma. Cavalcada Walkyriei. Intra servitorul: ."Buna zziua!" . Gianni "repeta" rolul cu Morariu..cheama servitorul. De când cu "repetitiile de teatru". Câte unii.." Spectatorii râd. Si se suparase. Fanica se trudeste sa gaseasca un înlocuitor al "parintelui exasperat". scutitil!. D-l Filimon da explicatii generale.Sa cânt cupletul. Vorbiti raspicat. îsi aminteste. Credeti-ma pe mine.. Pake. domnilor. Lânga fereastra. scena. Pake repeta pentru a treia oara. însa. 62 . dansând. ca sa-i auda si d-l Boloveanu. pentru ca era zgomot si nu izbutea sa gaseasca o replica imediata. Daca ai dictiune. . frate. Pake intra în mijlocul clasei. d-le Protopopescu! Tare. vorbeste. Coala trebuie semnata de toti membrii fanfarei. care se comunica din banca în banca. Tacere."Bu-na zziua. scoate din buzunar o coala cu stampila liceului si semnatura prelungita a d-lui director. Stau rezemati de ziduri si privesc zbuciumul regizorului.. Baietii sunt obositi.

Niciodata nu m-am putut concentra. actorii. ca sa-i faca placere. Mi le-am impus si mi le-am însusit. Cum sa ajung la mine însumi? Cum sa-mi cunosc eu sufletul si sa vietuiesc întocmai dupa nevoile lui? Pentru ca eu vreau sa ma cunosc. nu ne îngrijim de lectii. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. VII. Noi. Unde? Si cum se putea recunoaste adevaratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gândurile se risipeau. N-am putut gândi asupra mea însumi. 63 .. Ochii facuti. îi tai pe toti. în fata portii ne despartim în trei cete. Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. ochii pe jumatate închisi. Am amânat mereu lucrul acesta. însa.. Se opreste în fata mea. Ma mângâie pe obraz. nici o lumina. închizând ochii. Mi-era teama ca nu voi izbuti sa-mi luminez sufletul sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu ma îndurereze. Ma desteptam cugetând la alte lucruri. Dar n-am izbutit. Si cum am sa ma fardez.. Baietii mondeni se îndreapta catre Calea Victoriei. .Asa fac toti artistii mari.Stii c-am învatat cupletul Bacalaureatului? . sa patrund cât mai adânc si calm în suflet. ma trezeam într-un întuneric desavârsit. pentru a întelege calea pe care va trebui sa pasesc. îti jur c-am sa primesc scrisori de dragoste si declaratii. Trebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. Si nu numai atât. Îi mintim ca facem repetitii în fiecare zi. cu capul lasat întro parte. sa le parasesc fara sa ma copleseasca golurile sufletului meu? Am hotarât de multe ori sa ma analizez pâna la capat. Acelasi întuneric. Ce se va întâmpla daca acestea nu exista aievea? Daca ele n-au fost decât o parere? Ceva mai mult.Impecabil. Iar dupa reprezentatie. oare..Al dracului mai esti tu. De unde sa încep sa ma caut? Unde as putea fi eu însumi? Ce cautam eu? Sufletul meu. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-am socotit parti din sufletul meu. voluptatea bisarii în scena deschisa. Plecam în grupuri. pentru ca mi-era teama.prin loji. De câte ori încercam sa ma analizez. apasând tâmplele. nicaieri. La repetitia generala. Si nu întâlneam. astupându-mi urechile. doctore. putin rosu în obraz. începeam din nou. Mi-am\'aranjat si costumul.Cel mai multumit e. Filimon povesteste anecdote si baietii râd zgomotos. DRUMUL CATRE MNE ÎNSUMI Trebuie sa ma cunosc. Ma priveste în ochi si îmi zâmbeste dulce. el se va învata sa priveasca -în timp ce cânta cupletul . Tace. Se plimba prin clasa cu picioarele încovoiate în ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului. Or sa se uite damele la mine. cu mâinile departate de trup. Ma bate pe umar si apoi îmi încredinteaza ultima lui taina: . Profesorii nu îndraznesc sa ne asculte. daca voi sti ca nu sunt decât niste vestminte îmbracate în sila? Voi putea. . încapatânat. nici un sprijin. Ce se va întâmpla cu ele. buzele rosii. Robert. Fiecare se gândeste ca îsi are un reprezentant pe na. toata dupa-ami Profesorii ne cruta. dupa cum ne-a marturisit el. Sorbea deja gloria.

Nu-l pot aduce la lumina. nici o indicatie. absurd. de unde trebuie sa încep. Daca eu sunt un om de stiinta sau un sentimental. exista o linie de continuitate. Daca mi s-ar da o problema de algebra sau de geometrie . As vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletul unui adolescent melancolic sau al unui mascul întarâtat. cum l-as putea cunoaste pe cel adevarat? Eu am observat ca. Altminteri. odata. Ca acelasi suflet se afla îndaratul tuturor starilor de constiinta.. Dar ma îndoiesc asupra realitatii acestei linii de continuitate. care ar alcatui personalitatea. privind la rastimpuri doi plopi? 64 . dar în cartile de psihologie nu se gaseste ceea ce caut eu. de multe ori.cu toata slabiciunea mea la matematica -. dar acestea sunt trecatoare si pot fi îndepartate la cea dintâi cercetare launtrica. Dar tot ce am scris pâna acum stiu ca nu e adevarat. ci o infinitate. Am vrut sa ma lamuresc citind carti de psihologie. Nici nu mai întelegeam acum rostul hotarârii mele de a-mi gasi sufletul. Atunci lucrez cu sârg. nu voi avea curajul sa patrund în viata. Atunci. în marginea vietii? Daca voi plânge mai târziu cei saptesprezece ani pe care îi am acum si pe care îi sfârsesc în mansarda. sa-l cântaresc si sa-l pretuiesc în valori. Când încerc sa ma gasesc pe mine însumi. pierd curajul. însa. Si lucrul acesta e necesar. iar nu izvorât întocmai dinlauntrul sufletului. Eu simt. Ceasuri care ma tulbura. Daca ma pot încrede în preocuparile mele actuale sau trebuie sa fiu banuitor si sa ma tem de timpurii schimbari. Daca sufletul meu nu e unul. Eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu. eu as putea-o rezolva sau as putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. Personalitatea n-ar fi. atunci. în cel mai rau caz. rasfrânt în mii de atitudini trecatoare. Sunt zile care eu le urasc. Ceasuri în care nu ma recunosc. Ar fi numai o masca. Sufletul meu. deci. Iata ceea ce ma tulbura. dar nu mijlocul de a ma cunoaste pe mine însumi si a intra în stapânirea tuturor fortelor sufletului meu.. As sti. interesante. Eu ma întreb: daca voi regreta mai târziu adolescenta care mi-am petrecut-o. planuiesc lecturi si scriu indicii cartilor. Si iara sunt zile când ma destept târziu si ma întorc abatut de la scoala si toate din jurul meu mi se par vestede si inutile. Stiu ca exista un singur suflet. decât ceva impus de vointa. si ma întreb: la ce bun? Iar daca recitesc planurile lucrurilor de mai târziu. ma nelinistesc. Dar cum sa ajung la el? Lucrul mi se pare atât de greu. Pentru ca sunt zile când vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat. din toata puterea vointei mele. Ochii îmi aluneca de pe pagina si îmi sterg mereu ochelarii. însa. Mi se pare ca ea se datoreste vointei mele sau sugestiilor celor din jurul meu. se strecoara într-însul stari de constiinta streine. încât ma înfioara. Am aflat un singur lucru. Mie mi se pare o lume noua. nu am nici o metoda. Ca. As vrea sa-mi gasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui câine la anatomie. ca treaca timpul. pe sub castani. Sa-l masor. Acolo se cerceteaza alte lucruri. Altminteri. ca exista un singur suflet în mine. singur. un gând ma framânta si eu. îl izgonesc. o dupa-amiaza întreaga. ma întristez.Am pierdut. Am observat ca un om se trudeste sa nu dezminta ceea ce crede el sau altii despre sine. Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei mele sau pasind pe strazi necunoscute. de mult: ca eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din ceasul trecut si cu atât mai putin celui din ziua trecuta. de-a lungul zecilor de constiinte. pe care-l banuiam. Ceea ce m-a uluit.

Lucrez pâna noaptea si adorm fericit ca m-am învins pe mine. Dar acum mi-e teama de viitorul acela întunecat si amenintator catre care ma îndrept calauzit de un suflet orb. Am aflat ca însusi sufletul. As spune: asa mi-e sufletul. lacramând de ciuda degetelor prea mici si a octavelor prea mari. cu o zi mai înainte. De multe ori. iar în departare. Ma întrebam: care a fost sufletul meu? Si îmi apareau suflete streine. când umblu mult si ajung departe de oras. Si iarasi ma întristeaza o vinieta tot atât de simpla. în fiecare zi. sub copacul înfrunzit. Dar nu pot citi. In câmp se zaresc seceratori. Eram abatut. De multe ori. Dar e atâta melancolie în privirea fetei. astfel. Adorm surâzând. Nici la vremea pretioasa pe care o pierdeam pe sub castani. Privesc pe ferestruica plopii si acoperisurile plumburii si aud . Gravura aceasta ma întristeaza întotdeauna când o privesc cu luare-aminte. pe care-l simteam în timp ce citeam îmi era strein. cu privirea atintita catre o lume moarta. Sunt coplesit si pornesc pe strazi.. iar vointa îmi slabeste. Ma mustru. Alteori. ci trec alaturi... auzeam revarsându-se pe vreo fereastra game la clavir sau sonate pe care le framântasem si eu. trebuie sa ma apar împotriva sufletului meu. Daca mai târziu se va face lumina si voi întelege ca am apucat o cale gresita? Daca ma voi simti strein în lumea pe care o socotesc acum prietena? Voi mai avea curajul sa ma întorc pe aceeasi cale si sa încep o alta viata. si asa vreau eu. nu izbutesc sa ma apar. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce începusem cu o luna. Nici eu n-as putea spune pentru ce. singura. Atunci as fi atât de sigur de mine însumi si de viata. Banal. Ascund revistele si citesc înainte. aproape de tot. un drumet paseste. si pe care eu nu le privesc. Indata încetineam pasul. Atunci adormeam obosit si îndurerat. care exista undeva. fara veste.. dar am saptesprezece ani. Nu ma recunosteam în multe fapte împlinite si vorbe rostite. Iar pe drum. altul. pe care eu îi zaresc pe ferestruica. Ma gândesc la câmpurile pe care nu le vad decât vara sau în duminicile de primavara. demult. Plictisitor. Mi se parea ca a fost altcineva. m-am înspaimântat. Un drum de tara.. izbândesc. Si atâtea pareri de rau în liniile dealurilor. Sufletul mi se schimbase.stinse zgomotele din strada. Si paseam tot mai încet. cu o saptamâna. liniile dealurilor pe care le ghiceam însorite.Stiu: nu sunt un baiat frumos. Alta data.. ma gândeam la ziua care se scursese. ma gândesc mult la acesti saptesprezece ani. Si nici la cartile pe care le voi scrie. Si pasind. ma grabeam sa ajung acasa si ma atâtam la munca si eram stapân pe gândurile si pe sufletul meu.. însa. Undeva. Gândul odaitei cu carti nu ma tulbura. noua? Si voi avea putere?. marginit cu plopi.. Poate ma gândesc la plopii din curtea cu grilaj de fier. Inainte de a adormi. Niciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi. Si toate acestea ma întristeaza. Daca m-as cunoaste.. si ma înfioram. si nu ma gândeam la nimic. 65 . sub un copac înfrunzit.. încercând sa aflu cine sunt. si ocoleam strazi multe pâna sa ajung acasa. Dar eu ramân mult timp privind plopii si drumetul. Sau auzeam melodii care îmi desteptau în suflet tristeti si pareri de rau. Si în ceasurile când ochii îmi aluneca de pe carte. Trebuie sa lupt mereu. In alte zile. pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie la rastimpuri. ma întristau simple si neînsemnate viniete risipite prin reviste. contradictoriu. o fata pe o banca.

Ne spune multe lucruri pe care noi le vorbim. poate. A trebuit s-o iau de la început. si clasa noastra. Dar noi nu apreciem decât ironiile lui Petrisor. Dar nu-mi voi putea analiza personajele. 66 . si profesorii. As vrea sa stiu cine sunt. Atâtea trasaturi streine. Pentru ca "maestrul" nu asculta decât la sfârsitul anului si pentru ca nu ne sileste nici la teme scrise. cel putin. Profesorul e blând. Am citit pâna noaptea târziu. vara. ca am scapat de matematica. în felul acesta. "Maestrul" e un ocultist si filozof. INCIPIT VITA NOVA A nins toata ziua. De aceea am fost astazi fericit. VIII. se ridica Leiber si se apara. acum traduc din Horatius. însa. Apoi aprind obosit lampa. A trecut toamna. Pâna acum. dar cred ca lucrul acesta e foarte greu de aflat. Si am citit toate introducerile. Si întotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut privind pe fereastra sau întristându-ma pentru o melodie de clavir si o vinieta cu un drum de tara. Nu m-am analizat. La discutii iau parte. Ma privesc. Sa ma prezint cu texte latinesti pentru clasa a V-a si a Vi-a. iar sufletul meu se întoarce. Sufletele lor nu vor fi liniare. dintr-o singura bucata. Mi-am cumparat textele legate în pânza si cu coperte de carton. Eu n-am întâlnit pâna acum un asemenea suflet printre adolescenti. Atunci. si nu stiu. se îndoieste de calitatea amândurora. De chimie. Au început sa-mi placa alte lucruri.. dai nu iam îngaduit eu. toti îl asculta. Totusi. Si unul si altul risipesc ironii. ca sâ pot sa ma cunosc. cu aquila. pentru ca nu le cunosc. Dar dispretuieste ignoranta noastra. odaita reînviaza si cartile din rafturi îmi vorbesc. si sa ajung la Caesar. Nu le pot întelege în adâncurile sufletelor. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Si am trecut. Sunt fericit. contradictorii. dar n-am câstigat nimic. As vrea acum sa stiu ce e sufletul. Am scris caiete multe ca sa descopar.. se ridica Petrisor si critica. Privesc în mine. De aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre. "Maestrul". Poate de multe ori am lacramat. Au început sa ma strabata alte gânduri. si autorii. erudit si ironic. aquilae. îmi amintesc prea rar. La modern e alta atmosfera si alta viata. Leiber si Petrisor. si multe lucruri dintre cele care îmi faga-J duisem sa împlinesc nu leam împlinit. îmi place mult si limba latina. îi place sa ne asculte discutând si se desfata. dovedindu-ne golul argumentelor noastre. am învatat prea putin latineste. Vreau sa citesc acum si pe Bergson. în caietul acesta am scris tot mai rar si mai putin serios. Dupa ce sfârseste Petrisor. Sufletul meu ar fi dorit. apoi. Dimpotriva. Mi s-a îngaduit sa dau examenul de diferenta în mai.Câteodata se înnopteaza. nici la extemporale. discutam aproape tot timpul si comentam câte un text de câteva rânduri. Am citit multe carti. Apoi am obosit si m-am întrebat* asupra mea. de obicei. N-am învatat psihologie. Pentru ca nu ne mai temem de nota sau de extemporal. A trebuit sa ma hotarasc sa trec la modern. sa se simta trist. pentru ca asa am voit eu. Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop e singura mea nadejde. Când traduce si comenteaza Leiber. N-am izbutit. dar n-am stiut aceasta.

Totusi. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. ci pentru ca i se pare ca vorbeste "bine". De aceea e premiant cu cununa. Dar eu n-am citit niciodata o teza buna. E "seful" clasei. care a avut succes. nici n-a citit multe carti asupra Romei. de 1 când a venit în liceu. Când trebuie sa comenteze: " Vides ut alta stat nive candidum Soracte. De fapt. spun baietii. învata j tot ce i se da sa învete. Se informeaza din dictionarul Varemberg si Saglio.. Când poate. El stie si trigonometrie. Pentru ca teza .. Uita aproape! tot ce înmagazineaza. Totusi. si zoologie. nu e un erudit. semnata Bratasanu. Adica sta pe catedra si ameninta: . copiaza.ne spune Bratasanu . Nu stie decât lectia. fara nici un onorariu.spune el -. însusi "maestrul" i-a spus într-o zi: . Bratasanu. toti poetii sunt "frumosi". ". si chimie.. rezumând o suta de pagini in quarto din Varemberg si Saglio. Marcu a citit pe tot Tacit. Dilueaza întotdeauna. repeta toata materia. Iar la examenul oral pregateste dupa juxta câteva paragrafe la întâmplare. într-o banca din mijlocul clasei. Conferinta a fost însa oj întâmplare.Ai sa te tâmpesti. Ceea ce e exact. ma!. carej vorbise despre Sosele si apeducte la romani. Dar Marcu nu stie gramatica si traduce foarte prost.. el ne da lamuriri asupra Soractelui si asupra climatologiei Romei. a tinut o conferinta asupra Jocurilor de circ la romani. Aceasta. E simpatizat pentru ca e "baiat bun" si primeste sa vina la domiciliu I si sa predea gramatica latina. pentru ca "maestrul" nu lasa corigenti: . La Istoriile lui Tacit. "Maestrul" l-a felicitat si i-a prezis ca va ajunge mare scriitor si mare orator. Baietii jucau tintar sau table. Si o izbânda. nu pentru ca are talent. si fizica. Bratasanu cunoaste un covârsitor numar de cuvinte nemtesti si. la modern. nu poate sa citeasca fara dictionar o carte germana. nu stie nimic. Dar Marcu .se da din toata materia trimestrului. De aceea se ridica zâmbitor si tuseste. Lânga el. De aceea. Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. cu toate acestea. Marcu are "insuficient" la latina. cred eu. De-abia ne mai vorbea.desi dispretuieste civilizatia latina. Asa i se pare lui Robert.Stiu eu ca tot nu învatati. Dar nu ramâne corigent. Bratasanu e formidabil în gramatica. 67 . De asemenea. Pentru "teze". E revoltator de constiincios. chiar când "lectia" e prea putin interesanta si el stie ca nu-l mai asculta. când nu are nici un j roman cu el. cu anii respectivi. El vorbeste oricând si despre orice.Marcule. Niciodata nu spune mai mult decât a citit sau a auzit de la profesor. ca sa poata vorbi mai mult. Nu poate. ci numai ascultând fraza. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. te scriu! Marcu e cel mai lenes si cel mai neastâmparat. nici pentru ce a scris Horatius Carmen Sae-culare. melo-dios . Bratasanu cunoaste toti consulii. Traduce chiar fara sa se uite în carte. Numai gramatica latina si cuvintele germane nu 1 le uita. Si vorbeste.e mult mai bine informat. Si a citit multe volume de Boissier..Fanica sta în banca a doua. ca sa-si faca "lectiile". când se! întâmpla sa le gaseasca. Apoi întârzie mult ] dupa miezul noptii. Robert sta lânga Bricterian.. pentru el. pentru ca a venit dupa cea a lui Bratasanu. în vara. Rar. Si le face. Robert nu stie nici sa traduca. Dar nu pricepe de ce a ajuns August împarat. Robert se îmbujo-l rase si calca încrezut. Bratasanu stie tot ceea ce se cere unui premiant. Si e cestor. cautând cuvintele si articulându-le victorios. anul trecut. Dar Robert vorbeste. îsi are textele învelite în hârtie albastra si înseamna cuvintele latinesti într-un caiet special. "tiranica" ! . într-adevar.

Am drept tovaras pe Horatius. ne împrumutam bani si ne povestim "cuceririle". Cei care stiau la matematici îsi îngaduiau sa manânce cornuri pâna la intrarea lui Vanciu. erudit. pentru câ s-au împotrivit baietii. toti au rasuflat. în acelasi timp. Aceasta. Iar a doua zi a vorbit Robert. Cât timp se petrece aceasta. ceea ce revolta pe Robert. De cele mai multe ori zâmbeste ironic. Leiber comenteaza. dupa ce oboseste Leiber. si noi îl ascultam. înainte de a intra "maestrul". Fanica se intereseaza de anumite localuri. Si îl critica. comentam si bârfim. Dar datoria lui e sa critice pe Leiber. Si nici nu le-a mai sfârsit. Pentru! ca nu-i "intereseaza". Comentariile lui Leiber sunt originale si instructive. Toti simtim o deosebita bucurie sa bârfim pe Robert. n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice".ne da în fiec seara amanunte inedite asupra unei femei care-l iubeste. cu trei banci în urma. însa. ca sa-si "deruteze" adversarul. Fiecare îmi face aceeasi marturisire: ca el n-ar avea atâta "vointa". pentru ca asa se obisnuieste între buni prieteni. Când se ridica se îmbujoreaza si articuleaza raspicat. Suntem cu totii buni prieteni. Cu multi sunt bun prieten.e numai o legenda. Petrisor zâmbeste ironic. Vin si alti buni prieteni . Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoare trebuie uitata. ridicam globul de la lampa. Comentam repetitiile pentru Un liceu model si bârfim pe Robert. eruditia lui Leiber în "antichitati" – ca si a lui Bratasanu . CUMOS-AJUNUL Corul se aduna la mine în mansarda. în fiecare seara. Leiber "vorbeste" întotdeauna dupa ce a sfârsit Robert. Când a sunat clopotelul. cutiile de gândaci si se minuneaza. din pricina lui Vanciu. vorbeste mai rar. noi suntem siguri ca Petrisor nu-l aproba. Erau mântuiti. Adevarul se afla întotdeauna de partea lui Petrisor. Fanica e un baiat serios. Ca sa fie mai multa lumina. Câte unul din "elita" ma întreaba ce mai scriu si unde mai publicj Sunt sigur ca nici unul n-a citit o pagina din tot ce am publicat eu. Dupa câte stiu. e incontestabil superior realului. Adica ne spunem pe nume. Fumam si suntem fericiti. Ceilalti. care va fa în curând iubit de o printesa. Tot "orator" e si Misu Tolihroniade. iar a doua zi citeaza cu multa siguranta autori latini si culegeri de izvoare pe care nu le-a vazut niciodata. Colegii mei de la modern ma entuziasmeaza. se ridica Petrisor. însotit de o traducere. IX. Iar eu sunt magulit si ma arat modest si îi bat pe umar. Modernul. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de când spune ca va fi în curând iubit de o printesa. Leiber se informeaza din Fustei de Coulanges cu o seara înainte de lectie. ne înjura fara suparare. de altfel. care îmi admirŤ cartile si rabdarea. La real era o atmosfera înghetata.. Clasa se desfata ori de câte ori discutiile între "oratori" se încing cu aprindere. basi -. Pâna ne adunam cu totii. Fanica el preocupat de chimie si matematica. Poprisan afi ma ca e "isterica". Dar Bratasanu nu sfârsise Apeductele. pentru cei care nau citit La cite antique. Se minuneaza 68 . De aceea sunt fericit.tenori. îmi admira. El. El pre-| fera sa cheltuie saptamânal o anumita suma si sa fie linistit. Bratasanu tine un curs de gramatica latina. baritoni. Popri san — care e bas si locuieste în mahalaua Floreasca . Fireste. însa."Maestrul" motaia cu ochii închisi. în clasa nu se auzea decât conferentiarul si zborul mustelor. Aceasta. Orisice ar spune Leiber. însa. Nici Petrisor nu cunoaste "antichitati".. de fapt. Dimpotriva. Pentru ca.

Cântam întâi Buna dimineata la Mos-Ajun pe trei voci. Acesta e cântecul favorit al lui Robert. Ceea ce îi im-J presioneaza.. pentru ca vom fi invitati în câteva case prietene si trebuie sa fim pregatiti. Noi suntem rosii si ne stergem cu batistele.. evis est". n-am ajuns înca clasa insectelor. Petrisor argumenteaza sofistic. ere tur. ia o pozitie mai ver-| ticala si vorbeste mai tare... tara sa cunoasca cuvintele. va rog!. ci himenoptere.Dau alt aspect. Câtiva îl privesc cu admiratie. Pentru ca suntem prea multi. apoi închid ochii si încearca: laaaa. La sfârsit cântam Multi ani traiasca si Totdeauna. nu se încing discutii literare si nici filozofice. pentru casele patriote. Dinu discuta fumând în fotoliu. Cum însa noi. Fanica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". Basii îsi strâng buzele si-si înfig barbiile în piept.în loc sa-l linisteasca . sofismele. când vin Bricterian. Daca se înfurie. Fanica nu are de unde sa stie lucrul acesta.. O. Bricterian vorbeste si se învârte prin odaie. romanta din Don Juan.. totusi. Si cum: mansarda mea e prea mica. El afirma. care ne întristeaza si pe care Bricterian îl cânta gândindu-se la Heidelbergul de altadata. Robert îsi trece mâna prin parul marunt si ofteaza: . dupa cum e si bagheta de trestie.. Acolo ne vom lasa paltoanele în vestiar. Dar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul. a. Aceasta. cântec iesit din moda. Si doamne care ne vor admira: .ita^nostra.". Fanica îl loveste cu putere de marginea biroului. Robert se rescneaza. Fanic? îi aminteste ca trebuie sa repetam si Gaudeamus igitur. Toti ma întreaba cum se numesc gândacii] verzi-aurii. pentru ca nici unul dintre noi nu e în stare sa-i nimiceas logic. Fanica e multumit de Buna dimineata. Robert ne marturiseste ca noi "nu întelegem".. Ceilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cânta solemn. Ei spun ca asa fac chiar cei de la Mitropolie. Ceea ce izbuteste sa ne supere toti. vom zâmbi moderat si vom desface\'mandarine. Si în toata Sevilla nu-i una ca tine. sa bem vinul ca si-acuma. si tragând cu urechea la vecin: . ca fluturii sunt mai "frumosi" si mai interesanti. Perri îi împrumuta diapa zonul. Si eu le explic ca îi conserv în solutie de sublimat si îi usuc pe o I bucata de pluta.Iubesc o femeie. între ace. întârziem pâna! seara discutând. De obicei..de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rupte. iii. din colt.De cânii pregatiti corul? 69 . satisfacuti. învârteala . Tenorii deschid gurile cât pot si-si lasa capejdte"pe spate. cântam A ruginit frunza în vii. Eu le spun ca acelea nu s albine. Diapazonul e indispensabil. . Dupa aceasta.. închide pe jumatate ochii si zâmbeste. începem repetitiile sub bagheta lui Fanica."evis.." Fanica se trudeste sa pronunte cât mai clar cuvintele. De aceeasi parere se arata a fi înca trei prieteni. Mai repetamPe -al nostru steag e scris Unire. A-ceasta ne explica Fanica. dar trebuincios pentru casele batrânesti. ca sa le auda toti tenorii. Si eu le spun calm: cetonia aurata. .îl enerveaza. vis al vietii studentesti.. la zoologie. Acolo vor fi domnisoare care ne vor îndemna: -Luati. Petrisor si Dinu. Aceasta. Apoi. totdeauna.

Apoi. Zapada putina înghetase si sticlea. un casier si doi "chibiti". Casierul ne-a vestit. Cântam. O. smochine. nu mai erau pe tava decât vreo cinci nuci si o smochina. Suntem cincisprezece baieti. si strigam: . catre cei din casa. Pentru o abatere mica. entuziasti: ... multumind politicos doamnei.. iar prietenii îi vor spune... ne-au primit. va trebui sa cedeze^si va începe: "Sipuo. desi ne puteam multumi cu zâmbete. ma! Si râdem.. Si restrictiunile sale sunt pur formale. Alaturi. Si am cântat iar: Multi ani traiasca! A iesit o doamna cu fata luminata si ne-a! întrebat de traiste.. zvârlindu-l peste gard.Ai fost bine.. Unsprezece coristi. Signore. Pastele vostru.. ba.Apoi. Am intrat într-o curte cu grilaj si castani. ai? Traditia. cum am strigat noi.. vis al vietii studentesti. lânga poarta: . Fanica îi iscodea daca au mâncat nuci sau au baut vin negru..Ura. Baietii s-au apropiat sfii-j ciosi si au apucat cu mâinile ce au putut. Pasim prin mijlocul strazii si ne uitam unii la1 altii. în curte. 70 ... Stingeti lumina.Cât a dat? începem apoi colinda. Noi am înteles ca doamna glumeste si am râs cu hohote. mamei.Buna dimineata la Mos-Ajun. un dirijor. Apoi. de pe strada Batistei. excluderea de la masa finala sau excluderea definitiva. la sfârsit.. Pentru o abatere mare. armene. Am asteptat. am gasit lantul pus la usa. Pe tava erau adunate fructele traditionale. Dar numai ameninta. apoi.Multi mai suntem. mere. Mama asculta la fereastra. brusc. Fanica a suierat printre dinti: -Drace!.. fals. A urlat un câine si aj s-a stins. lumina. Bricterian va fi rugat sa cânte prologul din Pagliaccio. sipuo. Baietii soseau grupuri. pesmeti dulci. Signori. lovindu-l pe umar: . Toti spun "sarut-mâna" si se întreaba: . La alta.. douazeci de lei amenda. Babo! . sa stins de asemenea lumina. Poprisan a luat atunci presul de fier si l-a târât prin toata curtea.O suta de lei! La o casa mare.cu entuziasm: . si pedepsele celor nedisciplinati.Dar ce credeti voi. toata Sevilla. zâmbind. scazuta din suma ce o vom încasa fiecare.. ba! .. ba. La noua si un sfert pornim. Noaptea era senina si rece.la usa mansardei . însa. iar casierului îi strecoara o bancnota. si el va raspunde ca e ragusisi va tusi semnificativ. Le-am luat. si ne admiram. Când am ajuns si eu. A fixat.Aaa.Salve. Am cântat. Dar baietii au fost revoltati. Fanica e un mic tiran. La sfârsit. tare: . . Apoi ne daruieste mandarine.mama lor de ciocoi. ai? Apoi. grupuri si se întâmpinau . Buna dimineata. Scusatemi. boanghenilor!? Ca murim de foame si am venit sa cersim." Domnisoarele se vor îndragosti de el. Se da sol mi presento: Io sono iiprologo. Au înjurat pe proprietari si au ies: trântind poarta.

Noi neam furisat repede în strada. însa. trecusera în odaia. Toti eram de acord ca nici un cor nu-i ca al nostru. ne-am hotarât s-o sfârsim.ne-au dat patruzeci de lei. Mai înainte. apoi rasufla: 71 . Brai sanu venise cu o sticluta de lichior fabricat de el si cu o punga plina paharute. în pomiere de cristal. de aceea. mai obositi.care nu cinaseram . încât ajunsese ispitii si baietii nu s-au putut opri sa nu-l îmbete. La Radu ne-am lasat paltoanele în vestiar si ne-am îngramadit în sufragerie. noi am luat ghiulelele de otel de la usa si le-am purtat în brate o strada întreaga. Am plecat de la Radu îndata ce mama lui ne-a daruit o suta de lei.Si n-avem tenori. entuziasmase pe altii. In mansarda mea. Ceea ce ne-a spalat ocara si ne-a linistit. si convingându-se de aceasta . . si am plecat culegând toate merele si portocalele ce mai ramasesera pe masa.Am înghetat. cu fetele iluminate. Dupa aceea ne-au mai întrebat daca nu mai stim nimic.am fost fericiti.Ne-nfierbântam si cântam mai bine.Ragusim altminteri. mama asezase totul mai înainte. dar râdea în guler si nu putea sa se stapâneasca. unde ni s-a servit ceaiul. . Nici unul n putut goli. Câtiva. pe lânga bani. Iar baietii au fost multumiti si de curcan. ne pofteau mandarine si mere lucioase. trecuseram pe la Fanica. Radu. Au fost zadarnice toate amenintarile lui Fanica. Cei care ne-au ascultat se aratau multumiti si rontaiau fursecuri în fata noastra. Vocabularul lui Poprisan revoltase pe unii. Aproape de unsprezece am fost primiti într-o casa foarte luxoasa. Nu se mai temea nim de amenda. Auzeam câteodata. Bra sanu vorbea atât de mult si schita atâtea gesturi. sefule. sefule! . în tot timpul am socotit ca e de datoria noastra sa facem spirite.. La douasprezece.vecina si fumau. însa. pentru ca era prea dulce.Cu sanatate. Ceaiul ni s-a servit cu cozonac si câtiva dintre noi . si de atmosfera. Am pornit. Cântam zâmbind. Pe masa. dar l-am baut pe drum. totdeauna. Drept care. scoborând glasul: . catre mine. noaptea vine. Baba si cu prisan desfundau sticlele si încercau sa-l îmbete pe Bratasanu.Totdeauna.Pic/ Pier. însa. pe la rascruci. Cozonacul se sfârsise de mult. Am cântat. de la care capataram. Ceea ce izbutea întotdeauna sa ne entuziasmeze. Si am repurtat izbânda cu Lopa-tarii. îi turnau pahar dupa pahar îi spuneau: . pâna la fund paharutul. precum si alti câtiva. Tinta tuturor era Robert. unde ne astepta masa întinsa si sticlele cu vin. . vazând ca nu mai întâlnim decât prea putine case cu ferestrele luminate.. Vin ne-a mai dat si Robert. glasuri barbatesti si ne opream sa-i ascultam. Noi am cântat cât am putut mai frumos. "Seful" îl golea triumfator. Am umblat si pe alte strazi. . si cinci sticle cu vin.Fanica ar fi intervenit. a fost crutat. unde am prins curaj. sa bem vinul ca si-acuma! Unii spuneau: " Câte un pic!" Iar altii raspundeau. si de vin. Ne turna si ne marturisea ca lichiorul e excelent. Fanica.

Lasa.Dar de ce vrei? . ca îi e frica. . .. . Bratasanu protesta: .Nu fi copil. 72 ..Azi e noapte sfânta.Dar cine te vede.Lasati.Nu mai beau.Atunci bea-l si p-asta. . Ceilalti din odaia vecina se interesau "cum merge". c-o întâlnesti mâine. schimbati vinul. .Hai ca se-ncalzeste.. la sfârsit.Mi se pare ca ti-e frica. -Tt! ..Nu mai pot sa beau.Stai. .Ascultati-ma pe mine. . ba. sa întrebe daca a placut lichiorul si.Unde pleci. Numai la pileala Vindec orice boala!. Atunci baietii i-au cântat: Numai la betie Uit de saracie. . . Se facea mai rosu. ca se rusineaza!. .Fii serios. . Bratasanu s-a smuls din lantul Poprisan-Baba si s-ajurat ca nu mai îsi atinge toata noaptea nici buzele de vin.. .Am baut destul.As! Trei pahare. a vestit: .Ce-esti copil? . ma. a strâns câte mâini i-a fost cu putinta si s-a îndreptat împleticindu-se catre usa. sefule. ba? . Baietii l-au înconjurat: . ma.Fetite. Apoi. Unul interveni mustrând: .Daca ma iubesti.Am eu un secret. ...Nu mai beau. .. cu totii la Coana Roza. deodata... ca mergem la Coana Roza.. articula: . Bratasanu a multumit. . ma? îi apropiau paharul de gura. Unii asigurau ca într-un sfert de ceas va fi "turta".Toarna un pahar cu rom în sticla..Asa vreau. Dar lucrurile s-au sfârsit altfel. Dadeau sfaturi.Lasa-l... . ma. Apoi.Ti-e frica sa nu te-mbeti? .Nu mai pot. Apuca paharul si-| sorbea dintro înghititura. . sefule.. ba! Dar Bratasanu si-a împachetat paharutele. dar a ramas nestramutat în hotarârea lui de a se întoarce acasa. .. seful se hotara.Pentru ca asa vreau eu. a început sa-si strânga paharutele.Nu mi-e frica. pentru ca stiu si eu.Daca stii.Mergem. . în pace. de ce nu mergi? .Si de ce vrei sa pleci? .Nu ma rusinez.. .Eu plec. .

Casele cu felinare rosii sunt gimnazii unde se descopera si se educa fortele masculine. Nu ne-au sarutat lung. Doamne. unul altuia. noaptea.femei cu ochi negri si priviri de jaratec. Nu ne-au privit în ochi. Ne-am urat. însa. întovarasite de aceleasi emotii ce strâng sufletele si întuneca vederea. altul. însa. Gândindu-ne si dezbatând mult.nu ne încumetam sa "cucerim" femei. aceasta se socoteste un lucru obligatoriu. SFÂRSITUL PARTII a II-a PARTEA A III-A I. Când ne-am hotarât sa plecam. când suntem singuri. cu pleoapele apropiate. ca sa ne mângâie. eu am mers pâna acasa cu Dinu si am fredonat amândoi: Pe calul balan. ne-am convins ca nu mai putem trece si pe la coana Roza. lucrul acesta se petrece foarte rar. nici femei isterice. pentru ca era ziua lui. Si sunt tot atât de necesare. Nu mi-l pierde (bis). "Sarbatori fericite" si ne-am fagaduit sa ne întâlnim a treia zi de Craciun la Fanica. Cu saua verde (bis). Nu pentru ca e urmata de duminica. Au ramas naluciri tulburi. cu rasuflarea sugrumata. si femeile gândurilor noastre nu ni s-au coborât în cale. rascolindu-ne sângele. Doamne. La vârsta noastra. Ceea ce poate fi socotit un lucru trist. a trebuit sa deschidem ferestruicile. Noi . unde nu gasim nici dragoste. Si banuieli rusinoase coplesesc pe acela ce încearca sa se furiseze.I-au dat drumul! Bratasanu a pornit singur prin zapada. cu buzele strivite de buzele noastre. Sunt si aici examene. care sa ne robeasca sufletele si sa se furiseze. pe calul balan. era patru si jumatate. în iatac.lipsiti si de fascinatie personala. tini-mi-l. Robert ar spune a dragostei. Pai. foarte veseli. rânjind. Sâmbata noaptea. Poate si noi am fi dorit sa strângem în brate trupuri si sa muscam buze. si de timp. Iar Poprisan. Am iesit cu totii în strada si am umblat o bucata de drum fara sa ne despartim. alte chipuri decât cele pe care le zarim dupa miezul noptii. ci pentru ca sâmbata e ziua trupului. Nu ni s-au apropiat. De altfel. cautând sa para netulburat. Curând. noi ne îndreptam catre casele cu felinare rosii. Adevarul este. 73 . fierbinti si rautacioase. SÂMBATA Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sâmbata ca pe o zi rara. tini-mi-l. Noi ne cumparam cu bani putini sfertul de ceas datorit dragostei. Noi am mai ramas înca multa vreme. Dupa aceea. despartindu-ne definitiv.asa cum se gaseste scris prin carti . Nu ne-au soptit cuvinte din carti si din vise. poate. Dar au trecut ani dupa ani. Poate am visat si noi . si de bani . Adolescenta noastra îsi tesuse. pentru ca era prea târziu. a femeilor isterice. Am mâncat totul si am golit aproape toate sticlele cu vin. din pricina fumului. pe care noi toti le pastram ascunse în suflet si le chemam atunci când suntem tristi.

apoi si-a ridicat rochia si i-a înghesuit sub ciorap. Nu voiam sa-i întâlnesc ochii. Am intrat în curte. De trupul care s-a daruit mie. A zâmbit si ea. O rochie dureros de scurta. De aceea. si sa-mi sfaram pumnii. Aceasta era dragostea? Trupul? Femeia? Eram ispitit sa scuip si sa plâng. cunoscatori ai casei si ai "fetelor". care trebuie sa ramâna numai al meu. M-au îndemnat sa fiu vesel. si îmbratisarile din pat. Pentru noi. Si nici nu vreau sa stiu în caietul acesta. Am lasat. si guri înrosite murdar.: parau în pretul trupului. 74 . Nu mi-e rusine de aceasta.. însa. Glas soptit. Asteptam nerabdator sa-mi vad tovarasa descuind usa si urându-mi "noapte buna". fara sa se oboseasca sa ma cerceteze. Ceea ce m-a descurajat. Nu vreau sa popularizez pe strada. Plateam eu. cu ceilalti. ciudat.In locul lor. pulpele se dezgoleau. Ne îmbiau carnuri despicate obscen. La rându-mi. Restul s-a petrecutfara emotii.. am rostit un nume strain. careia trebuia sa-i vorbesc. I-am facut semn. Inlauntrul sufletului. noi ne-am deprins sa mângâiem prudenti trupuri istovite Si sa sarutam umeri cu miros de pudra ieftina si apa de colonie. Obraji tineri. sarbatoritul. curajosi. si ochi stinsi.. Ne-am deprins cu greu. ea nu s-a aratat miscata de delicatetea mea. banii pe masa. Si l-am facut silindu-ma sa par linistit si demn. Odaie în care ramâi o clipa singur si privesti cadre de prost gust si lampa învaluita în foita rosie. Pentru noi se rosteau cuvinte afrodiziace. Tremuram nu de teama revelatiei trupului. fara mâneci. Dar am înteles ca "fata" minte. m-am desteptat. "dupa". De altfel. ci de cea a femeii straine. si camasi stravezii vadeau forme moi. nici sa-mi culeg gloria însotita de o strângere de mâna. Ne-am apropiat de ferestre. Am râs. Am întâlnit trupuri vestede si obraji ofiliti. A trebuit sa fac si eu acest pas. M-au laudat si mi-au prezis mari ispravi în viata. Eram scârbit si umilit. afectând gesturi de felina. Dar "fata" mi-a spus ca sunt "dragut". Am pasit la început cu teama în curtile pietruite. tulburat si îngrijorat. desi tremuram. iluminati sau crunti. nici dintr-o parte. De dragostea mea. eu m-am trudit sa cred. batând în geam si zâmbind. Eu ma cunosc: nu sunt "dragut". Noua ne zâmbeau buze ce se cum. întelesesem si eu aceasta. Prietenii mei au glumit tot timpul asupra "fetii" si melancoliei mele. în fata ferestrei se adunasera barbati ce priveau. De acum nu mai eram copil. Eu îmi amintesc de noaptea mea. Eu nu stiu nimic de ceilalti. Mi-am ales trupul. A încuiat usa si s-a apropiat de mine. M-au însotit pâna la usa. Voiam sa alerg. sa-mi rup vestmintele ce pastrau mireasma de carne ieftina si sa uit cuvintele pe care le-am rostit. cu sfaturi si glume. cercând sa zâmbim. Mie nu-mi place sa se intereseze necunoscutii de numele meu. zgomotosi. Poate acela a fost singurul ceas când nu m-am gândit cu dispret la sinucidere. nici dintr-alta. însa. Mi s-au comunicat toate farmecele pe care "fata" le daruieste în schimbul celor doua bancnote. lovind gardurile. Am privit si eu. Afara. o data cu ceilalti trei. cu teama. sleite. eu eram. si a bancnotelor pe care trebuia sa le las pe masa. A zâmbit tot timpul. "Fata" mia zâmbit. si patul. M-a întrebat cum ma cheama. multumiti de curajul meu. Ceilalti m-au felicitat de alegere. I-a numarat. Apoi m-am grabit sa ajung în fata oglinzii. înecate în râsul spart de fecioara beata. "Fata" s-a întors. respectând tariful cartierului. Apoi am intrat într-o berarie si am cerut de baut. Ceilalti se aratau.

Faptul se îndeplineste corect. Sau deviaza. Discutam îndelung. Deci. Eu. alegând. Iubesc si sufera. sau ne cumparam caramele si ratacim prin Cismigiu. Si pasim. discutând. nici Robert. La un colt. m-am surprins pasind mândru. Noi. Nu cautam nici voluptati îngaduite de tarif. cei lipsiti de "cuceriri". 75 . curioase.M-am întors singur acasa. dupa miezul noptii. si sâmbata a ajuns tot mai putin emotionanta. alte pareri asupra femeilor. Ceea ce nu poate fi decât un lucru îmbucurator. Cântarim din ochi fiecare madular si îl pretuim în bancnote albastre. Noi. Noi cercetam întotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vedere strict obscen si financiar. numai fiziologie comercializata. Cu atât mai bine. Dar exista. Dansurile nu sunt artistice. Din pricini felurite. framântam trupul ales numai întrucât finalul ne odihneste nervii si ne limpezeste creierul. pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem. Faptul poate supara pe moralisti. Dar aceasta nu dureaza mult timp. Noi toti. Si m-am bucurat. înca un pas catre adevarata cunoastere a realitatii. Si cu atât mai putin sentimentale. Cu Marcu discut patimas si entuziasmat. Sau mergem la cinematograf. ne supunem fara parere de rau. stiu sigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". la anumite ceasuri din noapte. saraci si cerebrali. Si poate ar trebui sa le luminez dedesubturile. încep sa calce alaturi de dragoste. care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman". înfiorând. Poate sunt departate de adevar. Nici sentimentalism. Ne încredintam cât am fi hotarâti sa platim fiecare în schimbul posesiunii imediate. Am râs. Adica. Nici Dinu. ritmic. De ce sa ne ascundem? Dragostea noastra e sincer fiziologica. fara glas. Urmeaza încordari si dintr-o parte si din cealalta. care stapânim un trup în schimbul a doua mici bancnote albastre. Toate câte se spun sunt minciuni necesare pe care le accepta întreaga clasa si pe care nu le crede nimeni. nici senzualitate. Au trecut apoi luni dupa luni. Sau se pervertesc. iar nu împrumutate. Acestea se petrec în carti sau cu feciorii de boieri. nici impulsul sentimental. Ne sunt impuse chiar de viata. fiziologie. în forme neasteptate. ca o datorie careia trebuie sa i te supui. Sâmbata ma întâlnesc din vreme cu Marcu. Si ne alegem distractiile dupa timpul liber si dupa banii pe care îi avem. Nu ne îngaduim nici perversiati senzuale. Dar ele sunt ale noastre. noi nu ne putem satisface nici senzualitatea. fara sa stim. La petreceri se danseaza. târziu. în curti tainuite. Dar mie mi se par firesti. Frecventarea periodica a caselor cu felinare rosii ne dezvolta însusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. daca avem timp. Se socotesc natângi daca nu obtin sarutari si îmbratisari prelungite. Dar în suflet purtam aceeasi deznadejde ca în fata fetei cu bani ascunsi sub ciorap. Poate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. Acestea se astern straturi. Câtiva dintre colegii mei se îndragostesc în vacante. La ce bun? Ne-ar antrena într-o lume noua. si aceasta mi-e deajuns. ne închegam. Pentru ca întotdeauna ma contrazice. Ceea ce se reduce tot la fiziologie. îsi potrivesc simetric formele si se învârtesc. Aceasta însemna ca încrederea îmi crescuse. straturi în suflet si asteapta. Trupurile se apropie.

ochi masculini au cântarit si au hotarât. Soldurile fara rod împietresc. Pasim alaturi. si ne îndreptam pe aceleasi strazi. 76 . Si nu tânguim soarta trupurilor în vestminte stravezii.Si aceasta îmi place. fetele cerceteaza grupul. le mângâie cu priviri blânde. începe. aprinse. despre dragoste. în odai cu perdele groase. despre trupuri. care se cer justificate. dezgolind pulpele pâna sus. Umerii poarta urmele mâinilor care i-au poftit. îsi vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse. Si amintirea felinarelor rosii nu ne înfioara. Câteodata. Aceasta le însufleteste. alaturi de trup. Comentam faptele inedite. fetele asteapta. cu umerii obrajilor dogorâti. cu miscari potolite. obisnuit sa se întrebe. Pentru ca nu ne întelegem. în miez de noapte. ne întrebam despre femei. cele cu noroc se înapoiaza. Discutam cu aceeasi patima. Dar pe toate le privim în lumina inteligentei. iar eu îl initiez în orientalism. Am mângâiat cu gândul carnea tovarasei ispititoare. El îmi comenteaza texte anarhiste. El e sceptic. în tramvai sau la biblioteca. eu. stravezii. zâmbind. Si parasim curtile cu felinare rosii. Dar sunt zile când strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastre poftesc alte trupuri. Si nu lacramam pentru nedreptatea lumii. torent nestapânit. Asteptam întotdeauna pâna ce ne hotarâm sa ne alegem "fetele". moi. discutând. suntem autentic sentimentali. El e materialist. neînsufletite. Trupuri tinere sau vestede. Iar de acolo ne înapoiem satisfacuti. care pregateste cafele. si sânge tulburat. framântându-ne creierele. si simtim cum sânge proaspat pulseaza în vine. Ne controlam impresiile. Amândoi. Numai creierele. Discutam ultima carte citita sau articolul lui Cocea din Facla. lacom. în adâncurile sufletelor noastre. fetele se ridica repede si ne ajung. Dar asteptarea nu dureaza prea mult. Privim si cercetam vizitatorii. Sânii. ne daruieste mecanic raspunsuri. sau stiintele favorite. suntem nedespartiti. rotunzi si mari. dogmatic. Cinic. Când ne hotarâm. îl cernem si îl valorificam. Am sorbit mireasma feminina cu ochi înghetati. eu. Femeia batrâna din colt. Si tintesc cu ochii grupul. asteptând semnul celui indicat.cunoscând rana . Amândoi întelegem aceasta. în curte. scurte. Nu suntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism exagerat. victima metafizicei. Se ghicesc oase înfierbântate de munca si muschi sleiti.ne straduim sa o ascundem. cel putin la început. la încheietura soldurilor. Continuam discutia începuta cu un ceas mai înainte si rupta în zeci de fire sau ne trudim sa gasim explicatii si concluzii asupra noilor cazuri. eu. zvelte sau trunchiate. ceasul menit preludiilor si realizarilor erotice. Intram. Carnea framântata se odihneste. Bratele se împletesc. îsi întind picioarele. Ajungem târziu în fata caselor unde stim mai dinainte ce chipuri vom întâlni si ce cuvinte vom auzi. Vestminte de iatac. pe spetezele scaunelor sau atârna. îngreunate. Cu capetele în lumina apropiata a lampii. Creierul. îsi coboara formele. Tot ceea ce ne înconjoara nu e decât materialul infor pe care noi îl culegem. Pentru fiecare gest nadajduiesc într-un nou client. Am cutreierat prin locuri ascunse. Ci pasim în noapte. zâmbind. în noapte. Dar locurile si oamenii sunt prea ispititori. solduri si sâni tainuiti. cu care ne mândrim amândoi. Ne îmbie. Prin fereastra. Nu din dorinta de a selectiona materialul. De ce sa ascund? Am privit adesea. în încaperea cu scaune multe si cu icoana. El calm si afectând o rece indiferenta. Celelalte îsi cauta tovarasi în grupul de afara. dârji. zâmbitoare. La rastimpuri. Ne soptim observatii pretioase. Ci din curiozitatea de a le privi cât mai mult. Si .

Si 77 . Trupuri plapânde sau provocatoare mignone. tovarase cu uimire în ochi. piept otelit va coplesi sânii albi. Nu chip frumos si haine colorate. nu va mai fi astfel. si vor rasufla ca o împletitura de serpi sugru-j mati. încruntat. si vor simti caldura cuvintelor mele si jar din faptura mea le va biciui carnea.. dezgustate. deasupra cearcanelor de nesomn. privire dârza. în curând. Si voi vorbi aproape de trupurile cu vestminte tulburatoare. ci numai adumbresc. Vedenia biruintei mele asupra celorlalti. ce contorsioneaza suvoaiele de sânge. ca pe o bautura scumpa si rara. se înfierbânta dorinta. se în potriveste groaza. înca. cu perverse si dracesti rafinamente. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne. Iar pleoapele se apropie si privirea se întuneca. rosii. în car4 ne? Ce pulpe se vor strânge? Ce ochi ma vor privi. rasar trupuri cu farmece. Pentru ca dispretul trupurilor îmi îndurereaza sufletul. în desfatare. gândurile acestea ma mângâie. Ce am eu din toate acestea. Peste multi ani. furisati sub lentile ce deformeaza si dezgusta. Trupuri hranite cu seva fierbinte. banuitor. cucerind.. viril. Trupuri ce nu ascund nimic. Dar trupul meu va fi stânca. La colturi. Si încrun-l tarea ma urâteste si mai mult. si muschii se vor încorda.tulburatoare. Nimeni nu banuieste câta pofta. istovite. ma vor cauta. Virilitate dezrobita de povara lubrica. si buzele se strivesc livid. Trupurile cauta obraji rozalbi si buze groase. albastri sau negri. Desfatarea mea va fi desfatarea masculului întarâtat.. Voi vorbi. ochii mei nu sunt luati în sea-ma. în mânie. le mângâi si le fur. pentru trupurile de farmec ce-mi rasar la colturi însorite de strazi? Eu ma ascund si mai mult în vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf. Ci sex pur. si madularele mele vor scrâsni. si oasele se sfarama. Trec pe strada grabit. truda ]linistitoare. si brate care stiu mângâia. Si ce trup mi se va împotrivi? Ce pumni vor pastra înca vestmintele pe sâni. mi-e teama. Vedenii ma ispitesc sa zâmbesc. Cu ochii. fierbinti. bratele vor despica trupul în miscari. spumoasa revarsare de vreri. sfioase. Voi vorbi. ca un sex ce se desfata si stapâneste. Trupu-mi va fi stropit de sânge. Trupuri zvelte în vestminte ce nu dispretuiesc. Voi raspândi în juru-mi efluvii ce topesc îndoielile. îmi pregatesc razbunarea împotriva trupurilor care acum ma dispretuiesc. As fi muscat buze rasfrânte pervers si as fi sorbit sângele prelins. Micsorati în pleoape vestede. senine. si mângâierile se vor îndeplini rafinat si bru-l tal. Gesturile melej vor trada pofta necurmata.Când ma furisez încruntat pe strazi. copilaria.sau înalte. Ma vor chema atunci si ma vor! iubi. Cândva. Dar. Eu n-am nici ochi frumosi. Mi-e teama sa nu atrag atentia înainte de vreme. nici buze rosii si nu le voi putea darui. Trupuri I în care se tortureaza simturile. curajosi? Buzele VCM musca. Furia se potoleste. mândre. Nimeni nu mi-a întâlnit vreodata privirile ce tâlharesc carnea si dezgolesc trupuri. mângâierile care au multumit si înseninat. Virilitate stralucind cu straluciri stelare. si musca feciorii. si ochi mari.. Trupuri ce tremura. ritm vivace. se înfioara asteptarea. pe fiecare. Si izbânda mea va parasi alaturi. Sunt urât. Sunt urât si întunecat. Am poftit crunt pulpe si umeri albi. si nimeni sa nu ma ia în seama. palpita nerabdarea. Trupurile îsi întorc privirile de pe chipul meu schilod. cu lacrimi ipocrite de miopie. . Dar acum. câta cruzime si câta ura se ascund într-însii. înflorite în zâmbet si în pacat. când degetele mele se vor înfige. voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi. în vânt. ipocrite .

Acela eram eu. si le cântaresc farmecele. a ajuns sus. ramân iarasi singur pe strada. a prostituat valorile pe care eram menit sa le risipesc în lume. Adolescenta chinuita de miopie si de obsesii cerebrale. si îmi aplec tot mai mult ochii în caldarâm. Alte priviri se vor scurge prin ochii mei tulburi si alta viata va izbucni în adâncurile sufletului meu. cu gândul. Copilarie înveninata de furie ascunsa. Dar ma trezesc repede. Si ochi verzi. nevazuti. El si-a sfârtecat si si-a vadit putreziciunile sufletului. prin desis. Nu vreau sa port pe umerii mei durerile altor umeri. la adapost de lumini. ma închipui ajuns pe culmi si ma odihnesc. Dar nu eram sfârsit. Astazi. L-am urât. Eu am vietuit viata lui Papini. sa nu fiu el. Aceasta va fi tinta vietii mele: sa ma deosebesc de Papini. Sa nu seman cu el. Si l-am iubit. negri. De acum. Tot ce puteam face. Si am lacramat. De-acum. a creat Papini. înainte de apusul soarelui. Urc înca. Binecuvântata moleseala mi se strecoara. acolo unde Eu trebuia sa ajung. voi avea patrunzatori si limpezi ochi. Sângele se umfla în grumaji. si nu l-a mângâiat nimeni. daca ai lui Papini sunt verzi. Le pastrez în mine. am murit. ca sa nu mi se spuna ca am imitat pe Giovanni Papini. EU SI LUMEA Am citit astazi Omul sfârsit al lui Giovanni Papini. Si prin aceasta s-a înaltat. tulburat de vedenii. a ajuns mare. Si nu vreau sa-mi îndrept pasii pe drumuri batute de altul. Ochi limpezi. Am sa-mi fauresc un suflet nou si am sami poruncesc drumuri noi. ca sa ma întarâte. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. mari. Am 78 . voi vraji femei. Obrajii uscati se întuneca. Papini e urât. II. tot ce puteam crea. Si atunci. aceasta nu ma înspaimânta. în carne. Dumnezeul meu a revarsat asupra-mi jaratecul si gheata glumei perverse. Pasesc în umbra castanilor. Ochi negri. Iar eu trebuie sa ma schimb. Nu vreau sa mai fiu eu însumi. si mi-am lovit trupul. biciuita de neputinta. Nu puteam fi sfârsit. alta lumina îmi va lumina chipul meu schilod. a consumat. Apoi. N-am ajuns. Trebuie. sunt si eu sfârsit. si fericiti.le dezgolesc de pe acum. pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni. Sa nu ma vada nimeni. Nu vreau sa sufar suferinte straine. Ochii sclipesc. Zâmbete în suflet. Si am strigat în singuratate. El mi-a furat comoara sufletului meu. de invidie pe cei cu chip frumos. Romanul meu nu se va mai închega niciodata în pagini si capitole. Am sa-mi palmuiesc obrajii uscati pâna ce voi simti dureros sângele împungându-si pielea. si m-am bucurat de salbatica bucurie citind Omul sfârsit. Nu vreau sa fiu altul. mari. a calcat în picioare. La rastimpuri. pentru ca mi-a scris viata. consumata în plâns. Daca Papini si-a secatuit comorile ce-i licareau ascunse în suflet -comori ce licaresc si în sufletul meu —. roasa de nebunesti ambitii. L-am urât si l-am iubit o dupa-amiaza întreaga. Dusmanul meu de moarte e Papini. Am sa-mi sfarm lentilele si am sa-mi largesc ochii mari. El a vestejit. sa nu ma banuiasca nimeni. de ura pe cei bogati si puternici. Vedeniile ma întovarasesc. Eu voi fi frumos. e miop. si le stapânesc. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. daca ai lui sunt. a siluit. Si pasesc tot mai hotarât. Pumnii se strâng. PAPINI. nu mai astept sâmbata. e spaima. pentru ca el cuvântase lumii ceea ce voiam sa cuvânt eu. atunci.

nu vor întelege niciodata durerea tragica a vietii mele. înlauntrul sufletului meu. meschini. gata sa se zvârle mai sus. zvârlita în lume douazeci de ani dupa original. EU! De-abia acum înteleg toata pretuirea. Puteri neasteptate ma covârsesc. Simt în mine pulsând atât de salbatic viata. Papini mi-a fost cel mai neîndurat dusman si cel mai darnic prieten. Am fost masca cu chip de lut. Ca nu sunt decât un epigon. De acum nu mai îmi e teama de ceilalti. si durerea mea. fierbinte. la picioarele stapânului meu: Papini. sângerat. în curând va sosi ziua cu rasarit de sânge. Si îmi bat joc de mine însumi. Ce-mi pasa de ochii pe care i-am istovit citind carti si înnegrind caietul. Si lupta împotriva mea: cea mai crâncena lupta. M-am aflat pe mine însumi. Preturi pe care eu le întrezaream. Lupta împotriva lui Papini. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si în alta matca. Voi tine întotdeauna fruntea rasturnata si îmi voi scuipa râsul si veninul deasupra multimilor. o umbra. Si ma vor învinui ca am maimutarit pe Papini. Orice îndoiala ce-mi mustea în suflet s-a risipit. care de-acum nu-mi vor folosi la nimic? Ce-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatesc pentru fapte pe care niciodata nu le voi îndeplini? Ce-mi pasa de nazuintele mele. cu vointa mea. Imi bat joc de soarta mea. natângii cu ochi frumosi si cu fruntile înguste. Caci am de unde risipi belsugul. si zâmbesc. S-au coborât. Lumina neasteptata s-a coborât în adâncurile sufletului meu. searbezi. si sânge mult. îmi par toti neputinciosi. rosu. Cine cuteaza sa se apropie. nici naluciri stupide. acum.fost. M-am chinuit si m-am desfatat citindu-l. tot mai sus. încât ma înspaimânt privindu-mi semenii. Voi lumina alte întunericuri si voi urca. si spenna gândurilor mele va rodi brazde nesfârsite. toate darurile ceresti care se ascund în trupul cuvântului de farmec si de groaza. Dar aceasta nu se va întâmpla. Viata mi-a stors alte preturi. de durerile. Ca eu. Ceea ce fremata pâna acum sfios în mine se framânta urias si asurzitor. fapturile ce compromit sexul. Au cazut în ape întunecate. Am fost creat ca sa ma târasc ca un vierme pe urmele stapânului meu: Papini. Papini m-a învatat sa pasesc cu pasi grei în fata Lumii si sa strig: iata. voi fi altul. In curând. Trapul meu va fi vesnic încordat. Papini m-a ajutat sa fiu eu însumi. de bucuriile mele. o zdreanta. dar asupra carora nu cutezam sa-mi înalt bratul.. imbecilii si infirmii creierului. Nu mai ma vor înspaimânta de acum asfintiturile de toamna. Nu mi-e teama ca voi seca într-o dimineata si voi cersi de la altii. departe de sufletul meu. Papini mi-a aratat geana cu rosietice sticliri si m-a împins pe drumul cel mai nevoios. sfarâmata. Cei multi si cei prosti. As vrea 79 . a Lumii si a Demiurgului. de razbunarile mele? S-au coborât. si eu le privesc de sus. am savârsit acele fapte care ma apropie de Papini. o rasfrângere balcanica si îndobitocita a florentinului. Imi bat joc de vointa lasa a Creatorului. netemator de jarul ochilor si gândurilor mele. EU! De-abia acum îmi înteleg dorintele si stradania necurmata. acesta sunt Eu. si alcatuind indici.. De acum va începe adevarata viata. alte trepte. Am fost creat ca sa-mi plâng viata. Si voi pastra în suflet necontenit aceeasi turgescenta masculina. tot aurul. în pumnul Demiurgului. suvoaie fara numar spumega. asteptând porunca sa se reverse în lume. Si adevarata lupta. toti acei tineri vrednici de a primi în fata pumnul meu si al celor alesi. si în sufletul meu nu se mai pot strecura de acum laturile adolescentei. Dar nu mi-e teama. în chipul fiecarui trecator nu întâlnesc oglindita decât o comica miniatura a fapturii mele. o data cu soarele. As vrea sa Stiu arunci cine îndrazneste sa ma înfrunte. Am muschi grei si oase tari. Voi rodi pretutindeni roade noi.

El a dat clasa a VUI-a în particular. la primavara care a trecut fara sa ma raneasca. Ceilalti au trecut si acum sunt la facultate. cineva dintre noi doi va zâmbi. Si amândoi ne privim cu neîncredere. încet. înteleg cât de mult ne-am schimbat noi si cât de mult sufletele noastre. menite sa ai ga atentia. El ma plictiseste. Sa vina. M-am racit cu totul de Robert. Gloria de romancier precoce nu mai ma ispiteste: A trecut un an. S-a înscris la conservator. pentru ca nu stie cum sa înceapa: . pe înserat. Si am ramas tot mai singur. eu îl cred naiv. Ce departe mi se par unele lucruri si ce straine altele.. El spune prietenilor ca m-am îndobitocit cu eruditia. As vrea sa-mi vad tovarasii si dusmanii. si poarta vestminte stranii. El ma crede pedant. Si eu îl vorbesc de rau si îi ponegresc numele. asa. cu Bricterian. M-au lasat sa pasesc înainte. Ce scriu? Ce a fost esential pentru mine în timp de un an? Au trecut fapte dupa fapte. prieten cu adevarat. Dar Robert n-a mai voit sa se înscrie iarasi la liceu. împreuna. Si eu mam închis tot mai mult în mine..atunci sa stiu ce melc din multime încearca sa-si târasca faptura-i lipicioasa catre soldurile mele. Nu mai suntem nici colegi. . De ce sa scriu? Romanul adolescentului miop mi se pare inutil. Am trait cu totii. Il voi întâmpina. A trecut un an. Dupa-amiezi dulci si înserari linistite. Am râs de multe ori cu Dinu amintindu-mi de el si de planurile mele. Chiar lui Giovanni Papini. si a cazut. si vedeam perechi. Si cum se framânt cu maruntaiele arse de veninul invidiei si al neputintei ciunge. si eu 80 . Am recitit tot ce am scris .. Primavara pe care am petrecut-o. As vrea sa cunosc pe acela care se va îndoi de carnea si de duhul meu Ma va afla. si eu n-am scris nimic în caietul acesta.Un an. cu cerul însângerat. Nu e bine asa? Si nu am vrut chiar eu aceasta? Ma gândesc. Si n-a murit nici unul dintre noi. As vrea sa-i vad cum I mura si cum îsi coboara trupurile în tarâna. sub teascul cartilor mele din mansarda. aproape fara sa iau seama. Incet. singur. întristând. aproape zi de zi. Eu am sa ramân mereu tot mai singur. Furtuneanu si Bricterian. Dar aceasta nu trebuie sa ma îndurereze. si vedeam studente. si sa privesc în ochi miile de zdrente care alearga acum pe strazi. si apoi le-am uitat. însa. îl voi lasa sa-mi pipaie încheieturile gândurilor. eu îl enervez. III. Si când vine la mine. Iar recitind viata mea de acum doi ani si de anul trecut. UN AN A trecut un an. la urma.. Si ca romanul meu e copiat dupa Un om sfârsit. Si n-am gasit nici un suflet prieten.. adolescent miop. Ma viziteaza tot mai rar.pâna aici. coplesiti. Ceilalti s-au oprit în locuri pe care cugetul meu nu are sa le cerceteze. sa-mi ravaseasca sertarele.Ce mai citesti? Si eu îi arat cartea pe care o am în fata. pizmas si certaret. Nu mi-e teama de nimeni. Si as vrea sa aud ca ma învinu ieste cineva de plagiat. care se coborau în biblioteca. Ma întreaba. la biblioteca. Si ma simt atât de încurcat în fata caietului acesta. si m-au miscat. sa stinga rani vechi. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele... Si eram acolo singur sau cu Marcu. Unii ma privesc cu neîncredere.. Poate. dar parca am murit multi. toata. nu avem ce sa ne spunem. Am citit mereu si am scris.

si tot ceea ce faceam. pentru ca în inima mea clocoteste iubirea si se revarsa? Dar astazi sunt trist.. Atunci poate sufeream mult. în fata aceluiasi volum enorm. si studentele îmbracau rochii subtiri si albe. aproape toti prietenii mei au iubit. Amintiri. dar eu îmi spuneam ca nu sufar. si eu tot în biblioteca astept serile. eu nu am astazi aproape nici o amintire dintr-un an întreg. ceasurile de biblioteca îmi sunt ceasuri straine. Eu ma bucur de aceasta si îmi spun ca e dovada de virilitate. si ma gândeam la limba greaca pe care va trebui s-o învat si care îmi va istovi ochii si anii cei mai frumosi. Dinu s-a facut mai frumos. Incolo. E foarte greu sa limpezesc aici nuantele pe care le-am aflat cu privire la eul din biblioteca si eul din restul zilei. Pastrez vii câteva zile din vacanta Pastilor si câteva saptamâni din vacanta mare. nimic. Am înteles ca trebuie sa duc o viata dubla. comentam. faceam pentru viitor. si nu aveam cui sa le destainuiesc. dupa un an. Si asa s-a scurs primavara. am avut perfecta constiinta de mine însumi. Aceasta e pricina pentru care am scris atâtea pagini inutile. N-a scapat nimeni. M-am schimbat. coplesit de apusuri reci si rosietice. Si amândoi zâmbeam când trecea pe lânga noi vreo fata frumoasa si. ci ca aceasia e fericirea: singuratatea. Nu stiu cum a trecut iarna. Ceea ce m-a mângâiat. nu gasesc decât în el. Timpul nu poate fi perceput decât de acesta din urma. Numai eu. si mereu doream alte carti. In fiecare noapte adormeam cu gândul la cartea pe care o lasasem pe masa. Dar e atât de saracacios. si îmi povesteste. In fiecare dimineata ma desteptam necajit ca pierdusem atâta vreme si cartea ramasese necitita. iar eu eram urât si citeam aceeasi carte fara sa-mi ridic ochii. Si iata acum ca se sfârseste alta primavara. urmarind cu ochii un fluture alb? Când m-am întristat. pe drum. dar ca si eu as vrea sa încerc iubirea. Iar în biblioteca nu mai eram eu. Marcu. Dar parca eu nu stiu ca aceasta nu e fericirea?. Dimineata. Poate scriu acestea. altul sunt fata de prieteni si altul fata de mine însumi. pe care nu le pot distinge în timp. Am încercat de multe ori sa aflu cine sunt. Dar n-am izbutit. legat în piele verde si pe care nu-l mai cerea nimeni. Si mereu ma gândeam la viitor. si în ziua aceea am fost cumplit de trist.. Era cineva care citea.. numai pentru ca trebuie sa scriu în caiet cât mai mult. Citind.ma gândeam la facultate. Cea mai mare parte din timp petrecând-o citind. însa. mult. Dupa un an.. si tot singur ma întorc spre casa.. De ce sa-i ridic? Iar lânga mine.. si ele erau dragalase si zâmbeau. pierdeam constiinta oricarui lucru împrejmuitor. Si a venit vara si dupa-amiezile erau tot mai calde si mai lungi. De aceea. Dar parca eu nu stiu ca atunci ma mint si ca îmi musc buzele ca sa nu plâng? Si nu stiu ca zâmbesc întotdeauna silit si batjocoresc pe cei îndragostiti. si simteam atât în suflet. însângerând bulevardele?. cenusii.. Si erau atâtea gânduri.. Dar cum as putea sti eu ce s-a petrecut într-un an? Fiecare dimineata mi-o petreceam asteptând orele de biblioteca. Si mereu îmi spun ca sunt fericit. Când am vazut eu cea dintâi floare? Si când am zâmbit eu. De aceea. Am închis cartea ca sa-mi citesc "romanul" si acum îmi pierd timpul sa-l continuu 81 . Iar eu îl ascult cu bucurie si ma gândesc apoi ca în curând voi fi si eu student si voi duce viata de student. care se preling pe ziduri. iluminate de aceeasi dorinta. monotone. deci. Iar zilele treceau una dupa alta. nu stiu cum a venit primavara. Dar stiu ca nu va fi asa. Petrisor e acum la facultate si ma întâlneste câteodata. acum.

si trupul se împotrivea. PRIETENII 82 . Dar e anul meu. Dar trebuie sa le rechem. Eu nu mi-am pierdut timpul. Iar anul meu e sterp de inutile efervescente sentimentale si e gol de plicticoase si neputincioase pierderi de timp. Iar mâine voi fi puternic. as râde. când ma destept. O viata pe care nici unul dintre tovarasii mei nu o simte. Si. strigându-mi izbânda sau durerea. eu sunt mândru de minunea mea. nici melancolia toamnei. Am muncit. Toate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi si care acum s-au pierdut din minte. Adevarul e ca astazi sunt trist si. sunt si eu câteodata obosit. e anul vointei mele. Si fiecare ma învinuieste de monotonie si îmi spune soarec de biblioteca. si ochii se învinetesc înfundându-se. Nimeni nu-mi banuieste viata. Dar pe care o simt când sunt singur si care ma înfioara cu fiorul luptei si izbândei. nici visurile ce izvorasc din privirea marii. nici biruinta mea. si voi lupta. Sunt umbre în viata mea puternica si fierbinte. anul meu e gol si sterp. Si toate tânguirile acestea în urma unui an care a trecut. Iar fata se usuca. înflacarata de sfântul entuziasm al cunoasterii. si ameninta. dedesubt. si l-am calit cu gândurile mele. dulci. cu ochii înclestati de tinta. cu fruntea înfierbântata. Ori. nici durerea strigatului cocorilor. Dumnezeu. Dimineata. rabdatoare. luminându-mi-se minunea. nici bucuriile trupului. nici prietenia. si zguduie temeliile fapturii mele. imbecil. Ei n-au vazut în eruditia mea decât eruditia. strângându-i. sunt vrednice de eroii lui Ionel Teodoreanu. si se înfierbânta. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma cutremur la gândul revarsarii sale în lume. si eu sunt Dumnezeul sufletului meu. se ascunde altceva: pofta. dar care mi-a daruit doua sute de carti mai mult citite. Eu stiu ca. IV. va veni izbânda. Cei care îmi spun ca voi ajunge om de stiinta se înseala. nici nostalgia crepusculelor campestre. nici zbuciumul. si îmi cânt lauda. în piept. Unicul si atotputernicul stapân. Dar ei nu cunosc patima mea. Ceasurile triste sunt trecatoare. Si ma slavesc pe mine. Si ma desteptam în racoarea zorilor. Dar eu înteleg. daca as reciti. ca întotdeauna. si ma frângeam în caldura patului. N-am cunoscut nici iubirea.îndurerat ca un adolescent. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult. A trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. si se ridica. si spumega.daca le-am cunoscut . cu fata încordata sau împietrita. ceasurile mele triste sunt trecatoare. în zori. O viata care creste si se tulbura. Ce sa fac cu amintirile? Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.le-am uitat. Si atunci sunt slab si scriu aici pagini duioase. Sau . Dar acestea sunt false. O viata pe care cu greu o acopar si o ascund. Munca pe care o împlineam gemând. dupa lupta. De aceea. Roadele sunt ale mele si numai ale mele. strabatuta de fiorul vietii interioare. Eu am vrut sa le uit. E drept. cu pleoapele vestede si grele. Pentru ca eu sunt singurul stapân al trupului. Pentru ca asa am vrut eu. Simt clocotind în vine. Munca continua. iar pe frunte se adâncesc dungi. oftând în somn. Pentru ca. acesta e anul meu. suierând. deci. care navaleste din adâncuri. Iar în noaptea aceasta. Ma îmbracam tremurând si ma asezam la masa. Sau adormeam frânt de oboseala. pe care eu l-am dospit cu sângele meu si l-am însufletit cu viata mea. Noaptea adormeam regretând ceasurile pe care trebuia sa le petrec nemiscat. triste. viata. nici îndoielile. sfarâmând dintii. Cu atât mai bine. rasuflând sforaitor. altminteri. Le îndepartez cu vointa sau le îndeparteaza viata din mine. statornica. nici lupta. la tâmple. si creste.

stinghera si stranie. vom întâlni comisii severe. rasarit din murmurare. Am zâmbit. Ajunsese cinic si vulgar. fugind din dormitor dupa miezul noptii. Dupa glumele lui Radu. . fuma cincizeci de tigari pe zi.Eram sigur ca moare. Nimeni nu stie ce se va petrece precis la bacalaureat. Noi râdeam ca sa-i facem placere. cu amenintari. In loc de comisia amabila. cu chipul lui de tobosar. care ne vor cântari în trei minute. primavara. sau o bucurie mare. definindu-se suficienti sau insuficienti pentru Universitate. rau. Mai aveam numai o luna pâna la examene. In mansarda s-a facut. baietii sunt înspaimântati.E cinic. Eu ma gândeam cât de inutil e Jurnalul acesta. Radu a ramas neclintit: nu mai voia sa învete la nici un liceu. fara sa-l privim. Invatase expresii unguresti si glume germane. prost si puternic. N-a tradat o lacrima.. beat. Ne povestea senin cum l-a întâmpinat tatal. Parea plictisit si obosit. povestea anecdote stupide. un suspin. Si zâmbesc de câte ori înteleg cât de strain pare prietenul meu celorlalti si cât de nebun în fapta lui. la Brasov. aleasa din profesorii liceului. sa lumineze dintro data ascunzisurile sufletului pentru cei care stiu sa vada. Se întâmpla ca un amurg sau un drum în noapte. acum. fals. si care acum ni se par atât de vechi. A fagaduit ca se va apuca de carte când îl va trage inima. deodata. 83 .. dintr-o data.Am fost atât de singur în ultimele luni. Ne-a înspaimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie.. Bea tuica dimineata. cu dinti lati si buze mari. mai dureroase decât o noapte de lacrimi. în mansarda. Dar prietenul se dezradacinase. Prietenii toti se tradau tulburati. putin stânjenit. ca sa ne bucuram de venirea lui Radu. Ne-am adunat. Strâng atunci bratul prietenului si ascund taina în mine. Acum. Acum. Noi ne aratam revoltati. Si ma întristam aflând cât de putin ne cunoastem. pastrând fiecare taine niciodata dezvaluite. Si iata ca astazi ne-am întâlnit iarasi. crapate. Nu putea adormi si nu putea mânca fara tuica. . pentru ca îsi stia sigura repetentia. cu scene. Se îndobitocea din vacanta în vacanta. fugise. Poate ma îndurera gândul acesta. deodata. atât de îmbatrânite si de triste. Pasii mei ma înstrainau de prieteni. Il întâlneam pâna acum în vacante. murdar de sânge. grea. sa-l mângâi. grea. Si. si pasii lor ma departau.. E al doilea an pe care îl pierde. cu care am copilarit si care ne cunosc.. Cei care învatau înainte. Se întovarasise cu un fecior de mosier. doar. Ne-am vazut. încât ma socoteam aproape fara prieteni. A fugit din internatul liceului din Brasov. . Nu ne-am lasat complesiti de amintiri. Fuma. aici. dar voiam sa ramân singur. toti cei din timpurile bune ale adolescentei noastre.Pentru ca mi-a murit mama. o fata noua cu un suflet nou. dar am simtit toti nevoia de a vorbi de ele. nu poate sa învete. I-am surprins atunci priviri amare si resemnate.. se surmeneaza. venind de la cârciuma la liceu. Am vorbit despre lucruri de-abia încheiate. Acolo. de a ne marturisi legati prin aceeasi melancolie.. am început sa ne ascultam unul pe altul. sa plâng cu el. Si. miop. tacere. Profesorii si-au pierdut calmul. unde însemn tipurile surprinse fara continuitate. Nu se astepta nimeni la un asemenea raspuns.. voit fals. Intelegeam cum rosturile noastre ne rup si ne leaga de alte vieti. cu rugaminti. gluma lui a rupt tacerea. îsi pierdea bunul-simt. As fi vrut sa plânga. Radu îsi fuma tigara. ce teroriza localurile de noapte si-si silea prietenii sa goleasca sticle sub amenintari. uita sa observe si sa remarce caustic. prietenul în ziua înmormântarii abia coborând din tren. sclipirile. planuind.

. altul ia Filozofie. la Drept.. Ne spune ca profesorii de la Conservator i-au prezis cariera fericita. Noi pastram.poate ultima din cariera noastra de scolari . cu Radu.. Si atunci. Nu scapam prilejul de a-l coplesi cu bârfeli..Nu-mi va fi greu sa ocup o catedra de limba si literatura franceza.se va raci firesc.veche de opt ani . fara sa înteleg pricina. de o disperata tristete?. cum memoriza din Musset. s-apoi. . fara sa ma întrerupa cu exclamatii si comentarii. Vom da bacalaureatul în toamna. asa cum proiectasem de atâtia ani. . în ceea ce priveste Universitatea.Nu mai cobiti. Robert vrea sa ajunga actor pe scena Teatrului National si profesor universitar de literatura franceza.Sa ma vad eu cu patalamaua la mâna. descoperind carti. pe doua carti primite în dar de la Dinu. cum împrumuta de la mine Pe Balzac.Fanica e terorizat de marele examen.Numai sa nu încurci rolurile: sa reciti la Universitate ca un prim-amorez. De ce m-au stapânit. Eram atât de veseli vorbind. Aparea din nou acel Robert cu pantaloni scurti. taticule!. M-au întrebat cât am scris din roman. pe pat. Fanica apuca un colt de masa si-l ciocaneste. Am încheiat... Nu-si îngaduie nici un plan pentru viitor.. Daca se întâmpla sa cada? Noi îl asiguram ca predispozitiile lui catre emotii îi pot fi fatale. spunând ca lucrez la partea a doua. atunci. si prietenia noastra .. o etapa di viata noastra? Chef de bacalaureat.Stim. cum l-a "înteles" pe Corneille dupa ce a citit o monografie asu-pra-i. Ne-am amintit atunci.. pentru totdeauna. ca-i semn rau!. toti.Eu cred ca vom fi mult mai tristi decât socotim acum. Vorbeste Fanica. împrumutândule. stim! ne grabiram a marturisi noi în cor. încercând sa zâmbesc.. încercând cele dintâi colaborari anonime la reviste.. Prietenii si-au amintit de pasiunile mele stiintifice. care acum sunt studenti. îi e teama sa se socoteasca fericit. Dar parca eu nu stiu ca nu voi scrie niciodata Romanul adolescentului miop. acum consumate. 84 . Bricterian. voi stiti cine sunt. . atât curaj ca sa râdem. . Fiecare împrospata un amanunt sters. înca. din fotografia clasei a IV-a. Multi suntem siguri de corigenta. I-am mintit. blând.. Vom întâlni fiecare prieteni noi si. Robert zâmbeste superior. unul la Drept. cu Furtuneanu au ramas tristi. . Atunci am vorbit. . Cine stie daca în aceasta zi nu se încheie. ca de acum vom lua fiecare alt drum. De ce ma simt acum deznadajduit. prietene. Am povestit crâmpeie din ceea ce scrisesem în caiet. nu vo: putea face. Ne vedeam iar mici. . îngrozit. Nu vor promova decât prea putini în sesiunea de vara.. cine stie câti vom trece? Dar ne vom aduna peste cinci ani.. cum a început Robert sa citeasca frantuzeste. Le-am spus. Le-am spus ca însasi aceasta adunare neasteptata si completa .va fi reprodusa într-un capitol.Eu fac cheful de bacalaureat. pentru ca amintirile si observatiile mele nu pot ajunge niciodata un roman? Mi-au cerut sa le povestesc capitole dintr-însul. Mângâiau cu privirile odaita. coplesit de tristete. Am tesut fiecare un manunchi de fire: copilaria si adolescenta noastra sfârsite într-un liceu si o mansarda. pareri de moarte? Nu gaseam nici hotarârea de a ma mustra pentru melancolia exaltata în discurs. poate.. scriind cele dintâi Jurnale.. si ochii priveau un raft cu carti. Invidiem pe Furtuneanu si Bricterian. Eram miscat. cum sa îndragostit de critica lui Faguet.

