P. 1
Mircea Eliade - Romanul Unui Adolescent Miop

Mircea Eliade - Romanul Unui Adolescent Miop

5.0

|Views: 4,397|Likes:
Published by danacurt

More info:

Published by: danacurt on Sep 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/07/2015

pdf

text

original

Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Prefata

Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie
autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care au
avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale,
profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta
luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent -
eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn, de
claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor.
La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu
întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator sa
însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "sala
imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat,
savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cu doi
ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie în afara
de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929 "e un
om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de replica lor
brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-si totusi un
echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-a simtit mai
aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa se joace ideal,
sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A înteles cel mai bine
dintre noi de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul
profesional dotat din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor
din jur. Liantul unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si
afirmare pentru tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic.
Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita
Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnând mereu
altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica, didactica,
spirituala. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura
a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. Pentru altii, dimpotriva,
opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, când nu chiar a
"doctrinarului". Unii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si universul
epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altii Eliade ramâne
un diletant în toate, important ca instanta formativa pentru tânara generatie
dintre razboaie si atât! Mai sunt si cei pentru care eseistul si gazetarul din
Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-un fel, o bataie mai
lunga decât romancierul si istoricul religiilor! acest resort spiritual: aventura." (în
voi. Semnele Minervei, Publicistica, I, 1927, 1929, editie de Marin Diaconu,
editura Humanitas, 1994, p. 462)

1. Dintre multele exemple de verdicte superlative, prefer sa citez acum
relatia Eliade-C.G.Jung facuta de Gilbert Durând: "Comme Jung de-couvre la terra
incognito des archetypes qui animent la psyche in-dividuelle, l\'ouvre d\'Eliade
met au jour la terre si occultee par la de-myhologisation trop chere pozitivisme
[...] Eliade comme Jung est â la tete de cette lente mais sure entreprise de
remythologisation..." (Eliade ou l\'anthropologie profonde, în voi. omagial Mircea
Eliade, ed. de l\'Herne, 1978, p. 39).

1

2. Pentru imensul, stufosul dosar al generatiei \'27 si pentru ce a însemnat
"activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din Mircea
Vulcanescu, Catre stiinta spiritualitatii românesti, din Dimensiunea româneasca a
existentei, editie de Marin Diaconu si Zaharia Balica, voi. III, 1996, pp. 5-55. în
sfârsit, între omul absolut1 si omul "fara destin"2 exista o întreaga ierarhie de
polaritati. Ei bine, pentru toate cheia o constituie Romanul adolescentului miop.
Aici (vorba lui Eminescu: "Viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete/vede-n capat
începutul/cine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea mai pura si mai limpede
exprimata suma de contrarii-în-armonie care compun personalitatea lui Eliade,
definind-o totodata ca însumare exponentiala a generatiei. Daca pentru detaliile
istorico-literare, strict editoriale, tânarul nostru cititor are a consulta obligatoriu
capitolul Primul roman din monografia lui Mircea Handoca4, pentru
circumstantele elaborarii

1. "Nu sunt doua saptamâni de când a aparut cartea acelui tânar prodigios
de luciditate în care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe seful
spiritual al generatiei noastre. Vorbesc de întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade.
E un roman al ratarii generatiei aceasta carte! Al irosirii ei fara sens, fara
finalitate, incapabila pâna si sa se sinucida" (Mircea Vulcanescu, loc.cit, p.
35).

2. Formula "Eliade - omul fara destin" îi apartine lui Emil Cioran, într-un text
acid si nedrept, aparut în Vremea, din 1 octombrie 1933 (v. voi. Singuratate si
destin, ed. Humanitas, 1991, p. 240 s.u.): "Mobilitatea excesiva a omului fara
destin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin altii, în
raport cu gândurile altora...". Articolul, avea sa marturiseasca peste ani Cioran,
se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei Topa (v. cap. Eliade în
Cioran, Exercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed.
Humanitas, 1993, p. 115 s.u., de unde se cuvin extrase, acum, rândurile despre
dualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal si
cotidian, de mistica si de literatura. Aceasta dualitate nu produce la el nici o
sfâsiere: este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rând pe rând la
niveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze extazul si sa
urmareasca anecdoticul").