Poate el nu se va plictisi stând cu mine de vorba. De când nu ne mai adunaseram opt baieti în mansarda mea. Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa J luni. Miezul lui mai ne îmbia în strada. Sunt inutile. o masor cu ochii. sunt obosit.Cum stiu ca a venit vara. si de fratii care acum sunt departe. lacramând.. modest si netrucat de sentimentalism. iarasi singur. Marcu râdea.ca întotdeauna . Acum stau aici. jignindu-ne tristetea. Cine stie când voi mai scrie în caietul acesta? V. scara de lemn. Ne-am oprit în gradina cu flori. am ramas iarasi singur.. bacalaureati sau nadajduind tomnateca promovare. . fericiti. S-apoi. asteptând noi examene. în ceasul acesta. când prietenii nu ma parasisera si eu nu-i parasisem. ma va lasa corigent... Se facuse seara.. As putea gândi cu luare-aminte la atâtia ani irositi si la chipul meu tot mai vested.Opt ani. O privesc. care mi-e soarta. Ma plictiseste si ma sugruma finalul acesta ce-si prelungeste\'. Nu ma gândesc la moarte. E cald si îmi petrec ceasurile prin odai straine. Ci examenul de bacalaureat. Dar eu îl întelegeam si-i zâmbeam pe ascuns. .. colt dupa colt. Nu sunt trist si nu reflectez cu amaraciune la acest sarman sfârsit de cariera scolara. ma oboseste lupta pe care o duc. Fireste... Vanciu. tainuita.. Fireste. Pentru cea dintâia oara ma înspaimânta gândul ca odaita nu va ramânea întotdeauna a mea. Iata. noptile. în racoarea serii. tacuti. noapte buna. uite-i ca plâng!.. Dar eu am strabatut de mult cele din urma fruntarii ale adolescentei.înabusita tragic în odai cu acoperisuri dejaratec – va fi ultima vara. mai departe. Numai Fanica îsi pastra calmul. Stiu ca trebuie 85 . Ne tulbura senzatia unei despartiri definitive. e o simpla criza de melancolie.Uite-i ca plâng. Am stins lampa si am coborât. TRISTETI.. S-apoi. în ceasurile rafuielii? Si cu cine ma voi rafui? Simt cum vara aceasta . Aceasta ne-a suparat si ne-a hotarât sa schimbam discutia.astept câtiva bani si curajul sa plec..De câti ani cunoastem noi mansarda? . tânguielile si gratuita melancolia. Radu si-a aprins o tigara. care îmi aduc aminte de copilaria mea si de jocurile mele. fara nadejdea biruintei apropiate. fireste. ÎN VARA Iata.. Voi fi fericit sa închei pentru totdeauna viata de elev. Trebuie sa ma bucur ca am descoperit în Radu un nou prieten. si la lentilele mele tot mai dureroase. De-abia mai pot citi. Corigent . spre Sosea. As vrea — cu orice risc . dezamagit. Nu avea nici unul curajul sa se desparta. unul altuia. Prin ferestruicile deschise patrundea tipatul tramvaielor pe bulevarde. Când se va sfârsi? Ce oglindiri voi pastra eu în ochi. Ne-am urat.. spre Cismigiu. înteleg. Ceilalti rasfoiau distrati un teanc de reviste. se gândea la mama lui moarta. Ma simt atât de obosit si trist si deprimat. ce curios pare.sa stiu precis. pervers agonia. Si nici aceasta nu trebuie sa ma intereseze. o caut. Dar toate acestea nu trebuie sa ma intereseze acum. Au plecat toti. pe sub castani. cum faceam în celelalte veri. Dar adevarul e altul..

Si durerea pe care am încercat-o în amurgurile acestea. iar eu voi uita noptile din vara cu arsita si tristeti. atât de schimbate. iar eu îi privesc. cu suflet proaspat.. de viata.De acum nu-mi voi mai scrie "memorii" false pentru uzul vointei mele. Pasii ma duc orbi în seara si ochii nu lovesc decât vedenii. multimi.. Iar eu le simt cum se duc... Stiu eu cine va birui? 86 . ca sa patrund în grupuri de tineri parosi si îngâmfati... si gândul se coboara tot mai adânc. Si iarasi ajung acasa. pentru ca urasc mult. obosita. Si ma voi surprinde schimbat. Dar parca eu nu stiu ca toate acestea le facem pentru ca nu putem face altfel? Si ca nimic din ceea ce traia altadata comun în sufletele noastre nu mai traieste acum? O data cu prietenii.sa traiesc mult. sa arunc zdrentele lumii acesteia de care eu de mult m-am despartit si de care ma târau lanturi meschine. Recitesc caietele de amintiri.. Am ramas sa sfârsesc singur lupta. Dar socotelile cu adolescenta mea le voi face. se rup si fâsii din sufletul meu.. Si atâtea chipuri pe care nu le voi mai vedea. aproape fara lupta. Ies numai noaptea si ma feresc de trecatori. Va trebui sa trec si starea aceasta. alaturi de atâtea nadejdi. Mie teama de mine.. .. si colind Cismigiul. râdem. daca eu stiu pentru ce vie-j tuiesc. trist. .. Miam parasit prietenii si ei m-au parasit. Si toate rândurile dintrun caiet pe sfârsite. dar simt tortura luptei si jarul fierului ce ma despica. Dar parca stiu eu de scriu acum adevarul?. Dar ma gândesc ca tulburarile sufletului sunt pe sfârsite si ca în curând voi capata alte priviri. si eu nu stiu daca am raspuns celor ce sufletul meu ma întreaba..Ce-mi lipseste? Ce-mi lipseste?. ca si mai înainte. si sufletul mi-e tot mai pustiu.. si sa ma privesc în oglinda fara sa ma recunosc? Nu stiu nimic. nimeni. Si câta amaraciune îmi va întuneca sufletul. invidiind fericirile altora. Nu stiu cu cine lupt.. "personagiile". simtindu-ma singur. rafuiala va fi dureroasa. asteptând s-o cunosc. Si iarasi ma întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit. zicându-mi: Ś ce frumoasa e viata! Si apoi ma întreb. Si eu strain. si ani multi sa rasfira.. As vrea sa ploua. si ratacesc pe bulevarde. ne laudam si ne întrebam de viitor. si îl vor închide ca într-un ulcior.. si ochii îmi vor cuprinde soarele.. Si asa trec ceasuri. totusi. si eu ramân tot mai singur. Si patimesc. si inima mi se strânge de teama. si dusmanii rasar din mine. Nu pot sa învat. De ce am vrut sa ramân singur? De ce nu e acum nimeni lânga mine? Nimeni.. Voi mai întâlni prieteni? Va trebui sa ma schimb iarasi. stapâna va pieri într-o dimineata. din adâncuri. Cu adevarat. Si prietenii mei.. Ma prefaceam prea vesel si ma ascundeam chiar fata de mine. m-am balacit si m-am revoltat acum o voi lasa în urma. Vara.. Mi-e teama sa nu renunt la mine. Când ne întâlnim.. si câte rani se vor deschide. Atâtia ani si atâtea îndurari. Nu stiu. Si chiar adolescenta aceasta în care am vietuit. Nu stiu ce va fi cu mine dincolo. Si e tot mai cald. privindu-mi pasii goi si tristi pe alei.. Si ma întreb cum am sa ajung la Universitate. atâtea obiceiuri pe care le voi uita. Cât de putin vreau acum. si trec din încapere în încapere. ca sa-mi însusesc altele. Cât de departe mi se par vremurile... si mai stearpa iubirea catre oameni. si altfel voi privi lumea. Cuvinte ce amutesc sufletul. Nu voi mai purta tunica neagra si nu ma vor mai tulbura atâtea marunte ispite. sa ploua zile dupa zile. Si atâtea din dorintele care ma înfrâng acum.. Disperarea muta. Sunt ispitit sa ma întristez. una câte una.. îmi voi aminti noptile pe care le încep în Cismigiu.

Au trecut de mult timpurile când chimia si insectele îmi odihneau creierul. Niciodata nu m-am simtit mai departat de mine însumi. Schimbari de temelii s-au înfaptuit în suflet. nu ghi-f cesc procedeele. nu mai ma multumesc. a golului. sigur. nu aflu cuvinte. de iarna. Cum sa le spun altfel] decât "fapte"? M-am desteptat îmbogatit. MA CLATINA VÂNTURILE Dar numai aceasta e lumea? De câteva zile ma chinuiesc altfel de întrebari. Oh! cât mi-e de greu sa scriu ceea ce nu am învatat din carti.. totusi. tuturor acestor schimbari. pe care eu le socoteam inutile. Cum sa lamuresc euŤ Simt ca îmi lipseste ceva adânc. însa. Stiui numai ca ele se precipita acum. Dar rezultatele saptamânilor mele sunt evidente. masiv... ca tot ce-am vietuit a fost vis. oare caietele mele ar putea alcatui un "roman"? Tot ce am scris în cinci sute de pagini ar încapea în câteva capitole? Am adunat mereu tot mai putine date asupra celorlalti. cheltuite resemnat în lecturi'' inactuale. sub i arsita unor îndoieli cemi sfâsie sufletul si-mi împrastie vrerile.. si fiecare poarta alta luna sau alt an. fara sa izbutesc. Ma înspaimânt de câte ori frunzaresc Jurnalul. fara nici o disperare. VI. încât o noapte de vara sa ma de trame într-atât? Cât as vrea sa stiu ce voi simti si voi gândi eu în vara viitoare. ca o rasfrângere completa si reala a adolescentei mele. si temerile. Sîj banuiesc ca toata aceasta nedumerire va pieri în curând si ca negura! care-mi oboseste sufletul se va risipi. Au trecut si tim-î purile lui Felix Le Dantec si Haeckel. Cit de departe sunt înca de un roman. chinuit de j sentimentul absentei unor lucruri despre care nu stiu nimic. Sunt obosit si trist. depasirile mele] sunt întovarasite de acea constiinta a absentei. Dar ma aflu singur.Se sfârsesc însemnarile adolescentei. Eu ma simt altu hotarât altul. atunci voi întelege necesitateť.. Ceea ce pretuiam mai înainte privesc acum cu nepasare. si sunt singur în casa aceasta. cât as vrea sa stiu daca atunci sufieru-mi va îngadui sa plâng. Când voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfârsesc caiete dupa caiete. De aceea. Stiu ca nu le îndura ado-l lescentii care au patinat dincolo fara nici un soc. Dar. aproape fara sa iau în seama.cu care sa ma I contopesc – de ani. ca împlinirile. si lacrimile mele? Simt ca tot ce am crezut pâna acum fumega. Unde sunt acum toate umbrele acestea? Unde sunt vrerile. încercam sa ma patrund si sa ma înteleg pe jfline.. împlinit si. înteleg atât de] putin din toate aceste lumini si umbre ce-mi brazdeaza sufletul. E dureros.j calului cu tritoni.\'grea de amintiri. noptile istovite lânga volumele cu scoarte rosii dini "Bibliotheque de Philosophie scientifique". scriind acestea. s-au depus înlauntrul meu "fapte" noi. înnoirile. Din toate acele saptamâni de toamna.. Romanul adolescentului miop nu va fi niciodata scrifl Cum as putea nota mobilitatea ciudata a sufletului? Iar daca as izbuti... as fi avut un tovaras. Acum.. în anii de criza. ma întreb: oare ar putea cineva construi un roman asa cum l-am înteles eu. zilele sfârsite inocent în fata Io.. a 87 . De ce ma napadesc amintirile? Si de ce ma învaluie noaptea de vara cu tânguiri de greieri si asfintit de patimi? Si nu mai am deloc puteri în mine? Si sufletul meu e cu adevarat naruit? Trebuie sa mi-l schimb? Trebuie sa ma schimb? Trebuie sa ma pogor în strada si sa întind bratele. ca tot ce-am facut se naruie. culegând ajutor si dragoste? Trebuie sa-mi câstig prieteni? Ceea ce înteleg eu acum îmi îndurereaza fiinta pâna la maduva Oare am ajuns atât de neputincios. intim . Nu mai cred în ele.

o rafuiala. pentru ca . Si iarasi. Si. Nu stiu de ce am ciuda pe munca mea stiintifica. o confesiune personala. ca acum un an.el nu-si mai are nici un rost. în ceasuri de grele tristeti. atât de contradictoriu. de plina criza. în adolescenta. într-o seara. \'argi. aceasta pierdere inteligenta nu e mai putin absurda. nu l-ar întelege. As repeta de un nesfârsit numar de ori: numai atât. îngâmfat..si nici nu se poate urmari decât cu închipuirea . N-as putea raspunde pentru ce m-am hotarât sa scriu eu numai o asemenea carte asupra adolescentei.. si filozofia sunt inutile. * Dar eu am început prin a însemna starea sufleteasca. Si.. ma înfurie. totusi. De câte ori vreau sa aflu cu adevarat. îl deschid. anul 1924? Fireste ca nu. alaturi de necesitatea eroismului. Simt numai insuficienta vietii Tiele launtrice. Dar pentru cine marturisirile acestea. Nu e vorba de o nemultumire trecatoare. petrecuta în riguros examen interior.. oricum. Si ma cuprinde ciuda gândind aceasta. Eroul ar aparea vesnic contradictoriu. de mult stiute? M-am hotarât sa nu mai scriu în Jurnal. Nu voi izbuti. Mi-a fost teama ca cititorii nu vor accepta necesitatea ridicolului adolescentei. si istoria. când cartile îsi pierd savoarea.fara "roman" . numai atât?. înteleg. Daca l-ar citi cineva. Ard de dorul unui adevar unic si pur. Ma întreb cum am ajuns aici: la marea mea întrebare. totusi. renuntarea mea de a mai scrie când m-am convins de ridicolul eroului. Nerecunoscânduma în atâtea din paginile caietelor. pe care nu o pot întelege si explica. Nu stiu de ce invidiez soarta adolescentilor catolici. Aceasta e tot. eu voiam romanul meu o carte de viata efectiva. de naufragiat. de aceea nu pot fi aspru fata de putinatatea rezultatelor sale efective. Mi se pare ridicol sa 88 . m-am staruit sa amân problemele stiintifice pentru Universitate si sa ma multumesc acum cu istoria. Sunt convins ca drumul pe care lam luat se va opri în fata unui punct mort. Dar. atât de noua si de intensa. daca hotarârea mea de a nu contraface realitatea e sau nu literara. ghicindu-ma pe alocuri ridicol. pentru ca nu înteleg cine îmi aduce mie siguranta convingerii. ma simt atât de tulburat. e un| simplu opium. Si. si e mult. mam întrebat daca as putea construi pentru roman un personaj atât de stânjenitor. Nu mai culeg material într-însul si nu fac exercitii de romancier precoce. Orice dogma. a mediocritatii. Dar istoria. Sunt linistit si odihnit. Nu am urmarit . si crezând ca ies din adolescenta. La rastimpuri tot mai mari.adolescentei noastre? Eu am vrut sa scriu o carte care sa fie m primul rând o justificare a întregii vieti launtrice pe care am vietuit-o în marginea scolii. Cartile te silesc sa-ti pierzi inteligent timpul. cauzele.. iar tristetea ameninta sa ajunga disperare. a unui "ghid" infailibil. orice Biserica îmi repugna. a nostalgiei. prin faptul ca te consuma si te înstreineaza. citesc pagini. totusi. însa. Si m-am întrebat daca retusând personajul Jurnalului meu as mai ramâne în realitate.formele pe care neîncetat le-a cunoscut sufletul meu. a romanului adolescentei. Acum simt ca si stiinta. adaug. Mi-am spus: adolescentul dintr-un roman trebuie sa fie numaidecât cel din Liceul "Spiru Haret". Problema pe care predarea totala o solutioneaza. câteodata. ca orice lectura care nu te zdruncina. a nemultumirii totale. si. stiu acum atât de putine lucruri esentiale. ma înabusa marginile pe care eu le socoteam generoase. de nesatisfacut.. de siguranta unei dogme. Sunt convins ca a-m împlinit întotdeauna spontan si nedisciplinat. Nu-mi recunosc sufletul de acum în nici unul din "capitolele" triste ale Jurnalului.

Atunci de ce scufundarea brusca petrecuta zilele acestea. istoria sunt inutile? Cât de departate mi s-ar parea acum. în Biserica. De ce s-au naruit toate acestea dintr-o data. în loc sa ma multumeasca. sufletul meu de totdeauna? Poate sunt rupt din preocuparile mele. nu pot sa le cred. Ceea ce am scris asupra credintei este atât de putin limpede. aceasta atitudine fatisa ma multumea. înainte. în Mântuitor. sunt nelinistit}\' daca credinta înseamna altceva? Daca eu nu am ajuns înca a dibui tâlcul credintei si iau superstitia înspaimântata în locul unui fapt sublim de care ma aflu. Presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. Nu pot accepta credinta în Dumnezeu. Nu ma pot apropia efectiv de duhul sfintilor. desi m-am convins demult ca mistica nu trebuie înteleasa. nu stiu pentru cât timp si aproape nu stiu datorita caror împrejurari. insultat chiar. ma copleseste cu acel sentiment al absentei? Ce-mi lipseste? Viata mea launtrica de pâna acum. ma simt nemultumit. Dar oare. Poate am îndurat prea multe experiente direct personale. iar nu din evidenta adevarurilor. în Sfinti. care m-au departat de cartile cu stiinta. dupa cum m-am convins ca nu sunt Religia? M-am apropiat de mistica în diletant. pentru ca mi-e teama sa nu ma conving din autosugestie. Pe mine ma nelinisteste noua viziune pe care o capat. Am ramas întotdeauna un curios neodihnit. Dar. Nici nu stiu daca ceea ce îmi lipseste e credinta. atunci. stiinta. iar daca as ajunge vreodata calugar. Dar nu înteleg mistica. Deasupra tuturor ipotezelor si explicatiilor va ramâne faptul. ma întristeaza. M-am întrecut. valorile mele. cinic. fara nici o cauza reala. fara nici o criza? Poate eu lucrasem pe nisip.. cum nu adaugam mai înainte: dar cartile a-cestea îmi vor cuprinde. poate adunasem material inutil. atât de putin lamuritor. nu stiu de la cine.. viziunile mele. dupa atâta truda stiintifica. Dar de ce sa le numesc ale mele? Sunt izvorâte din necesitatile organice sufletului meu? Sunt cu adevarat sufletul meu autentic. Presimt ca se vor petrece altceva decât simple experiente în marginea unei carti sau a unui om aflat din carti. prea departe? Ratacesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pastrez în aceste pagini. Când m-am întrebat: "Aceasta e viata? " . absurditati biblice si grozavii catolice. disperat. însa. pe mine ma clatina vânturile.m-am întrebat: }Atât am vazut eu din viata?" Nu ma mai lega nimic de cartile si de nazuintele care ma entuziasmau pâna atunci. însa.accept. aceasta nu e o explicatie. Eu gândesc si acum aceleasi laude asupra cartilor cu stiinta. as închide ochii si mi-as jura sa nu m* ridic de la masa pâna ce nu gasesc cea dintâi solutie vrednica de a i tinuta în seama. as pastra în biblioteca rafturile naturalistilor si colectiile erotice. Nu sunt un mistic si nici nu sunt un ateu satanic. Mi se parea ca îmi lipseste constiinta rostului acestor carti si acestor nazuinte. Dar lucrul acesta. înca. Iar eu banuiesc ca m-as putea explica mai bine daci mi-as înfige pumnii în tâmple. Pasii acestia îi împlineam cu fiecare carte citita. De câte ori gândesc cuvântul acesta: credinta.. cu fiecare durere refulata. Cui? Nu pot sa ma gândesc la Biserica.. Am iesit din mine ca sa pasesc mai departe. aceasta e sigur. sfârsita în ceasul acesta? Truda mea nu va lamuri nimic. rosturile mele. cel putin acum. multumi si epuiza viata?. Adaug. Cum as putea. Astazi am simtit imediat si dureros nemultumirea de mine si de munca mea. Dar daca toate acestea nu sunt Biserica. Am citit marturisirile sfintilor cum citeam marturisirile oamenilor: din curiozitate. ajunge la Iisus? Iata ce simt: 89 . De ce astazi întrecerea e atât de evidenta si. e perfect inutil. Acum. din dorinta convingerii. filozofia.

Ne umileau diminetile prea senine si parcurile dezmortindu-se proaspete din ploaie. Mi-am spus ca la bacalaureat se va cerceta cultura generala. si vointa mea îndoielnica.. Eram liberi trei zile.. Ma întâlneam cu Marcu. Ma desteptam în zori si cercetam manuale aspre si seci. de la primul examen din vara. asteptând rezultatul. si Marcu raspundem prompt. Eu luam o fizica. Au început atunci zilele de neliniste pentru bacalaureat. Vanciu biruise. Uitam cu încapatânare cele ce mi-au povestit colegii. orasul torturat si trist sub frunze. învatam dureros. acum. a rasfoirilor nervoase. Dar ne surprin-deam. pe care nu le deschisesem niciodata în liceu. Ceea ce nu m-a înspaimântat destul ca sa recitesc pe vacanta cartile ultimilor patru ani de liceu. a sublinierilor cu creion rosu. si din pricina unor întrebari stupide. cu pietre reci si case albe. Seara ne întâlneam din nou si rataceam mult. de febra nestapânita a lecturilor pripite. si pe noi ne ispiteau nostalgii bucurestene. am tradus un paragraf din Seneca filozoful. în fata marelui fapt. în sufletul meu. La teza am rezolvat toate problemele. pe liste albe si oficiale. si iarasi înaltat. iar dupa-amiaza am pregatit versiunea franceza. Am încercat sa precizez ceea ce trebuia sa stiu si ceea ce stiam. Ne-am întors acasa fara bucurii mari. învataseram matematica. în orasul meu. Aceasta s-a petrecut întotdeauna. BACALAUREATUL Emotii mediocre la examenul de corigenta. Ne-am întors acasa fericiti. iar lista era fara sfârsit. dupa trei ani. Ni s-a fixat. Munceam cu un suflet si un creier strain. frigurile asteptarilor înainte de teza au trecut. si nimic nu înteleg. el o geografie. ziua de examen a fiecarei serii. eu la greaca. Rezultatul examenului de corigenta. exact. au trecut. si sa pasesc eroic. ascultând prin ferestruici orasul revarsându-se catre câmpurile toamnei. a fiselor. înscrierea la bacalaureat cu taxa scumpa. a memorizarilor. Eram toti admisi la oral. ind ani de munca universitara. Si iarasi nu gaseam puterea de a ma batjocori ca sunt melancolic. planu. la acelasi ceas de dimineata. începuse toamna. Ma descopeream erou.. VII. Simteam cum îmi scad puterile. peste un ceas. As fi vrut sa alung tot undeva. Nu mai ma recunosteam. Scriam subiectele pe o lista. la mine în mansarda. el la medicina. ca sa învatam. si ulitele brune. Si Marcu raspundea sententiind: .Ovreiul în veci nu piere!. pasionati si cinici. M-am linistit de cum am început sa scriu. polemizând în biologie si literatura. Doi profesori necunoscuti si grabiti ne-au dictat subiectul. Fagaduiam toti lui Marcu glume antisemite. atunci. si el singur geografia. 90 . socotindu-ne studenti. în vara au cazut multi. iar nu amanuntele pe care oricine le poate memora din carti. Si nu stiu nimic alt. pentru ca citeam carti nesuferite în început blând de toamna. în sala prea mare si prea rece pentru sângele nostru înspaimântat: arn fost rânduiti fiecare în câte o banca. A doua zi.ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. Si eu. instinctiv îndârjit. si lasat iar în suflet. cum ma voi pravali daca nu uit totul pâna ce scap. si timpul meu prea scurt. Am râs pe strazi. Am fost cuprinsi.. Eu am învatat fizica singur.

Am plecat fara sapca si fara geanta.Stii ceva despre el? 91 . M-a întrerupt. se risipesc miresme de ploaie. Mi-am amintit si m-a tulburat. rasfoiau carti din ghiozdane pline.Stii exemple din lexicul bizantin? O întrebare stupida. cu tâmplele supte. M-a întrebat din istoricii ardeleni. evitând bulevardele cu tramvaie si trecatori grabiti. Noi. Dupa un ceas. unul lânga altul. Dar Marcu si ceilalti fagaduisera ca vor veni. Dar azi dimineata era senin si rece. cu gândurile straine de examen si de comisia care întârzia sa se adune. de la alte licee.Si.din sadism . a raspuns. am fost chemati în coridorul întunecat. plictisit. fara nici un rost. . îl vedeam ca se opreste cfl greu sa nu ridice degetul. N-am putut goli ceasca cu cafea neagra. Paseam în curtea larga.. dar a confundat. într-o banca lunga.. în clasa navalise prea multa lumina. Am ajuns în curtea larga printre cei dintâi. Am raspuns la istorie ceea ce dorea curiozitatea banuitoare a profesorului: relatiile lui Petru Musat cu polonii. deodata. . fara sa banuiasca acele nopti parfumate când citeam pe Sincai si fara sa stie ca descoperisem de curând la un anticar Istoria filologiei române a lui Seineanu. Aceasta a bucurat pe al treilea vecin.. pentru ca întelegeam pe Eminescu si i-am interpretat mai bine decât se astepta începutul Scrisorii I. e cald. parerea de rau cu care o studenta în medicina. mi-a spus: . De ce îl persecuta atât? ghiceam ca se întreaba ceilalti. Miop si suparat. întrebat. Am asteptat sa se apropie ziua oralului fara nici o emotie. . ca sa afle rezultatul. La rastimpuri as fi strigat: "Sa treaca! Sa treaca. Eram calm. Vecinul lui tremura. cu gâturile reci. Profesorii s-au asezat pe scaune. Am plecat dupa ce ma sarutat mama si mi-a facut cruce pe frunte si a aprins candela. vinete. Nu eram emotionat. m-am surprins calm. Cadeau frunzele si fructe de castan salbatec cadeau. Am început cu limba si literatura româna. Cu dumneata am sfârsit. profesorul m-a socotit. fara sa doresc nimic. . M-am surprins înciudat ca lipsea catedra. papagal premiant si mi-a pus alte întrebari. Vecinul meu nu avu noroc. Poate e evreu. fireste. Nu cunosteam pe nimeni din seria mea.Poti sa-mi spui evolutia sufixelor? Baiatul privea în gol." Dar ma linisteam si paseam înainte. ale caror raspunsuri nu se pot memora."Acum e seara. . Câtiva candidati. . cu buzele albe. zâmbind la rastimpuri prezumtios.Pe unde intra Nicolae Mavrocordat în Bucuresti când venea din Moldova? _? .. ce cauta pe fratele meu. prea calm. fara carti si fara fise. Paseam alene.De ce nu mai sunt si eu în liceu. Am raspuns poate prea prompt si încruntat.Stii ceva despre originile poeziei populare? I-am spus ce stiam. dar stiam.Ce domn român s-a înecat în Dâmbovita? Aceasta o stia ultimul din serie. dezgustat.! cercetându-ma pe mine.profesorul l-a sarit. fara sa ma gândesc la nimic. si trotuarele erau curate. N-am putut sfârsi cornul. Dar a cazut\' singur în cursa. Eu eram palid si îmi torturam ochelarii. .Multumesc. îmi priveam tovarasii: tremurau.Vlad înecatul. Prima izbânda îmi daduse curaj. pe care . Mi-am amintit si m-au tulburat alte scene si cuvinte aproape uitate. Ocoleam curtea. .

însusirile mele n-au fost rasplatite. Mi-am înghitit amar umilinta. mult. luam cea mai mare nota. Sfârsisem. în roman. . încet. VIII. M-au socotit naiv. M-am plimbat iarasi prin curtea larga. voi promova mediocru. Pe noi ne legau creierele. La fizica si chimie.A fost domn al Munteniei. poate luam la toate "insuficient". M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Am facut. iar la geografie originile geologice ale muntilor. Am rosit. si dulapurile cu carti din care atât am citit. anii petrecuti în laboratorul de fiziologie al Casei Scoalelor. Am povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. Miam amintit lecturile mele stiintifice.. furios. la franceza romantismul.. nu-mi va mai fi prieten. la limba franceza.. am avut si nenoroc. Am plecat fara nici o bucurie. Ma întrebau profesorii. de atentie. raspundeam. monoton.la o discutie de filozofie biologica. pe un colt de zid. La geografie n-am stiut sa spun flora versantului nord-estic al Muntilor Apuseni. 92 ..pe el. printr-o întâmplare.nu discuta decât despre sinonime si omonime sau ne punea sa rezumam Cidul. De acum.. cu platani ca în zilele examenului. încet.. Vecinii mei stiau atâtea numiri de râuri si munti. nu sufletele. Daca ma întreba la naturale insectele.. media. asa cum îmi fagaduisem. Si cinciul e bun.. rece. Ma doare ca n-a trecut Si Marcu. Am avut noroc. E toamna afara sau e toamna în mansarda mea?." As fi vrut sa-l provoc . cei tâmpi. am raspuns tot ce m-au întrebat. Am trecut singurul din seria liceului nostru. trebuia sa le înveti pâna la capat. daca îl voi scrie vreodata. Altminteri. Si ma întrista portarul. am scapat!. cei favorizati.. Dar profesorul nu era multumit. ma întrebau elevii asupra bacalaureatului. incult si îngâmfat profesor al unei stiinte culese din manualele elementare . Eram umilit. -Bine. nu-ti admir decât o mediocra încapatânare. Dar n-am putut face nimic.. cu ochi tulburi. Despartiti. Le raspun-deam pripit. Pacatele mele n-au fost surprinse. Penibil. Daca nu voi trece?. colectiile de insecte. Am luatpatru. fara sa alerg pe strazi. faceam eforturi de memorie. A început sa ploua: greu. Sunt aproape sigur trecut. Pe mine ma întristau clasele în care peste putin timp nu voi i mai zari nici o fata cunoscuta. în orice caz. Miera ciuda ca profesorul . tara sa tip. mult. ca pentru nota cinci. FINAL Am scapat. si asta ma doare.. Mi-am citit numele pe lista. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste. ca un perfect papagal.Spune-mi evolutia aparatului digestiv de la echinoderme pâna la om. si orga marunta -"ascunsa sub scara.. Daca voi promova. Perrier si Fabre.. . îmi da.. N-am stiut nici afluentii Crisului Alb.Daca te-ai apucat sa le înveti.. Daca ma întrebau altceva... Si nu simt nici o bucurie. de logica. trist. As fi vrut sa-i spun: "Ce?. cine stie daca nu ne vom uita?. Voi dovedi cu atâtea pilde ca trec cei norocosi.. sase. toata absurditatea bacalaureatului. voi culege toate stupiditatile. Mi-a socotit memoria proasta. volumele lui Brehm. Si de aceea scriu în caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu..incult . Ma pasiona întrebarea.

Cartea mea nu va fi un roman. Mansarda mea a ramas aceeasi: blânda. Am schitat cele dintâi capitole.....Iata ca încep rasplatirile. .Prietenii m-au sarutat. Cine ar putea întelege tristetea salbatica a acestui sfârsit pentru totdeauna?. nu-l voi rasfoi – ca pâna acum singur. ci comentarii.. descoperind un colt albastru de cer. Mai vreau sa scriu numai câteva pagini.. Nu l-am scris. Nu înteleg nimic din tot ce vietuieste acum în jurul meu. ploua. Si nu pot munci. Nu l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care -l-as oglindi în roman. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Ma lovesc.. Ma obsedeaza romanul. trista." Sunt fericit ca în gradina ploua. toamna. si apoi sa-l sfârsesc. pentru totdeauna. Nu vreau sa ma gândesc la Universitate. îmi musc buzele. Ma simt furat de noi desfatari. Caietul acesta e înca un caiet de adolescent. de acel roman pe care nu l-am scris. câteodata eroici. note.. SFÂRSIT Volumul II [GAUDEAMUS] 1928 [PARTEA I] 93 . Si ma simt înca legat de adolescenta mea. Dar am sa-l scriu ca un Jurnal al autorului. E singurul mijloc de a surprinde realitatea.. sa muncesc fara odihna.. mediocritate. Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. Astazi am colindat câmpurile cu miros de toamna. însângerata. pentru ca nu puteam descoperi în mine si în ceilalti un roman. Ploua.. Cum as fi putut iscodi în lumea aceasta un conflict care sa duca la un roman?. Si nu stiu cum sa-l scriu si nu pot sa-l scriu. Se sfârseste. de gânduri noi: Universitatea. poate. de strain. Voi rasfoi mai târziu caietul si.. nostalgii.. Dintr-o mansarda iubesti întotdeauna ploaia. Voi scrie: "Pentru ca am ramas singur. Am plâns ca un adolescenta lânga un copac. Câteodata ridicoli. îl închei. Am revazut atâtea lucruri. si nu pot munci. N-am stiut si nu m-am întrebat. ca în dupa-amiezile copilariei.. Vreau sa închei Jurnalul în aceasta zi de toamna. sa râd?. schite pentru roman. pentru ca ma arde dorul de a începe chiar acum romanul. firesc si dramatic. Cine stie ce viata începe în zilele acestea de toamna. Scriu cu greu. sa-nu istovesc crunt anii tineretii... când eu ma simt atât de schimbat. De acum va trebui sa muncesc mult.. ma chinuie atâtea fapte care trebuie spuse. sa alerg. O viata se închide. singura.... Eram cu totii contururi. si ma simt ispitit sa plâng. Am venit acasa. Soarele se iveste din nou. Soarele se întuneca.

tainuit. Paseam sfielnic si stânjenit de privirile celorlalti. seara. De ce ma întristau hotarârile adolescentei. zidurile tot mai mohorâte. Cerul era înalt.. Si zâmbeam. ci eu sa-i descopar pe toti. Casa mi se parea atât de buna. Curtea îmi era prietena. în amfiteatrul "Maiorescu". Asteptam. Grupurile întotdeauna râd. As fi vrut sa nu ma descopere nimeni. pe coridorul ce ducea la secretariat. Atunci am hotarât: greaca nam s-o învat acum. Ma stânjenea palaria. parul adunat salbatec deasupra cefei palide. Si toamna ploua. ma desfâtam.. Eu îmi cumparasem carti multe dupa bacalaureat. înciudat de amurgul prea sângeriu si de mâna vecinei mele. si nu scrisesem niciodata versuri. si deasupra mea. Fratele meu a încercat sa glumeasca: studentii sunt poeti si bohemi. Nu cutezam sa vorbesc colegelor. care se asezau în bancile din fata si nu ma priveau deloc. si toate mi se pareau frumoase. bulevardele reci. îmi spuneam: nu e asa ca acestia sunt cei mai frumosi ani? Si nu stiam daca trebuie sa-i stapânesc sau sa-i las sa ma stapâneasca. de-acum. Fruntile descoperite. perechi si grupuri. prea alba. Trecusera acele nopti tulburate de gramatica greaca. Aveau urechile mari. Coboram scarile. Domnul vorbea rar. Sub palaria mare. si globurile galbene rasareau în seara. Cea dintâi schimbare: mi-au fost simpatici sentimentalii. înalt. am lovit o duduie care m-a 94 . ei îmi sunt tovarasi.. Dar eu aveam mansarda. de draga. O purtam numai în ploaie. Aveam bani multi si-mi cumparam carti scumpe. pe bulevard. Dimineata. Si nu stiam ce astept.. în suflet. paream mai degraba un zugrav german... perechile tac întotdeauna. citeam. obositor de clar si de rar. S-ar fi spus ca asteptam un fapt de mult fagaduit.Ploua. Si mi-erau toti dragi. toamna. Zaream tineri cu atitudini de gânditori la congres. Cea dintâi dovada ca adolescenta mea era definitiv încheiata: nu mai scriam Jurnal.. Erau si dudui care luau note. La sfârsitul orei. si gândeam de-acum. Castanii îmbatrâneau cu o toamna si iedera ruginea printre ferestre. . . si cum se iscodesc nelinisti. ploua./. "Cea dintâi toamna" gândeam eu. "Ei doar înteleg ca totul nu e decât o gluma". Pe coridor. dispretuiau studentii sfiosi sau studentele cu rochii prea lungi. Gândul acesta stupid ma împiedica sa înteleg elogiul filozofiei ca suprema încoronare a activitatii pamântenilor.. Totul se rafuia. într-o dimineata dureros de senina m-am coborât din mansarda.Strazile erau tot mai reci. O alta dovada: ceream si capatam bani pe cele ce publicam.. obrajii rezemati în pumn. cu ochii în toamna.. Flori de tufanica ma ispiteau.. . în fata unei usi. duduile îsi potoleau enervarea închizând si deschizând genti suspecte. Simteam cum cresc în mine nadejdi si doruri. si le socoteam asemenea Hypothiei... Pe coridoare. lânga ferestre. sufletul se tulbura. lânga ziduri. singur... sprâncenele încruntate. prea mare si prea neagra. DECOR Castanii erau umezi dupa ploaie. Tufele mari de liliac se umileau în soare. Dar nu cutezam sa vorbesc colegilor care se asezau în bancile din fund si-mi priveau banuitori lentilele si zâmbetul.. Ma încruntam ca sa prind curaj. sufletul mi-era clar. treceau oameni care nu ne cunosteau profesorii. Trebuia sa-mi gasesc prieteni noi. Seara. ploua.Cel dintâi curs. clar. Perechile. Jos. Grupurile. prea calda. Zaream prea multe studente. Rezemat de zid. ascultat lânga fereastra. De ce mi-am uitat visurile care înfloreau si se alungau în somn nelinistit?. în mansarda. gândeam. întarite în ceasuri tulburi?.

iar eu scriu ceea ce a vietuit. Altul. aproape chel. . Faptul s-a petrecut atât de repede.privit enervata. nu-s buni de nimic! -Zau?. Dar de ce îi spuneam eu Bibi?. sa-i cunoasca. spatos. dupa doi ani. Câteodata venea însotita de un tânar palid si firav. iar sus. înalt. cum orasul nu are înca un cerc studentesc. la mine. Ma obisnuisem. Un student basarabean. cu zâmbet nervos în coltul buzelor subtiri.. . Nimeni nu stia mai mult. Am început sa uit împrejurarile în care am cunoscut pe doctorandul cu fruntea lata. Era urât. Viata se vietuieste înainte. cu câteva chipuri. Am surprins-o într-o zi citind un caiet cu versuri. încheiata. Nu pierdea nici un curs si îsi transcria notele în caiete mari. care blestemau ploaia. care vorbea blajin si învata cuvinte latinesti pâna ce începea cursul. grupuri la camin. la începutul lui decembrie. apoi palid.. cu pasi moi. Am aflat mai târziu ca pe duduie o cheama Bibi. Nu aveam noroc. cu barbi tinere si aspre. dupa sfârsitul seminarelor. Mi-a vorbit. Si. Cei care stau în bancile din fund sopteau ca e un convertit. mi-a pierit sfiiciunea. pentru ca îsi pierdeau masa la cantina. Cadea seara. Un batrân vrea sa-si daruiasca averea pentru Camin. Si scriu o povestire care nu e. Iar eu scriu povestirea aceasta linistit si înasprit de pasii pe care iam facut. trist. liniate. apoi rosu.. S-a împrietenit cu un evreu care iubea o evreica frumoasa. cu servietele sub brat. A rosit. trist. PRESEDINTELE Toamna am sfârsit-o singur. încet. Si nu-mi îngaduiam sa fiu trist. mansarda s-a luminat. . asteptam pe coridorul cu ferestre largi. încet.. Era înscris la Teologie.".. De atunci îmi zâmbea. Nu-mi întâlneam colegii din liceu la nici un curs. Ma întâlneam si cu o studenta cârna. Bibi nu-mi raspundea. la Paris. încheindu-i. catre vecin. A fost la Atena. Acum.Dar mata de unde stii? . se înstruneau coruri. amintirile sunt amare si grele.. însa. domnule. Când trecea ploaia. //. de-a lungul bulevardului. De arunci o salutam umilit. Drept si Filozofie. Si cercul nu exista.Eu. pe covoare blânde. daca cercul ar exista. . Discuta cu oricine filozofia germana si feminismul. Am înteles aceasta când marturisea basarabeanului: "E asa de inteligenta!... Priveam ferestre luminate si ghiceam odai calde. întâlneam studenti de la Teologie. * Toamna. Porneau grupuri.. cu plete. ma întorceam acasa. cu ochi banuitori si ciorapi patati de noroi. indiscret.. balai. iar eu o salutam. Unul. pe strazi spalate si reci. a trecut. la Sofia. ma accepti ori nu ma accepti?" Feminista dispretuia studentele frumoase si studentii inculti. Si studente din orase departate.. 95 .Daca n-au citit pe Hegel.. cum trec anii universitatii fara ca nimeni. feminini. Mai întâlneam o fata bruna. Am surprins un crâmpei de convorbire.Daca ploua seara. intime... Am fost palid. cu tristeti si amurguri. dar o iubea. cu parul retezat pe frunte. sunt feminista. deodata. înca. Si studenti sarmani de la Litere. care citea carti de filozofie germana si se mândrea cu feminismul. Avea un început de fraza foarte ciudat: "Ma rog.Sa fie sanatoasa.

daca jeturile sunt comode. la decanat. de care îi leaga copilaria sau liceul. albe. Batrânul încerca sa se înduioseze: venisem acum noua ani.. Unii vor pleca imediat. . Medicinist. Dimineata. în odaita. rodnica si avântata. prin ziare. Pe drum. .. . Dupa doua ceasuri deschidem ferestrele. undeva. Lânga soba citeam înciudat informatia la rubrica "Universitare": Astazi. Ne-am despartit în noapte. . cald si scurt.Mai mult de doua ceasuri. Doctorandul nu venise... A doua zi de dimineata. . nu se poate. cu amaraciunea amintirilor directorului în suflet. mansarda e a dumitale. Taceam.La cinci avem oaspeti.Asa e.. ferestruicile mele pareau albastre sub zapada.. am întâlnit cei dintâi fulgi. am sa-mi mai amintesc. sa vedeti. . studentii si studentele sunt zgomotosi. Am primit-o numai pentru coruri.Numai dumneata ai venit? .. un parinte al sufletului meu de adolescent?. ce de carti.Tocmai. si am plecat amândoi la directorul liceului.. la cantine. obtinuse cei dintâi bani de la batrân. M-am îmbracat. sediu provizoriu?... Luase Corydon. . Ma înrosii.. Eram nerabdator si ma întrebam daca e destul de cald. la ora 5.. fericiti. daca rafturile sunt curate. Ne poate da si el o mâna de ajutor? Primeste sa ne împrumute sala de muzica pentru cele dintâi întruniri? .Eu sunt. urcase treptele de lemn si ciocanea la usa. iata-ma acum student. cumparase dosare si hârtie... o camera pentru început. La ce sunt bune toate acestea. de directorul batrân. Mama nu a crezut în "oaspeti" pâna ce nu a vazut pe duduia care întreba. oare..Ce de carti. la Universitate. A multumit.Dumneata lucreaza înainte. acum? începe o noua viata.pentru ca fiecare se multumeste sa-si petreaca anii cu cei câtiva tovarasi vechi. Bibi nu se astepta sa ma vada si. .Nu stiu. studentele si studentii care vor alcatui corul orasului sunt rugati sa se înscrie la sediul provizoriu din mansarda. scrisese apeluri pentru studentii orasului. Dar se face selectie. Doctorandul s-a împotrivit. stânjenit.. mai ales.... si a plecat. pentru cincisprezece persoane.E bine? 96 .. sa ma gaseasca singur. era Bibi. . pentru studenti. aici e o mansarda.Va rog.. Doctorandul îsi musca buzele de nerabdare.. mic si sfios. .Am eu o mansarda.. zorit.. comandase la tipografie buletine de înscriere.. Daca s-ar gasi.. .".Câti? . Mi-a spus de tot ce facuse dupa ce ne-am despartit. eu am sa citesc ceva de aici. . Am adus jaratec mult si lemne multe..Decembrie. socoti volumul aerului din odaie. o întrunire si nu gasea sala. la ziare. Am alergat jos. întorcându-ma singur. Fireste.Mansarda e a mea. Vor stânjeni si obosi pe cei de acasa. nedisciplinati. frig si tristeti. . douazeci. Aducea o geanta încarcata. Voia sa vesteasca. adunase cinci colegi pentru comitet.. treizeci.Fireste.....

.Nu te plictisesti d-ta singur aici? Mintii. cu geanta umeda de fulgii topiti.. care fuma mult si-si cântarea cuvintele. . . în tumult. Studentul înalt si tiganos. M-a mântuit doctorandul.Primatul curajului. .. într-o jumatate de ceas.Noi ne cunoastem glasul din liceu. nu pari îndragostit. înfricosati.Acela-i de Charles Gide.Adica cum? . cu buze mari. care statea rezemat de usa. va putea primi donatia.Da.. Fagaduiau ajutor. . mute. Pe aceia îi cunosteam: doi de la Politehnica. cu fruntea înasprita de frig.. persoana juridica. pe scaune si pe pat. la rector.. Ascultam cele ce le spunea presedintele. în acelasi timp. Râsete..Tenor. . intrase fara sa se vesteasca. Duduia se facu rosie. .Si disciplina. . A amintit donatia batrânului. dar le rostea definitiv. la. retezate la ceafa si mâinile dezgolite pâna la umeri. la o masa. un sublocotenent în ultimul an de Medicina. între rafturi. palid. prezumtios. mansarda era plina de studenti si studente. Palid. re. comitetul provizoriu. student la Politehnica. .Roman? . . entuziasm. replica o blonda. la Palat. Interveni presedintele. . cu ochii în carte. Deasupra capatâiului. precizai..E interesant. Dar cercul nu exista. . Rafturile priveau. umbre... umila. mi-ati fagaduit. se enerva.N-ati citit nimic de Gide? .. eu îmi cautam mansarda. . . cât mai repede. miresme de vestminte feminine. sa înceapa ei întâi! Baietii protestara. O rugai sa ia loc pe un jet. cu ochii negri în cearcane. I-am retinut numele. apoi. straini. îsi dadu parerea. .. sol.Do..Domnilor. Oaspetii mei se înflacarasera. obraznici. Baietii. Cum era sa-i spun ca o cheama Bibi? S-a prezentat singura..Nu sunt cu totul singur. Nu era orator. . Aprobam. . Un schior.E mult de atunci. N-au avut loc decât prea putine dudui. foarte bine. iconita îsi 97 . Astfel...Primatul sexului frumos. un tânar slab si gârbovit.Domnule presedinte. îsi cauta cuvintele.. .O! pardon! Si asta-i Andrei. cu buzele umede si narile tremurând. Se adunase. Cercul trebuie sa ajunga persoana morala si. Corul si festivalul ne vor aduce bani. trebuie sa încercam o "viata studenteasca". mica. Fum de tigara. Vom merge cu colindele la ministri.. O duduie alba si cuminte se supuse.. O studenta. la pat. Avea bucle negre. munca.Cunosc si eu un Andrei.. mi. Un tânar oaches fu desemnat dirijor. Dezarmat.. conditiona presedintele. Trebuie închegat.Ba da.. Fetele protestara. Ma privi lung.. Ceilalti. si. Zâmbea. fa.Ciudat. Era magulit si ruga pe fiecare sa-si încerce glasul. Un manual de Economie politica. da. .Nu ma prezinti domnisoarei?.

de nebanuit.. dorind ceasul repetitiei. De cum sosea cea dintâi fata.Suntem raciti.Cine îmi scoate sosonii? Poate vorbise si pentru mine. care acum d întreba.. Era atât de nou. la capatul se de un student frumos si prost. Veneau împreuna la repetitii. Supara fetele. sunt tot mai ispitite de mansarda mea. . si poate i-a placut urâtenia lui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapânit de soarta. Repetam Gaudeamus igitur. Ma simteam atât de fericit si atât de stingher!. Nonora era tot mai provocatoare.. . cu rafturi multe si tigari fumegând. Corurile strabateau prin ferestruici si înviorau strada.. .scutura frunze din coroana uscata de salcie. Se surprindeau. Interventia presedintelui solutiona dilema. pareri dintr-un Heidelberg ce înviaza. seara dupa seara. Fetele ajunsesera prietene. sânii.. îi ascultam. Fetele s-au plâns presedintelui ca "se face politica". îl întâlnise într-o seara la mine... Baietii se adunau cu o jumatate de ceas mai devreme. Era cald îmre peretii albi.. Sedusese si pe presedinte. si ne bucuram ca afara ninge. Daca domnii colegi vor. .. Se adunau în jurul sobei de zid.. altii împotriva. Unii îmi cereau politicos iertare ca ma întrerup. pe îndelete.încet. . prin fum de tigara. Se aplecau cinci tenori. îsi lasa admirati cu pleoape apropiate genunchii. Erau furiosi ca îmi înstrainasem mansarda unui cerc de necunoscuti. Aceasta a nemultumit pe baieti. N-am oferit decât sosonii!. . altii purtati de curent. am vazut cum se lasa sarutata. provocator. Duduia cu cearcane sfârsi gama corect.. . îi auzeam cum conspira.. accepta cât de multi curtenitori. rasfoiau intrigate carti germane. .Duduile vor face game. într-o dupa-amiaza. pentru ca cerea în fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa.Poate visau. discutia se înflacara.Dumneata ce crezi? Eu nu voiam sa cred nimic. Baietii.Aaa?! A doua zi au început repetitiile. apoi... Pe ceilalti îi vedeam rar si comentam lucruri neînsemnate.. si ninge mult. într-o dupa amiaza.Esti obraznic. Era "simpatic".. Favoriza pe Radu. iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte. Se pogora în mansarda. 98 . La început. în discutii: .. baietii. Si începeau sa discute greva studenteasca. Veneau târziu. umerii.Domnisoara Nonora ce crede?. Bagati de seama sa nu spargeti geamurile. Radu era singurul prieten de care nu ma despartise toamna. gândeam eu.Selectia prin sex. Le ghiceam cum.. poate îsi aminteau romane sau poate nadajduiau.. printre carti. daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti.Nonora. A trebuit sa se accepte repetitii comune.Atât? Se împrietenise cu Bibi. Fetele au acceptat atunci sa înceapa.. Drept si Conservator. .. fara covoare. . în cealalta. îmi marturiseau nelinistea cu care pasisera într-o odaie scunda.. ca prilej de dezordine. fetele. fumau si nu erau atenti la dirijor.. Erau câtiva îndârjiti. sa discute problema în alta parte. Si presedintele a interzis-o. Mi-ai luat tot rougeul de pe buze. Nu alegea.Numele d-voastra si facultatea? .. Zâmbea fiecaruia. încet!.

Le închideam în creier. Studentul înalt. . sa-mi îngrijesc fata si sa-mi cumpar gulere albe. Ceilalti erau frumosi si vulgari. Membrii îi erau recunoscatori pentru un singur lucru: ca le dadea prilej sa se întâlneasca si sa se amuze. pe par. de când aflase ca vine Nonora. totusi.. 99 . Munceam ca la împlinirea unei datorii sau a unui obicei. juridica. Lecturile nu ma mai nelinisteau. cinic si "spiritual". chiuind. ca sa ne batem cu zapada. cu creierul. cu halat alb si fruntea încretita. zi de zi. Inteligent si volubil. aparându-se cu servieta. Colegii l-au îndragit si îl bat cu bulgari dupa fiecare repetitie. Presedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru un act însemnat. în mai putin de douazeci de zile alcatuise un cerc recunoscut.. sa ma întreb. vecin liceului. atâtea daruri pe care noptile sfârsite în cârciumi nu le naruisera.. dar sufletul meu nu mai era al cartilor. Ceea ce întelegeam si simteam din carti. Voia sa ajunga inginer sef. festival. Se simteau însa bine în acea sala de muzica.Dumneata tradezi. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbale ale sedintelor de comitet. Dupa ce s-a sfârsit adunarea. cu deosebire în presedinte. sa raspund. . As fi alergat. colonie. La dreapta mea lupta No-nora. Citeam.. camin.De vie? . Mi s-a parut ca Bibi îl iubeste. Nu urmaream nici o idee intima. spatos. îsi pregatea. în ceasul când începeau repetitiile.. brun. Un fapt care m-a uimit: n-a protestat nimeni. El voia sa ajunga inginer sef. împartise sarcinile comitetului. înscrisese membrii.. simt zapada pe gât. însemnam pe hârtie.. care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi. Saruta cu buzele desfacute. pentru ca era inteligent. cu capul rasturnat. cu capul rasturnat. Nonora îl prefera studentilor.. Bibi s-a tradat. . Dar eu îmi cautam prieteni noi. dar îsi ascundea cu greu ambitia. Se lasase frig peste zapada. M-a întrebat a doua zi cum îl gasesc? L-am laudat. . în acelasi timp.. Nonora.Ai vazut ce sprâncene are?. Descopeream în el. am trecut toti pe terenul de fotbal. Si Radu venea în fiecare seara la mine. Ma gândeam tot mai rar la mine însumi. Radu îmi era aproape un prieten nou. a fost poreclit "Gaidaroff'.în curând ai sa ajungi antisemit. în mansarda am privit oglinda mult.. gasise sediu provizoriu. cu priviri de muncitor ambitios. O întovarasea numai el acasa. Nonora râdea provocator. Pentru ca parasisem disciplina Jurnalului.Uite.Daca ma razbun si te îngrop în zapada? . îmi îngaduiam sa ma contrazic fata de mine. care sta totdeauna lânga usa. tombola. M-ai iertat. fara sa fie chemat la ordine. îndemnând. Nu credeau în fagaduielile presedintelui: persoana morala. dupa ce ne desparteam. mult. Continua. Pastram aceeasi intimitate în vorba. Avea întotdeauna geanta plina si era întotdeauna grabit. La a doua întrunire s-au platit cotizatiile. am glumit. sa se lase îmbratisata de toti cei care îndrazneau. se prefacea curios de stiinta. Aple-cându-ma sa strâng bulgari. teza în laboratorul de balneologie. izbutise sa smulga o subventie de la Prefectura si aprobarea pentru colinde. Bibi mi-a prezentat pe Andrei: înalt.Spune-mi. Tremuram.. M-am întors acasa cu pasi usori. La cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti.. alaturi de atâtea fete frumoase si baieti destepti. blestemând. Se plângea apoi ca "salbaticii îi luau tot rouge-ul". Loveam îndârjit.. Evitam sa ma adâncesc. fireste. M-am hotarât sa-mi las parul lung. Taberele s-au despartit în câteva clipe.

.. în capatul mesei. si Nonora care se înecase cu un cataif. Eu am întovarasit pe Bibi si cautam fraze în care sa-i pot spune: tu. Si masa cu belsug boieresc de la Patriarhie. A condus-o acasa.Eu m-am întristat stupid.Chimia industriala. Uitam cu multumire tulburarile care altadata îmi scurtau noptile. Rezumam corect. citeam. Eu: "Zau?" Bibi: "Obraznicule!" Nonora: "împacati-va". fara sa rosesc.. cum sa-mi îndulcesc asprimea privirilor. zâmbind: ... Eu: "Nu mai avem loc pe plic". care îsi aruncau glume cu tâlc. care se naruia fara sa-i înteleg.. Noapte cu colinde la Patriarhie si Palat. O blonda. emotionat: .. Ma simteam atât de fericit în mansarda mea plina de tineri.. Eu ma prefaceam nepasator. Citeam. Radu suferise toata noaptea. Austeritatea adolescentei se risipise în toamna. Era surpriza presedintelui: o sala. Bibi era înciudata: . ochi dracosi. Parasisem ambitiile cu care învinsesem liceul. fetele în costume muscelene..Ma plictisesc Radule. Bibi.. saruta patimas.Domnisoarelor si domnilor. .. Pierdeam tot mai multe nopti cu Radu. fara graba.. cum sa raspund modest si politicos laudelor aduse bibliotecii. am întovarasit duduile acasa. Bibi: "în prudenta sta fericirea".. A fost fericit ca l-a chemat Nonora. un director de ziar si la decan. Dupa miezul noptii. Descopeream zi: dupa zi cum sa ajut duduile la îmbracat.. .. Si ma surprindeam gândind gânduri obraznic de streine fiselor. Noaptea trecuse atât de repede. Nonora: "Esti nostim". Izbuteam. tot mai bine dispusi. masinile ne-au lasat în fata unei curti ciudate.. pe fiecare: . Nonora... Si regele care ne întreba.Eu. între doua studente care vorbeau cu vecinii. Ma asezam la masa ca un functionar care asteapta fluieratul fabricilor. si dirijorul care ne felicita. Exclamatii...". Ma desteptam diminetile tot mai târziu. Vorbeam despre Nonora. cu zapada înghetata sub stele. Eu am adaugat: "Când?" Nonora scrise: "Acum". cu pregatiri pentru petrecere pâna dimineata.. Bibi: "Numai atât?" Eu: "Sufar". sâni ispititori. * 100 . entuziasmati: . cauta-mi sosonii. îngramaditi în masini mari.Vietuiam o viata noua.. as. la trei ministri. si Gaidaroff care se întreba câte tigari putem pune în buzunar.. Nonora: "Minti"... . Eu: "Ai ghicit". "De ce?" Eu citai din Cosbuc: "Nu cerceta aceste legi. muscând buzele. Gaidaroff îsi fumase toate tigarile lânga o studenta în Farmacie. Am colindat. Se statornicisera perechi.. noi aprinsi de vinul patriarhului si îmbatati de izbânda.. Haide acasa. Adunam fise în cartoane. si presedintele care râdea fericit si sorbea pahare cu vin rosu. cum sa zâmbesc. un filantrop. brat sub brat.. mica.Vivatprofesores. S-ar fi spus ca cineva ma însarcinase sa-i rezum anumite carti. Majestate. ispititoare. pastrând masca sufletului vechi.Dumneata?.. Ma aflam între Bibi si Nonora. El o sarutase. uimire. Baietii. Spre dimineata. Bibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini întrebari: "La ce te gândesti?" Nonora raspunse: "La cel care trebuie sa moara". la un prieten.. Presedintele. împrejurarile.

///. spaima jidanilor. am fi fost colegi. Ma iertati . In ajun m-a vizitat un student spatos de la Politehnica. Cercul se însufletise. cerceta propunerile cu zâmbet si logica glaciala. Tatameu. Ne întâlneam. Sunteti antisemiti?. . Nonora îi privea provocator. cu glas de bas cinic.Zile stapânite de viata. Nonora. sefule?! Jocuri de societate. Atât. Mi-a spus ca e membru în cercul nostru. Gaidaroff interveni.. Duduile îsi cautau tovarasi pentru tom... cel de la Chimia Industriala. îndoieli si reculegeri nu ajungeau în suflet. îmi vorbea intim. Le împartisem: cartilor si cercului. Ceasurile erau tot mai I putin ale mele. fericit. ma. Vicepresedintele.Pacat. Radu.Nu suporti vizitele fara galosi? "Seful" hohoti. pupam ca leii!. dintr-o data.. ma! Hai ba. La plecare. era sa-i înjur.Ce presedinte. cu zâmbet umed si cu ochi pistruiati.. palid si calm. patriot. Presedintele semna tot atât de multe hârtii si compunea tot atâtea j proiecte. sampanie.. sus. . . pe înserat.Pe mine ma cheama Gabriel.. poreclite "Florenta"..j bola. Râdea familiar. eu riscam câte un: "Da. Carti se adunau. blonda Mariuca. Pregateam balul si festivalul." 101 . sa examinam si teza contrarie. în mansarda. "seful" a venit cu un tânar livid si serios.Esti bun! Ce zici. Asa-s eu. Si eram fericit. .j mitetul..Noi îi zicem "Malec". NONORA Nu gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea.. .Elefterescu. . multe. îti place. simi spunea "sefule". doua mediciniste sentimentale.Stim. ma "Malec"? "Malec". privea pe Nonora. la Drept.Ma "Malec". Fetele se adunasera lânga soba si asteptau. . tacere stânjenitoare. îl enervau retorica si cartile lui Nicolae Iorga. ne-o spuse domnul. catre Gabriel care nu îndraznea sa treaca pragul: . surorile bune de la sopran. înca. . E student si el. împreuna cu "elita". ma "Malec"? îmi uitara numele..Ca la Cluj. am acceptat. Comitetul era încurcat. livid si serios. Seara. Se aseza pe scaun. . Iarasi tacere. co. Gaidaroff. Eu zâmbeam si ofeream scaune noilor-veniti. ca si-a platit cotizatiile si vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. pe care ni l-a prezentat: Gabriel. cu ungurii.. "Seful\' uitase sa-si scoata galosii.. nu se lasa coplesit de efuziuni colective. la mine. Zâmbea dupa fiecare discurs. presedintele. Nu se entuziasma.. La rastimpuri. da.. Fireste. în mansarda se facu.Domnisoara e studenta? -Nu... Apoi. Verva domnului Elefterescu ne stânjeni.. Elefterescu. Presedintele a \' hotarât suma pe care trebuia s-o depuna fiecare pentru sticlele de..Nu stiu. Andrei erau invitatii. Fu ajutat sa-si desfaca paltonul. .. cu ochii la ea..Acum. saracul. clipind din ochi: . studenteste!. si tot mai prietenoasa se arata fata de mine.Jocuri au sa fie? . A pritnit cea dintâi sa petrecem noaptea Sfântului Vasile.. în început de iarna alba. nu vorbea. fara sa multumeasca. Bibi se gândea tot mai mult la Andrei.. Fetele râsera. câtiva de la Drept. ..

.. "Seful" facea haz..... Nu va dau voie mai înainte.. Ce zici. începu sa vorbeasca.. sampanie. Domnul Elefterescu îi facu senme.Da. Aplecându-ma.... Presedintele se lumina. Sopti. am rasuflat..Pacat de sampanie. Fetele îsi ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel. "Seful" strânse câteva mâini. Nu izbuti. . .. domnule. schimba scaunul..Ce facusi. "Malec" o privea. Situatia era ciudata. înghetat.. cum aluneca. N-am avut nici timpul sa-i aprind lampa pe scara de lemn. trosnind treptele... îl auzeam.E casatorit?. ma? Unde plecasi? Stai. Paria d'italiano con me e con altri. sa stiti! Nu ma cunoasteti. îl ascultau toti. .O nevasta. masa. pe Nonora. "Seful" râdea.... . ... Domnul Gabriel se facu palid.Cine i-a adus.Asa face el. Nonora se ridica de pe scaun.. înspaimântat. înciudati.Plânge. Presedintele era furios. grotesti.. calm. înca.Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism!. fix.. livid. . Nu izbuti decât sa-sr frece pleoapele si sa-si subtieze buzele. ma "Malec". Dar îi baiat bun. . se prefacea plictisita.. în curte. Ma duc si eu. O enerva. Apuca paltonul. întorcea ochii.Asa-i ca-i nostim?. Azi e mai vorbaret. Si bine a facut: are acum casa. Radu fuma mult.. Atunci se auzira bulgari moi în geam. Domnul Gabriel tresari si întoarse capul ordonat... . înfundai lemne în soba.De ce te uiti. Domnul Gabriel facu iar eforturi sa zâmbeasca. Am spus eu c-o sa petrecem bine.A fost lata rau.. Auzeam si de sampanie. Mansarda se însufleti într-o clipa. domnule?.. ma. ce-i trebuie.. ma "Malec"?."Seful" ne-a vorbit de bataile lui.. "Seful" se întoarse zâmbind. fara sa întelegem. Râdea magulit. sa-l vedeti când îl cearta nevasta-sa. . tacut.. ... . zâmbind trist.. nici mort! Eu beau doua pahare.. Privire iritanta. sa petrecem cu studentii. jocuri. .Eu plec. începu atunci sa priveasca. saracul. . cu sublocotenentii.. insinueaza spaime de cosmar. jos. Gaidaroff se apropie si îi oferi tigari. ma!. .. jvialec" se încorda sa zâmbeasca. Studenteste!. aProape cadaveric. zarii prin ferestruica pe "Malec". fericiti.Astia ne-au stricat petrecerea!.. palaria si fugi. fara sa raspunda. S-ar fi spus ca.. A fugit. saracul.. El ? la slujba. care tulbura. Rumoare. din liceu. cu nelinisti comice. asa la mine? întrebarea izbucni înfuriata. nevasta-sa la Universitate.. Dupa ce am auzit poarta închizându-se. resemnat.. Nonora era enervata. O data esti student! Unuia i-am zis numai atât: "Ma'. deprima... . Aia la miezul noptii. "Malec" privea pe Nonora. Se scutura. nimiceste siguranta. Gagice. Ne priveam unii pe altii. Si are o nevasta frumoasa..Asa-i firea lui. Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig. 102 . Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea lui glaciala. Noi aprobam.. la Cluj..

.Una.. . Numarau baietii.Cu public. Se întristase si privea pe Andrei. Eram toti prea veseli. Si ceilalti care savurau spectacolul. Dar ma umileau privirile blajine ale fetelor si superioritatea vulgara a baietilor. îti spun eu când sa te opresti. Am visat vise stranii. so îmbratisez barbar si s-o sarut aspru. buzele. socotindu-ma timid..Haide.. Bibi. la cinematograf. noua. Ma interesau ca un fapt nou si ciudat. sarutari prin ganguri..."Malec" sufera de un început de idiotie. S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului: sa sarut pe Nonora. Când ramâneam singuri. medicinistele între membrii comitetului... cinci. cred. .. trei..Asta i-a venit.Tu începe. ma privea provocator în ochi.. cum îl atâta. Eram tulbuut. -E inutil.. Toate acestea nu ma tulburau.. Stiam ca Nonora nu crede ceea ce spune. O întovarasea Radu. nici nu întelegeam nimic. pe care o lasase tonul si privirile lui "Malec"... întristat. din însuratoare. cu dintii strânsi. încarcând pachetele în trasura si aprinzându-si nemultumit tigara de la tigara. obiceiul Jurnalului. Bibi era cea mai tulburata de vizita si de concluzia acra a vicepresedintelui. Nonora ma opri obosita. cinci.. fireste ca nu stiu. începe. Lasam sa ma poarte viata.. Nonora era calma. S-a risipit din mansarda atmosfera de straniu grotesc. încerca sa ma supere. sa ma apropii. dar cu 103 . presedintele. nu ma plictisi. care banuia indiscretiile lui Radu. Mâneam si umpleam pahare cu vin rosu.. Nonora.Pe frunte? . .. As fi vrut sa însemn într-un caiet cele ce se petreceau în suflet. îi luceau la rastimpuri ochii ca un taciune.. patru.. însa. pe strazi dosnice. .. cum se lasa mângâiata. cu toate acestea. oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote: -Nu întelege. Vicepresedintele îsi rosti parerea domolit si clar. doua.. deasupra genunchilor.Salbatici. suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala. Si. soldurile. student la Politehnica.. si verva suspecta a d-lui Elefterescu.Si ceilalti care se desfatau. cu barbati care ma strigau: "Sefule. cercul. îmi povestea mângâieri. îmi lauda ochii Nonorei. -Nu stii.Daca esti pervers. N-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii.. Radu lânga Nonora. Ne vedeam aproape în fiecare zi. Ascultasem de atâtea ori tângu-ielile lui Radu. Râdea.. Dupa sampanie se acceptara jocurile. numai pe Andrei.. Trebuia sa ma apar. dimineata. .. Cum era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe Nonora? . . cum îi râde fierbinte aproape de obraji. pe care nu-l întelegeam. Stiam ca mai mult nu se poate. Pierdusem. As fi putut ramâne într-o seara singur cu Nonora. M-am desteptat. Am adormit iar. pulpele.. Nonora. expansivitatea crizei depasite. S-apoi.. cum îl saruta... retinute de pumnul ei. sefule.. Bibi între mine si Andrei. Gaidaroff se asezase lânga Mariuca. Radu continua sa adoarma în zori.. înabusitor pe gura. pielita.. Nonora aducea cele mai multe obiecte pentru tombola. te lauzi..De câte ori? încercam eu sa prelungesc. Eu ghiceam urmarile unei încercari ciudate... un surplus de energie care trebuia cheltuit. te cheama Malecť!". "Florenta" între cei de la Drept.. si nu izbuteam sa încep fraza. . dar nu lipsea de la nici o întâlnire cu Nonora. lung... furios....... apoi se adumbreau tristi. .

. zâmbind dracesc: "Acum ajunge! Hai. fu respins de insurgenti.Esti un nesuferit! . trista. . si o doream. A jucat la festival mai bine decât am fi socotit noi. când suportam si eu aceeasi mediocra viata sexuala ca toti ceilalti. Nu izbutise. Mi-aminteam atâtea pagini neîntelese.. De ce îl evitam. în fata noastra.Esti urât... Poate vrei sa ma scoti regina.Semeni cu un ocnas: si urât.. Nonora se asezase între mine si Radu. Gaidaroff.. Surprinzându-ma dorind-o. ca nu m-a lasat sa fumez. nu mai ai nici un haz.. .Puneti-mi vin! Puneti-mi vin!. ma mustram.îti tremura narile. Presedintele.. înca. s-apoi îl vestejeste. . . Fugi de aici.. si vulgar. în taina: . Când mi-a spus cea dintâia oara pe nume. cu trei clape lipsa. încurcat. fara sa izbuteasca.. Cu Radu a baut patru coniacuri în restaurantul garii. zgomotosi.. . Presedintele. am fost fericit. o apara.Asa rasplateste ea. Radu s-a îmbujorat.. Treceau câteva ceasuri si iar ma descopeream asteptând-o..Ma placi. Dar simteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata în apropierea ei.Sarutam pe oricine îmi dadea tigari. Fetele se prefaceau suparate. Mi-era teama de ea.. un vagon.Tata e de vina. 104 . Numai Bibi. dar nu si-a pierdut calmul.. si miop. . Nu l-a lasat sa plateasca.. enervata de rolul pe care-l juca în piesa. Stiam cât de anevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca Nonora. sa si-l învete. .. sa organizeze convoiul. lada cu costume.. alerga.. eram umilit... Nu-mi întelegeam pornirea catre Nonora. Dupa lasarea cortinei înguste.Fireste. Radu fuma enigmatic si-i soptea la rastimpuri.. servieta cu acte.. din pricina ca pastram în nari înca prea proaspata mireasma ei si în ochi se furisau scenele povestite de Radu.Stiu. a trebuit sa uite. mars!. . Bibi era indispusa ca lipsea Andrei. Am lucrat trei ceasuri ca sa decoram sala cu brad si panglici inelate de hârtie." As fi putut face si eu acelasi lucru. dar ma placi. care preferau sa glumeasca în fata ferestrelor. In dimineata festivalului a venit la gara.Esti apetisanta.. lazile cu obiecte pentru tombola. N-am avut curaj sa ma întreb daca mi-e draga. Pianul era dezacordat. . GaidarofT purta trusa cu machiaje.plin ocupat.. s-a refugiat în odaita vecina si a cerut tigari. .Tu ai sa-mi platesti capriciile la bal. dar Radu i-a întins mai înainte cutia lui. într-o sala calda si înviorata de neastâmparul nostru. Iar eu trebuia sa cânt din Grieg.. Aveam eu o cutie si ma pregateam sa i le dau. purtat de întâmplari?. bilete pentru membri. de nevinovatie. Dirijorul insinua un cor.Vei fi crezând ca din pricina ta? Ť . . . ma insultam.Esti enervant si te repeti.. rezumându-ma sa fiu socotit un exemplar ciudat de puritate. L-a sarutat patimas.... Nonora se prefacea ca râde.pumnul pe mâna lui umeda. jucase prea bine. în restaurantul pustiu. Masa.. cu ochii vii sub fruntea obosita.. Comitetul încerca.

. Nu trecu mult.. Provinciale rau fardate si concurentele la premiul de frumusete.."Leul". glumind.. si bate din palme. Trebuia sa clasez patru sute de paltoane. Pe mine m-a facut "gainusa" Seman eu cu o "gainusa"? Gaidaroff. . ne-am grabit s-o sfatuim noi. . ce râu o sa-i para. Erau tulburati. e adevarat ca studentul care sta la masa primarului a cunoscut pe "Malec" sau e o farsa? Nonora i-a explicat înfierbântata legaturile dintre artistul de cinematograf si prietenul d-lui Elefterescu.Vai de mine.. si sublocotenenti care spun... Nonora prinsese curaj. pentru a doua oara... domnule. . ironici: "Domnisoara e pansiva". Gaidaroff îmi da ajutor si potolea.. Deschideti geamurile.Exagerezi.. .protestând ca-e student si nu trebuie sa plateasca .Spune ca "ce rau o sa-i para". .închipuiti-va. va spun ca îl bat. ...E prea cald aici. comica si ciudata. O duduie din localitate ma întreba blând si jenat. E revoltator...... aparura din sala Radu vicepresedintele si Mariuca. stim. Pe el si pe "Malec". Presedintele îmi încredintase supravegherea locului celui mai greu: garderoba...... Aproape de ceasul zece... frate?. nu ma anuntati si pe mine ca avem bal! De-abia am prins ultimul tren.Si e obraznic..Va rog. Vicepresedintele cauta o solutie practica si discreta sa-l elimine. ... O sa raciti..... pe doua mese. ..Eu îl bat! .. vecina salii de dans si vecina garderobei. palarii si perechi de galosi. curtenitor: .. ala. domnul Elefterescu.. ca avem bal? De unde i-ati mai scos.îl bat. Asa a racit sora lui "Malec".Stiti ca a venit prietenul lui "Malec".. si intra chiar "Leul". Saracul. . Cine le-a spus. Eram toti furiosi.De ce l-ati lasat. . pe care ne silise s-o acceptam. dar nu ne puteam stapâni sa nu admiram situatia de vodevil... Atunci aparu Nonora. Râdeam cu Gaidaroff de placerea cu care va fi întâmpinat "Leul". .. fratilor. Eu îl bat!. apare . .domnul Elefterescu... în clipa aceea intra si presedintele. sa intre? Se duce la fiecare si-i povesteste cum a cunoscut el pe "Malec". Numai de el vorbeste. si familii care consuma multe sticle cu sifon. . . Ne-a compromis cercul. Raspunderea era mare. Ne-a exasperat.. Eu l-am trimis în odaia noastra.Bine.Stiti ca a venit.. Si râde singur... N-am avut nici timp sa trec pe la "Malec". îmbujorat de vin. prietenul lui "Malec".. 105 . nerabdarea celor care asteptau cu paltoanele pe brat sa le vina rândul. îmi spune tu. în timp ce noi ne desfatam de mânia Nonorei.. Eu râdeam fara nici o parere de rau si fagaduiam presedintelui sa scriu o comedie cu acesti doi prieteni stranii..Si la toata lumea spune tu.. si logodnicii cu haine negre si pantofi prea strâmti. frate... sefule. îl întrece pe "Malec"!. nervos. adauga timid Mariuca. mantouri.Fii prudenta..Balul..