3. Ca sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, în ultimii ani, despre acest
subiect îmi îngadui sa fac trimitere la capitolul II ("La scoala generatiei 27") din
volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura Dacia, 2001.4. Mircea Handoca,
Mircea Eliade.Câteva ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva,
1992, pp. 230-248. cartii esentiale ramân, bineînteles, capitolele IV si V
("Tentatiile unui tânar miop" si "Navigare necesse est...") din Memoriile autorului:
"în toamna acelui
an, 1921, intram în clasa a V-a. Terminasem gimnaziul si începeam cursul
superior [...] Convins ca voi studia la Universitate stiintele fizico-chimice,
alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, ca
alesesem gresit..."

Acolo sunt descrise mansarda bibliomanului, complexele puberului,
experientele fizice de autopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda a
fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si athanor de nelinisti, "umilinta si
ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematica Vanciu, ca si
prieteniile cu "eroii" romanului: Dinu Sighireanu ("baiat frumos, brun, cu ochii
verzi, dupa care suspinau multe fete"), Radu Bossie ("miop ca si mine, destul de
urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea un umor si un farmec
fara pereche"), Haig Acterian ("de o frumusete lenesa, orientala"), Petre

2

Viforeanu ("înalt, mândru, ironic, izbutind sa fie premiant fara pedanterie"), J.V.
Vojen ("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succese feminine cu Dinu
Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion, descoperirea (decisiva)
a lui Giovanni Papini2, experienta bordelurilor din Dudesti, în tovarasia lui Mircea
Marculescu ("tandarica") alaturi de care cunoaste "îndeaproape viata evreilor
saraci" s.a.m.d.

2. "O asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta
Romanului adolescentului miop - a fost Un om sfârsit al lui Giovanni Papini.
Citisem, ca atâtia din colegii mei, L'Histoire du Christ, dar nu ma cucerise.
Dimpotriva, Un om sfârsit a cazut ca un traznet. Nu-mi putusem închipui pâna
atunci ca pot semana atât de mult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-a-
ntregul în copilaria si adolescenta lui Papini. Ca si el, eram urât, foarte miop,
devorat de o curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visând ca
pot scrie despre toate. Ca si el, iubeam singuratatea si ma întelegeam numai cu
prietenii inteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi.
I, p. 92).

"Romanul unui om sucit"
Mai este oare cazul sa spun cât de etern valabile si de general raspândite în
lume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizanta are
acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, complexe si disperari...
acneice de aici ?!?

în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gasim câteva marturisiri
esentiale pentru ce ne intereseaza acum: "Ma simteam superior tuturor colegilor
mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi largi si adânci
cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Ma aflam în plina criza de pubertate,
ma descopeream în fiecare dimineata mai urât, mai stângaci, descopeream, mai
ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid si de neatragator, în
comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se pâna la
sfârsitul liceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. La un
moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decât la persoana I, ca orice fel de
literatura, în afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens.
Asa am început Romanul adolescentului miop [...] Pe timpul când luam parte
asiduu si entuziast, la întrunirile societatii noastre, începusem deja sa-mi iau în
serios urâtenia si - în buna parte, închipuita - solitudine. Eram singurul care
veneam la “Muza” în uniforma de liceu, toti ceilalti purtau de mult costume
“civile”. Singurul care nu încercam sa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma
tundeam cu masina numarul zero [...] în plus, aveam o mare scadere: nu stiam sa
dansez [...] Dar ma complaceam din ce în ce mai mult în aceasta situatie care mi
se parea ca face parte din destinul meu de adolescent exceptional. Mi se parea
ca toate esecurile mondene, întocmai ca si umilintele pe care le înduram la liceu,
aveau menirea sa ma izoleze de lume, sa ma pastreze exclusiv pentru “opera” pe
care eram chemat s-o scriu, opera pe care trebuia sa o inaugureze

"Romanul adolescentului miop".
în fine, "am devenit cercetas la timp. Aplecarea mea spre “aventura”,
satisfacuta atâtia ani pe maidane si în pivnitele Universitatii alaturi de haimanale
si vagabonzi, îsi gasise acum o iesire care îi îngaduia sa se disciplineze si sa se
adânceasca..."