Atunci i-am apucat mâna si am muscat-o salbatic. Se apropie de Nonora si clipi strengareste din ochi. sa Pierd prietenia lui Radu.. s-o conduc la spectacole.. Domnisoara e indispusa.. ..Iar sunt plictisita.Ma tortureaza.. Stiam ca se preface.. Iam oferit cutia cu tigari. Parea ca nu-si aduce aminte. sa stiu sa-i apuc bratul. Ca doar n-o fi amorezata.. Si cel putin daca mi-ar fi draga.. Nonora îmi vorbea blând si cald.! . Sau e beat. stapânindu-ma sa n-o sarut. . . S-a-i.. Dar nu mi-e draga. Nonora îmi sopti. Sunt nebuni amândoi.... Cele doua ceasuri...Ti-o dispun eu. sa învat dansurile. spuse "noapte buna" si pleca. fara sa-mi încurc pasii.. cresteau. Sufletul mi se lumina ca dupa o regasire.. Nu mai esti interesant.... .. Nonora nu parea stânjenita. care nu-si mai luau ochii deasupra noastra. si tu degeaba astepti sa te sarut. înlauntru-mi: vointa.Ia lasa gluma.. e obsedant cu "Malec" al lui. sefule. si fara obraznicii.. Ma tulbura.Poate stii sa si saruti. iar p tzr. N-a voit cu nici un chip sa se întoarca. Ma apropiai mult de ea. Radu a voit s-o întovaraseasca acasa. Mi se parea ca alaturi de raspuns încolteste o noua întrebare: aceasta e dragostea?.. Si iarasi ma gândeam: nu! nu!. Tacere. .. vointa.. e aici. Dar ma simteam trist. ascultati-ma pe mine. Nonora m-a acceptat pe mine. Nonora era plictisita si fluiera.Nonora!. întrebarea fu suierata cu buzele si cu ochii. . Nonora se îmbraca mâniata. mai mult ca niciodata. din adolescenta.. . Am asteptat în gara trenul de unsprezece si un sfert. îmi vorbea mult mai blajin. . le-am petrecut nelinistit. fara sa ma stânjenesc. Nu stiam nimic. tigarile sunt proaste.. nici cum s-o privesc...Te afectezi.Nu avu nimeni curajul sa înceapa. în sufletul meu izvorâra atunci chemari uitate. II vad.. politicos si retinut. sa-mi croiesc hainele la magazine de pe Calea Victoriei. mai ales fara public si fara adversari. Nonora a cerut lichior si cafea. sa fiu îndraznet. fara sa stiu daca eu voiam sa ma întreb sau daca întrebarea ma stapâneste: o iubesc? Nu puteam raspunde. sefule! O data suntem studenti.. chemarile cresteau. cu gura aproape..Fara politica. trist când raspundeam: o iubesc. în mine. sa-i vorbesc curtenitor în public. . -Da.. nici daca trebuie s-o mai musc.** Iar a tacut. sa n-o îmbratisez.Mâine vin iar la tine.. Si-a ascuns muscatura sub batista. îmi spuneam cât de mult va trebui sa ma schimb ca sa-i plac: sa stiu glume. nici cum sa-mi pastrez mâinile.... vointa!. Ma zarisera câtiva calatori. In gara abia am mai gasit trasuri. Aproape de casa. .. Radu si cu mine alergaram în strada.. .. fuma si umplea paharutul cu lichior. sa-mi parasesc cartile. Dar luna era palida si tremuratoare. tremura. Nonora era gânditoare. Cineva striga. hai? Interveni presedintele. Vicepresedintele începu o fraza în care punea doua premise.Te-ai dat cu jidanii. Ma întrebam la rastimpuri. Nu stiam ce sa-i spun. 106 . concluzia.Pacat. numai.. O admiram cât e de rezistenta.Asadar... Naturaletea "sefului" dezarma.. te rog. din anii când scriam Jurnal. De altfel. în tren. îmi vedeam anul farâmitat din pricina Nonorei. Ochii i-au sticlit în cearcane.

ma plictisesc eu acum. O banuiam nelinistita. Ne-am urat "buna seara" reci si rezervati. îl usca.Devii interesant." ma minteam eu.. Nu poza în victima.. Uitasem ispitele ce cuprind sufletul în înserari singuratice. în fiecare seara.. care s-a departat cu urechea la pânda.. prietenia lui Radu. în mansarda plina. ca toti tovarasii de cor. Ma consumi inutil. Efterescu a început sa plânga si apoi a insultat pe presedinte. Tu ma enervezi fara a fi cel putin o femeie fatala. De acum. si Radu sunteti bolnavi: va socotiti irezistibili. îl înasprea.. nestiut si nedorit de nimeni. farâ sa se încrunte. Am regasit voluptatea amara a zilei încheiate tacut. care stie sa cânte din flaut. Dupa doua sticle. Sfârsea toate frazele tânguindu-se: -Ilpovero. A voit sa intre în sala 51 sa vorbeasca publicului.. Stateau lânga el Gaidaroff si Radu. întorcându-ma acasa. Ajunsesem incoherent. fum de tigara.Sinteti antisemiti? Dupa miezul noptii a început sa vorbeasca italieneste cu Gaidaroff. Ramânem prieteni. Nonora n-a mai batut la usa mansardei. . trebuiau sa interzica dansurile.. am vointa!. Poate crezi ca voiam sa te seduc. Si nu e nici cazul La femme et le pantin. fara sa se supere. De arunci. încât a trebuit sa-si scoata gulerul. si gândul acesta nu-mi îmbogatea sufletul. tacerea. Dar la cinematograf cu tine nu merg si nici n-am sa te vad prea des. Radu l-a calcat pe picior. De altfel.. ma calauzise un strein. îmi era ciuda si ma simteam totusi fericit. iar publicul sa joace hora.jidan".Poate sa nu fiu acasa. a adormit.. am de lucru. Apoi. în lipsa. la masa de lemn. Si tu..Vorbesti niste absurditati. a jurat ca iubeste pe Nonora si a fagaduit sa înscrie în cerc pe sotia si sora lui "Malec". Zâmbeam. Se oferea sa cânte el daca l-ar fi acompaniat Nonora. glumele lui Gaidaroff. din ceasul când întâlnisem pe presedinte pâna în noaptea despartirii de Nonora... A învinuit Cercul ca nu stie sa petreaca "studenteste": trebuiau sa retina pe Nonora si s-o pedepseasca silind-o sa-l sarute.. nu? Veneam la tine sa te vad în treacat. ca sa nu sparga paharele. a început sa plânga.. Nonora ma privi.. glasuri tinere. Nu stiam ce sa raspund." Nonora pasea lânga mine. Vreme de doua luni. Pe d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant: i-au dat sa bea rom si vin alb. Ma gândeam prea mult la Nonora. întrebând: . A povestit numeroase anecdote cu tatal lui "Malec". Pe strazi. A cântat singur Gaudeamus în restaurant. INTERMEZZO A fost o iarna întunecata si nelinistita pentru mine. "Malec". apropierea Nonorii. dezorientat si stapânit de slabiciuni. Ma simteam atât de bine. Seninatatea nostalgica asternuta pe frunte de ispitele înfrânte. .. ci numai îl tulbura. Râdea atât de puternic de ce\'e ce povestea. IV. Presedintele a cerut personal scuze familiilor la care se asezase "Leul". Puteai fi mai politicos.. de mondenitatea definitiv 107 . Cald. Ca sa-l retina. Reîntoarcerea a fost chinuitoare. "Am vointa. Simteam nevoia sa spun: "Nonora. Am nervi si am sânge. Simteam aproape organic cum ma modific sub înrâurirea oaspetilor mansardei mele. daca aveai de lucru. Am platit birjarului. numindu-l. atât.

alte tulburari ma stapânira. prospetime. Timpul. pe care îl pofteam barbateste si îl fecundam cu sângele si creierul meu. As fi cunoscut fericirea mediocra si sura a vietii vietuite. pur sexual. Ceasurile erau tot mai mult ale mele. cu note si extrase. biblioteca. sentimentalismul sau poza. un trecut. Si de ce nu întelegeau ei ca porunca tineretii e de a trece înainte?. Daca mi-ar fi fost draga. ma surprind. se dusmanesc... care îmi daruise rostul si unitatea. 108 . La rastimpuri. as fi ramas alaturi de toti ceilalti. de viata. ca limpezimea marii dupa furtuna.. Ce-mi putea darui Nonora în schimbul renuntarilor î^le? Câteva luni de tovarasie sexuala. Le-as fi primit cu brate largi. Sufletul îmi era tulbure. Nonora. Am fost atât de trist în ziua când a coborât dosarele. asa cum se cuvine între doua fapturi cu suflete si creiere straine.. As fi devenit un cifru. Primejdia 1 era alta: derivatele actului firesc.. acolo era curaj. tulbure. aici e lasitate comoda si surogat. Ma luminez.. închinat îndurarilor sau desfatarilor. sincer. trebuia sa-l scurg natâng alaturi de Nonora. înstrunita de un anumit creier. ca oricare alt tânar inconstient si mediocru. le-a sorbit si nu le-a destainuit altui suflet.depasita. dar care ma departa. Zi dupa zi ma încordam sa-mi gasesc vechea cale. îmi spuneam: acolo era viata. Nu cautam sa stiu cine sunt. deschis. Sinceritatea pe care ma încapatânasem s-o pastrez ar fi fost naruita. As fi capatat amaraciunea cinic sentimentala a celor care spun: mi-am trait tineretea! De ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea ei?... si înca fagaduielile erau îndo-lelnice. De ce nu întelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate. Nonora. de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut. Tortura era Nonora si experientele pe care le banuiam în prelungirea tovarasiei noastre. trup purtat de viata celorlalte trupuri. si linistea nu ma daruia. resturile de la tombola. ma nelinisteau hotarâri pe care trebuia sa le iau si nu aveam curaj. Nesincer. Nimeni nu se întelege. Daca nu m-ar fi ispitit gura si soldurile ei. Presedintele a gasit un alt sediu. ascetismul meu fu curând înfrânt. Cea dintâi hotarâre: acoperirea lipsurilor surprinse în toamna. aici sunt carti. Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca. îmi spuneam. poate.. si cu ispitele lui Radu. încerc sa rânduiesc cele câteva rezultate. Nu voiam sa ma risipesc în acuplari inutile. tara pasi mari înainte. Nu-mi mai ramâneau decât umbre în odaita alba si amintiri în suflet. Timpul întâiei mele tinereti. Zile dure. ci din porunca strainilor din mine. poate experimenta în câteva saptamâni intens si vivace visul sau virtutile lor de ani?. anulate. Im fagaduisem sa nu evit scrutarea pâna în adâncuri. si tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea.. Ma resemnai sa accept fiziologia fara Sentimentalism si farâ pierdere de vreme. Si când tulburarea Nonorii se risipi. în mansarda.. se anuleaza unul pe altul. Asteptam. Hotarârea mea de a ramâne singur a impresionat pe noii prieteni. Si nu stiam daca trebuie sa ma felicit pentru pasul meu. asteptam linistea în dezghetul iernii. începea sa se desprinda o toamna. ma în-fioara simtamântul ca acesta sunt eu.. Dar munca nu ma istovea si nu ma linistea. dintre toti câti îndura alaturi de mine carnea si duhul. Regasii disciplina lecturilor de dimineata. Toate experientele adolescentei. obosite de insomnii. Alunecam în întrebari chinuite. într-o mansarda înzapezita. în sala unei societati. Nu izbutesc. încercai reîntoarcerea la asceza. se exclud. o papusa comuna... Noptile erau iarasi întrerupte de tresariri. O asteptam senina si rece. Mi-er teama ca ne vom minti si ca ne vom pierde timpul în vorbarie zadarnica si ieftina. noutate.

îi daruise astfel un Institut si o tii. Era un obicei al Facultatii de Litere: nici un student nu putea pasi în publicistica decât polemizând ^lgar cu profesorul de literatura româna si estetica literara sau adulându-l la seminarii. Profesorul era batrânior. la Universitate întâlneau neîncredere sau vrajmasii. Sau tinerii care nazuiau catedre. Profesorul era de o stranie si perversa naivitate. supravegherea si atâtarea mea launtrica îmi vor revarsa în creier si în suflet un prea plin al carui izvor ceilalti nu vor izbuti sa-l înteleaga. întâlneam studenti care nu întelegeau nimic din cele ce rostea. unde profesorul era glumet si sala întotdeauna bine dispusa. Si noua viata se va petrece numai în mine. Fanatic. PROFESORUL Dupa vacante. functiunile chimice. Iar fiecare curs era un profesor. Aflasera si lucruri noi asupra presocraticilor. Profesorul de estetica literara era temut si bârfit. si zâmbea. Traia numai pentru literatura. care vorbea ceea ce îl interesa pe el. se socotea genial. nu-lf laudau si nu-l respectau decât acei tineri care aveau volume de tiparit si] prea putin curaj sa-si caute editor. vorbea si scria ca sa nu-l înteleaga nimeni. una ascunsa.. distant sau intim. Aflasera ca se studiaza. profesorul. posturi. se socotea singurul critic estet al târii. "orba îi era irezistibila. sa-mi pregatesc sufletul pentru revelatiile ce în curând mi le va darui viata. palpitând sub rezerve. Altminteri nu as fi putut împlini nimic din cele ce amânasem pentru maturitate. socoteam eu. lui sau sistemului estetic. bacsisuri literare. Nu avea elevi propriu-zis. diverse si interesante probleme. cu lamurirea elementelor: atomii. cursurile de la Filozofie erau mai putin populate. Parând inofensiv. cu bunavointa guvernului si contributiile studentilor. pentru ca profesorul vorbea prea clar si prea convingator. si era blând. preferând sa-si continue întâlnirile la orele de istoria literaturii române modeme. nici o metodica. contribuia totusi an dupa an la anularea bunului-simt literar si la minciuna. un grup de reviste obscure îi insultau sau îi ignorau. stiam si simteam un singur adevar: ca voi vietui doua vieti. grasun. în timp de criza. Nu întelegea nimic. O casa de editura le era definitiv închisa. Nimeni nu stia ce este filozofia. cu usoare bâiguiri si tolerate greseli de gramatica. miop si blând. alta în plina iumina. pentru ca era batjocorit. iar dupa câteva lectii auditoriul pierduse firul cursului si profesorul descoperise alte cinci. nu era o stiinta. ca oricare alta. voi sti sa aleg. si era bun. ci o înmanunchere de cursuri. Dupa o iarna începuta violent si sfârsita în întuneric. Voia" sa-mi creez o unitate cu riscul a oricâte renuntari si mutilari. Socotisera filozofia o stiinta care începe. Cei care se înscrisesera la Filozofie fara lecturi si experiente se surprindeau dezorientati si paraseau cursurile. fara ca ceilalti sa o banuiasca.. la Universitate. Trebuia sa încep maturizarea.pe cei care i se împotriveau. pus la încercare. V. la istoria filozofiei. La logica nu aflasera nimic. era guvernamental si nu accepta tezele de doctorat care nu-i comentau 109 . Cei câtiva care dovedeau curajul sa-l înfrunte sufereau consecinte ani îndelungati.poate regretând . Soarta profesorului era tragica si ma înduiosa. la seminarii. con-l ferinte. Dar filozofia. persecuta . teoriile fundamentale. Trebuia ca tineretea mea sa-si aiba înteles în afara de carti. în curând. Maturitate înseamna unul.Am hotarât sa aleg din mine anumite caracteristici si sa-mi spun-acesta sunt eu! Am coordonat caracterele si mi-am poruncit sa nu vietuiesc launtric decât pentru a le încalzi si a le face sa rodeasca. Cea subterana ma va stapâni si.

încercând sa fie polemic. Fiecare stia ca vecinul sau vecina sunt tot atât de tulburati.. . marunt. în manifestarile dtale neurologic-spirituale. cu sala numeroasa si selecta.. care nu absolvise externatul. întâlneam la iesire studenti de la Politehnica ci studente de la Farmacie. Repetau toti. la lumina. Dar cursul de istoria artelor nu se putea preda decât pe întuneric.Te flairez accesibila în simptomele d-tale etice. Un prieten de la Drept venea întotdeauna cu o duduie frumoasa si neastâmparata. Astfel. Fetele ascultau cu desfatare atacurile tinerilor. iar fetele -"Gigi". neîntelegându-l. Profesorii îl suporta. Dintre colegi. E cunoscut sub numele de "Galvanometru" sau "Micul Kant". Perechile se asezau în fund. într-o seara a venit la seminar un student tot atât de marunt.. acelasi gest. prompt si obscur: . accesibila printr-o noua structurare. cu servietele si blanurile pe genunchi. La seminariile de filozofie vorbea întotdeauna un student din anul III. timizi.. Se ridica si începe: . sau în ecuatia cedarilor inevitabile... nu îndrazneste nici unul sa i se împotriveasca. le crestea respectul. blond. nu se suparase. Ore de întâlniri mai erau la cursul de literatura franceza sau la filologie. fete ce lucrau la Biblioteca Academiei. lânga ferestre.. neizbutind sa ajunga decent. La literatura franceza. îmbujorati. Se pogorau în sala miresme si fluturari de stofe. baieti cu gesturi romantice sau nationaliste. încearca duzini de epitete. Fetele îl ascultau si. Vorba lui era irezistibila. ntifl mai stânjeneau. Ca sa faca un compliment. De altfel.. Vorbeste cu glas de adolescent si loveste cu pumnii în banca. Baietii ajungeau îndrazneti. încalziti. Se descopereau toti.. pe care-l cunoscusera dintrun roman "en vogue". studente care dispretuiau sentimentalismul si studenti care stiau sa profite de ceea ce nu dispretuiau ele. Sala. mai bine. Fetele îi citisera cursul. afara de cazul când vorbitorul era frumos si brun. Numai fetele nu întelegeau de ce e persecutat Maestrul. subtil si elegant. Zvonurile despre însusirile cursului de istoria artelor se raspândisera uimitor de departe. Raspunde. îl socoteau profund. Se întâlneau numai perechile sentimentale. pentru ca nu-l puteau memora.Valorificând sub unghiul strict pedagogic si riguros scolastic aderent contingent timpului. pentru ca e curtenitor si îndraznet. Raspundea într-o limba jalnica.. locului si persoanelor (zâmbeste). Primise cele mai multe si mai nestapânite insulte din tara. Cu timpul. Câte un oftat prea sincer nu mai revolta pe nimeni. 110 . nervosi. cu dintii strânsi. in întuneric. Se afla vesnic în cautare de formule inedite. tot atât de erudit si de subtil.. încercând o subsumare a elementelor direct fecundate de exercitarea formala a unor metode care nu exclud preocuparea gnoseologica. Era profesorul cel mai glorios. Cei din fund l-au poreclit "Ghita". ca într-un salon. profesorul comenta cu o biciusca operele de arta proiectate. viciul era atât de inofensiv si practica atât de universala. Cei din fata îi spun "La Fontaine". studentele copleseau. Cele câteva studente cuminti se refugiau în primele banci sau se asezau pe strapontine. Stiau si profesorii de cele ce se petrec în sala de conferinte. Nu întelege nimeni ce vrea sa spuna "Ghita". Veneau studenti din toti anii si de la toate facultatile. Se asezau aproape. confuz si nesfârsit.sistemul.. Cursul de istoria artelor se tinea într-o sala comoda de conferinte. dar nu le dadeau dreptate.Ideatia kantiana si rationamentul prin recurenta. parea un trup ce respira patimas si prudent. Veneau aici perechile mondene.

Profesorul se bucura de formula gasita si o repeta. cu fata smeada. Fetele îsi opreau zâmbetele cu batista. Ma nelinistea. Dar respectul catre dogme. si-si începea vorba firesc. Intervenira auditorii din fund..... brazdata. modelând-o.Esti subversiv..Esti amfibiu metafizic. sedusa de nelinistea comunicata cu pupilele. . Daca aceasta 111 .. . fara demnitate universitara.Dumneata esti dicotiledonat. o insinua plecat peste catedra.. Profesorul intra zâmbind.. putin plecat din umeri. baietii îsi marturiseau îndoielile." Când sala ramânea prea multa vreme inerta. Mie mi se pareau toate acestea firesti si recomandabile. ~ Domnilor. .. Singurul curs unde se încapatânau sa vina studente si studenti care nu întelegeau linia conferintelor. Interveni profesorul. dar sa nu le credeti. prin propriile lor lecturi. Fiecare fraza parea atunci gândita.Plaseaza definitia în planul coherentei si al logicei evidente. ortodoxismul lui. Auditoriul alerga câtiva pasi. poftim. . Cei de la Litere nu întelegeau cum a putut sa-si treaca doctoratul cu o teza de matematica. întunecata. însa. . rezultatul unei necesitati de pura spiritualitate sau concluzii teologice? Viata profesorului de logica însemna pentru mine siguranta ca solutia acelor crize începute în adolescenta trebuie sa mi se lamureasca. un filolog muzicant. cu profil ciuntit. constiinta si cunostintele filozofice. ci numai frânturi disparate era cursul de logica si metafizica. Intelegeam ca experienta sa religioasa poate fi autentica si în afara cadrelor logice."Ghita"! Ochi mirati. fetele comentau ochii si urâtenia seducatoare a profesorului. l-a învinuit pe "Ghita". o dezgolea. clar. . . Pentru ca cei inculti nu întelegeau.. cu ochii clipind straniu. .Nu accept sfatul metodologic într-o riposta de dialectica personala. Ceasul trecea cu un profesor chinuit pe catedra si o sala înmarmurita.. cu pupile albastre în cearcane tulburate.. Profesorul marturisea ca ceea ce lipseste manualelor de logica e logica. Cei de la Teologie nu-i iertau glumele si pornirile lui lumesti. cu cearcanele. îndurerat de întunericul celorlalti.. .Despre mine e vorba?.. Cei de la Politehnica nu întelegeau cum poate fi mistic ortodox.Cum sunt? . ispitit sa lase gândirea nesfârsita si sa se întoarca la o formula lui cunoscuta si accesibila celorlalti. va rog.Corosiv periferic. ..Esti obraznic. iar ceilalti îsi maturizau.Sa le cititi.Asta nu înseamna ca nu trebuie sa le cititi.. socotite nu nuclee de credinta potentata. Profesor tânar. imputându-mi numai organica fatala-mi predispozitie catre. . La Filozofie frecventau studentii seriosi. apoi îl asculta cum se departeaza. cu profilul ciuntit. Se aseza comod pe scaun.Sa-si retraga cuvintele. cu întrebarile iscoditoare: "Nu? Nu?. buni si semidocti.. o pronunta cu accente perfecte. Dupa ce pleca. un mistic profesor de anatomie. .Le retrag. rotind capul. Formula îl mâna într-un rationament al carui rezultat nu-l putea preciza mai înainte. ci adevaruri ce pot fi dovedite rational? Dar credinta lui ortodoxa era efectiva sau sugestionata.. învatasem de mult sa nu ma uimeasca un geometru poet. uluit. chinuit de întunericul care învaluia înca noua formula. . cu gesturile.. profesorul o înviora cu sarjele împotriva manualelor de logica si împotriva lui Kant.

încurajator. în mine din mine? Pot raspunde. Trebuia. Multi înainte. ai sa întelegi firesc. fara sa fi aflat nimic sigur.. desi problema inductiei nu am priceput-o nici pâna acum. Dumnezeu nu exista. Croce era clar si obscur. Profesorul ma ajuta sa descopar singura deosebire: elementul existential. poate un pacatos inconstient si mândru. Atunci. Au trecut saptamâni chinuite.m-am inors la moderni. Daca profesorul nu crede în Dumnezeu. Profesorul mi-a vorbit blând si prieteneste. A zâmbit tot timpul. rationamente. Eu m-am lamurit dupa sapte ani. mai ales. puteam merge singur mai departe. pe care pasesc dus de destin si de înfrânarile mele. biruita sau biruind în suflet.Nu întelegem nimic prin noi însine. fara eforturi. daca profesorul de logica nu l-a apucat înaintea mea? Si daca. .. nu putea starui într-o constiinta care a gasit pe Dumnezeu. Mergeam alaturi. sa înteleg pâna la sfârsit problema logica\'. în logica. ci si între o notiune si un obiect sau între doua obiecte. Cercetai logica lui Benedetto Croce. logic: asadar. cu Goblot.. . Si sunt probleme pe care nadajduiesc sa nu le pricep niciodata.viata e aceea pe care o lasa întrezarita. nu crede în primatul gratiei. judecati. deosebirea dintre "tunet" si "tuna". pentru ca eu... crede? Cum sa-i spun ca sunt crestin fara sa cred în Dumnezeu? Cum sa-i spun ca arareori mi se pogoara Iisus. în ultimii ani. De aici. sa cunosc bine logica hegeliana. apoi.. cum vine impulsul sexual sau artrismul. încordându-se în metafizica si în teologie. n-am izbutit sa-l cunosc? Si însasi aceasta cunoastere — despre care nu stiu nimic — cum o voi putea discuta cu el? Sa-i vorbesc deschis sau sa-l încerc prin întrebari? Si cum l-as putea încerca pe el. cu Enriques. Nelinistea si disperarea m-au cuprins de câte ori am încercat. istovit. Dar ma întunecai într-atât. Ma întrerupse. Cum sa-ti spun? Lucrurile acestea nu se înteleg bine] decât dupa ce nu le-ai înteles mult timp. Sinteza clasica nu m-a multumit din ziua când am surprins arbitrarul împartirii în notiuni.. Dar vesnica lui ispita.pe care nu-l patrundeam întotdeauna . deprimat. Dupa aceea. Numai. zapacit. Atunci m-am hotarât sa vorbesc profesorului. rar conducând la alte fezultate.. la o anumita vârsta.Fericita vârsta.Dar eu vreau sa ma lamuresc. încât fui nevoit sa ma întorc din nou la manual. sfielnic. fara tortura. nu ai de -ce sa te grabesti. cu Gentile. cu toate chemarile care tulbura sufletul? Daca el nu crede. De la Hegel ...Ce trebuie sa fac? 112 . Întro dimineata am dosit cartile în raft. . Eu bâiguiam. cel mai ascutit dialectician al Universitatii? Dupa fiecare ceas de logica ma nelinisteam si mai mult.. Aflai te primele capitole frânturi din observatiile mele. nouasprezece ani. Ajunsesem sa nu mai disting o notiune de o judecata. pe lânga Universitate. asa cum nu cred nici eu.... ai sa te limpezesti... l-as fi întrebat: .. Ce drum sa apuc altul. si nu izbuteam sa-i dezvalui întreaga! tulburare. am dispretuit-o. Si daca. totusi. de când am aflat singur ca judecata nu e întotdeauna stabilire de raporturi între doua notiuni.Eu te-as sfatui sa te zapacesti complet si absurd. nici eu nu-mi voi gasi linistea pe acest drum. . stâlcindu-si izbânda între pupilele albastre si pleoapele întunecate? Nelinistea care nu era numai logica. .Dumneata crezi? Dar stiam ca nu putea sa-mi raspunda. Acestea ne vin asa.

Dar nu poza si nu discuta filozofie. nepierind. Când ma privea mai prieteneste.Dumneata esti precoce. Evita religia... Si îti spun ca nu e nici închipuire. Dar dumneata? .Cunosc un crestin cu doua fiice pagâne.Cafea bei? . nu ti-as putea da vreo dovada. de Poin-care. palid. . de Descartes. Munceam aceeasi munca aspra a celui ce se întarâta sa-si duca fagaduinta. îl ascultam cu mirare.Nu te sfii. Mi-e frica de moartea fara Iisus.. Nu banuisem ca misticismul pe care îl socoteam împrumutat si confuz era de o simplicitate atât de crestina. De altfel... eram ispitit sa-l întreb. si gânduri multe. Acolo. O singura observatie i-a alunecat.. . Nu-l auzisem înca vorbind de "mântuire".care nu-l îngaduia dincolo de pulpe . Parasind lauda Nonorei . aflam ca am sa fiu mântuit. si hârtie alba. am sa traiesc în veci. Eu.. nu mi-e frica de moarte.. Stii sa-ti pierzi timpul? Ia o foaie de hârtie si mâzgaleste-o cu creionul pâna seara. de italieni. crestin.. Am sa mor. Rugându-ma..Când te vei duce în Germania. ma tineam de betii.Dar. cu sprâncenele dracesc arcuite. m-a sfatuit: . De altfel. Povestind lui Radu întâlnirea cu profesorul de logica..Dumneata crezi?. te-as ruga.. o lauda sau o injurie. am facut o descoperire care m-a uimit: prietenul meu si tovarasul de bar întelege sensul si simte nevoia filozofiei. Religia câstiga procesul în absenta. vei întelege pe Descartes..Si e ciudat ca eu banuiam lucrul acesta demult. nici Nonora.. gândeam. domnule!.. . singur. Eram stânjenit. . Ai strica totul. ispititoare..... la împlinire. împotriva tuturor ispitelor. Era palid.Sa-ti pierzi timpul. Radu era crestin.. Apoi.Câteodata. o paranteza. mai ales de Descartes. îl priveam uluit. iar saracia nu ma jeneaza într-atât sa nu pot oferi o cafea si tigari unui tânar prieten. la vârsta dumitale. el e nebun sau Dumnezeu. si cerneala neagra. Bea. D-ta stii cât de mult poti învata într-un oras în care oamenii se misca altfel decât aici? Avea pentru fiecare autor o exclamatie. cu parere de rau.. neagra. fie ca nu stie... du-te prin cârciumi.. Stiu ca. Eu nu am picioroange ca onoratii mei colegi. Pe masa se aflau destule alte carti.Profesorul meu e un geniu.. Si tot am ajuns rau. dumneata nu pari cu desavârsire neinteresant. lucrurile acestea sa nu le afle prietenii.. de Pascal..Daca vrei sa afli religia.. . Ne-am despartit în seara. medicina si biologie. oamenii merg altfel pe strada. citeste logica.. . incult.. Cum as putea sti? Ajungând acasa. Pe drum... un epitet. Desi ascet si duhovnic. Ce mi-a vorbit la cafenea? De Mach. nu le izgoneste...... nici minciuna. si caldura multa în suflet. Sfârseam iama cu un suflet îndurând tulburarile toamnei si presimtirile primaverii... Poate. si era atât de pacatos. .mi-a pus întrebari la care eu si poate toti cei care nu se multumeau cu vorbe nu puteau raspunde. si sufletul nu are sa moara. Strângându-mi mâna. profesor universitar.Dar cum ai sa fii mântuit?. Fie ca stie. desi. .. 113 .. . era pe masa. Cu atât mai rau. Ochii profesorului licareau albastri în orbite stinse. De aceasta sunt sigur. . tulburat. mai ales sinteze biologice. am amânat lamurirea definitiva.Nu stiu. pacatos fiind. Dezvaluirea sufletului prietenului ma tulbura.. sau poate un farseur....

Vietuiam începutul acela de primavara ca un sir de nopti în iatacul unei amante cu doruri nestapânite. carentuneca zâmbetul orasului cu chemari. In fata câmpurilor nu-mi mai puteam înstruni reflexele.. si nerabdarea. Copiii ma suparau. înteleg fiecare neliniste. Nu ma linisteau nici tovarasiile cât de prelungite. Paseri. Dar atunci nimic nu întelegeam. Daca priveam pomii goi. Lumina a înviorat mansarda. îmi îndurera sufletul. cu trupuri straine. când eram ispitit sa lovesc în zidurile odaitei prea albe si prea strâmte. în odai straine. în fata râului.. ploaia mohorâta si rece. lacramam. vântul. si tristetile le înteleg. Ma întarâtau caldura. De ce n-au întâlnit furtuni cu moarte în valuri vinete? Adormeam noptile înfrânt. urlam. ma coplesea furia. si ma târâm iarasi robit. sa-mi înfig umerii în brazde negre si sa privesc soarele. Ma desteptam pasind pe covor de luna si ma îmbracam. si porneam pe strazi. PRIMAVARA în anul acela. Si nimeni nu banuia înfrângerea care ma zdrentuia. un colt de sensibilitate. Nu ma linisteau nici marsurile prin orasul noptii. Visam vise de tragic sexual. Era singura ispita care ma stapânea. sa ma framânt cu bulgarii lui grei pe pieptul gol. ma biciuieste si ma smereste?. socotin-du-mi sufletul nesimtitor si uscat între carti. Si eu nu voiam s-o marturisesc. ma farâmita. Eu nu voiam sa iubesc copii.# Acum. Primavara. îmi sângera creierul. Ma istoveau numai frânturile zarite în gradini.. liniat corect de umbra streasinilor. Nu aveam niciodata curajul sa ies singur din oras înn -o zi de primavara prea senina. cu cer dureros de clar. umilit.. umilindu-ma. cu solduri de trecatoare necunoscuta. mântuirea mea erau norii. mult. Ma bucura aceasta si ma necajea. paseri napadeau tulpinile de iedera. Si faptele mele. scrâsneam din dinti mângâind o piatra: pamântul cu aburi calzi ma silea sa-l sarut. si nimeni nu banuia jarul sufletului meu. monotonia pomilor. îmi biciuia carnea. Norii buni si tulburi... ratacind. o farâma de creier neconsumat. sa adun flori în rafturi. 114 . Profesorul era singurul care ma putea linisti. ea s-a pogorât blânda si a luminat orasul cu castani înmuguriti. si munca mea. Nu-mi ramânea un simt. Sfatul era mult mai sincer si mai adânc decât as fi crezut atunci. Nici lecturile savârsite chinuit. sa-l mestec. Primavara ma biruia întotdeauna. bucuriile. Era amara si salbatica. Cum le-as fi putut spune lor ca primavara ma tulbura. fiindca ma surprindeau iubindu-i. Ma bucuram de fiecare tresarire a razelor: se întuneca! se întuneca!. norii mei. Dar soarele stapânea iarasi. Trotuarul era o ispita: sinuos. I-am asteptat. în dupa-armezi parfumate. a strazilor. ca un rob sângerat la roata. curat. nici profesorul cu luminite albastre si sprâncene dracesc arcuite.. si teama. ma hotara sa apuc drumuri potrivnice sufletului meu. Stiam ca ceilalti ma dispretuiesc. Vrajmasa mea cunostea toate iscusintele unei perverse Ma tortura cu ramuri de cires înflorit.. Si el mi-a spus ca trebuie sa! ma tulbur. Stiu eu ce se putea întâmpla?. soarele. când scriu. daca întâlneam o brazda. Primavara mea nu era asemenea celor pe care le cunosteam din viata tovarasilor sau din carti. mult.. Nu ma linistea decât întunericul biruind ziua. gradinile. cu chemari catre pribegie. a trecatorilor. si ult ma îndurera nesiguranta. Trebuia de acum sa întârzii cât mai putine ceasuri la masa de lemn. femeile Orgasmul ma tortura ceas cu ceas. Mi-au fost dragi norii care revarsa în suflet tristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin. VI. si pofta de a ma cunoaste si a ma stapâni.

Presedintele era disperat de tânjeala care ameninta sa destrame. Ma înspaimânta abrutizarea prin sentimentalism fals. De ce stiam sa-mi stapânesc trupul. ma umilea mai mult decât toate poftele care îmi sugrumau rasuflarea si-mi biciuiau sângele. Si iata ca acum nu mai ma tem de ele.. In primavara nu ma înspaimânta viata carnii. nimic.. stapânul sa o culeaga. înfrângerea aceasta ma umilea. spiritual si pozeur. când povestesc aici fapte de mult trecute. creierul toamna. a ciresului. ale vârstei. vara. MUNCILE SI ZILELE Iarna. prefacerea mea într-unui din acele numeroase si perfecte instrumente de dragoste.Nu ma umileau poftele. era al trupului strain care îmi înlocuia trupul o data cu dezghetul. pe care îl doream între brate si piept. Asteptarea e o atitudine feminina. parfumat. fara scrâsnet. dorurile. Ci faptul ca acest dinamism epuizant îmi era poruncit. Simteam cum ceea ce pretuiesc mai mult din sex: înfrânarea se risipeste. mult. cercul s-a adunat în sala Societatii. cercul. Si scriu în miezul toamnei. iarna? De ce nu-mi stapâneam trupul si sufletul primavara? Poate ca nu mai erau ale mele. Si nimeni nu. la care intervenise presedintele. definitiv. în Nonora nu ma înspaimânta trupul ei. nu izbutise sa refaca atmosfera din vacantele Craciunului. mult. nici de toamna. S-au petrecut limpeziri dureroase. întelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. rece. a sufletului. întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta. Cei care îsi aminteau mansarda intima si calda se simteau stânjeniti într-o sala prea mare. poate sa afle daca sunt trist. Trupul strein pe care mi-l împrumuta primavara.era primejduita. Zile fara plâns. îmi era daruit o data cu înflorirea câmpurilor. Munca iernii – banii adunati la cor. nici de povestea cu amintiri. Nopi.. nebanuit de nimeni. istovindu-ma. ci altceva. Si scriu aici. ale spetei. cu caderea paserilor. într-un caiet pe care îl ascund între cartoane cu fise. cu scaune multe si cu tablouri oficiale între ferestre. ca cea a creierului e neputinta. ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. a creierului. Dar membrii nu erau niciodata prea numerosi. la festival. si eu nu puteam face nimic. pe care presedintele mi-a încredintat-o. Trebuia sa cutreier singur salile ca sa întâlnesc pe 115 . Primaveri înapoia mea. Acum. De ce sa iubesc sub porunca cerului. nestearsa. ani tristi. primavara. Comitetul sfatuise sezatori intime saptamânale. Nu-mi era teama de suvoaiele care se revarsa în sânge si se consuma. dar nici unul nu voise sa-si ia raspunderea. îngrijit. VII. ci de sufletul nou ce se insinueaza. nu mai ma înspaimânta primavara. pe care sa le regret apoi. streina. resemnata. lamuriri care au înabusit razvratiri surde. Nu era al meu.. Primavara ma putea îndragi de o faptura care iarna sau toamna mi-ar fi ramas prietena. nopti de furie. la bal . cu o tristete blânda si retinuta.. Acum stiu ca ceea ce ma tulbura alta data nu era primavara. Ma simteam pasiv si îngândurat ca o fecioara sentimentala care îsi asteapta. primavara o astept cu acea nostalgie virila pe care o daruiesc crizele depasite. Si nu sunt trist.. aceasta era umilinta crunta. ce se cerne în singuratate. desfatatoare. Nici revista universitara. Acum. Mi-era teama sa nu parasesc hotarârile mele pentru hotarâri mediocre. a liliacului? De ce sa fiu înselat? De ce sa astept? Asteptarea iubirii. risipire de timp. primaveri înainte. ci ale sexului. evadarile care ma chinuiau în vântul si seva primaverii. nebuniile. elanurile. sensibilitatea.

Cel dintâi numar a fost cumparat din curiozitate. poate voi birui ca erou. Nam raspuns.cu oricâte renuntari sa ating eroismul? Cine stie.. cu ochii pe carte. apoi accepta valori mediocre. se usuca si piere. Eu nu întelegeam nimic din tot ce aflam. care a încercat mai mult decât o deceptie. Tremuram de furie si de încredere. nici nu putea ajunge. fagaduind lui Petre sa lucrez alaturi de el sub pseudonime. m-am retras. Celelalte asteptau. Am strâns dintii si am început sa citesc. dupa miezul noptii. As fi cântat. Cineva al ciocanit. ci realizari eroice. Am citit iarasi toata noaptea. a scris câteva articole în cotidianul sau sub obsesia faptului.profesorul care ne fagaduise articolul de fond. la masa. Ca sa nu piara revista. aproape fara sa ma ridic de la masa. s-a tânguit. Eu nu disperam. as fi urlat. am lucrat îndârjit. Mi-am amintit un singur cuvânt: "ignorant". încât trecuse un excedent de douasprezece mii de lei. a protestat. si creierul vibra ca în febra.In acel început cald de primavara. cu ochii pe carte. înapoia paginilor de intempestiv frondeur. ci numai încordarea neostenita catre ea. cât de mult îl înaltasem. Si apoi. Ma întovarasisem cu un prieten din liceu. Eram hotarât sa pierd un an. paginatia si expeditia. A patra 116 . m-a îndârjit. Aceasta m-a limpezit. cu dintii strânsi sj Ochii pe carte. Cel criticat a intervenit pe lânga profesorii mei. conflictul nu ajunse în discutia senatului universitar. Logic. riscând eliminarea. Ghiceam de pe atunci gândurile la care am ajuns mai târziu: ca sensul vietii nu e fericirea. cordat. închisesem usa cu zavorul. Prin Petre. îmi tremurau mus-chii si fruntea îmi ardea. Ar fi descoperit. de pe urma caruia revista nu mai supravietui decât o luna. Fiecare suflet stapâneste virtual eroismul. N-a înteles nimeni. în ziua când am citit rândurile profesorului de estetica literara împotriva-mi. Cunostea toata Universitatea. sa fac singur trei corecturi. Vestea am aflat-o dimineata. încât nu-mi scapa un cuvânt. care trebuia sa intervina din nou la profesorul de estetica literara. Nefiind nici antisemita. Aceasta a bucurat pe autorul cartii recenzate si a stânjenit pe profesorul politicos. Prin interventia unui profesor politicos si binevoitor. Cu numarul 3 se ivi un incident. eu supus consiliului de disciplina. temut la seminarii prin dialectica-i iritanta. fara sa-mi pomeneasca numele. Trebuia sa scriu singur cronica. . Am raspuns aspru. De ce n-as fi eu acel suflet care . Dar fiecare suflet pâlpâie câtiva ani tineri în jurul viziunii eroice. Un ochi parunzator ar fi înteles cât de scump mi-a fost autorul cartii. repros de discipol. n-a interesat. Numarul în care s-a tiparit vestea retragerii a fost ultimul numar. nici filosemita. într-una din revistele sale. Gândeam ca e firesc sa critic cu argumente o carte imperfecta si s-o judec în pagini patimase când autorul fusese pentru mine un îndreptar. Seara. în al doilea an la Drept si Filozofie. Profesorul de estetica literara m-a învinuit. Am adormit în zori. douazeci de ceasuri. Petru. se pleaca vietii celorlalti. ca sa ma dovedesc atât de crunt si nestapânit în fata unei deziluzii. m-am multumit cu un pahar de lapte cald. Recenzia avea pacatul de a fi documentata. Eram atât de în-. îmi ajungeau zvonuri care îmi dadeau de gândit: revista va fi suprimata. cele dintâi primejdii îmi erau îndemnuri nebanuite. fara sa ma stie nimeni. Am prânzit într-un sfert de ceas. în mansarda încarcata cu fascicule. biruinta nu poate avea însemnatate. Publicasem recenzia obraznica asupra cartii de frunte a unui batrân si celebru profesor. M-am desteptat dupa câteva ceasuri. daca prin aceasta evitam o adulare. Revista nu se vindea. cu capul greu. a treia zi. Gasisem si un administrator: pe dirijorul corului. Adormeam istovit. care îsi cumparase un caiet si izbuti sa încurce atât de mult socotelile. Amenintarile nu ma amarau. gândeam. de ignoranta si obraznicie. pâna în zori..

Pentru toate acestea trebuie timp si disciplina. de nimeni cunoscuta.. usor. ca pâna atunci. douazeci sau treizeci de ani nu voi întâlni aceeasi dusmanie. repezi si neregulate. fara sa pot ridica grumazul din piept. Si nu banuia nimeni. dupa confortul mizantropului.. Visam o austeritate care sa 117 . nauc. filozofia. în curând vor trebui sa stie. Si lupta necurmata nu întâmpin decât în singuratate. Si va trebui sa scriu. Am început a respira. matematica. cele ce nu se spuneau.. Mi-a numarat bataile inimii. criza trecuse deplin. Nu-mi era teama de ispite. istoria stiintelor. si drumuri de piatra detunata spre munti cu nori. cu creierul tulbure. Pofteam amaraciunea si disperarea eroului ca pe un fruct sau un sold alb. patru ceasuri de somn. palid si rece.zi. încapatânati. scrisul? Cu atât mai bine. pronuntarea poruncii: vreau! Era aproape un rit magic. renuntând. Nu mai mi-a facut injectia. eu care voisem sa ucid somnul. Eram furios ca voi muri stupid. Ma întristeaza gândul ca în zece. m-am înviorat. iar scrisul e amar si anevoie de împlinit câteodata. Ma întarâtau nu numai cele ce se spuneau împotriva-mi. ocultismul. Si voi munci necontenit. urlând. Ma înabusea gândul ca sunt un ignorant.. mireasma eroismului care nu înfloreste decât în sufletul aspru si vast.. Somn? Uite? Sa-mi fie mie somn? Iarasi mi-am simtit mintea proaspata ca în prima zi din regimul douazeci de ceasuri. îl auzeam. cu atât mai mult scriu si citesc. Viata mea. oricâte insulte as fi primit. Nu tânjeam dupa liniste. pierdeam. a fost o neistovita încordare dupa eroism. "e un somnoros". atâtea experiente. plansete. Nu voi citi nici o revista. eu. care pogoara în suflet aroma dumnezeirii si a dracului. ca sa nu pierd continuitatea. Visam câmpuri largi si vânt aspru. cu oasele sfarâmate. Ma zaream urcând. As fi vrut sa nu vietuiesc decât vânturat de ispite. citesc o notita batjocoritoare într-o revista provinciala. descompus. Panica. Dar ei nu stiau ca nu dorm noptile. Atunci îmi voi cladi o casa cu terase la mare si o voi locui singur. dar sa stiu a le depasi. unde ispitele si amintirile sunt puhoi. spunând ca-mi pregatesc o lucrare urgenta de seminar si trebuie sa manânc la masa mea. cu parul umed si ochii supti în pleoape vinete. Dar eroismul -singura justificare a vietii . A trebuit sa-mi îngadui. Numi zâmbea sufletul decât dupa împlinirea unui fapt care depasea omenescul. cu roade în rafturi si în sertare. mai ales. Dupa o saptamâna. filologia. realitatea. ci vointa de a stapâni. ne ignoreaza. istoria antica. Minteam. Vointa era pentru mine o realitate. M-am tulburat privindu-ma în oglinda: livid. Pofteam lupta necurmata. Sunt înca atâtea lucruri care trebuiesc adâncite: limbile orientale. Ma încovoiai. neînfrânta.nu rodeste decât prin cumplite si necontenite renuntari. tânguieli. pe atunci. muscând stânca. La cea mai neînsemnata miscare. Doctorul venise cu trusa urgenta. revelat siesi de singuratate. Nu fuga de realitate ma tortura. Am hotarât sa suprim somnul. Cu cât mai mult se tace în jurul meu. ci. atâtea mii de ceasuri de lecturi surde. A trebuit sa sun. de atunci. Cum am sa le sfârsesc fara dusmanie sau rara tacere?. usor. religiile.. un junghi îmi fulgera inima. socoteam eu. Ma îmbata. Dupa câteva ceasuri de munca. pentru ca astfel vreau eu!" Pentru mine. Am închis ochii si mi-am închipuit sala profesorului de estetica literara. istoria artelor. sângerând. nici un ziar. Dupa câteva ceasuri. Lunile de tacere în jurul muncii care o împlineam gemând miau fost cele mai prielnice. stiintele. Daca voi fi laudat. Gândeam: "Domnii nu vor sa stie ca existam. Ma desteptam la opt. Nu puteam rasufla. Spaima si junghiul îmi pricinuiau palpitatii a caror primejdie nu o banuiam. calcat în picioare. M-am târât în pat. simteam ca mi se sfarma viscere încordate. ma simteam istovit. Când a aprins lampa cu alcool. Se legau de ea atâtia ani de chinuita adolescenta. Rasuflam greu.

poate. râdeau. Padurea îsi desira mugurii. am zarit un chip de fata.. singura. sunt nesfârsit în dorurile mele. pentru ca râsul fetei era pentru altii.. Ochii lacramau dar poate nu lacramau. Grupul de studenti si studente ne întovarasea. jar nu prin creier? Voi avea atunci vointa sa renunt la creier. Eu îmi poruncisem sa lupt întotdeauna pentru împlinirea adevaratei mele vieti. Ce trebuia sa stapâneasca în mine? Vointa si creierul sau sufletul?. soptea. palid. sub sprâncene frânte în unghi de mirare. pasind. si aceasta ne bucura. Buzele i se adunasera într-un zâmbet trist Ovalul fetei se linistise. stapânindu-si râsul. Era de acum liniste. Atunci as fi fost erou.. cum sa aleg? Cum sa renunt? Si nu stiam ce trebuie sa fac. Ma supara. la munte. întorcându-ma. O clipa. Poate eram singurul pe care sa-l supere. Auzeam necontenit si stânjenitor de clar râsul fetei de la fereastra. cu presedintele în frunte. Si Mariuca îl îndragise. Nu stiam câti suntem. prin mine. Printre ei. cu I buze rosii si ochi negri. parul si sânii ei.. sufletul?. Ochii îi erau atât de ciudati în pânza de tristete. iar Bibi râdea de soaptele lui Radu. o zarii privind lumina stinsa prin ferestre. De ce tresarisem? Ma chinuia parerea ca o mai vazusem undeva. nu vrea sa le asculte. Voiam sa vietuiasca. Eram toti coplesiti de primavara. Eram de multe ori înfrânt. Râdeau. a ramas tacerea în biserica. Am pornit pe drumul ce înconjoara lacul. N-a observat nimeni. Si eram fericit. Si râsul continua clar. multi. într-o vara. din carne. si melancolia adolescentei aspre. îmi erau cunoscuti. frunze vestede si colti de iarba mare.înspaimânte fortele mediocrilor din orasul si timpul meu. Ceilalti plecasera. Cine stie de ce priveste fereastra stingând soarele. enervant. trenul de Constanta ne-a lasat în gara manastirii. si. Cine stie de ce lacrameaza? Poate iubeste sau poate asteapta.. Banuiam tristetea care o napadeste.. larg. Tresârii. Printre copaci. de nimeni cunoscuta. VIII. 118 . Nu întelegeam de ce. poate eram multi. care ma încredinta ca primavara îmi va fi fatala si voi sfârsi prin a ma îndragosti de ochii. Dar celelalte? Viata. M-am prefacut ca nu vad nimic. îmi spunea arunci un strain. la munca si scrisul meu izvorât din forja testei? Si nu stiam ce trebuie sa fac. trecut. Din suflet. demult.. Stiam ca nu crede si ca nu se roaga. Plecase. Dar daca viata launtrica se va realiza prin suflet. Eu ma împrietenisem din nou cu Nonora. iar afara e soare si zvonuri de viata. Nu izbuteam sa deslusesc nimic. Nu ma temeam de experiente cerebrale. Gaidaroff iesise din iarna îndragostit de Mariuca. si fata. la o fereastra deschisa.. pentru ca aici sunt umbre. ma abateau tristeti vechi si amintirea unei vacante singuratice. nici Nonora. Si fata cu ochi verzi soptea. ci numai mi se parea mie. întuneric.. Am coborât în gara zgomotosi. ochii verzi si nostalgici în umbre viorii. si era blonda. eu sunt complex. Stiam atât: ca trebuie sa-mi descopar si sami exalt toate potentele sufletului si creierului. La ferestre.. si nadejdile ei încep sa le iroseasca anii. la mine Msumi. Era frig întunecat printre candele. eroicul. Vointa mi-o înaspream prin munca. poate. Si totusi. în vagonul nostru se mai afla un grup de studenti ce plecau tot spre manastire. înca o data... Am pasit smeriti si ne-am închinat în biserica. privindu-i. si ma desfata gândul ca a ramas aici. arbusti înfloriti. din suflet: renuntarea înseamna mutilare. navaleau ispitele desfatarilor imediate si dulci. înflorisera ramuri de cires. DRUM DE LA MANASTIRE în dimineata Floriilor.

amintindu-mi atâti straini care o sarutasera.. si baietii erau prea zgomotosi. în acelasi timp. si fetele râdeau. ... cu înfiorari metalice.Vezi ca mi-ai luat tot rouge-ul.Alegeti alta. Minulescu.. zâmbind gales.. Parul ei îmi tulbura pumnul.Daca îmi banuiesti numele.Victor Eftimiu?.. Buzele Nonorii îmi stapâneau gura ca o ventuza. fara sa înteleg.. Am râs amândoi. . în padure.. Bibi s-a luminat..... Viorica. mi-a îngaduit sa ma întristez. O înconjurau cinci baieti. care poate o îndragise si îi scria strofe cu gândul la ochii ei?..Poate îsi aminteste. Nonora ma chema.. mate... când sunt tânara. ..Vrei sa-mi dai si mie o cafea? Stii cât mi-e de somn.Hârcile acestea ma învata sa-mi fac de cap. te rog sa nul spui.Haide. Presedintele destupa sticle cu vin vechi. Am zguduit-o de bucle si i-am strivit iar buzele de gura mea.. Ma uimea si ma tulbura. spuse lui Bibi. dupa câteva versuri. . . Baietii începura reflectii ironice. . si se bucura ca renaste viata cercului. Când si le resfira. Bucle scurte îi întunecau i fruntea.Spune-o p-aia cu balada popii.Pe dumneata te stiu de la Facultate. Presedintele se desfata. fara lacrimi. Ma privea fagaduitor si atunci.. Când i-am trecut prin fata.. Cele doua "Florente" facura cafea. Pe mine m-au chemat. am mâncat pe fata alba. Nonora nu era trista.. Atunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se împlineasca. decât faramituri de desfatare. Stiu si cum te cheama. am întâlnit iar râsul fetei cu ochi verzi. Avem o prietena comuna. Am vizitat cu Nonora cripta întesata cu sicrie.Ce vreti? Eminescu sau Topârceanu? . Fata se opri. printre coroane vechi. . ramâneau numai câteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic si gingas. "Florenta" îi servi o ceasca cu cafea neagra. lucioase sau putrede.Ghici? . îi luceau ochii si rasufla cu nari fierbinti... râdeau.. Ce multumit am fost ca mustrarea Nonorii. Fata cu ochi verzi le raspundea tot atât de prompt. si ea le declama frânturi de strofe: Codreanu. Demostene Botez?. adaoga cu sprâncenele poruncitoare. fumând si soptind. Arghezi. . În curtea manastirii era prea multa lumina. am sarutato. Gaidaroff cauta brândusi cu Mariuca. în curte. Fata cu ochi verzi venea alergând. cu dragoste. întinsa deasupra ierbii si frunzelor. acum. 119 . . A zâmbit atât de frumos marturisind ca îi e somn. Radu se plimba pe alee alaturi de Nonora.Fugi de aici.. .Philippide.. râzând si clipind. S-a apropiat zâmbind de "Florenta'. Oase galbene. ostenita. Iosif.. ca nu stii nimic! Asculta alta. s-aduce rachiul... sau poate presimte durerea vietii care cere sa fie vietuita toata si nu îngaduie. ochii râdeau. . Cosbuc.Asi! Cum de n-au ghicit ca era un poet tânar. Celui din urma i-a recitat frumos si enigmatic câteva strofe banale si sincere. ..

îti multumesc. stânjenit de sinceritatea si debitul vocabularului. ochii alunecându-i peste lac. nu stia ce sa-mi spuna. Am ales un trunchi rasturnat. despre sex.Mai bine sa renuntam. Gândul ca as putea parea ridicol. fata tresarea si ochii verzi îsi paleau luminitele. nu a încercat calambururi cum facuse cu ceilalti. strecurate cu pricepere. Ceilalti comentau bine dispusi mersul meu terorizat. -Nu. stânjenita. voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta.Spune-mi. despre biruinte nestiute de nimeni. pentru ca sfârsisem toate liniile palmei. 120 . Fata asculta. Si nu voia sa-mi spuna numele. Dar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirile ei fata de ceilalti? .. fara "d-stra" si fara sa rosesc.. .Cu d-ta nu mai discut.. Eu încercam zadarnic sa mi-o închipui în biserica.Fireste. Vorbeam deslusit.. torturat de doruri si paralizat de mediocritatea împlinirilor — îl modelam tot mai precis. . gândeam eu.. La rastimpuri.Numai în palma..Pardon. .Eu.. . slab si vast. îmi apuca pumnul si ma sili. Zâmbi.. dar ceea ce banuiam era mai aproape de adevar. o revoltara.. departe. o simteam atât de apropiata. am vorbit deschis si mult. Se ruga. Am ramas pe trunchiul rasturnat pâna seara. o întrebam... vorbeam. îmi ajunsese si mie rândul.. duduita. Vorbeam. . aproape de lac. O stiam atât de bine. peste padure. nu înteleg. Fata se supara. despre visuri. Nu m-a întrerupt. despre înfrângeri. Domnul de lânga d-ta seamana cu un persan.. începura inevitabilele ghiciri în ceasca de cafea.. Fata cu ochi verzi voia sa stie. îi surprindeam. Marturisea aceasta fara alte cuvinte. . Nn va pot trada caracterul în public. nu a glumit. "Persanul" de la Drept râdea magulit... . Se schimbase.. Eu banuiam tot ce se petrece în sufletul ei de sentimentala naiv mascata sub verva si banuiala ma încuraja.Dumneata esti prietenul lui Bibi? Stii sa ghicesti? ..Poftim! îmi întinse palma. .De unde stii si asta?. Iam apucat mâna.Va jeneaza?.. în orice caz. Am trecut apoi la fata. Am vorbit. Cele ce aflasem din Freud. mai atenta.Mi-e teama sa nu-ti placa.. Ma asculta tot mai interesata. despre carti. am privit îngândurat linii din care întelegeam prea putin si i-am facut portretul. încercai eu o retragere onorabila. Acolo întelegeam mai mult. . cu gânduri ascunse chiar fata de sine. Numai atât? Flaide. esti consecvent cu remuneratoriile d-tale însusiri.. La rastimpuri. vorbeam. ma calma. ispitea. domnisoara. Sfârsind. Un capriciu deplasat. Fatal. mintii eu încercând un zâmbet de chiromant... spune-mi si altceva. Ceilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studentei necunoscute. Eu eram încurcat. Eu vorbeam. cu contrastele evidente. Sufletul fetei cu ochi verzi pe care îl voiam capricios si nelinistit. N. se alinta ea. fereste-te. se alinta. câteodata. poruncea.. de lamurita.Trebuie de acum sa ma feresc de d-ta! poate îmi ghicesti si visurile. . "Persanul" se multumi sa ridice din umeri în fata cozonacului adus de presedinte. . poate sentimental si erotic.-o multumea nici un tâlc. cu umbre.

foarte mult. apoi. Ea mi-a recitat sute de versuri cu luna. dupa ce neau chemat lung prin padure. .. Am preferat cercul d-stra pe care îl stiam de la o prietena.O aventura mai mult.Mi-e frica.. . Am întrebat-o daca îi era frig. la Sixtine si la ocultism? Nu aveam nici unul.Alta solutie nu e? -Nu. si-mi povestea. în servieta. Aveam atâtea sa-i spun. Aveam mâinile argintate \ de luna.Sunt niste colegi obraznici. Eu nu mâneam si îi povesteam cu amanunte Martin Eden... am trecut de padure si am ajuns pe sosea. Masuram timpul dupa luna si dupa oboseala ei. Eu i-am vorbit de tul. Trebuia sa ne grabim.Trei. totusi.. nici altul.Haidem.Ti-e frica? .. Poate o înspaimânta noaptea. La gara. pe care nu le spusesem Nonorei. aflaram ca ultimul tren personal trecuse catre oras cu un sfert de ceas înainte.. Dar daca dtale nu ti-e frica. Forta lui Martin Eden a impresionat-o. cum ceilalti au plecat spre gara. . apoi au râs. Observai.Dumneata ai bucle. draguti si prosti.. Si. dar niciodata nu oboseste în doi.De abia în oras. .. . Ne opream.Daca vrei.Mult.... se întrista ea. . . de pamânt... . Pâna în oras nu sunt mai mult de doisprezece kilometri. . bratul meu. nu.. Apucasem cararea ce ocoleste lacul. Adiau arome de iarba umeda. Cum de am ajuns. pe câmp. îmi destainui preferinte prin Universitate. printre profesori si studenti.Mi-amintesc cum s-a înserat. S-a îngrozit. . mai pastrasem cornuri si cozonac.. . . .Crezi ca mai avem mult? Eu îndragisem raspunsurile afectând maxima.. însa.Un drum în noapte nu-l sfârsesc decât zorii. . Am plecat spre gara când rasareau stelele. Am întrebat-o de tovarasii ei.. sa ne odihnim pe marginea soselei.. ea serezemase de trunchi si-mi punea întrebari cu raspunsuri lungi. de flori. Ce ne facem acum? I-am spus gândul meu: apucam soseaua înapoi si luam drumul cel mai scurt.Vom ajunge la unu noaptea. .. 121 . -Nu. Eu îi povestii conflictul meu cu recenzia din revista universitara si fui fericit ca îmi da dreptate. ceas..Cât sunt de inculta. care taie calea ferata.Mie.Am început sa ostenesc. iar mi-e frica. pe sosea. îmi spuse cum nu poate suferi baietii spilcuiti.I burarile celor care îi primesc lumina direct pe craniu. Nu stiu în ce cartier sezi mata. nici lui Bibi.. si-mi povestea. ca îi e teama sa-si lase ochii alaturi. ca nu ma priveste decât pe mine. Ochii verzi s-au înspaimântat o clipa. lai rastimpuri. Noaptea stapânea rece si senina. . Mi-e frica întotdeauna noaptea pe câmp.Câte ceasuri? . Tovarasa mea le gasi fara pereche.

E stupid. uitându-si nazuintele si dorurile. Orasul o înviorase o clipa. toamna. Iar înaintea noastra. Vei întelege ca tineretea ti-e definitiv încheiata.. îmi marturisea ca trecerea pe acea ulita de periferie. si eu vorbeam... luna. în fata casei. Toamna cheama atâtea amintiri. cu latrat de câini si felinare pâlpâind.. te va înabusi viata orasului mort.Astfel.Tot nu ti-e frica? -Nu.. în fata casei. ci poate numai "le compagnon". Vei lacrama sau vei plânge. Ma simteam mai puternic. Când am privit-o iar. Mi-amintii de toate hotarârile si nadejdile pe care mi le marturisise: îsi va lega viata numai de un om superior. A trebuit. de aceasta sunt sigur. sunt absolut libera.Parintii mei nu stau aici. va sti sa înfrânga vointa parintilor si prejudecatile mediului. . duduie. îi întindeam mâna. . tot. Mi-era mila de ochii ei.. sa urce stradela cu piatra tare.Nu mi-ai ghicit viitorul. îti vei pierde timpul amintindu-ti ceasurile de elan universitar si poate vei regreta renuntarile la originalitate.. visuri ca ale d-tale. plângea.. ca n-ai trecut oceanul.. Ma opri. prevestindu-i? Si de ce simteam realitatea cuvintelor. cu muschi proaspeti. Dumneata vei suferi mai mult. Plângea... Rasufla prelung.. abrutizându-se de munca stupida.Asa spun toti si toti sfârsesc acolo. Si înapoia noastra. Ea pleca pleoapele si pasea istovita. poate. Ci numai un sot vulgar si copii. Pe bulevardul pustiu înainta cu încredere. ca esti osândita sa-ti suporti familia pe care ai acceptat-o întrun ceas de oboseala sau de lasitate plictisita.. o vreme când nu vei mai avea nici regrete. cu luna înapoia noastra. Vei uita tot. o înspaimântase.Dumneata glumesti. o întrebai: . ca n-ai vazut înca lumea. Va veni. pentru ca tiai planuit vieti prea frumoase si te-ai nascut mai sensibila. Vei duce viata obscura si mediocra a tuturor celor care îsi fac. niciodata nu ma simtisem mai odihnit.... Atât.. A izbutit sa vorbeasca. de absenta aerisirilor.. zâmbind. soseaua alba. Tremura.. Povara bratului mi se paruse binecuvântata. la vârsta mea.. Si apoi. Niciodata nu voi accepta viata din nuvelele lui Cezar Petrescu... Sa-ti mai arat palma? -Nu. si din ochii ei se revarsau tristeti i de mare moarta.. cedând zi dupa zi. Acel om nu-i va fi numaidecât sot.. în mediocritatea sura Si invincibila. apoi. Vei uita cartile frumoase.. Am ajuns târziu. viata de provincie.. lacrimile îi alunecau blând pe obraji. Si mergeam. . si osteneala o coplesi. De ce m-am întristat si eu. profesoara cu sot functionar.. . Nu vei pastra cel putin nici constiinta înfrângerii. iar ea ma asculta. Eu. Iar a lacramat.. Si atunci i-am prevestit casatoria cu un barbat pe care nu-l cunoaste si care nu o cunoaste. 122 . îngreunându-mi pasii.Parintii d-tale n-au sa te certe? . însa. .Mergeam. dupa doua. acceptând tot mai mult mediocritatea... de amanti si copii. cu parul înfrigurat de adieri. pustiu de suflete. ducând spre orasul cu lumini multe în noapte. Noaptea era tot mai rece si mai aromata de câmpuri. spunându-i "noapte buna". tineri. pe care i le rosteam deprimat eu însumi de soarta ei?. dar simteam atâta bucurie salbatica sa-i prevestesc biruinta vietii mediocre si ucigatoare.

. alergam. o serie de tâlcuri date crestinismului: si Radu parea ca ma întelege si ma explica. adaoga.Ca sa supravietuiesti. Eram fericit... deodata. cu ochii ridicati.. A fost mult mai frumos drumul pur în noapte. cu sase ani mai înainte.Pun ramasag ca în trei ani vei fi casatorita în provincie. Ma simteam singur si puternic. Cu pumnii strânsi. Venise Bibi si fata cu ochi verzi. si esti capricioasa. niciodata.. Florii. A ramas uimit când i-am povestit întâmplarea.. ori esti nebun. Radu a venit chiar în dimineata aceea sa ma caute. Credea ca îi ascund. el n-ar fi putut face nebunia aceasta. Ce era sa-i raspund? Ca sa sfârsesc. Ea a deschis alene poarta.. . de timiditate. Numele îmi lumina. la Sâcele.. Ai pierdut o ocazie. si ca nu vei fi fericita. Peste câteva zile. decât oricare alta serie prelungita de îmbratisari. am glumit. înainte de a începe lucrul.Ori esti prost. Asadar. IX. nu ma putea banui de castrare. Am coborât din pat si. am încheiat eu. amintirile. sfârsite.. în padure. Pentru ca era Radu cel care ma mustra.. începuse vânt de zori.. cea mai frumoasa si cea mai noua.. începe o viata noua pentru mine". privindu-mi prietenul. . si esti sensibila. . resemnarea nu înseamna fericire.Numai atât? -Da.. Desi.. Stiam unde o vazusem. Zâmbii. pe cararea alaturata liniei ferate.Celor care n-au îndurat niciodata lupta pentru împlinirea unei absurditati li se pare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea. Am plecat singur pe strazile pustii si reci. De aici. Poate eram singurul care vegheam. poate. Ma astepta la fiecare gara.Am înteles ca dadeam prea multa însemnatate unui fapt ca oricare altul. De ce sa nu vietuiesc fapte pe care numai eu sa le pot înfaptui? De ce eroul sa fie . astazi. astfel ca viata mea sa ajunga a functiona firesc o viata eroica? Radu îmi cunostea prea bine ispitele si posibilitatile sexuale. am scris: "Jurnal intim de primavara. crunt. o cheama Niska. alaturi de o necunoscuta. cum d-ta nu poti atinge. cu o siluire pe brazde. O CHEAMA NISKA! La începutul Saptamânii Patimilor am întâlnit mai multi colegi din cerc.. Aceasta o putea face oricine. Nu ramâne oricine noaptea cu o fata. Zorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. O istovise atât drumul de la manastire. mai ales la anumite femei. am încercat sa-i explic ca la fiecare împrejurare eu caut solutia cea mai perfect etica. ci de fortele spirituale ce-mi stapânesc constiinta. care miau comunicat zvonuri asupra disparitiei mele din excursie. Si am rupt foaia caietului. . si cea mai eroica. care îi place. când depasirea nietzscheana catre supraom se poate face pe calea împlinirii celor mai nebunesti porunci etice? De ce sa nu ma deprind cu necesitatea cotidiana a eroismului. de insuficienta.. Dar m-am întrebat: de ce?.. putin înainte de apusul soarelui. N-am putut adormi. Tie pot sa-ti spun. ori esti îndragostit. Si eram fericit. Avea rochie scurta de 123 .. am auzit râsete si batai în usa. înteles întotdeauna ca o bruta. purtarea mea nu fusese poruncita de slabiciune. Precizez.Voi gasi un om!. ai nevoie de o vointa si o perseverenta în nebunia renuntarilor.. . Pentru ca esti femeie. Presedintele a fost nelinistit tot drumul. simtind cum îmi ajunge prietena.

Bibi refuza cu încapatânare.Au facut-o altii..Ma primesti bibliotecara? Sa vezi ce frumos stiu sa asez cartile. De altfel.Nu toti: o elita. îmbatrânit.. Niska m-a întrebat daca am tigari. amare..Vorbeste-mi ca si cum ti-as fi prietena. prietenul tau. Bibi. De ce sa nu o traiesc si eu.adolescenta si fugea printr-un lan. scrisesem. I-am spus de ce nu trebuie sa confunde un suflet luminat eticeste cu un rigorism uscat si absurd. Am rosit de bucurie. sa fie învinuit de abuz.Nu-ti pare bine ca am venit? Niska îti multumeste înca o data.... amare. admira. Vizitatoarele mele ma priveau fara sami înteleaga umbrele fetei. Cea dintâi seara de primavara când întârziau sus. mai ales acele experiente care primejduiesc viata.. Crezi numaidecât ca a avea o constiinta cu valori etice înseamna a fi castrat. puteti? . 124 .. . nici mostenit din copilarie.... . rasfoia..Cu dumneata nu stiu cum sa ma port. .. dar îi zarii ochii zâmbind. desi la plecare te-ai suparat si miai prezis niste minciuni pe care acum sunt sigura ca le regreti. Seara se pogora lin în mansarda. Eticul trebuie sa se cristalizeze ca o încheiere de experiente. . I-am spus ca. dar m-am prefacut încurcat de intimitatea pe care mi-o vadea si mi-o cerea Niska. ma suspectezi. . somnul. cu un moralism pedant si fals. nu luat din carti.. .. dar simtea un dor sa fumeze. ca tot ce e poruncit de familie si scoala prin teroare. Daca îti vorbesc sincer. Pe cea dintâi fila a unui caiet Jurnal. opreste-te ca nu mai înteleg. Niska se uimea în fata fiecarui raft. la mine. care s-a purtat revoltator de cast... în constiinta-mi.Si dumneavoastra. N-am vrut sa le-o spun.... Legasem juramânt cu mine însumi sa nu-mi pierd ] vremea cu nimic altceva. faptul acesta e concret si viu. ma simt atât de straina." Amintirea îmi ratacise sufletul într-o vara singuratica.îmi pare bine ca stii si asta! Credeam ca s-a suparat..Dar aceasta nu o face nimeni. Auzi.Stii ce se vorbeste asupra noastra? Ca a fost o încercare de rapire neizbutita. te necajesti. o cucerire de a mea în ultima iarna. . într-un sat de munte.. ..Femeia nu poate experimenta eticul. printre încordari si nostalgii de mult apuse.. nesimtitor sau imbecil? Crezi ca etica nu poate vietui alaturi de pacat. daca îti vorbesc rezervat.. ca si cum ar fi fost numaidecât nevoie de rapire!. în dupa amiaza aceea. Scotea cartile. . Am îngânat câteva cuvinte fara rost si le-am oferit scaune. studente. alaturi de ispite?. barbatii. Eticul e o descoperire. Câti le suporta. De ce "revoltator" lânga "cast"? I-am vorbit Niskai despre imboldurile mele etice.Opreste-te...... eu ma hotarâsem sa-mi închin viata chimiei.. . marturisii eu. Un domn carunt o strigase: "Niska! Niska!" în dupa amiaza aceea. Am venit sa-ti amintesc ca te-ai purtat foarte dragut acum câteva seri si mi-ai vorbit foarte frumos. înaintea mea.. linistea?. . Spune da!. Trebuiesc serii întregi de experiente ca sa pârguiasca un suflet masculin. Nu fumase pâna atunci.Lasa-ma sa spun eu. .Biblioteca nu poate fi rânduita de mâini straine. ... înca o data?. exclama. cea dintâi porunca: "Nu voi iubi!.

. stapânit de încordari. Nonora mi-a fost alaturi. Seara. cu buzele Nonorei scrijelindu-mi buzele. Nimeni nu se gândeste la mine. Bratele i-au frânt trupul. întrebarea ma mustra si pe mine.. ..Si eu care credeam ca ne vom împrieteni. Nonora palpita.Le pastrez. nu voiam sa raspund. Se prefacu ca-mi sopteste... gândeam eu. 125 . la mine". pe sâni. A deschis ferestruicile în primavara... când am mai putin de lucru.. . cu sprâncenele mobile.Sa stii ca de acum îi cu adevarat suparata. E reconfortant. n-am sa vin.. sfârsi jumatate de tigara.Lacramând.. primesc câteva ceasuri. Nu stiam ce sa-i spun. A doua zi. zâmbind. tremura fierbinte. L\'HEURE SEXUELLE Am iesit din cinematograf buimacit.. amintiri. . îmi amintii îmbratisarea zbucnita printre sicrie. Umbrele care mi-au întunecat ochii. si ma musca de brat. Pe Nonora nu o putea decât bucura descoperirea.. o pusei într-un plic si scrisei data. Coborând scarile... Râdea. Aceasta nu poate însemna decât bine. fara sa se împotriveasca.. Radu se ratacise printre primele banci. Voiam sa-i dovedesc ca o biblioteca nu ucide siguranta actului vicios. . .închide. ea fierbinte.. în orice caz. râzând nepasatoare. Alaturi de restul meu.Ne putem întâlni câteodata. Am râs. . . X. a tresarit. eu încruntat. nu vrei sa ma primesti? .Si care sunt zilele? . Voiam sa-ti prezint si pe Viorica..Farmece? .Ce faci? . esti prea dragut.Astazi e Vinerea Mare.Ai cea mai simpatica odaita si cele mai multe carti.Mata exagerezi. Ne-am despartit privindu-ne în ochi. Nu mai vazusem pe Nonora din Duminica Floriilor. Taceam. cu par întunecat si ochi în cearcane. si în sufletul meu nelinisti se voiau uitate. .Daca vine cineva? . Si-a regasit jetul lânga soba de zid.. Era prea calda... înainte de cinci.Mersi. . La un zvon din strada..Nu. Niska m-a întrebat daca ma poate vizita. si eu?. si-au alunecat buzele pe umeri. Trei ceasuri am prelins pumnul pe carnea Nonorei. Vrea sa vii si tu.Niciodata nu m-am gândit sa le fixez. usa..Cu alte cuvinte. I-am spus ca în anumite zile. Ea se alinta. si genunchii prea ispititori.. . nu le-a observat.. Biletul m-a bucurat ca o mântuire. nu te speria. încruntat.. A plecat... înveseliti de tristetile care se vor aduna de acum deasupra plicului.. frecându-si pleoapele. Bibi mi-a spus: .Ei bine. ani dupa ani. îi ghiceam uimirea: eu. cu capul plecat. . Nonora a intrat din nou în mansarda. un bilet de la Radu: "Mâine merg cu Nonora la cinematograf.

Trupul Nonorei era tot mai aproape. bruni si calzi. Si nu eram linistit.. si înfrânarile .Nu ma asteptam sa ramâna atât de lucida. Mi-a marturisit. Am înteles ca mângâierile ei nu le priveam ca o ispita ce biruieste. nici nu mai voiam s-o întâlnesc. ca am sa sfârsesc prin a ma îndragosti de ea?. dar astepta sa-si gaseasca tovarasul. Mi-am amintit mireasma pietrei sub stele.Baga de seama. de toamne. zâmbi Bibi.nemarturisite – îmi picurasera într-un suflet coplesit printre celelalte suflete. I-am amintit ca îi sunt un prieten de al carui cuvânt nu trebuie sa se îndoiasca. cu lumini tulburi sub pleoape. cu buzele. de singuratati. Venea la ceasuri când nimeni nu îndraznea sa ma viziteze. Mi-a vorbit de romanele pe care le-a citit Niska.Seara. silinduma necontenit sa-mi amintesc hotarâri pentru ceasuri grele. îi suierau cald narile. si toate tristetile. Sânii îi înghetasera. . Mi-a poruncit sa ramân cuminte. sa nu ma tulbur inutil. Atunci am simtit îndârjindu-se hotarâri vechi. S-ar fi spus ca Nonora nu era decât trup chemat sa astâmpere chemarile sufletului. Banuiam ca se lamureste o criza. salbatic. ca Niska e adorata sau urâta de fete.. . o sarutam. cu aceeasi inocenta perversa a trupului pe care îl framânti si nu-l stapânesti. Avea . tot mai nelinistit în chemari. Ne desparteam. Un spasm îi înserpui trupul. de licenta la care de acum lucreaza.. Prelungeam asteptarea cu muschi în febra. si ele se risipeau înlauntru-mi. ea linistita. Când m-am întors alaturi.Ai sa încerci nebunii. I-am spus atunci ca stiu ce vrea..iestui bani ca sa plece. Am întrerupto. Nu voiam sa ma gândesc la Niska. Tremuram. Pulpele atâtau mângâieri îndraznete. Si ele ma înfiorau proaspete acum. la un cuvânt al fetei cu zâmbet. dupa ce a plecat Nonora. îi mângâiam cu obrazul. S-au resemnat sa nu intervina în viata si nazuintele singurei lor fiice. apoi la Craiova. zvârcolindul. ci le porunceam din vointa mea. Pe Niska nu o întâlnisem. ca irita baietii sau îi îndragosteste. m-am privit: ochii îmi licareau sur în cearcane.. Nonora venea aproape în fiecare zi si închidea singura usa. casa pe care Niska o închiriase unei familii prietene.Nu se stie. Cât îmi îngaduia Nonora. Nonora închise ochii si-si musca buzele. smeriti si provocatori. atâtia ani.. Bibi se împrietenise tot mai mult cu ea. singur cu muntele. Iar acum 126 . si nu ma înseninam. O vara ftizica îi daruise. nu te enerva prea mult. desi stiam lot ce îngaduie Nonora. cu priviri pe cer si gânduri pe ape.. Tremurau. Ratacisem mult. de examenele ei. pe care le cutreieram în luntrea cu tovarasi tacuti. Nonora m-a rugat sa tac.. poate. fata mi-era palida. Mi-au umbrit ochii viziuni pustii de balti în amurgit. crezi. desfatari si amaraciuni. întelegeam ca si Bibi o adora.. De ce mi s-a înfiorat sufletul ca mângâiat de gheara streina?. veghind pe jnepeni zorii. eu torturat. apoi la Brasov. Bibi mi-o lauda exaltat. . Aceasta îmi dadu curaj. Aflasem ca parintii ei au locuit în Basarabia. O sarutam. cu ochii orbiti de caldura pântecului. la un colt de strada. madularele istovite. Avea prea mult din ceea ce gândisem eu. copcile de la umeri erau desprinse. Si jocul începea cu aceleasi îndârjiri.. . Guri fierbinti i-au alunecat pe pulpe. înca din viata. otelite de ani. îmi simteam creierii grei. Voia sa aleaga. .De ce-mi exagerezi toate calitatile Niskai. Nonora tresarea. Sânii îi erau goi sub desfatare. pentru nelinistile ce nu se limpezeau. întârziam chinuit. dar nu voiam s-o înteleg. parul umed. Si nu le astâmpara. lucram. si toate pornirile.

. l-am sarutat.Atunci? .Stiu. Eu socoteam ca anumite cuvinte nu trebuiesc rostite nici sufletului drag. ci pentru ca o primeam fara sa-mi fie draga si fara sa simt. îmi amintii eu din Heraclit. Radu îmi surprinse zâmbetul. si mi-era teama.. .A câta oara iubesti acum? am iscodit eu.. Dar cum de ai iubit-o? Când ai cunoscut-o? .. Eu stiu. "Foarte simplu.Astept sa-mi treaca. zâmbind trist... si ma bucuram ca n-am chemat nici un nume pe melodii triste. .Ai sa-i spui? -Nu. alaturi de Bibi. Am râs. Avea umeri cald arcuiti. 127 . Dar am facut rau. Trebuia sa râd. rasariturile de luna. Nu stiam. pofta carnii întunecate si fierbinti. Radu încerca întrebarea care îl ispitea de ani. O doream prietena.Viorica. de profesoara de engleza a lui Petre. . nu pentru ca primeam pe Nonora. mintii eu. . . si care ar fi pierit o data cu apropierea Niskai -nu-mi putea aduce decât piedici. Din liceu. mi-am spus.. Nu de mine. Pe ea am iubit-o asta iarna. asta e iubire.. dar daca Radu iubeste pe Nonora? Rupeam o prietenie. . Am cunoscut-o la biblioteca. când Radu a fumat si a tacut mult.. . care mi-ar fi cheltuit timp si truda ca sa fie alungate. nostalgii. mi s-a parut cea mai fireasca si mai autentica fecioara. . care nu ma întovaraseau decât în singuratate.Nu cred.Ai sa fii fericit. desi eram baut A doua zi m-am gândit la ea... vorbirile în doi pe alei.Nu. In toamna aceasta a iubit iar. de o actrita. Spunea taina aceasta cu o indecenta care ma facu sa rosesc. . . ci numai le-am rostit. nici siesi. Prietena Niskai era mica. .. nu o puteam îndragi. ma întristam. Ma gândeam: prietenul meu osândeste capriciul. fina. .. într-o zi.. cu ochi mari si limpezi.. doruri.. fara sa ne spuna nume. în ziua filtrata prin ferestre reci. brate albe. Ma stânjeneau privirile lui Radu. i-am surprins ochii abatuti. o iubesc! Daca îi chemam numele pe vreo melodie trista. ca mai înainte.Nu e asa ca are sa treaca?. în fata unei colectii de reviste filologice. Am râs aflând ca e îndragostit. Vazându-ma resemnat sa-l ascult vorbindu-mi de dragoste.Iubesti pe Nonora?. Primii aceeasi masca nepatrunsa drept raspuns. iubesc. Fruntea si ochii îi zâmbeau. gesturi blajine... Si Radu o iubea. austeritatea sentimentala în care vietuisem îmi vor ridica neîncetat întrebari. Mi-era teama ca primavara.cu încordari ciudate în suflet. . în noaptea aceea am visat-o.Tu ai sa iubesti?.Mi-a prezentat-o Bibi.Nu stiu. Aproape s-a rosit când mi s-a prezentat. La Brasov iubi ochi nostalgici în cabarete. Radu se îndragostise de surorile tuturor prietenilor. tristi. Buzele ascultau întotdeauna.Totul trece. de trei "stele". e perversa si capricioasa.. luminata. Gândeam si eu cu Radu: iubire. Ma simteam vinovat. cu fruntea alba sfârsita sub parul strâns la ceafa. fara chiar mângâierea ca e rupta de dragoste. care se gândea la Andrei..

. ce se încheie înflacarat. Nu ma urmareste întotdeauna. Citeste mult. XI. Ne-a privit mult. Si. am un prieten nou! Am sfârsit liceul împreuna. trist. un dor de nimeni banuit. i-am scapat. Dar eu nu te înteleg. de când ne cunoastem. înalt. urmarindu-i pasii prin alee. Prietenul meu era un student ca toti ceilalti: blond. îi spun. Nonora asculta.. El e singurul prieten.. si a iubit pe Beethoven. si o carte cugetata. De ce sa-l stie? într-o dupa-amiaza. Si o sarutam. ele dispareau. El iubeste. El îmi citeste versuri pe care niciodata nu le va publica. cu buze umede.Iarta-ma. nu ne-am mai întâlnit. vorbind. Poate si el gândeste gânduri pe care am sa le stiu.. De atunci. ai sa spui ca sunt stupid. Doamna pe care o iubeste. Eu ascultam. Dar din primavara aceasta. Eu voiam sa râd. cu clavirul alb. Nonora nu si-a mai descheiat copcile de la umeri. Am înteles aceasta în dupa-amiaza în care ne-am 128 . Vorbeam eu. Surprinzându-ma gândind. Dar nu tradasem niciodata un nume. La un colt de strada cu trotuar curat.. Daca prietenul meu mi-a întins o cursa.. Nonora se alinta. PRIETENUL MEU IUBESTE Am un prieten nou. Poate întelege-dedesubtul prieteniei pentru tânarul înalt si blond.. Nu. voiam s-o sarut.ca mi se sfasiase o nadejde. dar el e 1 prietenul meu nou. la mine. am cunoscut-o într-o librarie. o sarutam. poruncindu-le sa dispara. S-au întâlnit la munte si s-au iubit. Nonora vorbea. Am plecat amândoi pe bulevarde.. M-a sarutat înapoia unui pavilion pustiu. Ceea ce gândesc. stapâneste somnul. Cum nu ai ostenit noua ani? Si cum nu te-ai plictisit asteptând-o?. el mi-e un prieten nou. Niska ne-a vazut trecând. cu talente.. cu lecturi. De ce m-a durut întâlnirea? De ce nu stiam ce sa mai spun Nonorei. pentru ca m-a privit batjocoritor. tu iubesti o singura fata cu o putere care ma înspaimânta. dar ma întelege Petrecem nopti de mai. Si i-am spus cuvinte pe care nimeni altul nu i le spusese. vorbind. pentru ca ne vazuse Niska? Eram trist. în mansarda. Am primit sarutarea cu salbatica pofta. care se bucura. Ea a înteles. o amintire. Toate acestea sunt capricii sentimentale. Eu îi destainui manuscrise de nimeni cunoscute. pe mine ma copleseau mustrari: trebuia sa alerg dupa Niska si sa-i spun. poate o aventura din adolescenta. Nu are sa stie niciodata adevarul. îmi spune. vorbea.I mele lui nu poate fi decât: prietenul meu! Am multi prieteni. m-am întrebat: sa-i spun sa nu creada?. spre parcuri. se închina lui Beet-hoven. Sotul doamnei e arhitect. de noua ani. nici de mine. placut. în nopti singuratice. Dar a iubit pe doamna. muscândui buzele. în sufletul lui s-au iscat dezlantuiri de potente. îmi spuneam. I-am spus Nonorei ca se apropie examenele. Lui îi împartasesc si o carte de poezii. Am râs mult de gluma prietenului meu. Fata mi-a ramas aceeasi masca. care-i asculta slavind Sonatele. El marturisea ca banuise la început o taina. prin mai. Si cu toate acestea. Eram abatut. mult si nestapânit. ceea ce simte. Am fost atâtia ani tovarasi. Eu simt alte multe lucruri si am sa i le marturisesc. faptura mea toata îi spunea ca iubesc. Iesind din parc. Ne-am descoperit într-un amurg. zâmbind. S-ar fi spus.

si nu a izbutit . Si parca padurile erau 129 . Ma întrezaream mare. de harnic. Muncea în biblioteci.. Ne întelegeam atât de bine. Am adormit în odaita cu peretii albi si o lumânarica de ceara galbena. De ce am întrerupt firul povestirii mele cu o tristete grabita? în începutul acela de primavara. cel care a plâns cu el si apoi l-a certat cu porunci aspre. Iar în visele noastre se tânguiau vedenii. daruindu-i duh de barbat. cu prietenul meu nou... Totul era acum chemare. mare. Trasnete în brazi ne-au desteptat. Era atât de înaltat. Si furtuna crestea în munti. Iubind. cum s-a torturat gândind doamna alaturi de sot. A fugit. Si gândul asteptarii ma nelinistea si ma mângâia. tânarul blond a ajuns prietenul meu. Credea în el si în iubirea doamnei. ce se va petrece cu mine. Si serile lor. S-a regasit si s-a împlinit din dragoste. de nelinistit. Si era senin în ochii nostri. si auzeam izvoarele. A crezut în mine dupa ce s-a convins ca îl înteleg si îl pizmuiesc. si cum nu se mai pot. Vorbea cu atâta patima retinuta. prietenul meu era fericit. niciodata. sincer. FURTUNA LA SCHIT în miez de vara. Ferestruica tremura smerita în Ploaia repede. în odaita plutea mireasma florilor de smirdar uscat.pentru ca cel îndragit nu se uita -.. cu atâta încredere în fortele si însusirile lui alaturi de dragostea doamnei. minteam eu. Si vântul napastuia urlete de sihla. Eu gândeam: daca pe el apropierea doamnei l-a creat din nou. îl astept.. ci numai ne încordam madularele în mers lung. pe care el le crede.. El voia sa realizeze seria fagaduita de lucrari. el în miez de tara apuseana. întoarce. în început de vara. în munti. Ani din el se vor risipi: o stim amândoi. scriind cartea întâiei mele tinereti. Coboram avântati Fietrele Albe si nu vorbeam.. Doamna cu mâini albe în claviaturi îi spunea ca îl iubeste. care nu iubeam. cine stie?.. îndemn la viata si opera. si apoi cel dintâi sarut în fata clavirului ce purta înca arpegiul minor. Noptile calde. se dezlantuia furtuna. eu. Iam fost sprijin.. îi daruise puteri de munca nebanuita.... am ajuns la schitul cu pestera. si se învalmasea cu noaptea. Am ajuns pe ploaie.. Nu îmi vorbea decât arareori de dragostea lui. si fulgerele înalbastreau peretii. purtându-si tortura sufletului care voise sa afle zarea dragostei... cu fericirea pe care as întâlni-o eu în dragostea sufletului de fata?. aici. XII. Dar tot ce a adunat din dragostea doamnei vor fi seminte cu rodul pretios. din dragoste. el daruindu-i versuri. rea. Afara. crescut în bucurii.. Eu. cu prietenul meu nou. si desfatare în truda noastra. Am adormit cu duh aspru deasupra asternuturilor noastre. pe blana din salon. Si juramintele lor.. I-am spus ca îl piz-muiesc.. rece. Nu-l mai recunosteam. A urmat ceea ce trebuia sa urmeze. si atât de curând. si auzeam ploaia. în lipsa sotului.. Doamna lui e un exemplar atât de rar. Dragostea îi aprinsese ambitii si doruri. si izvoarele rabufneau chinuind ca mânate de isme. Cine stie. Prietenul meu a fost purtat de pânzele deznadejdii care întuneca si ucide. Si ghiceam în jurul nostru râs de munte.întâlnit. ea improvizatii între Ceaikovski si Grieg. pe ea I care nu o întelegea decât alaturi de Beethoven. îmi povestea chinul începutului. iar serile se întâlneau. Cum au trecut. si nu-l mai iubea.. De acum. cum a luptat ca sa uite. nu-si mai risipea timpul. aspra. Si doamna care nu-l ere-l dea.

Se însenina. teologiei. o banuiam întunecata si j umeda. pe fereastra. dar. credinta în Biserica. trebuie sa primesti teologia si. am vorbit. dar deplasata. la teologia catolica. ca sa ma vindec. Asadar. Venise si el. Izvorul blestema aceeasi ura salbatica. Vorbea despre credinta simpla si mântuitoare. O banuiam fara sfârsituri.. A privit. pe care o marturisesti. * Dimineata. Prietenul meu se exaltase. ci si pe învataturile patristice si conciliare. Sufeream prea mult de piept si eram prea las ca sa nu ma tem de moarte. unde mi-am cheltuit ultimii bani. . Faptul s-a petrecut la Geneva. florile si vântul care se potolise. Si atunci. am încercat vindecarea prin Christian Science. Ne-am amintit furtuna si spaima. cu temei de magnetism animal. strivite pe sub pietre ca viermii. înainte ca prietenul meu sa raspunda. apoi. Noaptea îmblânzise muntii. Prietenul meu a oftat. la credinta ortodoxa. cu tâmple boltite. filozofia. care îsi tânguiau acum înfrângerea. Si din scorburi se înserpuiau ghearei lungi. Prietenul meu era palid si înfrigurat. Am deschis ferestruica fara sa rostesc un cuvânt... deci. Nu-mi ramasese decât pofta de viata. si la lumânarea galbena a citit rugaciunea Sfântului Ioan. nu se prezentase la nici un examen. Banuiam o discutie interesanta. Sus. ce se pogoara prin har. Cât a durat tacerea noastra?. Voia crestinismul absolut. Plamânii se însanatoseau din luna în luna. Pe drum. si în suflet îmi lacramau aceleasi bucurii alaturi de aceeasi gheara ce risipea întuneric. Era student la Matematici si Filozofie. M-am asezat pe patul alb.Convertirea mea s-a împlinit în împrejurari stupide. Nu se sfia marturisindu-se crestin. credinta fara nici o rezerva în dogmele bisericii. Am crezut.. pe stânca din coasta schitului. întrerupse studentul. pur. Eram ostenit. . Studentul veghease toata noaptea în bisericuta.batrâni înviati. Vânturile purtau norii si purtau fulgerele în pustietati. e mai mult decât credinta în Noul testament. Si muntele. întemeiata nu numai pe Noul testament. pentru ca. filozofiei religioase. ci numai printr-o experienta. nici repeta printr-un proces rational. Minunea. Lumânarica pâlpâia umilita de vânturi. Daca esti ortodox pur. am plecat mai sus. Ne înspaimânta apropierea pesterii. am întâlnit un tânar palid. în noapte. o data ce ai primit Biserica. cu fruntea uimitor de larga. tresarind. suferind de piept. tresarind sub picaturi. Nu aveam nici curajul sa pier. aparându-se poate împotriva învinuirii de protestantism pe care o insinua studentul.. un brad fulgerat astepta smerit zorii si mirarea calugarilor. si scorburile. Urcam o coasta aspra. Se împotrivea cartilor.. nu poti dispretui filozofia si teologia. Laudam amândoi seninul. m-a dus la Noul testament. si batrânii. Zaream stele stralucind. si apele se îndârjeau asupra schitului. coborâta din veacurile ghetei. închinându-se. Asteptam. ca noi.Surprind o contradictie evidenta în afirmatiile d-tale. sa locuiasca la schit o saptamâna. în urma. dupa ce am sorbit laptele în cesti de pamânt ars. desi datele prime ale crestinismului nu se pot nici cunoaste. pe care de asemenea o marturisesti. Nici unul nu îndrazneam sa ridicam ochii catre celalalt. 130 . iar acum. sub cer clar.

discutiile teologice sunt întotdeauna interesante..Cred ca nu ai dreptate. Dar prefer sa fiu protestant si crestin decât ipocrit fiu al Bisericii.... . cu gândirea din istorie sau biologie.Si totusi. creator de valori. Ea nu ti-a fost decât daruita. .Pentru ca plecasem de la crestinismul meu. . . care vor studia filozofia sau matematica. însa. Asa e? . pe care o stapânesti.. ai câstigat-o singur.Domnilor. dar nu starui. prin rasturnarea valorilor lumesti si înscaunarea valorilor divine. întrerupse prietenul meu. . Acum. etern si infinit.O ai. m-a facut crestin. eu nu cred în Dumnezeu. Orice crestinism autentic e si personal. m-a transfigurat.Ti se pare ca nu crezi. Iar cetatea omeneasca. si totusi am avut o experienta religioasa. . adica credinta..Acesta-i protestantism. Crestinul moare si învie în Christos. ti se pare absurda credinta pentru ca o judeci.Adica eretic. si-l recunosc ortodox si ecumenic. .O marturisesti aceasta acum. implorai eu. ca experienta e o transcendere a constiintei rationale. . . . dar te temi s-o recunosti. Crestinismul e o spiritualitate antimon-dena. care e mai mult decât un rit si o credinta. care e îndreptar. experimentând pe Christos. îti accept învinuirea d-tale de protestantism. iar nu prin dogma.Atunci. prin însusi faptul functionarii lui în viscere de spiritualitate proprie.Nu poate fi decât personal.Transfigurarea aceasta se face prin experienta mistica.Acum te înseli fundamental. recunosti si credinta. pot profita din contactul cu forme si functiuni de gândire complet purificata de gândirea planurilor inferioare. Eu as recomanda chiar lectura teologiei dogmatice oricarui tânar. Transfigurarea e o depasire ce nu se poate face decât prin har.Iar experienta e credinta.Un crestinism actualizat. prefacându-se din om un om de al lui Dumnezeu. 131 . prin austeritatea si sobrietatea lui. fecund. De fapt. se întâlneste acolo o atât de pura si organizata spiritualitate. încât chiar cei care nu vor crede niciodata. adica siguranta harului. . de ce ne întrerupi? . D-ta singur ai spus..Eu nu cred în Dumnezeu. . Eu nu cred. pur ortodox. De ce e nevoie sa întelegi d-ta un crestinism nou? Exista unul singur. . daca recunosti o transfigurare a constiintei izvorâta din creier.. o cetate a lui Dumnezeu. Voiesc sa-ti spun cum înteleg eu crestinismul.Da. -Eu nu cred în har. . menita sa calauzeasca evolutia omului catre Dumnezeu.Acum gresesti si d-ta. vorbi studentul.. care mi-a pogorât în suflet viziuni de crestin. .Nu. Ceea ce numesti dumneata "experienta religioasa" a fost siguranta mântuirii.Atunci. cum are Prietenul meu? . Nu am nimic personal într-însul. gândesc ca nu întotdeauna crestinismul necesita credinta. pentru ca te stapâneste ratiunea. . criteriu si valorificare. Ti se pare ca viziunea omului ca egal de al Lui Dumnezeu. Aici e deosebirea si aici se iveste marea mea îndoiala. de ce nu mi se daruieste si o credinta statornica. De altfel. desi eu îl simt. Pâna acum nu pot cunoaste un crestinism viu decât personal. marturisii. Ai crezut atunci. în mine exista acelasi crestinism viu.

numai pentru ca si-a fagaduit siesi sa împlineasca acele câteva hotarâri.Te contrazici cu cele ce-mi spuneai adineauri. ci erou.Gratia e esentiala pentru teologi.Eroul îl depaseste? . . toate având un tâlc nepatruns.Am sa te lamuresc. sa vietuiesc în lume. ca sa vietuiasca ascetic. Acum va înteleg deslusit.Totusi.Nu poate fi pagân un eroism alcatuit din renuntari.înca o greseala. asa cum altii se multumesc a vietui în nori. asa cum a fost Dante si Don Quichotte. temelia experientei religioase. . sa întrec pe toti cu faptele mele. atunci când nu e asimilata.Depinde: ce întelegi prin "erou"? . erezia. Iata de ce nu sunt pagân: vreau ca eroismul sa rasara din carnea si sângele meu. dar nu oricare erou al duhului e un crestin.. vasta. Dar d-ta întelegi consecintele credintei acesteia? Nu le caut în istorie. 132 . Dar esti pagân autentic în eroismul dtale. Vreau sa realizez un eroism concret.Crestinul e astfel si un erou. e prezumtie diavoleasca. dar eu sa fiu erou. ti le amintesc în d-ta: nu esti crestin. Dar eroismul meu valorifica si actualizeaza premisele crestinismului. Poti gasi gratia predominând în tot Noul testament. Cel care renunta la viata celorlalti. . . . Orice suflet care vietuieste o viata eroica. Sa nu ma înteleaga nimeni. gândindu-ma la ascetismul indian si la renuntarea budista.Fii te rog scurt. ca un sfânt. în genere.Nu înteleg. prin tacere. Eroismul d-tale e pagân. ca sa-ti pot tine minte toate greselile. de nostalgii. Si ei realizeaza o viata luminata de anumite valori spirituale. . e preferabil sa fii protestant decât budist sau necredincios. .Nu pot s-o cred. rastignite pentru o nebunie a duhului. .Cel care lupta cu sine ca sa concretizeze. .Eu socotesc crestin orice erou al duhului. înca.Primatul duhului. aspra. Dtale îti multumesc ca m-ai ajutat sa aflu ceea ce vreau sa fiu: erou.Desigur.îndoiala aceasta am avut-o si eu. vorbi întristat studentul. te apropii de Luther. e vointa. fiziologic si social? . pâna ce nu voi mai fi om. Vointa omeneasca. . din înfrânare.Adica protestant. . . de elanuri. Sa pastrez ascunsa taina cea mare. din exaltarea unei etice crestine. . . Vreau sa ma depasesc. Vreau sa fiu nebun. tocmai pentru ca te socoti un crestin pur.Ai uitat esentialul: gratia. . vointei divine. prin har. . ce întrec spiritualitatea omenescului simplu. Cel care întrece omenescul. crestin. e un suflet crestin. Fireste. pe care îl vrei realizat numai prin vointa.Si totusi. . cu toate renuntarile pentru primatul spiritualitatii. Vreau sa împlinesc o viata înspaimântatoare. esti înca stapânit de pagânism.. iar nu unul de vorbe.Nu-ti cunosteam. Crestinul depaseste omenescul. sa vietuiasca si sa raspândeasca anumite valori spirituale ce depasesc cu mult spiritualitatea comuna. sa ma depasesc prin experiente si suferinte.Care sunt? . Dar discutia aceasta ne-ar duce prea departe.E frumos. lasati-ma sa va spun în ce consta acest crestinism eretic.. însutindu-mi. conducând la transubstantializare. Vreau sa pogor vointa ideilor în viscere. De altfel.. daca d-ta anulezi vointa personala în crestinism. prin Iisus. Te contrazici si d-ta. sa nu se ridice nimeni pâna la mine. Religia d-tale e pragmatism si magie. . . eroismul.Nu vrei s-o crezi..

Studentul întari. . .Nu Dar vreau sa ajung cu orice chip erou.Nu cred în Dumnezeu.Vorbesti copilarii. dar suferintele.Asta nu o cred. . Am mângâiat toti trei bradul despicat de trasnet. erai înfrânt. ci pentru ca am stat în tovarasia d-tale.Cu atât mai rau.. N-ai sa izbutesti nici un act eroic.Nu întelegi? E un simplu instrument divin. cum doresc si pe Dumnezeu. pentru ca vreau. încât sunt ispitit acum. El gândea.. sa creada. nu sunt dovezi de existenta vointei mele efective.Credinta te face fericit fara eforturi eroice. sa raspund: "Nu! îti marturisesc. cu atât vei fi mai senin. Un Sf. Dar în întelesul de a experimental eroismul. . 133 . desi o doresc. Aceasta e pozitia definitiva. Esti demoniac. Mi-e mila de suferintele d-tale. D-ta crezi în fortele d-tale.O ironie finala? .Toate acestea sunt discutii desarte..Dar ispitele pe care le înfrâng. Francisc fara gratie.Ceea ce e dureros e ca nici eu nu pot crede. Prietenul meu rosti. . .Am sa izbutesc. dar o cer iluminata de credinta. nu dumneata ai biruit. Nu cred decât în Christos. luminat de un zâmbet. har nemijlocit si infinit.. . -Sa-ti ajute Dumnezeu. Nu pot dormi linistit decât în primejdie. Dar d-ta nu esti decât un simplu pagân torturat de neputinta convertirii. Nu te felicita dupa izbânda. în durere. .O simpla experienta a credintei te-ar fi dus mai aproape de eroism decât toata durerea unei vieti pagâne.. prietenul meu s-a dus în chilie. sfânt.Predestinare? . ridicându-se: . . în duhul d-tale de tânar exaltat. sub cer senin. înfasurati în vânt. Nu exista decât un singur lucru: credinta. de fericire.Iata eternul pagânism nostalgic.De ce vrei sa te chinui toata viata? . . realizând cel putin un fapt eroic. ajutându-te prin har... Mi-e teama. Raspândesti atâta pagânism exasperat de propriile lui elanuri. chiar. . în nesiguranta. asadar.. . Apoi. Poate am sa evoluez. ci Dumnezeu. daca m-ai întreba: "Crezi în har?". Ne-am asezat toti trei pe muchia muntelui. Nu cred în fericire. ma îndoiesc de har nu pentru ca am discutat cu d-ta. am sa ma bucur împreuna cu d-ta. dar lacrimile. Crestinul e optimist si senin. . Dar nu cred. Noapte buna.Pentru ca astfel pot ajunge erou. Te-a ajutat. Ne-am întors la schit.Am sa ma rog pentru el. . Daca Dumnezeu vrea sa te mântuiasca. cum nu cred nici în Dumnezeu. Prietenul meu tacuse de mult. . .Desi bucuria va fi salutata cu lacrimi. cel dintâi si cel mai mare erou al crestinismului.Vreau sa fiu Sf. personale? ...Nu. Francisc. în plictiseala amara. ai sa ajungi erou. Dar gratia lui Dumnezeu e mare. Daca nu voi fi înca în sanatoriu sau în pamânt. . Altfel.Cu cât te vei apropia de solutia crestina. Am ramas cu studentul în matematici pe un trunchi.Dar eu nu vreau sa fiu fericit.Eu stiu cât si cum sa cred.. ci astept gratia.Eu nu anulez valoarea vointei." . .

N-am spus nimic prietenului meu. Când am intrat în chilie, s-a îmbujorat si a ferit o pagina pe jumatate scrisa. - îi scriam ei... Mi-e atât de dor... Am ramas o saptamâna, citind Evangheliile si Apocalipsul. Eu aveam în sac un caiet alb, menit unei povestiri pe care nu o puteam scrie. Lânga caiet, S.Francisc si Pascal. Dupa o saptamâna, prietenul meu s-a simtit coplesit de singuratate. Studentul coborâse în Ardeal, la o ruda. Mi-a daruit un exemplar din Gracian, cu o dedicatie trista. Si prietenul meu era tot mai trist si tot mai stapânit de amintirea doamnei. Intr-o dimineata, m-a sarutat si a plecat. L-am întovarasit o bucata de drum, prin padure. Era atât de fericit ca are s-o vada... Când am ajuns pe platou, ne-am despartit. Eu ma întorceam spre schit, el cobora jos, catre oras. Era senin, cald, liniste. Ne-am amintit urcusul, pe ploaie si întuneric, cu o saptamâna mai înainte. - De acum, fiecare cu drumul sau... Treceau zile aspre, dure, nemilostive în îndoieli. Vietuiam acea salbatica singuratate pe care o doream din biblioteca mea. Nu vedeam decât pe calugari. Porneam în fiecare zi, singur, cu caietul alb pe creste, pe muchi, pe carari ce coboara în prapastii. Iubeam viespile care culeg mierea arbustilor. Iubeam pasarile pe care, de multe oi, mi se parea ca le patrund în glasurile lor. Iubeam muntii rai si padurile cu putregai Printre trunchiuri. Noptile, ma chinuiau întrebari. Aveam acelasi raspuns, si chinul ma 'ndreptate sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Nu uitam niciodata ca Vreau sa fiu erou. Dar întrebarile erau multe si crude: "Ce am sa-i spun Nonorei?" "Sâ fug de prietene?" "Sa fug de Nîska?" "Daca am s-o îndragesc?" "Sa rup dragostea?" "Sa ma mutilez?..." Au fost nopti când tulburarea ma umilea pâna la plâns. Criza crestea, crestea în singuratate. Ma simteam parasit de toti, uitat, agonizând într-un pustiu. Sufletul îmi era corMesit de marasm, de disperare muta, de slabiciuni. Totul îmi poruncea sa ma întorc în oras, între oameni. As fi voit sa vad pe Niska, s-o rog sa-mi fie prietena buna. As fi voit sa vorbesc, în jurul meu nu era nimeni. Rataceam, si Pascal mi se parea rece, si Sf. Francisc de neînteles. în fiecare dimineata îmi spuneam: "Astazi voi capata linistea cu care am venit". Adormeam cu vedenii de fericire umilindu-ma. Ispita cea mare era dragostea si fericirea prietenului meu. îmi spuneam: "Iata, prietenul meu e fericit. De ce sa nu fiu si eu?" Si nu credeam în fericire, si o pofteam ca pe un fruct. De câte ori tristetea singuratatii aspre ma coplesea, îmi spuneam: "Are sa treaca, are sa treaca...". Mi-era ciuda sa astept ceasul acela -care trebuia sa vina — cu neîncredere. Nu era începutul si icoana întregii mele vieti singuratatea aceasta disperata si chinuita?... Un amurg însângerând padurile m-a linistit în câteva clipe. Nu pot zugravi o liniste de singuratate. Era credinta si nadejde, si dragoste, si pornire spre jertfa, spre renuntare. Am gustat fericirea amaruie si calmanta a biruintei. în seara aceea, la lumânarea pe care o mai aprinsese o singura data prietenul meu dupa furtuna, am deschis caietul neînceput si am scris pe cea dintâi pagina: "...Eu îmi voi însemna aici crizele si solutiile mele. Un caiet pentru suflet, în care oamenii vor fi ispite, iar evenimentele, atitudini. Nu mai pot reconstitui experientele care m-au bântuit în aceste zece zile, dupa plecarea prietenului meu. Dar, depasita fiind criza, eu ma simt mai puternic, mai voios, mai 134

încrezator. De acum stiu: cu cât mai mult voi fi coplesit de tristete si de neliniste, cu atât trebuie sa ma bucur mai mult. Izbânda va aduce o limpezire dureros de senina, si-mi va mânia fortele. Asadar, nu trebuie sa evit primejdiile: sentimentale sau cerebrale. Sunt dator, ca sa realizez eroismul, sa înfrunt ispite mari, vaste. Ca sa ma împlinesc pe drumul daruit mie, si împartasit numai studentului si prietenului meu, trebuie sa renunt la fericire. Renuntarea o voi înfaptui dupa coborârea în lume. Renuntarea nu înseamna schivnicie. Ascetismul va fi pur etic. Nu voi renunta la un lucru decât atunci când el îmi primejduieste drumul catre eroism. Asadar, nu renuntare definitiva, ci renuntare cautata. Voi fi prieten cu Niska. Iar daca primejdia va ajunge temuta, daca ma voi îndragosti, sunt dator sa-mi aprind dragostea pâna ce ma va stapâni complet. Atunci, voi renunta la Niska sau la oricare alta dragoste. î-am pomenit numele, pentru ca de ea ma simt ispitit mai mult. Sunt sincer; nu mi-e teama de primejdie. Singura grija: eroismul. Aceasta nu trebuie s-o afle nimeni. Voi vietui aceeasi viata. Daca anumite renuntari pot parea nebunesti, cu atât aiai bine. Numai un nebun supravietuieste mediocritatii. In ceasurile mari, sa nu fiu trist, ci semn. Accept nostalgia numai în amintiri. În fapte, -aceeasi dârzenie si încredere virila. Faptul trebuie supus eroului. Viata toata trebuie sa se frânga sub nebunia Iui..." XIII. PLECARE Am coborât senin. Orasul se pârguia sub cer de flacari. Strazile, în amiaza, se înalbeau pustii. Oamenii se strecurau pe sub ziduri, adulmecând umbra. în mansarda mea, soarele navalise îngalbenind albul cartilor. Am plecat iar, catre sâtui cu vile în sân de mare. Acolo, rasaritul orbeste zarea apelor: amiaza sticleste ca o bolta deasupra trupurilor foaie pe nisip înfierbântat; amurgul sângera pe dealuri de argila; seara se iveste o data cu luna, adusa din pustietati sarate; noaptea se limpezeste albastra, înalta. în gara am întâlnit pe Marcu, întovarasit de un tânar brun si de o duduie. Nu-l mai vazusem din iarna. Ne-am îmbratisat, printre perechi grabite, printre hamali. Mi-a prezentat noii lui prieteni: duduia, cu un nume evreiesc complicat, studenta ia Stiinte naturale; tânarul, medicinist si antisemit. Râdea, si as fi crezut ca glumeste, daca nu as fi zarit zvastica de argint la cheotoarea prietenului sau. Nu mi-a iasat timp de narari si iscodiri. Trebuia sa ne gasim locuri, într-un compartiment nu prea aglomerat, ca sa putem calatori si discuta în tihna. Am aflat un culoar gol si ne-am multumit sa ramânem rezemati de Ś cstre. Marcu si tovarasii lui se duceau la Constanta. El va ramâne în septembrie si va pleca, apoi, la Marsilia, pe mare. în Marsilia, Plantele iui are rude. Se va odihni si va pleca la Paris, sase-sapte ani, Pentru Medicina. Mi-a povestit cum a trecut bacalaureatul în vara.L-a îndârjit prima cadere. Pierdea un an; nu avea nici timpul sa-si faca ostirea. A început sa creada ca e persecutat, ca a fost respins din pricina antisemitismului comisiei. Atunci, a început sa învete. Opt luni, a învatat ceas cu ceas, asa cum învatam amândoi cu un an mai înainte, în Biblioteca Fundatiei. Ne-am amintit amândoi iarna si primavara petrecuta alaturi de carti mari, cu legaturi sure. Miam amintit atâtea amanunte, cu un prieten care se despartea... 135

L-am întrebat de ce n-a venit sa ma vada. Când l-am cautat pe acasa, vecina m-a vestit ca se mutase, fara sa lase noua adresa. - Mi-a spus Radu ca te-ai facut antisemit, ca primesti la tine un cerc studentesc crestin, ca pregatiti manifeste si conspiratii... Râdeam, râdeam. - Fireste ca Radu nu ti-a spus nimic din toate acestea... La mine în mansarda a fost doua luni, e drept, sediul cercului. Multi studenti erau antisemiti... Dar pe mine ma stii: nu am fost niciodata antisemit. - Foarte rau, ma întrerupse studentul cu zvastica. Prietenului meu Marcu iam marturisit de multe ori: un student român luminat, care nu e antisemit, e las sau nebun. Un student luminai, trebuie sa fie nationalist... - Absurd, zâmbi Marcu. Un student luminat trebuie sa fie cetatean al viitorului: comunist. Daca nu vom anula noi atât superstitiile nationalismului, ale granitelor, ale neghioabelor teorii etnice, atunci, cine sa le anuleze? - Tu esti semit si pozeur. Anularea de care îmi vorbesti nu te împiedica sa fii un fanatic al iudaismului. - Noi trebuie sa ne lasam legea cea din urma, pentru ca nu avem nimic altceva în afara de lege. - Exagerezi; aveti mult mai multe însusiri. De altfel, ceea ce m-a îndemnat sa-ti fiu cel mai bun prieten a fost tocmai iudaismul tau intens si sincer, alaturi de un internationalism banal si nesincer. - Internationalismul nu poate fi realizat decât prin iudaism. - Domnilor, le marturisii, discutia ma stânjeneste. Marcu mi-e bun prieten; sapoi, se mai afla aici o duduie... - Duduia nu se supara, pentru ca e logodnica mea, zâmbi studentul cu zvastica. Râdeau toti trei de uimirea mea. - Nu-ti vine sa crezi? ma întreba Marcu. Aceasta domnisoara renegata... - Pardon, asimilata, preciza râzând duduia. - Când te asimilezi unui popor necivilizat, e o renegare. - Poporul e tânar, vorbi iarasi medicinistul. S-apoi, fata straina se afla pe pamântul sau. Acum doua mii de ani ar fi fost roaba: acum, e sotie si stapâna, câteodata... - Aceasta e înca o sclava a crestinismului, socotii ei. - Din pacate... - Nu vorbi asa, îl întrerupse Marcu. Prietenul meu e un crestin autentic... - Domnul nu poate fi crestin. Din cele ce scrie, îl banuiesc pagân, chinuit între Apollon si Dionysos. - Te rog sa amintesti si pe Iisus. - Daca vrei... Dar eu te socotesc suficient de evoluat cerebraliceste ca sa mai pastrezi o mentalitate primitiva. Crestinismul e religiozitate, adica politeism condensat, adica animism, fetisism, magie, salbaticie. - O mie de greseli într-o singura fraza, ma suparai eu. Mai întâi, monoteismul na fost niciodata un politeism condensat, ci exaltarea suprematiei zeului Cerului dusa pâna la anularea, la disparitia celorlalti. Un singur zeu, deci, ajunge Dumnezeu; iar nu o suta de zei redusi la o singura sinteza, cum spune scoala mitologica. A doua greseala e atât de covârsitoare, încât te coboara în ochii mei la nivelul oricarui medicinist mediocru si îngâmfat, incult si obraznic... - Oh! ce de complimente!... se minuna, iritata, duduia. - ...Pentru ca numai un astfel de medicinist poate confunda experienta crestina cu originile religiozitatii. D-ta nu vezi ce înspaimântatoare absurditate 136

afirmi? Daca inversezi astfel fazele evolutiei, nu întelegi ca eu pot sa-ti raspund: Einstein e un salbatic? - Sa auzim, sa auzim! se bucura Marcu. - Pentru ca si eu am dreptul sa ma cobor, ca d-ta, de la geometria în spatiu la geometria plana, apoi la greci si la egipteni, si la chaldeeni, apoi la liniile trase de salbatici pe peretii pesterilor. Daca teoria einstei-niana îsi are obârsia în geometria cu trei dimensiuni, iar aceasta în liniile pesterilor... - Liniile salbaticilor nu erau stiinta... - Tocmai de aceasta te învinuiesc si eu: magia, fetisismul, politeismul nu contin o religiozitate autentica, ci numai o serie de fenomene sufletesti care nu au nimic comun cu experienta crestina. Identitatea d-tale între crestinism si primitivism e de-a dreptul absurda. Concluzia: crestinismul nu exclude nici stiinta, nici filozofia, nici civilizatia... - Poate sa ai dreptate... în orice caz, d-ta nu poti fi crestin... Datoria d-tale e sa fii antisemit... - Stupid. Nu pot deveni partasul unei solutii atât timp cât n-am studiat problema. - Cine te împiedica s-o studiezi? - Antisemitii. D-ta crezi ca mai pot fi obiectiv când se sparg geamuri, când se bat colegi evrei, când se închid colegi crestini, când nu mai sunt cantine, camine?... Cu atât mai mult trebuie sa iei o atitudine. Expectativa e o lasitat - Bine spus, zâmbi Marcu. Te-am admirat întotdeauna pentru litica fortei, singura care da rezultate. Nu mai sunt socialist, pentru erau prea multe teorii si prea putin curaj. La Paris, voi organiza nu îr truniri împotriva României, ci atentate împotriva guvernului. Pentru fie care deputat ucis. beau o sticla de sampanie!.., Marcule. îl rugai eu, ma iriti inutil. M-am ferit întotdeauna sa i cut cu tine problema aceasta... - Nu ai curaj sa te angajezi pe o pozitie, insinua studentul. - Am mult mai mult curaj decât ai banui. Am curajul sa astept. Teoria mea e sa-mi echilibrez si sa-mi lumineze constiinta. Tara poate sa piara... - Te înseli; tara nu piere, pentru ca cinci studenti evita proba evreiasca, preferând sa se afle mai întâi pe sine, sa-si creeze critera valori ... Un exemplu de dezordine. Daca as fi dictator, te-as împusca. Iar pasa tarii de constiinta d-tale? Incordari si depasiti clerul tarii.. . Esti student îa Filozofie... Vorbesti desi sti ia Medicina. Tevcontrazici ia st etnic: sânge, pie; sa abata discu I naivi si sentime rea muit zeitatea medicinei, fara sa împ clegi tu prin libertatea medicini omnu \'mi place lelaL - Din nefericire s-au schimbat, li int - Oh.!... si o înteleg gresita. - Cei de la Litere împrumuta mentalitatea si cunostintele. Ar fi interesant de stiut ce dori Marcul - E interesant integral, ironiza medicinistul. Poate domnul cred în dragoste?.., - Desi indiscretia e stânjenitoare, nu ma supar. Dar nici n â pot raspunde. - Fireste, noi nu întelegem, râse duduia.,. - N-am spus chiar asa. Dar d-stra confundati impulsul sexual sau colajul, sau acea "sympathie amoureuse" cu dragostea. Nici nu încerc sa intru în amanunte asupra treptelor acestei dragoste autentice. - Ar fi interesant, zâmbi duduia. 137

. gândeam. înca. Si moartea bunicii lui.. Si nici unul. si nostalgia sfârsiturilor de petreceri. ea se lauda cu stiinta. soptind. catre perechea ce soptea la fereastra: .Ar fi interesant pentru mine. Apoi. zâmbind. si-au marturisit.Eu cred în stiinta si în tine. si toate renuntarile îndurate. Priveam amândoi.. se iubesc. Suntemi buni prieteni. el ma socoteste mistic. Trenul despica sesuri cu flacari albe. Cine Iaca ne vom mai întâlni în acesti cinci ani. El spune ca e antisemit. daca voiti sa mi le estainuiti. Sunt îndragostiti ca doi adolescenti sentimentali. Eu am vorbit cu Marcu pre anii petrecuti în liceu. colindând vecinii în dominouri negre.unitatea inteselor. dar o suport ca o ceptie. un strain"". nebunia contradictiilor. . ... fântâni la rascruci de drumuri. raspundeam. istoric. cu toata gafa pe care constient o fac. si maturizarile mele dureros de prei lungul experientelor cautate si exaltate.Numai eu. De fapt. Acum. Dupa cu s-aii coborât la o statie si au cumparat fructe... si noptile de Purim. în care a copilarit.. curajul absurditatilor. Am tacut amândoi. la o fereastra deschisa.. Marcu e un prieten care pleaca.Tu ai sa iubesti? 138 .. "Iata. Spuneau ca nu se iubesc.. pleca. si studentele de la biblioteca.. logodnicii au nas aiaturi. Estera. si prietenii lui. care din noi are dreptate?". care adulmecând orizonturi.. el cu gandunle lui. eu cu viata mea launtrica.. astept lamuriri de la d-stra. Zâmbea rautacios.. nici altul nu vor sa renunte la minciuna. pasii pe drumuri neumblate. halucinat. . se împotrivi duduia. privea. Poate îsi marturisea: "Omul acesta îmi curând. aceasta e tara mea". Marcu a evitat. Eu ma întristam. "Cu Marcu ma înteleg tot mai ran. pe strada cu soare mult.. Apoi am tacut..Poate crezi ca ne iubim? . Vorbi Marcu. Si Marcu privea. Poate ca. si iectunie. cu mine alaturi.. Ma întrista gândul despartirii de un prieten. în orasul cu fabrici. Eu. ei cu medicina si cartile anarhiste. Seninatatea mea e amara. A lui a mincinoasa si presarata cu îndoieli care niciodata n-au aJuns intense si definitive. Toti trei rosira. Tresarii. dar e afectiva. mai sumbru in adolescenta. simplist.Cred ca amândoi sunt nebuni. spiter. Dar eu studiez biologia. Marcu însemna tot ce vietuisem i dur. Mareu îmi amintea de Htiile si infrânanie. Duduia j pe fereastra. nici în Śatkmalism. ramana cu o declaratie sentimentala. Fireste. sa aflu motivul legaturii d-voastra. cât timp Marcu nu se intoarce in tara?.Nu e chiar asa. Pentru mine. epicureu înnascut. . pagubelor si câstigurilor. Poate îsi amintea liceul. câmpurile sub soare. despre viitorul meu. pentru ca eu am suferit mai mult. oameni plecati sub povara verii. cred uscat. Si idila înabusita plapând." Gândeam si nu-i spuneam nimic. ! an singur lucra: ea nu crede nici în nationalism. rafuieee spirituale. pâna aproape de seara. eu cu ale mele.Eu nu cred nimic. a experientelor ucigatoare Dreptatea trebuie sa fie a mea. vorbii eu. Ne întelegem. El ramâne pentru totdeauna la Paris. .. despre viitorui lui. Zaream gari. un tânar care asteapta.. Ei sunt studenti de ai viitorului: pregatesc o casnicie întemeiata pe .. mai vini. Poate îl înduiosa despartirea de tara în care i s-au nascut si iubit parintii. Studentul încerca sa glumeasca. Marcu a zâmbit si a început sami istoriseasca viata pe care o va vietui la Paris. înfruntându-se. Eu . între ei.

Ma întorceam acasa tremurând.. Ma îmbujoram de câte ori gândeam ca voi întâlni pe Niska. ma plictisesti cu aceeasi literatura a ta. Ai cazut si tu. Piatra era rece si cerul înalt. Rataceam singur. Si prieteni vechi. atunci am cazut. Daca vrei.. pe plaja. pe cararea ce duce printre stânci. cu gulerul de la haina ridicat.De când te-ai convertit? .. singura pagina pe care o scrisesem în Jurnal. singur. Am strâns mâna logodnicilor.Marcule.. rasarituri. Asteptam acolo vântul. Iar în sufletul meu stapâneau tristeti de adolescenta pustie..Desi nu e literatura. . sa pogor în mine vraja tainica a soarelui ce apune. Adormeam cu viziuni ciudate: oceane. Descoperisem de mult ritul. Eu o voiam prietena. despre Radu. pâna în septembrie. . bici. noaptea. Apa se linistea sub luna. regenerare. Eu voiam... Batea vânt dinspre mare.Nu uita sa-mi scrii.. Plecam iarasi. I-am fagaduit. îmi spuneam ca o prietena înzestrata cu suflet înalt va alina asprimea sufletului meu.Desi în liceu pareai vesnic îndragostit. Bibi îmi spusese ca o va întovarasi. Gazda ma socotea un mizantrop precoce. e mai bine sa ne despartim acum. Dupa o saptamâna. ne-am îmbratisat.... gândeam.. "El are sa-si poarte tara acolo.Nu te înteleg. si fete de profesori ma împresurau în noapte. el citind jurnale. S-apoi. de miresme. Ma surprindeam tot mai des cu ochii pe mare si cu foile cartii rasfoite de vânt. bucuroasa ca platesc cât îmi cere si nu ma plâng de nimic. nu întotdeauna izbuteam sa-mi ascund tristetea amara a biruintelor. în parc.. seara. printre vile. In cele dintâi zile n-am voit sa caut pe nimeni. Scrie-mi despre ai nostri..Sunt magulit. .. în fiecare noapte.N-am sa fug de ea. De abia ma stapânesc.. . la cazinou. am sa-ti trimit adresa. mediocru. cu fruntea în vânt. Ma întorceam seara... si profesori-despre toti. si iarasi. . diminetile. SFÂRSIT DE VACANTA Din cerdacul vilei îmi odihneam ochii pe mare.. marturisii. soarele ce se stinge mi-era îndemn..Daca iubirea lui Dante si a lui Don Quichotte e cadere. care ma priveau fericiti. Dar gândul meu de dupa iubire n-am sa ti— o spun. . Scrie-mi despre Robert. înaintea si înapoia mea. arsite. Dar Niska nu era o primejdie... Si banuiam ca sunt cunoscuti în satul cu vile rasfirate.. din scrisorile mele".. 139 .Nu. ostroave. Porneam aproape de amurg. mediocru.. Mâneam cele ce-mi dadea gazda. s-o caut printre trupurile sub soare. am coborât. . .. de zgomote. Zaream Perechi putine. si colegi din liceu. o data cu stelele. Trebuia sa înfrunt primejdia.. parca ai pleca pentru totdeauna.. în Franta. Când s-a apropiat trasura.. cu Andrei. Marcu dadu din umeri. îmi porunceam sa cobor pe plaja.. De ce ramâneam singur?. îndragisem un colt cu stânci pravalite în mare. numai.. orase cu turnuri. deserturi. Pe mine ma ispiteau lacrimi.. Le ghiceam întovarasite de lumini. Dar mai ramân în Constanta trei saptamâni. Fanica. Îmi porunceam sa citesc. De la cazinou se furisau. în gara. Marcu m-a chemat. viziteaza-ma. la restaurant..Nu ne-am vazut de mult.. melodii cu ispite. Am tacut iar.. . eu asteptând noaptea. zâmbind ostenit. spuneam. Dinu. XIV. Aprindeam lumânarea alba si citeam.

minciuna ma desfata si ma alina.. .. Eram palid.Am venit sa ma odihnesc. iritat.. Mi se parea ca ma cobor dintr-un pat de istovit. jumatate în umbra. S-au înnegrit de soare.Bibi sta la mine.Prietenul meu e un pesimist. suspectându-ma. Tu nu te-ai schimbat. Ma grabeam.. Eu am rosit. "Poate m-a recunoscut". Dai are sa-Râdea. ca nu mai aveam nici un rost. .. mi-a strâns mâna.. Voiam sa ma întorc. grabindu-se pentru întâlnire. . Niska tresari. A frecut pe lânga mine. . în goi. Ma întorc apoi. în noapte.. Apoi. disperat. . acum.Poate pentru ca n-am vorbit o saptamâna". ca viata era vana si hotarârile copilarii. Am pasit tot mai încet.Fireste.Ce nesuferit!.Miam încheiat haina si am Pasit în sus. Paul se plictisea. a vorbit... pe malul marii. . doua saptamâni... plictisesc o pereche". de Andrei. asteptându-l. câstig ramasagul dupâ câteva luni.Pauli cel mai bun prieten al meu. Niska a alergat. fara sa înteleg pricina grabei. zâmbind. gândeam. ramasagul nu l-ai câstigat.Si dumneata. îmi zaream stâncile.De altfel. Dar m-am oprit. . palid. Niska era entuziasmata de capriciul soartei.. L-am z o tovarasa. a râs.. Nu întelegeam de ce ma priveste banuitor. Ne întorceam toti trei pe nisipul rece.... negre în albul arg al apei.. spre stâncile mele. alaturi de un domn în alb. s-a întors. Tânarul cu pantaloni albi se oprise... . . E stupid romanesca si nu te-ar crede nimeni. îmi spunea tu.Cât va vrea logodnicul meu. începu sa-mi vorbeasca de Bibi. pentru examene. Andrei la o ruda.Imposibil..Pentru un asemenea eveniment. team asteptat din iulie. Am trecut prin fata tor fara sa-i prive ochiul s-a împotrivit. sarutat mâna galant. gândii eu.. sa-i mai recunosti. Dar paseam înainte.. am felicitat-o. în noapte.... De ce se întristase Niska?... Taceam. .Niska.. Am zâmbit. eram îndemnat sa-i ? I Niskai. eleganti. M-am întors..Daca ai sa continui Romanul adolescentului miop sa nu pe întâlnirea noastra. . Cine stie ce a: cititorii Bibi are sa fie fericita. 140 . Am mintit. . spunând ca sosisem numai de o zi. M-am întâlnit cu un tânar. Logodna va dura dr Taceam. . în mine. chirie.. Capatasem o verva care ma nelinistea. Tânarul alerga înapoiami. un strain. stam si noi doua saptamâni! . în pantaloni albi.. intr-c noapte. m-a privit. Eu ma înveselisem pâna ia sarja. -Niska!. Paul se enerva. Am întrebat-o daca ramâne. despre ce ramasag este vorba? Ma pregateam sa-l lamuresc. mi-a spus pr m-a prezentat. Ma gândeam: "Nu mai am nici un rost la stânci.Paule.Iti pare atât de bine ca m-am logodit? . Mam întristat. am prins curaj. cu ce gând? .

doream sa vorbesc cu Bibi. cu o barca automobil... Paul si Niska plecasera la Constanta. la anul. mai spatos. .Tu judeci altfel. ... Îsi ia. cu amenintarile.Vorbesti ca un elev de liceu. lamuri Paul. nu e un baiat rau..Gresesti. Astepta pe Andrei. poate. Nu-l iubeste. Doream s-o revad. .. Mi-a batut inima. I-am întrerupt. vei mânca cu noi... slabiciune sl provincie. de raua cu efecte de luna. ca un filozof. fluierând.în orice caz." Nu spusesem Niskai vila ia care locuiesc.Mie?. O plictisea cu declaratiile. m-a cunoscut la un bal.Abuzezi. Noaptea si singuratatea ""\' descopereau în suflet puteri nebanuite si elanuri.. printre capite cu umbre tulburi. în gradina restaurantului.. Bibi? . fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data.. .Sa ma supar? . Eu vreau ca viata Niskai sa semene Niskai. aici.. Paul e un imbecil.El. Am adaugat: . spunând ca ma doboara somnul.. . E tot atât de mediocra. . 141 ..E discreta. . dar ca prieten. Cu atât mai rau pentru Niska..Declaratia mi-a facut-o. .. . licenta. Niska zâmbi.. -Mediocru. A venit si Andrei: mai negru. I-am mintit. . dupa ce citisem de cinci ori singura pagina din Jurnal. .... Va fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi Niska.Asteptam revansa..Bibi. frumoasa si fericita.Bibi. Apoi. Câteva zile. Ma culcam între gropi. protesta domnul Paul.. mai bine dipus.. Ea voia altceva. . . Bibi.Pentru ca te-am gasit. Paul e o confirmare a prezicerii mele din noaptea Floriilor. . Nu înteleg ce a hotarât-o pe Niska. A acceptat rugamintile tânarului din lasitate. ca si oricare alta sentimentala. ca un romancier. Era neagra. Am adormit spre dimineata.Pentru ca ai disparut fara sa-i ceri adresa.. Ma îmbujorasem... Tu vrei ca toti sa-ti semene..Domnul Paul are sa-mi poarte pica.Asa e. . S-a aratat fericit de întâlnire. timp destul sa se cunoasca. De altfel. cu ochii în cer dobrogean. . dar prost. Ca prezicator ma bucur. Mai au doi ani. insipid si frumos.Niska s-a logodit cu un anume Paul. sa-i cer amanunte asupra lui Paul-dar asteptam sa fiu Pe deplin linistit. eu cred în cele ce spun. voi avea nevoie.. si-a raspândit zvonul ca se împusca daca îl refuz.De ce.Exagerezi... .. .. am privit neaua din cerdac si am scris povestiri. mirata. vor pleca amândoi la Paris.Eu vorbesc deschis. pentru ca ai pomenit logodnicului ei de ramasagul acela absurd. r n pe câmp." Pe Bibi am întâlnit-o într-o dimineata. Noptile. Mi-a spus ca Niska s~a suparat mult pe mine.închipuieste-ti.. de acum pot sa-ti cer impresii personale asupra dragostei. si porniri Le culegeam pe toate si le ascundeam în mine: "Cândva. Niska va urma perfect dramul prezis de mine: sinucidere spintuala prin casatorie. Niska n-are sa fie fericita. Am alergat pâna acasa.

îmi tulbura linistea aici. Am acceptat multumind. Am sa ma gândesc doi ani.Eu n-am sa iubesc decât un om mare. ...Niska.înaltator. covârsit de bucurii..." Am primit porunca gândului. ... De atunci. în fata apei nelinistite. n-are sa se împlineasca. socotii eu. Ceea ce vrei tu. Niska... .Nu stiu. vorbind. Am ramas fara sprijin. Nu-ti sunt un bun prieten ca-ti spun aceasta.. Te duce mediul. Nu te-ai gândit la nazuintele tale când ai acceptat pe Paul? .... .. .. A venit dimineata.Desi enigmatic. pentru ca n-au stiut sa-si stapâneasca o zi sau un ceas plictiseala si tulburarea..Cele ce-ti spuneam eu.Ceea ce înseamna ca trebuie sa lupt împotriva prezicerilor mele. într-o seara. Paul se plictisea si încerca sa ma evite cu siretlicuri stupide...... te contrazici de la o luna la alta.. . îmi fagaduiesti sa ma ajuti întotdeauna sa ramân eu însami?. trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata Japonia.. ne-am asezat sa o privim.. degringolada nu mai poate fi sfârsita.... . Printre snopi în capite.înainte sa încerci complimente.. . ..... Apoi.. ..Si scump.Daca te ascult prea mult.. .. .. le-as fi uitat. nebanuite Niskai.. . .... Niska? Am râs amândoi. ... Gândea. Daca nu te-as fi întâlnit.Daca te-ar auzi logodnicul. mai înainte. privindu-ne.De acum. nu stiu.Tu ai s-o cunosti? -Da. fagaduiesc. te-ai logodit cu marea. Dar tu? .Mâine. încheie Andrei. .. dar trebuie sa-ti spun. Am iesit amândoi pe câmp.Niska.. . si prezicerea ta s-ar fi realizat. Dar acum. . 142 .. si tot mai adânc îi patrundeam în suflet..încearca sa-l ridici pe Paul. viu sa te iau de la vila. Niska tacea. ma convingi.Primul voiaj împreuna.Riscant.. . Nu vreau sa stie si Paul.. istovita...Sunt fericit... nu stiu.. ..... Niska îmi apuca fericita bratul.... coboram catre ape. Am încercat sa glumesc... Pe mine ma ostenea un gând: "Daca as minti pe Niska. ca o usurare. Nu credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului. cu bucurii în suflet.. nu ave ti rezistente spirituale. Smulse inelul din deget si îl zvârli deasupra stâncilor.De acum. cu tânguielile lui. ne întâlneam în fiecare zi.îl iubesti. Niska avu o licarire ciudata în ochi. Mi-a parut atât de rau când am aflat ca nu vrei sa-mi fii prieten. Am slabit dintr-o data. crezu Bibi. Voi. insinuindu-i ca o iubesc?. Niska era tot mai prietenoasa. femeile tinere. Niska mi-a soptit: .Aminteste-ti un singur lucru: ca de acum trebuie sa-mi fii prieten. Am coborât încet cararea stâncoasa. trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamâna si sa-mi împrumuti carti. eu am voit întotdeauna.Niska. Am tresarit. Sa nu mai vorbim. femeile mediocre faptuiesc întotdeauna fapte asupra carora nu mai pot reveni.Nu stiu. Dupa întâia înfrângere. înainte de baie.

.. pe creasta dealului.. deasupra stâncilor. logodna se poate socoti desfacuta. nebunesc. Uit ca rostul vietii mele e altul. I-am luminat pâna în ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit.. Mi-era prietena. i le atâtam.La Brand. Trupul Niskai se înfrigura în serii. de noapte si de glasul meu rostind cuvinte dure..ť Ochii Niskai erau verzi... de a potentele pâna la dezlantuirea în opera. Acele doua saptamâni am fost tot timpul împreuna.. asa cum lucram o poveste închipuita. îi ghiceam doruriLe. mai eroic.. sub ochi încruntati. Ea ar fi pierit. A rupt logodna. torturile. cu Niska. singur. bucuriile... Eu nu voiam sa gândesc la hotarârile Jurnalului. sus. GhicwH .Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii. între fluvii mari. cu afât mai rau pentru mine. Acasa. Voiam acea Niska pe care o întrezarisem la manastire: mandra. I-am insinuat dragostea pentru asprul duh maâoj Pastorului. si mi-a strâns bratul?. gândeam.: crise. ca acesta e un semn rau si ca.Gândean: . i ie ^^H nam. cautându-si un sens de originalitate. fara autd^f gestie: fara afectarea fatala duduilor sentimentaie. risipind dispret si acea nelamurita-însusire de a Orgoliul viril. urmaream prefacerile. pe hârtia alba. de fapt. Ma lega de Niska pe cu care o dezvaluiam siesi. la urma urmelor. Ma bucuram ca luminarea Niskaî se face firesc. zâmbea si lacrama. mai întunecat.. sprâncenele se plecasera. îi tremurau. .. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice. Niska vrea sa se mântuie de mediocritate. mi dupa ani pe tarmuri. cu pretuiri care aluneca mintilor celorlalti. de marea tulburata. Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cni^^H iri. sa-i spun ca mi-e i. Se apropie tot mai mult de Ś arasa visata. stinsa de mediocritate. Zi dupa zi. Când ajungeam.. i le rascoleam.. pentru ca se apropie furtuna. Am înteles ca pofta ei de mare e autentica. când se descoperea urând chipuri.Niska. creez. la vila. privind amândoi marea... nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapân.. ma întrebam: "Mi-e draga?". ..înspaimântat: eram ispitit s-o sarut. M-as uita la el ca la un p. toate aceste înlesniri primejdiei nu sunt 143 .. cum îi încovoi capriciile. Am întrebat-o la ce se gândeste. daca încearca scene. De ce m-a privit Niska si a zâmbit. la povestirile care trebuiau trans. M-am.. si eu aveam nevoie de apropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond. mi-a strâns bratul si mi-a \'.. De altfel. M-am it. sa ratac. aproape de miezul noptii. . poetii parfumati si eseistii abili. o stapânesc.. Oare n-as îngheta lânga un suflet atât de îndârjit si auster? . Primejdiile cresc. Dar eu vreau sa fiu roaba unui Brand.Sufletul viril stapâneste tot atâtea însusiri de mângâiere ca si cel feminin. si noi ne întorceam pe nisipul umed. la cartile care trebuiau sfârsite. libera. câte n-as face?... Numai un asemenea barbat as primi ca stapân.. fara ajutorul meu. Niska ma asculta. plecam. as pleca cu tine oriunde rea!. pe cararea spinarii de deal dobrogean. zâmbind. Stiu ca Niska asteapta sa o înc. curat. într-o seara cu pareri de furtuna. Ma surprind dind: alaturi de ea. carti si amintiri îndragite.. nelinistita.ezeu. o sileam sa-si paraseasca micii ei zei favoritii lecturilor de pension. îi lucram sufletul. Dupa-amiezi cu arsita ravasita de vânt sarat. Intr-o seara. în Jurnal: "Niska ajunge primejdioasa. arcuite.exaltata: li-ai spune jide!. racorit de stele. primejdia eroismului meu? Totusi. înfiorata de vânt.Am sa-i spun ca am pierdut inelul. Cu atât mai bine pentru faptul meu . i-anv^^H mâniat de Brand. de a încorda creierul si sufletul catre depasiri. . Marea se linistea seara... Si aflam ca nu mi-e draga. la examene. Eram aspru cu mine însumi. cum îi aprind nosta^^H ^us ca\'brazda sufletului ei imi astepta vointa ca pe ti^^H Ś Ś. Eu voiam o astfel de Niska . Sunt dator s-o ajut. Dar daca îi fauresc o arma împotriva-mi? Daca eu din nou o Niska. trebuie".

.â-l astepte acasa în sen coase. Am privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda ochii. Eu... . ca nu se mai pot întoarce.. privi marea. creând pe Niska. Am tacut toti. E stupid sa pleci coplesit de aici.. se întrista Niska: sa nu ma las risipita de amintiri. . Cel care se înfrânge. asteptând ceasul plecarii. streini unul dupa altul. ..si era vesela." XV.Fireste.Si dumneata vrei sa ajungi.Asadar. ... . pacatul de a parea fraze..Ai o sensibilitate barbara. împliniti launtric. care. ... . Socotesc ca cel care stie sa se desfete în amintiri si poate. florile. îmi spunea. zâmbi Paul.Toti suntem datori sa ajungem eroi. îsi scutura buclele si încheie: -El are sa ajunga!. ma întrerupse Paul. TAINE 144 .ne. pe stâncile unde ne \'mâlniseram.. Ultima seara am petrecut-o împreuna. Pentru ca am petrecut doua saptamâni care nu se mai pot întoarce. Eu nu voi fi înfrânt. înflacarata. niciodata. Vla covârseau hucurii ndâ-ma la tediocru profesor fie matematica. ca tânguirea lor îti împiedica viata si împiedica alte amintiri sa se adune în suflet..e aleasa feminitate.. nu trebuie sa ne mai intereseze. desi tot mai ispitit.Nu iubesti amintirile? insinua Paul. iul.. Cum sa-i spun ca viseaza visuri inutile si primejdioase? Pentru ca eu ma simt tot mai puternic.a-i iV. Eu socotesc lupta cu amintirile unul din exercitiile indispensabile constiintei eroice... încordând-o sa se nplineascâ. care .. .Stâncile acestea sunt un trecut pentru noi toti. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice iremediabil... fara sa ma întristez.Poate e un erou. /uind o sotie frumoasa si bogata.Nu le las sa ma stapâneasca. Niska ne privi pe amândoi. . Poate nu e înca lamurita: dar fericirea noastra e irealizabila. Niska era trista. dar nu le las sa ma surpe. . Scriu aceasta în dimineata de 2 septembrie. celor care nu izbutesc sa patrunda adâncul fapturilor. cineva trebuie sa piara. Eu m-am hotarât si ma trudesc. Dimineata.decât Jiska rnâ stâpânet: ura pe fata: raspândea zvonul ca Ś.. depaseste sensibilitatea de elita. sa le înstru-neasca e un adevarat barbat. Cu mult mai pretios si mai rar. . Cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Poate... cu cât e un erou fara glorie. nu? .. sa se depaseasca. totusi. lasând în urma mea o vacanta cu ispite. Mi-a prezis un fapt care o va stingheri. sentimentele.. Paul fuma afectând un sentimentalism voalat. un erou adaptat sensibilitatii si creierului contemporan. Nu stiu cum sa scap de ele.. într-o odaita cu ferestre deschise catre mare. .. cu supa si mângâieri.Eu le accept sa ma îmbogateasca. . fâptuinu-o din vrerile carnii si lui meii. Niska întelese durerea care o astepta în ceasul când prezicerea ei exaltata va trebui sa se împlineasca. sa-si lumineze în fapt toate însusirile ei Ś .ťse.Iata ceea ce n-am putut sa învat de la tine. nu se poate... amândoi.Gândeste-te ca nu mai sunt. Eu cultiv amintirile..Au. într-adevar. zâmbind: . desi sunt student în matematici.. Ś.. toti trei. ii stapâneam logodnica nuh ca un amant. senin. cu entuziasm.Acestea sunt fraze.? .

pâna la maturizarea definitiva. Munca mi-era greaj pe ca o împlineam singur. Toti domnii care spun ca stiinta e imensa gresesc. ci de câmpurile de întuneric pe care le descopeream înaintea si în jurul meu. toti se plâng de neputinta mintii în fata adevarului risipit printre mii de carti si de tinuturi. am citit pe Plutarc posiace. pentru ca în sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele muncii omenesti. Am fost prea mult înrâurit de falimentul universalismului la Papini. sanscrita. Ochii îmi deasupra literelor groase. dar se pot culege si însusi toate esentele geniului omenesc. Ca sa înteleg si mai bine. dementele lui Euclid din versiunea italiana a lui Enriques. toti sfârsesc tânguindu-si falimentul enciclopedismului." îmi spuneam aceasta si munceam. cu metoda. prin munca aspra.. de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universale? Fireste. pe mi-l daruise Mieii. e imensa. însemnam tot ce trebuia sa cunosc. prafuite cu puncte. Mi-am Muscat buzele. pentru ca nu întelegeam tratatul lui Theon din Smirna asupra Numerelor în doctrina lui Platon. nu se poate stapâni tot. alte urcusuri. mi-l împlineam zi de zi. Dupa cea dintâi vizita a Niskai.. sau pentru ca o adâncesc comod. Nebunia si moartea sunt gânduri care înspaimânta pe cei mediocri. Dupa fiecare pagina înteleasa. necunoscut de nimeni. pe lungi fâsii de hârtie. de ce sa nu ajung si un erou în stiinta? De ce sa nu creez din mine o capodopera? De ce sa nu fac din viata mea spirituala oglinda veacului meu? Nu trebuie sa ma înspaimânt de esuarile înaintasilor. nestiut de nimeni. înainte de a fi adânca. lanuri. Nu rezista nici un obstacol muncii încruntate. voi birui.. îmi vor trebui cinci. zece sau cincizeci de ani. ma surprindeam dorind alte pagini. fâsiile ajungeau din zi în zi mai numeroase. Eu trebuie sa ajung la tinta. în pripa. "Singurul mijloc de a nu fi învinuit ca plagiez pe Giovanni Papini e sa-î întrec. Trebuie sa ma scutur de neîncredere. VIII. din semintele lor pot rasari paduri. O viata spirituala eroica. Prietenii ajunsesera obraznici: nu voiau sa ma lase singur. singur. Ma desteptam în zori si. Aveam o gramatica si un dictionar. Miam întocmit un program si. pentru ca o studiaza câteva ceasuri pe zi." Lucram tot mai îndârjit. ei au lucrat patimas. Cei care au cazut. trebuie sa fie larga. Atunci îmi voi spune: m-am creat din nou. de la care nu ma abateam: sa nu studiez decât esentele. ochii îmi fugeau pe textul ebraic. Stiinta. Am învatat geometria.Saptamâni sfârsite în lecturi pentru examene. ebraica. cu atât ma cuprindea disperarea. si cu disciplina. gradini. sa nu public decât gânduri straine experientelor mele. Au trecut examenele. izvoarele: sa nu marturisesc nimanui descoperirile mele. Nu disperam. fara sa cer ajutor. m-am întors la Theon dupa ce acoperisem cu însei câteva coli. alte carti. fara glorie. precipitat. "Toti cad biruiti de largimea stiintei. Nu voiam sa întâlnesc pe nimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada. fara daruri. Cu cât întelegeam mai mult. biruind stiinta universala. greaca. nu cu exaltari retorice. în marginea manualului de istoria stiintelor antice. Pe mine. Munceam în mansarda. calme. ci cu calm. 2 si Creatia sufletului dupa Timeus) si am adânc dintâi parte din voluminosul Le scienze esatte nell \'antica Grecia Gino Loria. ascuns în orasul cu fabrici. au fost slabi. Ma înfiorau desfatari descifrând gândirea proaspata de-a dreptul din izvor. îmi poruncisem atâtea reguli. slava. mi-am depasit speta. Mi-am fagaduit sa ajung un erou în etica.. înfrigurat nu de ceea ce îmi vor cere profesorii sa stiu. Fara urale. O data ce voi realiza asceza etica. nu doream pe nimeni. nu!" îmi descoperisem lacune: matematicile. dezorganizat. Taceam si munceam. nu cu lecturi îndobitocitoare. uitând 145 . nesfârsite. Am studiat doua zile si nopti Timeus. "Orice criza trebuie solutionata prin munca. Seara trebuia sa-mi întrerup munca geometrica si sa ma apuc de ebraica. Nu primeam pe nimeni.

îmi odihneam privirile în toamna. Mau disperat cele patru izafet. m-am coborât din pat buimacit. Mâinile le priveam pe masa. Descifram entuziasmat din Mahabharata: "Asidraya Naio nama Virasen asuto bali upapannn gu-nairistai. confundam accentul Segolta cu Telisa qetanna.") Dupa zece zile. istovit. "Am sa ajung si fara Dumnezeu!" Lucram zi dupa zi. "N-a fost oboseala. cu nostalgia. sey. Lapsusul m-a lovit dinprincina efortului. mediala si finala. totul trece.. "Totul trece. "Plânsul e stupid si enervant. "Daca nu ma scol acum. si nu le recunosteam.. Mi-aminteam discutiile de la schit." Dimineata m-am desteptat cu madularele farâmate. Nu ma duce la o solutie". Am reînceput sa plâng de furie.. m-am convins ca nu pot învata doua limbi în acelasi timp. Am petrecut o dupaamiaza întreaga p] du-ma prin odaie. simtii un gol sub tâmple si apoi senzatia ca sunt un strain. Ma linisteam. Trebuia sa aleg. disperat. Nu e o înfrângere. singur. Eram palid. mai ales formele Hifil si Himaei Dupa un ceas de tulburare. ci o experienta. Nu aveam curajui sa ma de nici una. acum?. compus din doua semne complicate si dureros de memorizat. în loc de patru? De ce am lasat ebraica? De ce nu m-am lovit peste buze când m-am surprins privind toamna? De ce las sa ma stapâneasca gândul ca voi fi si eu înfrânt ca Papini? De ce îmi îngadui voluptatea mângâierilor unei înfrângeri? Si de ce îmi pierd timpul gândind toate acestea. Priveam toamna prin ferestruica. si nu eram multumit. daca sunt melancolic. "De ce am dormit opt ceasuri. fiu al lui Virasen. Daca Dumnezeu nu vrea sa pogoare asupra-mi har? Gândul ma îndârjea. multumindu-ma cu texte traduse. când îmi poruncesc.. Apucam o carte de Simmel neînceputa. pey. si încheieturile ma dureau." Degetele raschirate în par au smuls. Am ramas un ceas la studiul lui Ghiaf. Trupul întreg îmi era greu si-l simteam strain. Am schimbat orele de ebraica pentru dimineata. gi hey. cu pleoapele iritate. M-a cuprins spaima. am rasfoit manualul si am descoperit ca mai trebuia sa învat vocalele si difton-gurile. îmi racoream ochii. tey. Ma revedeam în adolescenta.întelesul semnelor. Verbele atât de lesnicioase mi se pareau inutil de memorizat. chinuit de aceeasi lupta cu toamna. !-Daca am sa înnebunesc?" Am 146 . învatând alfabetul: elif. bey. învatam. m-am spalat si m-am asezat la masa." Plângeam. dimineata studiam uri ceas sanscrita din manualul lui Fumi. noapte dupa noapte. a miopiei si a literelor". "N-am facut nici o fapta eroica. Noaptea.. Eu nu pot fi obosit. Pe fâsii de hârtie ma exersam scriindu-k sub forma izolata initiala. trist. confundam pe maqquei\'cu pase/:. Nu eram multumit de fapta vointei mele. petrecut în seara aceea. Reîncep limba greaca. Fruntea mi se parea stranie. îmi strigam: "Ajunge! Ajunge! Am sa înnebunesc!" Si iar gândul: "Acesta-i un motiv sa dorm opt ceasuri si sa nu învat ebraica. Sunt alte esente pe care trebuie sa le asimilez mai înainte. Dimineata m-am desteptat senin.." întelegeam ca mai trebuie sa lamuresc un amanunt indispensabil operei mele.. într-o seara am simtit cum ma stapâneste oboseala. cu ochii în cearcane. N-am facut un pas mai înainte. "De ce citesc Simmel si nu reîncep greaca?" Am deschis gramatica greaca si caietul de cuvinte. pierd toata încrederea adunata în patru saptamâni de munca si singuratate.... "De ce sunt obosit?" Mu ma mai simteam obosit. Am uitat tot ce s-a. Pâna atunci. îmi opream lacrimile. M-am despartit atunci de amândoua si am început pe cartea lui De Martmo." Am tresarit. realizarii vietii eroice. Ochii ma usturau ca sa descifrez pe zad initiať de zad medial. Am închis cartea si am scris în Jurnal: "Ma las deocamdata de limbile orientale. Mi-au trebuii câteva zile pâna ce am deprins cele opt soiuri de consonante." ("Fu un puternic rege. cu numele Naio. Eram trist. daca nu mai plâng". cât sa cer de la vointa. cu slabiciunile.

.. Simteam tot mai îndraz-neata tulburarea asupra creierului si sufletului." "Daca eu sunt dracul?" "Hei! hei!. dupa ce m-am înabusit cu o perna.. mai multa disciplina. Durerea nu o simtii decât o clipa. Astazi voi dormi mai rrnJt! dar jos nu ma cobor." "De ce ma întreb?. Cine a glasuit astfel? Nu-mi recunosteam vorba.. cine a strigat?" "Eu!" "Cine sunt?.. nu lamuream întelesul cuvântului pentru... cu palmele împreunate: "Doamne! Doamne! Doamne!" Nu puteam sa gândesc. Sunt obosit pentru ca accept gândul oboselii. în genunchi.. în zori m-am desteptat.." Vârtejuri de frig îmi patrundeau prin urechi. Un gând ma biciuie: "Nu pot sa ma rog pentru ca sunt diavolul!. îmi navaleau pe creier. Totul pierise... . "A dormi înainte de ceasul statornicit e înfrângere." "Daca ma culc.." "Poate am înnebunit?.. dar vointa nu-si mai gasea vehicul în carne.. Sunt o bestie... Dumnezeu exista sau poate nu exista. cu bratele pe masa." "Nu am vointa!. "începe surmenajul" mi-am raspuns. "E stupid.. Trebuie sa strig: "Nu exista oboseala! Striga!" Ma clatinam. Ma surprindeam întrebându-ma: ce înseamna scaun?....." Am adormit greu... "Daca nu ma mai limpezesc niciodata? Daca am sa ramân toata viata asa?" îmi smulsei parul de ciuda." Urmam dialogul celor din mine înspaimântat. 'Surmenajul nu exista pentru mine"." "Liniste! Liniste pe nervi!.. Am adaugat: "0 simpla criza........... Ba am!.rânjit: "Acesta-i gând de ispita ca sa ma cobor din mansarda si sa dorm opt ceasuri". am sa-nnebunesc!. gol de continut. apoi. totul trece". Eram tulburat. "Cine sunt eu?" zâmbii.. Am început sa ma rog. nici sa simt cuvântul Doamne! II spuneam numai." "Daca am înnebunit?. Oboseala si senzatia de pierdere a constiintei sunt ispite." îmi porunceam. la nebunie. sunt o bestie.." "Ma culc." "Am sa ma culc!..." "Nu exista Dumnezeu. "Roaga-te lui Dumnezeu. pierdui constiinta rostului meu într-o mansarda Cu carti. dintr-o data. "Acum trebuie sa ma culc. acum. Am recitit rândurile din Jurnal.Nu exista oboseala!. Alta data.. Ma gândeam la moarte. REDACTIA 147 ." îmi venea st râd: "Dracul! Dracul!" Inconstient.. M-am surprins tremurând. senzatia de sfârseala definitiva. Apoi.. Dumnezeu exista?. Gândul ma insinua." "Doamne! Doamne!. am deschis Jurnalul: "Poate am sa-nnebunesc astazi.. înseamna ca sunt bolnav. Eu exist!" XVI.

vorbea. Am urcat iar treptele redactiei. ..Gazetaria e fatala celor de vârsta dumitale.. limpede si la porunca.De ce ma întrebi? Nu stii ca nu sunt aici pentru nimeni pâna ce îmi scriu articolul? Povestea din anecdota si citea din scrisoare. suna servitorul.. barbati multi. Vino mâine pe aici. s-a întors si l-a înjurat. priltj de cearta. mobil. trimite la tipografie vraf de manuscrise. acesta a raspuns... A dat cu ochii de mine. adauga. îl însotea cu o înjuratura noua. ca sa afle subiect. Am ramas. Profesorul m-a prezentat. nici reportagii. Dar aici n-ai sa faci gazetarie. de obicei. Eram stânjenit si nu stiam cum sa-i multumesc. altfel. sa vorbesti cu Traznea. Povestea o cearta cu un birjar. cere aspru articolele redactorilor. A început o noua anecdota. Spunea de cal. cufundat în citirea corespondentelor din provincie. cearta pe reporteri. trimite dupa articolul directorului. . am scris pâna seara pagini pentru ziar. Stateam întrun colt de canapea.E frumoasa? . . Fireste. Pe biroul secretarului. lipeste fituici pe margini. Daca am sa vad ca-ti perverteste maturizarea si te împiedica de la studii. cu canapele rupte. Te-am angajat în redactie. . Vorbi de trasura.. apoi. . Usierul i-a adus o scrisoare si vestea ca o doamna doreste sa-l vada. Śnalt. "Traznea" era pamfletar si om temut.. cu peretii învesmântati în afise colorate.. de strada si de ploaie. Pastreaza întotdeauna dreapta pe tocul patat cu cerneala albastra. A întrerupt anecdota.Nu. cu buze umede. Aici. L-am recunoscut pe "Traznea" dupa limbaj. Auzind ca birjarul îl înjura. un barbat tiganos. Aceasta ma încuraja. în ziare. Am asteptat sa treaca ziua... a plecat furtunos >n odaia vecina. Mi-a frunzarit manuscrisele cu ochi binevoitori. Rânjea. Dar am sa ma feresc sa dezvalui adevarurile mele interne. necunoscuti timizi. cu par si atitudini disperate. Aceasta foloseste. cere corecturi. nu ridica ochii din manuscrise. Nu sa-\'Uta. Si-a amintit ca n-a scris articolul de fond. am sa am grija sa te dau eu afara. sonerii.Ceva sa las sânge. ai sa te înveti sa scrii scurt. îmi fagaduiam sa public articole tot mai straine de cele ce se publica.. calul fu prilej de insinuari pornografice.îti dau un sfat: nu lauda niciodata. brun. De aici. L-am întâlnit în redactia cu fum de tigara. lânga usa... Gâsindu-si subiect. Ajuns acasa. dactilografele la administratie.. cu dinti albi.. de câte ori mai pomenea de el. Cândva scrisese cuvinte bune asupra-mi. usi trântite. . Ci numai o experienta publicistica.. anecdota n-a sfârsit-o. cu nerabdare. Birjarul fu de la început înjurat.. Nici politica... înjura! Pe mine nu ma saluta respectuos decât autorii dramatici pe care îi spurc în cronica... stânjenit de activitatea febrila a redactiei. N-ai sa scrii decât ce ti-o placea. rusinat.. Nu stiu daca a sfârsit scrisoarea... "Sunt adevaruri pentru ziar si adevaruri pentru carte". batrâna. cere pahare cu apa. telefoane.. nu raspunde la întrebari. Am întrebat pe profesor daca intrarea mea în redactie nu miar putea fi primejdioasa. .Dumneata esti?. Le-a înjurat pe toate. Sterge. ud pâna la piele. Birjarul n-a vrut sa-i duca..Se publica. îmi spuneam.Profesorul de logica era de acum si ziarist. 148 . face liniste si întreaba pe casier daca îi da avans din chenzina. A repetat în redactie tot ce a marturisit birjarului. A sfârsit prin a-l duce acasa. Alaturi. Eu am ramas sa cunosc pe ceilalti: secretarul de zi.

vizuala si auditiva..Pardon! Persoana care mi-a spus.. Veneau amândoi directorii. Ii tremura mâinile de câte ori are sedinta de noapte. un cliseu. toate cafenelele literare. Reporterul cunostea pamfletul. si la Capsa. si la Patriarhie. critica literara. ipocrit. într-o dimineata. De trei ani nu mai citeste aproape nimic. intervine reporterul Parlamentului. Licentiatul a încercat. Ma gândeam ce interesant ar fi de studiat memoria lui.Manuscris?. cu pleoape micsorate. el putea sa serveasca amanunte. afirma. îi admiram siguranta si nu ma dumiream cine îl informeaza atât de prompt si precis. Stia toate planurile. pe vremuri. . sincer."Traznea"? . Despre oricine s-ar fi vorbit. unul cu tigaret de chihlimbar si cu un vraf de ziare germane. A intrat în gazetarie. la tiei... o stiu de la ministru.Ai nostri. de coleg autor al unui pamflet manuscris. si la Interne. N-ai vazut cu cine am venit în masina? . Unul spunea "servus" si-si freca nervos unghiile. toti preotii.Omul matale.... insinua îndoieli. A doua zi. gras si roscovan. Se culca. De obicei. Asculta dezbateri parlamentare si le rezuma zilnic în treizeci de pagini. Fumeaza mult si tuseste. toate întâlnirile guvernamentalilor. un nume cu desavârsire necunoscut. . Cunostea toate intrigile marilor budoare. si la Palat. . veninos. atunci. El stia si daca premiera saptamânii va avea succes sau nu..Te-a indus în eroare.Douazeci si sase de cuvinte. chinuit. toate gândurile. întindea mâna la oricine si zâmbea suspect.. toti prefectii. un licentiat în drept."Revista". . toate politele.Mon cher.Exclus!. Vorbeste rar. larg. pe un tânar elegant si istovitor. doua subtitluri. . si la primministru. aprinzându-si tigari. Ma îndragise un reporter scurt.Ce-a scris patronul? .Frustrarea fiscului. precis ca un functionar de gara. Profesorul de logica asculta pe "Traznea" si fuma. tragea concluzii.. îi citeam "ancheta". .. slab. un titlu pe doua rânduri. coane.. si la Siguranta.. E vesnic bolnav de ficat. caustic sub plecaciunea umila.. Atunci se adunau în redactie toti. Citise toate scrisorile particulare schimbate între sefii sau reprezentantii opozitiei. toti amantii actritelor de la Teatrul National. si procesul de asociatieMai deosebisem. si la Camera. se interesa secretarul.. fara invidie. toate amantele directorilor celorlalte teatre. si lauda cu amar pe 149 . proclama caderea guvernului în mai putin de o luna. care inaugurase o serie de "anchete politice" de succes. Îl admiram.. cu vesta alba si cu gesturi distante. Reporterul roscovan si plin aluneca adesea în controversa cu autorul "anchetelor politice": . lansa sfidari. Reporterul se aseza la masa glumind. celalalt. .Câte rânduri? . si la Vama. cu monoclu. râzând înecat. douazeci corp obisnuit. în multimea redactiei. dar nu a avut bani. care-mi spunea: "Piciule" si ma batea pe umeri... seara. Stia toate trenurile întârziate. Reporterul stia tot ce se petrece în oras si cunostea întreaga tara. Am pomenit. sefule! Avem.îmi aduceam articolele de doua ori pe saptamâna. . Celalalt pasea demn. A avut succes. Venea aproape de prânz. despre împrumutul extern.

fumând. . exaltat.. Radu nu putea fi crezut. . preciza autorul "anchetelor". apoi capul. ma întorc în masina cu prefectul. Nu întelegeam ce îi putea spune.. Aroma cemelei proaspete. nu mai pot citi decât gazete. Manuscris?. vorbi un reporter care fusese pe vremuri director de gazeta. iar nu I pentru un an sau o luna.. corectând ultima fraza scrisa. Am amânat doctoratul în Drept. .Va aduc eu reportajul.V-ati apucat de taifas. pe bulevard.. . ca e sfânta. în fiecare seara. .Neanuntata. vorbi profesorul de logica. Si nu mai are curajul sa se lase de gazetarie. Mare mizerie!. . ajungi întro polemica de doctrina politica. Ma enerveaza orice carte. apoi mâna.. m-am risipit. Poate. îi întâlneam în apropierea serii. Si curajul îmi crestea. fara sa-si ridice ochii din pagina.. de plumb. porunci reporterul gras.. asa e! încuviintara calduros cei doi reporteri politici. lucioase ma desfata. în-muind tocurile în calimari. .autorii contemporani. Plecam înfierbântat. Toti oamenii mari ai nostri au fost gazetari..O conferinta diseara. Iar au rasunat sonerii. cu geanta sub brat. Eram stapânit de 150 . s-au aprins tigari.Cine se duce? . si m-am trezit ca n-am facut nimic..Eu am cercul de studii. Ma duceam sa-mi fac corecturile într-o sala de la al patrulea etaj al tipografiei. în sala vasta alergau copii cu manuscrise. Radu o astepta. el. Asteptam corecturile umede la masa cu scaune patate de cenusa. Articolele sa fie efemere.... Eu ma descopeream tot mai însufletit si mai harnic. Dintr-o polemica literara. de pâine si de putregai. socotindu-le glume. de idile.O gazeta e mult mai primejdioasa decât s-ar banui.Asa e.Nu insulta gazetaria. M-am farâmitat.. interveni secretarul.Cu conditia sa scrie pentru douazeci si patru de ceasuri. de spirt.Eu am Camera. A trecut an dupa an. apoi trunchiul.. Ea nu banuia nimic si-i ierta toate declaratiile.Ora cinci si un sfert. . Raspundea sfios si evaziv când o întrebaJi de lecturi. traieste in medias res. gazetarul perfect e reporterul anonim. .. ataci Parlamentul.Eu am adunarea de la "Casa Scoalelor" si senatul universitar. s-au împartit pe la mese blocuri albe. cu sângele rascolit. Gazetarul trebuie sa se mântuie de stupida notiune a eternitatii prin scris. . . am scris zi dupa zi. Apoi. Gazetarul se naste în fiecare dimineata. e inima si creierul tarii. de cursuri. începu Traznea. Viorica se arata fericita ca ma întâlneste si rosea.. Radu pasea în toamna tot îndragostit de Viorica.. -Ora? . Nu întelegeam cum o redactie si o tipografie pot obosi.. Miros de cerneala. anunta secretarul. tuciurii.! Gazetarul e un erou. Din acea zi esti robul gazetariei. îti apuca întâi un deget. si munceam de nimeni banuit. .. e aproape neurastenizat. .Vine ambasadorul Elvetiei.. s-au adus pahare cu apa. cu spalturi. daca nu e roman Pornografic sau memorii politice. cu gânduri multe.. e inepuizabil si inedit. Viorica iesea de la facultate. vorbi cel roscovan."Piciul".. am amânat licenta în Istorie. în mansarda. Acum.Eu am patruzeci de ani.. . Turnatoarele de litere suierau sub claviatura culegatorilor. . care nu absolvise clasa a saptea. si ce-am ajuns?..