3

"Romanul unui om sucit" - asa se intitula initial romanul de fata. Topirea
Jurnalului în roman este cea mai stimulativa si mai fermecatoare "lectie" de
extras din aceste pagini. Chiar daca astazi tânarul de 15-18 ani navigheaza pe
Internet prin Cyber spatii si realitati virtuale, experienta edificarii de sine prin
alchimia realitatii în jurnalul personal ramâne una de disciplinare fundamentala.

"Durerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent
sentimental si visator. Zadarnic încerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt
melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate"
etc), juramintele pentru sine ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"; "mi-am
fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoase femei"),
"tristetea celui care întelege", asteptarea "cu pumnii strânsi, între carti" a bataliei
cu viata, apoi puseul egofil, inevitabil ("ei ma socotesc creat pentru a asculta
confesiuni. N-au înteles niciodata cât de putin ma
intereseaza sufletele lor"; "cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Cel
care se înfrânge, 'senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trânta cu
credinta/necredinta ("presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. Cui?
Nu pot sa ma gândesc la biserica. Nu sunt un mistic si nici un ateu satanic, cinic,
disperat. Cum as putea ajunge atunci la Isus?"), tipicele viziuni razbunator
compensatoare ("ma închipuiam mort"; "m-am gândit mult daca trebuie sa plec,
sa fug pentru totdeauna"; "m-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit
de rude si dusmani.

Si tot de acolo: "începusera crizele de melancolie [...] Mult timp, conditia
singuratatii mele ma aparase ca o platosa launtrica împotriva tuturor esecurilor si
umilintelor. Si, dintr-o data, singuratatea care mi se parea predestinata ma apara
ca o lespede de mormânt. As fi încercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p. 81 s.u.)
în sfârsit, pentru comparatii si nuantari, a se vedea, alaturi de destainuirile din
Memorii si cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu Claude- Henri Roquet, Proba
labirintului, trad. Doina Cornea, ed. Dacia, 1990, p. 19 s.u.) numai asa am sa pot
scrie titlul Romanul adolescentului miop care ma va face celebru într-o noapte, si
bogat..."; "cândva voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi..."),
febrila, permanenta oscilatie eliadesca între suprematia livrescului si triumful
senzorialitatii ("ascentismul meu fu în curând înfrânt. Ma resemnai sa accept
fiziologia [...] Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc
biblioteca") - nimic nu lipseste din acest Manual de sinceritate. O panoplie a
sinceritatii ce slujeste perfect ca exercitiu de identificare pentru generatia
confruntata astazi cu confesiunile lui Mircea Cartarescu si H.R.Patapievici.
"întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e neputinta, ca
ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita.
Intelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. Primaveri
înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu ma mai tem de ele. Si scriu
aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. Si nimeni nu poate sa
afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri".
Iar daca nu va recunoasteti în personaj, nu va iluzionati: însasi delimitarea,
nerecunoasterea, este o lectie perfecta de autocunoastere" Dan C. Mihailescu

TABEL CRONOLOGIC

1907,9 martie - Se naste, la Bucuresti, Mircea, fiul Ioanei si al lui Gheorghe
Ieremia (ofiter). Din admiratie pentru Ion Heliade Radulescu îsi va schimba
numele în "Eliade".