Sotia s-a întors.. Ma înabusea pâna la sufocare mireasma naruirilor încete. De ce m-am întristat.Niska se foloseste de o alegorie stupida.Niska are dreptate pâna la dragoste.Ce face domnul Gabriel? Mi-a povestit nemultumirile sotiei lui "Malec". încercam sâ ma gândesc la festival. saracul.. toata noaptea. Dimineata. erau amintiri.. Nonora nu se supara. în treacat. plânsul lui Gabriel. aveam ameteli. Sora si mama lui n-au vrut s-o mai primeasca. îmi fagaduiam sa scriu Niskai o pagina mustratoare. cererile în casnicie de la Mehadia. cum s-a ridicat sotia de la masa si cum nu s-a mai întors. Parea umil. s-o chem din nou în mansarda sisi pregatea vreo razbunare draceasca. alaturi de un presedinte. Viorica îsi pastra taina cu o încordare pe care i-o admiram. Cel putin Niska are grija sa raspândeasca zvonul ca teai îndragostit de ea. Chiar domnul Elefterescu era acum schimbat. ranit. Si toti stiam ca e îndragostita... la sticlele baute. Si ma înduiosa. Eu afectam indiferenta si zâmbet enigmatic. Ma supara capul. Eu îmi aminteam de dupa-amie^ile primaverii. i-am raspuns ca lucrez.. poate.. tulburate de sexualitate. la berarie. Nici Bibi. mai batrân. îmi vorbea prieteneste. . . .impresia ca Viorica e vesnic îndragostita. îmi suspecta gândurile. într-o noapte. erau atât de departe. De altfel. certurile dintre sotie Si sora.. întorcându-ma singur acasa. la mare. Nu întelegeam cum izbutise sa fie înscris în cerc.. pentru ziar si pentru Universitate. Gabriel a cautat-o ca un nebun. cu nuanta de blândete superioara. Pe Nonora o vedeam rar. într-o dimineata am gasit în redactie pe domnul Elefterescu. ci corector de noapte. sigure. îmi simteam sufletul sfâsiat. examenele pierdute din pricina slujbei. la plecarea mea în miez de noapte.Daa?. Fiecare încerca sa para cel biruitor. o vad atât de rar.. Povestea vietii mediocre si tragice ma obosea aproape organic. nu stia unde vreau sa ajung. n-a vrut sa se mai duca la slujba. N-am scris. Spune ca esti un nou Pygmalion si ai sa sfârsesti prin a te îndragosti de creatura ta. amintindu-mi petreceri de iarna.Lumea vorbeste altfel. Nu stiam ce sa-i raspund. Pe drum. nici Niska nu stiau nimic. A încercat sa se sinucida..M-a înscris "Malec". Am aflat cu uimire ca nu e student. si ajungeam obraznic. în fund de provincie sau de mahala. .. Erau atât de departe.. Mirarea Nonorei m-a umilit cu insinuarea zâmbetului si a ochilor. tristetea care ma coplesea. întrebându-ma cum îmi mai petrec timpul. rupt de fâsii straine una de alta. Ea râdea mult si-mi povestea succesele de la balurile de vara. alaturi de ei toti. Am înteles ca sunt tot atât de 151 . -plecat. de Bibi? . nu stiam daca trebuie sa zâmbesc sau sa îl compatimesc. cu Nonora.. mai amar. se astepta. .Nu cred. au . pentru ca o ghiceam resemnata sa nu marturiseasca niciodata..Niska se odihneste dupa examene. . . încheiai eu. Ti-am spus ca lucrez.Dar Niska? .. stânjenit de indiscretia rautacioasa a Nonorei. "Seful" era încurcat de descoperirea mea. de Nonora.. siguranta muschilor mi se tulburase. într-o mansarda acum înghetata de singuratate. zâmbii eu. Nu stiu daca era hotarâre sau timiditate. ireparabile. Nu stiam cum sa-mi acopar disperarea. cearta în menajul unui ofiter superior din pricina ei. plâns si apoi s-au împacat. Nu mai ma înveseleam auzindu-l spunându-mi: sefule.

.. Mi-am muscat buzele ca sa nu-l întreb. fierbinte. auzeam pe secretar luând comunicatia telefonica din provincie: "mai tare." Zâmbeam. "Cine l-o fi învatat sa scrie?" ma întrebam. în fata mea.. încât m-am lasat blând pe scaun. încapatânat: "sa lucrez. XVII. "Nu ma lasa linistit si ma silesc sa muncesc tulburat. Eu m-am luminat.. M~am înseninat. "Vreau sa înteleg!. pentru ca n-am putut crea înca adevarata Niska pe care o cheama sufletul meu. "Aceasta înseamna ca trebuie sa ma odihnesc.. PRIETENA MEA ÎN TOAMNA ... | -Ceai?. pentru ca îmi desteapta nostalgii pe care eu le-am sugrumat în murmur. Ca lupta e zadarnica. sjl. perfecta?. Uitasem cum se spune cuvântul "nimic". creion chimic. zgomot surd de tramvaie. în amurguri prea sângerii. pasi grabiti pe scari. profesorul îsi scria articolul. râzând: "Malec"? "Malec"?. Ramâne pe drum. Senzatia pliabila de agonie. gândeam eu multumit.. "Eu am scris acestea".. Am scrâsnit din dinti. îi vorbesc aspru. Am tresarit. A uitat lectiile mele de sobrietate si optimism viril. Vrea sa plece. agatata. Am cerut un pahar cu apa. Mi se parea ca vorbirea noastra se petrecuse în vis si auzeam iar refrenul deprimant de astaiarna: "Sefule. si-l repetam în gând. El ma privea atent. la masa. O clipa de reculegere si am înteles ca ma aflu în redactie. în mansarda." Eram atât de ostenit. de înfundare în balta staruia.Nu v-am spus? sunt corector de noapte. sefule. Ochii îmi licareau de bucurii. uite pe ŤMaiecť!".Sefule. si ma dispretuiesc. sa-i calc în picioare sentimentele prea comun-feminine. Îmi pierdusem iar constiinta rostului meu în redactie.. Descoperisem un verb.mediocru ca si ceilalti.. Nu izbutesc întotdeauna s-o alatur sufletului meu. atenta si trista.. nu stie cu cine. Profesorul trecu pe lânga mine.. aproape. Strânsei iar pumnii. Apoi. 152 . Domnul Elefterescu îmi vorbea. Asculta mult. fara sa-mi înteleaga nelinistea. Nu se întelege. ma privi si se aseza la I masa. Nu stie unde. mai tare!". te-ai facut palid. nu visam. Ma frecam pe frunte. alaturi de domnul Elefterescu.. am luat corecturile si am cerut. Nu mai pot deosebi visul de realitate. îmi marturiseste ca plânge.. câteodata. Servitorul mi-a adus corecturi..Niska iar s-a schimbat." Arn înteles ca omul de la masa e profesorul de logica. încât îmi comunica si mie tristeti nebanuite. sa o umilesc. Mi-am strâns pumnii. lucrez". Ma viziteaza des. domnule Elefterescu? Mirare. m-am surprins ispitit sa ma apropii si sa aflu cum de nu cade cu fruntea pe maldarul de foi albe. E atât de nostalgica. o dispretuiesc.. . de ce nu pot s-o împlinesc. acum. Are atâtea însusiri. de nervi destinsi.. sânge fierbinte stropea creierul.. "Totul s-a petrecut aievea". ... Nu întelegeam nimic. Auzeam usi trântite.. Am rostit." Domnul Elefterescu a tresarit. Atunci. gândeam.. "Toate acestea din pricina toamnei si ai Niskai". "Eu am nevoie de prietenia Niskai. . De când ne-am cunoscut si-a pierdut corosivul superficial si prompt pe care-l stapânea în fraze si replici. numai pentru mine: "vreau sâ lucrez!.Si dumneata pe cine cauti aici. Nu vreau s-o înteleg. Simt o bucurie draceasca sa-i rastorn valorile. uluit. cotropindu-i etajerele mignone si caldute dinlauntrul sufletului.

. Sotul tau va fi un fericit. nu vreau sa ma gândesc decât la ceea ce trebuie sa fac. e drept.. . genul Paul. pleaca. Cum ar putea întelege nebunia hotarârii mele? Ea banuieste tot. Ispitele biruite nu dispar. .Eu nu pot. toate farmecele.. Niska asteapta confesiuni. toate viciile. Când am sa sfar-sese. treci prea departe.. Acum. nostalgiile si dorurile care ma stapânesc din afara ma umileau. Fireste. si totusi sunt nelinista. Toamna si primavara..... Vreau sa plec.. Niska era intrigata.Paul a fost un accident..Niska.. Daca nu poti pleca singura.." Dupa-amiezi de octombrie. râdeam amândoi..Alege un coleg si desteapta-i vointa.. îti poti îngadui toate experientele..Nu stiu cum sa te lamuresc. Ma temeam de toamna si o înfruntam. când munca se istoveste în miez de noapte. stiu. femeia se poate expert" menta în nenumarate feluri. Nu poti cunoaste cu adevarat decât ceea ce renunti de a stapâni. Tu poti îndemna sufletele masculine.Eu nu am sa-mi iau sot. De altfel. Ai mai spus aceasta si asta-primavara.Vorbesti ca o bacalaureata. fara melancolie si iara tulburari de napraznic dinamism. Pe banca din parc. Ai sa îndepartezi toate ispitele.. ... .. afara de hotarârile mari. Ś. Un barbat. daca nu le cunosc? Poate sunt un Don Juan.. cine îmi da dreptul sa vorbesc. asta nu stiai? Si apoi..Stii la ce ma gândesc? La plecare. . Eu îndragisem iarna si vara.. fireste. lânga tine. . Ma reconstituieste intuitiv. prietenei. . ci cresc. Vreau sa te fac sa întelegi un singur adevar: ca stapânind o vointa calita. .....Bine. Ai sa ajungi un resort. .. Plecarea e singura care trebuie sa te intereseze.. nehotarâta. catre parcuri.O femeie nu poate. gândul plecarii e stupid si inutil. Banuieste ca o iubesc... cu atât mai dârz o lasam sa Se apropie.. Ce?.. dupa ce te-ai realizat launtric. Ma tulburau... ca nu-mi dezvalui sufletul ei. ci de seriozitatea cu care eu vorbeam despre femei. ..... Asteapta marturisiri.. ci munceste. lumina intermitent si suspect. nu de Paul. acesta-i un dar ales... Ea iubea toamna. cu însusirile ei de aleasa feminitate. te mecanicizeaza... Stiam ca trebuie sa izbândesc.. cu prietena mea. Cu cât era mai primejdioasa ispita.. Eu nu pot minti... pe care nu le cunoaste nimeni. In adolescenta aveam si eu asemenea doruri.. toate voluptatile.Niska. . toate ratacirile. Ochii verzi s-au îngândurat. ci da putinta celei mai furioase libertati. Niskai. îmi rapeau timp.. sa-i spun. însa. Acestea. 153 .. Nu te înteleg... Vrei sa pleci. ma oboseau. luni de libertate.Tu ai vointa.. Don Juan a fost o simpla priza sexuala. vointa nu mecanicizeaza.Mi se plânge ca ma port prea aspru cu ea. însa. . Nostalgia ta e hibrida.Eu cred ca vointa prea puternica te mutileaza. alege-ti un tovaras. Vrea. cu sugestiile mele. fara anticipari în gând..Atunci nu te mai gândi. Eu o uram. nici sa te istovesti în garsoniera. e torturat de obsesia depasirilor. Ce am sa ma fac singura? Când am sa-mi dau licenta?.Cine?. . exceptând...Atunci nu le-as fi cunoscut. . voi pleca. tânguirea aceasta nu te îndreptateste sa nu vrei si tu.. Nu e numaidecât nevoie sa joci rol de prii" amorez. fara nostalgii. dupa ce ti-ai luminat constiinta virila. ..... Dar o femeie trebuie sa renunte sau sa imite.

cu scaune multe. însotita de Gaidaroff.Sufletul feminin se intuieS1\' prin introspectiune într-un suflet constient masculin. un profesor de istorie. "Florentele" îmi luasera înainte. Veneau. 154 . apoi. cu vie.. O cultivam si o iubeam ca pe o carte favorita. Retrase fondul cercului din bugetul prefecturii si îl varsa în fondul pentru ajutorarea învatatorilor. Presedintele regreta ca vechiul comitet îsi daduse demisia. nu mas întelege... oricât de perfecta ar ajunge. organizau saptamânal ceaiuri dansante si ne invitau. Viorica si Radu. nebanuite greutati. Nu uita ca cercul se crease numai pentru a putea primi dania. în ceea ce prives trupul. pentru ca valorificarea mea se împlineste prin alte criterii. calorifer si electricitate. Le vedeam atât de clar. Gaidaroff secretar.insinua presedintelui sa sileasca pe batrân s-o cumpere si s-o repare. iar dupa-amiezile întovaraseam pe Niska. era palid. în cercul nostru. Zâmbeam. Mariuca se arata cea mai satisfacuta de descoperirea mea. presedintele istorisea fazele donatiei batrânului. îndârjit si calm. atât. întelegeam ca. S-au înscris alti membri. si un politehnician. Cele ce le-am destanuit asupra domnului Elefterescu si prietenului sau au stârnit senzatie. cu ferestrele la bulevard. Se ivisera.. Bibi a ajuns bibliotecara. cu sali de baie. întotdeauna. l-am surprins dorind o casnicie timpurie. eu nu voi fi fericit prin ea. Ne adunam în sala de la etaj. Parea guraliv si gol sufle-teSte. cinstita. dupa nesfârsite alergari. oglindindu-mi vointa. Vicepresedintele venea tot mai rar. El îsi grabea licenta în drept. L-am iubit mult pe Gaidaroff. Dar de aici la dragoste era înca drum lung. munceam noptile si diminetile. Urmaream doua cresteri: a personalitatii mele si a sufletului Niskai. atunci. modelându-i sufletul. Vietuiam o viata ciudata. de sufletul ei. întru împlinirea capodoperei: creierul meu. donatorul voia sa cladeasca un camin modern.care avea o casa veche si darapanata . la Viena. iar Bibi cu Andrei. mi-a marturisit. Prefectul îsi arata. foarte tânar. cu calatorii în Italia. Ma pasiona prietenia noastra. de când toti stiau ca sunt îndragostiti.. într-o noapte. Ajungea întotdeauna. IASUL Presedintele a organizat din nou cercul. Voiam sa fac din Niska o alta opera. la Paris. Radu tot îndragostit. Voiam sa pulseze în ea toate izvoarele feminitatii de elita. o viata lunga. Erau mândre de alesii lor. eu ma întunecam.. Cele doua vieti nu se excludeau. din prima pagina. alaturi de Mariuca.. cu covoarele ridicate Radu dansa mult cu Viorica. ci ma îmbogateste cu experiente. Viorica tot enigmatica. Acolo. vie. Uitasem hotarârile Jurnalului. întelesesem ca prietenia Niskai nu-mi rapeste timp. o casa cu încaperi calde 5\' primitoare. ar fi vrut sa înceapa o ancheta si sa afle cum fusese admis d-l Elefterescu în cerc. zâmbea prelung. Niska.. ea se lumina. un ceas cu un gând copilaresc: sa aleg cele mai nimerite pe-redii. Prefectul . izbutise sa ajunga persoana juridica. sunt inutile conversatiile. puterile. au etlit la adunare cu logodnicii. La fiecare sedinta de comitet sau adunare. în cele doua odai. cu prieteni. îmi cunosteam datoria. de atunci. pentru camin. încât s-ar fi spus ca sunt numai un spectator. s-a ales alt comitet. Am întâr-2lat. îl voiam fericit. o sotie linistita si cuminte. trebuia sa fiu ispitit de Niska. în acea noapte. tusea. Presedintele s-a împotrivit. Eu nu discut niciodata despre trupul feminin. în vara. XVIII. Cerea pe ea cinci milioane. îi pierise sfiiciunea. ca Mariuca e sotia visata din liceu.

. niste papusi parfumate. dintr-o suta. . dar toate acestea au fost uitate. Nu pot sa-i sufar! Nu stiu daca trebuie sa-ti multumesc daca acum toti mi se par niste în-aâmfati.Plângerea la ministru nu avu rezultat. De ce sa-i superi spunându-le ca sunt imbecili si paiate? Daca poti. ca sa-si vada dania împlinita. Sa taci. nu se bucura. cauta solutii. As vrea sa stiu tot ce cred ei. de când presedintele refuzase târgul cu casa. Prefectul fagaduise un sediu. se minuna de munca si îndârjirea societatii studentesti care înaltase un camin de aproape douazeci de milioane. ca sa capatam legitimatiile pentru congres si foile de drum.. Nu muncesc. orice ai face. Numai presedintele nu-si pierdea calmul. nici pe strada. Din cercul nostm mergeau multi. Batrânul se îmbolnavi si ceru grabirea formelor... nu stiu cum sa le spun.Putin îmi pasa! Niska. de camin. Dar sala împrumutata era prea mare. fagaduise si lemne..Ceasuri de asteptare în sala de sedinte a caminului medicinistilor. . daca stii sa te izolezi. prea rece si. pentru ca tu esti o femeie.Exagerezi.. în anul acela. în coltul cu biblioteca.Cu atât mai rau pentru tine. zâmbii eu ca sa-mi ascund bucuria. .. atât. imbecili autentici si imbecili confectionati din snobism. batrânul va fi supus unui examen medical.. . Grupul nostru. Toti oamenii îmi par imbecili. fapte care se puteau dezvalui oricând si oricui. ...Nu. — Niska. Batrânul adaoga în testament ca îi dezmosteneste. Celelalte grupuri se exercitau în glume cu felurite nuante judetene. Nu le spune adevarul aflat de tine..Mi-ai furat expresia. .. . Facu testamentul. mediocri si stereotipati. . asteptam hotarârea zilelor de congres. chiar. Voia un cerc strâns si intim. Membrii se adunau toti numai o data pe luna sau când stiau ca va fi dans.. .... aproape treizeci. cât de curând.. Te apropii. ti-ai Însusit tot ce am dorit eu.. Ma enerveaza...testamentul va fi declarat nul. Mai trebuie sa faci un singur pas.. 155 . Pozeaza.. .. Eu am început sa flairez tipul perfect masculin. tot trebuie sa-i suporti. nici în saloane.. îsi amânase teza de doctorat. De la începutul lui noiembrie...... ocupat cum era cu dania. Stirile alarmau comitetul... Comitetul nu-l ajuta.. nici la facultate. si femeia nu poate sa lupte. nu!. nu uita ca esti femeie.Nu e adevarat.Ti-am furat mai mult. imbecilii sunt inofensivi.. . Seful delegatiei fu numit Gaidaroff.Niska. cu patefon. suntem într-o sala cu multi straini. Presedintele nu putea veni. -Poate sunt. Niska m-a silit sa ma izolez. între studenti de la toate facultatile... alaturi de ea. Doi nepoti amenintau cu proces de mostenire. ca sa se poata ocupa în voie de cerc. pentru ca.îmi bat joc de vorbele si parerile lor.dupa moarte . Fereste-te sa nu te atinga. dar nu-l facu dupa cum cereau avocatii. pe o treapta de scara. râzi.. Niska.. sa stii. spre bucuria noastra si spre fericirea Mariucai. apoi. Vorbeam tainuit. se cred seducatori. se cred frumosi.. iar o femeie compromisa e anulata.. congresul studentesc se tinea la Iasi. de mult.Sunt obraznici. e prudent sa spui toate acestea cu mai mult calm. se cred inteligenti. si însusirea de a distinge. era straina.Stii de ce râd? Pentru ca toti ne cred îndragostiti si ne bârfesc. Ma desfata gândul ca sunt vorbita de rau. de o conceptie etica a masculului. dar nepotii vesteau ca . de donatie. nici "paiate" nu e de ajuns. nu sufar. N-am întâlnit nici unul care sa-i semene. De altfel. Presedintele nu dispera. Ma revolta.

. Daca Niska nu-si va întâlni un dezastru apropiat. Anevoie.Nu stiu ce am. Pe peron. la amândoua se atasasera vagoane studentesti pentru congres. nesuferite. Ametita de vânt. nici toate studentele nu se subsumau 156 . Gara de Nord astepta doua trenuri. De ce l-am propus. Fara sa vrea. si numai prin carti. Ea poate nadajduia o destainuire. navala s-a dezlantuit.Domnii studenti sa pofteasca jos. In compartimentul nostru de clasa a treia nu exista lampa. salbatece. Studentii se recunosteau inteligenti daca puteau vorbi mult. nebanuite. ma bucuram eu sa-i chinui entuziasmul si.jocurile" domnului Elefterescu. fara sa se intimideze în fata unei replici juste. Fiecare îsi cauta sprijin la cunoscutii cu trecere. Nu te supara nuanta?. daca nu va uita ceea ce a învatat de la mine. Niskai îi fu somn. invidiosi.. Nu am înteles multa vreme de ce cresteam eu întelegând ca o tovarasa de a mea se naruie. zâmbea. aduse de congresisti prudenti. tare.. toti cei din "elita". în noaptea aceea. totul se linistise. . Eu încercam sa-mi precizez simtamântul catre Niska. Ś . Controlorul.. nu plecam.. în restaurant. ci. fara sa ezite în ceasul când insinuarea trebuia sa se pogoare în fapt. la membrii comitetului general. Calatorii de toate zilele erau Purtati.. lauda. risipiti. studentii au navalit în toate vagoanele.. îmi judeca sexul dupa un criteriu care nu mai e feminin. nu stiu ce am.La Iasi. au ticsit coridoarele. Niska era exaltata. atât de monstruos înalta. Ne lovea*vânt peste crestete." Noaptea. A ajuns sa fie tot atât de pretentioasa ca si un suflet viril. se pleaca biruita.Poate ti-e somn. sub ochi rai.. saruturi umede pe obraji straini. Din compartiment. Studentele socoteau ca par dezghetate daca repezeau riposte cu insinuari. suntem dusi.. au izbutit sa coboare câtiva.în seara aceea am scris în Jurnal: "Niska face progrese primejdioase. Noaptea era neasteptat de senina pentru sfârsit de noiembrie. striviti. Când au sosit vagoanele în gara. Fireste. saruta pe Bibi si pe Viorica. s-au îndesat în compartimente. I s-au asezat pe trepte. va suferi mult. încât ar fi înmarmurit-o? Taceam. ma cotropeau puteri proaspete. Noi doi am ramas la fereastra. pe coridoare. Aflând ca primul tren pleaca în câteva minute. repede.. nu toti studentii din vagonul nostru. îmi strângea bratul. Pe Niska. Barbati visati de ea se gasesc rar de tot. de studente timide. unor necunoscuti si necunoscute? L-au acceptat cu exclamatii. întotdeauna. Se întrista. în mediocritate.. Trenul a plecat cu întârziere în uralele celor ramasi. fara sa clipeasca la pasajele riscante. sefii! trenului. lubrici. S-au aprins lumânari. hamalii disperasera. de fapt. -Plecam! Plecam!. De ce nu pot zugravi aici surâsul Niskai? Am plecat. Râdea. furnicau studenti si studente. Pentru ca toate compartimentele tânjeau într-un ritm de meschina veselie. Ne-am adunat. Adormi pe umarul lui Bibi. de parinti. Se aflau. pe doua banci de lemn. alaturi de noi. Am tacut amândoi. cu îndrazneala. De câte ori o vedeam ostenita. Presedintii de cercuri judetene de societati îsi pierdusera rabdarea asaltati de curiosi. nu o supara nimic. .. mult. Se face alt tren la noua patruzeci. ceilalti ne iscodeau suspect. si aceasta ne desfata.. Eu ma prefaceam ca nu înteleg nimic . Nimeni nu mai încerca rânduiala disciplinata. Dupa un sfert de ceas. grupuri de studente enigmatice si studenti desantati. miam amintit de . iMi-au fost. Cum i-as fi putut spune Niskai ca destainuirea era altceva. pe sali.

. brat sub brat. domnule. Toti ne vadeam schimbati. De ce nu obosea? Cât i-a trebuit Niskai pâna ce sa adorma? S-a desteptat în zori. daca îmi poruncisem. ci zâmbeam. pentru ca un suflet nu ajunge stapân decât în singuratate. cu ascunzisuri de suflet. Grupul meu a aplaudat. Simteam... încurajarea m-a enervat. Problemele îmi erau necunoscute. Cea dintâi masa. îndragit în liceu. în mansarda mea. nici toastul intim pe care l-am ridicat pe rând. Amândoi pastram de ani nostalgia lasului. la Niska nelinisti si tristeti pe care. Mi-a raspuns ca-i e somn. si paseam tot mai departe. si atunci ma voi stapâni. în josul unei date: 28 noiembrie. cu valiza în dreapta. Si apoi. în restaurantul cu stapân fericit. Lasam sa se strecoare cu ochii pe uliti. Niska m-a chemat la fereastra. în drum catre un congres. Si eu care întelegeam si ma lasam purtat de curent. Si erau zile de toamna frumoasa. otravit. eu îi rasuceam buclele. Simteam cum ne mângâie duhul orasului cu taceri. Ea se prefacea ca doarme. asteptat cu ochii.. Nu mai mi-amintesc nimic. Eu privisem tot timpul pe fereastra. acoperite cu semnaturi violete. Paseam zâmbind. eu voi ramâne iarasi singur. pe cer. cu pleoapele vinete. de steaguri. Deschiderea congresului la Teatrul National. în piata. Nu-mi amintesc decât cea dintâi coborâre în Copou.. Nu era prea greu. de dudui cu cocarde.. Si nu stiam ce sa vad si sa culeg mai întâi: ulite. palida. ne-am orânduit în convoi larg si nesfârsit.. pe care n-as recunoaste-o. visat în primaveri singuratice. în jos de Copou.. cu bratul Niskai în stânga. Am privit-o si eu si am vorbit înainte.. dur.. idilele. ma gândeam ca nu ramân decât trei zile în lasul dorit de ani. sa sarut o blonda necunoscuta. Un singur gând: toate acestea vor trece. cu Niska.. Niska se desteptase si ma privea. pe scara vagonului umed de ploaie si patat cu funingine. mult. Cercetam cu ochi ascunsi daca ma priveste cineva. Si nu voiam sa încerc scuturare îndârjita. 157 . careia colegele îi spuneau: "studenta din Viena". aspru.aceluiasi tip. în tren. nici ilustratiile pe care le scriam presedintelui si vicepresedintelui. . Nu voiam sa creada ca sunt legat de ea si ca nu puteam culege desfatari. una câte una.. în lumina vointei si creierului meu. împreuna cu toata "elita". galagios. Niska era cu adevarat înduiosata.Ma lasi sa dorm cu capul pe genunchii tai?.. Gara.. în noapte. Dar. porunca de a-i ajunge. ma încovoia.. ascultam urale. Simteam cum vazduhul orasului ma încingea.. cu studente necunoscute.. .. Si primeam duhul strain.. fara sa vad nimic. singur. nu ma plictisi. Am întrebat-o daca vrea sa intre si ea în joc. dorit. alei. cu melancolii. case cu cerdacuri.Haide. Se pasionasera de noul joc si de bunavointa colegelor straine. Vorbeam tare si degajat. Nu puteam fi atent. întesata de tineret. ovationând. râdeam si foloseam la verbe persoana a doua singulara. gemând de tineri cu cocarde tricolore. ma rascolea. Jocul dura. Cautam. Toate acestea ma desfatau. se nivelasera. Am fost împins pe un coridor de multimea congresistilor. si nu voiam sa accept concluziile referentilor fara sa pipai încheieturile obârsiei. N-am auzit nici un discurs în întregime. lasul. nici tacerile lui Bibi.. teii. o data cu cele dintâi lecturi moldovenesti. rece. Am avut o sovaire când a trebuit sa sarut pe o blonda de mediocra frumusete. nelinistiti de apropierea teiului sacru. fara sa înteleg. fara sa\'fiu stânjenit. le-as fi smuls cu cleste înghetat. Fireste. întâlneam mereu zâmbetul vioricai. nici glumele lui Gaidaroff.

Nu suntem decât niste prieteni ciudati. Si-o îndragise. cu studentul îndragostit de Niska. Eu eram fericit. Acolo. eu o ajut sasi gaseasca un tovaras pe care sa-l iubeasca...Noaptea am petrecut-o împreuna cu Gaidaroff în odaia unde ne încarterasera de la centru. Balul.. sunt întotdeauna îmboldit catre reculegere. Râdeam.Aseara am îmbracat-o ultima data.. Tot ce am simtit atunci. stânjenite. . Avea mâini albe.. Cercul nostru era nedespartit. Se temea sa nadajduiasca.nu rasare soarele în fiecare zi pentru minei. am uitat.. Doar eu i-l daruisem astfel. mai dornic. Ma desfatam gândind ca vietile lor se vor împreuna din vointa mea. Si ma desfatam cautând amanunte pentru întovarasirea lor. baiatul îi placea cu adevarat. Am urcat si la Cetatuie. buze rosii si nume cu faima. trecatori oaspeti din orasul cu fabrici. a intrat în sala sufocata de perechi.Vizita în redactia Vietei românesti. Regretam ca nu-mi luasem Jurnalul. o fâsie cât o palma din rochia ei de bal. Amândoi. nu mai era gânditoare. mai nelinistit. se farâmitau în perechi. Nu mai era trista. De ce sa plâng? Nu apune si. cu degete lungi. alaturi de Niska. pe noi. Dimineata. N-am spus Niskai nimic. Când ne-am spus: "Buna seara". strângând bratul Niskai. întelegeam sufletul Niskai pâna în unghere. Apunea soarele. Nu se mai putea dansa. atât de atenti unul la altul. dupa ce intrase în cofetaria vecina. Am întovarasit-o peste tot. îi voiam logodnici. L-am batut prieteneste pe umar. fara îndoiala. poate chiar fagaduiti. am rasuflat. si ai mei. Am cutreierat mahalalele. cu luciri dracesti sub sprâncene caruntite de fumul tigarilor -asupra circulatiei pe strada Lapusneanu. Si zâmbeam. 158 . Ochii Niskai erau aceiasi... Ea ma ajuta la studii. Ma asteptam sa aud hohotind în urma noastra. Grupurile se frângeau în multime. mai vast. Ma sufocam. pe care însemnase data. noaptea întreaga? As fi dorit mult sa stiu cele ce gândeau membrii "elitei"-\' Eram. Niska mi-a dat un plic. gândeam. Fireste. nu puteam scrie. cu cearcane. Dealurile lasului le-am vazut.. cu ochii în jar. Râdea mult împreuna cu studentul balai. Studentul nu stia ce sa creada. daca as fi izbutit. el vorbindu-mi de Manuca. Cea din urma oara. am fost oaspetii studentului balai si blând pe care Niska îl cunoscuse în tren. dar ea se purta ca si cum mi-ar fi ghicit si împartasit gândurile. nu s-ar fi putut smulge din privirile stapânului ei.. Situatia era penibila. îl ruga sa ne duca în redactia Vietei românesti. Eu ma bucuram ca sunt uitat. Ne crezuse îndragostiti. trecusera doua zile de congres. si mi-e colaboratoare. Vorbea mult si râdea. Eu ma trudeam sa-i fac prieteni. . asimilati îndragostitilor în ajun de tainica logodna. în cimitir a lacramat... Ce ne-am spus noi. se apropia întoarcerea. Era aproape o zdreanta. as fi niers mai departe. prin Copou. Pe alta hârtie. Lânga morminte. Studentul o îndragise.. Am alergat pe scari. Niska a voit sa priveasca mormintele proaspete si monumentele din cimitir. . Poate. "îmi îngadui prea multe slabiciuni". Eu ma prefaceam ca ascult atent discutia ocazionala dintre studentul balai si directorul revistei ..ochi cu spaime.. îl întreba curioasa amanunte iesene. Atât. eu tacând. Niska iar se schimbase. Orice ar fi încercat. cu familie straveche în orasul boieresc. Fetele trebuiau sa zâmbeasca.. avea nasul drept. printre redactori care ne priveau surâzând cu înteles si clipind din ochi. apoi. pluteau în aburi viorii. Am uitat si niciodata nu-mi voi mai aduce aminte. am fost trist. Ii sunt confesor.

îsi marturisea rar ambitia care-l rodea si-i scurta somnul. e absurd. La seminarii. Si nici lupta care începe nu trebuie vestita cu surle. Nu ceda niciodata când se aflau de fata straini. Nu mai sunt un adolescent. Eu am ramas singur cu Viorica pe culoar. când nu avea dreptate împotriva unui prieten. flirta cu dudui bogate. multa sobrietate. l Ajungând. îi întelegea si rostul. zvârlea glume înveninate. nu lipsea de la nici un ceai aristocrat. numai pentru ca era "un hoffl-me du monde". sau carti de eruditie vulgarizata. Câteodata era dusmanos. asupra-i. experienta împlinita cu Niska. aceasta îi era un mijloc bun de a-si câstiga admiratia profesorilor. Eram nespus de atâtat în verva. Revista îl interesa. râdea rau. la Universitate. Si. pronun-tându-l impecabil: Saint Joan. Dupa câteva saptamâni de regim saisprezece ore pe zi munca. în Jurnal. vizita pe profesorii care îi puteau fi cândva de folos. Am sa încerc sa ma apropii. Niciodata nu m-am simtit mai slab. Si Viorica era fericita. Dar. Toti stiau ca Petre vrea sa ajunga si toti îi încuviintau ambitia. el nu citea englezeste. M-a ajutat si a muncit pentru revista universitara. el trebuia sa biruiasca întotdeauna. Dar se trada. îi voi da un suflet. Ar fi prea multe de spus. Nu trebuie sa stie nimeni ca mam întors de la Iasi înfrânt. la ceaiuri. amintind ca ochii Vioricai sunt fara pereche. l-a citit si a pomenit de el în tot timpul reprezentatiilor. ea îsi va petrece timpul cu gazda noastra din Iasi. înainte de premiera Sfintei Ioana si-a cumparat volumul Shaw. orice urma de sentimentalism dispare. Pentru aceasta. de Viorica. dar nu avea timp sa le adânceasca. si necesitatea. cauta cât mai multe cunostinte. chiar acum. Muncea. Eu înteleg. Nu citea decât carti care îl puteau ajuta ca avocat si om politic sau romane ultime pentru discutiile mondene. Ma simteam iarasi puternic. Anii de dialectica scolara si inteligenta lui ascutita îi foloseau sa rastoarne argumente pentru o clipa de ezitare a adversarului. Fireste. nu am putut lucra nimic câteva zile. Chiar programul înscris solemn aici. Calatoria iu m-a obosit. la prieteni. dar voia ca munca lui sa fie cunoscuta si rasplatita. Literatura engleza nu se discuta în saloane. Dar ť ajungea. Totul trece.. In fiecare dupa-a-miaza pleca. daca Petre se afla într-un cerc care trebuia covârsit. Fapte. Voi încerca. Niska nu mai mi-e acum enigma. Putea pomeni cartea la facultate sau în saloaneA învatat englezeste. cât mai mult. platind scump. 159 . Am scris în Jurnal: Jasul a fost mult mai primejdios decât socotesc. pentru ceilalti. Descoperise un mijloc excelent de a-si completa cultura. din care memoriza amanunte si citate pentru seminarii. VRAJMASUL LUI PETRE Pe prietenul meu îl întelesesem din liceu: el voia sa ajunga. mai ales. nadajduia sa ajunga profesor universitar. îsi alegea relatiile. mult calm. Biruinta mea a fost o parere. De altfel. nu ceda. într-un compartiment din vagonul Politehnicei. Eu cred ca îl interesau istoria si filozofia. vorbea la seminalii. XIX. ruga pe prieteni sa-i rezume ultimele carti citite. poate întelege si ea. închei".Eu înteleg prea bine de ce trebuie sa fiu \'Wpotriva Moldovei. Cel mai bun prieten "nu pretuia" nimic. Trebuie sa reiau munca de la începutul toamnei..De ce nu mi-a privit mai adânc ochii?. se informa asupra influentelor politice. îi vorbeam mult si cald. ci mi-a anulat patru zile. pentru un cuvânt gân-gavit printr-o întrebare raspicat pusa sau o formula. pastra foarte putin din miezul cartilor. Orice s-ar fi întâmplat. fireste. S-au întors împreuna. sau un nume.

. Petre ar fi laudat munca noastra. Petre era un patimas. si atât. Ne-am uitat înapoi. zile în care ma invidiaza. iar nu lovind. înveninat si zâmbitor. Te-as fi voit prometeic. . Eu cred ca numai lipsindu-te de un lucru. dupa-amiezile de la "Muza". Amândoi ne întelegeam si ne schimbam gândurile. dupa ce îmi marturisea ca sunt zile în care ma uraste. fara sa cadem. dusmaniile si prieteniile noastre. . Nelinistile tale metafizice m-ar fi împiedicat sa progresez real. îsi purta razbunarile întregi. societate cultural-dramatica. Cum vezi. sunt atâtea lucruri bune de facut în Universitate. iar ambitia altul. s-o proiectezi pe un fundal cu proportii si sugestii cosmice.. Singura mântuire. Prietenul meu si-a pastrat. îsi voala ura pâna la gluma. . bagatelizând-o. Surogatele pe care le cunoasteti voi.judecând astfel. intelectualii si mondenii. ajungi sa-l stapânesti si sa-l gusti. Eu întelegeam razbunarea ca o pornire de ura menita sa ma depaseasca pe mine. tu nu izbutesti sa fii nici un Rastignac. Eram tot mai buni prieteni. bine pazita..Depinde ce întelegi prin misticism. sa ma îmboldeasca spre creare. de parvenit. Nu-i puteau surprinde razbunarea decât cei care îi patrunsesera patima. Acum. împreuna cu atâti altii. Mi-a spus cum nu-si are o zi de liniste.. Orice satisfactie pe care o vei câstiga îti va scurma pofte îndoite. Ambitia. Atunci. noi doi. si poate el mi-o banuia. Eu vreau sa ajung politiceste. cum e ros amar de pofta care îl stapâneste. El era destul de inteligent ca sa aprecieze o activitate si sa nu se angajeze decât cântarind riscurile si vremea pierduta. batuseram drum drept. sa-i dai un sens metafizic.. Am întârziat mult. vorbii eu. ambitia. Ochii lui Petre se tulburasera.. trebuie sa lucrez ca un om politic. Petre si l-a tradat pe al lui.Un paradox. ascuns si prudent..Daca patima e autentica. la o raspântie? îl întelegeam atât de bine. de care nu trebuie sa te rusinezi si pe care nu trebuie s-o ascunzi. Petre lovea. cum nu poate uita. la o masa dintr-o gradina. noi doi... apriga. . Cea mai crunta umilinta a simtit-o într-o noapte calda. Eu i-o întrezaream pe a lui. cu vin bun. de ani. sa nu se mai aline cu visuri. ca si gloria. orbit. politic... sunt tot atât de putin mistice cum sunt stiintifice brosurile de trei franci ale abatelui Mo-reaux. Neam amintit anii de liceu. niciodata nu o vei multumi. Stiam ca prietenia este un fapt.. nemarturisita ani multi.. .Eu trebuie sa ajung.. cum tresare noptile din visuri care îi potolesc setea de faima si putere politica. Eram înspaimântat ascultându-l. sa ajunga efectiv. e prea târziu ca sa se vindece. Sunt la moda acum. Pe tine au început a te bate vânturi mistice.Eu îti admir ambitia. . Mi-a spus cum scrâsneste din dinti la vestea izbânzii vreunuia dintre noi. încât îl îndrageam si mai mult. nu ar fi lucrat alaturi de noi. Femeile si societatile feminizate au avut întotdeauna nevoie de un reconfortant teozofic. la începutul vacantei. într-un anumit ceas. în amândoua sufletele ramânea o taina. Ai o ambitie restrâns politica. te întarâta si te chinuie cu cât le urci culmile. desi adevarul îl intuisem. Adevarul acesta e jenant de banal. De ce m-as fi suparat daca trebuia sa treaca peste mine. sa-mi împrospateze puterea de munca. 160 .. .Acesta e tocmai amanuntul care nu-mi place. orice progres e inutil.. Tu trebuia sa-ti cultivi patima. fara sa uite nici cea mai neînsemnata rafuiala. E o patima barbateasca. marturisindu-i sensul vietii mele.Uiti ca tainuirea ambitiei mi-e poruncita chiar de ambitie. daca nu ar fi înteles roadele. încerc sa-ti dau prin cuvinte mari impresia pe care o simt eu când vorbesc despre ambitie. Eu nu puteam sa ma razbun asupra altuia. Ma razbunam înal-tându-ma.

dintr-o generatie care ancoreaza orice actiune si orice valoare într-un plan transcendent.Nu. încât am cerut-o în casnicie. iar eu sufar mult.. Iar în loc s-o seduc. Si apoi.. poate.. o punere la punct. .Eu sunt dus de vointa mea. .. m-am îndragostit de ea. fara torturi launtrice. . O iubesc.. . ... s-a întâmplat."Principiile" mele nu sunt împotriva dragostei. în viscere. nu se poate. ci împotriva anularii. Stiu ca e umilitor. sunt lipsit de vointa. actualizezi o ambitie trecuta.. Cred ca patimile masculine sunt menite suferintei. .. încearca sa ti-l împlânti în creier. Eu sunt obsedat de refrenul acesta. sunt un rob.. stiu ca e stupid. Sunt un neghiob. daca ar fi stapânit acel sens metafizic de care îi vorbisem.De ce s-o sugrumi? . Sunt stupid.Totul trece. îmi place o fata.. noi suntem generatia ursita sa cautam pe Dumnezeu.. poate s-o mântuie.. Petre m-a vizitat. e revoltator.Exagerezi formula.. Ceea ce trebuia sa se întâmple. într-o noapte. .. nu?. Oricum ai fi. 161 .. Ma interesa.Ai avut dreptate. în acea iama. ca am sa ma înec daca nu sugrum dragostea. chiar o experienta religioasa. în adâncul ochilor. Se aflau tot timpul împreuna..O ironie? .Nu. absurd si stupid. Are sa treaca.. . ca sa poata lucra mai comod în mediocritatea lor. Petre se tânguia. Desi.. Priviri. fara crize. te prefer celorlalti. Ma gândeam ca. nelinistit si abatut.. pentru ca ma împiedica sa ajung. Am ajuns sa-mi fie teama. iremediabil stupid. Acum ai dreptate. mai am examene. a idiotizarii nostalgice prin dragoste... Iata ce am înteles eu atunci.Cei dinaintea noastra?. Eu simt ca am sa cad.. va ajunge. nu?. ca nu sunt mântuiti decât nebunii. O iubesc ca un adolescent. o iubesc. dar nu mai ma pot stapâni.Tu îmi vorbesti ciudat. nu ca prieten.. . în suflet. aceasta iarasi ti-o spun. Eu întelegeam. nu? -Nu... ma plâng ca tu. desi de-a lungul unei dureri înzecite. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala. . întelegi tu nebunia faptei mele când am cerut-o de sotie? Am vrut sa fug. . nici o maimutareala snoaba. de iluzia unei fericiri comode.. te contrazici cu principiile tale. Petre a cunoscut o studenta de la Arhitectura...O iubesc.. de o nebunie. si am mai spus ca numai o hotarâre nebuneasca. însa. . E cel mai impropriu mijloc de a mi-o apropia... Numai tie îti spun. si taceam.Stii ce-mi spuneai asta-toamna? Ca tineretea e un timp primejdios. trebuie sa-ti spun.Stii ce se petrece cu mine? Sufar o criza de adolescentism. Nu stiam daca va birui ambitia sau dragostea. ambitia lui Petre ar fi biruit.Pentru ca e stupida. . . adica realizata de-a lungul a oricâte împotriviri.. în curând. E o experienta etica.Obsedanta doctrina a virilitatii.. încordarea crunta dintre cele doua patimi. Sunt aproape nebun. -Polemizezi.Ar fi multe de spus asupra vointei tale.L-au pierdut. . Eu cred ca li s-a luat Dumnezeul. Cum l-as fi putut ajuta? îl mângâiam cu ochii. Criza tineretii nu poate fi depasita decât ajutat de o patima. o iubesc într-atât. Misticismul meu nu e o influenta livresca. ..

melancolie ne înveselea acum. Dupa-amiaza. Eram. dar nu-si trecea decât doua examene pe an.Mamico. înca. Jean Victor ajunsese actor la al doilea teatru din oras. reconstituiam scenele dureroase zâmbind. cât ramânem împreuna. glas de scena. Când râdea. îsi ghicea înfrângerea. Se socotea înca geniu neînteles. Eu îmi urmam drumul amar. Zi si noapte. de a începe cu ei vieti noi.la Fanica. munceam calinduma. seara si noaptea Sfântului Stefan stapânesc strania însusire de a ne face sa uitam tot ce ne-au daruit anii si de a ne socoti iarasi colegi de liceu si personaje din Romanul adolescentului miop. El credea ca toti ceilalti îl invidiaza. pentru ca avea obraz alb de adolescent."Daca va izbuti sa ramâna nebun pâna la capat. Povestea întotdeauna cu glas de bariton cald. îmi spuneam. asa cum îi insinuasem eu. suferinta. încercaseram fiecare. nedespartiti în ultimele clase. Cu atât mai rau pentru ei. Poate Petre crede înfericire. dar nu putea fi îndepartata. ma distrug femeile. 162 . Nazuintele lui ar purta atunci o tragica si austera sobrietate. din necunoscut în necunoscut. Se va realiza atât cât îi va îngadui esenta inferioara a patimei. Dar ziua Sfântului Stefan ramânea vechii familii. Eu m-am departat iar de prieteni. Petre nu mi-a marturisit nimic. Un tânar nu trebuie sa creada în fericire.. vointa eroica. mai nemiloase. Banuiam. Simteam fiecare chemarea de a patrunde mai departe. ." Acestea le-am scris în Jurnal. a fost rupt la Universitate. Neam risipit si ne-am legat de alte grupuri. o maturizare sentimentala. Dar daca izvorasc alte "dureri si alte nelinisti.. durerile si nelinistile sunt uitate. Pentru cei multi. Va trebui sa se împlineasca si faptul. Se plângea. gura draceasca. necunoscut celorlalti. de neputinta de a lucra din pricina femeilor. îsi alcatuise o figura dispretuitoare. Era înscris la Facultatea de Litere. valorificata si stapânita decât dupa ce te-ai îndoit de ea. luptând. Petre îsi va depasi criza tineretii. prea tineri ca sa ne întristam ca toti acei ani au trecut. semne de rafuieli sângeroase. Ne strigam cu porecle din liceu. Avusese izbânda în teatru. înca.. Robert nu putea rosti cel mai neînsemnat cuvânt fara gest teatral. ca sunt de-acum amintiri. în suflet. Grupul nostru." XX. Robert se ignora pâna la absurd. Fericirea nu poate fi cunoscuta. mai amare?.. calm. Dar e atât de dureros si greu sa nu crezi în fericire. Cei dintâi veniti au fost Jean Victor Robert si Mihail. Socotindu-se neînteles si persecutat. prezumtios si dragalas. atunci va ajunge un sot nenorocos. adica masculina si ascetica. era incult. în timp ce glasul lui era de tenor lipsit de volum. de a ne desfata sau suferi. îsi aducea buzele ca la un râs amar de drama. sarbatoarea aceasta e ciudata si necesara. Criza lui nu-si apropia sfârsitul. "Toate acestea sunt pregatiri. Gândul era reconfortant: dupa ce o perioada e depasita. compact înainte de bacalaureat. îsi crease un personaj si-l silea sa joace în toate rolurile prevazute si neprevazute. dupa despartirea de Petre. înlantuirea de suflete straine poate întrista pe prietenii vechi. necunoscut de nimeni. Nu pesimism. Robert era singurul pe care nu l-as fi lasat sa iasa din liceu. ne-am adunat . rautacios. Tot ce fusese spaima. cu multi ani în urma. ci luciditate. Suferea. Pentru noi. PERSONAJELE JUDECA AUTORUL A treia zi de Craciun. Invitatii lui Fanica sunt colegii. vietuim din nou liceul. de a ne rupe iarasi si a ne încadra mai sus sau mai jos în alta parte. ochi distanti.ca în toti anii . fericirea ajunge chiar un sens dat existentei. Nu îmi era teama. în acele douasprezece ceasuri.

Robert nu uita sa vina de câte ori era chemat. înviorat numai de invidie. mama dulce. Dreptul. îsi întâlnea bisaptamânal amanta în garsoniera închiriata împreuna cu Robert. Nu s-a înflacarat niciodata.. . dar nu poza în snob. iar revolta si-o vadea printr-o înjuratura scurta si retinuta. la rastimpuri. rolele lui Robert. nici în Don Juan. prietenul meu si alti câtiva. Frecventa ceaiurile. Si judecata le-o marturisea pe fata. nu i-am dat un rol însemnat. Uite câte chei am în buzunar. S-a adunat curând tot grupul: Radu. cu o fata de copil serios si rece. nici o neliniste. învatase întotdeauna bine. citea cu o luna înainte de examen. între prieteni îsi îngaduia sa piarda. Entuziasmul lui se înalta Pâna la afirmatia neta: "E foarte bine". nu se putea lipsi definitiv de grupul colegilor de liceu. fireste. tineretea si avutia îi erau garantii de fericire.. cu un neasteptat spirit critic.. Raspundea plictisit la telefon când doamna sau duduia îl tinea de vorba. Dinu. cerândui o noua întâlnire sau invitându-l la un bal. si ar fi fost un organism armonios si viu. . alba. Cauta sa petreaca. cu buze carnoase. Se adunau. întins pe canapea. nici o ambitie. actori betivi si blazati . numai cât mai comod. Nu-l stânjenea nimic... în odaia cu sofa si patefon. pentru el.. . mai ales. totul îi era indiferent.. Oricât de rautacios s-ar fi purtat prietenii cu el.Ofta flatat. cancanurile. cu mult bun-simt si multa verva. Prietenii lui cei noi . . beau cafele si comentau articolul lui "Traznea". cursele. îi pot lasa numele din viata. Nu avea nici un pacat. Daca ar fi murit în zece zile sau în optzeci de ani. îsi propusese sa guste putin din toate. dar îi judeca cu cel mai ager bunsimt. Poate acel preaplin care da sens activitatii si ritm dinamic vietii. nu s-ar fi suparat. Seara ieseau împreuna la spectacole. în casa caruia se realizau productiile dramatice ale "Muzei". Era înalt.De ce? O data ce n-am creat un personaj. Si as vrea sa scriu o drama. nici în sportsman. aproape în fiecare dupa-amiaza.. Spiritul critic îl echilibra sufleteste. el nu muncea.îi aminteau. Robert. îsi purta pretutindeni plictiseala lui de tânar fara pacate si fara ambitii. nu urmarea nici un tel. Citea trei ziare zilnic si doua reviste mari lunar. la câtiva prieteni si la o femeie oarecare. desi se înalta în mediul de marasm si mediocritate. N-am timp. îi lipsea înca ceva. citea ultimele carti si le judeca cu creier propriu. Sfârseau cutii cu bomboane. premierele cinematografice. nici o însusire de seama. nu astepta nici o bucurie. poemele prietenului blond. Atât. nici sa nu se nelinisteasca. pâna la o mie de lei. Era bogat. Noschuna.E jenant pentru el. Pretuirea vietii se marginea. Erau toti înfierbântati de revelatia pe care le-o facusem. Petre.în fiecare saptamâna le schimb.. zvonurile orasului monden. balurile. pentru ca nu-i schimba.. sa nu se consume. Ce vrei. Mihail evoluase lent si sigur.. Era întotdeauna impecabil îmbracat. cu o punga de fondante alaturi.. eleganta trupului. publicarea capitolului de amintiri asupra "Muzei" din Romanul adolescentului miop. nu bea. nostalgia vechilor prieteni. nu l-am transfigurat prin imaginatia si vointa mea si. La prieteni tinea mai mult. la teatru. urma. cu obrazul lui de fata... Se marturisea burghez linistit si mediocru. Am si garsoniera. îsi freca fruntea îngusta.Nu trebuia sa pui numele adevarate. ci l-am lasat sa spuna doua cuvinte si sa dispara. Nu invidia pe nici un prieten. pudrat. pacatele.îngâmfati si invidiosi elevi de conservator. viciile. la "chemin de fer". Si am de lucru. încretita de sprâncenele ridicate interogativ. 163 . Protestau si comentau.. Nu fuma. totusi. se revolta Noschuna. Pe Mihail nu l-am înteles..

Nu vi le spun.Si. Asadar. Va avea. . la aparitie. Noi suntem de acum personaje. trebuia chiar s-o spui în aceeasi împrejurare. dar numai tu le puteai spune. pentru ca ne-am departa prea mult. când nu întotdeauna ma intereseaza?.. De altfel. sa marturisesc atâtea indiscretii de adolescent. totusi. pentru ca nu l-am zugravit complet. niciodata.. dar a ales trasaturi care i-au placut din sufletele noastre. în realitate. sa le schimbi numele. acest caiet. Numele îrw erau calauza inconstienta. Pacatele romanului.Toate acestea nu au nici o însemnatate. . sunt altele. eu te aveam precizat în minte. personajul romanului autobiografic. între personaje si realitate exista deosebiri. al caror trecut nu-l cunosti si nu te intereseaza. Mai mult. Pe mine ma bucura chiar ca ne-a pus numele atât de transparente.Aceasta e o lacuna fundamentala a romanului. tu o puteai. viu. Schimbând numele. pentru ca fiecare are dreptul sa vada altfel pe un personaj. Am voit sa oglindesc efectiv adolescenta. înainte de toate. înainte de toate. cu toate acestea. zugravirea pe larg si istoricul fiecarui tip era absurda întrun Jurnal: dupa câte se întelege. si autorul. Te lasam sa vorbesti cum voiai tu. disciplinata. . de altfel. Autorul a cazut singur în cursa pe care ne-o întinsese noua. Romanul trebuie sa fie. aduna într-însul material pentru un Roman al adolescentului miop. Cititorii se vor însela astfel la aparitia romanului. într-un anumit sens si grad. vorbi el. apoi orice fraza pe care te las s-o spui. pe cei câtiva din juru-ti.. asa cum esti aievea.. în viata. dar nici nu ne-a zugravit fidel. pe care nu-l va scrie. dupa amanuntele spuse de dumneata. Preciziunea completa e trucata. raspundeam eu. pentru ca. Cititorii îi vor scrie: îl cunosc pe X. elev de liceu. Nu ma intereseaza daca ai rostit sau nu cutare propozitie.. Era atât de greu?.. asupra noastra. Cartea mea e un roman si o culegere de amintiri.Puteai.. Te cunosti pe tine.. . daca am izbutit. personajul era liber sa primeasca vointa autorului. De Ce sa schimb orânduiala în roman? De ce sa prezint pe fiecare personaj. . Aceasta ar fi daunat cartii.. Nu ne-a modificat. eu ma pot apara: personajul X nu seamana cu cel care traieste si îl cunosti dumneata.. Daca nu m-am jenat eu. de ce sa se jeneze personajele secundare? E o simpla cronica. toate capitolele care îi privesc. ...Foarte greu. Numele mi-erau mijloace de control. Pastrându-ti numele de Dinu.Cuvintele nu le-ai spus. sunt zece insi cu care te întâlnesti mai rar. daca se va tipari vreodata. Fenomenul e anevoie de înteles. .. e construita si lasa impresia de tabela anatomica. cunosti. pe care i-am citit în manuscris. Cititorul are nevoie de preciziune. . l-am ghicit.. si înca multe. ci faptul daca ti-am surprins resortul launtric.Nu cred. o sa avem prilej sa revenim. dar nu e asa. care e. . Ori. observa Petre. aminteste-ti ce am spus asupra personajelor secundare: ca îi las sa dea o replica sau sa ajute un fapt si apoi îi parasesc fara sa comunic lectorului ce s-a mai petrecut cu ei. Asadar: nici nu ne-a creat.E complicat. nu toate lucrurile sunt precise. mai departe. o suma de neplaceri.. începura atunci adevarate polemici. când nu întotdeauna îl cunosc si. mai ales. nu e menit publicitatii.. nu esti un observator bun. sincera si. m-ai facut sa spun o suma de cuvinte pe care stiu precis ca nu le-am rostit. se împotrivi Dinu. mai ales. cât am putut surprinde cu mijloacele mele.Cititorul nu se va putea plânge.Deloc. nu lasau imaginatia sa adauge. fireste. Ai lasat deci imaginatia sa lucreze. Nu aveam cu mine decât pe prietenul nou. 164 .. Mai întâi.

Aceasta o socotesc un pacat al romanului.. în primul roman si în toate celelalte pe care le voi scrie. cititorul nu poate sa aiba asemenea doruri. .Tu mi le spui. Iar pe tine te cunosc. Niska.. Esti un exemplar perfect de ratat al sexului.Si daca. pe care sa-l prezinti si sa-l urmaresti pâna la capat. nu glumesc si nici nu polemizez cu un personaj. care zac în sufletul tau.Aproape asa cum esti în realitate. la fiecare personaj: acest personaj vrea sa ajunga om mare. .. mai ales scris sub forma de confesiune. 165 . Toti voim sa ajungem oameni mari. Se multumesc sa se atrofieze an dupa an. realizat de doisprezece oameni. snobii. mi-esti drag. Tu îti destainuiesti slabiciunile duhului. Dupa aceea.Un suflet e mai complicat decât formulele tale. ar dori sa stie ce s-a petrecut cu ceilalti. . Când îmi spui. . Nu zâmbi. divergent.... Viata e lunga.De unde stii tu ce se petrece în sufletul meu? . de luciditate. Dar un anumit material adunat din experiente nu poate fi folosit decât pentru romane.Daca romanul e izbutit. cititorul va fi nemultumit. . De aceea n-am vrut sa te schimb si te-am lasat aidoma. iar experientele nesfârsite. . Don Juanii.. . .Procedeul e riscant.. în viata realizez un fapt alaturi de un prieten si de zece necunoscuti. De aceea te-am si sfatuit sa te faci actor. Eu vreau sa-l întreb altceva (catre mine): cum m-ai conceput?. pentru ca mi-esti prieten. prieten al meu. poetii sentimentali.Acel altceva nu ma intereseaza. eu sunt edificat de evolutia ta launtrica. Un simplu Robert nu poate fi primejdios.. Continuu actiunea cu cele doua personaje principale. îi lasa sa creada ca acesta e masculul. Dar el perverteste constiinta celorlalti. te intuiesc si te anticip chiar. Eu am înteles de mult.Nu stiu.Sa lasam discutia aceasta. nu ma mai intereseaza. Pe tine n-am vrut sa te crut. profesorilor.. Ceea ce urasc eu în tine nu esti tu. Cum as putea înlatura acei zece necunoscuti sau superficial cunoscuti în roman? Cum as putea afirma ca acel fapt. ci sensul valorilor pe care le proclami si le raspândesti tu.Nu ma intereseaza complicatiile atât timp cât nu dau nastere la crize.. . de când te-am convins ca esti un geniu. afemeiatii. Pentru ca celelalte personaje nu-l intereseaza. nu le evit. dusmanilor. mai exista si altceva? . îi parasesc. Si îmi faci cel mai mare rau la-sându-mi numele de Jean Victor Robert.. Personajul câtorva voi fi eu. Sfârsind ultima pagina.E un ciclu? .Numele e prea frumos. profesorul de logica.Atunci evita asemenea personaje secundare: aduna replicile pe care trebuie sa le dea într-un singur personaj. Nu e nevoie sa mai spun. ca "te distrug femeile" si îmi spui "mama draga".. a fost facut de doi? Mint atunci viata si las pe cei zece obscuri sa vorbeasca si sa faptuiasca în voie. apoi pot alege alte personaje principale: Radu.Totusi.. ci ale prietenilor. Daca ajung într-o împrejurare cu alte personaje secundare. Fals si stupid. Nu numai experientele mele. ca apartii acelei fericite spete de masculi manques. pe mine nu ma cunosti. . Romanul poate parea bizar. vorbi prietenul meu. oftând. în fond. ... centrifug. Nu te pot suferi pe alt plan: ca reprezentant. de seriozitate. . Petru. ca tip de mascul pozeur. le las sa-si împlineasca rolul efemer si-apoi le uit. întrerupse Robert.. Nu ma intereseaza acei câtiva germeni latenti de bun-simt. Tu apartii spetei fericite a pseudomasculilor: actorii de mâna a doua. care se bucura de admiratia masei si a femeilor. totusi.

din clasa a cincea de liceu. Au început atunci inevitabilele glume si indiscretii.Ceea ce mi se pare nesuferit la tine. dorit si asteptat. complet si ast. Nu are înca nici meritul donjuanesc. de o cercetare. palid. dar nu în sensul pe care îl vrei tu. . Vicepresedintele primului comi-.Ma multumesc sa arat crizele. Curtea. de cunoscator al tuturor voluptatilor. Dinu a ajuns inert ca si Robert. nici banii. Aceasta-i primejdia: si tu compromiti virilitatea. Ne-am adunat toti lânga presedinte. creat de tine. glumira ceilalti. compromite sexul.Un adevarat discurs. Lumea care te admira. Nu ataca decât dupa ce are convingerea ca e placut. obosit. presedintele a vestit ca donatia e primejduita din pricina prefectului.. un ratat precoce.. .. când ne adunaseram pentru întâia oara.. totusi. . Pentru ca fumezi. nelinistile. personaj infam. Dupa câteva zile. Ne revedeam din Craciun în Craciun. Circulând prin saloane. MOARTE La adunarea din martie. Ceea ce bâigui prin saloane ai împrumutat de la artistii de cinema.. e morga. care vrea cu orice chip sa i se cumpere casa pentru camin.. Nimic din toate acestea la tine. tet era singurul care îi putea fi de ajutor în chestiunea donatiei. de ftizie. plictisit. Tu. leai împrumutat si gesturile. Si. Dinu e. Totul ti-e dat. au nazuinte. au valori. nervos. nici ochii. hainele le împrumuti de la croitorii parizieni. Batrânul e nelinistit. ci esenta inferioara a spiritualitatii tale. Asteapta Pastele.Fireste. au sens.. . Am ramas fericiti pâna în zori. Dinu nu seduce. Nu îl învinuiesc ca nu mai citeste. aerul de blazat. Dinu fuma si zâmbea. notiunea barbatului. nu ma intereseaza nostalgiile de mai bine. nu mai e curios de o enigma. Dupa-amiaza calda. Dinu nu e nici cel putin un simplu instrument sexual. Duhul tau. printr-o carte citita. cu cearcane.Apara-te.. Aveam toti zâmbete triste si ochi ispititi 166 . daca ar vietui o viata subterana. o precizare pentru tine si pentru cititorii romanului. nici tineretea. înfrângerile si biruintele dezlantuite în sufletele câtorva de aceasta vointa. dureros de calda. E indiferent. El... nu te cunoaste. rece.... se întunecase sub flamurile cernite. A venit apoi masa cu belsug de vin. tu vorbesti ca si cum m-ai cunoaste mai bine decât mâ cunosc. de consumat. aceasta-i mântuirea voastra: ca nu va cunoaste lumea... în tine. taci. De câteva luni e tot bolnav. Ai dreptate. nimic nu e autentic spiritual.. Discutia s-a împartit iarasi. stapânindu-si anevoie frigurile. obisnuiesti publicul sa-ti socoteasca masca plictisita de viata. împrejmuita cu liliac înfrunzit. drept expresia masculului resemnat... în felul lui. Nimic nu e al tau. în tine. . Fostul vicepresedinte zace din toamna.Draga. care au constiinta virilitatii. gândurile tale de prezumtios adorabil si alintat de femei.\'ci se lasa sedus. Am sa scriu o prefata. în care sa marturisesc o parte din ideile la care am ajuns. ci ca nu îl mai preocupa spiritualitatea.. am citit vestea în ziare: vicepresedintele murise. au si intuitia duhului autentic si viu. nu mi-esti mai putin un prieten drag si scump.Pe Dinu îl arat asa cum e si în viata: peste tot trece fara sa lase urme.. care experimentezi de-abia câtiva ani. s-ar trada: printr-o licarire a privirilor. de vointa ta. de o problema... .. au experiente. Ceilalti. de o solutie. dar în alt sens. printr-o întrebare. deprimat. aproape atenuatizat ca spirit. Duduile te socotesc interesant si superior.Nu. ca sa plece la munte. XXI.. de o experienta. . ai ochi frumosi. Fiecare voia sa stie cum îl concep pe el..

mi-ai fagaduit sa nu te lasi niciodata înfrânta. Tacerile Niskai nu sunt reculegeri. Le izgoneam. Niska era nelinistita. L-am vazut. Iar am tresarit. p6 undeva. De ce sa fiu trist? Am douazeci de ani.. cu bulevarde. Prietenul meu îmi apucase iar bratul. Eu eram ispitit sa ma gândesc la cea dintâi sedinta de cor. . La ferestre banuiam ochi curiosi si întristati de vârsta prietenului mort. cu trotuare înfierbântate.. Niska a venit lânga mine si a ramas tot timpul cu bratul strâns de bratul meu.îsi aminteste de sora lui.Are sa-ti para rau ca ne despartim? . Cum sa-l mângâi? Taceam. Prietenul meu îmi tinea bratul drept. . prin scris. Nu am nici un motiv sa fiu trist..A murit? Strazile erau iarasi înguste. Eu îi spuneam. cu batista pe buze: . Noi suntem chiar aici despartiti.. cu o panglica alba. Soarele ma încalzeste.. ... Numai Dumnezeu ma poate scapa. am vointa cumplita. muntii ma asteapta. prietenul mi-a povestit despartirea de doamna lui. 167 .Ia-ma si pe mine! De ce m-a înfiorat strigatul Niskai? Tovarasii de drum cernit ne-au privit.Si cât stai? . Banuiam. zumzetul orasului cu parcuri. proaspete.. Nu merg singur.. Pe drum.. de acum. Prietenul meu îmi lasase bratul.De ce plânge? . . purtat pe umeri. ma oboseau trupeste. la vicepresedintele mort. ci disperari mute. Cum as fi putut mângâia durerea Niskai. Plângea.Numai Dumnezeu are sa ma scape. Am vazut si coroana cercului. munca. mai cald si mai prelung. Murmura. albastru. . cu fabrici. Mi-a murit un prieten si un tovaras..Pâna la jumatatea lui mai.. senin. în curtea tovarasului mort. Dinspre tufele de liliac se iscau zvonuri de stup. pe strada. mirati. am cervice neînduplecata. Niska. te marturisesti zdrobita. Avea ochii plânsi si sufletul sfarâmat. "O noua primavara. El e.Niska.. Nu raspundea.. Tu. Niska bratul stâng. strain de noi. în fata unui obstacol pe care nu-l poti trece.Nu. tinerete. pe care o întelegeam?. Cerul era aproape. Din curti se înaltau plopi. am trup pietros. singurul care °ma intereseaza. am doruri si lanturi pentru dorurile mele.Da.. drumul de fier e proaspat si nesfârsit. soptii. Convoiul se risipea.E adevarat ca pleci în Italia? . în mansarda. Numai Dumnezeu. . cu brazde rasturnate.. ma abateau. Nu mai încearca sa se înalte iar. Si vânt blând adia mireasma de primavara pustie. Ajungea.. plecari.. pietruita. S-au înfrigurat amândoi.Numai Dumnezeu ma poate scapa.. Monologul tau.. pâna la cimitir.de cer. deasupra. A tacut iar. salcâmi înfloriti si gradini cu rasaduri de flori. strângând în pumn batista alba. în tânguiri. strabatut de nourasi nostalgici. Tu întelegi ceea ce are sa-mi lipseasca mie.. negre. . am întâlnit ochii înspaimântati ai Niskai. în curtea cu prieteni tristi.. în patru zile. Niska.. Amintirile nu ma întristau. o sora mica...Nu se poate. . acolo. la venire.Am sa sufar mult departe. Prietenul meu începea sa asculte.De ce îmi spui? Pleaca! ... .. Strada era lunga. cu un rând trist ca o chemare. .. mi-l poti împartasi..Am sa plec si eu. .

Nu stiu. alaturi de Niska.. . 168 .. cu plansete.E stupid sa fii suparata pe o prietena. . Bratul stâng purta tulburarea Niskai. Tovarasul lui fu lasat în pamânt cu frânghii.Spune...Si nu e asa? N-ai sa ma uiti. Era acum nostalgica si linistita. . cu capul rasturnat ca sa ma priveasca. Mi-a zâmbit. . si. . Banuiam buchete mari de flori scumpe..poate e fericit sau poate nu e. nu e asa?.. -Nu. în fata gropii cu unghiuri negre.Nu poate sa-ti lipseasca nimic.. . Ai sa-mi scrii..... pe cer..De ce m-ai mintit? Eu priveam priviri drepte.. . Niska. Strazile tot mai largi. în fata tuturor? Tristetea mea ma va stapâni în singuratate... sa par eu trist? Sa fiu si eu ca ceilalti. Eu mi-am stapânit bucuriile. Paseam. Si apoi.." în noaptea plecarii am auzit pietris ales lovind ferestruica mansardei. febra îl tulbura. . Nu mai mi-e prietena. îsi pastrau geana sângerie." Gândeam si alungam tristetile. în coroanele ce întovaraseau pasii prietenului mort.Iti multumesc. ..Bibi e bolnava. . Dar de ce sa pastrezi amintirile? . prietenul pângea pe mâinile doamnei. o înteleg si ma închin ei. .... Am venit sa-ti spun "drum bun".Sa nu mai vorbim.. cerul îsi scutura norii.. Niska. cu privirile pe chiparosi.Ai venit singura? . cu care îsi petrecuse atâtea dupa-amiezi de iarna.. Câtiva nori. O banca iesise din iarna cu doua picioare surpate.. când nu pot lupta. Nu voiam sa înteleg.. Aleea cea mare se nelinistea. la apus. Presedintele fu purtat pe brate. în strada.. "noapte buna".Toti spun ca suntem îndragostiti unul de altul.. La celelalte morminte licareau candele.. întrebându-le: "De ce?.. Niska. .Mi-e draga! Niska tresari. Eu am întrebat-o atunci de prietenul ei iesean. Ai sa-mi scrii mult si. deasupra capetelor.îti amintesti cimitirul din Iasi?. Prietenul meu mort va vietui înlauntrul sufletului. . pâna la cimitir. cu bulgari. scârbita. . Groparii îsi asteptau plata. . Gradinarul îsi îmbraca haina lasata pe treapta unui monument de marmura vânata.Ce sa-ti spun? Daca mai vrei. Nu mai vorbim de asta-iarna.Voi nu stiti ce rea e Viorica. asteptând stele. castanii începeau sa dea unlbra. Iar se schimbase. în vânt de seara... Niska o jignise.Niska.Nu stiu. în dreapta mea.Dar Viorica? Niska îsi întuneca fata. moartea ma stânjeneste acum. Moartea o meditez singur.. Dar aici. Fireste. asa cum se cuvine unui suflet care pretuieste moartea. îl stapâni. . în amintire. cu care s-a întors de la congres.Am vazut lumina. De ce sa fiu trist acum..... în convoiul de colegi si prieteni ai mortului. Se apleca spre mine. înserare în cimitir. chemând primavara. Niska. eu care am îndurat si am scrâsnit dintii în disperari ce-mi copleseau duhul si-mi rastigneau trupul?.. Se plimba. Vorbise Niska. tu tremuri.

. de hotarârile mele. Ea ma mângâie. Nu e umilitor." "Cum as putea întâlni pe acea fata? O pastrez înapoia pleoapelor. Are sa treaca. am scris în acea noapte de aprilie: "Pe o strada cu nume obscur am vazut astazi un chip de fata. Mi-e draga. în tren. mi-e draga. Niska. la Iasi.. Cum scriu de senin marturisiri umilitoare. E umilitor sa numesc aceasta: dragoste?. eu nu sunt îndragostit. Si stiu ca toate acestea sunt împotriviri desarte. fara sa-i observ desertaciunea..... trebuie s-o adâncesc si s-o stapânesc. au trecut si nostalgiile toamnei si ispitele. cuvântul pe care l-am învatat de la altii? De aceea... dar peste un an.. de Roma. De ce am scris în Jurnal? N-am izbutit nici sa ma linistesc.. fata mi-e draga.XXII.... Dar daca ea pare desarta numai pentru ca ispita e mai puternica decât mine?. Le împlinesc cu greu. Mi-am batut joc. Acum. De aceea mi-o spun mereu. Fata necunoscuta mie draga. spre Ancona: "Niska. M-am întors la hotel. Cuvintele sunt stupide.. Roma m-a farâmitat si m-a adunat iar. Stiu ca nu sunt nebun. Chipul i l-am privit atât în amintire. Mi-e draga. Ma înabus.. aproape de nebunie. Am alergat. m-a fulgerat o asemanare cu Niska.. da.. Fata nu mi-e draga. e jignitor. Poate sunt obosit de drum. Sufar. E umilitor sa fii îndragostit." "Dar de ce am scris eu asta-noapte despre ispite? Am uitat hotarârea: dragostea nu trebuie alungata. nu mai stiu precis chipul fetei. Stiu eu ce am? Nu înteleg de ce mi-a fost teama. singur. mi-e draga. Ispita e puternica. Rasfoiesc la rastimpuri Jurnalul si recitesc hotarârile. Tot ce scriu acum sunt minciuni. Fata mi-e draga. îmi spun mereu: totul trece. Mi-a fost draga si mai mult la mare. Au trecut câteva ceasuri. Trebuia sa tac zece ani. Sufletul mi-e sfâsiat de tristeti si apoi exaltat de bucurii. Dar daca nu mai sunt eu? Am sa ma caut mâine prin oras. întorcându-ma catre hotel. îmi spun: sunt tulburat. catre Fiume: "De ce am ascuns doi ani? Mi-e draga Niska din noaptea când ne-am întors de la manastire.. Nu mai pot apara meterezele sufletului. Eu nu pot s-o stapânesc. M-am întrebat cum am putut-o folosi atât timp. Si acum scriu aici. ci stapânita.. "Mi-e draga Niska!. înfiorator. De ce să înteleg? Adriatica e albastra 169 . aceasta o simt.. stiu: fata seamana cu Niska la ochi si la par. M-am tulburat. de mine. Au trecut si tristetile singuratatii de la schit. Acum. Dar am pierdut iar chipul fetei... Niska. Dar mâine. ma simt înlantuit de un brat strain. si fata tot mi-e draga. Am citit cea dintâi pagina din Jurnal. lam cautat si l-am privit iar. iar nu în Jurnalul de calatorie. Hotarârile mele ma coplesesc de tristeti disperate. fara sfârsit. E rusinos? Da. Când mi-amintesc de chipul fetei. sufar stupid. Dar acum. Cum l-as putea rosti. si fata mi-e draga. de aceasta ma umileste. ca o gheara straina. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura." Pe vapor." Noaptea. Stiu ca aceasta e dragostea.. întorcânduma pe Corso. Mi-e draga.. noua si agera." Insula Capri. în vagon. Cred ca nu e adevarat nimic din cele ce am scris.. e penibil. Totul trebuie sa treaca. Nu vreau sa înteleg nimic. LUMINA LA ROMA în Jurnalul meu intim. încât a început sa se stearga. Dragostea e vinovata. Am avut aceeasi tulburare ca ieri.. Poate sunt nebun. peste zece ani?. mi-e draga. N-am cautat eu dragostea? N-am voit eu s-o cunosc si s-o robesc? Aceasta e dragostea. Si mi-e draga. Sufletul meu nu e rascolit de dragoste. Dar încurajarea mi se pare neghioaba. încerc un sentiment ciudat.

Iata. mijloc de împlinire al marelui meu gând. Vreau sa ramânem prieteni. barbar. Aceasta o pot scrie cu fruntea sus. Simt! Daca se va observa schimbarea? Cum am sa ma întâlnesc cu Niska? Ei nu trebuie sa-i spun. viu. ea nu trebuie sa stie cât mi-e draga.. urias. Restul sunt ipoteze si jocuri. Multe gânduri au ajuns acum sentimente. nici o biruinta chinuita de remuscari. Ce fapt mai eroic decât o renuntare? Si o renuntare care sa nu fie o extirpare.. Nebunia mea nu este dragostea. Ea nu poate sa înteleaga de ce renunt. dar îmi ramasese mântuire. Pentru ca o spun eu. asurzitor. cu oboseala. tovaras chiar. aduceam caiete mari. pentru ca am voit eu. . Hotarârile n-am sa mi le schimb. Toate anticiparile acestea n-au rost.. Voi lasa sa-mi fie draga Niska." * Toti mi-au spus: "Ai o nostalgie apuseana. chiar pe Niska. trebuie sa ma cred. de acum.. îndurând ploi reci. N-a înteles nimeni. îmi urmam drumul cu pasi durerosi. cu ispitele cartilor amuzante. tainuita si neîntinata.. Ea m-ar primi. Din intuitii. cum era sa-i spun ca am fost la Roma. aceasta din pricina Italiei". Orice îndragostit îsi jura credinta dragostei. Vara petrecuta în rataciri. Mi-am amintit ca vreau sa fiu erou. Aceasta e lesne de înteles. cu lecturi. Mi-a cerut sa-i povestesc. si ma chinui în van. pe care am vazut-o rar. au ajuns experiente. si nu sot. Dragostea trebuie sa ramâna. cuprinsi de nebunie. nadejdile. Am înfrânt nebunia. Dar Niska va renunta sa-si aleaga alt sot. Nu pot lamuri nimic. Viata nu mi-a fost daruita. am construit-o eu. Va trebui sa închid caietul si sa privesc Adriatica. înnegrite. De ce sa nu-mi fie draga Niska? Cum sa spun? înteleg si simt altfel.... ca acesta e sufletul meu. Va pieri. cu pretul a oricâte îndurari. cu poftele trupului meu tânar. Drumul mi-l voi urma. singurul în care ma încred. aproape de mine. fara sa uit si fara sa plâng.. acolo. Simt o reînnoire. sa-mi marturisesc. Ceea ce fac toti." "Daca se va observa schimbarea în tara? Eu ma simt atât de schimbat. Nu trebuie sa-mi rapeasca timp. nici Niska. va pieri. cu revolte.. dar n-am fugit din fata-i. Sufletul Niskai îmi apartine: i-am ghicit dorurile. începustm sa ma 170 . Iar eu nu sunt oricine. simt mai precis ca aceasta e carnea mea... Eu voi suferi mai mult aflând cum altul o va stapâni. de aceasta sunt sigur. Daca nu. Nu ma voi teme. cu nebunia. si de acolo la Napoli. alaturi de vechea realitate: eu. fac si eu. ca aceasta fac. uit orice altceva. Ceea ce am îndurat astatoamna nu a îndurat nici unul dintre contemporanii mei. cheltuind putin. Tot ce încercam sa uit crestea în amintire. asa cum am \'enuntat si eu. Când spun: îmi voi pastra dragostea ani dupa ani. Totusi. cu nemultumiri. Am luptat cu somnul. Sunt un nebun. Rataceam prin munti. cu un caiet si o carte. Dragostea Niskai mi-e acum departe. oricât de lunga i-ar fi agonia. pretextând ca îmi pregatesc examenele. intentiile. Ma întorceam la rastimpuri în orasul sub flacari. ci eroismul. ma simt mai viu. Voi tainui pentru altii. si simt ca va ramâne în suflet. Nu stiu care parte din mine s-a schimbat. apoi prin Ancona la Fiume?. Niska va renunta. Nu e adevarat. Poate au sa-mi piara nelinistile.si sufletul meu e senin.O observatie ciudata: de câte ori gândesc si scriu cuvântul vointa. în singuratate: mi-e draga Niska. Mi-e draga Niska! Aceasta e singura realitate noua. Singuratatea ma chinuia. Plecam. Sentimentul tragic al existentei îl pastrez. dormind prin stâne.

prin manastiri. taina. A început sa creada ca orice nadejde de mai mult e desarta. cu ambitii si nelinisti de munca istovitoare. Iar eu îi sunt tot mai aproape de suflet. prin taina care ma sfâsia. cuta sprâncenelor. toamna ma chinuie mai mult si mai adânc. "De ce sa plâng?" mi-am spus revazându-mi chilia. pâna la plecarea mea. Renuntarea se împlinise. XXIII. sentimental. Eu asteptam un fapt hotarâtor. Niska îsi pastra acelasi loc. Nu stiu cum se va sfârsi. Gândind la durere. La schit.. cu pieptul ros de dor nemarturisit. Ma voiam om depasit. Si privirile se schimbasera. cu nelinistea. singuratatea nemiloasa. în mansarda. experientele ultimilor ani. Acum.obisnuiesc cu tulburarea. care m-a tulburat mult.. Câmpurile se înaspresc. Oasele începeau sa se rânduiasca altfel. enigmatice. lecturile anevoioase se prelungeau cu aceeasi strictete. Si nu stiu ce astept. îmi coltu-rasera fata. De aceea mi-e teama. adica. Cele ce am îndurat. Socoteam ca sufletu-mi va suferi vesnic. îmi vietuiam viata cunoscuta de ceilalti. dupa cum nu stiam nici acum doua toamne. Daca as continua. Publicam ce era mai putin viu. începuta în fiecare dimineata cu aceeasi îndârjire. departe de oras. Cine le-ar fi primit sa le tipareasca? Simtind apropierea eroismului. Nimeni nu putea patrunde dincolo. se va lumina sufletul eroic. padurile se însângereaza. pe strazi. Nu disperam. Liniile. biruiam. nemultumit de ceea ce face. care sa o întareasca. golurile culturii erau umplute cu aceeasi metoda. amanuntele.. Putin îmi pasa de toamna de afara. stiintificeste. Niska ma întovaraseste în ratacirile mele. prin orase de Dunare. Gândul acesta a întristat-o mult. Acum. Dar mie teama. iar nu la dragoste. fruntea purtau fiecare o masca. Cele ce scriu sunt înca atât de proaspete în minte. s-a pogorât iar seninul. fara sfârsit. Cu aceasta pagina se încheie povestirea celor doi ani de experiente. Îmi purtam singuratatea pe carari. Aici. e toamna. în durerea suprema. ma observam cu o grija suparator de pretentioasa. sfârsita dupa miezul noptii cu hotarârea celui care stie ca odihna se va pogon o data cu moartea. atât timp cât eu nu sunt înca împlinit. Si nam plâns. Cealalta. Titlul acestui capitol e fals. singuratatea mi se însenina. Ma osândisem. apropierea lenta si dureroasa de acea faptura pe care îmi place a o numi erou. Afara. acesta sunt acum: barbatul care-si asteapta ultimul salt. ci jurnal. Astept halucinat. dureroase. 171 . mai putin pretios dintre paginile scrise. Nelinistea de pâna acum a facut loc spaimei asteptarii. Banuiesc ascunsi în suflet nori de furtuna. Vietuiam într-o continua febra cerebrala. de chemari si de biruind asupra slabiciunilor. Nimeni nu poate afla. MEDITATIE PENTRU DOUA TOAMNE Cea dintâi toamna începuse cu chemari pe sub castanii umezi. si sufletul ei creste din semintele duhului meu. Daca el nu s-ar întâmpla înca un an. pe câmpuri. sar putea narui. Tot ce am facut pâna acum. Nu cunosc. Am fost si la schit. n-as mai scrie povestire. unei singuratati austere. Faptul putea fi pricinuit de întâmplare sau de vointa Nis-kai. îmi aminteam: totul trebuie sa treaca.. Iata. Asteptam înca o ispita. Alaturi de viata dura. amara în spasmul ei încapatânat pâna la nebunie. Niska ma socoteste cel mai bun prieten pe care îl poate avea o fata. Celelalte erau confesiuni stranii. mai putin original. Nu voi scrie aici nici o meditatie. Ma supravegheam etic. de suferintele mele care îsi cer rodul. Dar a fost numai o criza. sunt eu. de-a lungul bulevardelor.

sa-ti spun cele ce banuiesc în jurul gândurilor familiei care m-a îndragit. XVI si Histoire de la langue. în curând. P. Trebuie sa-mi scrii si apoi sa-mi comunici ziua si ceasul când ma primesti... astept. în odaita ta calda. Am fi stat amândoi... Pentru ca adversarii tai erau un volum gros de texte românesti sec. salutari de la Niska. Familia care m-a stapânit. De ce nu ne-am întâlnit? Nu as fi plâns atât. fiu. sa le multumesc. pentru ca m-am gândit prea mult la tine si am vorbit de tine. Nu stiam nici eu de ce plâng. Ar fi fost asa de frumos. voi aprinde lampa. Si voiam sa râd. Tu îmi ascunzi ceva. Va fi o intrare cumplita. la tovarasia noastra. ma trudesc sa scriu ca tine?. nu scriu aici laude toamnei si nu insinuez nostalgii. sprintene si "literare"? 172 . \' Cu fata linistita. Si mi-ai fost nesuferit. Nu-ti mai amintesti de noaptea Ajunului. Nu socoti scrisoarea aceasta o declaratie.. într-o curte necunoscuta. Pâna atunci.. Dar poate e tristetea celui care întelege. Dupa ploaie. între carti. scrisul. si sufar acum iar ca nu-ti pot spune nimic. E destula tristete în mine. Stii ce faceam în loc sa ne pregatim licenta? Vorbeam de tine. îmi ajung zgomote din strada.. sunt osândit nelinistilor si asteptarilor care ma strabat zi si noapte. alaturi de o familie mediocra si fericita. la Iasi. Nu poti banui cât am îndurat eu. de vinul prea vechi. dar numai atât. departe. am suferit mult. fiica. M-au îndragit toti: mama. de sarailiile prea dulci. de prietena ta care a fost fericita. Vietuiesc aproape singura. prudenta. Astept sa-mi scrii. Niska. De la masa mea zaresc doi plopi zdrentuiti.. Tot ce stiu e ca m-am gândit mult la tine. SFÂRSITUL PARTII I PARTEA A DOUA SCRISORILE Prietenul meu. nici prea lungi. care m-a ospatat de sarbatori.. Pâna atunci. Biruinta finala e singura care da sens si pret unei hotarâri. Nu te-as fi facut sa-ti pierzi mult timp. fericita?. si ti-am împrumutat cuvintele.. Esti revoltator. Nu ma exalt retoric.. Nici Radu nu întelege. fara sa observ. cerul e vânat. o scrisoare sincera? Sau preferi scrisorile de asta-vara. Voiam sa te vad. Sa-ti amintesc mai mult?.. Nu fii prea magulit de izbânda. Nu stiu. îti vestesc un singur termen: cinci zile. sa fiu vesela. Ferestruicile sunt înca îmbrobonate. am sa ma îndragostesc de amintirile noastre si am sa plâng. nu stiu.S.pentru ca izbânda va trebui sa fie de partea mea. Stii ca.. Am stat o saptamâna la Bibi. de data aceasta. de ce nu ma lasi sa te vad? De ce fugi de mine? Eu nu stiu sa scriu. Plopi pe care i-au privit adolescenta mea. prizoniera. nepot. vrei sa-ti scriu. cu pumni strânsi. în timpul sarbatorilor. Tu lucrezi ceva? Poate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese.. Poate de ciuda ca se sfârseste înca un an. Poate vin si cu Bibi. Cine stie ce pun la cale. Nu înteleg de ce te-ai închis în casa si nu mai îngadui prietenilor sa te vada. Daca ai sa ma lasi mult timp singura. mi-a pierdut urma.

Stiu ca te vei plânge de obscuritate. de neprie-tenie. mai lasat sa cred multe.. am îndurat cu ochii aprinsi. pâna în noaptea Ajunului. Ai adormit. cu aceleasi bulevarde reci?) In mansarda era cald. ai sa întelegi? Ne-am sarutat. cu aceeasi pijama?. am facut-o pentru a ma pregati la un fapt mare. ai plecat a doua zi.lipsa. pentru ca experiente de mult banuite si încurajate amenintau sa-mi tulbure hotarârile. si mâinile tale în mâinile mele. Nimeni nu-l cunoaste.. când tu dormitai zâmbind. Nu am uitat nimic.. Ne-am sarutat. Ar trebui sa povestesc. Daca am ramas departe de tine atât timp. nici tie nu ti—1 voi destainui. sala cu perechi noi. un singur gest.. nu e asa? Spune. pentru ca tu râdeai prea mult. A fost original. Sunt tot atât de stupid si eu. care ne priveau obraznic. Nu putem ramâne întotdeauna în anul întâi... asa cum iubesc eu sa fie prietenia. dupa miezul noptii. pur si aspru. Totul trebuia sa-si recâstige vechiul echilibru. straine si fericite. Câti mai ramasesem din vechiul cerc?. comitet nou.. Si eu aveam mult de scris. aproape de despartire. Niska. si prajituri. De ce nu ma întrebi cum am dormit eu atâtea nopti pe aceeasi perna. Tu ai înteles de ce râdeam noi atât?.. a slabit pasii pe un drum care ma va duce departe.. cu obraji de ger. Tu nu banuiesti roadele eroismului meu si nu cunosti drumul. si nu capricios.. Asa eram si noi. nu te-ai purtat ca o prietena. si râsul nostru stingherit când ne-a insinuat o logodna pe care am fi savârsit-o tainic.. ceasurile acelea au însemnat prea mult. criza s-a întrecut. S-a petrecut.... Niska. si asa suntem când ne întâlnim. Trebuie sa ramân eu însumi. asa cum faceam eu în copilarie. Ai adormit cu mâna sub obraz. a primejduit roade pe care le astept. ti-am simtit si eu desi fara lacrimi .. Spunându-ti ca sarutul nebanuit. prelungit cu vin vechi.. multe.. . Presedintele bolnav. cu pumnii framântati. Ai venit la cinci. Farmecul se înzeceste în tacere. provizoriu. Niska. ma stapâneam si ma înfrângeam fara îndoiala biruintei. Niska. Si mie. dar nu cu ei. Niska. ca sa-ti aleg carti de daruri. care m-a înspaimântat. vizita la cerc.. Socoteam ca vom întârzia de vorba pâna dimineata.N-am vrut sa te vad. nu ma poti mustra. Bibi. Mariuca. de alegorism excesiv. Am scris acestea ca sa-mi întelegi singuratatea si sa banuiesti îndurarile mele. studente din anul întâi. Nici venirea ta în amurg. care filozofez nostalgic. întoarcerea acasa. Buclele scurte fermecasera perna. Tu iubesti faptele mari. a fost pricina claustrarii mele.. care ne socoteau logoditi. pentru ca îti sunt mai mult. Si ar fi stupid sa ne întristam. iar eu îti cumparam prea multe prajituri. Pentru mine. multe carti care 173 .. eu pe jet. iar eu îti povesteam din Soren Kierkegaard. pe care nu le cunosteam.Si venirea lui Radu. De atunci. dimineata. Gaidaroff. daca te fac sa rosesti. si nu ca doi prieteni. (Ti-ai amintit întoarcerea de la manastire. tu pe pat. senzual. mult. cu umerii încordati la masa de lucru. Ti s-a strâns inima. sa lacramam pe un trecut..... Nonora asimilata Societatii medicinistilor. izbucnit spontan si dureros de lung. aproape de zori. îti sunt cel mai bun prieten. Asadar. în loc sa încerc a-ti scrie o scrisoare frumoasa. Viorica... nici ratacirile pe la librarii. "Florentele" casatorite... Niska. studenti din anul întâi. Dar m-am înfrânt. Am îndurat si eu. Stii. nici privirile celor din cofetaria calda.. îmi spuneai ca esti fericita si nelinistita. numai pentru noi doi. Dar n-a fost asa. si vin mult. Si apoi.. Poate n-ai sa întelegi nimic. nici ceaiul din mansarda. Niska. Cre-de-ma. Nu mai eram decât noi si înca acei trei studenti mediocri de la Drept. Iarta-ma. bucurosi ca ramânem iarasi singuri. Dar daca astfel trebuie sa se petreaca faptele? Ei erau fericiti. Nu ai dreptate sa-mi amintesti noaptea de Mos Ajun. Niska. aproape de doua.

trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate. Criza nu e, înca, trecuta. Prietena buna, n-ai sa te superi daca îmi voi pastra, înca, singuratatea. Tu ma vrei mare, nu e asa?... Dupa cum stii, nu primesc pe nimeni. Voi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie. Astept. Daca, însa, tu înduri nostalgii prea deprimante, spune-mi. Te voi vizita. înainte de linistea mea, trebuie sa împlinesc linistea prietenei. Plânsul tau e copilaresc si stânjenitor. De ce nu ai reactionat împotriva familiei care te-a tinut prizoniera? Si apoi, de ce sa plângi, când esti, înca, atât de tânara?... Prietene, scrisoarea ta m-a îndurerat. Nu-mi lamuresti nimic. Nu stii ca înteleg greu fara tine?... De ce nu ma lasi sa vin? Eu cred ca mi-ai scris ca sa ma necajesti sau sa ma ironizezi. Sufar mult, singura. Înainte îti ceream tie sfaturi. Acum, cui sa le cer? Ai mintit spunând ca-mi esti prieten. Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rau; m-ai apropiat de tine, de gândurile tale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura. înapoi, nu ma pot întoarce. Nu mai pot fi cea de acum doi ani. Si sunt atât de trista... Si plâng, amintindu-mi fapte de pe timpul când eram prieteni buni. Fireste, toate acestea au sa treaca. De ce nu vrei sa ma ajuti si tu? Esti dator prieteniei fata de Niska. IV Niska, eu trebuie sa ramân singur, oricât te-ai supara tu. Pentru ca aceasta e vointa mea, pe care o ascult, întotdeauna. Nu te preface ca nu întelegi. Banuiesti multe si poate chiar ghicesti. Nu astepta sa-ti dezvalui gândurile mele. Mi-esti cea mai buna prietena, dar sufletul meu ramâne al meu, si ma împotrivesc îndârjit ca un strain - toti trebuie sa-mi fie straini - sa-l dezvaluie. Singur, nu te uit. în singuratate, nimic nu se uita, ci numai se linistesc tulburarile. Deosebirea este aceasta: ca în singuratate pot iubi sau gândi un lucru, calm, senin; în timp ce în mijlocul celorlalti m-ar sugruma nelinistile, m-ar întuneca pâna la ura. Nu uit decât amintirile pe care le voiesc uitate. Prietenia noastra ramâne. Desi, ceea ce ma hotaraste sa nu te mai vad e o calcare a prieteniei. Tu, de ce nu vrei sa întelegi?.. De ce te-am sarutat? Gândesti ca ne mai putem numi prieteni acum, cât timp tulburarea e proaspata în creierul si în sângele meu? Tu accepti promiscuitatea sentimentala; prietenia alaturi de sarutul pe buze. Eu ma razvratesc împotriva ei. Toate prieteniile sfârsesc aici: se împrumuta la început carti, se asculta concerte împreuna, se prelungesc vizitele pâna seara târziu, se strânge înfiorat palma prietenei, apoi sarutul sfios, apoi îmbratisarea patimasa, apoi logodna sau colajul. Prietenia mea trebuie sa ramâna pura. Nu ma stapâneste rigiditatea unei morale mediocre, ci vointa mea. Eu vreau sa îmi ramâi numai prietena. Tu nu poti sa-mi întelegi disperarea? Si eu, ca toti ceilalti; si eu, te-am sarutat dupa o noapte petrecuta atât de nou si de eroic. De ce n-am putut ramâne stapân pâna la capat? Pe tine nu te sufoca mediocritatea acelui sarut? Si noi, prieteni austeri, vorbiti de râu si neîntelesi în originala noastra puritate, sa sfârsim ca oricare dintre ultima mie de perechi universitare? Ma tortureaza pâna la obsesie gândul ca ne-am lasat înfrânti acum. la sfârsit, de mediocritate. De aceea trebuie sa ne despartim, pentru un rastimp. Nu vreau sa întelegi gresit despartirea noastra. Nu se va rupe nimic, nu se va pierde, nu se va încheia nimic. Despartirea cea mare se va înfaptui în toamna, când eu voi pleca în Nord, iar tu în vreo tara calda, sau vei ramâne aici, cu casnicia de mediocra si comoda fericire. 174

Vom ramâne câteva luni singuri; eu cu cartile mele, tu cu prieteniile cele noi. Ne vom scrie, cât mai mult. Daca îti trebuiesc carti, ti le voi trimite prin Radu. El e singurul pe care îl primesc, foarte rar, în mansarda. Ma întrebi daca lucrez ceva. Niska, sunt atâtea lucruri care trebuiesc stiute... Cartile sunt mari, multe, ispititoare; noptile sunt lungi. Anii acestia i-am petrecut ca sa-mi adun stiinta. De acum, cine stie ce voi face. Cel care se opreste la carti e un sarman neputincios; iar cel care trece pe lânga carti, un schilod. Drumul meu trebuie sa ma duca acolo unde vreau eu. Tie n-am sa-ti spun. Aceasta se va sti dupa cinci, zece sau cincizeci de ani. Dar nu e asa ca te plictisesc marturisirile mele obscure? Rugându-te sa întelegi si sa nu te superi, te saluta prietenul tau. P.S. Stii ca Radu iubeste tot mai mult pe Viorica? E ciudat; se apropie doi ani de când a cunoscut-o si a îndragit-o. Radu niciodata n-a fost atât de statornic. S-a schimbat mult. Bea tot mai rar, citeste. N-are sa izbuteasca sa-si realizeze o viata corecta; de aceasta sunt sigur. îi lipseste ceva, un resort launtric sau o axa, sau o notiune. Nu stiu. Dar Radu e menit ratarii definitive. De aceea te întreb daca tu stii ceva de la Viorica. Sunt stupid. Am uitat iar ca nu vrei sa te împaci cu vechea ta prietena. De ce, Niska?... Prietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartim? Sunt atât de trista... Am suferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa întelegi suferinta mea. Tânjeam zi dupa zi. Ma desteptam diminetile, ostenita. As fi voit sa fug, sa fug... Stiu cât sunt de stupida sa-ti marturisesc dorurile mele. Tu ai voit sa le împlinesc; dar daca nu stiu cum?... Stiu un singur lucru, pe care ti—1 împartasesc cu rugamintea de a-l întelege cuviincios: ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, de trupul tau. Vreau sa te simt vecin. Departe, ma chinui. îndur acum crize pe care nu le înteleg. Iarasi te rog: de ce nu vrei sa ma ajuti? Ele au sa se limpezeasca, stiu; dar daca ma vor ucide si pe mine, în acea mediocritate care ne înspaimânta pe amândoi? Te rog sa ma ajuti, sa ma aperi. Nu stiu cum sa-ti scriu; dar am început sa ma tem de soarta, de oameni. Ma simt iarasi slaba si nici nu mai pot râde ca altadata, nu mai ma pot preface. Altadata eram trista, si toti ma socoteau neastâmparata, usoara, nepasatoare. Acum, toti înteleg ca sunt trista. Cine stie ce banuiesc. E jignitor, si pentru mine, si pentru tine. Crezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti îndragostit si suferi în singuratate? îti spun aceasta ca sa întelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa. Ai sa te surmenezi, si n-ai sa poti scrie nici una din cartile pe care le-ai fagaduit. Si apoi, esti stupid; pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare - sa ne despartim?... Dar eu am uitat; nu mai sunt tulburata nici de amintire. Tu, daca ai cu adevarat vointa, uita. Primeste sa ne întâlnim iar, si iar sa petrecem ca doi bum prieteni. îti strânge mâna, Niska. P.S. Nu-mi scrie, te rog, nimic de Viorica. Pe Radu l-am vazut de câteva ori, dar n-am surprins nimic deosebit. VI Niska, am citit scrisoarea ta în cea mai frumoasa dimineata de iarna, în cel mai alb oras. Daca ai sti cât m-ai ispitit sa cobor jos, în curtea cu zapada, pe strazile cu soare, cu pomi, cu perechi fericite... Niska, m-am chinuit iarasi, cu 175

amintiri întunecând seninatatea rafturilor. Eu, care ma socotisem aproape linistit, si-mi fagaduiam sa te întâlnesc... Ma înspaimânt, Niska, de mânia tragica pe care o simt deasupra-mi. Oricât m-as însenina, un cuvânt scris de la tine iar ma tulbura. Lupta începe, si biruinta ma daruieste dupa ceasuri lungi, si când totul a ajuns iar amintire, un alt cuvânt scris o învioreaza; si iar începe lupta... E stupid sa ma plâng de consecintele unei hotarâri de ale mele. Eu am voit, eu trebuie sa sufar. E o dovada de slabiciune scrisoarea aceasta, care începe cu marturii; dar ar fi mai mare slabiciunea daca nu ti-as trimite-o. Nu sterg nimic, ci îti scriu ca dimineata, cerul si scrisoarea ta m-au chinuit amar, disperat, prelung ca o agonie. N-am putut citi nimic în acel ceas. Am privit pe ferestruica doi plopi înzapeziti, într-o curte alba. Nu, Niska, tulburarea n-a trecut. Eu nu te pot vedea atât timp, cât sarutul final staruie sa ma mustre. întelege, te rog, si durerea mea, singur aici, într-o iarna cu câmpuri, cu petreceri, cu sali luminate pâna în zori. Eu nu ma pot coborî înainte de un fapt pe care îl astept, dar nu-l înteleg. Uita tristetea scrisorii mele; sunt tot atât de puternic, oricâte ispite m-ar încerca. Aminteste-ti ca tineretea e o criza; nu supravietuiesc decât câtiva nebuni, stapâniti de patimi sau de încordari eroice. Tu cunosti hotarârea mea. Acum, cât timp sunt trist si tulburat, nu sunt erou. Trebuie sa ajung. Viata mea nu accepta compromisuri: ori erou, ori anulat. De aceea lupt, ca unul care stie ca înapoia lui e moartea, etica, sentimentala sau cerebrala. Ti-am spus prea mult, nu e asa?... Acelasi prieten. VII ...Am venit la tine, dar am citit acel ciudat bilet de la usa si m-am întors. Veneam cu vesti; dar unui înmormântat de viu la ce i-ar mai folosi?... Se vorbesc multe prin oras asupra claustrarii tale. Zvonul pornit de la redactie pomeneste de o carte pe care o scrii si care va cuprinde o suta de foiletoane. Dar e un zvon pe care nu-l crede nimeni. Prietenii tai insinueaza ca ai fi îndragostit si ca, îngâmfat cum esti, nu vrei sa te tradezi. Desi, singuratatea ta prelungita e atât de vorbitoare... Un alt zvon e de-a dreptul ofensator. Se sopteste anume, mai ales de catre colegii din cerc, ca esti nebun. Nu te supara; eu nu fac decât sa reproduc fidela cele ce-mi ajung la ureche. Dupa socoteala lor, ai înnebunit asta-toamna, când ai publicat acele pagini de scandal. Nebun erai si mai înainte, pentru ca scriai întotdeauna la persoana I si pomeneai de tine ca de un supraom, pomeneai de "carnea, sângele si duhul" tau ca si cum toti cititorii ar fi fost obligati sa le proslaveasca. Acestea spun ei, colegii de la cerc. Fireste, eu nu cred nici unul dintre zvonuri. Cred ca vrei sa faci o farsa si sa lucrezi în tihna la unul din mediocrele tale romane. Mi le-ai povestit,\' asta iarna; si cred ca nu se vor vinde. Pe mine ma poti primi, nu? Am si alte lucruri sa-ti împartasesc, care te-ar putea interesa; asupra dragostei lui Bibi, asupra unui domn care ma cere de sotie, asupra unui tânar dragut, cu buze foarte frumoase, care ti-e prieten etc. Fireste, daca esti prost-crescut si te încapatânezi sa nu ma primesti, n-am sa ma supar. Sa nu crezi ca am sa ma neurastenizez de dorul tau. N-am sa te mai vizitez, niciodata. In orice caz, te pot vesti ca aceasta e singura scrisoare pe care o primesti de la prietena ta, Nonora. 176

VIII Nu mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios. Eu astept lamuriri precise, si tu ma zapacesti mai mult. Nu stiu ce si cât sa înteleg din scrisoarea ta. Cu cât o citesc mai mult, cu atât sunt mai tulburata. Sunt eu, prietena, atât de ispititoare? Am ramas împreuna noaptea de Ajun si nu mi-ai spus nimic. Am fost ca doi prieteni vechi si buni. De ce te-ai schimbat, de atunci? Sa fie acel sarman sarut, de care ma caiesc? Dar uita-l, uita-l!... Tu, care ai exaltat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni. Un pretext stupid îti slujeste sa te îndepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gândesc si sa simt ca o tovarasa de a ta. E atât de greu sa întelegi ca sufar de absenta spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara Grieg sau fara Comentariul lui Don Quichottel Nu-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scrisoare, cu rugaminti de îndragostita. E umilitor. Acum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa cea dintâi scrisoare a ta. E prea târziu. Iti sunt prietena, si am nevoie de creierul si sufletul tau. Stii ca sunt femeie, si înca prea tânara, sa pot evolua singura. Nu pot face nimic fara sprijin, fara imbold. Nu pot face nimic mare. înainte de a te cunoaste, eram nepasatoa-re si ma socoteam libera. Acum, nu mai sunt. Vreau prea mult ca sa pasesc singura. Am nevoie de atmosfera pe care o respiri tu, de gândurile si încurajarile tale. Daca tu vrei sa ajungi erou, eu vreau sa ajung o femeie de elita. E greu, nu e asa? De ce nu-ti amintesti si de mine? Car-\' tile pe care te oferi a mi le împrumuta nu pretuiesc nimic, acum, când sunt tulburata de gândul ca nu vrei sa ma primesti. Eu nu am sa ma realizez prin lecturi. Universitatea nu mi-a dat nimic. M-am schimbat prin tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu îndemnuri. Cartile le înteleg alaturi de tine. Si le înteleg numai când nu sunt nelinistita; ca acum, de un prieten pe care îl pierd. As avea atâtea sa-ti spun, sa te întreb... Cum le-as putea scrie, când eu scriu ca tine, cu expresiile tale? Poate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, învatându-ma sa patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor. Nu mai pot suporta colegii care îmi fac curte, nici colegele vicioase si bâr-fitoare. Nu mai pot suporta pe nimeni în afara de Bibi. Nu stiu ce are sa se petreaca cu mine. Astept primavara cu inima strânsa. Dar mi-e atât de dor de ea... Am atâtea amintiri pe care le vreau împrospatate. Daca as sti sa scriu, ti-as spune multe;*si daca as vrea, iarasi ti-as spune multe... Nu e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmatica? Prietena ta, Niska. IX Niska, întotdeauna când îti citesc scrisorile ma întristez. Si nu alung tristetile decât scriindu-ti. De aceea, poate, ritmul începutului si ritmul sfârsitului sunt atât de potrivnice în scrisorile mele. Nu ai deloc dreptate. Datoria prietenului e sa împarta durerea celuilalt, spui tu. Desi eu cred altfel, îti accept formula. Dar daca nu-ti mai sunt prieteniei altceva? Nu am atunci datoria sa ma încordez si sa ajung iar prieten? Îti marturisesc aceasta ca sa nu ma întelegi gresit, si sa nu vezi în claustrarea mea o calcare a prieteniei. 177

Dar tu trebuie sa vezi cum vad toti ceilalti casnicia: o întovarasire arbitrara a doi oameni care nu se cunosc.) si profita de inexperienta sexuala a sotului. trebuie sa pasesti singur. Mediocritatea biruieste întotdeauna asupra unei femei singure. sufletul feminin oboseste repede. Dar nu îti socotesc criza atât de primejdioasa ca sa renunt la hotarârea mea si sa ma apropii. Astfel înteleg eu. e calea libertatii perfecte. Tu trebuie sa te gândesti întotdeauna ca ceea ce citesti în paginile acestea au fost scrise de mine. fecioara. casnicia e inevitabila. care sfârsesc prin a se suporta si chiar împrieteni.. Am cel mai sincer dispret pentru amant. Poate. ť Toate acestea sunt triste. Orisicât m-as trudi vei ramâne capricioasa si te vei pleca dupa fiecare înfrângere pâna la anulare. nu se mai împrospateaza. piere. deprimata. ale sufletului tragic pe care-l deslusesc în lume si în munti. Aceasta e soarta. Pentru ca nu vei avea puterea sa alegi tu sotul dintr-o mie de barbati. Nu trebuie sa te simti jignita. o fericire calduta de camin. ma întuneca si ma înspaimânta mediocritatea adulterului inevitabil. Drumul e greu. nu?. Dar drumurile noastre trebuiesc despartite. dar. îti marturisesc. emotii mediocre de-a lungul unui sir de amanti sau de copii. nu? Le îndur si eu. te vei simti sfârsita. sunt ale destinului. pentru ca femeia se orienteaza greu singura. Vei aluneca firesc si iremediabil în mediocritate. De aceea .. O femeie. pentru ca ele sunt mai puternice decât mine. iar trupul se insinueaza. Ai sa vrei sa-ti treci grijile si oboselile asupra unui sot. si nu stiu unde sa ma întorc. Pe tine te sfatuiesc sa încerci amândoua caile.. multi ani. Urmeaza pe cea a libertatii. sarman functionar grabit sa adoarma dupa o singura si pripita îmbratisare. multumiri resemnate. epuizata. care culege resturile (a fost altul înaintea lui. menirea femeilor. daca nu se ataseaza de o constiinta masculina cu care sa comunice. daca nu ma razvratesc viciile si greselile în libertate. E adevarat.. nu ma vei mai întelege. în lipsa unui alt suflet prieten. Si e cel mai dezgustator când se înfaptuieste prin lasitatea unuia dintre soti. Dar nu-l vad cu putinta.desi ma doare sfatul acesta. anevoioasa si riscanta pâna la compromitere. Oameni care nu tresar rostind: acesta e copilul meu. sa te mângâi. oricât ar fi de superioara. chiar cu riscul de a parea în ochii celorlalti o vicioasa. luminata de un sens spiritual.. mâncare calda si copii. a fericirii prin abrutizare spirituala. Tu ai doua cai de urmat: cea dintâi. dar le ascult. Rezervele sufletului feminin se consuma repede si. când e concretizarea permanenta si vie a unei fericiri etice. luând si daruind. Sunt numai un puritan si.. Totusi. Poti ramâne pura.. te vei lasa aleasa.. Iar. Tu ai toate însusirile si toate pacatele femeii de elita. în curând. ca daca pe tine te întristeaza. si acum vrei si tu. Tu esti perfecta lânga mine. pentru ca mi-esti prietena -apuca de la început cea de a doua cale. eu am voit. Dar am ajuns prea departe. sa ajungi o femeie superioara. faptul acesta ar fi cea mai mare multumire a unei anumite parti din viata mea.Stiu ca esti reconstituita prin mine si stiu ca sufletul feminin e pasiv. pe aceasta cale a libertatii perfecte. Casnicia e cel mai perfect fapt omenesc. Am acelasi dispret pentru sot. mie mi-au scormonit visarile 178 . Pentru ca nu vei avea curajul sa pleci singura. care-si cauta sotie ca sa poata avea apartament luxos. si chemarile lui nu pot fi înabusite. Tu nu vei avea puterea de a trai libera acesti ani. nu ma vei uita. te vei lasa purtata de un tovaras care acum ti-e necunoscut. Sa nu crezi ca sunt un mizantrop sau un anarhist. la întoarcere. asteptând sa fie fecundat de spiritul si valorile masculine.

. X Iarta-ma ca ti-o spun de la început. o prietena tulburata. în vreme ce le scriai. nadajduiesc. Petre. lupta dintre cele doua patimi a trecut. am citit biletul de la usa si am ciocanit un sfert de ceas. aspra si mincinoasa. XI Prietenul meu. pentru ca asa scria în bilet. si trebuie sa-ti vorbesc. fara ajutor. Si ti-am marturisit. deodata.. Ma simteam atât de fericita. asupra unor pasaje ciudate. începusem sa ma bucur de primavara. ci si un pas înainte social. o sotie bogata si inteligenta. crezi ca nu ma învatat ceea ce trebuie sa fac?. iar nu altul. si apoi usa era închisa. Ce s-a întâmplat între voi? Va stiam prieteni. am citit mult. mai târziu. puterile mele de munca sunt înzecite. Am sa fiu fericit.. nu numai colaboratoare. Am plâns iarasi citindu-ti paginile rautacioase. ci si pe ea. ti-ai schimba gândul. covârsitoare: fericirea noastra. Pentru ca Niska nu e de aceeasi esenta spirituala ca logodnica mea." Sunt sigur ca ai auzit. îti doresc sa nu pieri în mediocritatea care te înspaimânta. sotia mea ma va îndemna neodihnit sa urc treptele. 179 . Acum.. Ti-am strigat de mai multe ori: "Petre. pentru ca amândoua s-au contopit într-una singura. Urasc si mai feroce. Ca sa-ti plac. Si vreau sa te previn ca te asteapta un dezastru daca o vei lua de sotie. Si apoi. Mi-am însemnat pe o fâsie de hârtie multime de întrebari. care ar fi voit sa fac eu acel fapt. Tie ti-am marturisit. Ai uitat. sunt Petre. Dar menirea mea e sa nu spun cuvântul. Niska nu te va putea atâta la munca. ne vom vedea curând. De acum. asa cum mi l-am schimbat si eu. patrund tot mai sus ca s-o vad multumita de mine. Ieri am fost la tine. De ce nu mi-ai deschis? Radu mi se plânge ca nici pe el nu-l mai primesti. scrisoarea ta. veche de doi ani. Iar Nonora te bârfeste groaznic prin oras. din cartile daruite asta-iarna. de acum. un fapt nu ma supara numai pe mine. pentru ca toti spun ca esti îndragostit de Niska. de asemenea. Voiam sa-ti fac o suma de surprize. Fac totul ca sa-i plac ei.. în plina criza. Tu vei gasi.. Tristetea mea e întotdeauna mai disperata.si mi-au însângerat sufletul. ca nu mai raspunzi la scrisori. Mi-a înteles patima si s-a entuziasmat. ce s-a petrecut cu tine?. ca le va primi o prietena care nu te-a vazut din noaptea de Ajun. ca vrei sa pari original. sa ajung. la creatie. trebuie sa cauti un nume si o avere. Si. Eu am venit sa-ti comunic un eveniment pe care nu l-a aflat nimeni pâna acum: logodna mea. dar are acele însusiri de care ti-am vorbit.. sa nadajduiesc o întâlnire apropiata. Nu poti întelege cât rau mi-ai facut. De altfel. si tristetea s-ar preface în bucurii. dezorientata. pentru ca tu erai singurul care stiai de dragostea mea si de ambitiile mele. Asa e ca par stupid? Daca mi-ai cunoaste logodnica. ca n-am sa împlinesc o casnicie mediocra. Logodnica mea nu le are. Prietenia noastra. raspândeste zvonul ca ai înnebunit. la curaj. pentru ca ma tortureaza gândul acesta: un cuvânt.. de ce ma înspaimânti zadarnic? De ce îmi prevestesti un viitor în care tu însuti nu crezi? Tu stii ca eu n-am sa primesc un sot. care te va ajuta mult. pentru ca. Erai acasa. dar esti aproape nebun.

. cât m-a torturat si m-a ispitit. în primavara. si vacantele. sa alerg. e frumoasa. Dar eu nu pot crede în fericire.Ce vrei sa-ti spun? N-ai dovedit. Pentru mine. Simt ca. tragicul e efectiv. Eu stiam ca Niska m-ar fi primit tovaras vietii ei. mai scriu aici câteva pagini.. XII în Jurnal: "Citind astazi ultima scrisoare a Niskai am fost atât de disperat. lamuriri finale. Te admir si te invidiez ca ai un suflet atât de aspru sau atât de nesimtitor. Stiu. singura.. Nu se îndrageste decât o singura data.. Nu pot crede în realitatea fericirii. stiu ca vointa ta te scurma. m-ai îndepartat.. nici chiar daca ti-as spune ca te iubesc.. E atât de senin afara. daca nebunia nu ma va stapâni înca putine zile.. Scriu toate acestea cu amaraciunea celui ajuns la sfârsitul îndurarilor. M-am hotarât sa-i trimit acest caiet intim. prietena ta. nici 180 . pentru mine. Or.. Niska e perfecta. în ultimul timp. fara prietenul meu. nu o vorba desarta de continut. Nu pot s-o gândesc. Simt ca nu mai ma pot împotrivi mult sufletului care se zbate. Pot scrie. Trebuie sa renunt pentru ca asa am voit eu. toate încordarile de pâna acum mi-au pogorât un sens tragic al existentei. ma înspaimânta. tovarasia Niskai se contopeste în sufletul meu cu fericirea. asa ca sa înteleaga Niska. singura fericire pe care as putea-o astepta. ghicindu-i sfârsitul.. Sunt mai trist. Toate experientele.. încât voiam sa cobor în strada. Eu. Am sa pronunt si sa gândesc: vointa câteva minute si am sa ma schimb. Acum. cu atâtea daruri neîntelese.. atât de cald. Tovarasia Niskai ar fi. chiar fara sa fim soti. mi-e draga. Ea nu e numai o fata cu cele mai multe însusiri.. nu mi-ai scrie scrisori în care sa ma sfatuiesti la mediocritate. s-o întâlnesc si sa-i spun: mi-esti draga!. nici s-o simt. îti recitesc scrisorile. ma ispiteste gândul: de ce sa nu ajungem tovarasi? În toamna plec.. pe aceasta pagina care va fi citita de Niska.. ca Niska e singura femeie pe care as dori-o tovarasa. înecata în ceata. nici un pic de bunatate. trebuie sa renunt. Recitind paginile ultime ale corespondentei noastre am înteles ca nimic nu te poate convinge de salbaticia ta. doi ani. dupa ce m-ai îndemnat. cu tristetea care ma copleseste. Vrei sa-ti spun mai mult? Vrei sa sfârsesc scrisoarea aceasta cu tânguiri de îndragostita? Ar fi stupid si inutil. Nu te înteleg. asa cum a visat ea?.. sunt atâtea flori.. si numai o data se întâmpla ca sufletul fetei sa-l stapânesti. Nu stiu ce am sa fac. si ea mi-e draga.. dupa ce doi ani m-ai ajutat sa ies din ea.. mai mult ca oricând. m-am simtit atât de singur si parasit.. Tu minti spunându-mi ca suferi în singuratate. esti încapatânat ca o bestie. asa vreau eu. de ce sa nu plec cu Niska. care nu am putut tacea pâna la urma. naruirea eroismului va fi deplina si definitiva. eu. sa-ti fiu aproape. Si eu plâng ca o adolescenta si ma gândesc la hotarâri nebunesti. de asemenea. care trimit Jurnalul ca prietena sa afle cât am îndragit-o.. trupului care se razvrateste. Dar si eu sânger.. dar mai înseninat. ca sa-mi înteleaga faptul si durerea.. de care ma dezlipesc pentru totdeauna. Ma simt atât de rusinat vorbind de eroism aici. e libera. îmi amintesc cu Bibi tovarasia noastra si marea. Mi-e teama de fericre. Niska. Magia cuvântului îsi va face efectul.. Si cu toate acestea.. Prietena mea. de prietenie. în orasul cu acoperisuri întinse. de mângâiere. Cum poti ramâne în mansarda? Te urasc. larta-ma. Ma gândesc tot timpul la tine.. As plânge de ciuda ca par sentimentala si îndragostita. daca ai suferi si tu. te sângera.. Dintr-un capriciu. Niska mi-e draga. ea e creata de mine.

pe care am stiut-o cali. XIII 181 . pentru ca nu-i pot împlini chemarile? Aceasta e o dovada a puterii: sa nu ma las purtat de dragoste. totusi. tovarasia Niskai mi-ar fi în acelasi timp un nesfârsit chin si. nu ma înspaimânt s-o port. Si apoi. prefacuta. nici reculege. Ea va regreta tot ceea ce crezuse mare. m-as consuma lucrând si as sfârsi prin a nu mai lucra nimic. inedit în mine. Dar dragostea nu are nici o înrâurire asupra vietii de toate zilele. pentru ca ma aflu sus. chiar daca as putea crea lânga Niska. pe un pictor sau pe un sportsman. Iar Niska nu mi-e prietena si creatura decât prin viata mea launtrica. As vrea sa fiu eu tenor. Am fost puternic. As vrea sa ma admire pe mine. în toate aceste atitudini.. Eu nu pot crede în fericire. fara sa se depaseasca. Toate acestea nu m-au împiedicat sa-mi fie draga Niska. sa n-o dispretuiesc. eu pictor. Ma simt naruit. As fi ramas tot timpul lânga ea. dupa cum tragica a fost prietenia noastra. In putini ani.o spaima copilareasca. Mie somn si tremur de oboseala. Cred ca am scris multe fraze obscure. De ce sa ma tem de dragoste? De ce sa încerc s-o ucid. întelegând ca vointa e atasata de o alta vointa. N-as fi împlinit nici una din operele fagaduite mie si Niskai. de acum. sobra. pentru ca asa vreau eu. N-as rabda sa admire pe un tenor. cu disperarile si înfrângerile deprimante. întâlnirea cu Niska. m-as simti umilit. Nu am lasat pe nimeni deasupra-mi. Dar daca aceste nazuinte nu se vor realiza niciodata? Deceptia cea mare va fi a Niskai. nu m-as mai fi reînnoit. cu plânsul neputintei. aproape. puternic. sobol munci tor si orb. am fost asa cum voiai tu sa fiu. Desi n-am înca dovada biruintei definitive. Viata mea va fi întunecata. Mi se întuneca mintea. a fost tragica. Nu ma voi feri de ea. De abia mai am puterea sa scriu." * Niska. Si apoi. Ma voi coborî iara si în lume. Ultimii ani mi s-au deslusit în tâlcurile lor intime. în mine. Eu ma simt dus de meniri. Nici nu mai recitesc. Niska m-ar cunoaste larva. Vointa mi-ar fi ramas aceeasi. iubire din pricina si. nostalgica. crede-ma. prilej de nimicire a prieteniei si admiratiei ei. modela. Evolutia mea ar fi fost iluzorie. ani. de departe. cu slabiciunile sufletului. Mai târziu. mult. M-as arata cu pacatele carnii. as fi voit s-o am necontenit lânga mine. aspra. As fi nelinistit. în mine. calma. când eroismul nu va fi numai o tinta. a carui ultima pagina am sfârsit-o acum. Iarta-ma. sa nu-mi ramâna nimic strain. cu fata descompusa de veghi. lipsit de experiente cerebrale.. care atunci îmi scapau. amara. sa n-o urasc. am fost foarte puternic. totusi. îmi va fi iarasi buna prietena si aproape. poate. sfarâmat. în iubire. Niska. distanta pe care o admira ea. nimic nemarturisit. pentru ca as vrea sa se gândeasca fara odihna numai la mine. Vreau ca singura lumina straina îngaduita în suflet sa fie Niska.. aspra. sensul vietii acesta e. o ascult. la începutul unei crize. eu sportsman. îsi trimit Jurnalul meu intim. mult. cu valorile si nazuintele mele. înfrâna. Niska ma admira.. ostenit si istovit. împotriva vointei mele. N-as mai fi putut munci. Menirile ma poarta prin vointa mea. Singurul tau prieten. M-ar chinui Niska. Acum. Nimic din seninatatea sigura. Ea va ramâne în suflet. poate sufletu-mi va oglindi alte lumini.

Cele ce ai îndurat te-au calit îndeajuns. îti înapoiez Jurnalul. As plânge mult. Eu ma simt a ta. si aceasta nu pentru ca sunt îndragostita de tine. le pot spune sincer si fericit. ma simt înca trista. Mai târziu. va fi de acum înainte rodnic. Sunt bogata si sunt libera. Ce sa-ti mai scriu? Sunt si eu obosita si fericita. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. si sufeream. Dar nu mai e nevoie. Nu e frumos asa? Nu e original. Prietene. te sfâsie? Când vrei sa ne întâlnim? îmi voi lua si eu licenta în vara. pentru ca alaturi de tine gândesc si simt. Esti ceea ce eu nu voiam sa cred ca exista. Dar eu ma simt legata de tine mai adânc. citindu-l si recitindu-l.. Te vedeam atât de sus. fericiti.. De ce sa ne despartim? Tu îmi spui ca îti sunt draga. Apropierea noastra . Pe mine. nu ma sfiesc sa te cer. Pentru mine. Tu vezi soarele în dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara. de ce sa suferi si sa-ti risipesti puterile? Eroicul tau.. As fi dorit. te voi mângâia. Cu atât mai rau de cei ce ramân în urma noastra. Atunci când vei fi obosit. slab. asa cum vrei si cele ce vrei tu. când stiu ca tu suferi mai mult. dar dragostea trece. si din pricina mea. Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici: mi-esti drag! Pentru ca stiu ca e mai mult decât aceasta. nu ar fi putut fi altfel. nu e asa? 182 . tu puternic. ne vor bârfi aflând ca am plecat fara sa fim soti. Nu m-ai învatat tu aceasta? Nu mi-ai sadit tu pretuirea feminitatii?. si vom pleca. Vom astepta vara. dar sunt si altceva. Nu vom gasi. întotdeauna. nu e nou si nu e.. altadata. Eu ti-as spune multe daca nu as fi atât de tulburata si atât de grabita. te cheama. simt ca nu pot vietui decât alaturi de tine. iarta-mi tot ce ti-am scris. Noi vom fi soti. M-as târî la picioarele tale. toata viata? Nu ne vom mai întâlni alta data. deprimat. Nu esti pentru mine sotul ideal.. în fiecare primavara. Nu ne mai putem desparti. dar fara martori si fara oficiu. Tu stii. asadar. sa transcriu anumite pagini. A mea. Cum sa-ti spun bucuriile si lacrimile care mau covârsit citindu-ti Jurnalul? Am învatat aproape pe dinafara paginile din Italia. mai ales. Stiu ca tu vei izbuti. Poate sunt. Mi-e teama sa nu crezi ca sunt îndragostita. asa cum e sufletul meu acum. asta-noapte. real? Am putea pleca mâine. Tu îmi marturisesti ca eu îti sunt fericirea concreta si autentica. sa le înfrângi. Nu te teme ca vei fi larva informa si oarba. ti-as marturisi acum multe.nu va dauna operei.. nici curtenitorul priceput. si nu sunt umilita. mare si creator al luminilor mele. pentru ca te stiu un barbat. suna atât de ciudat "Mi-esti draga. care ma fascineaza si ma stapâneste. nici logodnicul suav. nici unul. mai definitiv." Ultimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie îndragostit.. si care nu ma puteam înalta.. Te-as vrea stapân.. care am fost atât de slaba. eu aproape de tine. De ce nu ma iei? Acum. Daca eu as sti sa scriu.Prietene.. pentru chemarile sufletului tau. se uita. spune-mi de ce sunt trista acum atât de aproape de bucuriile pe care înainte ma temeam chiar sa le visez? Primavara. Tu m-ai creat. Jurnalul e al nostru. Viata ta îsi va pierde sensul fara mine. Voi sti sa uit atunci când opera va straluci perfecta. sa ma daruiesc tie. Tot ce e luminos în mine ti se datoreste. esti un Dumnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet. Nu trebuie sa ne despartim. atât de izolat. N-am vrut sa cred de la început. De ce sa te chinui. ci pentru ca te simt puternic.. Niska!. ai sami multumesti. orice fata se îndragosteste. asa cum ai voit tu. De ce sa nu ramânem tovarasi. nu ma înspaimânta slabiciunile omenescului. eu care aveam nevoie de tine.de trupuri si suflete . Dar de ce trebuie numaidecât sa scriu frumos? Cele ce vreau sa-ti spun. fara sa lase urme. Tu ti-ai trecut probele vointei. m-ai creat.. mult. care sa ne înlocuiasca. Nu duce renuntarea pâna la nebunie.

. noaptea..Niska a avut noroc. Nu stiu. Dar ei au obosit sa vina si sa nu fie primiti. acum. te vreau. Prietena. Nu mai ai nici un motiv sa te împotrivesti vietii noastre. ci râde. sa îmi vorbesti. E suparat ca nu i-ai împartasit direct hotarârea ta. As vrea sa-mi vad prietenii. în primavara? Nostalgia plecarilor se va preface în fapt. Dar nu va fi decât fericirea. 8 aprilie. Ma simt rusinata.S. Dar tu trebuie sa vii. Nadajduiesc ca îmi vei face. Iar sunt trista. seara. sa plecam. Lucreaza la Academie pentru licenta. care e Niska ta. Cartile s-au adunat atât de multe în rafturi. Am fost destul tristi. Nu m-ai învatat tu sami ajut tovarasul pe care îl voi alege? Te-am ales pe tine. Criza ti-a trecut. Sunt palid. * 22 aprilie. cu obraz proaspat. din adolescenta. ci ziua întreaga ramâne alaturi de logodnicul ei. prietene.. printre munti.. Ochii îmi lacrameaza de lecturi. slabit si mâna îmi tremura. ca nu mai munceste... pe ape. am muncit ca un nebun.. înca o data. Tertium non. De la Bibi. Cum ai putea spune nu. stie ca Niska nu mai e trista. Câte nu vom împlini. Acest fiu e inginer si e îndragostit de Niska. Când ne vom vedea? Am sa fiu atât de.. Gândeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita. cu geanta plina de caiete si carti. Tu nu mai ma poti lasa singura.Pentru ca. încercând sa patrunda dincolo. P. Vestea am aflat-o de la Radu.. SFÂRSITUL PARTII A II-A [PARTEA A III-A] Azi. N-ai dorit tu. Acestea ti le scriu acum. îmi spune ca Niska si-a amânat examenele pentru toamna. Te cer. si eu am suferit destul din pricina nebuniei tale. Pe amândoi ne cheama fericirea. Eu am zâmbit si i-am spus: . * De la 9 pâna la 20 aprilie. Logodnicul ei e fericit ca Niska s-a schimbat. Prietenul meu ma privea atent. Eu astept de la tine fericirea sau moartea.. nu mai stiu nimic. 183 . As vrea s-o mai vad pe Niska. nu stiu ce sa-si scriu.. în gradina. frumosi si bogati. va fi o casatorie fericita.. tu nu poti spune decât da.. Tu ai sa scrii amintiri. si am sa-ti zâmbesc. Nebunia ta trebuie sa se sfârseasca aici.. Nu mai stiu nimic. îmi esti drag si îmi esti stapân. glumeste si pleaca târziu de la ceaiuri dansante. Te-am chinuit destul.. sfârsita. Stii ca eu ies atât de rar". o vizita. lacramând fara sa înteleg pricina. împreuna cu logodnicul tau. Vizita Vioricai. disperat si neobosit. sa colindam. Seara i-am scris: "Prietenul tau îti ureaza etc. s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera în vacanta de iarna. întunecati. florile de liliac s-au trecut. împreuna? Te voi ajuta întotdeauna. eu am sa te ascult.. rataciri pe tarmuri. cu mine? Tu stii cum îmi ard flacarile plecarii? Sa colindam. felicitari si salutari. Astazi m-am plimbat mult pe strazi. încât am început a le rândui pe podele. amândoi sunt tineri. Tiam spus atâtea.

Câti dintre noi mai pastreaza tristetea disperata a celei dintâi idile.. poti ajunge oriunde. poti pleca. de cearcanele ochilor.Nu.. zâmbii eu.. Fireste. sau transfigurând-o.. proaspat. sa gasesti sensuri tuturor faptelor care acum.. si toti cunosc prudenta lui Andrei.. cu pieptul larg si umeri tari. nu e asa?. cu nume.. toate acestea trebuie sa se întâmple. asa e firesc.. cu locuri noi.. .. Pentru mine... cu rosturi politice. Tu esti baiat..Pâna în toamna.. Datoria ta nu e sa te lasi coplesita..Ai sa te surmenezi. te razvratesti zadarnic. înca.Viorica. acum? De ce s-au despartit Mariuca si Gaidaroff? Mariuca se plimba prin parcuri cu un student de la Politehnica. . fara sa fi cunoscut o primejdie. Si Bibi îl iubeste. Ai sa începi o viata noua. De ajuns. Poate nadajduieste o sotie cu zestre. Ea. Si anii au trecut.. Va ajunge profesoara într-un oras de provincie.. îmi sfârsesc tineretea stupid..Unde? . în oras..... Lupta împotriva mediocritatii biruieste numai în doua împrejurari: sau iesind din ea printr-o nebunie a sufletului. De Bibi am auzit vesti triste. Ce frumos ar fi sa îndrageasca un coleg si sa ajunga amândoi profesori. E greu. Totul se uita. acolo e sfârsitul.. aici.. Dar e asa de trist. Andrei aproape a zapacit-o. acolo unde ma duc..Mai ai mult de lucru? . Toti îi cunosc dragostea. sotie. . ci sa dai valori mediocritatii. a unui profesor de liceu.. în adolescenta? închei o epoca. o carte la o luna. ... de tremurul mâinilor.. ti se par stupide... o durere mare sau o bucurie mare.. Sunt atât de fericit sa ma simt tânar. Trece. Gaidaroff e îndragostit de o necunoscuta.. Dar mai sunt câteva luni. cum ai îndurat melancolia adolescentei definitiv depasite. în toamna plec... are sa sfârseasca si ea ca oricare studenta de la Litere.Viorica. Pentru ca nu stiu daca voi mai putea citi. înduri acum melancolia sfârsitului universitar. Dar eu?. Cine ar putea sa ma biruie. Dar nu e trist? . daca ar avea un sprijin. . Poti trai în cea mai plata mediocritate fara a ajunge mediocru.. Dragostea lor a durat doi ani... Nu plec. în cel mai bun caz. ucigatoare.. iar eu scriu în caietul acesta cele ce mi-a marturisit ea si cele ce i-am raspuns. Si se înspaimânta de viata pe care o va duce de acum. Acum fiecare apuca pe alt drum. poti cunoaste tot. atât de repede. Trebuie sa traiasca.. cu lumea. de multimea caietelor scrise.. Gaidaroff se pregateste pentru barou.Stiu.. Sfârseste Universitatea si nici un prieten bun. în criza. stinse.. . înteleg ca toate visurile mele au fost visuri. Mi-au ajuns 184 . ai dorit anumite întâmplari care nu se vor împlini.. îndârjit în lupta cu mine. Viorica a plecat tot atât de trista..... .. Si cât ar lucra.. si nu cunoaste ceea ce ceilalti toti cunosc. care rascoleste acum Academia. Eu înteleg ca astfel trebuie sa fie.Nu ma razvratesc.Nici eu nu stiu.Nu se surmeneaza decât cei care vor sa se odihneasca. îl iubeste. si încheierile sunt totdeauna triste. Viorica mi-a marturisit si tristetile ei... cu oameni noi. De abia va gasi timp sa mai citeasca o revista. Te-ai înlantuit acum de anumiti tovarasi. S-a înspaimântat de slabiciunea mea. Dupa licenta. Câte n-a nadajduit în acesti doi ani. Viorica. Tu stii ca eu am sa plâng în ziua licentei?. stupid de repede.. înainte de a aduna rezerve pentru cinci ani.. . cu destinul.. Si nici nu-l cunoaste. Ce mult l-ar iubi.. va pleca acolo unde o va trimite Ministerul... Mariuca asteapta o casnicie pripita..Ascultam atent si luminat destainuirile Vioncâi. însa.

pe bulevard. .Scoate-ti bereta... mi-a luat bratul . scoate-ti tot ce vrei. atâtia ani. . mai puternic decât respectul pentru dragostea Nonorei? I-am soptit. sa rataceasca.Nu te mai recunosc. .. . Mi-a aratat fotografia lui. Nu linisteste. mai puternic decât vointa mea. nu însenineaza. Ascetismul oficial si poruncit e plin de ispite. Nu ai amintiri în odaita mea?... Nonora a fost astazi mai frumoasa.... * Azi. Acum doi ani o îndragisesi.. . hai la mine!. Mi-a marturisit ca e îndragostita de un tânar actor. dar ma înspaimânta urmarile.. Lasa-ma! Bratele mele erau prea tari.. voiam sa te sarut comod. sa uite îndemnul la claustrarea oficiala. Dar e. Eu l-am îndemnat sa plece singur. sus. I-am strivit buzele si i-am frânt mijlocul.Nu se poate!...Ca un prieten. E torturat de un gând absurd: sa se calugareasca.. îmi placi si mie. . înca. dupa ce plec eu. Iam zarit sânii.. ci tortura. altadata ma lasai sa-ti sarut sânii. Ce-am simtit eu atunci.Nonora. Eu nu pot sa ma duc la Ea. si.Ai sa fii cuminte? . Eu l-am sfatuit sa-si treaca ultimele doua clase de liceu.. Acum sunt logodita. mansarda?. casa se darâma.Cu atât mai rau pentru logodnicul tau. Copcile de pe umeri se deschisera singure.. . parasite acum cinci ani... . . Ascet si singuratic poate ramâne si în mijlocul celorlalti..si am plecat.Nonora. cu o dedicatie stupida si dragalasa.Nu. iar sufletul vast. scrisoarea fara raspuns si nepasarea cu care lasam sa treaca lunile fara so vad. Iar linistea nu si-o va gasi. mai calda.. tremurând. Misticismul lui Radu... cu care se va casatori. I-a sarutat fotografia pe strada. bruni si speriati. Aminteste-ti. Eu îi simteam trupul încordat. ca nu o iubeste? * Schimbarea lui Radu ma înspaimânta.. a încercat ultimul mijloc. aproape de înserat.. Nu si-a putut sfârsi fraza cu împotriviri. vast. E prea veche. Calugaria tânarului nu e o alinare.Nonora. .. fara disciplina... am întâlnit pe Nonora.Ai început sa vorbesti ciudat. Uitase obraznicia mea. .. îi astept la mine. Nu vrei sa vezi. Sa mai astepte. • .Acum nu se mai poate. Sunt logodita. * "• Mi-a zâmbit. Nu stiu si nu cred. atât de întunecat.zvonuri ca Bibi a facut nebunii ca sa-l retina... si-apoi sa se hotarasca. atât de pacatos. în mansarda. . îi înteleg gândul. în toamna plec.. * Si tot n-am vazut-o pe Niska. pentru cea din urma oara.A început sa fie cald în mansarda ta.Nu se poate. Va pacatui în manastire si mai mult.. 185 . sa mai mediteze. . e inutil sa te prefaci pudica..Nonora. Cum n-a înteles. mai patimasa.

în patul meu. logodnica celuilalt plângea. Cu o singura deosebire: eu voi pleca dupa ce voi învinge.Acum ai sa vrei mai mult. de primavara.. ci o meditatie. Ea nu e vinovata. Acum. o reorganizare a 186 . Priveam pe ferestruica.. sensul eroic pe care l-am deslusit dupa trei ani de încercari si atâtea luni de chinuri. Nu ma întristeaza nimic: nici risipirea cercului. Nu mi-au placut cuvintele de osânda împotriva logodnicei. ci ai fugit din lupta.. De ce sa fiu trist? Eu stiu ca toate acestea trebuie sa se întâmple. si iar doream trupul fetei cu mireasma florii de liliac. sa rupi logodna. ai fagaduit. toti sunt tristi de vara si de despartiri. fara sa se sfarme si fara sa se tânguie. nici logodna Niskai. Stiam ca o puteam stapâni prefacându-ma inocent. Aceasta era barbatesc. nostalgii.. cu examenele trecute. Lumea trebuie sa se plece si sa-si primeasca ursita fara sa murmure. înapoi nu ma mai pot întoarce. daca ma vor surprinde împrejurari asemanatoare. îmi scrii ca nebunia te-a mântuit. Claustrarea mea nu a fost o fuga. * Din scrisoarea catre Petre.. Seva fierbinte îmi aduna puteri neînchipuite. slabiciunea. doruri. de ineditul faptului pe care-l întelegea din ochii mei. ai s-o uiti. prefacându-te îndragostit de alta sau prefacându-ti vicii care s-o înspaimânte. ai înteles greseala si ai fugit.. Am despicat genunchii si i-am stapânit coapsele. înfrângeri. efectiv. pentru ca sufletul e transfigurat. nici de fuga. nu fuga. Laudai logodnica pe care acum o socotesti obstacol în viata ta de cuceriri sociale. Plecarea mea nu va fi fuga. Bratele i le-am înlantuit de bratul meu. E umilitor. însetat si ma îndemni sa fac si eu tot asa. Acolo. a sufletului nascut din trup. pentru ca sufletul meu e atât de vast. înainte ca eu sa sovai. ". Eu ma simt de acum definitiv deasupra celorlalti. Ai fost atât de slab. înjurai meu. Viata si vointa mea îmi sunt ajutor neînvins. Amândoua sunt tragice. Nu ma întristeaza... ci faptul celui care vrea sa-si vindece ranile în singuratate. încât cuprinde într-însul dureri. va fi o uitare organica. nici darâmarea casei în care am copilarit. nu se poate!. ci un fapt las. Ai facut acel pas pentru care trebuie sa te chinuie mustrari. fara aparare. O ghiceam tulburata. bucurii. si te-ai logodit. între carti. încrederea în pasii mei de-a lungul tarilor si anilor. acest cuvânt exista. nu a adevaratului suflet.De ce ai facut asta. Am cerut-o. Pentru mine esti înca un învins. desfatândo si apoi luând-o ca un fur. într-o zi de reculegere. De unde îmi ghicea Nonora gândurile? Ma enervau împotrivirile ei de fecioara perversa. Trupul i l-am frânt. A început sa râda. cu atâtea amintiri. Nu stiu daca îmi întelegi seninatatea. în orasul cu ispite. Am recitit cele ce mi-ai marturisit la începutul primaverii. . Faptul s-a petrecut înainte ca Nonora sa judece. Fuga ta nu e o dovada de vointa. Si simteam tulburarea nestinsa. încât ai urât faptura care ti-a dovedit. Am ales cealalta cale. sincer si direct. a mansardei cu amintirile adolescentei. de ce ai facut asta?. Si-mi scrii ca te simti puternic. De ce s-o urasti si de ce sa fugi? Trebuia sa ramâi aici. Apoi. eu nu am nevoie nici de plecare. Simt vara în mine si în arbori. de purtarea mea. Ai fugit dupa ce îti dadusesi cuvântul de cinste ca vei ramâne prins. Tea mântuit mediocru si umilitor. Pentru mine.. mare. Ne-am desfatat trupurile. din acel oras departat si imens.Tu nu ai biruit. De altfel. nici plecarea mea pentru atâtia ani. de simturi. Nu exista decât doua vointe: cea cosmica si cea eroica.

mijloacelor de lupta. Tu nu poti întelege pretuirea biruintei, pentru ca nu stii cine mi-a fost dusman. Am toate motivele sa fiu trist, si sunt totusi exaltat. Nu o exaltare provizorie si trucata. Acestea au trecut, o data cu cele din urma reminiscente ale adolescentei. Exaltarea izvoraste din îndurarile mele, din ultimele experiente, din sensul pe care îl dau eu lumii. Lumea vasta, nesfârsita; sufletul meu e vast; nazuintele sunt nesfârsite si împlinirile vor trebui sa fie nesfârsite. Aceasta o spun eu. Eu, care am îndurat magia cuvântului Ťtrebuieť. Soarele exista; atât timp cât îl simt aproape de ce sa ma întristez, de ce sa ma tulbur, de ce sa plâng? Nu mai am doruri, pentru ca dorul se preface în realizare. Voi pleca. Nimic nu trebuie sa ma tina de vechile tinuturi, de vechii oameni. în fiecare ceas, altii. Tot mai departe, tot mai sus. Eu pot sa gândesc acestea, pentru ca eu le voiesc îndeplinite. Nu plec si nu ratacesc ca sa uit. Nu voi uita nimic. Cu cât mai mult se vor aduna amintirile, cu atât voi fi mai fericit. Nu fericit în sensul comun. Ci fericit, adica eu însumi. ...Sfârsesc aceasta scrisoare prea lunga amintindu-ti de fapta ta lasa, bicisnica si mediocra. Nu ai dreptul sa ma îndemni spre pilda, pe mine, care am pasit mult mai sus, fara oa nimeni sa stie sa înteleaga..." * Prietenul meu îmi scrie. "...Trecând prin Lausanne, am vizitat în sanatoriul universitar pe studentul tuberculos cu care am discutat acum doua veri, la schit. E foarte rau bolnav, dar e senin. Studiaza matematica fara sa stie medicii, mental. M-a întrebat de tine, m-a întrebat daca ti-ai gasit credinta sau starui în prezumtiosul tau eroism. Nu am stiut ce sa-i raspund. I-am spus ca ma rog lui Dumnezeu ca sa-si pogoare harul asupra-ti si sa te mântuie de nelinisti. Am întârziat mult de vorba. El mi-a spus ca se afla pe urmele unei descoperiri ce întrece tot ce s-a împlinit pâna acum în lume. Mi-e teama de prietenul nostru. Nu stiu nimic de la tine. Nu ne-am vazut si nu ne-am scris atâta timp... De ce ne-am uitat noi, oare? Nu-ti sunt, înca, cel mai bun prieten? Eu am început sa ma vindec de dragostea încheiata atât de amar. Nu-ti pot scrie aici si nu pot spune nimanui cât am suferit. Am plâns, m-am rugat de ea, mam târât la picioarele ei... Eram aproape de nebunie, de sinucidere. Ma rugam lui Dumnezeu zi si noapte. Studiul nu m-a alinat, ci numai credinta. întelegând ca nimic nu se mai poate întoarce, am vrut sa uit. Si n-am putut uita decât acum, dupa un an, dupa rataciri în care mi-am cheltuit tot ce aveam. Ma voi întoarce sarac, crestin si dornic de munca. Sunt mai adâncit. Tot ce staruia adolescent în ochi, pe frunte, pe buze a pierit. Simt ca sunt mai amar, mai trist si simt ca voi ramâne vesnic asa. Am fost înfrânt, am fost calcat în picioare, istovit. Acum, ma înalt iar. Tu ce mai lucrezi, ce mai planuiesti? Mi-au ajuns zvonuri despre o munca înspaimântatoare, începuta în toamna si sfârsita de abia acum. Astept roadele. Esti fericit ca poti lucra în tihna, linistit, netulburat de ispita dragostei. Prietenul meu, asculta-ma: nu iubi. Vei suferi mult, vei îndura umiliri si înfrângeri inutile. Cauta linistea, pazeste-ti-o. E singurul lucru care pretuieste în viata..." * Astazi, dobrogene. 21 august, am privit soarele 187 pogorând înapoia câmpurilor

Sufletul mi-a fost strabatut de acelasi orgasm al poftelor vaste. în fiecare dimineata si în fiecare amurg, eu privesc soarele. Acesta îmi aprinde în vine jarul fara care nu pot vietui. Laud soarele în fiecare dimineata si îl tângui în fiecare seara. Traiul meu e simplu si aspru. Locuiesc aceeasi odaita, la aceeasi gazda de acum doi ani. Dar nu mai scriu povestiri într-un caiet cu pagini albe. Si în satul rasfirat pe coasta nu mai întâlnesc pe Niska, pe Andrei, pe Bibi, pe Paul. întâlnesc alti oameni si le zâmbesc. N-am fost un singur ceas trist. Ratacesc pe câmpuri, sorb vazduh sarat, îmi odihnesc ochii în mare. Gândurile mele sunt acum greu de pogorât în scris. Sufletul meu e tot atât de cald si pastreaza tot atât de neatinsa pretuirea Niskai. Niska îsi petrece vacantele la munte, lânga logodnicul ei. Ma gândesc la rastimpuri la ea, la vechii membri ai cercului, despre care aflu putine vesti. Nu sunt trist ca toate acestea au trecut. Cele ce vad înaintea mea, drumurile care ma îmbie, raspântiile cu vânturi, cerurile cu ispite, întunericurile cu primejdii numi îngaduiesc timp sa ma întristez. Sunt atâtea de cucerit, de aflat, de gustat... Sunt pamânturi care ma cheama, sunt insule care ma asteapta, sunt carti care ma doresc, si atâtea topuri de hârtie alba, rece, ispititoare, care ma atâta. Altadata, ma întristam la fiecare amintire, la gândul unei despartiri, al unei livezi înflorite, al unei seri de toamna. Acum, amintirile ma îndârjesc pâna la turgescenta. Eu sunt, si ele au trecut. Gândul acesta ma înfrigureaza de desfatari. Eu am ramas; cum de-as putea fi trist pentru ca am înfrânt moartea, am îndurat ani, si am ramas. Gândul de a ma crea, de a ma lumina pe mine fara a face din viata, creierul si sufletul meu o capodopera, îl împlinesc. Toate fagaduielile le împlinesc. Munca, veghile, ratacirile pe câmpuri, pe tarm ma desfata. Soarele, lumina, florile cu tulpini scamoase le-am îndragit. Nu mai ma simt singur. Ceea ce era altadata obscur si tainuit în suflet, acum stapâneste. Nu ma mai pot simti singur: pentru ca sufletul limpezit în singuratate a ramas acum singurul meu suflet, si vietuind cu el nu ma mai tulbura dorurile si nelinistile celuilalt suflet, înlantuit de lume. Acest caiet, început într-o zi de vara chinuita, se va încheia cât de curând. Sovai sa-mi încredintez gândurile de acum unor pagini vecine cu paginile scrise în alta vreme. Caietul se va sfârsi firesc, fara strigate, fara entuziasm, fara tânguiri. Calm si retinut, asa cum îmi va fi drumul. îl voi rasfoi, câteodata, serile. Si ma vor întari oglinda slabiciunilor si tulburarilor care au fost înfrânte pentru ca trebuiau depasite. * Octombrie. Toamna e senina si calda. Sfârsesc examenele, cu sufletul împrospatat de toamna, zvârcolit de chemarile tarilor care îmi sunt streine. Îmi pregatesc plecarea. Am întâlnit pe Niska. A sovait, câteva clipe, apoi mi-a scuturat mâna. Nu ne-am întrebat. Eu o priveam: era schimbata, frumoasa, cu bucle negre deasupra fruntii palide. Am vorbit despre examene. Aflând ca plec, mi-a cerut sa mergem împreuna la manastirea unde ne-am cunoscut. Poate ziua aceea va fi ultima zi a prieteniei noastre. - Merg, Niska, desi drumul la manastire nu va fi sfârsitul prieteniei. Astfel vreau eu, si am dreptul sa aleg, aici... Mi-a zâmbit. Era atât de tulburata de întâlnire, de cuvintele pe care i le spusesem, de privirile mele arzatoare si stapânite, încât si-a scos inelul de logodnica si l-a ascuns. Am zâmbit si eu. 188

* Toate diminetile au fost frumoase. A fost senin, si trist, si cerul înalt, si câmpurile aspre, în dimineata întâlnirii noastre. Eu eram hotarât s-o ajut pe Niska, sa-i amintesc si s-o conving ca i-am ramas, înca, cel mai bun prieten. în gara, am întâlnit-o cu aceiasi ochi viorii, cu ovalul fetei mai trist, cu buzele mai palide. - Buna dimineata, Niska!... Am început sa-i vorbesc, sa râd, sa glumesc. I-am spus câte fapte noi ne asteapta pe drumurile noastre. Al meu e, poate, un drum de culmi; dar si drumul ei merita sa fie batut sincer, voios, culegând desfatari. Ea era tot mai trista, si îmi zâmbea numai, alaturi de mine, privind, pe fereastra vagonului, câmpurile în toamna. Am ajuns, i-am luat bratul, si am pornit pe cararea ce înconjoara lacul. Amintirile se împrospatau, dureroase. Padurea era acum sângerata, cu aleile pustiite, cu frunze multe luate de vânt. Drumul ma îmbata, ma înspaimânta. Ma înaltasem atât, în trei ani... - Când pleci? - în câteva zile, Niska. - Ai sa uiti, nu? Cum i-as fi putut spune ca nu voi uita, niciodata? - E stupid... nunta mea e la sfârsitul lunii... iar n-ai sa fii... Am mângâiat-o pe par, zâmbind. - Stii care va fi darul meu? Un caiet alb, legat în piele, si sus, pe prima pagina, o data... - Vreau sa-ti însemni viata. Când ma voi întoarce si te voi gasi schimbata, înfrânta de mediu, de mediocritate... am sa încerc sa aflu toate împrejurarile prin care sufletul din mine a pierit... Stii, Niska, ma pasioneaza agonia mea si a fapturilor mele... E tragic; si reconfortant pentru mine... - De ce îmi spui toate acestea?... A început sa plânga, si bratul ei tremura, si ochii se adânceau sub lacrimi. O priveam, îmi ascultam sufletul razvratit. Ochii se înfigeau în zari, în cerul cu flacari reci. - Eu credeam ca ai sa ma mângâi, ai sa ma ajuti... - Niska, prevestindu-ti fericirea în mediocritate, eu te mângâi. Te stânjeneste cuvântul, stiu. Spune-i atunci cum vrei: casnicie, fericire comoda, în oras de provincie, cu sot cinstit, cu copii frumosi... Alege tu cuvântul... Eu vreau sa-ti spun ca vei începe o viata noua, care nu e cea pe care am ales-o amândoi, în anii prieteniei noastre, dar care te va face fericita, pentru ca te va abrutiza spiritualiceste... - De ce îmi vorbesti, de ce îmi spui toate acestea?... Nu stii ca atât cât existi tu, nu pot fi fericita?... - Ai sa uiti Niska, departe de mine ai sa uiti; cum ai uitat când te-ai logodit... Am lasat-o sa plânga. în padure se isca vânt de ramuri. Zaream nori albi adunându-se. Niska tremura tot mai dureros. As fi voit s-o mângâi, sa-i spun ca mi-e draga... Dar sufletul era de acum senin. Si cu cât se tulbura padurea, cu atât sufletul se însenina. - Stii ce vreau?... Sa cautam trunchiul de lânga lac unde mi-ai ghicit în palma... - Se apropie furtuna, Niska... 189

- Vreau sa-mi amintesc... Atunci era primavara, era atât de frumos, eram atât de naivi... Eram în anul întâi... - Si acum, esti licentiata. Si e toamna. Si se apropie ploaie, cu vânt rece... Mergem spre gara, Niska... - Nu, nu... vreau sa revad si manastirea si biserica... - Niska, se întuneca. - Ce ne pasa noua? Nu mi-e teama de ploaie, nu mi-e teama de padure... Vreau sa mai vad o data... - Si eu vreau sa ne înapoiem. Tu traiesti din amintiri, dar eu traiesc din viata. Ce-mi pasa de amintiri? Ce-mi pasa de acea primavara nostalgica? îsi au locul lor în suflet, dar nu vreau sa le împrospatez, acum când se vesteste ploaie... De ce sa ma întorc înapoi cu trei ani când viata ma asteapta, vasta si ispititoare, înainte?... Mergem spre gara, Niska! Nu s-a mai împotrivit. Lacrama, si lacramile îi alunecau pe obraji, ca din ochii unei icoane. Padurea fosnea, se risipea si se aduna în vârtejuri de frunze. Cerul se întunecase. Am iesit la câmp. Câmpul era întunecat, cu iarba pustiita de soare si bruma. Drumul catre gara era de pe acum înnegurat de ploaie. Ploua, ploua. Ne ajungeau miresme de câmpuri rodite cu samânta norilor. Si vântul iscat din munti chinuia padurea. Gemetele se fugareau deasupra brazdelor. Paseam amândoi, cu fruntile plecate în ploaie. Niska plângea, blând. Eu îmi simteam sângele razvratit de frig, muschii înserpuiti pe oase, umerii încordati. Eram puternic, eram puternic, alaturi de lacramile Niskai... în gara, am asteptat tacuti cel dintâi tren catre oras. Priveam cum ploua. De-a lungul copacilor loviti de picuri, eu zaream tari cu lumina, tari cu zapezi, cu orase... îmi gândeam drumul meu, patimas de tot ce voi afla, de tot ce voi stapâni în anii tineri, pe care abia îi începusem... Niska îsi alinta la rastimpuri pleoapele cu batista alba si mica. S-a apropiat trenul. - Noi ne vedem astazi pentru cea din urma oara. - Da, Niska. - Si ne despartim de acum... - Pentru cinci, zece ani... Pe urma, iarasi ne întâlnim... -Da... - Vine trenul, Niska... - Trebuie sa plecam, nu?... Fireste, trebuie sa plecam. Eram numai noi doi în sala de asteptare. Niska, ridicându-se, mi-a aratat cu degetul obrazul, si a zâmbit. Am sarutat-o pe gura, lung si dureros ca un geamat. Ne-am urcat în vagon tristi, tulburati. Nu ne-am vorbit pâna la gara. în trasura, i-am strâns iarasi mâna. - La revedere, Niska!... Orasul se înseninase, proaspat dupa ploaie. Am plecat, singur, pe strazile reci. Universitatea e iarasi înviorata în valul de studenti tineri, de studente timide. Coridoarele se lumineaza de ochi, de zâmbete, de obraji. Salile sunt tulburate de neastâmparul celor din anul I. în bancile din fund se asaza aceiasi studenti glumeti, în bancile din fata aceleasi studente cu mâinile albe. Profesorul de logica stârneste aceleasi nelinisti. Totul e viu, e proaspat, e nou. Nu cunosc pe nimeni. Ai mei s-au risipit. Banuiesc în perechile stânjenite de ochii celorlalti legaturi pe care anii le vor strânge si apoi anii le vor desface. 190

ma destept. Mansarda mea pare ciudata. Radule. Un prieten la Geneva.Radule. Cartile au fost coborâte în lazi.Sa te gasesc sanatos. ranita.. o parte ma vor astepta în podul bunicii. .. liber. Eu i-am daruit cea mai frumoasa carte pe care am gasit-o în lada mea deschisa.. Rasfoiam hârtii multe. Cadrele au fost coborâte. nu-mi voi mai recunoaste strada.. Se întrista amintindu-si cum m-a cunoscut în gimnaziu. Trenul meu despica dealuri si câmpuri brazdate. De ce sa-mi amintesc. la orice pas în odaita scunda. O parte ma va întovarasi dincolo de tara. M-am închinat soarelui care sa înaltat în cerul rece. Trecuse miezul noptii. a venit Radu si s-a întristat. Ma simteam ostenit si strain.. iar mansarda mea se va narui. Ma simt usurat.. El tot ce a avut asupra-i: un pieptene si un carnet.. Seara. printre oameni straini noua. Intorcându-ma. Sa ne despartim. Radu lacrama. Toamna e senina si înalbastreste padurile. L-am întovarasit în curtea cu trandafiri îngropati. Cum ne-am împrietenit. încearca sa fii tu aici în ziua când se va darâma casa. deasupra patului fara iconita. Se darâma doar zidurile. o fâsie de matase si o fotografie de a Niskai. adunate si scrise vreme de zece ani. copilaria. de Ajunul cu bucurii. de colinde.. Se mai afla în cutie pasaportul meu pentru Italia. Ne-am sarutat. Am pus cutia în lada. si noptile de adolescenta.. Trebuia sa ma grabesc. cu dedicatia: "Devinez.. eu l-am îmbratisat.. la rubrica: "Lespersonnes qui accompagnement le porteur passeport".. Am zâmbit citind însemnarile pe plicul de vizita: "La ce te gândesti? La cel care trebuie sa moara. o data cu mansarda. pe amândoi obrajii.se va înalta. ma desteptam.. Caietul îl voi purta cu mine. Nu sunt trist. . globul de la lampa ridicat. 191 . cu tufe de liliac. obosit. de Bibi. Povara amintirilor piere. Mi-am ales numai câteva plicuri. Rafturile sunt acum goale. Ci ma simt numai obosit. devinez toujours". în timp ce eu rascoleam sertarele si rânduiam cartile în lada. alta casa – înalta si cenusie . Acum. si adunarile prietenilor.. Felinarele pâlpâiau la colturi de strada... în zori...Esti copil. patimas si odihnit. câteva hârtii. fumând. ratacind. trecutul?.. caietele cu povestiri si gânduri. frig.. când am gasit cutia cu amintiri uitate. Se întrista amintindu-si si de Nonora. în zori. alrulla Torino. Se facuse frig.. El a plâns. de Viorica. si lectura timida a celor dintâi pagini scrise. înghesuite într-o lada. Am tresarit o singura data. Jurnalele din liceu. Ceilalti. Lacramile lui erau mai puternice decât vointa-mi încruntata.. nu plâng. zvelt. din liceu. în locul casei batrâne. Radule. de lupta care a durat prea mult si prea crâncen... Lumina îngheta între rafturile goale. din Universitate. alaturi de fotografiile din copilarie. Eu plec. scriu aceasta ultima pagina.Radule. ca sa nu-mi vada ochii. Marcu si Petre la Paris. adolescenta.* Ultima zi si ultima noapte. . Hârtiile din sertare. ciuntita. si între filele pasaportului. risipiti prin oras." Am zâmbit deschizând plicul cu data din aprilie si scrum de tigara. .