4

1913-l917 - Scoala primara o face la Bucuresti.
1917-l925 - Urmeaza cursurile liceului "Spiru Haret" din Bucuresti. 1921 -
Debuteaza cu proza fantastica Cum am descoperit piatra fiilo-sofala la Ziarul
stiintelor populare si al calatoriilor. Tot aici va publica si ciclul Convorbiri
entomologice.
1924-l925 - Lucreaza la proza autobiografica Romanul adolescentului miop,
lucrare ramasa neterminata.
1925 - Se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti,
pe care o va absolvi în 1928.
1926 - Fondeaza Revista universitara, dar, dupa o recenzie negativa la o lucrare a
lui N. Iorga, revista va fi oprita.
1928-l932 - Primeste o bursa de studii si pleaca la Calcutta (India).
1928 - Obtine licenta în filozofie cu lucrarea Contributii la filosofia Renasterii.
1929 - Definitiveaza romanul Isabel si apele diavolului.
1932 - Publica lucrarea de eseuri Solilocvii.
1933 - întors în tara, va fi numit asistent la Facultatea de Litere si Filozofie a
Universitatii din Bucuresti, unde va initia un curs despre Problema raului în
filozofia indiana. I se tipareste romanul Maitreyi, inspirat din propria experienta
din India. Obtine doctoratul în filozofie, primind titlul magna cum laudae, cu teza
Istoria comparata a tehnicilor Yoga.
1934 - I se tiparesc romanele întoarcerea din rai si Lumina ce se stinge si eseurile
India, Alchimia asiatica si Oceanografie. 13
1935 - Publica romanele Santier si Huliganii (în doua volume).
1936 - Apare romanul Domnisoara Christina. Primeste premiul Societatii
Scriitorilor Români.
1937 - Tipareste romanul Sarpele.
Editura Fundatiilor Regale publica Scrieri literare, morale si politice de
B.P.Hasdeu, lucrare îngrijita de Mircea Eliade.
1938 - I se publica romanul Nunta în cer.
1939 - Publica eseul Fragmentarium Editeaza revista Zalmoxis.
1940 - Este numit atasat cultural la Londra. Scrie nuvelele Secretul doctorului
Honigberger si Nopti la Se-rampore. 194ll943 - Este consilier cultural la Lisabona.
1942 - îi apare volumul Mitul reintegrarii.
1943 - Publica eseul Insula lui Euthanasius. 1945 - Se stabileste la Paris.
1946-l948 - Sustine, la L'ecole Pratique des Hautes Etudes, un curs liber cu tema
istoria religiilor.
1948 - I se tipareste lucrarea Techniques du Yoga.
1949 - Publica Traite d'histoire des religions si Le Mythe de l'eternel retour.
1950 - Apare, la Paris, traducerea romanului Maitreyi sub titlul La Nuit bengali.
1951 - I se publica Le Chamanisme et Ies Techniques archai ques de l'Extase.
1952 - Editeaza, la Paris, lucrarea Images et symboles. Scrie nuvela fantastica
12.000 capete de vite.
1954 - Publica volumul Le Yoga. Immortalite et liberte.
1956-l957 - Este invitat la Universitatea din Chicago, Illinois, ca visiting professor
de istoria religiilor; ulterior devine profesor titular si coordonator al catedrei de
istoria religiilor.
1959 - Scrie nuvela fantastica La tiganci.
1961 - împreuna cu Ernst Jiinger înfiinteaza, la Stuttgart, revista Antaios.
1963 - Vede lumina tiparului volumul de proza Nuvele. 1966 - Publica volumul
Amintiri, I (Mansarda)

5

Devine Doctor Honoris Causa la Universitatea din Yale. Membru al Academiei
Americane de Arte si Stiinte.
1968 - Apare nuvela Pe strada Mantuleasa.
1969 - Este Doctor Honoris Causa la Universitatea din La Plata, Argentina.
1970 - Publica Noaptea de Sânziene (lucrare în doua volume). Este membru
corespondent al Academiei Britanice. Este Doctor Honoris Causa a! Universitatii
din Loyola, Chicago. Apare, la Paris, lucrarea De Zalmoxis a Gengis-Khan. 1973 -
Membru corespondent al Academiei Austriece de Stiinta.
1975 - Doctor Honoris Causa al Universtii din Laitancasterf Este membru al
Academiei Belgiene.
1976 - Doctor Honoris Causa al Universitatii Sorbona din Paris.
1976-l978 - Lucreaza la monumentala Histoire des croyances et des idees
religieuses.
1977 - Publica, la Paris, In curte la Dionis.
1978-l979 - Scrie si publica nuvela fantastica Tinerete fara tinerete.
1980 - Tipareste, la Paris, nuvela Nouasprezece trandafiri.
1984 - Primeste, la Sorbona, Cordonul Legiunii de Onoare.
1985 - Catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago, condusa de
Mircea Eliade, îi va purta numele. Primeste titlul Doctor Honoris Causa al
Universitatii din Washington. -
1986, 22 aprilie - Se stinge din viata Mircea Eliade, la Chicago.

6

Volumul I 1924-l925

PARTEA I

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->