înapoia mea. sa cutreiere. Ochii nu mi-i pot dezlipi de zarea catre care alearga trenul. voi renaste. Sufletul meu e aspru. nici tristete. As vrea ca trenul sa alerge. nici lacrami. In fiecare noapte. Poftesc anii care îi voi petrece într-însul ca pe un trup. Cerul e acum însângerat si calm. ma voi darui. toate dorurile se încordeaza catre anii dinaintea mea. Poftesc orasul strain ca pe un fruct zemos. alaturi de o padure si un râu. cu geana vânata. nici amintiri. în lumea noua care ma asteapta. la cele ce va trebui sa cunosc si sa îndur. în orasul strein. la cele ce va trebui sa împlinesc. SFÂRSIT 192 .simt fluturari de meniri. sa ma coboare în gari necunoscute. Nu ma înspaimânta nimic. îi banuiesc pe ceilalti. Soarele se pogoara. vast si senin. înainte... Nu las în urma mea nimic. Totul e înainte. Viata ma cheama.Revarsari de viata ma înabusa. Viata ma atâta ca o primavara perversa. înspaimântatoare în ispite. vasta si diversa. în fiecare dimineata. Nu voi lasa sa-mi scape nimic din cele ce mi-a fagaduit. Ascult cum alearga trenul însetat de vazduh. Câmpul cu roada însamântata ma tulbura. Toate gândurile. Drumul ma îmbata. neodihnit.

lenes! iar eu nu raspund. Scoala s-a început de doua saptamâni si parea ca luase un aspect cu totul diferit de cel de anul trecut. fara pic de remuscare în fata raului. lenes.S-apoi e si "lenes". si bune. 193 . astazi 12 noiembrie 1923. Copilariile acestea sunt bune de descretit fruntea la necazuri si ca un vesnic imbold spre perfectiune. cu toate ca profesorii ma cred inteligent. când convoiul suferintelor si umilintelor a început a se abate pe capul meu. ghicii ca se vorbeste de mine.Da! un nebun ce se tine de prostii si filozofie! . cât despre mine. renumele de "lenes". dar efectele le simt si le îndur. au început a curge notele. eu sunt singurul elev în clasa care nu învat. Dar eu?! Fara amorul-propriu al naturalistului. Mircea ci. Prima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica. 27 octombrie 1921 Toate jurnalele de zi încep de la zi-ntâi a lunii. desigur. 1928 1l-l9 februarie 2-8 martie ADDENDA JURNALUL UNUI OM SUCIT Eliade Gh. si cu toate acestea nici o mustrare de cuget. pe capul meu de elev în clasa a cincea. Eu l-am început astazi. si rele. au început a se gramadi asupra persoanei mele. rotund si tuns ca-n palma. în dosul meu auzii: . "monser"! Curata nebunie! . caci de câte ori sunt ascultat. cele mai multe rele. Si Fabre îsi primise odata.Clinceni. caci astazi începe greul scoalei. Lenes. în copilarie. V reala 192l-l922 Citind aceste pagini. nici o tendinta spre îndreptare?! Ce Dumnezeu!? Parca n-as fi om. dar dupa alte conceptii. mi-am dat seama cât se poate schimba un adolescent în rastimp de doi ani si am râs de "suferintele" mele. ma rog Domnului sa fie astfel.Ce filozofie. azi vazui ca manselasem. Cel putin asa credeam eu. bineînteles. dar se puse pe munca si îi întrecu pe toti. Poate în toamna anului 1925 voi zâmbi de cele scrise acum. aceste epitete ce nu pot sa le sufar. ce las! 28 octombrie 1921 Toata ziua am fost suparat. Lenes. Dar azi. Da. Starui în nadejdea romanului "omului sucit". întotdeauna ma-ncurc si se vede cât de colo ca n-am pus mâna pe carte! Lenes! Da. iar cuvintele "lenes" si"mediocru". Lenes! Eu sunt. Cauza n-o stiu nici eu. îmi pun mâinile în urechi si trec mai departe.

începui de-a dreptul pe caiet. rafturi de carti.. am luat nota noua. ca sunt condamnat sa stau cinci ore într-o clasa care n-are nimic care sa o faca placuta.. drept în fata baii. Trecu un ceas si.. în lumea muta în aparenta.... scosei la iveala din îniunecoasele-i buzunare patru borcane de mustar. ajutorat numai de fondul de cunostinte din anii trecuti. Grupul trece fara a ma baga în seama. fara pregatire. uitând ca mâine poate m-asculta. improvizat dintr-un borcan de muraturi. micul meu muzeu. încalzit de entuziasmul meu pentru stiinta. ma dau la o parte. primul cuvânt îl auzii de la tata: este cam "lenes". Aveam de facut o comparatie la româna... nici de suparare. am iesit din ascunzatoarea mea si. iar la urma.. m-apucai de studiul meu favorit. unde se zbate o întreaga familie de tritoni. Si când ma sculai.. crimile navalesc. desertai flaconul. dar repede am parasit-o când reluai ultimul capitol din La philosophie posi-tive de A. ca sa nu fiu tentat de titlu-i sugestiv sa întrerup tema începuta. ca s-o termin. eu ma încapatânez si stau neclintit în fata micului acvariu. s-a facut. cearta. Pâna la încetineala ploii ma refugiai lânga podulet. în lumea celor care nu graiesc. zoologia. Citii pâna seara "philosophie" si de abia atunci mi-adusei aminte ca mâine nu-i sarbatoare. Fara a fi citit ceva.. ma sculai.întors acasa.. Lenes!. poate ma. Cu tocul rezemat de buza calimarii. uit toate amaraciunile si peste putin sunt cel mai fericit om. Mâine. adormisem. ultima injectie cu fierul înrosit. ca-ntotdea-una. tinta cercetarilor mele. cu care ocazie observai cu vadita parere de rau moartea tuturor insectelor capturate. în lumea instinctului si a inteligentei. fug. surescitat peste masura. cu lampa aprinsa. Lenes. în sfârsit. dar nici de bucurie. ultima picatura de otrava: lenes. în care le tineam anume pentru anatomie! Certându-mi distractia pagubitoare. cu cotul presând gresit un pachet de foi din cartea de româna si cu capul aplecat peste scrisul proaspat. Iar lenes? Pâna când? Si. voi auzi din nou în dosul meu mustrari batjocoritoare la adresa "nebunului" care-si "pierde vremea" cu gânganiile si nu stie nimic la scoala. fara a fi mângâiat de nadejdea ca l-as fi putut umple la loc. dramatic.. 1 noiembrie 1921 Prima bucurie! O nota buna la fizica. în lumea aceasta îmi petrec eu cele mai frumoase clipe ale copilariei! Uitând ca mâine am scoala. studiu de pe urma caruia îmi atrageam atâta înjosire în fata camarazilor. de mândrie.. Comte si când vazui ca un simplu semn într-un catalog oficial e ca si un numulit pe lânga un mamut fata de scopul vietii mele. Le pusesem într-un flacon cu sulfura de carbon. Si-aici mi-au venit lacrimi. Amanuntele acestei nepotrivite activitati stiintifice au fost destul de dureroase: e destul sa amintesc ca am facut de doua 194 . Vazând ca ploaia nu înceteaza. ce s-a facut.. la scoala. In odaita mea plina de unelte proprii. ca se poate foarte bine sa-mi schimb dispozitia generala printrun simplu "insuficient" si de aceea cautai cât mai curând sa ascund volumul. ma pravalii pe scara si ajunsei fara întrerupere.. Dar. borcane si eprubete. ma dezbracai de pardesiu.. care-ti ofera fara rautate tot ce are ea mai frumos si mai sfânt. Simtii pentru un moment placerea veninoasa a acestui viciu. de remarcat asemanarea în ce priveste elementul. ca sa fac un dus! malul lacului Herastrau.. doua de miere si o duzina de eprubete si începui explorarea locului. lenes! Simt ca lacrimi îmi împainjenesc ochii.

cu toate ca bruma ce cade dimineata e destul de groasa si cu toate ca la patru se-ntuneca de trebuie sa aprind lampa. în meleagurile dimprejurul Brasovului. Da. studiai pâna la unsprezece. Mi-adusei aminte de axioma lui Alecsandri: "Românul e nascut poet". Desigur ca e tata care vine sa-mi stinga lampa. caci mâine avem engleza si nu prea stiu. 1. am pornit-o la excursie. ne-scapând bineînteles din vedere recolta mea stiintifica. si astazi. trebuie sa ma culc.. Dar o bura de ploaie repede ma aduse la realitate. în sfârsit. când în loc de trandafiriul cer al Tunisului.ori cunostinta cu raceala apei la picioare si ca am avut nenorocul sa vad inundate de broaste toate hainele mele udate de ploaia ce nu înceta. la excursie. ma visam în vacanta. ma vazui înconjurat de o bolta plumburie. Duminica. ma vazui silit sa ma-mbrac. aud pasi pe scara. Dar. si niciodata imaginea zâmbitoare a poetului nu-mi aparu mai clar în minte ca în acel moment. Ora unsprezece si un sfert. care numai la poezie nu te predispunea. ca chinezul dupa ce sia mâncat orezul. sub care-mi rasfatasem spiritul noaptea întreaga. mai ales ca odaia se cam racise. ca scapai de toate formalitatile ce le întâmpinam din partea mamei si a servitoarei si putui sa patrund în odaia-mi calduta. cu toate ca e singura materie la care învat cel mai mult.. Sâmbata. în Tunis. vesel ca-mi clasificasem cea mai mare parte. cu ghetele lui unchiu-meu în picioare. insecte si larve acvatice pe care urma sa le transport la locuinta-mi din mansarda caselor din strada Melodiei nr. Bucuros. prelungii sedinta pâna la opt. care venise sa faca studii. Sunt cinci ore de când citesc ca un disperat Souvenirs entomolo-giques si de când admir si preamaresc în gând pe nemuritorul Fabre. contrar obiceiului meu de a ma destepta o data cu gainile. 3 noiembrie Indispozitia de zilele trecute mi-a trecut.. când fara teama de mutra profesorului de franceza si fara frica de spinarea rautacioasa a radicalilor herborizam multumit. precum si aspectul himeric a doua broaste moi. ce se zbateau între peretii unui borcan de sticla. Toata ziua am fost ocupat cu cercetatul animalelor din ziua precedenta si. morocanoasa si ploioasa. Nu ma descurajai si mersei mai departe pe bulevard oferind o priveliste rara trecatorilor amatori de asemenea lucruri. 4 noiembrie Astazi m-am sculat la noua. când m-am sculat. Când ajunsei acasa. dat fiind ca argument principal cantitatea neobisnuita de loess galben ce transportam în pardesiu. cel mai înfocat optimist. Fu destul de trist ca vatmanul de la tramvai nu ma primi în vehiculul automat ce conducea. mama încuie usa si ma vazui silit sa ma curat în mijlocul curtii. Dimineata. Rezultatul a fost umplerea a doua borcane cu crustacei. 195 . îmbracat foarte rudimentar. când tata veni si-mi stinse lampa. scapat de scoala si elevul unui însemnat naturalist englez. Toata noaptea ma visai. Vazând ca nu vine nici un sol care sa afirme cele visate de mine. fui foarte deziluzionat..

în fata o gradina cu verbine si petunii. entuziasmat din ce în ce mai mult de "Virgil al insectelor". de colegi. fara teama de profesori. Luminitele focului joaca voioase pe peretii de curând varuiti.. ca sa nu mai plâng din nou.. în dreapta o alee de liliac. ca prin vis. ma gândesc. . Pe drumul spre Campestra. dar sunetele erau false. timpul!. mama nu mai contenea din plâns. Adevarat?! Dar imaginea mi se sterge repede din fata ochilor.Mâine! ma-nfior când aud cuvântul acesta aducaior de voie buna sau tristete. aiuram. afurisita. Lampa e stinsa. unde as fi lucrat fara frica.. am avut febra. desisul fara umbra al "harmasului". auzii pasi pe scara. nespus de trista. când ma chema la masa. îmi ridic capul care ma doare grozav. de viclenie si intrigi. rascoleste nu stiu ce la radacina unui liliac. iar lânga el un baietas.. Dormitam. Mâine!? Ce-o fi mâine? Ah. nu ma ridicam de la masa decât seara. Iata-ma din nou sus. ce trosneste. încercai câteva mazurci. Din cauza prea marii temperaturi. mare ma cuprinde si repede pusei perna la ochi. la caldura dezmortitoare ce începe sa se raspândeasca. un omulet fara barba. Cu coatele pe masa. în loc sa studiez. începui seria a doua a Souvenir-xsnlor si. ceea ce am si facut repede. Am luat atunci Marsul funebru de Chopin si i-am cântat introducerea. dar ce febra? Credeam ca n-o sa mai scap niciodata de ea. Aveam întotdeauna pe naturalist în fata ochilor. în pat. de ce nu m-am nascut la munte. N-am putut mânca mai nimic. Unsprezece si jumatate! Ar fi timpul sa ma culc. nu puteam transmite degetelor cele ce simteam. cu parul blond si cu o fata trista. de te apuca fiorii. spre dezvaluirea misterelor cuprinse în protoplasma? De ce? De ce suiit condamnat sa îna epuizez în conglomeratul acesta de patimi. pâna ce chiriasul nostru a iesit si m-a rugat din inima sa întrerup aria. înconjurata de o întreaga armata de copaci. cu fata în sus. 7 noiembrie Azi a plouat toata ziua. Dupa-masa trecui sa cânt ceva la pian. Afara a început ploaia. plecându-se împaciuitor ca în fata celui mai tare. Sunt "eu". recitesc pentru a nu stiu câta oara L \'harmas din Souvenires. pentru a-mi câstiga pâinea? De ce? Simt cum o durere mare. iar batrânul e Fabre. o mâna îmi ridica capul. mi-l puse drept pe perna si apoi auzii: iar a plâns! Ghicii: era mama! 28 noiembrie 1921 Trei zile am fost bolnav. De ce nu mi-a dat Dumnezeu si mie o casuta la tara. înconjurat de o aureola formata din insecte si îi pizmuiam fericirea ce-a simtit-o. iar doctorul doar îngâna: 196 . iar în fund.O casa draguta cu doua caturi si într-un stil modern. Tristetea naturii s-a transmis si asupra mea. tufe... cu ochii blânzi. cu potpouri. caci toata ziua astazi am fost trist. si arini. Mi-e mila de bietii copaci. în aceasta lume care nu ma întelege si ma sileste sa învat. dar cu o expresie de ciuda. iar vântul îsi chinuieste prada. In gradina.

. interesul îi predomina. eu? Un nimic.Tunelul. carne este. te doare rau capul? . si visul?. "A! ai venit?. pe care nu îl pot atinge. 30 noiembrie 1921 La scoala. ceea ce cu câteva minute înainte simteam ca aveam... dar faceti reteta aceea si puneti-i gheata. dar un ce neînteles ma tintui în fata usii. foarte usor: "Ce sunt?" Si curios ca altadata îmi raspundeam "un animal perfect uman".Ah! Mama. prin nimic.." De când mergeam si tot la usa tunelului sunt. Nu simteam nimic. Si tunelul fosforescent atât de frumos. privirea nu întâlni nimic.. care. Ceea ce nu e bine.. tinându-ma cu mâinile de peretii fosforescenti. unde. jos ca un gol nemarginit în care.. simt ca zbor. Ce ai avut? Bine ca te-ai vindecat. A! m-apropii.Uite ce e.. în timp ce ma apropiam de o deschizatura închisa cu o poarta enorma rosie pe care nu scria. cu toate acestea. Atunci îmi pusei întrebarea la care totdeauna gasisem raspunsul. de altfel. acuma nu puteam defel întelege ca as fi om. fara sfârsit. Acum. puiule. o sfortare! Mai! Mai! înca una! în sfârsit. unde sunt? Ma uitam în sus. brazdata cu milioane si milioane de ochi stralucitori. Cum ma doare capul! Dar uite tunelul. Cine esti. vorbeste despre ce-a citit. ca jarul.în tunel. 197 .. simt o durere usoara în tot corpul meu.. în aiureala.Oboseala nervoasa. am ajuns!... se vedea prin el ca printr-un geam. Si viseaza vedenii. oboseala nervoasa. îmi punea mama gheata. ." Vroii sa trec înainte." Parca se rupse ceva din mine. luminile tunelului se stinsera. nimic. dar cu toate acestea nu cadeam. în jura-mi. Cum e aia? Ma privii. pierdusem notiunea timpului. peste tot ceata luminoasa.... cu toate ca exista. spirit este. Visam.. tunelul... încetul cu încetul. puiule. foarte periculos. de doua ori invizibil ca si razele.. culca-te. si cu toate acestea simtii ca silabisesc: "Ceea ce s-a nascut din carne. Eu nu mai auzeam nimic. nu se vedea nimic.A fost un vis. Un singur lucru ma chinuia. . Periculos. tunelul. nu mai stiam unde sunt si uitasem ca sunt pamântean. Cum simt ca unul stie si i-ar fi de ajutor în goana lor dupa note. Ma uitam mereu în jos si eram uluit de frica. Nici un semn de prietenie din partea colegilor... parca pierdusem ceva. Acuma îi cunosc pe toti.. si-n mijloc un tunel imens.Ce ai. înaintam pas cu pas. ca ramasei mult timp ca sa-l admir.. infinit. c3 vine acum doctorul . E rau. poate sa capete o. mai ales daca citeste filozofie poate influenta întreaga viata. citeste prea mult... într-o ceata luminoasa.. nu e bine.. privind prin ea. în fata se întinde tunelul.. citeste prea mult si acum e cuprins de o debilitate nervoasa care îi mareste îngrozitor febra. nici macar o ceata.. . dar parca eram treaz. nici un semn ca le pricinuise un pic de bucurie însanatosirea mea.Nu ma mai cunosti? Mama. Când le dadeam ziua buna. doamna. si ceea ce s-a nascut din spirit.. poate sa capete o. . îmbracat într-o imaginatie pe care toti acesti bolnavi sunt convinsi co vad. . pluteam... o durere vie simtii pe frunte. Atunci ma napadira alte întrebari: "Unde e creierul? Pentru ce judec? De ce vaz?.. înfiripau o vorba-doua si se eschivau. ceata se întuneca si.

iar peste 10-l5 ani. când fara a medita nimic privesc cerul. puterea de judecata în geometrie si gramatica nu voi face pentru nimic în lume. mai mult ma întaresc. O putere neînteleasa pentru mine. Iata viitorii oameni de stiinta. care ma silea sa repet ceea ce au repetat altii de zeci de ani. din fruntea statului. Când vor arata certificatul de bacalaureat cu "foarte bine". ca în alta încarnatie eram fachir sau asa ceva.. alias si de politica. ce numi placea sa fac ce faceau altii. sa-i poata "sufla" la lectie."interesul lor". premiantilor. 3 decembrie 1921 Da. în loc sa ma predispuna la oarecare melancolie.. Iata oamenii care o sa învinga în lupta pentru existenta. doua algebre si nu stiu câte religii! Bietii oameni!. în catalog. tot dus pe gânduri. Iar când obtine "bine" ori "foarte bine" la toate si-si capata coroana. A fost un învingator! Si acuma ma gândesc: ce-o sa ajung eu? Ca sa-mi epuizez energia. nu leaga nici o prietenie trainica. gânduri ce nu-mi apartin. iar daca vad ca au învins. de ce. lupta. ca sa "lupt" iarasi nu o sa pot. lor. la un început de neurastenie. Si ca sa-si vada idealul. se crede cel mai cult om.. zice-se. îmi strabat creierul. un om sucit! Acuma vad eu. îmbuibându-se cu nume proprii. caci nu intra în caracterul meu. toceste cartea fara sa înteleaga nimic. sunt tot trist. ci împarte numai dusmanii. nici poetic nici moral. numai si numai sa ajunga. Un om sucit. îsi epuizeaza fortele în hanalitati fara de nici un folos. de cred în metempsihoza. dintre care foarte putini merita numele. caut întotdeauna de a ma refugia de "placerile" zilnice. insuflându-mi sentimente de temere si de mai multa încredere în mine. Ca sa ajunga.. da. nota si coroana. Ce-o fi? Ce pacate din alta încarnatie ma fac sa sufar acuma. "Ei. zâmbesc. Si pentru ce toate acestea? Pentru note sau "fituici" la teze. ca sa scap si sa ajung. sub pretextul unei prietenii. un smoc de foi oficiale. pe care însa toti o acceptau fara discutie. Bietii oameni! Pentru un noua sau zece la istorie sau geografie sunt în stare sa roada cartea. Da. baga intrigi. ajunse pentru mine curate chinuri. sperând ca. fie el analitic sau nu. fire independenta. Atunci? Bine zicea bietul tata. pe mine.. dar care mi le porunceste necunoscutul! Parca bolnav. recurg la tot felul de lucruri nepermise. trei istorii. a-i tine partea în discutiuni. Nu stiu ce-mi spune mie. cu mare seriozitate si prudenta. asa. un egoist hipertrofiat. de ce nu ma împacam eu cu programul scolii. etcetera. ce ma taiase pe scoarta unui atom 198 . eu trebuia sa ma nasc peste câteva sute de ani. eu am învins. localitati si ani.. de ce nu puteam suferi disciplina ce o credeam ridicola din scoala." Aci nu minte. prin munca m-am ridicat aici. eu am învatat. daca nu are protectie. pentru ca cunoaste pe de rost cinci geografii. un infim vierme orb. vor întemeia societati si vor rasturna tot ce nu corespunde gusturilor lor. cu chimia fiziologica pe care o urmez sau cu stiintele naturale mor de foame sau putrezesc într-un liceu de provincie. Dar curios. uitându-le a doua zi pe toate si lasând la o parte tot ce e principal din stiinta. luciri razlete. îsi capata simpatia profesorilor întrebându-i lucruri extra-scolare sau dând dovada ca se "ocupa". aceste dovezi despre starea mea sufleteasca. ma îndeamna sa muncesc si mai mult. etcetera. pentru un simplu semn pe care profesorul îl însemneaza. încep a-l lauda. fara nici un înteles. care vor conduce universitati. fara nici un rost? Caci cu toate ca de multe ori treburile-mi merg bine. el premiantul. în clipe libere. toate portile li se vor deschide.

uitam ca sunt pamântean si ma cazneam sa pricep. 199 . sa mi le amortesc. cu mai multa ferocitate si neîndurare. o licarire de lumina. Vointa. Si acum. uitând ca am ceva. cu toate ca sunt convins ca acest gând a iesit din judecata mea. mai mult sau mai putin materiala. de multe ori ma gândisem ca. Aiureala ma cuprinde. "nemurirea"? Nemurirea? As fi prea prost ca sa nu cred în ea. creierul meu l-a plasmuit si lui îi apartine. De ce? forta. dar iar m-am îmbolnavit. Cum deschideam ochii.. cu toate acestea. în timp ce eu. si o lumina vie ma orbeste curatindu-ma de tot ce e pamântean. prevestind o ameteala produsa de ger. sa se transforme în câtiva atomi de fosfor uzat. mai orbitoare. de chinuri sustinute numai de o singura nadejde. "eul". atunci când toata inteligenta purificata si îmbogatita în cincizeci de ani se transforma în câteva scântei electrice. dar nu pot.. Nu stiu de ce cuvântul acesta urât de tot ce-mi apartine mie îmi insufla un zgomot albastrui. atunci îti explici atâtea si atâtea. ca apoi sa se materializeze. Ce bine e când mori! Atunci afli daca cu adevarat forta planeaza sau daca necunoscutul (devenit cunoscut) domneste peste domeniile infinitului.. dar asa. învingând astfel instinctul conservator înnascut în fiecare om.. o forta suprema care îmi reînnoieste în fiecare noapte puterea de munca si curajul. o durere naprasnica îi silea sa se-nchida. Câteva idei mai le memorez. bineînteles. daca n-a fost rau. si daca. acest crud abstract care-ti rapeste si cele mai nevinovate iluzii. niciodata n-a fost îmbucurator. izgonite de partiala aiureala a capului. dar care totusi ei i se par periculoase. schimbând la iuteala directia. sa moara cum zice Lebon.. si de multe ori ma gândeam sa o curat cu cutitul. Ma doare îngrozitor capul. nu cazi mai dinainte în bezna fara margini si fara culoare. sapoi sa fie îmbucat de "altul" si dat înapoi "altuia". Parca simti cum "eul" tau devine din ce în ce mai mic... a fost comun. ce grozava ar fi moartea atunci.al infinitului.? încep sa tremur!. daca n-a fost comun a fost material si asa mai departe.. realitatea.. Lumina persista din ce în ce mai tare. sa încep sa râd. cât de hâda e realitatea.. Aveam impresia ca tot creierul e acoperit cu o patura de spuma cenusie care producea durerile. ninsoarea n-a mai încetat. nu ca era aproape.. câteva calorii. marele centru. carbune sau hidrogen. Mi-era frica sa nu capat vreo meningita din cauza surmenajului intelectual din ultimele zile.. arunci când s-o apropia. Ah! Doamne! Realitatea. când mai repede. din lipsa de subiecte de meditatie. Pentru mine. Adica la aceasta sa se rezume o întreaga viata de necazuri. mai ales regiunea ochilor. atunci te pregatesti pentru nemurire. facut anume pentru a atrage neînarmatii in lupta pentru existenta. Durerea începe din nou.. Fac sfortari enorme sa-mi culeg gândurile. Când încet.. bezna care-ti rapeste orice nadejde si care te face sa tremuri rostindu-i numele: materia! Ah. Gânduri de bolnav! De azi-noapte. "Nu se poate". Niciodata nu mi-a fost frica de moarte. o putere suprema îmi porunceste: fa! si fac. Nu stiu de ce azi ma gândii la moarte. fulgii se astern. ba ceva mai mult. Credeam ca m-am facut bine.. iluzii niciodata realizabile. sa nu le mai fac sa sufere din cauza înfrângerii lor în fata mirabilului. deci prezentul. pregatind totul pentru somnul lung de iarna. daca..

. nu te mai impresiona atât de figura cersetorului si nu mai protesta contra trecatorilor care te întrerupeau odata din planul tau. dar tu nu mai zburda atât de mult: fa-te ca nu vezi. tufisurile transparente. îi vad culoarea si cantitatea. cât si soarele. au încercat sa-i schimbe fizionomia. impunator. Kaiue... nu auzi. parfumul calduros al primaverii sau uitându-se jos.. silindu-l sa ceara iertare si rupându-i crengile ca semn de pedeapsa. bucurându-se de câte ori lucratorii curatau parazitii cu lopata si râzând din toata inima când copiii . ca sa vesteasca semenilor ca februar.. foarte bine. ca o tarancuta vesela. ei. si-a trimis câtiva spioni.. jos pe la radacina. Când esti bolnav tipi ca te-am surmenat si acum. daca nu cumva ghioceii s-au ivit. ei. eu "Vointa"... privindu-l. crivatul îl gonea în "Alegro con fuoco" diabolici. fiindca m-am vindecat. dar stii ca e nostim. Trecui mai departe agale. dar apoi se resemna.se lungeau. leicuta. rostogoli vreo doua schele. Mai tii minte cât te-a durut? Ce. încet. care se înaltau tot mai mult ca sa gaseasca. asteapta carabanirea pulberei albe. si picurau încet-încet în capul lucratorilor de jos.Afara. si pomii înalti. asta-mi place. Ce? Zici ca o sa ma parasesti. ca acum ma întorc. mascati în ghiocei. Maret. care înjura atât gheata. cu zbucium. facut anume pentru maretie. Ei! acum taci! Taci. iar zmeul de brazi îi râdea pe sub mustati. ninsoarea a contenit. tot certândumi gândurile. Pe data. ca sa cerceteze daca poate da drumul primei serii de flori prima-varatice. 8 decembrie Astazi. ce zici. dus pe gânduri. fara voia mea. cautând sa-l îmbuneze pe el.. apoi "con molto alegretto". Ti-am spus. l-a înbra-cat asa. Ce-ai cu biata pasare? Ce. sa ghiceasca macar în departare. Pentru nimic în lume! Ei. si-un ger. pe el. se micsorau si-si schimbau forma. începi cu amenintarile? Zi. o simt. Atunci o sa te faci bine si sa mai spui multe. ajung la Arcul de Triumf de la Sosea. Ce.în furxi vila lui Minovici se H^sena cocheta. ca iar te obosesti. cutremurându-se de bucurie.albiturile . ai si uitat? Ei. fara nici un rost. nu citi afisele de pe garduri. de zapezile astea mari? Apoi sa-ti spun eu. am iesit sa ma plimb.. facându-i cu ochiul: "Ei. Si-n miopia lor. acuma-mi placi. dar numai în vis. 7 decembrie încet! încet! Nu fugi prea mult. ca si ieri în pat. nu vrei sa ma asculti? Ei! Ei. haide. nu te încapatâna. întâi în adagio. acoperite în parte cu troiene. hodoronc-tronc. .." începuse sa ninga. prea te crezi mult. însa. începeau concertul. niste imponderabil calduros. Adica nu merita o lectie buna? Ba bine ca nu? Dar se muncise el si nu se putuse scapa de albiturile de pe el. pe tine. de gemeau mugurii. 200 . parca "simteam" cum fierbe de mânie colosul ca. dar cu aspect zdrenturos din cauza schelelor sale. iar o sa te îmbolnavesti si iar o sa te doara.. priveam aleile albe pustii. niste "du-te vino" fara nici o vointa. eu ma duc la Sosea. zdrentuite si umilite. al carui ideal e "sa fie de piatra".. încet. copacii luau crengutele pudrate drept ghiocei si. atunci dormi. trebuie sa te ascult pe tine. vesnic independenti. S-asa e de bine. ce prost mai esti? E nostim ca te crezi subiectul gândirii bietei pasaruici. crezi ca se uita la tine? Ma. pe Furnica ce de mai erau. piticul subpamântean. puiule. nu vreau sa mai aud nimic. care. fii cuminte! Te-ai suparat. asa. Stam si..

la scoala toti baietii m-au întrebat ce-am avut. dar d-l ce examina notele. O furie nebuna îmi lua mintile si ma tenta gândul sa iau cu amândoua mâinile lemne din lada si sa-i sfarm capul. Bre. . ce filozofie! Tst tt! Bine ca m-am desteptat. dar zâmbetul mi se slei pe buze. da\' tragic.. Cica "surmenaj". .. sa ajung si eu ceva. toata clasa izbucni în râsete. Observai cum i se lumineaza fata. îmi intrase în cap ca sunt mai ceva ca altii si faceam filozofie. Alt hohot. dându-mi expresia unui condamnat.Ia te uita cum se prepara Eliade pentru chiul. în loc sa-mi vad de lectii? Ce ti-e cu un om scrântit. mai omule.Tu esti bun de actor. Apoi. Mangalbenii.. cu o mutra hotarâta si vesela în acelasi timp. scapasem manusile din mâna si nu stiam cum sami înghit lacrimile. baietii. dar ma stapânii.Fugi. Ca sa arat ca nu ma supar si ca afirm cele spuse. da prost ma crezi. . te-nvârtisi de-o saptamâna pe da\'i boj! Sa-ti fie de bine. da vezi ca ulciorul nu merge de multe ori la apa! Mama îmi iesi sprinten la usa. mama. bineînteles. mai ales acum. îmi spunea aceste vorbe pe tonul cel mai simplu din lume. Uite ce m-a pierdut pe mine: laboratorul si Jurnalul". felicitarile mele. A. Hei. Ah! bine ca m-am desteptat. ma. Desigur. de-aici. colegii mei. Ce de melancolie. daca "suciforma" de care ma plângeam se prelungea pâna în vacanta. mai ales profesorii!. zâmbii. .. da bine stii sa te prefaci. Si la cine? Fugi ma c-ai tras chiulul ca un tata. hei.Zi. "Un om". ca ai fost bolnav din "surmenaj". asa se face între colegi. în recreatie plânsei în odaita de lânga laborator. îmi pierdui mintile.Te mai doare capul "lelu"? Ce-au zisa baietii. bre. ca doar n-ai baut gaz.. Rezemat de banca. priveam aiurit la colegul care. Adica vrei sa ma orbesti tu pe mine. iar în clasa. -Zi. 3 ianuarie 1922 Ha! ha-ha-ha! ce de prostii. desigur ca mapucam sa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. Zi. vazân-du-mi ochii rosii. Uitasem sa mai scot si sapca. nu mai minti. parca n-ar fi baiat de 15 ani. când eroul plânge. în vacanta. bine ca mi-au venit mintile la loc. în loc sa învat si sa ies bine în clasa. sa mor de râs si mai multe nu. transformându-se într-un rânjet de mila. 201 . le-a fost dor de tine.. iar când dirigintele citi biletul de motivare. cu motivul "oboseala nervoasa"..Bine. Ma. "surmenaj" adica. întelesera. cu mâna pe clanta usii: . colegi. ce de melancolie. bine ca am devenit si eu om ca toti oamenii. nici nu ma mai doare capul. Si murmurai aiurit. spuse cu-n zâmbet ascuns: "Nu se moti-vea-za". nu prea stralucitoare. da\' profesorii? Pe data îmi schimbai fizionomia: . dar sa vezi. Aveau dreptate baietii.10 decembrie .Da. începusem pe Conta.. ce de prostii! Ha! ha-ha! Pâna acum am citit cele patruzeci de pagini din Jurnalul meu. Toata ziua auzii râsete înfundate prin fund. nici. ce frumos suna.

astea nu mai fac doua parale. asa mai zic si eu. Glumesti? Ba foarte serios! Si filozofia? M-am plictisit si am lasat-o în voia Domnului. mormaia din când în când. sa minti si sa te lingusesti cu predici. Richet si aveam de gând sa devorez teoriile lui Einstein. ce bucurie. Ce era dezordinea aia la tine? De te-ai pune pe lucru si la scoala. ca eu nu va mai sunt stapân.. metafizica lui Conta? Haide si cu ea la pod.. parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si chiar pentru douazeci. Hipnotism si sugestime. sa stii ca-nnebuneste de bucurie. ca sa iasa mai multe parale. cumatra salamandra. asta merge la post. n-am ce face cu ele. ce bine. degeaba te mai bati între pereti. Adica. cuconasilor.. acum nu mai scapi. Când m-o vedea mama asa vesel. în timp ce eu îl anunt ca am sa ma pun sa învat serios si-o sa ma fac medic. numai cu cartile de scoala. ia acum sa carabpnim si laboratorul. Asa. si sa va arunc. Ptii. D-aia esti nenorocit. Asa. brosuri stiintifice. Cica e un om nenorocit. s-atunci o sa iasa si mai multe parale. pierde timpul cu experiente. Si tata. eram. dar vad ca te-ai apucat de treaba. n-am ce face cu ele. ce bine ma simt. Psihologia râsului. pot juca ruleta cât vreau. adica nu. Ei. chimia analitica si întreaga entomologieAm spus: fereasca Dumnezeu pe om de scrânteala. A! Mai sunt animalele! Ia sa va luati talpasita. Esti nenorocit.. la anomaliile umane. Ia initiativa de "omul sucit". chimii. De acuma. necum cel al jocului. manuale de anatomie si fiziologie. acolo o sa putreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta. Sic cogito. ce bine ma simt." Ei. Astea: Sinthese de la vie et de l\'âme. pot ramâne. daca asa ti-a fost soarta.. cu ele la lada.. ce bine e! 6 ianuarie Pe masa trei volume din filozofia pozitivista. nebaiat. nu-i plac profesorii.pe Maeterlinck si pe Ch.. dupa ce primejdia a trecut. sa-ti modelezi soarta pe care o ai între degete. manuscriptele parte le-am ars. pentru ca de mult gândul cumpatarii nu ma mai preocupa.-. masa curata. sclipind de veselie. Ia sa va torn eu o târ\' de cloroform. fara sa ma gândesc ca lacomia multa etc. Sa vedem. Asa. si potrivit. fiindca face pe grozavu\' si e independent. ar iesi ceva din tine. fiindca în loc sa te ai bine cu toti. pot lua si mânca pân-oi voi. Si tata.. sa ma fac fabricant. Restul. sus la pod. Sa stii ca o sa zica: "Pierdut a fost. combate programa scolii. acum mai zic si eu ca-i odaie de elev. pot rasfoi alene frivolitatile moderne si fara gândul de a le face critic. îsi mângâie mustata. baiat. era o lada de potcoave. 202 . fiindca nu stii sa te adaptezi. parte le-am azvârlit în pod..-n sus. percepte morale si filozofice care nu au existat decât pe hârtie si la exceptii. 8 ianuarie Ce-ti mai fac gânganiile? Le-am dat dracului! Prietenul se uita uluit la mine. sau sa urmez chimia industriala. observatii si lecturi care nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu . caruia nu-i venea sa-si creada ochilor. botanici. Ce sa-ti fac. curatele. cu gânduri omenesti. n-am oprit decât Jurnalul".

da\' bine ca m-am desteptat. cu mult mai mare. Pe drum ma-ntrebam cum de n-am vazut eu pâna acum viata cât de frumoasa e si traiam numai în visuri. sa ne dovedeasca noua ca timpul e relativ. da\' vesel de tot. Pesemne ca nu uitasera discursul meu prin care îi îndemnasem sa lase patimile la o parte si sa se apuce senin de stiinta sau când le dovedeam ca raportul prieteniei este si el relativ. poate. Si gazda. amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia. Baieti. Dumitrescu Victor. ca de ailalta râd si curcile de ea. Eliade M..Nu mai spune. Si ca si cum aceasta ar fi neutralizat orice pornire ideologica a mintii.. te-ai facut si tu "om". Facem o bacara. la lectie. cu doi prieteni la brat. atât îi de roasa. Cu toate acestea. cum sa nu joc. Nu le venira sa-si creada ochilor. . . ma înlantuia cu ispitele ei.Acum ce s-a facut. si gesticulând Iara furie. 203 . asta e viata.De data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta. Ioan.Aa! lume noua. . cât priveste partea mea. " Ma simteam vesel. ma Eliade. . pe gulerul meu neglijent si pe sapca facuta farâme? Mare dobitoc am fost! Si pentru a suta oara. ca bratele unei coconite enorme.Ce noroc! . si m-am apucat sa traiesc si eu. Când ma-ntorsei seara acasa. La revedere! Cu pas grabit. Toti ramasera cu gurile cascate. în timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata. bine. contra careia orice aparare e de prisos. s-a facut! exclamai eu vesel. sa devin si eu un om cumsecade.. care cel putin n-aveau darul sa ma înveseleasca? Cum am putut eu rezista atâtor aspecte pe care azi le doresc din tot sufletul. si haideti cu totii în salonas.Haideti. 13 ianuarie Prima zi de scoala din viata mea de "om cumsecade". Si eu fredonând: " Que faites-vous madame ici. eram multumit si paseam mândru alaturi de ceilalti. Aveam memorie buna. ma simteam mare. deschise larg usile. lasati asta! Scoate paltonul. Ce mai veste. S-apoi. te felicit.Joc. mersei înainte fara nici un gând si cu ochii-n patru. si pe data gheata se rupse. La un prieten acasa.Joci si tu? . haideti. . ascundeti calendarul ca a venit Eliade. rasuflând usurat. . repetai tare: bine ca m-am desteptat. pe lânga Biserica ruseasca. ca sa ma bucur de atâtea frumuseti ce ma înconjurau. repetam mereu: asta e viata ti au hârtoagele alea de miroase a prostii cale de-o posta. Ma duc sa le spun baietilor. Am dat dracului si stiinta si filozofia. Foarte bine.Dumitrescu C. . ma atragea. cu patruzeci de lei mai mult în buzunar si ametit înca de placerea vizitei în timpul careia fusesem obiectul tuturor discutiilor. Farin Amler si Galimir. care va sa zica.. Placerea jocului cu totul noua pentru mine.Mai bine ruleta.Haide. suntem multi. toti gargaunii astia stupizi. "doctore"? Cum stai cu cercetarile? . cum am putut suporta privirile care se opreau ironice pe caietele mele roase si cârpacite.

ma încredeam în mine. .Iar te-a ascultat? Desigur ca mai mult de patru nu ti-a dat. ma înfricosa ideea de a fi un învingator stupid în lupta pentru existenta si ma îngrozea gândul ca as putea din moment în moment muri. Si cu toate acestea. Toti dimprejur. nu pot dormi bine pâna ce nu-mi notez importanta zilelor trecute. în timp ce altii îsi preparau lectiile... De ce? Nici eu nu stiu si nici nu încerc sa dau raspunsul. pierd timpul degeaba. Nota noua! Ma-ngalbenii. ma întreba din nou..La-la-la-la-la. acelasi lucru în fiecare ora. Ma nelinistea gândul sa recunosc neputinta mea. De multe ori m-am întrebat: "Pentru ce?"-Dar n-am vrut sa dau raspuns. Si de bucurie începui sa cânt: . la scoala! Adio! 15 februarie Ei. noua. afara de chimie si limba româna unde aveam zece. numai eu nici macar nu pot zâmbi. n-am putut.Stiam. Ce sa poti tu daca nu înveti nimic de patru ani? Treaba e asta? Nu stiu de ce ma simt mai suparat decât atunci când umblam prin nori cu stiinta si filozofia mea. Si acum. nu face nimica. Nu stiu de ce. înabusindu-si bucuria: .. înainte era altfel. si numai eu. Mama. Când aveam cartile mele de filozofie. ca si cum toti aprobau aceasta.S-a dat pe brazda! Noapte. dar m-am oprit. succes care nu le procura decât lacrimi. cu toata paliditatea fetei. . De acum nici n-o sa mai scriu aici. m-a ascultat. dar nu pot fara el. rau nu e.. fetele se înveselira. ce-o sa fie daca oi pierde câteva minute pe zi cu Jurnalul"? O bagatela. Bietii parinti! Cât i-am necajit! Nici nu-mi vine a crede ca atâta vreme îi suparam în fiecare zi cu ideile mele. Poti sa te duci la loc. Doar eu le eram nadejdea! Când închisei usa. în tot cazul. toti ma priveau cu respect si când spusei cu gravitate: ". acelasi gând în fiecare minuta.Ce patru. Degeaba. se îngalbeni. sa învat. nu sunt vesel. Las\' când o sa fiu mare.. caci cei dimprejur se bucura. nu sunt fericit. . Acasa: . . când în micul laborator stam înfundat ore întregi.. noua.. Colegii se uitau zâmbind la mine. care obisnuia sa vin cu cinci si sase.Mama. toti sunt veseli si numai eu. profesorul. Mama munceste cu mai multa bucurie. tristi si suparati..Iata o vacanta care ti-a folosit. Din fericire eram pregatit. Nu stiarn ce se petrece.Bine! Sunt multumit. De când m-am cumintit. muncesc ca un desperat ca sa obtin note bune.. viata a trecut sub aceeasi forma ca în fiecare zi. La masa. Acum. auzii pe tata. închipuieste-ti ca te-ai plimbat putin. Pâna acum m-am caznit cu o problema. cu tot întunericul ochilor. iar tata zâmbeste de câte ori îi arat vreo nota buna.\' duc sami fac lectiile". îsi lasa ochelarii si ma fixa câtva timp. nici nu-mi vine a crede ca pâna mai acum câteva saptamâni zâmbeam la fiecare "succes" de-al meu. Nu-mi mai încapui în piele de fericire. eram multumit. tot de jurnal o sa stau. Eram sa-mi arunc jurnalul în foc. "eram" fericit. cam surprins. Poate o sa-mi trebuiasca cândva. nu vream sa stiu si numai în gândurile si experientele mele îmi închideam eu 204 . facui fetefete si ma asezai ca pe ghimpi în banca.

. cioc. nu! nu pot.. Ce Dumnezeu.. Zece si jumatate. De tramvai.. rupsesem firele de groaza. Dar n-a venit? Cine sa vina? Ei. cum mi se îngusteaza creierul. ce ti-am facut? Mor. Trei fara un sfert. Si când ma gândesc ca mai sunt doua ceasuri pâna la noapte.. am astupat ferestrele. e cu adevarat curios. autobuz sau trasura nia vorba. Cu cutitul. De ce? Mâine am lectii grele. Sau.. nu da. Usa e zguduita din tâtâni... Si mi se pare ca toti voiesc sa ma omoare.. nu ma uit pe fereastra de teama sa nu ma ocheasca cineva de pe strada. înconjurându-ma si strigându-mi: "Esti nebun. asi. materializate. cu mâinile crispate. Si într-un spasm isteric apas nebuneste pe sonerie.. în lume. ce? Dar nu! Nu vreau! Mi-e frica. si. iata. frate... Lumina se stinse. da. nu-i nimic. Dar atunci de ce mi-e teama? Si noaptea care ma înconjoara momeste o aureola verzuie. Simt cum mi se moaie vinele.. cioc! Cine e? Lumina se stinse. Din fund. 205 . esti nebun". da-o.toata bucuria. Cioc.. de la perete.. si acum scriu la lumânare. cu capul întors si cu corpul încovoiat pe masa.. în fiecare dimineata ma scol mai abatut ca seara. De ce? Ca sa n-o vad. daca o vad... întruna tremur cum ating cutitul.. lumina ce nu poate patrunde în bezna adânca... A. izvorâte ca niste fantome albe. mi se pare ca din moment în moment as putea sa ma sfarâm. Nici un zgomot.. cu cutitul în mâna. frica de necunoscut. e stricata. lipsit de vointa si puterea de a judeca fara frica....... s-o omor. Cioc. în casa... Ea e. de moarte. ca din pamânt. stupide. rasuna ca din pamânt propriile mele gânduri. Una. s-o distrug pe "ea". eram fericit. Asa? Ce-am spus? Nu. dau. Ba nu. Ce e asta? Nu suna?! A. Ceasul douasprezece. capul. nu pot citi pâna nu inspectez usile. Ca trebuie sa vie. mâine am teza. doua. sa-i sfarm oasele galbejite. cioc! Cine e?. si acum.. moarte.. cu toate acestea. Cutit. Cioc.. nu! nu! Sa ma. da.. acum ma simt mai usurat. Mi-am turnat toata apa din lighean în cap... A..... cioc.. Sa dau. nu mi-e frica.. cum tocesc mereu si prevad totul.. omor. Am luat cutitul. Nu pot iesi pe strada.. ma. umbra tintuita ca o stafie. nu e nimic. nu pot.. mi s-a parut.... Moartea.. De ce? Nu mai pricep nimic.... Parca e un facut! Ce Dumnezeu atâta melancolie. cu insomnia asta? Nu pot dormi.. nu pot nici sa scriu fara sa nu las în caiet urmele gândurilor mele. Nimeni nu este acasa. de tot. cu bratul întins. sa-i rup coasa amenintatoare. pe. Sunt întrun fel de somnolenta intelectuala. Si atunci. Am zavorât usile. de tot ce vad. Ce moarte? Stai sa.. Stiu ca are sa vie.. ma cuprinde. Ea e. am îngramadit scaune pe la usi. 17 februarie Nu. îmi pare ca se desprind umbre. Pe cine? Pe "ea".. Eram speriat si nu devenisem atât de mizantrop ca acum. De ce? Ei. capul.Doua. De ce atâta teama? Si daca ma omoara. Off! Ma cuprinde neurastenia. Nu da. Nu mor. ce parere.. nu întâlneam decât priviri dusmane. stare care ma-înfioara... Simt cum frica. trei. cioc. La scoala. tc-am spus. pe peretele din stânga mi se deseneaza umbra stearsa de neguri. le-am pregatit de mult... parca visez. Si cum stau în lumina. Asi. astept. asa e. De ce aceasta nemultumire? De ce aceasta stare animalica? De ce atâtea bucurii fara bucurie? De ce? .. Tremur din tot corpul..

nu pentru totdeauna.. Chiar asa.... Asi. Repeta cu jumatate glas: ". Se oprea dm loc în loc. si se hotarî sa potriveasca de acum lucrurile.. Tata în usa. uite moartea. Nu izbutea.. Ii trecu prin minte gândul ca iarna burlanul va fi umplut de zapada. Iara ea..Parca nu vezi ca aiurez. Si vorbeam întruna.Ce vrei cu mine? Ce cauti? Nu mor.". Cutitul? De ce n-am dat? Uite ca pleaca." Se necaji si îsi pripi pasul. tot nu pot sa am picioare. Lasa-ma.. Eu. n-am putut dormi toata noaptea. Uite. Ba da! Ce! Vrea sa ma omoare. nu ma bate. în fata unui burlan vinetiu fluiera si ridica capul. îsi schimba ghiozdanul în cealalta mâna si lovea de ciuda cu piciorul în trotuarul scrijelat. Toropeala le îngreuneaza madularele. Aiurez. e o biserica.. pleaca de-aici. uite c-a plecat? Nu mai da. Chiar print sa fiu. în minte mi se facuse un gol nemasurat. ba nu. e o ceasca. se va trada de la usa... 206 .. Nu mai ramâne îndoiala. streasinile îngreunate si burlanul adâncit în zapada. pasind din ce în ce mai încet.. el a venit sa ma omoare. coasa. mama îl va întreba din pragul bucatariei.. Uite o carte. ma priveste. Auzi.. descretindu-si dezamagit sprâncenele.. Ca întotdeauna. porci.. strângea din dinti. zâmbind dintr-o data fara sa stie de ce. zapada... haide. tiui chemarea unei fabrici.. lasa-ma. Apuca pe o stradita umbrita. La plecare l-am auzit: nu mai scapa. scapasem cutitul si priveam aiurit.. ia-raa.... "La urma urmei.... cel mult sa traiasca nebun. am adormit. visate. Ai. Ce-ai cu mine.. da\' lasa coasa nu mai da. si merg fara gânduri...... Ochii li se închid. îsi încorda grumazul.. ce fel de ceasca? Seamana cu o biblie. ca o capatâna de mort. Ba nu! Nu vezi ca în fund e o padure. abia tinându-si ghiozdanul sub bratul ce alunecase în buzunarul tunicii. si se bucura de gândul acesta.. cu o carte. desigur.. galben ca un mort.. le oboseste rasuflarea.. zapada. nu mai da. cu privirile absente. Un licean umbla abatut. zgâriat si plin de spume. cu camasa rupta. *M sa-si ridice privirea. obosit. Zapada.... pâna la infinit mai trebuie sa mergi cât e clasa a cincea si cu domnul. ia-ma odata. Vazu strada acoperita cu troiene. Doctoral chemat în graba a dat gânditor din cap. Si înlocuiam cuvintele dupa cum îmi venea mai usor. Voia sa cugete la un anumit lucru. Moartea. A.. Si-a facut efectul. Nu mai întelegeam nimic. sa cugete adânc si sa ia o hotarâre. [ROMANUL UNUI OM SUCIT] Pe strada prafuita trec oameni flamânzi. pleaca de-aici.... mare si rotunda. stergându-si un ochi înlacramat de aburii cepelor tocate: .. zapada. Cutremur-at de friguri si prins de vedenii rele. uitasem numele lucrurilor. nebun.. Se trudea sa-si stapâneasca gândurile... Pasesc în nestire de-a lungul zidurilor. . S~a aprins lumina. Suparat. Ce "mort"? Ba nu. Uite ce frumos.Ei? te-au mai "ascultat" la ceva astazi? Si el va raspunde: -Nu. Nu mai da. Dintr-un fund îndepartat. cu o carte mare. Nu izbutea sa-si adune gândurile si pornea înainte neatent.

Suna. Nu-si dadea seama de nimic din cele ce gândea. Mama va întelege. Urca cu pasi ce voiau sa fie indiferenti scarita îngusta de lemn dinspre mansarda. sora cea mica. Apoi se încrunta si vorbi ca în fata mamei. îsi mângâie fruntea coltoasa închipuindu-si. ce are sa-i faca?.Nu stiu. Nu are sa se mai gândeasca. Câteva clipe de liniste completa. Nu e oare el un baiat. dupa care se auzi alaturi. Erau orele suplimentare.. fara a fi nevoie. Mama intra cu o cratita fierbinte din care se ridicau aburi. asudat. pe care o masa o deslocuia aproape în întregime. un caiet subred si o tabla veche de logaritmi se alipira umilite de gramada "materialului didactic".Ce mai ma chemi? Nu stiai ca e friptura pe foc? Doar n-am cincizeci de mâini! 207 . Ei.. Priveste pe fereastra în salita. fara zgomot.(categoric) Pentru ca nu stiu. alba.. Se încrunta iar si calca înainte obosit.. ochii micsorati de bataia focului si se stergea necontenit de sudoare cu coltul sortului cârpit. visa numai. cu servetul. Si-si aminti ca tot asa numara când. o data... îl întreba când se da vacanta.. Tatal nu-si gaseste locul pe scaun. Supa se manca în tacere. Un carnet albastrui. apoi scoate capul pe usa. (Se sterge. doua. Cezara. cu o eticheta mare. .. Poarta înalta de fier vopsit în verde o deschise larg si apoi o închise cu luare-aminte. se împiedica în mers si i se dogoreau obrajii. Reala" cazu peste stinghia împrejmuitoare. VI.. . Timid si miop. Doua carti cu copertele întunecate. cinci. trecea vreodata pe lânga sirurile de scolarite.. în absenta mamei. Totul se petrecu dupa cum îsi închipuise. Marin se aseza lânga sora cea mica. Prudent. Se pomeni ca numara în gând. . una. cu ochii suparati de arsita.Nu. Avea fata înrosita. Ei?! si la urma urmei.. Gândul superioritatii îi îndrepta trupul si-l facu sa surâda. .. cu multi ani în urma.Cum nu stii? . Trecu prin odaita fratelui sau Nicolaie si-si trânti obosit sapca într-un cuier. O odaita îngusta. "Dar daca va vedea mama insuficientul la germana?" Strânse ochii si se scutura de amorteala visurilor.. . bombanind o voce încruntata.. Când fu strigat la masa. distins? Ba bine ca nu. ca ar fi un celebru doctor chimist -si-si sterse cu batista ochelarii.Jeanne! Jeanne.. trei.Dar se va bâlbâi. . care rânduia friptura la bucatarie. Carnetul elevului Marin Popana. Sora cea mica se resemneaza. baiatul îl vârî adânc sub maldarul de terfeloage. Lucrul acesta i se întâmpla de multe ori când se întorcea târziu de la scoala.Râse.Mai iei? . patru. ca de obicei. Dar nu gândea nimic..) Tacere. Ar vrea sa mai vada pe altul în clasa tot asa de "citit" ca si el.. apucându-se sa farâmiteze miez de pâine. dupa ce se plânse de caldura.Pardon! întoarse ochii dupa domnul care-l izbise si i se paru ca seamana cu un inginer desenat lânga o locomotiva jalnica pe o coperta a Ziarului stiintelor populare. si. îsi privi o clipa chipul în oglinda rotunda. Apoi deserta geanta cârpita la cheietoare sub o masa care îi folosea drept laborator. Si nu putea sti ce visa. "Profesorul e un dobitoc: o stiu toti. îsi lua o fata indiferenta poruncindu-si sa fie cinic si majestuos. multumesc. în bucatarie.. Sa nu se mai gândeasca. care îl chinuiau de foame si de caldura. pe care scria: "Liceul Spiru Haret. Si tocmai niste lucruri care îmi scapasera." . ci.

. care te plimbi toata ziua. Cu toate acestea spune: .Da.. pedant: . Se admira. cu toate mediocritatile. n-a stat ca tine. sa te saturi asa de repede? Sora tace. Mama întreaba iar: .Iar începi.. .. cu toate acestea.Nu ma comparati. Doar stie câte observatii îl asteapta si câta suparare va încerca mama.Si cât ai luat? .De ce nu cauti sa dai mai multa atentie limbilor? Toti au spus ca tara germana nu faci nimic la chimie. As vrea sa vad daca si Barbulescu.Asa te încurci tu întotdeauna. Caldura. dumicateste o felie rumena de pâine.Ai mâncat la scoala pâinea cu unt? -Da. .Si tu esti mai pricopsit.. nu va vine la socoteala când va spune omul adevarul. Si o pofta ciudata de râs îl cuprinde când se gândeste la calmul muschilor faciali.ca de cinci ani n-aduci un ban în casa. asa ca n-ar fi cicalit cu observatiile morale. Se stia nervos. Pâna sa raspunda.încep.. pripit în vorbe si încerca sa se stapâneasca cât mai e vreme.. la germana. era cel mai bun mijloc dea potoli cearta.Dar pe tine te-a ascultat azi la ceva? O clipa a voit sa spuna: nu. si Florin au "insuficient" la germana. intervine tatal. . 208 .Tatal încearca timid: .Da ce-ai mâncat.M-am saturat.. Tatal începu sa înghita cu ochii atintiti în farfurie. . încruntata. S-au obisnuit chiar sa se gândeasca la altceva în timpul zgomotului de voci. .. ai ars lumânarile si ai ajuns de râsul liceului. Iar tacere.. Mi-ai prapadit o multime de lucruri.îti pierzi vremea cu fleacuri si la scoala îti iau înainte toti nataraii. da. Copiii manânca în liniste. . .) . . iar dimineata va pleca la scoala.(suparat) Las-sa râda.Si-n casa cine sa mature? Lesne îti vine dumitale. (Spune formula plictisit si în acelasi timp vesel ca scapa atât de usor. Mama îsi suceste scaunul si..Insuficient..Da\' Radita ce face? . dialogul e cu totul potolit.. . La felul al doilea...Putea sa vada ea de mâncare. Zi mai bine ca nu stii nimic la germana. Glasul nu-i tremura câtusi de putin.. oboseala si dogoarea focului o fac sa tremure de necaz. .. în care se treceau zilnic notele capatate -ar avea atâta timp.. pentru ca m-am încurcat la urma. E atât de usor. constient de seninatatea fetei. Ia sa-ti mai vezi de treaba si sa mai lasi laboratorul.. Marin manânca indiferent.. Pâna mâine dimineata -când va trebui iscalit carnetul. Mama: . obisnuiti cu cearta zilnica. Naduseala i-a lustruit ca o unsoare fata. ... Priveste linistit în ochii mamei si se mira cum poate fi atât de linistit.. pâna sa caute un raspuns care sa para o marturisire a greselii. .Radita a muncit de azi-dimineata si pâna acum. Minciuna i se parea foarte fireasca.De ce nu manânci? . va rog. ce se sfârseste întotdeauna prin plecarea brusca a unuia din parinti.. Si nu va fi certat.

. îsi ca pune ochelarii de prezbit si va citi cu glas tare diploma.Si d-aia dau eu. nu sa-si umple capul cu toate stupiditatile (cuvântul îl alina) care i se predau la scoala. bani sa te tin la scoala. O masa acoperita de el cu tablite albe de faianta. Cu toate acestea.. ce dracu! Pronunta fraza hotarât si-si trece mâna prin parul tuns marunt. Privelistea aceasta îl fericea.. .Iar te legi de mine? .. Tatal. rezemata de peretele varuit. sticle si fiole.. doua retorte cu gâturile încovrigate. sticlute etichetate. .O sa ramâneti pe drurmiri. prin pod sau rascolind lazile din pivnita. îsi strânge servetul. viitorul sau de savant chimist.. dupa porunca directorului. între ele se arata un balonas de sticla.... cu renumele pe care si-l va câstiga prin descoperirile lui . . Apoi se asaza pe scaunul din fata masutei.Dar banii mei cine mi-i da? Ca tat-tu n-a adus un gologan de pâine. pe jumatate plin cu o licoare albastruie si astupat cu un dop de cauciuc. si-si priveste "laboratorul". Tatal pleca din odaita cu o sticla de otet. de pacatosi ce sunteti.ca sa ramâi iar corigent. un suport saracacios cu câteva eprubete. cu cartile. gasite într-un ungher din pod. Pe masa. laboratorul si cartile care îi plac. el nu-si poate pagubi gloria. eprubete cu dopuri provizorii de vata. dunga dintre sprâncene i se adânceste.. bucuros ca nu va mai fi cicalit în acea zi mareata. îl cuprinde.. Baiatul se înduioseaza. Marin se gândeste câteva clipe la parinti si se sileste sa-i fie mila. cutiute rotunde de carton. unde e stapânul netulburat. cu o coala pe care scria: "Diploma Magna cum laudae". Marin.. Tatal se arata nervos: . prin cutiile mamei. intrând pe usa. departate cu prudenta una de alta. Monologul interior se desfasura abundent.Asta ma priveste pe mine. O multumire. se întinde pe pat. ca sa râda toti de tine?! .Dar nu râde nimeni..Trebuie sa ma apuc de lucru. fata i se schimba. pentru dragul unor parinti ignoranti. fara îndoiala. tot ce gasise prin camara. vasazica.. leapada tunica si. cu camasa descheiata de-a lungul pieptului. Rasufla greu. cu aceleasi fete ca acum. pe scara si se repede în mansarda din fund. deschide toate ferestruicile ca sa se faca curent..ooh! descoperirile!.. de multe ori încercata.. si pe el. si Marin se ridica zgomotos de pe pat. .. pe rafturile careia stau însiruite borcanase si flacoane colorate.. niste hârtiute roscate. apoi. o lampa cu spirt astupata cu un bonet de sticla.. o etajera de bucatarie. Dar mai târziu. sa se stie odata ca e chimist... are sa vada imbecilii de la liceu cine e el câte mângâieri nu va aduce parintilor! Ii vedea sezând la masa într-o odaita. Marin profita ca trecerea pe lânga perete e libera. în raftul de jos se odihneau. sopteste un "merci pentru masa" si scapa.. în care precipitate colorate asteptau mâna 209 . trebuincioasa experientelor. acum îi e libera mintea.. Ce pacat ca nici tatal nici mama nu erau niste intelectuali distinsi! Cum l-ar fi înteles atunci pe el.. cu laboratorul. Ar vrea sa le ierte totul. A scapat de o greutate care l-ar fi apasat ziua întreaga. o penseta rezemata de un vechi aparat Wolf. Nu se putea hotarî sa-si ia ochii de la sirul de paharute Berzelius. deodata. Pe restul mesei. El trebuie sasi urmeze*calea. si Marin închide ochii de placere. Mama îl va saruta si va râde. Grabeste pasii pe coridor.. pe care stau risipite carti. dar se înciudeaza când nu gaseste în sine nimic de iertat.. o sugativa pe care erau înfipte ace de marimi deosebite si un borcan mare în care Marin tinea apa curata. Ce? Parca el nu stie ca îi supara mereu cu scoala. El e chimist. pe care le citeste noaptea la lampa? Dar cum sa nu stie. vezi.

putin adus din spate. ca sa-l vada tatal care îi adusese pe o tavita un pahar scurt cu ceai. Facu drumul batatorit zilnic fara sa-si dea seama de timp.. apoi grabi umbletul. haine arse cu acizi. Dimineata începuse sa se încalzeasca atunci când tatal îl striga din capatul scarii ca îi aduce ceaiul. sunt ascultat. Tatal semna fara sa bage în seama "insuficientul". Marin se simti magulit si.Ai timp. La un colt se simti urmarit si întoarse capul.. Era cel mai bun prieten. ca sa nu uite cele ce trebuia sa faca. Avusese pe vremuri aceeasi patima ca si Marin.Sa dea Dumnezeu!. îsi trase tunica.. dupa sticle sparte.. .. He. Apoi. doctore?. unul ca mine sa-si piarda atât de neghiob timpul?!.. La ultima treapta îsi dadu seama ca ghetele îi sunt nevacsuite..Ce dracu. îsi parasi stiinta favorita. berbantul!. dar celebru. de pilda. tot mai atent.. Dupa ce deschise si ultima ferestruica. lasa într-însa apa si topi câteva boabe portocalii. . Apoi.. Zâmbi. hei! va sti el cu ce sa se "ocupe". încurcat. îsi lua o carte din gramada prafuita si o zvârli cu un necaz dorit cât mai aprig si mai firesc în ghiozdan.. Marin. Nici macar n-am copiat problemele. Marin se îmbraca frecându-se lenes pe cap si cascând. .Bicromat de potasiu. si el .. de experiente prelungite pâna noaptea... Întotdeauna .laboratorul -. hei. Banciu întârzie întotdeauna. . amânându-si activitatea pentru 210 . si avem ora întâi. când lipeau o lumânare pe speteaza unui scaun ca sa astepte rezultatul ce întârzia într-o retorta... Când va fi un mare chimist. într-o odaita ca aceasta... Zâmbi si raspunse ca si cum lucrurile s-ar fi întâmplat întocmai: .La ziua de 17: acolo unde sunt ascultat.chimistului. . bani risipiti zilnic în drogherii. si deodata fu aproape sa vorbeasca tare de bucurie.Ai facut la matematica? .. strânse ochii.Pfiii! stai bine!.. de unde se întorceau cu punglite roz. a. obrajii îi ramasera tot neracoriti... Apoi deveni atent. dar dupa un an de entuziasm. Eu nu stiu cum am sa scap.. Se si vede în mijlocul unei sali imense. vârî o data cu carnetul o revista împaturita în geanta. ofta fara pricina. pe tonul cu care se spun vorbele menite sa aduca veselia: .. în timpul acesta.Salve. Celalalt râse. Tot probleme mari: transmutatia metalelor. saaa. ... . Când goli paharul... deschise usa.. schimbând vorba: . bicromat de potasiu.Fii om serios. ba nu. Spala râzând o eprubeta. prea obosit ca sa ia o hotarâre.Unde sa iscalesc? . ....aplecat asupra cartilor întelepte sau mânuind fantastice instrumente. ce are-a face! O odaita ca de alchimist.Umbla doctorul cu ochii la fete.Se ridica suparat de pe scaun si se hotarî sa vorbeasca tare. Privi de câteva ori cerul si copacii aplecati pe deasupra grilajurilor. Facu ochii mici si se însenina. doctore! Baiatul care-i vorbi îl privi râzator si-i întinse mâna.. hai. îsi aminti ca e într-o sâmbata si ca a doua zi nu va fi scoala. Apa adusa decuseara îa mansarda era calda. Se încrunta si-si încheie resemnat sireturile: îi placea în clipele acelea sa se creada un baiat persecutat. ..Asi!.. pasi pripit în curte si zâmbi de cum fu în strada. Se gândea.încruntat ca. scânduri patate cu solutii. Privi în treacat cutia cu crema si periile negre de sub scara si. în acelasi timp. îsi lua sapca si se repezi pe scara. îsi vadea o pofta nefireasca la sorbitul ceaiului.. dar sunetele se topira repede.. încerca sa fluiere o arie.

Dinu se strecura pâna în fund. Tremura putin: nici încai nu stia despre ce era vorba în problema. Unul cânta lânga soba rece. Marin ramase în sirul dintâi al bancilor. credea 211 . ca în diminetile de vara. . încrezut. cu barbia rezemata în piept. Profesorul însa îl cunostea. Marin îi rabda privirea.Fa problema..universitate. îsi cautau fiecare câte un coleg cu care sa vorbeasca. înfrigurat.. Urcara trei trepte scazute. care-i saluta respectuos.De-abia am ispravit pe prima.N-am putut sa le fac pe ultimele do\'ia.Si parca eu as vrea?. Peste câteva clipe intra si profesorul de matematica. ca sa vadeasca adânca chinuire a memoriei.. Venisera aproape toti baietii. . Ajunse la tabla. iar umblând lânga Marin.. îsi potrivea mereu sapca si tunica strânsa pe solduri.Câte probleme am avut? . Îsi zvârlira sepcile într-un cuier si intrara în clasa. îsi frânse degetele. Ajunsesera în fata liceului. ma? .Cât mai e.. aproape fara sa-si dea seama ca se petrec.. Spui ca celelalte nu le-ai putut face.. Parca era ametit: pierduse notiunea exacta a situatiei.Unde sunt? .Cât ai scris? . scotându-si sapca.. îsi zbârci fata..Buna dimiaeata! întinsera mâna unui baiat din clasa a cincea. Dupa ce cestorul dadu absentii. Nu putea cuprinde cu nici un chip realitatea.. repetau sau învatau. Profesorul îl privi încruntat si cu un vadit dispret.. . Dar nu-l stia defel. -Pai si este. si lua buretele împreuna cu un ciot de creta... Potoliti. . cu catalogul cartonat în mâna. Inconstient. se apuca de haina. impunator. Pe ferestra deschisa priveau tristi câtiva elevi din aristocratiune.Stai jos. N-avu câtusi de putin noroc.E premiant.. . Poarta era larg deschisa.Si mie mi-e antipatic. Marin si alti câtiva copiau pripit problemele. . . unui baiat din fund.Trei..cu el lucrurile si nu cu altul. . trecura printr-un coridor pe care se vânturau elevi din cursul inferior si alergara veseli pe scara cea mare ce ducea la etaj.. Stii enuntul? -Da.Nu-l pot suferi pe baiatul asta. cei mai sârguitori. Era bogat si frumos. profesorul fixa sever câteva clipe pagina si-l chema: . Marin ascunse repede calimara si înapoie. . . Prin banci începea frunzaritul caietelor.Patruzeci si cinci de minute. .Sa iese Popana. în fata profesorului... caietul dupa care copiase. cu o mâna în buzunar. . Se încrunta numai si-si strânse buzele sa nu zâmbeasca. . Aseza caietul pe catedra. Are o mutra de tocilar.Lasa si tu asa. întrebând deseori pe vecin. . voinic. -M-am ars. ca si cei avuti în note rele.Fericit muritor.N-as vrea sa-i fiu în piele. iar în curtea adumbrita de platani se fugareau zgomotosi câtiva elevi din clasa întâia.

într-un cerc de raza R.. cu bratul rezemat de speteaza.. imaginea se schimba într-un Marin victorios asupra lui însusi." Glasul scazut. ca si cum ar fi cautat aprins dezlegarea..De ce ai venit atunci la real? . îl sterse într-un colt si-l îndrepta.La urma urmei. Si în aceeasi clipa se vazu într-o situatie exagerat de nenorocita. de câte ori era scos la tabla. La rastimpuri strângea pumnii si încorda grumazul.. Banciu sub slovele unui citet "Insuficient". Profesorul întorsese scaunul si.. nu e încurajat. îl trezi.. Dar gândurile îi erau sugrumate de necazul ce-i crestea necontenit. persecutat. Cauta sa se linisteasca în viziunea unui Marin-filozof. . astepta. Marin privea cifrele de pe tabla.... Tacu încruntat si se multumi sa priveasca atent cercul. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei.. Marin îsi clatina capul.Eu n-am ce-ti face. germana si fleacuri d-astea? El e chimist si naturalist. repede. Vecinul sau de catalog. întari cele spuse prin obrajii dogorâti si bâlbâiala vorbelor. cu atitudine de martir. Indiferent.. iar acasa nusi copia nici problemele. Apoi.Ba am învatat.Te zapacesti pentru ca n-ai învatat. La loc... glasuind fraze foarte frumos alcatuite. începu sasi vorbeasca cu patima. dispretuitor si înconjurat de glorie. . Era tactica lui la matematica. gândindu-se ca corigenta la matematica tinde sa se realizeze. Nu stiam atunci. . domnule Banciu. îsi dete însa seama de ridicolul formulei repetate staruitor de toti acei care nusi stiu lectia. Se încrunta brusc.. dar nu reusi decât în parte. începu deci sa-i dicteze: . un italian cu ochii mici si obrajii caramizii. aproape soptit printre buzele strânse. Se aseza în banca linistit: îi pierise tot necazul.. El ar fi un geniu neînteles. îsi vârî în ghiozdan carnetul albastrui pe a carui ultima pagina scrisa se iscalise magistral I. era întotdeauna mai îngaduitor cu el decât cu altii. . îl atingea tot mai mult realitatea unui dispret din partea profesorilor.ca nu-l ajuta mintea. Convins ca Marin lucreaza îndârjit la matematica. iar profesorul îl credea. . Si fara sa vrea.. cum faci? .Stiu. "Are sa vada ei.Credeam ca la Chimie industriala se intra numai cu realul. Luându-si o fata atenta.. .De ce nu stii..Ei. lucra cu aprindere. Cum nu o putea suferi si cum nu fusese nici o clipa atent la vreo lectie.. . . domnule Banciu. dar ca nu prea întelege si mai ales nu profita întru nimic din harnicia lui. apoi voi sa ramâna iarasi singur cu el însusi. ce-i trebuie lui matematica. Nu e rasplatit.Avem un cerc.. Marin desena încet un cerc.E o nedreptate cele ce i se fac.. Fu chemat vecinul lui de catalog. are ca baza un cerc. când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. dar ma zapacesc. dar eu pricep greu matematica.. ce-i umple capul cu lucruri nefolositoare?.. cauta sa se arate strâmt în desteptaciune si fara tinere de minte. Popana? . Sa se calculeze înaltimea x a zonei. îsi amintise ca si în caiet facuse unul. ca sa-si poata urmari firul gândurilor. alunecând creionul pe marginea unui capac de calimara. caruia însa la urma i se recunosc daruitele însusiri. Copie un sfert de ecuatie pe caietul de clasa. apoi îsi atinti vag privirea spre soba.. Voia sa i se recunoasca meritele pe care era 212 . zona nascuta de un arc.

facândusi loc prin multime cu un ghiozdan frumos de piele. Cu reputatia lui de cel mai "zapacit" si nervos baiat de clasa. . Marin se ridica alene în picioare si începu sa râda silit. Sariti! . insulte! Câtiva din fund se repezira peste banci. Doi baieti se strecurara zgomotosi pe deasupra bancilor..Sariti. pocind dintr-adins numele: . . Broboane sarate de sudoare i se prelingeau pe fata. Bondocul se zvârcolea între râs si raget. îsi facusera într-o sala de jos ora de latina si acum erau grabiti sa intre în clasa. . apud. sarea în spatele modernistilor.Care e nemernicul? .Sa-l crucificam. -Realisti!!!. râzatori.Aaaa. Vanciu?. * ..Astâmpara-te. "babo"! .. Numai un modernist marunt. se repezira la rastignit si încercara sa-l scape.Baa.Ce dracu v-a tinut atâta? . Ca întotdeauna.. aoo.Pai nu-mi pasa. ca nu cumva sa banuiasca ceilalti ca "insuficientul" i-a lasat urme în suflet. si el urla cât îl tinea gura.spalam insulta cu sânge! Marin era printre cei mai aprigi..Galimir -.A insultat menirea sfânta a realului." ..Tine-l. Marin începu sa-l gâdile pe sub vesta.Are dreptate. afara. Sa.sigur ca le are..Pai ce: eu învat ca voi sase ore la latina pe saptamâna? .Vanciu.. Rasufla pripit. pentru ca aveau chimia. modernul1.. Se învârtea. Gândul unei razbunari.. suna de iesire. trânti doi colegi care se "întrebau" reciproc la chimie si se vârî între multimea galagioasa de lânga catedra."Ante. Ei! nu fii "scârbos"! . ad. gras. micso-rându-si ochii din pricina prafului.. Se întoarse în loc. Cu îmbrâncituri.Te tâmpesti tu destul cu matematica. .Da-i! . Se misca dispretuitor în banca.. îl întreba: .. Când iesi... atversus. .. doctore? . îl rastigneau pe unul mic. chiar cu ghionturi. Costandake..... Condoleante! .Noi facem carte. ce. îl întarâta. ca voi?! începura vesnicele riposte la care nu se lua seama si care aveau numai menirea de a fi glumete. trânta. Sa-l crucificam! . care e ala? .. Peste putin. Banateanu întreba. palmuia glumet. cânta. iar ceilalti hohoteau si faceau glume pe care le tipau ca sa se auda. Dar nimeni nu-l lua în seama. .a. peste banci. bondoc.L-a pârlit Vanciu.. cu nasul mare si cu cosi pe frunte..Ai gresit: "adversus". ba. . Lupta era în toi.Ce te-a apucat.... urmariti de razbunatorii realisti. apuca de picioare. -Baa. privi rece pe cei din fund si închise ostentativ caietul de notite. Modernistii. în jurul 213 . izbutira sa libreze un picior si o mâna... dupa ce se adunara în numar mare.... se suia pe catedra predicând. Doi realisti îl trageau de picioare si doi de mâini. Bana-teanu. cu ochelarii alunecati de-a lungul nasului. al unei apoteoze. nu parea însa prea bizar.. Banciu întârzie aproape toata recreatia pe catedra: nu-si gasise explicatia. Colegii de la modern asteptau cu ghiozdanele.

Alea nu le-a explicat. extemporalul se anunta? .. cuprins el însusi de oboseala.Ce avem. ma? .. Era linistit: ora aceasta era una din putinele la care nu-i era teama. când de jos se auzi sunând vag clopotelul anuntând profesorii. oftând la rastimpuri. Cestorul îl ameninta. Nici silueta mândra a cestorului. si domnul Voitinovici are sa gaseasca zgomotul asta. în fundul clasei. Numiri prelungite si greu de pronuntat se memorizau cu glas tare. treceti în banci.Domnilor. cu ochii dusi pe fereastra. va rog. ma.. Pentru întâia data încerca o senzatie de oboseala. îi lipsea parca ceva.Ce faci gura acolo? . apucaturile-i de bucher fiind de multa vreme cunoscute. Voitinovici anunta întotdeauna mai dinainte: "O sa dam o mica extemporala". si se gândea cu teama ca în dupa-amiaza aceea va fi liber sa 214 . cestorul Bratasanu lua notite si nu-l privea nimeni cu uimire. Atomii de carbon se asezau pripiti lânga cei de hidrogen si oxigen.Pai ce. împreuna cu formulele substantelor si însusirile lor chimice. . dar trebuia sa citim noi. dormitau molatec în banci. îsi privi colegii: toti palizi. Câtiva realisti râsera si se împartira pe la locuri. Prin fereastra larg deschisa venea la rastimpuri racoarea relativa a unui aer mai putin viciat. Multi îsi adusera aminte ca nu stiu nimic la chimie si ca sunt neascultati... c-acum te rastignim. Fura câteva clipe în timpul carora nu reusea a întelege bucuria ce i putea-o aduce multimea ceea de borcamse desperecheate. .. pentru ca nu putea face altfel. ceru tacere. Nu mai era nimeni atent: obositi. Marin îsi aduse aminte de mansarda lui.Ce stric eu.Cine a spus extemporal? Ce extemporal? Nu ne-a anuntat.pe care în adevar îl necajea onoarea ce i se facuse -. astâmpara-te! .. între liniute ce se departau de la nucleu ca niste raze. Marin visa tot timpul. ceilalti rasfoiau înfrigurati caietele de note si consultau prevazatori si stiinta vecinilor. urma una de istorie si una de franceza.Aldehida formica. Dupa chinuitoarea ora de chimie. aproape tacuti. Marin râse cu pofta. Spre sfârsitul orei de franceza începu sa-l doara capul: aerul stricat si caldura îl înabusisera. Poate mergem în laborator. o deziluzie care i se lamurea cu cât tintea mai mult nemarginirea albastra de deasupra casei vecine. .Ia vezi.. cestorul de la real. Trei baieti lucrau de zor la tabla formule simetrice si le comparau cu cele din carte. de plictiseala scârbita pentru chimie. Galimir izbutise sa scape si alerga acum peste banci ca sa se ascunda în mijlocul modernistilor. Fu neatent pâna la sfârsitul cursurilor. Morariu. Când auzi stravechea si mult repetata propozitie a profesorului de chimie. . . .Si chinonele? . se resemnase sa vorbeasca. te dau pe lista! . . nici glasul cestorului Bratasanu de la modern nu potolira lupta. . dintr-o banca din fund.rastignitului.Ce are a face. Simti un gol în suflet.Peni..Galimir.. Mai ramasera putini afara din banci. .Numai de nu ne-ar da extemporal. unde caldurile începeau sa ajunga de nesuferit si unde "laboratorul" îl stingherea. cetonele si chinonele. Profesorul întelegea ca rezervele s-au sfârsit si. ma Bratasanule. Banateanu se ridica revoltat.

Lucrul.. Cu toate acestea. Marin era revoltat: împotriva scoalei. Prin ferestruicile deschise. de a se razbuna de umilinte. . mersese prea departe: nu era înca dezgustat de chimie. Un profesor trecu. a plantelor. încruntat.... caci acum nu se dezgustase de o stiinta ca sa se apuce de alta. a pietrelor. împotriva lui I... Nu mai citise de mult Jurnalul". Fara sa vrea. Abatut. Lectura îl plictisea. îsi scutura capul. Fara voie se gândi: bicromat de plumb. entuziasmul îi pierise." Dar era sfârsitul lui mai: când sa-l scrie. Odaita începea sa se înfierbânte. îl deschisese cu gândul sa-l continue... Si i se paru atât de încet drumul lui în tovarasia bicromatului de plumb. fara sa astepte pe Dinu.. acoperit cu o foaie de hârtie alba. îl saluta. ci si-o parasise brusc pe cea de pâna acum ca sa ramâna singur. îsi îndesa sapca cu necaz pe cap si începu sa bolboroseasca. Unde îl va duce acum dragostea? Nu stia. Banciu. Herr Doktor. dar din alte pricini. Si corigenta la matematica. si se simti acum deceptionat. coborî scarile încet. Se multumi sa raspunda: . ca sa arate celor de la liceu cine e el si cât a suferit.. Apoi. un proiect magnific de roman. Privi masuta cu sticlute.Salutare!. departat. zmângalind cu creionul coperta. batjocorind pe cei care nu-l întelegeau.. ca niciodata. si aceasta îi nelinistea. îi trecu repede prin minte toate aceste tovarasii vechi. se idolatriza. Simtea crunt nevoia de a se manifesta.. i se parea chiar ca e dezgustat de ele. dar nu fu vazut. Nu. Nu-i parea rau de despartirea aceasta brusca. 215 . Târziu numai. de a-si vadi darurile. nervos. "Asta trebuie acuma. a bibliotecii si a insectelor.Te-a molesit caldura. Scrisul era pe alocuri necitet. îsi spunea: "Ce de precipitate minunate si nestatornice în culorile lor aprinse sau tulburi.." Zâmbea: ce prost era sa creada ca nu-i mai place chimia!. porni spre casa. Marin Popana. sa-l sfârseasca si sa-l publice. nu era nou pentru el: se stia nestatornic si cu patima. Marin citea pagini dintr-un caiet gros. ajungea cu râuriri de vis pâna la el. încet. Ca si ieri. intitulat Jurnalul unui om sucit. patra. toamna din clasa ?.. si baiatul îsi supara ochii. un vuiet învatuit. îsi aduse aminte ca se întoarce si astazi cu un "insuficient". de fapt. analiza manganului. un precipitat galben se adunase în fundul unui pahar cu peretii subtiri.. Si întelegea acum cu tristete cât de falsa era suferinta lui si cât de mincinoase erau paginile .. cu manualul lui Minovici în fata. patrunse de un suflu romantic si scrise numai pe jumatate. Acel elev nu era altul decât el.citeasca orice carte ar vrea. în care. acuma. se simtea mai bine singur. Si zâmbi la gândul ca era un prefacut. Suferise pâna atunci nenumarate alte dragoste: cea a marcilor postale. cât mai e timp. Când suna. Nu mai simtea nevoia experientelor. grabi pasul.. De ce sa fie nevoit sa râda si sa spuna glume? întelese ca-i e teama ca sa nu i se dezlipeasca masca.. a carui sensibilitate fara margini alcatuia pe aceea a "omului sucit". apropiindu-i micsorati de caiet. Un presupus elev îsi însemna zilnic impresiile. se gândea... . când sa-l tipareasca?. Are sa vada ei!. în adâncul sufletului. jurnalului".. împotriva profesorului de germana. Era un manuscris vechi de doi ani. Fata îi era nemultumita si. închise caietul si. în odaita din mansarda. Si sfârsind treptele. Îi placea înca sa se gândeasca la ceasurile de dupa-amiaza.Nu mai e timp. Era dezorientat. când va ispravi. sarea din timp în timp pagini întregi.. Marin se rezema cu tot spatele pe scaun. dar n-ar fi dorit sa se întâmple. Marin îsi arrrnti melancolic serile d. când compunea inspirat frazele acelea lungi si nemestesugite. pe ascuns.

Am sa scriu romanul! Trebuie sa-l scriu la vara! Nu se poate!.. . sagetând gesturi cu mâinile. Banciu nu-l poate suferi. Pai da.Aa.. si Soloveanu..Nu vine cineva? . Marin fagadui c-o sa-l reciteasca si sa-l completeze... Amanuntele îi precizara în contururi si culori vacanta.Stai jos! Ai sa suferi de caldura. dupa socoteala lui. când Marin va împlini cincisprezece ani Ori.. încruntându-se. ce ocupa aproape tot peretele din fund. Se multumea numai sa tipareasca în Ziarul stiintelor populare articole asupra insectelor si câteva fantezii tara greutate. scriind un roman Viziunea se sterse îndata. Si de câte ori îl întreba Dinu. are sa-l sustina si Moisescu de la stiinte naturale. sa-l umileasca pe el mult.. lucru rar pentru el. râzând. îmbucurat . înca din iarna trecuta. De data aceasta. începu sa vorbeasca singur. Dar ce are a face? Matematica e "materie" principala la real. doctore!. asteptându-se sa auda o conferinta întreaga.. îl va scrie. Ei?! si ce?!. . sunt atâti profesori care îl simpatizeaza. Are sa vorbeasca Nanul.. Cu atât mai mult. .. Publicarea Jurnalului unui om sucit trebuia înde-pli-nita.. aducând scaunul din odaia alaturata: .Salve.. Ce citesti? Marin îi arata coperta unui roman francez. dar îsi daduse repede seama de neadevar. cu nouri. înfiorându-l. sa vada pe cei de jos. Dar acum nu putea sta locului.. Si schimbând grabit vorba: . * Spre seara. la capatul mesei... dar trebuie sa te resemnezi si ai sa-ti scoti haina ca si mine. 216 ..de venirea prietenului...Cine poate rezista la caldurile astea caniculo-tropico-africane?. . fluierând. .. apoi îl zvârli.E o prostie! -Ce? .Jurnalul unui om sucit. Are sa stea o luna în tabara cercetaseasca din Dumbrava Sibiului. Au sa-l sprijine când va fi conferinta de fine de an. se ridica de pe scaun si se plimba prin odaie. Batu în treacat la usa si intra.Chipul lui I. sapoi are sa vada ei! Suparat de-a binelea. Dar poate nu va ramâne... Nu scapa de corigenta..Stii c-am recitit azi romanul? -Ei?! Dinu se aseza mai bine pe scaun.. La urma urmei. dupa ce-si zvârli o clipa ochii în oglinda rotunda din odaia alaturata.. nu numai ca Jurnalul nu se publicase. stapânit de gândul tiran al corigentei.. într-o vacanta împletita cu grâu. Era lucru rar pentru el sa se plimbe prin odaie: gândea mai bine în fata mesei lunguiete din fata ferestruicei. Se vazu într-o vara de prin carti.Nu mai merge! Si se trânti pe pat: un pat de lemn vopsit rosu. ... veni Dinu... de atunci... nestatornic si nu lucra nimic. si Moisil.. S-apoi. Nu poate sa scape. coborî scarile si se duse. dar nici încai sfârsit nu era. profesor de limba româna. îsi motiva totul prin chimia si cartile care îi luau tot timpul. nimeni! Apoi. Caci. încât zâmbind. si restul în Bucuresti. Si hotarârea îl îmbucura într-atât. Crezuse un timp ca Marin lucreaza în ascuns. curiozitatea îi era satisfacuta. Cu atât mai mult?.. Marin se arata nehotarât. cu nuci stufosi. Banciu îi trecu prin fata ochilor..

dar altfel. putin teatral: "La foc!. .. le stia cuvintele. undeva. .Dar când ai vazut tu toate astea? . îi trecu prin minte o îndoiala care îl dezarma. -Ei?berbantule!. Am vrut sa-l sfârsesc si am.Pai romanul?. si geniu neînteles. ti-am spus eu? Nu face acum. curios sa vada ce-o sa produca. batjocoritor si suparat. vedea personajele. dar primul capitol din roman se petrece. . si stii. Stia ca Marin are o idee excelenta de Jurnal si era convins ca va pricinui zgomot îndeajuns la aparitia lui. Si acolo se îndragosteste de o fata. de laborator? Dinu îi strânse. .sta P usura.Ba adun. Se bâlbâia..Azi.. Marin îi citea zi cu zi paginile scrise în Jurnal.Celalalt nu pricepu dintr-o data schimbarea aceasta brusca de pareri.Da. 41 spun drept. Un roman realist din viata elevilor.. Se mira totusi ca nici 0 schimbare nu i se ghicea pe fata si ca prietenul îl socoteste înca tot atât de entuziasmat.. cautând epitete chinuitoare. Tacerea îl apasa pe Dinu.Dar m-apuc iar de insecte. când îî asculta vorbind. atunci când. Cinstit..Si când te apuci sa-l scrii? . tacu. dar bucuria îi era adevarata.. la Universitate . s-apoi..... Ma gândesc eu.. . Dinu asculta multumit. gasind adjective inedite si vorbe ironice. . In fiecare zi însemn: dialoguri de ia scoala.. Apoi. . Acum.. . dar gândul acesta îi facea bine.Ce pricepi? . Si prea dulceag.Diseara...Asta aflu atunci. deodata.. Era sigur ca nu va zvârli manuscrisul la foc. cu note. Nimic adevarat....Ei... stari sufletesti.... Marin era cunoscator în literatura iar ei prea putin.îl scriu si p-aia.Stii cum sa-ncepi0 ... Era convins câ are talent si de aceea îl urmarea.Târziu... Banal..." se simti mult mai liber. simpiificânuu-le. .. mâna. Râdea. Toata lumea e neghioaba. stii. le ghicea gândurile... la tara. Se simtea încurcat stiindu-si prietenul singur pe un drum pe care altadata îl batatoreau împreuna.. si prost scris.Pricep. nu-i mai fac jurnal.. .... . cu o repeziciune ametitoare. întreaga schimbare a prietenului îl bucura.. E în vacanta. o prostie. Vorbea precipitat. entuziasmat.Acum începe povestirea (ironic) cuceririlor tale.Da. la foc!..Vasazica... si eroul e la munte. comic. s-apoi autorul prea se crede. la Sacele. vedea noua configuratie a romanului. încâlcind cuvintele. ... stânjenitor de fals.. Stii. cum am fost si eu anul trecut.. portrete.. pentru ca nu voia sa-l supere. Ce-i nevoie sa te mai gândesti? .La munte? . numai el e geniu.. Dar stai sa vezi. la murite.. Stii ca ma las de chimie. Si Marin vorbea. dar nu îndraznise sa-si spuna gândul... nu mai aduni fise. .M-am plictisit.. . Nu s-a mai scris pâna acum un roman de felul asta. începu sa aiba mai multa încredere în talentul iui. Observase si el. 217 . dar în siarsit.. ca e ceva silit într-Insul.. Si dupa ce exdama. iar vorbind. Rastignirea ace?.

O umilinta dureroasa i se strecura în suflet. Iubire: ce se potriveste ea cu mine? Eu. Ei. cu obrajii patrati si searbezi. când îl întrerupe Dinu. Se smulse din gândurile care-i surpau "subiectul" romanului si rasturna un suvoi de vorbe. La urma." Aprinse lampa. Cu Liliana a fost ce-a fost.. Anette. insecte.... pentru ca ramasese repetent Se face hamal în port. mai zglobie decât era. Ei! din asta fac geniul rau al eroului meu. dându-si seama de ridicol. P-aia am iubito..Aa. Uu! ce par!..... o frumusete..N-ai auzit? . roscat. sunt deasupra lor.Asa o chema? . Si aci. dar închipuindu-si contrastul între Marin si tinerii din Sacele. Romanul? Tot asa cum stii..Dar cum? . o sa se zbata. adica. cum i se parea ca se aseamana. si numai asa. stiindu-si prietenul prea putin aplecat asupra celor lumesti..Si de ce nu ti-a dat? .. închipuindu-si un Marin batrân. nu toate.. sa fie tinut în gheare s-apoi umilit. Marin se gândea: "Cât de mult îl iubesc!" apoi. Dar n-am fise. îmi bat joc de prostii care se lasa cuprinsi de pofte animalice (expresia îi placea).eu adica . Apropo. privind o multime fara ochi. sa tipe s-apoi sa alerge acasa. cum l-o chema. rosi.. se va arata acel "om sucit" pe care-l cunosti. Îi dispretuiesc. E data dracului. apoi ajunge pe un 218 . cu Liliana.. încât el însusi.. aia a fost înainte. nu. traindu-le însa cu mintea atât de aprins. Pacat ca n-a vrut sa-mi dea o fotografie. Aaa. aia e alta. piatra.. Atâta elocventa pentru cauze straine preocuparilor lui. (naiv) zicea sa n-o calomniez... Ochi si lampa... Orisice alt cuvânt.Liliana. îti închipui ca ala. Tacu deodata si Marin.. îsi zâmbira unul altuia. îl fac sa se îndragosteasca de ea.. Si suna atât de ciudat cuvântul "iubit" pe buzele baiatului adus din umeri. Numai cea din urma..Ce-ai spus? . am uitat sa-ti spun c-avea un par negru taiat strengareste... Dar de ce se aseamana? . ce vrei?.. cu mâinile încrucisate... la urma urmei.. . stii.Si sa vezi mai înainte. Dinu tacea zâmbind.. afara de însasi imaginatia mea?" Dar raspunse fara codire: . pe eroina am s-o alatur cu firea verisoarei mele.. Se îndoise putin la început.Frumos..Nu fusei atent. . în timp ce cu pulpele încolacea nervos picioarele scaunelor. dupa marea suferinta..Parca Maria.N-a vrut ea. succesele erotice. volum. volum. învatat.. . nu. Marin. o fac zglobie. . . câtva timp... gândi: "Cum de nu pricepe el ca l-am mintit si î-am mintit pentru a avea si alti martori ai visurilor mele.. stii. cu ochii marunti.. p-aia o exagerez.. o sa sufere. îi exagerez caracterul. Se întunecase..Cum o sa-l sfârsesti? . la Bucuresti.Dinu socotea adevarate toate scrisorile trimise din Sacele si povestirile lui Marin asupra dragostelor sale cu domnisoarele frumoase din localitate..A. Fata. miopi.fuge la Constanta. îi explica. afara de acesta: chimie. repede: "Ce stânjenitor cuvânt iubesc.. da.. Nu-si mai întelegea prietenul. îti place? ..A. eroul . sfârsise prin a le darui un vestmânt de realitate si acum. .

de biblioteca imensa.. deschizând înfiorat un caiet neînceput.ť. Când m-oi asterne pe scris.. .. Stii ca la toamna trebuie sa apara.... Mai ales inspiratie. Se întoarce. îsi trase haina. Gândul capitolului întâi din Jurnal îl persecuta. fara s-o înteleaga.. da-mi-l si asa. o lume noua. Cunosc bine scara. connu. ca suferintele au fost în buna parte numai în capul lui.ť prea banal.. o situatie. stii.ť Mai bine în padure.Prea putin trei luni. Unde mai pui ca sunt lucruri cunoscute.. ha. . Du-te dracului!" Zvârli romanul pe masa si. trist.. frate-sau. o revolutie în sufletul lui. abatut. iar ceilalti îngrijati.E prea tânar si nestatornic ca sa se poata hotarî la sacrificiile pe care i le cerea libertatea. colbait.Ha. ca sa-si dea curaj.. Vezi sa nu cazi. .. Dinu nu raspunse..Aci numai praful e imens. Ce sa declame? ŤOh! quandcejour-lâ.. ori îsi urmeaza visul lui de libertate. ca lupta e frumoasa. cu o privire zâmbitoare si dornica.. de calatorii în Orient.jourlaje parrus dans la cour du colege pendant la recrea. se asternu sa scrie.. Dar într-o dimineata citeste în Universul anuntul dat de Dan. Marin se porni pe râs din capul întunecat al scarii.. O idee noua.atunci cine stie ce se întâmpla maica-sii -. Doara eu sunt ala!. si atunci. I UN BAIAT SI O FATA I . însa.Nu-i nevoie sa ma conduci. Dar ce vrei? Trei ferestre: se face un curent de intra tot praful strazii. .vas care trebuia sa plece din zi în zi.Ba da... el si ea. Marin scoase cartea dintr-un raft de jos. . într-o casa din vecini... rafturile saracacioase pe care stau înghesuite carti. . ha. cu cât se apropia de Bucuresti. cu o slova rasfirata si de nepriceput: Cap... Ťfois une dimanche. dara. Canon întreg. dar în româneste. .Sigur... Citi de câteva ori aceeasi fraza.. Privi numai înspre rafturile cu carti si-l întreba: . Poti ramâne la Jurnalul unui om sucit. într-un cuvânt.. Succes si inspiratie. Dinu încerca un raspuns spiritual..Are sa fie greu. Dar am tot timpul trei luni..Asta asa e.Praful e culoarea locala..Ce n-as da eu sa am o odaita ca a ta... pentru ca mama e rau bolnava. ... de dimineata. Tipul e într-o lupta sufleteasca apriga. în padure.Tu ce zici? . puisque c \'etait un vtement neuft>.Ei. Ce zici? . Dinu cuprinse cei patru pereti spoiti cu var. Acum.. ori se întoarce. Simtea ca e las sa fuga.. sa-l roage sa declame.ť în padure. interesanta. Când intra în odaita luminata prietenesc. cum le spunea de atâtea ori.. . ŤJe la revetis pour la premiere. . parca o lumina i se lamurea în suflet. .. fara nici o încredere în vointa sa.Fugi.Cititi mult? 219 .N-ai tu cumva Pere Goriotl .. mai!. Relua romanul francez. Ťcomme ilconvenait. prin care îl roaga sa se întoarca. . grai: "La lucru!" Dar era numai un cuvânt... dar cum am sa-ncep? La o serbare populara?..

ca pe un lucru rar. Apoi. în rarele lui iesiri prin lume. câteodata mai putin. mai traduc. fruntea colturoasa. asa în mijlociu. cu atât îi scade minunata frumusete. 220 . Si dispretul acesta era departe de a fi fatarnicie.. care din orisice neam si-ar trage viata si în orisice mediu si-ar trai zilele. puneti pe cap o sapca cu cozorocul reînnoit de patru ori. si aceasta numai din neglijenta si dispret pentru eleganta caraghioasa pe care o trâmbitau "aristocratii" clasei. Mai scriu. noua ore pe zi? -Da. dupa cum marturisea el însusi. înrosindu-se pâna în radacina urechilor. cu chipiul prafuit si ghetele nefacute. se socotea frumos. ca un adevarat naturalist si visator ce era. Apoi. înca. cu cât se apropie de pamânt. ca orisice adolescent înclinat spre visare. Din aceste cauze. Umbla întotdeauna cu nasturii tunicii descheieti. ca sa se dezvinovateasca: . fata smeada si cu un nas lung si ascutit. Baiatul pleca ochii în jos. caci Radu nu era mai niciodata cu gândul la lucrurile privite. ca si cum s-ar fi lepadat de o greseala faptuita în nestiinta. De-ar fi sa-l facem în culori. caci Radu. . . Vorbea repede. cu niste sandale iarasi bune de purtat "pe munte". de care numai închipuirea-i se putea servi. dar nu citesc întruna. ..Hm! Cam opt.pe unde nu-l duceau gândurile? —. care-i dadea un aer de paiata melancolica. Dar aceasta frumusete era un drept al sau.. neluându-si ochii din vârful sandalelor. am colectie de pietre. ..Dar.. îmbracati acest trup schitat fugar cu o haina din acelea pe care burghezii le recomanda de purtat "la tara". Credea ca povestile acestea nu se petrec decât prin romane. Era. plini de praful musuroaielor de furnici pe care sezuse entomologul la pânda. cu succes. cu capul mare si acoperit cu un par rar si galbejit. Era ceva involuntar. de altfel. i se parea ca. adus putin din umeri. doresc întotdeauna sa placa. avea mare ciuda pe oamenii care îsi pierdeau timpul cu dragostele. Caci Radu Giurgea. Si cu toate acestea se necajea întotdeauna din pricina cosurilor acelea mici de pe barbie. ochii mici si miopi. cu niste pantaloni largi. Poate în gândurile sale se creHea neîmbracat defH caci nu se sfia nio\'nrlata sa se culce pe namolul malurilor ca sa "observe" cine stie ce gânganie ciudata care plutea pe apa pârâului si iarasi îi venea foarte lesne sa se trânteasca pe toate gramezile de lut proaspat. ar trebui sa scriem câteva pagini. si aveti portretul în creion al tovarasului domnisoarei Aura.Opt. Iunecându-si ochii pe fata arsa de soare si patata cu cosi stârpiti de nerabdarea aceea necajita caracteristica adolescentilor.. nu stia niciodata cu ce era îmbracat. în viata de toate zilele. care-i întunecau frumusetea în ochii fetelor. ierbar. si niciodata nu-i trecuse baiatului prin minte ca acest dar dumnezeiesc l-ar putea întrebuinta.. Fata îi privea mereu. în fundul sufletelor lor.Bine. O! si nu era frumos deloc baiatul! închipuiti-va un copilandru înalt si desirat. o observatoare foarte slaba si niciodata "\'i si-ar fi putut H? seama ce se petrece în afara de mediul ei. pregatindu-se sa întârzie acolo ore întregi ca sa-si întregeasca cunostintele sale asupra industriei casnice la furnici. ma ocup si cu chimia. ceea ce se întâmpla foarte rar. Niciodata nu i-ar fi trecut prin minte ca sunt oameni care citesc pâna la zece ore pe fiecare zi. Fata îl privi uimita. mai lucrez la entomologie. care-i napadea sufletul numai când privea fapta în sine.Câteodata mai mult. Radu Giurgea era entomolog si. noua ore pe zi.

ea nu cerea decât bani si iar bani. si ale caror urmari... nu-l învatau niciodata cum se vorbeste cu fetele -. fata întoarse discret ochii. apoi. pasemite pentru ca nu-i pricepea înca însemnatatea... De altfel. Radu zâmbea cu inima strânsa si tot întrebându-se: . era sigur el ca sunt mai multe. în ochii lui. careia nu-i crescuse înca acul. Radu avea toarte putine de spus în fata ochilor adumbriti sau uniformelor cu rochie scurta. Asa cum o cunoscuse din romane. Ce o sa mai descopere si el?. Si v-as putea aduce ca exemplu cele câteva zeci de romane frantuzesti citite numai pe jumatate si cu însemnari pe margine: "nu e adevarat!".. si n-a mai ramas mustata de tântar nereprodusa în cei putin o duzina de manuale. Si pe el. Neaplicând niciodata principiul conservarii speciei la viata pe care se pregatea so duca. . zise ea. Dar pe acela unde sa-l gaseasca? în insecte? Apoi leau studiat savantii pâna în vârful aripilor. cu toata groaza întunericului lui..De! Apoi tacura.. Vazându-l ca tace. cercetatorul faptelor celor mai cunoscute. jucându-se cu un fir de paius ce i se prinsese de rochie.. numea cu un singur cuvânt pe toate reprezentantele sexului frumos. am uitat sa ma recomand.vestmintele cercetatorului lasau mult de dorit. care se înroseste pâna la radacina parului. "stupid". mutra lui zapacita si ochii care parca tot cautau o cararuie pe unde sa se piarda în tufis înfaptuiau mare bucurie în sufletul fetei. atât în privinta structurii subrede a tesaturilor. se înspaimânta. Dar fiti siguri ca Radu nu stia nimic. Sunt mai multe. si în cel mai bun caz ardea de pasiuni pe care liceanul nu le întelegea.Uite. femeia se facea vinovata de mari si nenumarate greseli. Si Radu era unul dintre aceia. cât si esteticei coloritului. "minte" etc. parca aducându-si aminte de ceva... nici un rând nu era rezervat dragostelor cu urmari durabile. si lui numai unul singur îi placea. iar corpurile lor zvelte aveau ceva necunoscut într-însele. Aurora Onciu. Prinzându-si apH>i mintea si obiceiurile. Si era atât de trist când se gândea la lucrul acesta. E ciudat obiceiul acesta la oamenii savanti de a dispretul tot ceea ce nu intra în raza cunostintelor lor. si mai ales de fete.Orisicât. si daca doriti si vârsta. . dupa cum era de asteptat.Ce tot are fata asta de râde?. Radu îsi însemnase pe hârtie schema întregii lui vieti. i se pareau ridicole. . Tânarul naturalist era recunoscut ca fiind de o timiditate de care colegii sai se rusinau. si puzderia de semne de întrebare presarate mai la fiecare fraza. cât de mult îl atragea necunoscutul. Dar nu stia care necunoscut. Trebuie sa stiti ca nu se afla pe lume o mai nevinovata placere pentru fetele acelea pe care baietii le-au numit cu oarecare dreptate "de viata" decât o convorbire între patra ochi cu un baiat prostut. îl apuca de brat. Si de aceea. clasa a sasea. era foarte naturi ns nce-la care clasifica cu atâta usurinta toate speciile de himenoptere din Valea Larga sa ramâna completamente dezarmat în fata unei viespi tinere. Radu Giurgea. sfâsietoare pentru altii.. Aura.. si. e mult. luminându-se de zâmbet. "femele". Si într-adevar ca. de care el. .. vorbi fata.carti care.. Dar de femei avea mereu teama. cu toata eruditia lor. îl zapacea privirea lor ca fundul unei prapastii. Radu se îngalbeni. 221 .. Umblând tot timpul dupa insecte sau pierzându-si noptile în lectura unor carti tiparite parca anume ca sa înspaimânte pe amatorii de literatura usoara. faceti socoteala! Si recomandatia aceasta avea darul sa stârneasca adevarat belsug de râs asupra domnisoarei Aurora Onciu.

Nu se putea linisti. se simteau deodata întristati. Era atent si se întreba: "Ce dracu mi-a venit?.. Baietii veneau în diminetile limpezi cu tunicile descheiate. O nemarginita încredere în sine îl napadi si. desfacu bratele si ocoli de câteva ori odaita. coborârea scarilor a fost cea mai fericita clipa din copilaria lui. Nu-l mai tragea inima spre foile acelea desperecheate si se simtea obosit. Astupa cu luare-aminte calimara. se înviorau.. îl cuprinse un entuziasm neasteptat si vorbi: "Cât am scris.. O adiere de somn îi legana la rastimpuri trupul si arunci îsi lasa privirile pe ferestruica din fata. trist. 222 . amenintator. încerca sa se trezeasca afundându-si capul într-un lighean cu apa proaspata.. Ochii unora sufereau de lipsa al-bastrului nesfârsit. paduri de brazi si valurile inedite ale unei mari despre care credeau multe.. care se apropia banal. Credea ca e mai nimerit noul titlu. se alaturau. îngrozitor de banal. prapastii. cu dintii strânsi: "Am sa scriu. sufereau nedreptatind unele visuri. pâraie. si le înghesui pe toate într-un plic mare galben.. deocamdata. linistit. Se pregati sa înmoaie tocul." Tremura. care voiau sa se dea în întregime. de la sfârsitul trimestrului. calatoriile prin locuri unde omul se contopeste cu firea.\'amasa! Trânti vesel tocul. Cum nu mai putea fi vorba de Jurnal". sa scriu!. încordându-si bratele. Se desparti de roman. scârbit de câte ori se aseza la masa cu gândul sa scrie. îi gonea atentia. numai în camasa si cu pumnii apasati pe frunte. Pierduse nadejdea unei reabilitari în u>ut profesorilor prin volumul pe care l-ar fi putut publica. ahhh!. cu sepci de vara." Sfârsi prin râs. Iar când deschise ladita în care-si pastra hârtiile si caietele lui. adaoga. se înfiorau în fata apusului indian. Impresia de searbad si inutil ce se strecura în suflet: oboseala nemarginita. satul. Si pentru ca. obosit. Dezamagit. Ele. dar se simti deodata rece. Citea cu greu. trebuia numit Romanul unui om sucit.. fara sa le citeasca. caldura îl ametea. simtamântul zadarniciei marei bucurii.. altii melancolici. Erau suflete care visau nemarginirea. asa cum se despartea întotdeauna de luciiuiic care nu-i mai piaucau. Deschise ladita. începeau sa înteleaga cum sunt tintuiti de legaturile pamântului." Gândul acesta îi înfiora spinarea de placere. Marin parasi Jurnalul unui om sucit.. nemiscat. pe care scrise: încercari pentru "Romanul unui om sucit". * Nostalgia celor din urma zile de scoala. IV Câteva zile în urma. Dar nu stiau prea bine care vis l-ar dori repede îndeplinit.. dormitând.. se înciuda. Ochii se odihneau în raceala. Se ridica deodata nervos. Bucuria vacantelor farâmitata de prea multa asteptare.-Marin! Marin! . nu gasise alt mijloc de a le vadi însusirile lui. Iar. îsi alese apoi lectura. unii veseli. apasatoare. pe care l-ar fi vrut ironic. un râs silit. iar luminitele înnegurate de miopie se aprindeau. în credinta maiestriei capitolului Un baiat si o fata. se înrosi de necaz si îi urî cu gândul... Si sufletele sufereau în aceasta împartire. Voluptatea libertatii secatuita cu mintea în orele lungi. tarine si catune prietenoase. cât am scris!. lua plicul si-l zvârli pe masa. închise calimara si usca cerneala pe ultimele rânduri. în odaita. Caci lânga viziunea unui Orient îndumnezeit cu mintea. geloase. Si nu stiau ce sa aleaga: când se hotarau pentru hoinarerile din cartile de calatorii. Aduna atent foitele scrise..

. Cu necaz. rascoliti atâta vreme de emotie. Se gândi ca ar fi o oboseala zadarnica: în minte îi veni nesfârsitele discutii între "intelectualii" clasei si Brâtasanu. Pe unii. cum ai mai rabdat.. i se paru acum o vorbarie goala. gen liric. Asa e regulamentul.. . care-l astepta pe el. Cu toate acestea.. Dar clipa trecu mai repede decât ar fi crezut. oprîndu-si ochii pe vreun vers din Iliada sau recitind fara voie rânduri din Faclia de Pasti. înca zece zile.N-are ce face. Marin îi era prWft1. ce masca se nevoise sa poarte neîncetat. un viitor "savant". Ce este.Parc-o sa vrea Voitinovici?. pe care o mângâia Marin.. . îndragostit de muzica. Intr-un rând voi sa se scoale si sa-l întrebe de nazbâtiile ce le cuvânta cu cartea închisa.. Dar Marin se îndoia. în spatele lui. II iubeau toti si îl vorbeau de bine. Clipa aceea când sî-a dat seama cât de putin sincer îi este gândul. premiantul clasei. nu-sî încredintau confidente. îi era drag si lui baiatul.Uuuuf.. epic!. printre banci.. un armean focos. sentimental. îl judeca si el. era stiut ca cel mai "simpatic" din tot liceul.. clipa suprema îi facuse nesimtitori. Aceeasi zapusala prafuita. altii îsi dezmorteau madularele schimonosindu-si obrajii. se bucura când visul îl ducea din clasa a treia.Doua sute douazeci si doua. ca întotdeauna. .. mediile proaste mai mult decât arata si întelegea ca nu se poate dezlipi cu totul de "prejudecatile" vârstei si situatiei lui de scolar. care glasuiau între ei. gen liric. trecu palmele racorite peste fata.. Mai putin veseli. . îi luase toate puterile.La ce ti-e frica? . Unii dormitau cu capul plecat pe brate.. dar îsi dete seama cât de fals este. .Sa vad daca trec si eu. Bataia aceea de joc.Rabda. inconstient.Voinesti 223 . Marin Popana. Elegia.. aceleasi ferestre deschise prin care se strecura. recunostea fericirea "tocilaaiiui".. bine legat.. care va trece clasa cu cununa. Era ora de româna. elegia? Elegia este atunci când poetul vrea sa ne. zgomotul bulevardului... . tocmai ei.Chimia. cititor patimas. învatân-du-si "lectia"..Pe unul dintre visatori. îl dureau notele rele.. a eroilor de romane si a personajelor nuvelelor lui Bratescu.pâna acum. si se gândea la corigenta aproape sigura. .. mai putin zgomotosi. dramatic. ce mai vine? Liric.. si multi dintr-însii nu aveau înca nota pe trimestrul al treilea. îl cheama Haig Bracterian..Te trece conferinta. Rasfoiau cartile.. . gen liric.. avea o fata negricioasa si ochii adânci. dar stiinta. corigent. Vechea imagine a urgisitului de soarta. Au trecut. o purta cu atâta seninatate. pe care premiantul nu o întelegea. îsi ura masca pe care.... apoi alerga spre clasa. si ce caldura!. a neîntelesilor de plebe. îi era indiferenta celuilalt. Când s-o mai sfârsi si asta. Era înalt. pe altii dimpotriva.Gen epic. . asteptarea clipei decisive îi îngalbenise.. domnule. gen dramatic.. înabusit. de lectii si pretindea ca dispretuieste pe cei supusi "maruntisurilor" acestora. dar nu se prea v^itan nu-si împrumutai p^iduu carti..Cald "foarte". .. Marin îsi spala voios mâinile la cismeaua din curte. ascultându-si la rastimpuri vecinii. Cei patruzeci si opt de colegi se ravaseau. . El. Marin se trudea sa nu râda. . îsi ura fiinta si minciuna. se arata nesimtitor fata de profesori. ca toti colegii. Marin se rezemase distrat de-a lungul bancii. scotând sunete prelungi si lovind cu piciorul în podea. neica. Marin auzi pe Bratasanu. îa matematica.

ca se aude jos la cancelarie. Perri Ermo Hanibal .Ai fost? -Noo. Interventia cesto-rului era de prisos. feeeata! pp.. -Hauuuu\'L. . cu ochelarii prinsi în siret negru.. cartile se ivira pe pupitre.Ba. soptita discret de profesorul de gimnastica. Morariu.. care era masca? Lasat în voia gândurilor.. firi-al dracului! . . va lipsi de la ore doua zile. în teama de a nu fi surprins tolanit lenevos pe banca. Apoi schimba vorba. Marin tacea. Faceti tacere. ba doctore. a dracului "Baba". ..Am încercat: nu ne lasa directorul. Marin simti ca-i lipseste ceva... . ba Popri-sane. 224 . Aprinsi acum de bucuria celor cincizeci de minute libere.Nu te lua dupa ce scrie Rampa. Va rog."Cocos".Matale ce poftesti? .. Masca pe care o purta..Al dracului "Herr Doktor". Pentru întâia data. . se raspândise zgomotos în clasa.. zgomotul începuse sa se potoleasca.Ce-i. Iar vestea.Va rog.îi rasari ruginita în minte..Marcala. doctore... . Marcala. lovea linistit cu creionul în catedra. ma? . calcând masurat spre catedra.Aicea se tipa.. ... sareau peste banci..Astâmpara-te.Pp.. O prostie.. .. . în clasa.Scoala.se aseza pe marginea bancii si vorbi cu o fata întristata.Care a dat? . Te usuci aici si rabzi. pf. Ce-i lipsea?. Sari în sus.. nu faceti galagie.A fugit al dracului. pârlitul^\' ."Babo"!... cu gura mica.Ai fost aseara Bracterian?. "Babo". imaginea aceasta îl înfurie împotriva-i..Nu ne da voie pe teren? .. cu cioclul coliliu rasarind marunt în mijlocul barbiei.. Mai zici? Mai zici? Marin începu sa râda.Unde-i Marcala? . ...Ce ne facem ora asta. speriat... . Bracterian! . Tacere. se plesneau pe spinarile pline.Baa. Era însa cu totul altceva: profesorul telefonase la Directie ca. Crezuse ca vine profesorul de româna..Nu facem nimic. trâmbitata de câtiva "neascultati". .. . domnilor.. ochii mici. zvârleau râzând cocoloase de hârtie si-si strigau poreclele din cele patru colturi ale clasei. "Babo"? "Baba" . si cu tunica curata. înalt. înlaturarea pericolului risipise amorteala ce coplesise baietii. p.. . feata. vazuse chiar fata rotunda si ciupita de varsat a domnului Nanul.vecinul lui de catalog. . pe "teren".Va rog. baietii se asezara mai toti prin banci. calcau ghiozdane. . . Dar bine ca n-a venit si Nanul: ne omora. . fiind bolnav.. hai? Ia pune mâna.Aicea nu se doarme... Ironic. Cineva îl ghionti pe Marin.

In tabara. Perri vorbi fara convingere. Raducanu. . mai. sub comanda lui Georgescu de la Marea legiune. l-am spus de atâtea ori.Ce vrei. pe care nu-i poti tine altfel în frâu. Subiectul îl aveam pregatit în minte. . Daca nu-mi place. dar pot pune mai mult într-însul. . satul de munte unde am fost eu asta-vara. sunt o multime de "pusti" d-aia. de cadavrele gainilor zvârlite de gospodine într-o curte parasita.Nu prea ma duc pe la sediu. însa. drapele. PRIMUL DONJUAN 28 mai M-am apucat serios de Romanul unui om sucit. De aceea petrec ore frumoase când citesr Jurnalele mele. gazda mea avea o fata cam de-o vârsta cu mine si îndestul de frumoasa. sa-ti spun? Nu le pot suferi papuseriile alora de la Marea legiune.jurnal". eu am petrecut o luna la Sacele si tot timpul am umblat dupa insecte. Am modificat mult vechiul plan. Dar cum se face de nu esti informat mai bine? . am sa merg.Ei. Am sa pun si analiza. . pentru ca ma înfierbânt la seri? si uit realitatea. Daca voiam sa prind necrofori. dar eu am ramas tot timpul peste masura de corect. Câte "memorii" de-ale mele n-am zvârlit eu în foc. încât sunt crezute si de cei mai sceptici dintre prieteni. cum am facut pâna acum.. iar cel dintâi capitol l-am si\' scris..De la 20 iulie. O sa fie trai o luna de zile în padurea Sibiului. e sigur ca se face? . molatec. mai! Au si ei dreptate. îmi compuneam o fata pedanta. populare si ma vâram sub toate tufele si prin toate santurile. E drept. 225 .. Trebuie sa-l scriu. încât trebuie sa ma gândesc câteva clipe ca sa-mi dau seama ca nu e decât o minciuna. deci. Mai la fiecare pagina apar altul. iar când vizitam hora din Sacele. mp totul si zvârl în foc. când scriu mai ales pentru mine. Pot pune analiza celorlalte personaje. Oare sa fiu asa în realitate? Sau toate marturisirile mele nu sunt decât produsul fanteziei? Eu stiu ca de cele mai multe ori sunt sincer când scriu. cu batista la gura.. Ma mândresc: învalui cu atâta verosimilitate toate aventurile mele. Am fost. tot timpul studios. ma apropiam. Nu reusesc întotdeauna sa ma gasesc asa cum sunt.. //.Perri ramasese cu ochii pierduti în gol. Trebuia sa scriu articolele de entomologie pentru Ziarul stiintelor.Adica nu te duci deloc.Tocmai bine.. mie mi-a placut întotdeauna sa ma analizez pe hârtie. în august zici ca e? . ca sa atrag atentia. prefer sa fie un roman naturalist.Tu mergi la vara în tabara? întreba cel dintâi. E ciudat cum am început sa cred si eu în realitatea acestui capitol.. purtam totdeauna în mâna un binoclu. Asta-vara. Scena se petrece la Sacele. Un roman naturalist e mai greu de scris. O organizeaza Velcicu. Ce poti sa faci? .Sigur. care nu pot aparea într-un roman conceput sub forma de .. Nu mai îl scriu la persoana I.... Când ma duceam la Brasov. Marin se tolanise de-a lungul bancii si privea tavanul. Gândeste-te ca nu esti numai tu si eu. costume baltate. cu cartile lui Fabre sub brat. .Tabara cercetasilor? Vasazica. ca sa inspir încredere orasenilor. Nae. ordine de zi. la 20 august. cu descrieri multe si cu dialoguri. parca ar fi la cazarma. . ca ceva admis fara entuziasm.

au crezut ca faptul nu e prea greu de lamurit. cu o minunata scolarita din Braila (de ce tocmai din Braila?) ce se chema Liliana. luasem obiceiul sa-i citesc Jurnalul. Eu regretam un singur lucru. îi povesteam ordinea evenimentelor si schitam analiza personajelor. frate.Când scriam însa prietenilor. Dar eu tot cred ca se îndoieste. am vestit ca mai are si o verisoara. chipul meu savant si cunostintele mele uimitoare pentru domnisoarele din Sacele. Pe care ai iubit-o întâi? 226 . mi-aduc aminte. unele numiri. si el pretinde ca toate acestea îl intereseaza. i-am spus. Scriam toate acestea sincer. .. Ieri însa am întârziat mult de vorba asupra romanului. încât roseam amândoi. le inventam pe loc.Ia asculta. asupra petrecerilor câmpenesti în care eram tinta tuturor privirilor si asupra multor altor fantezii. precum si nenumarate prietene. asupra geloziei dintre cele doua verisoare. s-au minunat citindu-mi scrisorile. dar se întâmpla ca întâlneam pasaje atât de exagerate. L-am tinut mai întotdeauna la curent cu planurile mele literare.. îmi spuneau ei. Pe deasupra. Mai întâi. Când am venit la Bucuresti. oprindu-ma la fiecare sfârsit de pagina sa se usuce cerneala si bucurându-ma când întâlneam vreo fraza reusita. dar eu le-am comunicat ca o cheama Etta. întemeiat pe acest material. apoi una cu Otilia. îndracita. apoi înca una cu o fata al carei nume l-airfuitat si. ca scornisem atât de multe amanunte asupra tovaraselor mele din vara. încât am întrerupt lectura. Am povestit de atâtea ori evenimentele. Aceasta s-a petrecut ieri. Poate ca Dinu banuieste ceva. care se numea Otilia. dar n-am sa-i spun. E drept. El s-a aratat vesel.cu un pachet întreg de "Convorbiri entomologice" în geanta -. am închipuit mai întâi o dragoste cu Etta. m-a întrebat Dinu banuitor. ramânând a socoti eu mai pe urma daca erau demne sau nu de a fi scrise. date fiind curiozitatea ce o stârneam eu în sat. Credeam si eu în ele. numai pentru muie.sa se bage de seama. deoarece ma stiau prea putin aplecat asupra celor lumesti. Am dat amanunte asupra plimbarilor mele nocturne cu tovarasele repede schimbate. încât nu le mai puteam tine minte si riscam oricând sa fiu dat de gol. pentru ca nu-i dau sa citeasca decât articole entomologice sau niste amintiri searbade din cercetasie. I-am spus ca m-am apucat serios de roman. E data naibii! Aici am început sa încurc lucrurile. prietenii mi-au cerut amanunte. Mai multa prudenta nu ar fi stricat. fara ca însa . i-am citit o pagina în care era vorba despre el si am fost atât de stânjeniti. Am s-o fac zburdalnica si rautacioasa fata de baieti. pentru ca n-am sa îndraznesc. ca si cum toate acele tovarase ar fi existat si-ar fi fost cucerite aievea. . Dar gândindu-se mai cu luare-a-minte. Am alunecat însa pe o cale primejdioasa când am început a vorbi despre eroina romanului. Pe fata gazdei o chema Ana. Din când în când încurcam unele date. scenele scrise prietenilor. încât pastram aceeasi ordine si aceleasi expresii. procedam altfel. asupra lipsei mele de scrupule în privinta virginitatii celor doua fete.Am sa-i exagerez mult caracterul. si-apoi întârziam ore întregi ca sa continui. acum doi ani. Odata. dar nu gaseste un moment prielnic sa mi-o marturiseasca. Am povestit cucerirea Lilianei în amanuntele cu care povestisem pe cea a Otiliei.cred . o dragalasa prescurtare de la Violetta. Când îmi cerea amanunte. . în sfârsit. Cred ca se îndoieste de talentul meu scriitoricesc. Ma desfâiain de minune. Ea însa va pricepe. Eu am\'sa ma îndragostesc de ea în timpul unei plimbari în padure. începusem chiar sa ma falesc fata de mine. care mai de care cu nume mai frumoase.

. fie ca nu te-au ajutat împrejurarile. . nu în toiul unei avalanse de cuvinte din care nu se mai întelege nimic.Asa. . Simteam cum îmi fuge pamântul de sub picioare.Chiar asa s-a întâmplat. Am mintit întotdeauna si miam fagaduit sa mint înainte când se vorbeste de dragoste. ai auzit pasi prin apropiere si te-ai multumit numai s-o saruti? Si ca apoi a plecat în saptamâna aceea? . Nu miam spus tu mie ca te plimbai cu Liliana prin padure. Pe Liliana. si ca.. în realitate. iar confunzi! Dinu nu mai avea ce spune. am raspuns eu sigur.Acum înteleg.. o fata zvârle cu pumnii apa la un izvor si apoi fuge. Si nu mi-ai spus tu apoi mie ca ea a fugit si tu ai urmarit-o ore întregi?. si pronunt constient. Daca ti-as spune. Ma mira respectul acesta religios fata de un sentiment pe care nu l-am încercat niciodata. .. Mi s-a parut ca Dinu a regretat ca am gasit portita de scapare. silindu-se sa-mi vorbeasca indiferent si cu o mirare putin naiva..Foarte ciudat^ dar am citit o nuvela. îmi pare.. Otilia.Asi. Eu trebuie ca m-am îngalbenit putin. nu-ti fie teama. Doar nu putea sti el mai bine decât mine cele ce sau petrecut asta-vara la Sacele..Cred. rosesc. în care amanuntele unei dragoste se potrivesc uimitor cu cele întâmplate tie. în orice caz. iar nu cum pretindeam eu.. ai uitat tu! Eu însa îmi adusesem foarte bine aminte ca lucrurile se întâmplasera asa cum sustinea Dinu. Toti trebuie sa creada ca 227 .Care amândoua? . ca tu ai vrut sa bei. Ma stânjeneau mult cuvintele de dragoste. Mie mi-a aparut ideea ca o mântuire.n-ai sa crezi.Ei. si ea ti-a propus sa bei din pumnii ei? Ca atunci când ti-ai apropiat buzele. . . cred ca nu l-am convins. pentru ca lucrurile acestea nu se uita niciodata. Dar cele ce mi-a spus în urma m-au pus în grea încurcatura. adunasem si eu elemente pentru cuceririle mele de asta-vara. ea ti-a zvârlit apa în ochi si tu ai sarutat-o? . .Otilia si Liliana. Când pronunt "iubire" si "iubita" în fata unui prieten.Hm! ciudat! facu el.. . Ti-am spus ca e data naibii. hotarându-se poate sa ma dea de gol. ca ati întâlnit un izvor.Pe. . aici confunzi tu lucrurile.Parca o chema altfel. .Prietena Otiliei. . .. doctore. M-am aratat vesel. De cum începuse vorba întelesesem. A citit si Liliana nuvela si a imitat pe eroina. .Pâna acum îmi spuneai ca numai pe Otilia.Nu ore întregi... ..Spune.Care Paula? .Ma rog. .Si pe carp Ť\' n^oit-o din amânau?\'? . în sfârsit.. de d\'Annunzio.Si pe una si pe alta.Ia asculta. fara voie. Dinu citise si el nuvela din care. Si ca ai prins-o.Si acolo. nu a venit nimeni sa ne deranjeze. tocmai când cedase. . relua Dinu. Cele ce spui s-au întâmplat cu Paula. fie ca o iubeai prea mult.

care ma iubeste. Se apropie sfârsitul anului si trebuie sa-mi îndrept nota la germana. Eu nu pot pricepe de ce nu ma vad asa cum sunt. Sunt eu ambitiosul care îsi sfarâma pumnii strângândui si care ar vrea sâ-muste cu dintii din carnea pulpelor fierbinti ale femeilor de neam mare? As vrea eu sa-mi vad chipul în toate vitrinele si sa se vorbeasca de mine. Trebuie apoi sa învat si la celelalte materii. Stiu ca am fost ridicol vorbind lui Dinu despre dragoste. Dar asta-seara sunt plictisit si abatut. în fata unei dudui nu pot spune trei cuvinte fara sa ma bâlbâi si fara sa fac greseli de fonetica. atât de caraghioasa în realitatea ei. Poate am sa scriu romanul în vacanta. în realitate. asa cum am auzit ca avea d\'Annunzio?. care studiaza chimia si publica articole stiintifice. cu cozi de nichel dupa ureche. Iar când ma vad în genunchi la picioarele unei fete peste masura de frumoase. CAPITOLUL ÎN CARE APAR FECIOARE. 228 . sunt foarte timid si ma pricep numai sa imaginez scene de dragoste. Pentru clasa a saptea. ca sa ma linistesc. eu rosesc. cu cozi groase. Faptul ar merita poate mai multa însemnatate decât îi dau. dar daca as ramâne si la germana... si sa am patru fecioare pe luna. si cu lentile scumpe?. cu ochelari mari de baga. eu. însa. X.. Mi-e ciuda ca nimeni nu poate vedea atât de exact scena aceasta. Nu as mai fi avut teama de profesori: Romanul unui om sucit le-ar fi deschis ochii si m-ar fi pretuit asa cum trebuie. caci au început tezele. devin dintr-o data un Don Juan. Eu sunt un baiat urât. Dar eu nu rosesc din timiditate.. 2 iunie Azi am parasit romanul. Trebuie sa învat ceva la germana. Doua corigente odata m-ar doborî. dar ma vad întotdeauna cu ochelari lunguieti. ar fi un dezastru. Nu vreau sa devin romantic ca ceilalti prieteni. nu trebuie sa-si piarda timpul cu fleacuri. Si câteodata sufar de aceasta neîntelegere. eu aveam alte gânduri.. eu ma vad într-o atitudine ridicola sau lânga o duduie prea frumoasa. cu buze subtiri si vestede. Nu stiu de ce. supararea tot nu mi-a trecut. Dar eu sunt necajit. CASTELE SI BERETE SPANIOLE Eu cred ca m-am înselat în toate paginile caietului acesta. Cred ca acum încep sa ma cunosc mai bine. Am început de pe acum sa-i obisnuiesc pe cei din casa cu corigenta la matematica.eu. Rosesc. Asta înseamna ca si anul viitor voi fi socotit de profesori drept acelasi elev mediocru de pâna acum. despre dragoste. cu sprâncene neestetice. cu parul rosu si cu nasul gros si acoperit de par. vara. pentru ca nu pot întelege de ce ma vad caraghios atunci când rostesc cuvântul "iubire". Nu poate sti nimeni ce vad eu când rostesc cuvântul "iubire" si nimeni nu poate întelege ridicolul acelei viziuni. M-as fi înscris la laboratorul de chimie de la "Casa Scoalelor" si as fi lucrat cu tragere de inima. Dar a trebuit sa-l parasesc. când am obosit si vreau sa ma culc. De aceea m-am si batjocorit. e atât de reala. pentru ca atunci când rostesc cuvântul "iubire". Acum. Un baiat ca mine. Si cu toate acestea. Nici nu-mi dau seama ce covârsitoare însemnatate are pentru mine parasirea romanului. N-am nici o tragere de inima la scris..

Ma aflu foarte bine asa cum sunt.. Pentru ca eu nu mai ma recunosc. ce e adevarat din toate acestea? Unde ma mint eu. Dar vad ca toti ma socotesc cel dinainte. nici la biblioteca. nici scrâsnind din dinti. mi-ar pune întrebari. Dar nu-mi plac numai fetele din Sibiu. Eu stiu de ce îmi închipui prietena mea patimasa dupa entomologie. iar daca m-am schimbat. acum? Poate m-am schimbat. Poti sa ma zugravesti ca o broasca purulenta. o stiu sigur. mam schimbat. îmi mai place sa visez o prietena cu parul scurt.Poate eram necajit si excitat când scriam toate acestea. parca ma aude cineva?! O iubesc. pentru ca ai început sa devii banal. sa ma gândesc la cele ce-mi plac mie. ca un motan bubos. simpatic si "original". dar port înca masca? însa ceea ce era caracteristic la mine pâna acum era masca. Nu ma intereseaza. sunt convins ca m-am schimbat. Devin din ce în ce mai melancolic.. deoarece idealul meu din Bucuresti mi se pare aici searbad si josnic. rautacios. cu care sa pornesc dupa insecte prin padure. Acum as vrea altceva. M-am schimbat mult. ar baga de seama ceilalti. pentru ca nu cumva sa-mi zareasca cineva. pentru ca in Bucuresti stateam în mansarda si respiram praf si dogoare. care vin la noi în tabara si râd de toate nimicurile. si pace. ascuns. si când vin. Ce? Ei. Aici însa. Nu trebuie sa afle nimeni aceasta. Dar trebuie sa aflu ceva sigur. dar asa e. de ce cred ceilalti ca sunt acelasi. dar mi-e teama ca am sa râd prea mult când mi-oi veni în fire. Ceilalti le cunosc aproape toti si se plimba cu ele. poate ca nu doream. dar sunt prudent si mi-e groaza de ridicol. A doua zi E ciudat. si bag de seama ca n-am sa izbutesc niciodata sa ajung la aceasta. Caut sa ramân singur. fara nici o ambitie si fara nici un gând ascuns. nu-mi pasa de nimic. Si-apoi n-ai avea nici un succes. si tot am sa sustin ca-mi iubesc tovarasa cu parul scurt. care sunt eu? Acela care scriu acum? Dar la Bucuresti. si s-ar mira. ca sa cred eu ca nu ma leaga de ea decât o tovarasie stiintifica. Recunoaste-te de data aceasta învins. ar baga de seama Dinu. Mi-e teama ca nu cumva sa-mi placa vreuna si sa încep sa oftez. Si atunci. in Dumbrava. pentru ca mi-e teama de ele. cine era? Nu mi-e necaz ca nu pot dezlega problema aceasta. Dar ma întreb: am dorit eu întotdeauna pulpe fierbinti sau numai mi se parea ca doresc? Poate ca doream. Daca vei putea 229 . Aici. iar acum stau sub stejari. sa lacramez si sa scriu epistole amoroase. Îmi plac fetele din Sibiu. Mie îmi plac acum lucruri foarte curioase. Trebuie ca exagerez. Oare ma schimb eu aici. Acum stau în padure si mi-e sila de acel eu din Bucuresti. nici încruntat. în Dumbrava? Daca m-as schimba. Am recitit rândurile de mai sus si am înteles: încerc sa ma conving ca devin angelic. Pentru ca eu tot stiu ca nu m-am schimbat. Dar atunci. Pe fata cu parul scurt o iubesc. scriu foarte sincer. si le saruta. Nu ma recunosc nici în mansarda. Eu n-am cunoscut pe nici una. Romantic? Nu. Spun ce gândesc si nu se supara nimeni. ca port deci masca? Cine ma sileste s-o port? Dumneata pricepi ceva din toate astea? Totusi. Nu sunt eu acela. Acum ma înteleg altfel. Atunci. Eu as marturisi ce vreau. Acolo trebuia sa port cu grija o masca. trebuie sa lepad masca. îmi pare rau ca nu le pot saruta si eu. mincinos si profitor de lucruri ce nu se pot capata. eu pornesc în padure. ca un hoit de bivol în care colcaie viermii. daca mam schimbat. fata. cât de cât. Nu e nevoie sa-mi mai reamintesti cosii si miopia. Dar nu e asa.

sa aibe si Pake o Milly a lui? Nici nu ma întreb daca tovarasa mea l-ar putea place pe Pake. Are o ceafa foarte frumoasa. Mai am o sabie lunga si o pelerina violeta. Pe lac sunt si lebede. Ma simt stingher. ci niste plete negre. încât nici nu pot mânca ca lumea. dar nu despre lebede vorbesc eu admiratoarelor mele. Pake = om cu carne si oase multe. Când. care le fac multa placere. Asa sunt eu. Am crezut la început ca e gluma. Ma întrebi daca nu s-a întâmplat si altceva? Nu. Stiam de mult ca menirea mea e sa salvez fete. ca sa nu ne scape nici un exemplar. Si nu ma intereseaza faptul ca parcul imens seamana cu codrul nostru de stejar. una din admiratoarele mele are parul retezat si citeste pe Fabre. îndragostitii se plimba pe malurile lacului. Dorm mult. Eu. dar nu se poate chema ca dorm. Pake se mira de binefacerea mea. dar nu-i admira nimeni. pentru ca pe aceasta o iubesc. Si ceea ce e mai frumos. eu ramân de cele mai multe ori impasibil. si-mi fixez ochii pe solnita în tot timpul prânzului. parul îi aluneca peste urechi si-i flutura obrajii. dar acum lucrul acesta ma împiedica sa dorm. cum au cazut acum un an fetele din Sacele. dar ii îndepartez cu cea mai mare usurinta. nu s-a întâmplat nimic. foarte inteligenta. si toate fetele din parcul imens se pierd de dorul meu. Vorbesc foarte frumos. Era în puterea mea. cu genele lungi si tremurânde. ochii mei cei tristi mai pastreaza înca expresia ochilor din timpul zilei.Te iubesc.ah! eu . mai ales tristi.atât de subtil.. e ca sunt melancolic. din fiece pereche. pentru ca o iubesc. o cheama Milly . lacul cu lebede cu lacul din Dumbrava. Sunt uimitor de frumos si port un costum din vremea Renasterii. aceasta ma bucura. Si când visez. castelul cu tabara noastra. cu toate ca sunt sase dioptrii. visez castele cu parcuri imense. fara sa rosesc: . Plimbarile cu prietena mea . nu datoresc lamuriri. Altminteri. Nu mai am parul rosu. pentru ca ma trezesc de zeci de ori pe noapte. cu atât mai bine. tristi. Dar eu. Gasisem amândoi un cuib de Bombus terrestris si ne asezaram pe jos. Nu mai mi-e foame. iar eu am fost fericit si am sarutat-o pe gura. . Dar. dar ce-mi pasa mie de Pake? Ar fi în stare. atât de trist. lasa-ma sa ma plimb cu tovarasa mea cautând insecte. o sarut pe gura. Mi se pare ca am auzit-o chiar soptind ceva. îmi plac mai ales ochii.Si eu te iubesc. însa. Ma cam încurca ochelarii. cu o expresie.. Iar ea mi-a raspuns înrosindu-se: . cârliontate.prin padure sunt delicioase. Am uitat sa spun ca are o ceafa foarte frumoasa.mai târziu sa râzi. în care stapâneste o desavârsita melancolie. E foarte frumoasa. care ma face sa cedez portia mea de varza cu carne lui Pake. Lucrurile s-au petrecut astfel. Niste ochi mari. cu pleoapele negre ca la actorii de cinematograf. în acelasi timp. Eu i-am spus. dar nu era. care nu ma cunosc. Am spus ca are parul taiat. foarte culta si ma iubeste foarte mult. asteptând sa aud tipetele fetei pe care trebuie s-o salvez. vreodata. iar fetele care ma admira cu fetele din Sibiu. Le vorbesc despre lucruri abstracte. pe care îi cunosc toti. Nu ma întrebati cum se face aceasta. care nu prea s-ar potrivi cu bereta mea spaniola. îsi lasase trupul pe bratele mele si închisese ochii. perechi. Mi-a spus-o. metafizice. atât de chinuit de problemele 230 . simt ca-mi lipseste ceva.de obicei. Ele îmi lasa în suflet o melancolie nesfârsita. Si atunci am sarutat-o pe gura. Nu râd. Deocamdata. cadea si ea victima poftelor mele. Perechi. Când ea potrivea batista la gura cuibului. Eu fac parte.

Si trebuie luata o hotarâre. Si eu nu vreau sa devin altul. Milly. melancolic. Si de câte ori ma gândesc la Roman. eram ispitit sa batjocoresc putin. care singur din întreaga tinerime româna pot procura fetelor acele clipe sublime de dragoste abstracta. în loc sa însemn asa cum simt. Visez ziua întreaga si tânjesc. acum cred în ele. acela e rezervat cuceririlor din timpul noptii. ca un adevarat întelept ce iubeste. Am o bluza verde si niste pantaloni verzi. . îmi dau foarte bine seama ca sunt de o melancolie apasatoare. asta se stie: Aura locuieste în Sibiu si e singura la parinti. Dar asta nu se mai sfârseste! Dar am sa devin ridicol. Dar nu ma pot vindeca. Ea zâmbeste si ma soarbe din ochi. Si aceasta nu se poate. Milly! Sunt atât de trist. imediat dupa corigenta. Inutile! Asta ma necajeste mai mult: cred în castele si nu mai cred în munca si ambitia mea. zau. . Are sa fie atât de placut sa pot observa fetele domnilor profesori.. care cu adevarat pot iubi o fata cu parul scurt.. Asta are sa se sfârseasca rau. si o tin de mâna. Stiintele si cartile mi se par searbade. de-si sucesc fetele ochii ca sa ma vada. dar ma si distrez din pricina aceasta. nitelus caraghioasa si direct romantica.si în Sibiu. eu. care îmi încinge mijlocul si-mi vadeste o talie. pentru ca Romanul unui om sucit va fi un roman obiectiv. Am de unde. iar lemnarul ne priveste fericit.. ridicol.. Mi-a fost peste putinta. unde faptele si starile sufletesti vor fi înregistrate fara suparare si fara batjocura. ma conving ca ar fi foarte bine sa-l încep la toamna. N-am sa pot lua nici o hotarâre. Aura e în culmea bucuriei.. care ma prinde de minune... O duc la cofetarie si o silesc sa manânce cât mai multe prajituri. si Pake! Dar cemi pasa mie de Pake?. iar munca si ambitia mea inutile. Milly! Te astept.lly (pentru ca asa o cheama). E atât de frumoasa Aura! Mergem si ne cumparam cutii pentru insecte. Ce am eu cu insectele? Acum nu mai visez castele si fete cu parul tuns..Nu mai prind.. îmi pun un costum de cercetas. Nu numai ca îmi dau seama. 231 . eu..metafizice. iar dupa Pasti va aparea. însa. fiinta adorabila. Milly!. Eu. Ma simt lipsit de vointa. Au început sa observe si baietii. Ma duc cu Aura . Am voit sa iau notite pentru Romanul unui om sucit. pentru ca i-a fost dat si lui sa admire o pereche atât de potrivita. E fericit. Atât de trist. pentru ca.. La Craciun va fi sfârsit. Sunt trist. Daca ramân luna întreaga în Dumbrava. eu. si visez pe M.Ce-i cu tine. nu stiu ce are sa se întâmple cu mine. A treia zi. Când ma duc în Sibiu. Dar nu. Ce te-a apucat baiete? A patra zi Peste putinta sa-mi vin în fire. Melancolia a început sa-mi zdruncine si principiile mele. Eu. Câteodata uit ca ma aflu în Dumbrava Sibiului si soptesc cu ochii pe jumatate închisi. absolute pâna deunazi. Mie ce-mi pasa? Am gasit geanta cu franci francezi si cheltuiesc cât ma îndeamna inima.Vino. sunt foarte trist. doctore? Nu mai prinzi nici o insecta? . prea sunt melancolic. îi dau sa duca si acasa.e mai frumos asa: Aura . Zâmbesc si eu. Dar sunt.. care ma multumesc sa sarut numai pe buze o fata ce-mi sopteste cuvinte placute în timp ce Pake. Eu nu mai port costumul din Renastere. Am un brâu rosu. Am sa devin altul. pentru ca am socoteli de regulat cu acela care sunt eu astazi si am de tras profit dupa urma necazurilor îndurate.

. Stii foarte bine ca Sibiul e un oras în Transilvania si în acelasi timp capitala de judet. sa fiu un ascet temut. vorba vine). Ceea ce nu stii e ca acest Sibiu (în Transilvania. resemneazate ca porti în mâna teancul acesta de hârtii pe care gândesc a ti-l trimite. mai putin zvârlitul bonetelor în aer. Pentru ca de citit. ne-am întins optsprezece corturi mici. Eu vreau sa ajung într-o zi cineva. de dascali. orisice s-au spune. doua corturi mari si doua corturi-magazii. Acolo sunt eu stapân. etc. Dimineata ne sculam (cum dormim. de fete unguroaice si de mesteri tipografi. Chiar daca lucrul acesta te intereseaza prea putin. Am spus comandantului ca plec.. din ale caror pulpe fierbinti voi musca odata si odata!. si ne-am pregatit sa petrecem o luna de zile. a fost din belsug. Iar acum am sa plec. când voi obosi citind. burghezi. SCRISOARE DIN TABARA -l Fragment — Pregateste-te de clipe amare. în mansarda mea am sa devin cel dinainte. trebuie sa ma mântuiesc. Am parcurs orasul cu fanfara în frunte. ca doara nu era sa le spun adevarul. asupra starii sufletesti si sociale a-prietenilor tai din tabara. Cel de acum e trist. Cu atât mai bine. am sa strâng pumnii si am sa ma mângâi gândindu-ma la carnea femeilor de neam nobil. Tu nu trebuie sa te îndoiesti o clipa de reaua noastra dispozitie când ne desteapta goarna. plus comandantii respectivi. sa leg o prieteni ou o fata de împarat. ci numai doresc. Eu am sa rup cu idilele si am sa parasesc fetele cu parul scurt. în a doua zi ne-am desteptat în ploaie. e trist. dragul meu. nici fete cu parul tuns. Am alergat pe o alee vreo jumatate de ceas. I-am mintit pe toti. Nici gând pe mine sa-ti zugravesc minunatiile naturii etc. Am spus prietenilor ca nu mai pot ramâne. omul caremi trebuie.. vezi mai la vale) la sase. marginiti si supusi poftelor imediate. De aceea te anunt numai ca am fost primiti în gara de muzici si autoritati. Peste trei zile Azi s-a hotarât. de un luminis cu lumina electrica si cu niste corturi neîntinse. dat fiind pericolul mortal în care te poate aduce lectura acestei epistole prea putin voltairiene. Pe mine ma asteapta alta viata. în realitate. o ploaie mohorâta de toamna. Ce vreau eu astazi? Poate nu vreau nimic. Acolo am sa ma asez la masa mea si. Trebuie sa înteleg o data ca n-am nevoie de idile. dar sa ma las ispitit de o fata cu parul tuns. pentru ca are sa moara. cât mai complet posibil. de scolarite. Nu-mi intra în obicei.Dar parca mai pot voi eu ceva acum? Pot numai pe hârtie. în sunetul unei goarne ragusite. nu mai încape îndoiala ca nu vei îndrazni sa-l citesti. As izbuti sa fiu numai mai pedant si mai plictisitor ca de obicei. Aici am descalecat noi. Tabara! Chiotele erau impuse. apoi blestemam oleaca în gând 232 . Eu sunt de esenta superioara. care poarta pitorescul nume de "Dumbrava Sibiului". capitala de judet) pastreaza alaturi de el un minunat codru de stejari. Entuziasm. de domni cu cioc si de un cârd de vaci. pâna ce daduram de un pod. Eu nam nevoie de idile. pentru ca trebuie sa învat pentru corigenta. în mansarda mea nu primesc nici tineri cu bereta spaniola.. as vrea sa ma reixag în fundul unei paduri. si afla ca sunt hotarât sa te informez. Mai întâi ne ghiontim tovarasii de saltea (saltea. cincizeci de cercetasi. am dat de copaci si am început sa alergam. Si asa a început viata de tabara pe care o duc de o saptamâna. Acestea sunt bune pentru oamenii simpli. pentru ca nu mai am ce citi si ma doare capul daca nu citesc. Eu stiu ca are sa moara.

operatia aceasta e întotdeauna întârziata la mine din pricina ochelarilor. si continua sa-si înmoaie statornic felii întregi de pâine neagra în cana smaltuita. câteva minute. sosesc cu mult mai devreme decât mine. Si închipuieste-ti starea nervilor mei când. "Fir\'ati ai dracului de somnorosi!"..I-am spus: "O cana pentru domnul comandant Vulpe".gornistul.. Pornim apoi la spalat. ca ce e întârzierea aceasta. Acolo trebuie sa fac coada. Pake ramâne nesimtitor si doarme vârându-si capul în iarba. barbia.Dar comandantul Vulpe? .. ochelarii mei întârzie întotdeauna sa-mi cada sub degetele care bâjbâie de-a lungul cortului. scoate o batista si-si cerceteaza particica cu particica obrajii. la urma. tocmai de la corturile grupei întâia.. tabara. Apoi se potoleste. te scoli si-l dezvelesti de tot ce are pe el. Dumbrava Sibiului. linistit. pe care nu-i gasesc. sfârsind a iesi înfuriati afara din cort. Sibiul. si sfârseste întotdeauna bombanind. în fiecare noapte.. care ar trebui sa fie cu cana goala. dulce si ma pregatesc a-l ironiza pe Pake.Supliment! . 233 . îl târâti afara din cort. Dupa cum te-ai asteptat însa. ca ne apuca amiaza" etc.. aburind. Pake se multumeste sa urle cât îl tine gura. pricepi acum cum eu -sarmanul de mine . . ma deznoada în bataie.împotriva tuturor asteptarilor . caror pricini se datoresc aceste tipete care ma distreaza în lungile clipe de asteptare. Si mi-a dat. în timp ce aud de departe.care ma scol cu prea putina întârziere. la urma. descriem în fiece noapte o miscare curba de translatie (aa! tu esti modernist!). Atunci recurgi la o cana cu apa. în timp ce tot eu trebuie sa fac coada la cazan. la o cismea afara din tabara. în pozitia aceasta. strigând "ca ce fel de treaba e asta. apucând câte doi la un picior si trei de cap. cercetasia.Pai el nici nu-i în tabara. ca sa-i risipesti aburii calzi ai somnului. Dupa aceea. ca Pake e înzestrat cu o lene imensa. cum nici tu. dragul meu. îl gasesc . care doarme sub un car. . dragul meu. dintii. apoi îl calci pe mâini (el si le baga sub pântec). îl vad pe el din nou cu cana plina. desigur. al lui Oprisan si al altor Herculi din grupele vecine si. care i-o spui: "A sunat gornistul! Scoala-te!". Te întrebi. eu îi pun la marginea cortului. îl gasesc întotdeauna pe Pake alimentându-se cu ceai. Afla. ceilalti tovarasi. sprâncenele si. nu-ti poti face idee. eu ca si.Daca m-o prinde. Acum manânc. . Atunci ma informeaza cu amanunte: . ca asta nu e regula. pe iarba. buzele. Apoi îsi ia o strachina imensa si alearga la cazanul cu ceai. obtinând acel rarisim supliment. nici un muritor. îi pisezi picioarele cu o pereche de bocanci (el nu simte) si. apoi la un baston cercetasesc. Cum însa. pe tiganul ajutor de bucatar. fierbinte. ca el asteapta aici de o jumatate de ceas. gramadindu-va toti cu ciomege si satâre sa aparati intrarea acestei cazone locuinti. In ce ma priveste. de altfel. facând deliciile celorlalti cercetasi si desteptând pe comandant. cere sticla de eau de Cologne din colt (pe el nu-l mai lasa sa intre).Si daca te prinde? . ca de ce nu-si fac toti datoria cum sio face el.îmi striga el. Ma resemnez întotdeauna si astept cu stergarul sub brat.. la culcare.. ceri ajutorul lui Livbv-ski. De aceea. comandantul. pentru ca ceilalti tovarasi.cu ea plina. strâmbându-se. unde sunt si eu. neavând ochelari pe care sa nu-i gaseasca dimineata. fruntea. tipetele lui Pake. si pe madama de la dugheana de peste drum de tabara. Când vin si eu bucuros de lichidul rosu. datorita unui complex de cauze necunoscute. Trebuie sa te sui cu picioarele pe el pâna sa-l faci atent la îngrozitoarea (pentru Pake) fraza informativ-imperativa pe . exasperat ca se anunta ceaiul si tu nu esti spalat. care cu totii îi seamana.

în dosul lui. Ceea ce urmeaza e atât de vast.Eu stau pâna ce gasesc o xilophega violaceea.. du-te.Am gasit niste specii de chinocinocialiaginacee (numele e nascocit sub inspiratia momentului) rarisim.. cum nu se poate mai vesel. .Azi e rarwre: se prind himeronterele de minune. tocmai astazi.Daa! Ma mir si eu de atâta noroc. unde dracu l-ai gasit? . Altadata. Când ma va întreba comandantul cum stau cu fauna si cu flora taberei. îmi încarc bratul cu buruieni .Cum merge. încruntat. domnule comandant. Când vine rândul gnipei mele.. când avem atâta treaba? .si pornesc spre tabara. . cu aripile scuturate de polen). ma priveste lung. îmi spune: . Seful. încât ar trebui scrise anale întregi ca sa-i redea un palid chip. cu atât mai bine .P-asta? Dac-ai sti cât am alergat dupa el.. -Numai spune!. Apoi: .Ei! Si unde sunt acelea de le zice. doctore. . -Ei? . aprinde focul.daca gasesc vreo sopârla moarta. îmi face semn cu mâna de departe sa vin la el. încing curelele curiei de herborizat si ma prezint la Livovski: . însa. Dar ia priveste microlepidopterul acesta (si-i arat un fluturas saracacios. De cele mai multe ori vânez într-adevar gânganii sau culeg plante caracteristice. ca nu-mi dai voie sa umblu dupa insecte si ca ma pui sa aduc apa la bucatarie..pe lânga un foc strasnic . ma invita sa ma cinsteasca cu ciocolata. duce scrisori la posta si le aduce pe acelea pe care scrie Tabara Sibiu.? . dupa împrejurari.. ca un adevarat savant. în fiece zi. îndeosebi xilo-phega violaceea nu apare decât pâna la amiazi si trebuie neaparat sa prind câteva exemplare. Dar nu pot sa ma plâng. dupa o asemenea zi de lene. în fata cortului. Microlepidopter ca asta n-are nici Muzeul. cu un aer preocupat sau multumit. exasperat de aceasta scena care se repeta din trei în trei zile. eu vin cu iarba sub brat si cu sopârla în mâna dreapta. Atunci prind repede vreun fluturas.Pai bine.Daca însa spui ca ai treaba.Chinocino. curata cartofi. o grupa "de servici": matura tabara. dar neinitiat în tainele entomologiei. ma întâlnesc cu comandantul taberei. calcând indiferent.. . atât de complet. baiat cumsecade.Asa.Acesta-i planul. ramân... în sfârsit. Hai? Ce zici? Seful. . îmi iau un aer savant si îmi potrivesc pedant ochelarii pe nas.Uite astea! 234 . eu iau o cutie mare.sezatoarea pentru seara. eu am sa-i spun asa cum sunt lucrurile. asa! .. aduna lemne. M-am facut numai apa. eu. încurcat si multumit în acelasi timp ca are sub ordinele lui un cercetas atât de savant. Seful. naturalistule? . si vezi de nu întârzia si tu atât... milos.Plec dupa insecte si dupa plante! . dau drumul fluturasului. Pornesc agale printre copaci...Hai.. Vorbesc foarte serios.. Dar. ma întind la umbra si dorm pâna ce ma apuca foamea. . Mai greu o duc când. . târguiette din Sibiu. pregateste .Ce sa zic? Frumos.Admirabil! Chiar azi.Admirabile ranunculacee si un exemplar de Rosa vulgara cum n-am întâlnit pâna acum. sarcina cea mai grea.. jarisim.. Poste-Restante si. spala vasele. cu toate ca te anunt ca nu ma pricep decât la adusul apei. Trebuie sa fie o varietate noua.

Vedeti astea? . s-a ocupat pe timpuri cu botanica. Vulpe? Ai vazut copilul? Apoi catre mine. da. Eu privesc în ochi pe comandant. . Toti. . îi arat obisnuitele noduri ale gramineelor.Nodurile astea? Le vad. . Si îl privesc dispretuitor. Prind si scorpioni. care râde. .Domnule comandant. .Cu fluturii îi mai greu.Pai viespile cum le prinzi? . Si când vor sa ma întepe. Vulpe se încurca..Aa! da.. ca sa fac economie. Pe coropisnite le scot cu zahar ars. Eu li-s tata lor.Pai astea sunt graminee. Eu aduc discutia asupra entomologiei. ca sa pot gesticula mai în voie... Si îmi trebuie cutii mari... care. Nici unul nu mai vorbeste. se preface ca priveste staruitor nodurile si deodata se lumineaza. surâzând îngaduitor fata de ignoranta lui Vulpe...Si eu scot câteva paie verzi sau cine stie ce soi de urzici si le întind..).Nodurile. Ma silit sa pregatesc o colectie a insectelor din tabara. ..De cap?! . Toti se minuneaza de stiinta mea si îmi cer amanunte.. da.Daaa. .. admirau -tabara. pe care s-o arate vizitatorilor.Pe viespi? . Eu las ierburile jos. sunt pregatit pentru orice întrebare. Dar si pe ei îi prind.. Eu. admirativ. pe care le taiam felii-felii. . cu care Vulpe nu s-a ocupat niciodata. Veneau vizitatorii. Eu.. Eu i-am spus: ..Le vedeti cum sunt? . Nu se asteptau la întorsatura care a luat-o povestirea mea. Eu continui netulburat: .Dar tot mai stie Vulpe botanica..Las-ca faci tu si fara cutii...Si pe sobolani în batista.Ai vazut.Viespile? Foarte simplu: pun mâna pe ele.. si tin adevarate dizertatii.De cap. -Ei?! . Vulpe. stateau 235 . Se mai aduna si alti comandanti si câtiva cercetasi mai rasariti. care stiu cu ce s-a ocupat Vulpe pe vremuri. Nu se lasa Vulpe. da.Nu distingeti? Nu sunt foioase. cu amoniac. mi-a raspuns. da.Cine nu sunt foioase? ... Apoi începem sa vorbim despre alte lucruri. tainic..Pai cum e?! Astea le deosebeste de graminee.. pentru ca disting usor culoarea rosie (ce legatura are?. Vezi dumneata? asa e domnule. camarade.Iar pe vipere le prind cu siretul de ghete.. De aceea se apropie cu un aer de cunoscator si apuca cu luare-aminte paiele. Nu sunt foioase!. Aici ramân cu gura cascata. Eu stiu cum sa le apuc. Nu-ti poti închipui admiratia tuturor.Cum sunt? ... mirându-se: . îsi înteapa capul si mor. Si atunci m-am multumit sa înfig gânganiile în niste ciuperci uriase. o colectie nu se face cu una cu doua. .Daa. mândrindu-se cu stiinta cercetaseasca. . .. Comandantul nostru e însa vanitos..Si cum le apuci? . . Din nefericire. nu se lasa. nu paraseste nici o clipa pe comandant. .

... compatimindu-ma în gând.Ah.de vorba cu comandantul. fac indiferent.. . Eu vin bombanind. sunt numai niste biete himenoptere. Specii rare am eu acasa. .. c-au venit vizitatorii. . Când se pregateau sa plece. Comandantul priveste mândru domnii. comandantul trimitea sa*ma cheme.Ati vazut?. Câteva exemplare din Nepa cinerare de toata frumusetea. dar îmi iau de departe o mutra severa de savant. .Uite. Domnii ma privesc.. doctore. domnii ar dori sa le arati colectia. coleoptere si lepidoptere prost conservate. cu cercetasii... Ma scoteau anevoie din cort.Hai. cinerare! 236 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful