Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Prefata
Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale, profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn, de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor. La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator sa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "sala imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat, savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cu doi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie în afara de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929 "e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de replica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-si totusi un echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-a simtit mai aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa se joace ideal, sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A înteles cel mai bine dintre noi de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantul unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si afirmare pentru tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic. Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnând mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica, didactica, spirituala. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. Pentru altii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, când nu chiar a "doctrinarului". Unii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altii Eliade ramâne un diletant în toate, important ca instanta formativa pentru tânara generatie dintre razboaie si atât! Mai sunt si cei pentru care eseistul si gazetarul din Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-un fel, o bataie mai lunga decât romancierul si istoricul religiilor! acest resort spiritual: aventura." (în voi. Semnele Minervei, Publicistica, I, 1927, 1929, editie de Marin Diaconu, editura Humanitas, 1994, p. 462) 1. Dintre multele exemple de verdicte superlative, prefer sa citez acum relatia Eliade-C.G.Jung facuta de Gilbert Durând: "Comme Jung de-couvre la terra incognito des archetypes qui animent la psyche in-dividuelle, l\'ouvre d\'Eliade met au jour la terre si occultee par la de-myhologisation trop chere pozitivisme [...] Eliade comme Jung est â la tete de cette lente mais sure entreprise de remythologisation..." (Eliade ou l\'anthropologie profonde, în voi. omagial Mircea Eliade, ed. de l\'Herne, 1978, p. 39). 1

2. Pentru imensul, stufosul dosar al generatiei \'27 si pentru ce a însemnat "activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din Mircea Vulcanescu, Catre stiinta spiritualitatii românesti, din Dimensiunea româneasca a existentei, editie de Marin Diaconu si Zaharia Balica, voi. III, 1996, pp. 5-55. în sfârsit, între omul absolut1 si omul "fara destin"2 exista o întreaga ierarhie de polaritati. Ei bine, pentru toate cheia o constituie Romanul adolescentului miop. Aici (vorba lui Eminescu: "Viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete/vede-n capat începutul/cine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea mai pura si mai limpede exprimata suma de contrarii-în-armonie care compun personalitatea lui Eliade, definind-o totodata ca însumare exponentiala a generatiei. Daca pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tânarul nostru cititor are a consulta obligatoriu capitolul Primul roman din monografia lui Mircea Handoca4, pentru circumstantele elaborarii 1. "Nu sunt doua saptamâni de când a aparut cartea acelui tânar prodigios de luciditate în care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe seful spiritual al generatiei noastre. Vorbesc de întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. E un roman al ratarii generatiei aceasta carte! Al irosirii ei fara sens, fara finalitate, incapabila pâna si sa se sinucida" (Mircea Vulcanescu, loc.cit, p. 35). 2. Formula "Eliade - omul fara destin" îi apartine lui Emil Cioran, într-un text acid si nedrept, aparut în Vremea, din 1 octombrie 1933 (v. voi. Singuratate si destin, ed. Humanitas, 1991, p. 240 s.u.): "Mobilitatea excesiva a omului fara destin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin altii, în raport cu gândurile altora...". Articolul, avea sa marturiseasca peste ani Cioran, se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei Topa (v. cap. Eliade în Cioran, Exercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed. Humanitas, 1993, p. 115 s.u., de unde se cuvin extrase, acum, rândurile despre dualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal si cotidian, de mistica si de literatura. Aceasta dualitate nu produce la el nici o sfâsiere: este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rând pe rând la niveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze extazul si sa urmareasca anecdoticul"). 3. Ca sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, în ultimii ani, despre acest subiect îmi îngadui sa fac trimitere la capitolul II ("La scoala generatiei 27") din volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura Dacia, 2001.4. Mircea Handoca, Mircea Eliade.Câteva ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva, 1992, pp. 230-248. cartii esentiale ramân, bineînteles, capitolele IV si V ("Tentatiile unui tânar miop" si "Navigare necesse est...") din Memoriile autorului: "în toamna acelui an, 1921, intram în clasa a V-a. Terminasem gimnaziul si începeam cursul superior [...] Convins ca voi studia la Universitate stiintele fizico-chimice, alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, ca alesesem gresit..." Acolo sunt descrise mansarda bibliomanului, complexele puberului, experientele fizice de autopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda a fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si athanor de nelinisti, "umilinta si ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematica Vanciu, ca si prieteniile cu "eroii" romanului: Dinu Sighireanu ("baiat frumos, brun, cu ochii verzi, dupa care suspinau multe fete"), Radu Bossie ("miop ca si mine, destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea un umor si un farmec fara pereche"), Haig Acterian ("de o frumusete lenesa, orientala"), Petre 2

Viforeanu ("înalt, mândru, ironic, izbutind sa fie premiant fara pedanterie"), J.V. Vojen ("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succese feminine cu Dinu Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion, descoperirea (decisiva) a lui Giovanni Papini2, experienta bordelurilor din Dudesti, în tovarasia lui Mircea Marculescu ("tandarica") alaturi de care cunoaste "îndeaproape viata evreilor saraci" s.a.m.d. 2. "O asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta Romanului adolescentului miop - a fost Un om sfârsit al lui Giovanni Papini. Citisem, ca atâtia din colegii mei, L'Histoire du Christ, dar nu ma cucerise. Dimpotriva, Un om sfârsit a cazut ca un traznet. Nu-mi putusem închipui pâna atunci ca pot semana atât de mult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-antregul în copilaria si adolescenta lui Papini. Ca si el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visând ca pot scrie despre toate. Ca si el, iubeam singuratatea si ma întelegeam numai cu prietenii inteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi. I, p. 92). "Romanul unui om sucit" Mai este oare cazul sa spun cât de etern valabile si de general raspândite în lume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizanta are acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, complexe si disperari... acneice de aici ?!? în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gasim câteva marturisiri esentiale pentru ce ne intereseaza acum: "Ma simteam superior tuturor colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi largi si adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Ma aflam în plina criza de pubertate, ma descopeream în fiecare dimineata mai urât, mai stângaci, descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid si de neatragator, în comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se pâna la sfârsitul liceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. La un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decât la persoana I, ca orice fel de literatura, în afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. Asa am început Romanul adolescentului miop [...] Pe timpul când luam parte asiduu si entuziast, la întrunirile societatii noastre, începusem deja sa-mi iau în serios urâtenia si - în buna parte, închipuita - solitudine. Eram singurul care veneam la “Muza” în uniforma de liceu, toti ceilalti purtau de mult costume “civile”. Singurul care nu încercam sa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma tundeam cu masina numarul zero [...] în plus, aveam o mare scadere: nu stiam sa dansez [...] Dar ma complaceam din ce în ce mai mult în aceasta situatie care mi se parea ca face parte din destinul meu de adolescent exceptional. Mi se parea ca toate esecurile mondene, întocmai ca si umilintele pe care le înduram la liceu, aveau menirea sa ma izoleze de lume, sa ma pastreze exclusiv pentru “opera” pe care eram chemat s-o scriu, opera pe care trebuia sa o inaugureze "Romanul adolescentului miop". în fine, "am devenit cercetas la timp. Aplecarea mea spre “aventura”, satisfacuta atâtia ani pe maidane si în pivnitele Universitatii alaturi de haimanale si vagabonzi, îsi gasise acum o iesire care îi îngaduia sa se disciplineze si sa se adânceasca..."

3

"Romanul unui om sucit" - asa se intitula initial romanul de fata. Topirea Jurnalului în roman este cea mai stimulativa si mai fermecatoare "lectie" de extras din aceste pagini. Chiar daca astazi tânarul de 15-18 ani navigheaza pe Internet prin Cyber spatii si realitati virtuale, experienta edificarii de sine prin alchimia realitatii în jurnalul personal ramâne una de disciplinare fundamentala. "Durerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zadarnic încerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate" etc), juramintele pentru sine ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"; "mi-am fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoase femei"), "tristetea celui care întelege", asteptarea "cu pumnii strânsi, între carti" a bataliei cu viata, apoi puseul egofil, inevitabil ("ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor"; "cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Cel care se înfrânge, 'senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trânta cu credinta/necredinta ("presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. Cui? Nu pot sa ma gândesc la biserica. Nu sunt un mistic si nici un ateu satanic, cinic, disperat. Cum as putea ajunge atunci la Isus?"), tipicele viziuni razbunator compensatoare ("ma închipuiam mort"; "m-am gândit mult daca trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna"; "m-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani. Si tot de acolo: "începusera crizele de melancolie [...] Mult timp, conditia singuratatii mele ma aparase ca o platosa launtrica împotriva tuturor esecurilor si umilintelor. Si, dintr-o data, singuratatea care mi se parea predestinata ma apara ca o lespede de mormânt. As fi încercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p. 81 s.u.) în sfârsit, pentru comparatii si nuantari, a se vedea, alaturi de destainuirile din Memorii si cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu Claude- Henri Roquet, Proba labirintului, trad. Doina Cornea, ed. Dacia, 1990, p. 19 s.u.) numai asa am sa pot scrie titlul Romanul adolescentului miop care ma va face celebru într-o noapte, si bogat..."; "cândva voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi..."), febrila, permanenta oscilatie eliadesca între suprematia livrescului si triumful senzorialitatii ("ascentismul meu fu în curând înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia [...] Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca") - nimic nu lipseste din acest Manual de sinceritate. O panoplie a sinceritatii ce slujeste perfect ca exercitiu de identificare pentru generatia confruntata astazi cu confesiunile lui Mircea Cartarescu si H.R.Patapievici. "întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e neputinta, ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. Intelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. Primaveri înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu ma mai tem de ele. Si scriu aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. Si nimeni nu poate sa afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri". Iar daca nu va recunoasteti în personaj, nu va iluzionati: însasi delimitarea, nerecunoasterea, este o lectie perfecta de autocunoastere" Dan C. Mihailescu TABEL CRONOLOGIC 1907,9 martie - Se naste, la Bucuresti, Mircea, fiul Ioanei si al lui Gheorghe Ieremia (ofiter). Din admiratie pentru Ion Heliade Radulescu îsi va schimba numele în "Eliade". 4

1913-l917 . cu teza Istoria comparata a tehnicilor Yoga. un curs liber cu tema istoria religiilor. 194ll943 .Urmeaza cursurile liceului "Spiru Haret" din Bucuresti.Tipareste romanul Sarpele. Editura Fundatiilor Regale publica Scrieri literare. la Paris.Hasdeu. 1963 . Tot aici va publica si ciclul Convorbiri entomologice.I se publica romanul Nunta în cer. 1937 . 1949 . unde va initia un curs despre Problema raului în filozofia indiana.Publica volumul Le Yoga. Obtine doctoratul în filozofie. Alchimia asiatica si Oceanografie. 1945 . Illinois. 1925 .împreuna cu Ernst Jiinger înfiinteaza.Vede lumina tiparului volumul de proza Nuvele.Sustine.Se stabileste la Paris. lucrarea Images et symboles. Scrie nuvela fantastica 12. 1951 .Publica Traite d'histoire des religions si Le Mythe de l'eternel retour. 1950 .P. 1956-l957 . morale si politice de B. 1924-l925 . 1940 . revista va fi oprita. Scrie nuvelele Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Se-rampore.Apare romanul Domnisoara Christina.Apare. 1934 . 1966 .Este invitat la Universitatea din Chicago. lucrare ramasa neterminata.Fondeaza Revista universitara. inspirat din propria experienta din India.Scrie nuvela fantastica La tiganci. va fi numit asistent la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti. 1959 . 13 1935 . lucrare îngrijita de Mircea Eliade. la L'ecole Pratique des Hautes Etudes.Este consilier cultural la Lisabona.Publica eseul Fragmentarium Editeaza revista Zalmoxis. ca visiting professor de istoria religiilor. la Stuttgart. 1942 .Primeste o bursa de studii si pleaca la Calcutta (India). 1954 . 1921 Debuteaza cu proza fantastica Cum am descoperit piatra fiilo-sofala la Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor. Primeste premiul Societatii Scriitorilor Români. I se tipareste romanul Maitreyi. primind titlul magna cum laudae. 1917-l925 . revista Antaios. 1961 . 1938 . 1936 . la Paris. 1926 .I se tipareste lucrarea Techniques du Yoga. 1928 .Publica lucrarea de eseuri Solilocvii. dar. 1948 .I se tiparesc romanele întoarcerea din rai si Lumina ce se stinge si eseurile India. 1952 .Publica romanele Santier si Huliganii (în doua volume).Se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti.Obtine licenta în filozofie cu lucrarea Contributii la filosofia Renasterii. I (Mansarda) 5 . ulterior devine profesor titular si coordonator al catedrei de istoria religiilor. pe care o va absolvi în 1928.Definitiveaza romanul Isabel si apele diavolului.Publica volumul Amintiri.Este numit atasat cultural la Londra. 1943 .întors în tara. 1928-l932 .Publica eseul Insula lui Euthanasius. 1946-l948 .Editeaza. 1929 . dupa o recenzie negativa la o lucrare a lui N. 1939 . 1933 .îi apare volumul Mitul reintegrarii.I se publica Le Chamanisme et Ies Techniques archai ques de l'Extase. Iorga. Immortalite et liberte. 1932 .000 capete de vite.Scoala primara o face la Bucuresti. traducerea romanului Maitreyi sub titlul La Nuit bengali.Lucreaza la proza autobiografica Romanul adolescentului miop.

lucrarea De Zalmoxis a Gengis-Khan. 22 aprilie . Cordonul Legiunii de Onoare. condusa de Mircea Eliade.Primeste. In curte la Dionis.Publica. Membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte.Doctor Honoris Causa al Universitatii Sorbona din Paris. Chicago. 1978-l979 . 1969 .Doctor Honoris Causa al Universtii din Laitancasterf Este membru al Academiei Belgiene.Se stinge din viata Mircea Eliade. 1980 .Scrie si publica nuvela fantastica Tinerete fara tinerete.Tipareste. la Paris.Apare nuvela Pe strada Mantuleasa. 1976 . 1976-l978 .Publica Noaptea de Sânziene (lucrare în doua volume).Este Doctor Honoris Causa la Universitatea din La Plata. îi va purta numele. 1970 .Devine Doctor Honoris Causa la Universitatea din Yale. la Paris. Este membru corespondent al Academiei Britanice.Catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago. la Paris. 6 . Primeste titlul Doctor Honoris Causa al Universitatii din Washington. 1986. 1985 . 1975 . 1977 . la Chicago.Lucreaza la monumentala Histoire des croyances et des idees religieuses. Argentina. Apare. 1968 . Este Doctor Honoris Causa a! Universitatii din Loyola. nuvela Nouasprezece trandafiri. la Sorbona. 1984 . 1973 Membru corespondent al Academiei Austriece de Stiinta.

Ma tem. nu i-a placut. înteleg si eu ca toata durerea unui adolescent miop nu va misca nici un suflet daca acest adolescent nu se va îndragosti si nu va suferi. cu drame interioare" etc. unul frumos si altul urât. m-a sfatuit ea. acesta e un roman cerebral. nostalgiile si tulburarile ei. Cealalta. Maria. Nici una. pastrez caiete din clasa a IV-a. Aceasta. Am vestit si pe Dinu ca vara-mea se afla sub observatie. sa schimb numele eroinei în Laura. A cunoscut atâtea fete. Când i-am spus titlul si subiectul romanului. pretuieste mai mult decât anii tovarasilor mei risipiti în jocuri. Dar cititorii?. scriam în Jurnalul meu. Si acel Jurnal de acum doi ani avea un "subiect": trebuia sa se vadeasca într-însul viata unui adolescent suferind de neîntelegerea celorlalti. credeam eu. Dar cum as putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscuta de Dinu? M-am hotarât sa ma gândesc. sa-l faci pe erou frumos si bun. caci am învatat vocabularul fetelor. trebuie sa scriu. Pentru mine. razbunare dreapta împotriva celor care nu ma întelegeau. îi pun întrebari. pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. M-am tulburat mult la început. ca viata mea stinsa între copii si carti . Dar pot eu sti ca aceasta e vara-mea. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin. De aceea. când aveam pistrui ca un ovrei si învatam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. viata mea. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. în zadar mi-au fost explicatiile: "Vally draga. iar viata mi-o cunosc. însa. îsi teroriza fratii. de câte ori o întâlnesc. m-am si gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. Eroul sunt eu. doar. era slaba si rea. Puica. îmi spune. nimeni n-o putea întelege mai bine ca mine. Dinu stie. antrenata de confesiuni? 7 . sau La saptesprezece ani. fireste. era grasa si murdara. Si sa-l cheme Silviu. si la roman ma gândesc de mult. în sarbatori de familie si idile. Parca as fi ascultat marturisiri auzite de mult. Sa fie doi eroi. care în nici un caz nu pot trece într-un roman. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Pentru ca am ramas singur. îmi aminteam ca vara-mea nu se deosebeste mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet putin exaltat si le închipuie. la vara-mea. tot ceea ce nu am avut. Romanul îl voi scrie altfel. Si atunci i-am ascultat marturisirile. aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri. Voi lucra în fiecare dupa-amiaza. Daca vrei sa scrii un roman. Nu am nevoie de inspiratie. nici alta nu puteau seduce un adolescent. Mi-au folosit. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prin prezenta acestei fete. în înserari calde si tulburatoare.. fura caise verzi si tipa alergând dupa tramvaie.. Dinu m-a întrerupt si m-a rugat: daca într-adevar îi sunt prieten.nu va interesa cititorii. Si am cunoscut câte ceva din visurile.Volumul I 1924-l925 PARTEA I I. în timp ce voi scrie. De câteva saptamâni. Dinu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. tot ceea ce am dorit din mansarda. în zadar. Cea mai mare. De câte ori mi se parea ca trebuie sa fiu întristat. Dar adevarul era altul: Jurnalul ma magulea si îmi alina dorul meu de razbunare. vrea ea. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primavara.

pentru ca tu n-ai fost niciodata barbier.. le-ar învata sa vâneze si le-ar spune "tu". Dar daca nu ne-a învatat niciodata nemteasca?. nu am învatat nimic de sase ani. Mai bine situeaza volumul al doilea într-o scoala de fete. Singura nadejde a ramas romanul care va apare în vitrine la toamna. sa uit problemele grele. Aici am protestat eu. îl ascultase Vanciu si rupsese un "suficient". M-ar fi desfatat sa am vointa furtunoasa si sa fug. din "gramatica". Azi-dimineata pornisem melancolic spre scoala. a urmat câtiva ani la calugarite. ca un adevarat autor de romane. dar se arata plictisita de câte ori o întreb asupra vietii din pension. Ma gândeam: ar trebui sa fug în Cismigiu. cu bucurie la însemnatatea lui în roman. care sa aiba mosie. Paseam îngândurat catre scoala. dar pentru cea din urma oara. înca. Ar mântui viata fratelui si l-ar îngriji într-un dormitor alb.Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica si buna. Dinu a râs. Din clasa a Ii-a ne cere sa povestim pe nemteste. Parintii s-ar arata recunoscatori si i-ar lasa singuri. pentru ca sunt miop si citesc carti cu coperte cenusii. Dar eu ma multumeam sa visez o izbânda târzie si sa sfârsesc caietele Jurnalului.. Ea ar apuca revolverele si ar aparea în salon tocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan. Vara-mea. El le-ar întovarasi prin padure. extemporale numai din "gramatica". fireste. apropiindu-se: te iubesc!. si sa-l fac melancolic. si se apropie sfârsitul ultimului trimestru. Nu am avut deloc noroc saptamâna aceasta. I-am spus ca romanul meu va avea patru sute de pagini si ca va fi primul dintr-o serie ce se va numi Dacia Felix. iar eu nu aveam nici o problema scrisa. sa dorm în barci. Luni am dat extemporal la franceza. de la o vreme. Ma rugat sa se numeasca tot Dinu. sa lucrez în porturi. Si apoi. unicul izvor de inspiratie. Si.. sa cutreier tari. de nehotarât. Ma întristam aflând cât sunt. cum am luat ieri la germana.. Nu vrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar trage sfios mâna când fratele prietenei i-ar sopti. încolo. Corigent tot voi ramâne. Dinu m-a ajuns din urma si m-a strigat: doctore! Aceasta. cu scoala. afara de cele câteva din societatea noastra "Muza". Am sa iau si de data aceasta "insuficient"....Grele si încurcate. mi-ar fi fost tot timpul teama sa nu fiu vazut de vreun profesor. "Dar pe cine ar putea interesa aceasta?" gândesc eu. Trollo da. înfrunzisera toti castanii si era senin. Pe astazi aveam patru probleme: . Vara-mea se opreste. Mi-a spus si Dinu: "Cine va mai cuteza atunci sa te lase corigent?" Se gândeste. 8 . iar la mosie un frate brun si curajos. Dar romanul trebuie scris. pot scrie orice despre el. Stiu eu ce mai gândeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent. Eu stiu ca n-am sa scriu niciodata aceasta serie. i-am marturisit ca cel de-al doilea volum se va petrece într-un salon de coiffeur. de sase ani. de timid. când Faradopol mi-a cerut sa-i povestesc pe nemteste primul act din Nathan der Weise. îmi marturiseste ca i-ar placea sa fie într-o noapte conacul calcat de hoti. vegheat de o sora mica si o prietena frumoasa?. ma vor respecta si se vor împotrivi în cancelarie când Vanciu va hotarî sa ma lase corigent la matematica. Atunci am schimbat vorba. totusi. poate.. Pentru ca trebuia. zâmbind.Are sa-ti vina greu. cu masuta acoperita de sticlute colorate. Profesorii se vor teme de mine. . El era fericit. iar Faradopol la germana. Staruie chiar sa scriu tot ce cred eu despre el. Dar geanta m-ar fi umilit. I-am amintit ca nu cunosc nici o eleva. de slab. îmi merge tot mai rau.

"într-un cerc de raza R. ca sa-l pot urî. ca voi studia patimas matematica numai ca sa-i pot împotrivi aceeasi privire senina si sigura. Mie îmi piere tot curajul când îi zaresc catalogul cu scoarte negre si en-tete alb.daca sunt ascultat – îmi bat joc de pântecul pe care încearca sa si-l ascunda sub croiala vestei. Nu-l stiam. Era tot ce puteam face. Am aflat de mult ca Vanciu e un Don Juan. De altfel. ca sa nu fim zariti de pedagogul cel nou. Ma stapâneste cu glasul. Altii au noroc si la fete. Am pasit demn. îmi fixasem privirea pe cele câteva cifre scrise la coltul tabliei si începui a-mi framânta figura. . ca sa creada Vanciu ca-mi framânt mintea. cu ochii si cu dezlegarile problemelor. privindu-l cum intra. am sarit treptele patru câte patru. Poate ma rugam si altceva. m-a chemat cel dintâi la tabla. în gând . Am facut rugaciunea. fascinat de un desen geometric caruia trebuie sa-i gasesc rost." Nu stiam de unde sa încep. iar noi sa avem întreaga ora libera. si "cap sec" de câte ori ma intimidez la tabla. Stii enuntul?. Mi-e ciuda ca nu m-a palmuit niciodata. sau sa fie chemat la minister. Am alergat pe coridor.. Ma rugam ca Vanciu sa întoarca foaia catalogului si sa asculte colegii de la sfârsitul alfabetului. când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. 9 . sigur de evidenta lui superioritate si de nenorocul nostru. Privesc calm ochii profesorului si. linistit. al dracului!" si apoi pocneam din dinti. Fireste. zona nascuta de un arc. Dar am facut semn ca-l stiu. . si la scoala. ma linistesc. De câte ori nu mi-am jurat eu. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. sau sa intre servitorul si sa-i aduca o veste neasteptata. Sa se calculeze înaltimea x a zonei. Panica piere din senin. Eu nu am noroc. sa public la sfârsitul Romanului adolescentului miop un apel catre elevele din cursul superior. valoare si dezlegare. Vanciu si-a întors scaunul catre mine. Eu am renuntat bucuros la jocul cu fete si la jocul de carti numai ca sa am noroc la scoala. si eu mi-am dat seama ca ma rugam. confesiuni si amanunte... Dar nu am.Patru.Fa-o atunci pe prima. În timpul acesta. Cu acest material cules "sur le vif as putea compune volumul al doilea. totusi. când si-i pleaca în caiet. Vanciu saluta demn si îngaduitor. cum ma apropii de tabla.Unde sunt? . Când sfârsisem de copiat de la un vecin cea dintâi si cea mai usoara dintre cele patru probleme grele. cu toate ca nu eram singurul neascultat din clasa.. Daca as fi femeie si l-as avea tot profesor de matematica. Intrând în curtea liceului. si la carti. A înteles. intra Vanciu. si a început sa-mi dicteze: . raspund eu umilit si cântarind dispretul privirilor lui Vanciu. mi-am luat locul din banca I. are ca baza un cerc. a trebuit sa uitam Romanul si sa ne grabim. în fund. si-a încrucisat bratele si astepta. cu calmul. eu gândeam: "Ei. . Nu voiam ca ceilalti sa afle ca mi-e teama de Vanciu.Câte probleme am avut? . iar Dinu s-a strecurat. în clasa. sunt sigur ca nu i-as putea rezista. Nu pricepeam nimic si nici nu ma puteam gândi la problema.Am acceptat. cu caietul. îmi spune numai "cap de lemn" de câte ori gresesc semnele algebrice. zâmbesc îngaduitor celor din banci. nu stiu cui. prin care as putea obtine "jurnale". cu creta si buretele.N-am putut sa le fac pe toate.

si.. Ascultându-l. Se apropie seara. începui a construi cercul... de atunci. . iar pe masa am lasat la jumatate Bouvard et Pecuchet.. domnule Vanciu..Spune atunci. ma gândesc la personajul pe care îi voi crea eu din Robert. dupa ce am scris atâtea pagini în caietul meu. transfigurat.. simpli elevi dintra sasea reala. în carnetul albastrui.Ce ai. iar ei. iar Vanciu îi striga la rastimpuri. nu se mai lasa înduiosat de natângia mea.Eu învat. Poate a aflat. nu merge? . II Fuoco.. explica. . -La loc!. Eu m-am prefacut ca urmaresc cu atentie si curiozitate calculele vecinului meu de catalog. Dupa ce a iesit Vanciu. Nici nu voiam sa ma gândesc la noul "insuficient". Vanciu sa iscalit sub un magistral si dureros de citet "insuficient". Câteodata zâmbesc: întrevad un Robert împlinit. .De ce nu înveti. dar sa vedeti. domnule!.. la ziua de 15 mai. Vanciu îmi da întotdeauna ajutor. domnule Vanciu. Când ma linistesc. odata. dar pronunta Piacere. . pentru ca nu stiam problema.Ce te faci. pe care mâine va trebui sa-l arat mamei. Explica. . care se încapatâneaza sa nu poarte ochelari. Totusi. ca sa mai treaca din timp. ma arat superior si nu ma feresc de a le dovedi celorlalti întregul meu dispret. nu mai am curajul sa încep cel dintâi capitol. ma? . am planuit capitole din roman. baietii m-au înconjurat si m-au întrebat.. Socoteam amândoi ca singura mea nadejde nu ramâne decât Romanul adolescentului miop. dar nu o pot îndeparta..Stiu... însa. A citit L'enfant de volupte si Le Feu.. Cine învata bine. ca nu învat niciodata si. . GLORIA LUI ROBERT Robert mi-a marturisit. doctore? 10 . ca ma prefac. plimbând creionul pe marginea unui capac de calimara. bucurânduse: . .Nu ma întrerupe!. M-am întors acasa împreuna cu Dinu. nu se zapaceste. schimbat.. domnule Vanciu. mâine am lectii grele.Invat .Stiu. Eu înteleg ca aceasta reactiune e copilareasca. -Cine îm^a bine.Lucreaza. Dar totul era zadarnic. II. Pauza lunga. ma mustru. în care timp baietii îsi tineau rasuflarea. De câte ori sunt umilit. ca D'Annunzio îi seamana. Ma viziteaza în mansarda si îmi vorbeste melancolic de neghiobia noastra si de gloria sa. exasperat: . usurat.. El ma suspecteaza. zapacelile si mimica simulata la tabla nu ramân fara efect. pe drum... si ca trebuie sa ma apuc numaidecât de lucru. tipule? Le-am raspuns ca putin îmi pasa. bâlbâielile. M-am asezat în banca. pentru ca eu sunt eu. . dar ma zapacesc.. îmi adusei aminte ca si în caiet facusem unul.Repeta enuntul. Acela îsi stia lectia.Vanciu ma socotise multa vreme imbecil si ma menajase... . Acum însa.Ei.. un italian roscat si miop. si stergeam mereu.Avem un cerc.

A-tunci. eu nu cred ca dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant în adolescenta. Dar. exagerat. M-as multumi sa prezint. viciata si neînteleasa în literatura. femeile si banii vin de la sine. în caietele menite romanului. de portrete si de concluzii asupra mediului scolaresc 11 . . Eu spun tuturor ca Robert e un baiat frumos. nici unul întrecând saptesprezece ani. Trebuie sa caut un eveniment în jurul caruia sa se întâlneasca toti eroii romanului. nici unul dmtre prietenii mei nu a iubit. Dar am pierdut iar firul. aceasta e tot ce stiu. iar nu într-un roman pe care îl vor citi atâti necunoscuti. exagerez. Vreau sa ma ocup acum de Robert. conflictul. Dar eu nu pot descrie. personajele. Si o parte din prietenii mei le-au cunoscut. Dar nu scriu. Nu am sa-l scriu nici sub forma de Jurnal. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi. Când. Eroul sunt eu.Trebuie sa nascocesc raspunsuri istete. Si apoi. care ar putea preface romanul meu într-un roman cu subiect. înca. Prietenii îmi spun ca voi scrie un roman de moravuri scolaresti. adevarul asupra mea si asupra altora l-as spune în caietele Jurnalului. fara a fi un roman psihologic. nu. Eu n-am iubit. romanul trebuie publicat. E un adolescent fara sprâncene. Dar subiectul romanului meu trebuie sa-l inventez. m-am oprit. între cine? Iata ceea ce ma împiedica sa încep primul capitol. si trebuie sa chibzuiesc conflictul pe care îl va dezlantui. si nu am tragere de inima sa le scriu. ca repetam scene citite în carti. nu trebuie sa scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crize mai interesante. fireste.. Eu nu am gasit nimic firesc. de impresii. Trebuie sa fie o o-glinda a sufletului meu. Conflict... Nu stiu daca ar putea interesa un fapt sufletesc pe care autorul însusi nu-l cunoaste. Nu gândesc întotdeauna astfel. Sunt atâtea lucruri de spus. Mi se parea ca trebuie sa scriu ca într-un-roman: atent. Am înteles ca ma departez de ceea ce puteam spune eu. As lamuri. Romanul s-ar continua si sfârsi din propriile lui necesitati. pentru ca nu-l vreau falsificat de analize. Si apoi. N-as avea singurul lucru pe care îl caut. As fi fericit sa gasesc un conflict. Robert banuieste de mult ca îi ascund pareri asupra-i. Dar mie îmi place sa ma contrazic. Poate e înca virgin. cu buze de taranca tânara. cu barbie lustruita. Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea catre eroina din vilegiatura. Romanul va cuprinde crizele si sfârsitul adolescentei mele. în orice caz. cu obrajii moi si frunte îngusta. înflorit. Si atunci amânam iar capitolul. planul de lucru ar fi simplu. Nu miarn hotarât intriga. trebuie neaparat sa introduc pe vara-mea. Ma voi zugravi si analiza alaturi de atâti prieteni si tovarasi de scoala. pentru promovarea mea în clasa a saptea. pentru ca el va fi un personaj de seama în romanul meu. O lume ignorata. în acelasi timp. Dar toate acestea sunt palavrageli inutile.. Ursuz. E adevarat ca aceasta caut? Nu stiu. rând pe rând. nu stiu. Robert se înflacareaza când vorbeste de femei.. modific.Daca am glorie. Atunci as uita mereu ca scriu pentru cititori straini. trait. Dupa ce am încheiat ultima fraza. apoi. în fata carora nu trebuie sa apar cu toate slabiciunile mele. asa cum se afla în romane. Si pentru ca nu cunosc subiect fara eroine. oare. Nu cunosc decât adolescenta noastra. El ma admira si ma dispretuieste. înainte de toate.. m-as ocupa prea mult de amanunte intime si n-as avea succes. Nu ma sileste nimeni sa amanuntesc portretul prietenului meu. Mi se plânge de slabiciunile lui. N-am putut scrie nici o pagina. Adevarul e ca Romanul adolescentului miop va fi o serie de scene. cum îmi place sa ma port cu el. care îl împiedica sa ajunga glorios. Am încercat. l-am surprins de multe ori ca le cunoaste din carti si din filme. Fara sa vreau.

pregatiri pentru roman. Le-am întâlnit lânga Arene. îndemnat de Robert si de Perri. Eu taceam. Romanul meu va fi scris fara discutii. Ni s-au prezentat din vârful buzelor. pe bulevard. chiar cu perechi. Robert era stânjenit si le vorbea despre literatura franceza. cu obrajii albi si ochii negri. Fetele au ramas fermecate. El marturiseste ca fetele îi dadeau târcoale si atunci. îmi spuneam: "Sunt las daca 12 . aducând si pe Dinu. pentru ca nu-i prefac. Eu am vrut sa-mi dovedesc ca am curaj. Ne-am distantat. . fumând. cu ironii stupide. lasau aceeasi impresie de ucenice dintr-un atelier de croitorie.nu le va cunoaste nimeni. la toate serbarile. cu buzele timid înrosite. le-a vorbit. cu parul atent presat. Erau simplu îmbracate. Cu prietenul meu Jean Victor Robert am încercat. ma tulbura gândul ca am mai vazut-o în toate grupurile de fete. cu gesturi.Am plecat de la Robert. doua fete si doi baieti. Ma stânjeneau privirile strainilor. De aceea. am întâlnit în acea dupaamiaza patru fete în Parcul Carol.chiar în Jurnalul acesta. Dar aceasta pare pedant si rece. Sa iau seama.. E inutil sa reproduc aici conversatia.cu sepci de liceeni. Iar eu vreau sa înving întotdeauna. Nu i-am vazut niciodata iubind. s-o ajut. în toate liceele. încercari de a schita anumite capitole . cu uniforma . Suferintele mele – pâna atunci . care încerca sa aprinda discutia asupra iubirii si femeii. E stupid. cine o va povesti? Sa renunt la idila eroului meu? . Dinu vorbea rar. în Parcul Carol se întâlnesc perechile de liceeni. Fetele se aratau magulite de tovarasia noastra. Mai ales "concluziile". aceasta se stie.eram de-a dreptul suspecti. însa. eu m-am împotrivit mult. ca mai înainte. de aceasta sunt sigur. s-o încurajez. Perri ne sopteste ca le-au "agatat" amândoi într-o seara. Mergeam împreuna. altfel s-au petrecut faptele". Parcul era prea populat. Robert. Perri cocheta o vulgaritate impresionanta. lânga ele. cea dintâi aventura. poate. Ma voi gândi daca trebuie atunci sa adaog foi noi. dispretuitor. cu obrajii pudrati. Eu sufar din pricina miopiei si a urâteniei mele. Totusi. în care sa precizez: "Acest pasaj e neadevarat. Iar noi .ce vor fi acolo povestite la persoana a treia -trebuiesc începute sistematic. Nadajduiesc într-un timp când munca ma va înalta destul ca sa atrag privirile. la prima aventura. Iar am alunecat în discutii critice. Robert le cunoscuse. De câte ori o priveam. Am auzit acele adorabile fraze de început. în Saptamâna Patimilor. Sunt sigur ca romanul meu nu va cuprinde concluzii. cea mai cuminte. în roman. ca atunci când imaginatia se atâta si transfigureaza realitatea. Cu toate încercarile de a se dovedi nevinovate.si sufletului adolescentilor.asupra measi asupra celorlalti . Voi încerca sa scriu pregatiri de roman si sa clasific material . Nu ascultam decât pe Robert. de la care am plecat în aceste pagini. pe o alee dosnica. gheata se rupsese. în orice caz. Voi avea grija. Daca l-as sili pe el. Exercitiile în jurul capitolului I n-au avut rezultat. cu un smoc aspru de par rosu pe frunte... O bruna cu palarie alba. sa iubeasca o fata pe care o iubeste si Dinu?. Era cea mai mica din grup si. perechi. într-o jumatate de ceas. si sa nu le strecor si în roman. privind în ochi. e un prilej. asteptând sa farmece. Flirturile lor nu-mi dezvaluiesc nimic. fara explicatii date în jurul oricarui fapt. De aceea ma arat retras. pentru ca eu însumi nu mi-am gasit pâna acum. Eu ramasesem cu sora fetei care îi placuse lui Robert. resemnat. Dar toate acestea n-au ce cauta alaturi de o aventura erotica.. As suferi mai mult daca as fi respins. Prietenii ma cred timid printre fete. iar nu s-o potolesc. Dar seria aceasta de scene. zâmbind si rosind. râs încurajator. perechi. acela a ramas locul de întâlnire.

Jean Victor era fericit. Vorbeam aspru. zapacit. Si fata se înspaimânta. trebuie sa ma întreb: eu nu sunt tot atât de încrezut? Sa nu ma tem de raspuns. poate. ca pleaca sa-si caute sora. Dar voiam prea mult si faptuiam prea repede. Nu vorbea nimic. De aceea îmi dispretuiesc eu prietenul: pentru ca asteapta gloria fara sa munceasca. mi-a raspuns ca a fost ceva "interesant". Faptul mi se parea o amintire de cosmar. pe umarul de stofa decolorata. Iata ca am vorbit. pâna acum. Nu întelegeam de ce vorbisem lucruri straine sufletului meu si. Fata care nu surprindea întotdeauna sensul tainuit se pierduse. El raspândeste zvonul ca ma tem. strângându-i bratul. Dinu îsi fagaduise. Se împotrivea cu ochii. Eram furios pe mine. Pentru ca acest caiet e Jurnalul meu. îmi placea s-o chinui stupid. împotriva surorii. prea putin de acest prieten. însa. Dar aceasta o ascund în mine.. Eu ma prefac ca nu înteleg." Fata s-a înrosit mult. Era înca zi deplina.poate dintr-o invidie nemarturisita . Robert nu e un geniu. e marginit si încrezut. Dar eu nu ma grabesc. dar nu prea mult. de aburii parului. . îmi porunceam. strivite pe obraji. aceasta o stiu. Eu mi-am silit tovarasa sa se aseze cu mine. brutal.. cu mâinile. rau. Spuneam ca trebuie sa ajunga din nou "fata morala". aventura. s-a ridicat ca un arc. apoi. pentru ca e sentimental. Fata cuteza sa vorbeasca. Si ea se scutura sub buzele mele reci. Robert îmi spune ca ceea ce îl pastreaza vietii e gloria. Eu gândeam cine stie ce act nebunesc. S-a asezat mai mult târâta. Se zareau si se auzeau celelalte perechi. Eu livid. la întoarcere. iar pe mine ma alinau. Nu îndrazneam. Trebuia sa fiu mai brutal. trebuie sa muncesc mult si sa sufar. Eu mi-am pierdut într-o clipa dorinta stupida de a ma dovedi necioplit. cu ura. îmi ajungeau pe buze toate anecdotele erotice. care va fi un personaj de seama în roman.pe care atunci o cunoscusem -. E numai un baiat frumos ca o 13 .pâna ce numar zece nu îi trec bratul sub bratul meu. umilit. marturisind ca stiu multe lucruri compromitatoare asupra-i. Eu paseam apasat. întunecat. Eu staruiam. Nu stiu de ce eram îndemnat sa mint. Povestind lui Robert. si-a scuturat rochia si mi-a spus. Fetele se sarutasera. sa merg mai departe. incult. M-am apropiat de ea si am mustrat-o ca s-a lasat sarutata de mine. Ma încruntam. Când i-am sarutat buzele. Nu lamuream nimic. De atunci. Meditând. II invidiez pe acest italian cu carti frumoase si femei frumoase în amintiri. si în roman nu se va trada. se îmbratisasera cu prietenii mei. E curios cum n-a priceput ca eram îndurerat de cele ce se întâmplase. Poate ca zvonul nu e cu totul în afara de adevar. nici nu-l cunosc. Vorbeam. Robert citeste ceea ce îl îndemn eu si vorbeste mult asupra cartilor citite. Ne-am întâlnit toate perechile la cealalta parte a Arenelor. Ochii tuturor s-au oprit asupra-ne. Fata aproape plângea. Ma supara Robert. Poate. de buzele ei. înainte de a pofti asemenea lucruri mari. pe par. rosu. Dar pe mine . Am început sa-i învinuiesc sora de atâtea lucruri care o rusinau. exagerând un rigorism moral care îmi era strain si antipatic. înfiorat de tremurul trupului. Minteam spunându-i ca am voit sa aflu daca e "cinstita" sau daca seamana surorii sale. mult. sa revina. Cine stie daca nu ne invidiau. Eu eram palid. vorbeam. Si prietenul meu îmi vorbeste de D\'Annunzio. de ce o chinuisem absurd. lacramând. lânga un brad pipernicit. el n-a stiut ce sa creada.ma supara oratoria lui fara miez. îmi spuneam: trebuie s-o sarut! Numaram pâna la zece. ea plânsa. toate cuvintele cu doua întelesuri. Stiu ca ma socotesc deasupra tuturor celorlalti. nu-l mai întovarasesc în întâlniri cu fetele.

superior. Am întârziat împreuna pâna dupa miezul noptii. . As vrea mult sa stiu ce crede Robert despre mine. sa vorbeasca. banuitor. în câteva saptamâni.Si cum ma va chema? . iar altul se chinuie s-o ajunga.fata. ca nu voi scrie niciodata un roman în care el sa fie zugravit ridicol. Ca daca i-am aflat atâtea taine si slutenii. Se încordeaza sa para erou nordic. Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine. în roman. Eu am fost ispitit sa-i vorbesc despre rolul însemnat pe care îl va avea în cartea adolescentei noastre. asa cum port eu vara. . a ajuns sa se creada altul. 14 . modificat de lecturi când vorbeste cu mine. prietenia noastra cere ca ele sa ramâna între noi.Scriu un roman de moravuri si un roman psihologic. Eu sunt simplu.Pentru ca Robert. Voi fi un soi de "raisonneur". încât începe sa creada el însusi în ele. în romanul meu. El e complicat. De atunci. cred ca e o farsa la mijloc. asa cum spuneam eu odata ca trebuie sa fie orice adolescent nelinistit. Mi-a strigat ca îi voi compromite cariera si gloria. si astfel sa fie cunoscut cititorilor. eu cred ca îsi va reveni. Robert ne vorbeste despre gloria lui. Mi-e teama ca lucrurile vor merge prea departe. nu cunosc viata. Robert. dintr-o insinuare a mea. prieteni multi. Iata o fraza stupida. Robert s-a convins. îi voi culege naivitatile si neghiobiile împartasite prietenilor timp de atâtia ani si le voi aseza toate în roman. . Stiu ca ma dispretuieste mult. Ne-am despartit aproape suparati. cu ochelari si cu zâmbet încruntat. Eu ma prefac convins de schimbare. pentru ca socotesc toate aceste copilarii inutile. Robert asculta cu înfrigurare. El spune ca "traieste". care iubeste teatrul si planuieste sa scrie piese în trei acte.Atunci de ce nu-mi pui si partile bune? . îl voi ridiculiza. încearca sa para schimbat. Noi toti îl tulburam cu glume rele. în bluza aspra ruseasca. pe Ibsen si pe Victor Eftimiu. îmi vorbeste de Brand. E gol si suficient. minteam eu. într-una din ele am si eu un rol principal. In vacante. Robert mi s-a plâns ca nu-i sunt prieten. fara sa se gândeasca asupra ei. se dovedeste ridicol. .] tipatic în acelasi timp. Eu stau între carti. nu ceea ce îmi spune. Când ne adunam. poate. pentru ca. Trebuie sa cuprinda fapte reale si personaje reale. ca sa-mi schimb parerile si sa nu mai fac din el un erou ridicol de roman. A protestat. El îsi pierde timpul sau citeste romane. pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si an. pentru ca a cunoscut mai multe fete ca mine si se plimba duminica la Sosea. ca sa îmi aduc aminte mai târziu cât de simplu se fac deosebirile la saptesprezece ani. ci ceea ce crede. Robert se simte atât de bine cu ultimele "personaje" pe care le imita. care nu trebuie stearsa.Jean Victor Robert. Baietii sunt uimiti.Pentru ca autorul romanului are nevoie de un personaj ridicol. Robert va trebui sa faptuiasca. singur la Târgo-viste. piedici în drumul aspru pe care trebuie sa pasesc. I-am spus ca îi voi exagera pacatele. Eu îl întreb. spune el. ca ma arat mincinos scriind în roman numai lucruri rele despre el. Meditând. Faptul acesta trebuie meditat. El ne spune ca citeste pe Balzac. Paseste în mansarda abatut.Si de ce sa fiu eu acela? . Aceasta e deosebirea între mine si el: ca unul viseaza o fericire si o asteapta. daca munceste cu adevarat ca s-o ajunga. Ma va închipui în mansarda mea. pe care îl citise de la mine.

pe Andrea Sperelli si va ajunge iarasi adolescentul marginit si frumos.Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante. El raspunde.Pe unde au luat-o? Caleia se gândeste. Râsete. Fireste. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle. pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine.Pe unde au luat-o? . . la sfârsit. nu le va citi nimeni. A spus ca sandwich-urile erau ale lui. .Altceva ce voiti sa mai gaseasca? Pake va ramâne repetent. vreo gluma. . chacun a sa maniere. Vanciu îl lasa sa vorbeasca. . le voi exagera. Tace. care tânjea gloria. . Note scurte.Pamânturile indice. într-o recreatie. A fost chemat în cancelarie.In Brazilia. însemnari din clasa. întreaba si el: . Tolihroniade sopteste. în clasa a doua a fost premiant.îi spunea Capul Furtunilor. cu câteva sandwich-uri si o litra de tuica în fata.Va uita pe Brand.Da. Pe Caleia îl asculta Noisil la istorie. Iata-ma încheind fara rost atâtea pagini din Jurnal. toate le voi schimba.Si unde au ajuns? -In Brazilia. si se bâlbâie ca si mai înainte. va ramâne repetent. Am sa transcriu tot aici o parte din însemnarile marunte.Si altceva? . mai ales cele care îmi pot sluji drept material pentru roman. . dar tuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. . obisnuieste sa spuna. Caleia nu stie nimic. impresii continuu sa adun în Jurnalul intim. Ca întotdeauna. O zi de la sfârsitul lui mai. Caietul acesta l-am început în ziua când m-am hotarât sa lucrez la Romanul adolescentului miop. Caleia îsi priveste vecinii cu ura si dispret. Pake îl boxeaza precipitat si voios. Acum.Si ce-au gasit acolo? . îndruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade. . Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. Si iata ca si acest caiet se sfârseste. în roman. în roman va trebui sa pregatesc mai dinainte finalurile. ca el a platit si litra de 15 . III. în clasa a patra lua mentiune la matematica. însa. . A auzit. îmi plac si le recitesc de câte ori am vreme. îi aminti.Si apoi pe unde au luat-o? .) E vorba de expeditia lui Marco Polo. Pake e tot atât de senin. Altminteri.Voiti sa va spun cum îi spunea atunci? -Da. JURNAL DE CLASA întotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet. A încercat sa faca chiar portretul domnului. si manânca tot atât de mult. Ca sa câstige timp. Poate repetentia nu i-ar fi atât de sigura daca Pake n-ar fi fost surprins de Vanciu la bodega. când e întrebat ce se va face repetent: "Punga mea si patru bani!" Daca cineva îsi îngaduie.Atunci nu-i spunea asa. mereu mai tare. Tot o gluma.

. O melodie banala. si-a venit sa le vânda. nu stiu unde. .Dai. Pake n-a renuntat la muntii Fagarasului. pâraste baietii.Unde-s doi.. copiaza la teze. Ora de muzica. Zâmbeste.iar glasul lui e divin. A fost eliminat pe o saptamâna si i s-a scazut nota la purtare de la "suficient" la "insuficient"\'. Poate ultima ora de muzica de anul acesta.. n-ai! . Crinul. Aplauze frenetice si râsete. va scad nota la purtare! .ca un mar.Zexe! S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. N-au iesit decât trei baritoni. pe care am mai auzit-o. . Baietii dau câte sase lei si râd de autorul Crinului. Boloveanu cânta înainte la orga.Nechematului i se ia darul.. singuri.Domnilor.. dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreau sa-mi scot banii. o noua romanta a sa. .Incetati odata.. Unul din ei "a cerut voie afara". pentru ca e schiop.Va dau afara! . cunoaste chimie si – 16 . d-le Boloveanu? . numarându-si din ochi baritonii. Si adauga. Pake continua sa fumeze în recreatii si sa strecoare în ghiozdan o sticluta cu coniac.. . pe care o soarbe înjurând si lovindu-si prieteneste prietenii. . daca nu faceti tacere. chem pe d-l director! Dar nu-l crede nimeni. magarilor! . ceea ce ne-a îngrijorat numai pe noi si pe parinti.De ce va purtati sever cu noi.. Maestrul s-a asezat la orga si o cânta trist... . Fosil încearca sa se strecoare afara. Apoi roaga pe baritoni sa iasa afara din banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfârsitul anului. ca în timpurile bune ale prieteniei noastre.Domnilor. învata bine... orga a încetat sa mai scârtâie si maestrul s-a ridicat. nu de altceva.. ca un par. Dupa ce a repetat-o de câteva ori. Au cerut sa le-o cânte.si înfloreste.De ce va suparati. tot atât de linistit: . clatinându-se pe scaun. domnilor? Sa iasa baritonii afara din banci. Fosil nu e simpatizat. .. puterea creste.. Profesorul zâmbeste. Si pentru ca n-a obtinut.Care-i obraznicul? . e zgârcit.Nu va astâmparati? . ceea ce se petrece la liceul acesta!". Desi va ramâne repetent. Daca nu vom gasi tovarasi pentru Fagaras. Mai avem câteva zile si vine serbarea. .Las' sa vie. Maestrul a venit cu un teanc de note muzicale.E scris pe-al nostru steag! . nici la tabara din Dumbrava Sibiului..tuica. N-am nevoie de câstig. d-le Boloveanu? .Unde sunt baritonii? N-auziti. glasuieste unul din fund..Profesorul îi ca un parinte. O bucata costa sase lei.Chem pe d-l director. pretinde ca nu poate cânta.. . Vorbeste încet si trist.Banca din fund.Tu l \'as voulu Dandin! . vom pleca noi doi. ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere. .

citeste Le petit parisien. si compatimire pentru profesor.pentru ca nu învatasem nimic întreg anul -. * Pe Robert îl dor ochii din pricina cititului si a formolului cu care s-au stropit clasele duminica. Când îl întreaba vreun profesor de ce sta cu batista la ochi. penibil. sa-mi frâng mâinile de enervare. ca sa auda maestrul. si ciuda pe el. Nu mai munceste. daca as putea. Caleia. Aseara arn citit pâna la doua. capetele. Fosil a reclamat pedagogului. mort? Cred ca întreaga clasa a încercat sentimentul acela stânjenitor. Dar eu.Unde te duci Partiniseanu? . care sta în spatele lui. Simteam ca ma copleseste o revolta nelamurita si mila pentru Aguletti. cântând. Eu m-am prefacut mirat ca citeste atât de putin si l-am mintit ca nu ma culc niciodata înainte de trei. Banuiesc ca ceva din sufletul lui ne scapa amândurora. Noi trei suntem cei mai prosti la matematica din toata clasa.De ce nu respecti ordinele d-lui profesor? Partiniseanu. Fosilo? Nu stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afara? . ca de obicei. se plimba si doarme mult. si tot o rezolvam. e fericit si raspunde în asa fel. încruntat. Sunt sigur ca se închipuie personaj din Ibsen. ma întreb: daca acesta e adevaratul Dinu. dar de ce sa vorbeasca despre tatal lui. Cum însa eu nu stiam nimic . câteodata. Niciodata Dinu n-a fost prea harnic. ca sa nu-i puna Toivinovici "insuficient". începea sa-mi para rau de nestiinta mea. si toata pasiunea lui stiintifica de un an si jumatate n-a fost decât o iluzie? Daca însusi el s-a înselat atât timp. * Teza la matematica. Mie mi-a spus ieri: . De ce arata Dinu tot mai putina tragere de inima pentru chimie? Am învatat-o amândoi. dupa ora. se târaste în banca. Umbla printre baieti. S-a frecat mult si acum îi sunt ochii rosii si lacrimeaza.Nici nu stii cât ma dor ochii.Unde fugi. Asteapta. Numai Malu-reanu si Colonas priveau caietul cu aceeasi statornicie interogativa ca si mine. în jur.pe deasupra . ca ei sa-l vada cum sufera si sal compatimeasca. rosu. Citeste literatura putina. foarte usoara. Fireste. într-un laborator adunat pe lavicioarele unei odaite din subsol. bun si inteligent. ce rol va juca în roman. Poate sa fie o simpla criza. Cât de putin as fi citit. As minti si eu bucuros. si acum se întoarce în sine? Nu stiu. baritonii si-au întors. la el. îi trage o palma peste ceafa. Anul acesta aproape a uitat formule de temelie. Problema.mai e si evreu. Sta cu batista la ochi. Palma a rasunat. . Fanica regreta ca nu se poate preface atât de bine. pentru romanul meu. baietii lucrau aprins. Aguletti s-a prefacut si a mintit. Baietii îl striga din banci cu glas tare. înca. As vrea sa-l cunosc pe Dinu bine. 17 . Fosilo! . Dar acum s-a schimbat mult. Nu-l mai "pasioneaza". Scena m-a facut sa rosesc jenat. priveam si nu pricepeam. * Aguletti a plâns astazi la ora de chimie si a pomenit numele tatalui sau mort. Caleia va face o ora de arest. nici prea ordonat. bine de tot. singur. încât orice om inteligent sa poata întelege ca cititul e pricina durerii lui de ochi. urmarit de chinuri sufletesti si trupesti. cum spun eu.Stai la loc. Nu-mi ajunge sa stiu ca e frumos.

varsa calimara. Eu n-am gasit-o. as fi capatat "rau". Fanica e terorizat de chimie. Cu "binele" luat la oral si-a asigurat media. în ora de chimie.Daca iau media "insuficient" si pe trimestrul acesta. Toti socotim cele dintâi zile de vacanta un rai. când am vazut ca colegii din fata sunt tristi. se tradeaza daca încearca sa afle un amanunt de la vecin. nerabdator. Ceea ce. sleiti de caldura si ne întristam. Poate ne gândim la placerile verii si ne întristam amintindu-ne ca vom fi singuri. Se emotioneaza ca în fata inspectorului. în ultimele saptamâni de scoala. Se întelege lesne aceasta. Vanciu se uita la mine. Cred ca citeste de zece. Pe trimestrul întâi. Dupa plecarea lui Toivinovici. Când intra Toivinovici.. e mai mult decât o nebunie. transcrie de trei ori problema. . S-a întors în banca istovit. îi tremura glasul. Despartirea ne alunga bucuriile. dezgustati de scoala.. când se vesteste vacanta. Apoi ajunge nervos. oricare. Am scris ce cunosteam: altminteri. epuizat. învata pâna dupa miezul noptii si se desteapta în friguri. Fanica înlemneste cu ochii la el. se bâlbâie. a sarutat tabla si a daruit baietilor o suta de lei pentru cornuri si ciocolata. Suntem obositi. De atâtea ori ma pot preface. dar în suflete pastram toti un început de nostalgie. cu placerile libertatii. Ajunge la liceu slabit. La extemporale naduseste. am închis caietul de teza si am început sa scriu pe o foaie scoasa din geanta. M-am apucat atunci sa însir calcule fara nici o legatura cu subiectul. când se apropie sfârsitul anului. încearca sa scrie precipitat o concluzie.A început sa ma necajeasca faptul ca nu puteam face nimic. sigur de ignoranta mea. cu foaia alba. uluit. putin câte putin. se clatina în banca. Fanica a capatat "bine" la chimie. si o uita de cum e chemat la tabla. Fanica îsi pierde cumpatul. * Astazi. pentru zgârcenia lui Fanica. se zapaceste. Ne aratam multumiti si râdem. E drept. de ce scriu si cum am curajul sa scriu. eu ma bucuram ca am prilejul sa ma analizez si sa-mi însemn sufletul din ceasul acela pe hârtie. Iata ceea ce se petrece în sufletele noastre. dupa sase ani de clasa? Sau poate e altceva? Poate ne întristam ca vacantele nu ne aduc cele ce închipuisem noi. Si. Suntem atât de legati între noi. se chinu-ie pâna ce Toivinovici citeste problemele sau enunta subiectele de teza. se framânta în banca. si vorbim. multi dintre noi par veseli si zgomotosi. Ne obisnuim. dar aceasta nu dovedeste nimic pentru mine. înainte cu câteva zile de teza. când s-a scuzat ca nu are carnetul de note. Si nu e asa.unde s-a adunat un teanc întreg. cincisprezece ori fiecare lectie. Scriam ca sa ma vada Vanciu si sa se supere ca nu stie ce scriu. Uraste pe Toivinovici si se înspaimânta de câte ori se deschide usa. ca sa-l întarât pe Vanciu si sa ma razbun ca zâmbea întotdeauna când eram la tabla. în tot timpul orei a scris 18 . desfigurat. în acelasi timp.. Se face rosu. totusi. Când suna clopotul si nu si-a sfârsit lucrarea. cautam zadarnic marea si nesfârsita voluptate.. nu-mi mai ramâne nici o nadejde. nu vorbesc si stau pe gânduri. pierde pofta de mâncare. si se uita uimit. acum la apropierea sfârsitului de an: ne copleseste melancolia. înca de pe la Pasti. * Notita din 2 iunie. ca vor aduce. Se dezmorteste când striga absentii. iar eu din trigonometrie nu cunosc decât cazurile de rezolvare a triunghiurilor dreptunghe. framânta buretele cu creta la un loc. Problema era de trigonometrie. Am vârât la urma fituica în buzunar . în ajun.

Nimeni nu stie. urmaresc cu ochii fetele si doamnele. Mi-a marturisit într-o noapte ca geniile sunt nefericite. care e geniu. Robert.Ti se pare? întreaba. .. sa ne odihnim.despre care fetele spun ca e "dragut si ironic" . . o blonda bacalaureata din Târgoviste. .. Hotarasc.Nu-mi plac picioarele. la arbitrajul meu. . cordon de antilopa si tabachera de argint. concluziile sunt partile lui cele mai bune. însa. eu sunt "doctorul".. De obicei.Ai mai vazut-o pe Sylvia? Ataca Robert. miopie precoce si desfiguratoare.."literatura" în jurul subiectului ca sa umple pagini si sa convinga pe Toivinovici ca a învatat. Baietii îl îndragesc. De câteva luni. fara sepci si fara palarii. afara de chimie si matematica. Jean Victor Robert . doctore. haina deschisa. ma consoleaza: . Sylvia a fost fermecata de Robert.care se socoteste geniu . Sylvia e o frumoasa si veche "simpatie" de a lui Dinu.Si apoi.S-a urâtit groaznic în ultimul timp.îsi tine dreapta la frunte de câte ori e nevoit sa stea pe scaun. închei analiza Sylviei cu o întrebare stupida. IV. Rivalitatea lor s-a accentuat la o nunta. când partenera lui Robert. blând si imens. . perfid. de doua ori pe an: la Sfântul Dumitru si a treia zi de Pasti. .Tu nu pricepi asta. glasuieste Robert. renuntând. pentru ca nu sunt expuse "literar".Copilarii.Hai mai bine dupa fete. Dar Robert zâmbeste genial de câte ori aude de întâmplarea aceasta.Fiecare cu ursita lui. Eu mi-amîncheiat tunica si am coborât în strada. Prevestind furtuna. Pe bulevard. .. pentru ca e inteligent si sperios. Robert purta pantaloni albi si pantofi cu funda. Dinu. Am toate simptomele: urâtenie.. preocupari erudite. cu dispret. fireste. pe care îl întâlnea în aceeasi familie.. de ce i se spune "Cocos".. Râde în toate orele. Dinu afecteaza ca idila lor e distractiva: . Fiecare se trudeste sa para mai îndraznet.Frumos corp..cauta sa se vadeasca cinic. Aceasta pentru ca e tot atât de frumos ca el si . Pentru Robert. Dinu e banuitor si nedrept. Robert a oftat si Dinu mi-a oferit tigari. Don Juan si paradoxal. a sfârsit prin a darui lui Dinu un trandafir de la pieptul rochii. Cunoaste cele mai abile formule de introducere când trebuie sa ceara scuze profesorilor. Amândoi. Dinu pastreaza trandafirul într-un sipet cu scrisori si flacoane colorate. ÎNTRE DONJUANI Asta-seara au venit la mine Robert si cu Dinu si au hotarât sa ne plimbam în Cismigiu. Robert ofteaza pentru ca e geniu.De ce? Robert m-a mângâiat. însa. Robert. afirma Dinu. cu ton de specialist încercat.desi zvoneste peste tot ca nu se teme de Robert – îl necajeste concurenta. . Sylvia a fost totdeauna o fata vulgara. apoi. Dinu se înroseste în întuneric.. 19 . Se îndoieste de Robert. . Fanica poarta în permanenta piramidoane în buzunarul de sus al tunicii. Dinu .

si Robert se asaza. si cautam sa alimentam discutia si s-o prelungim cât mai mult. .. Dinu fumeaza visator.. Robert e nefericit ca noi nu îl pricepem.. fara femeie. e reala realitate. Când Robert vorbeste despre viata si despre "iubire". Ma uitam la Dinu si ma întrebam de ce nu ataca.Ma plictiseste.. Sentimental înfrigurat.. Amândoi...Nu-s fantezii. Dinu izbucni. Noi toti cautam aceasta. profund. sa pasesti pe sub alei.Dar nu sunt nefericit deloc. e fecund si obsedant. . . suntem siguri ca nu i-a scris. Stiu ce are sa se petreaca. Din pricina celor saptesprezece ani. de a o calca în picioare.Stii ca mi-a scris Maria.Ai avut tu vreo fecioara? . "Ironia" lui Dinu putea fi atâtata.N-am spus ca am avut fecioare. continua Robert cu ochii în coroana teiului.Daca nu vorbesti clar.Ce-ti spune? . Ma magulea perspectiva de a se vorbi despre mine... doctore.Sa te îmbeti în aroma trupurilor suave. feciorelnice. Robert devine absent si imagineaza...Eu gasesc propunerea compromitatoare.. lovindu-i potirul plin al dragostei. 20 . însa. .. împotriva unei discutii ce ameninta sa ajunga spovedanie. Dar acum era o primejdie. tinerete?. fericit ca nu iam acceptat-o.. . si eu si Dinu. modest. soptite cu ochi înlacra-mati. Robert se pregateste sa ofteze..Nici asta nu pricepi. sa te culci în paturi albe. Eu astept. a noptii de vara si a muzicii militare.. .Zadarnic te ascunzi. cu declaratiile. Robert se dezgolise. Am spus "paturi feciorelnice".Sa nu cunosti atâtea voluptati ale vârstei. doctore.Bine. . presimtind primejdia de a-l asculta pe Robert psalmodiind un sfert de ceas. umil. ritmeaza frazele. brat la brat cu sclava ta. ci de fecioare.. Robert nu ma privea. iubite. .. ma Robert.. în noaptea aceasta eram hotarât sa lupt. . . constatai eu. Dinu asculta. Dinu e mai zgârcit în confesiuni.. Dinu. doctore?. Si vor începe acele insipide marturisiri. . . ritma Robert. ca în drame.. vorbi prezumtios Robert.Uite ca traiesc.. . cu filologia ta.Cum poti trai tu fara iubire.Ce nefericit esti tu.. Va pieri rivalitatea.. Ochii se închid. pâna când o sa-ti rabdam noi fanteziile? . ..Ia lasa-ma. draga. spune ca el seamana cu Anatole France: sceptic si epicureu. . asteptând revansa... paie peste foc. Robert. fara aventuri.Si asta numesti tu viata. îsi imagineaza un suflet torturat si satanic... . voluptatea de a stapâni femeia.. cei doi vor deveni melancolici. ma prefacui eu necajit. Nimeni nu o cunoaste.Care potir? ma prefacui a nu pricepe eu. ofteaza: nu-l pricepem.Femeia. De câte ori nu stie ce sa raspunda. .Nu ma pricepeti. . . pâna la urma. unor prieteni dezarmati si receptivi. .Nu-i vorba de filologie.Ce numesti tu "feciorelnic"? intervenii si eu.

sau locuia pe o strada cu el etc. tot prima lui femeie avea odata parul negru. Una din ele marturisea ca prima femeie era roscata. si alte multe amanunte. El .Am auzit-o de mult. si Dinu le urmareste cu ochii. "Poza" înseamna pentru baieti tot ceea ce se deosebeste de ei. si de nenumarate ori. Fiecare încearca sa apara în fata celuilalt mai original: sa-l faca sa-l admire sau sa-l compatimeasca. baiat frumos. versiunile primei femei ma interesau. saptesprezece femei. îl simteam pe Dinu nelinistit.I-am spus ca n-o mai iubesc.. era casatorita si foarte bogata. dar nu mai mi-aduc aminte. cu ispite. Si cu toate acestea. . Chiar cel mai bun prieten e un dusman în ceasurile grele. avea parul negru-corb. însa. cu privirile în tei. fara veste. iar în pat o fata cu parul aramiu.. Pe mine ma supara confesiunile. Si nu vorbesc niciodata. Prietenii si-au facut parerea lor despre mine: doctor.cred altfel. nimanui. singur.. sau era roscata. Ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. întelegând inevitabilul. Dinu avusese. Trec perechi pe sub alei. raspunse prudent celalalt. Asa. Eu nu spuneam nimic.. dintr-un gang iesi o servitoare stânjenita si-l apuca de mâna. Daca m-as dezvalui. Sunt o slabiciune. . Nu e genul meu. înca nu ti-am spus? se ridica fericit. Nici nu avu timp sa-si dea seama ce face. Trebuie sa izbândesti sau sa fii înfrânt. Ma simt si eu tulburat.. foarte luxos învestmântata. Si apoi. Pentru ca destainuirile nu sunt sincere.se întorcea odata de la scoala. dar lupt. . si eu încerc la rastimpuri nevoia de a-mi deschide sufletul. dimpotriva.dupa acele prea putine lucruri pe care le stiu . casatorita si bogata. Dinu începu pe un ton degajat.Da. Stiam si cum le cheama. tunica croita pe solduri .. Iar eu nu ma pot destainui prietenilor. îndeosebi.. . îl întrebai pe Dinu care a fost prima lui femeie. Am ajuns un foarte bun observator. Robert se hotarî si se întoarse spre mine. Desigur ca era ispitit sa se destainuiasca. Ba mi-o spusese. Dar ma înfrâng. . 21 . ochii negri.Parea numai. despre cele ce banuiesc ca se petrec înlauntrul sufletului meu. Dar. precum si varietati de versiuni. pâna acum. Gândeste.Fata? iscodi curios Robert. Nu vreau sa sucomb melancoliei si sa le marturisesc si eu mai mult sau mai putin realizate idile de vilegiatura. Circula si subspecii. da: ma intereseaza. Ascultasem aventura aceasta si notasem o suma de versiuni. buze rosii. A urmat dupa aceasta o pauza. Nu numai atât. era vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el. de pilda. Pot recunoaste repede pe cei chinuiti de aceasta nevoie launtrica. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor. Eu nu înteleg cum un barbat poate avea nevoie de sprijinul altuia. vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el. Eu ochii cum Robert se asaza la pânda. . si ce par au. Când. sa auda si Robert. trebuie sa ramâi singur... .era în clasa a treia. Atunci. prietenilor. Robert se culca iar pe banca. Dar atunci.Eu na umblu cu amantele mele pe strada. Eu .Nu te-am vazut niciodata cu femei pe strada. mi s-ar spune ca "pozez". început de vara.Cum. ataca prin surprindere Dinu. alta ca. Muzica a încetat. în dormitor era un pat. când se trezi într-un dormitor. Pentru ca existau felurite si nostime versiuni. Mie mi s-au destainuit foarte multi prieteni.

Pentru ca îmi pierd timpul ratacind prin Cismigiu si mi-l pierd acum visând Margarete iluminate.Eu stiu ce se petrece cu mine: sunt un sentimental.. uscat. Si scriu aici. într-o luntre alba? Nu ma visez savârsind fapte eroice si culegând laurii o data cu sarutarile frumoaselor necunoscute care. cu ochii mari si bulbucati. Atunci îsi reazema cartea de spinarea colegului din fata.De unde vrei tu sa cunoasca prima femeie a lui Dinu Pacatul lui Caragiale? S-a auzit. Sunt dezgustat de tot.Nu ti se pare. Sunt cel mai natâng dintre toti. n-as fi acum întristat. Pentru ca. si pustiul mintii mele. Si eu. Am plecat târziu din Cismigiu. Si nici nu pot citi. cu mâinile încrucisate pe piept. se încrunta si citeste. fara exceptie. si ruina vointei mele. .. Si nici nu le pot scrie. Am s. cu ochii înaltati spre cer. . Pentru ca nu "mi-am deschis sufletul" prietern\'or. altminteri. si lipsit de vointa? Nu visez si eu fecioare blonde. Nu mi-e somn. nici de cealalta. orisicât m-as ascunde. e aproape de tine. Sta în banca din fund si citeste romane frantuzesti. 22 . Baietii îl cred prost si îi spun. Citeste si când profesorii se gasesc în clasa. Sunt si eu ca toti ceilalti.Nu-mi mai aduc aminte. UN PRIETEN Prietenul meu Marcu e înalt. se muta în alta banca si citeste.. mâinile lungi. când scriu.? Dar toate acestea sunt lucruri triste si stupide. pâna la capat. iar pentru ca e evreu. muzica militara de pe malul celalalt al lacului. V. îsi îndeasa degetele în urechi si citeste. Ceea ce înseamna ca sunt imbecil. în fund. Sunt caraghioase. eu nevoie de prieteni. Citeste si când explica profesorii. Vine în fiecare dimineata cu romanul în ghiozdan si-l citeste linistit. Sunt atât de natâng. Acum. Pentru ca sunt imbecil. "Tandarica". Sunt sentimental ca orice alt adolescent. iar explicatiile lor vatamatoare unui creier sanatos. cu care sa ma plimb prin parc. îl mai striga si "Marcala". ca toti ceilalti. doctore. Daca baietii sar pe banci. Ar trebui sa-mi caut frânghia si sa ma biciuiesc. N-am nici un motiv sa fiu întristat. îi spune câteodata vreun vecin: Marcule. si slabiciunea sufletului meu. Zadarnic ma minteam.. picioarele lungi. pentru ca Marcu crede ca profesorii sunt. Eu am înteles de ce nu sunt multumit. Si nici nu mi-e somn.. Vreau sa fiu sincer. Marcu nu se supara nici de o porecla. Eu nu ma îndrept scriindu-le în caiet. în loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Zadarnic încerc sa ma ascund. timp de cinci minute.. Dar am raspuns naiv: . Ar trebui sa fac altceva. Vreau adevarul. Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab. nu se mai aude nici un tramvai electric pe bulevard. Citeste romanul. Daca e zgomot.. Daca luptele se dau chiar în banca lui. ca aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale? Mie mi se pare ca "aduce" îndestul. sub luna. . din pricina lungimii nasului. sau pe lac. Mai mult.. Si nu sunt multumit. Acum.Ai citit Pacat? îl întreba Robert. chiar si de durere. Cautam durerea trupului.. parul cret. încât nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta. Mi-e cald. nerozi.

. mai cu scrupule în clasificari. pe care i-l împrumutasem eu.La teze copiaza. nu se tulbura. domnule. .Destul. Eu osândeam romanul lui Mar-gueritte La garconne. Stii ce-am spus pâna acum? Marcu nu stia nimic. Numai sa nu-l tina mult timp la lectie. izbindu-se cu mâinile lungi de pupitre. Si Marcu se opreste lânga tabla.La loc. Toivinovici întreaba pe primii doi. în banca.. .Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Noisil. vorbeste foarte frumos si foarte original. se supara pe vecini: De ce mi-ati închis cartea? Odata l-a prins Noisil citind în timpul orei. poti sa-mi scrii formula dezvoltata a acidului pen-tafosforic? . nu poate Marcu scoate ceva mai mult la lectie decât bâlbâiala lui ignoranta sau tacerea si mai ignoranta.Iesi.Pentru ca dispretuieste scoala si profesorii. Le turuie gura si umplu tabla cu formule. când nu mai e silit sa-si spuna lectia. strig eu.Nu stiu. . 23 . adresându-se cestorului. pentru ca el pleca dimineata cu ghiozdanul si citea romane în Cismigiu pâna auzea sunând fabricile. îi pune mâna pe umar. . ca te-a strigat. care au "tocit" toata saptamâna. hotarî Noisil. se înroseste si spune banalitati sau se bâlbâie. Lucrul acesta a silit pe baieti sa-l clasifice drept un iremediabil prost. tot ce ne cadea în mâna. domnule. nu se da în laturi.. Profesorii îl cred neghiob si incult. Daca poate sa-l "duca" pe profesor. sau îi sufla vecinul. Pare calm si nu se gândeste la cele ce s-ar întâmpla de va avea nenorocul sa-l prinda.Cartea s-o daruiti bibliotecii liceului. El era entuziasmat de Balzac si m-a convertit si pe mine. . Cere câteodata si lamuriri. Un baiat îl înghionteste: . Fara veste. Am început sa ne împrumutam carti. Stie ca în orice caz va lua "insuficient". Marcu îsi ridica necajit de pe carte ochii bulbucati. ca numai -datorita lui am putut sfârsi Les Miserables. Se întoarce zâmbind. sau nu spune nimic. se întreaba cum. Se intereseaza de lectia din ziua aceea. .Adica sunt ascultati vecinii lui de catalog. cu mâinile încrucisate. Dar mi-am dat repede seama ca ma înselasem.Dar prepararea în industrie a acidului sulfuric o stii? . Marcu. Unii. Pentru ca stiu ca Marcu. luându-i apararea. se asteapta sa-l asculte la chimie. Marcule. si Noisil îl elimina pe trei zile. Scoate cartea sau fituicile. Iar eu îmi aminteam cu durere ca era cartea mea.Nu stiu. îl zareste pe Marcu citind cu patima volumul I din Rosu si negru. ne-a marturisit ca cei de acasa n-au aflat nimic.Nu se face lectura la ora de istorie. Când a venit Marcu iar la scoala. pentru ca romanul trebuie citit. . dupa atâta lectura. Citeam numai Bal-zac. însa. Când îi vine landul si Toivinovici îl întreaba.Ionescu Corneliu. Ionescu Stelian. Marcu. Când iese la tabla. îl stiam pâna atunci cum îl stiau si ceilalti. raspunde linistit: . . Malureanu Marcu.Nu stiu. Când. Explica fazele razboiului de o suta de ani si se plimba de la un capat la altul al clasei. iar el îi lua apararea. domnule. Ne-am facut prieteni când ne-am întors într-o seara de la liceu împreuna.

îl socotesc foarte original. daca i se tunde baiatul. Marcu încredinteaza pe feciorii de mosieri ca în putin timp li se vor expropria din nou mosiile. Când epuizam stocul.informati de el au aflat ca volumele sunt anarhiste si l-au privit cu teama. Marcu e multumit. si toti am respectat ordinul. ci dimpotriva. însa. Cred ca lucrul acesta îi face placere lui Marcu. dar nu prea. . si-l retrage din liceu. Când l-am întrebat de unde stie aceasta. cu deosebire aristocratii care pomenesc de primejdiosul "iad bolsevic". în care nu patrunsese masina de doi ani. Aristocratii sustin ca el e adept permanent al anarhismului si al comunismului. Daca cineva spune aristocratilor ca anarhistii si comunistii nu se pot împaca. Venise cu tatal lui si tatal spuse directorului ca. Nu poate orisicine sta de vorba cu Marcu. Sfârseste întotdeauna prin a "turba" pe aristocrati. dar Marcu spune ca sunt peste masura de multi. în realitate. îsi trece degetele raschirate prin parul cârliontat si nu-si mai gaseste locul. el gaseste motive sa se îndoiasca. porneam prin librarii si prin anticarii sa ni-l împrospatam. cu \ care joaca saptamânal pocher. pentru ca el i-a silit sa-l numeasca astfel. Baietii îl numesc comunist.Ajunseseram eruditi în Comedia umana si ne întreceam unul pe altul în cunoasterea personajelor. Marcu mi-a raspuns ca toate sunt scornite de el. Trebuia sa ne tundem toti. anarhist. fie chiar nedreapta. cu cartulii de Engels si Kautsky. Furtuneanu suferise de otita cu un an mai înainte. Furtuneanu nu-l poate suferi de când Marcu s-a aratat "nepoliticos" fata de el. cu Capitalul lui Marx. Marcu n-a marturisit niciodata serios ca e adept al anarhismului. se declara ucenic fatis al lui Kropotkin si Bakunin. Când banuia ironia. îl chinuiam dându-i sa citeasca cele mai proaste romane. dar îl dispretuiesc toti.. Unul dintre primii adepti a fost Robert. dar 24 . Când se deschide vreo discutie generala în clasa. nu l-am gasit pe L \'enfant maudii genial. si Marcu nu se supara. ne marturisea îndo-indu-se: . sa necajeasca pe aristocrati. el trece de cealalta parte. De aceea nu poate orisicine sta de vorba cu el. ei raspund ca toate acestea sunt vorbe.L-am "turbat"! De câte ori izbuteste sa "turbeze" pe vreunul. Cei câtiva care uitasera j au fost trimisi sa se tunda în timpul orelor.Drept sa va spun. uitând ca are strânse legaturi cu un alt evreu. numai atunci ma supar. La noi în clasa nu sunt decât doi. Venea la scoala cu brosuri de propaganda socialista. cu i cel putin numarul 3. si poate nu gresesc gândind ca însasi tinta discutiilor e sa supere baietii. Numai când gramadesc argumente peste argumente si Marcu nu le ia în seama pentru lucruri de nimic . pentru ca a suferit de otita. baiat bogat. Lazimir. Iar directorul s-a resemnat si a acceptat "biletul de motivare". A spus numai ca e interesant si ne-a explicat. cu scoartele rosii: L \'unique al lui Stirner si un volum gros de Kropotkin. Furtuneanu îl numeste "evreu distructiv". Numai Furtuneanu venise cu aceleasi plete negre. E bine. Daca vrea. între baieti. de frica. în care scria ca elevul Furtuneanu Petre nu poate fi tuns. amanuntelor si curiozitatilor balzaciene. Marcu spunea ca sunt foarte interesante. Si Robert le gasea admirabile. Am raspândit amândoi pe Balzac în clasa. La fiecare fraza pe care o rosteste. când l-am rugat. dar ca nu se arata. dar baietii . Pe mine nu ma supara faptul acesta.care i se par îndoielnice -. spre marea lor bucurie. Nu îl urasc. teoriile anarhiste. si când intervin aristocratii.. ca sa se mai supere putin si feciorii de mosieri. Odata a adus în geanta doua carti frantuzesti. îndeosebi pe Furtuneanu.

când Marcu n-a stiut sa analizeze împarat si proletar decât întemeindu-se pe critica lui Gherea. si Furtuneanu le-a dat. Nu mi-a fost rusine: am plâns. Am întrebat-o. el se îndoieste cu o rara scrupulozitate numai de argumentele potrivnice. cântând Sheherezade. pentru ca izbutise sa-l faca pe Furtuneanu sa scuipe si sa se rasteasca un sfert de ceas. pentru ca nu-l cunoaste. interesant si glorios. Poate ca îl intimideaza clasa si profesorul. ca se îndoieste de toate. sustine o teza sau combate alta. Râsetele au împiedicat pe Furtuneanu sa continue. eu visez la livezi si la crângurile înflorite.în urma otitei racesc foarte usor. completa confidential Marcu catre vecinul lui de banca. dudui si idile în vacanta Pastelui. nici n-ar avea motiv sa-l admire. Poate nu-si da seama ca în asemenea prilejuri e. Eu. . dar parea linistit. e drept. dar atât de tare. Când... Mi-a marturisit mai târziu multumirea ce o încercase. mi s-au ivit înca doi cosi. la iatacuri luxoase. Eu n-am fost la "tara" niciodata. în serile de vara hoinaresc pe strazi. marturisiri sub plina luna.. M-am închipuit la Medeleni. i-a raspuns linistit Marcu. Zadarnic ma prefac: sunt trist. . Dar pe mine m-a mirat faptul. Te rog sa fii cuviincios. Am fost toata ziua îndragostit de Sonia. E suficient sa trec printr-un curent. L-a insultat. Te rog sa-ti dai osteneala sa fii bine crescut. Dar dupa sfârsitul orei a venit în banca la Marcu si i-a vorbit un sfert de ceas. Numai în discutiile noastre se arata asa cum e..Sa-l tina ma-sa în vata. tuns cum as fi. In serile de vara. Marcu nu-i decât rareori original. Mi25 . Dirigintele însa a cerut explicatii. Si de atunci nu-l poate suferi Furtuneanu pe Marcu. ca directorul.Furtuneanu a ramas cu parul mare. Si când apune soarele primavara. Era foarte rosu si scuipa prin cavitatile celor doi dinti cazuti din fata. Si Sonia mi-a raspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult decât numarul cosilor de pe frunte. n-am fost la tara niciodata. Baietii râsera.. în ce priveste probele sale.foarte putin sceptic. din mansarda mea cu ferestrele deschise. în fata profesorilor si a colegilor. însa. în clasa. încât a auzit si Trollo.. I-am cercetat mult timp în oglinda si m-am întrebat daca ma va placea Sonia. sau cuvinte patimase pe care nu le voi rosti niciodata. M-am spalat repede cu apa rece pe fata. Si i s-a mai întâmplat lui deseori în clasa sa nu poata raspunde decât cu rezultatele altora. De aceea. Cred ca am avut chiar mai mult succes decât Stefanei. Azi-dimineata. si numaidecât ar reveni otita.Te rog sa nu-ti permiti cuvinte pe care nu ti le permit eu mai întâi. ca sa nu ma zareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramând.Vezi ca te îneci. De altfel. daca n-ai crestere de acasa. cu Sonia alaturi. . si nu l-am putut explica. * Azi am citit cartea lui Ionel Teodoreanu: Ulita copilariei si am plâns. pe sub salcâmi si visez idile rustice. Poate se intimideaza în fata celorlalti baieti sau poate socoteste nimerit sa nu li se descopere. l-a facut lipsit de buna crestere si a încheiat formidabil: Sa nu-mi mai întânzi mâna pe strada! Marcu era suficient de rosu. însa. Baietii s-au revoltat si apoi s-au resemnat. . Marcu îmi spunea ca nu crede în nimic. el le afirma foarte sigur. zadarnic încerc sa-mi sfârsesc capitolele din Felix le Dantec. la izvoare. Mam închipuit frumos.

Am plâns. E buna pentru copiii de boieri.. care calaresc.. constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei? Unde îmi e dorinta crunta de a ma gasi si a ma poseda în întregime.. cu ochii lacramând de miopie.e sufletul schimbat. si de obraji frumosi? Am uitat si am plâns pe foile unei carti din Cultura Nationala? Am sfârsit Ulita copilariei înainte de a sfârsi La lutte universelle a lui Dantec? Si nu mi-e rusine de mine însumi?.. spune-i sa-mi trimita adresa. Eu ma întrebam si ma chinuiam sa raspund si ma ofileam negasind raspunsuri. fumeaza si saruta zarzari înfloriti. pe care-l cautam zi si noapte? Unde îmi era hotarârea mea de a ma arata lumii asa cum sunt. iar eu sting lampa si visez. pentru ca eu n-am simtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia. am îndurat ani de-a rândul chinurile carnii. Iar astazi am citit Ulita copilariei si-am plâns. Eu mi-am muscat buzele. care sufera necunoscut de nimeni. Eu îmi simteam carnea tremurând si ma loveam. EU. E o carte cu papusi luxoase. pentru ca nu stiam cine sunt. pentru ca Stefanei a cunoscut "cel din urma basm"? Am uitat ca-mi spargeam dintii de furie si de invidie si ca mi-am fagaduit naprasnic ca voi ajunge cât mai curând cineva si ca atunci voi desface salbatic pulpele celor mai frumoase femei.tutun. ori m-am vârât în camari cu hârtoage.. spune-i ca un baiat urât. Iar eu numai am\'visat dudui si m-am jucat înainte cu fetele cizmarului. Ionel Teodoreanu. Si mi-am spus: Ulita copilariei e o caramela buna pentru baietii slabi de înger. Eu am ramas tot trist si tot îndragostit de Sonia. care se zbate dornica de ceea ce imbecilii din jurul meu ignoreaza pâna si cu numele? Am plâns. si de ochi frumosi. dar am pus apoi cartea în raft si am râs. pentru ca un adolescent bogat. Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea.Zadarnic. Dar n-am gasit raspuns. cu trupul chinuit de seva adolescentei si cu sufletul înfrigurat de asteptarea adevarului.. pentru ca eram înca sentimental si visator. Eu le-am visat numai. cu poze si cu idile. Am plâns. 26 . si mintea. daca plâng. Eu n-am sarutat niciodata zarzari înfloriti. care n-au avut niciodata ciorapi si purtau rochite de stamba. ca Robert si ca Dinu. Când eram mic. dar daca exista Sonia. care cânta Shehere-zade la pian? Mi-am recunoscut eu generatia în fericitii de la Medeleni? Mi-am pierdut eu vacantele pentru ochii Soniei.. De multe ori m-am întrebat ce am eu în serile de vara. adormeam tremurând de frig si ma jucam cu fetele cizmarului de alaturi. Iarta-ma. Am uitat toate acestea? Am uitat romanul meu? Mi-am uitat sufletul. care nu stie ce vrea. e trist din pricina ochilor ei.. numai pentru ca EU Am fost lipsit de bani si de trup frumos. Iar daca Sonia nu vrea sa plece de acolo. frumos si cu parul castaniu s-a îndragostit de o boieroaica poftitoare de. si de vrerile mele?. Eu n-am avut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosia mea. Spune-i sa vina sa-mi daruiasca trei cuvinte de mângâiere. Am râs de mine. . numai pentru ca eu. din Moldova ei. pentru ca eu am sa-mi vând cartile lui Felix Le Dantec si am sa ma duc sa ma mângâie Sonia.. pentru ca eram sarac si nu puteam face ce faceau ceilalti. Spune-i ca nu cer altceva decât sa ma mângâie si sa nu se înspaimânte de mine.

. nu mai puteam sa-mi arat multumirea printrun zâmbet. la sinucidere.. Dupa un sfert de ceas. un sfert de ceas. . lacramam. Venise de pe front cu o tunica ofitereasca si izbutea sa ne faca sa uitam "lectia" numai cu o privire. Ajunsesem vestit în fulgerarea cu care prindeam mingea si o repe-zeam în genunchiul celui din careu.Magarule!. nu... mam gândit serios. . chinurile si moartea. Auzeam chiar cum strigam.VI. Si eram miop. mergeam cu gândul si mai departe. Se vorbea chiar de intrarea mea în echipa liceului. GERMANA în clasa I am ramas corigent la franceza. ca prietenii sa ma surprinda chiar în clipa când voiam sa înghit pastila. De câte ori sa-ti spun? Was haben sie heute? . Scapam numai prin nepriceperea celui ce lovea.Nu.E un criminal. socotii ca este o datorie patriotica sa nu învat limba dusmanilor mei. Când am aflat vestea. maior în rezerva si profesor de germana. . spalata printr-un act de curaj. cu pastila între dinti. închipuindu-mi toate acestea. mai neglijent si mai rautacios din clasa. La început. Zaream prietenii uluiti. uitam tot. luptând cu prietenii ce voiau sa ma pastreze vietii. strigau: . Daca vedeam prea bine genunchiul adversarului.o propozitie întreaga. Iar eu regretam ca. întristându-ma. Dar pentru ca rusinea trebuia. descult. Baietii.Was haben sie heute? M-a înfricosat preludiul acesta sase ani. jucând oina. trebuia sa raspund mai întotdeauna: . Unde e caietul? în caiet se aflau transcrise .. Ma închipuiam mort. însa.. eram cel mai lenes. Sub*propozitiile. Acestia nu sunt corigenti la germana. LUN I 8-9. când ma aflam în careu. privirile si proportiile profesorului de germana. eram emotionat. Mai întâi.?. îmi petreceam dupa-amiezile pe un maidan. Mai apoi. dar aceasta nu-mi stânjenea planurile.Drumul? 27 . socotindu-ma persecutat de Faradopol. Ma închipuiam disperat. apoi nu mai aveam nici data timp sa vad mingea.cu litere "nemtesti" . e un criminal!. Nu stiam eu prea bine cum puteam sa capat pastile din acelea cu care se ucid oamenii nefericiti. bâigui eu. la groapa mea. pe neasteptate.Das Haus! .câteva duzini de cuvinte pe care trebuia sa le învatam.. germana si româna. m-am linistit. .Haben sie heute: Das Haus! .Iesi la lectie.. zbatânduma: . Doua lucruri se împotriveau.Se raspunde cu o propozitie întreaga. oricum.Asa se raspunde? . Aici. începu sa ma stapâneasca teama de profesor. lasati-ma sa mor!. barbat trupes.. Cum sunt în banca I. ma trudeam sa gasesc un mijloc. Ma înspaimântau... constatai eu. însa. Trei corigente însemna o repetenta aproape sigura. De germana ma îngrozeam. miop. colegii bucurându-se în ascuns de acest eveniment inedit si auzeam plânsul mamei... Nu ajunsese înca director. M-am asezat pe o banca si priveam rândurile de fericiti ce ocupau bulevardul. . Asa se raspunde? . fiind mort. Dintr-o nelamurita dorinta. înadusit. e drept.

. gewusten. profesorul a ajuns director... ...Cum Schraf? Podoaba! . Sami: astazi nu facem lectie. De atunci. Asa. vioara. . . O vestisera cinci prieteni. la Conservator.Dar de ce te persecuta numai pe tine? . magarule... . sm.Weg! -Articolul.. glasul rasuna formidabil în fiecare dimineata si.De ce vii târziu? Baiatul cu ghiozdanul încremeneste lânga usa. Sami se arata sever. Fata i s-a mai înasprit.. . Dar au plecat nemtii si ministerul n-a mai cerut germana în clasa I gimnaziala. . Eu ma aparam. magarule.Ai tu bani? .Zi-l tot..Cum face subjonctivul pasiv. . Trei. persoana a IlI-a plural? ..sa vedeti. .. Spuneam asta si la mama. Scapasem. .Nu. . spunând ca sunt "persecutat". . Mai bine mâncam înghetata. Furtuna a trecut cu greu.. . Pâna în septembrie.La loc.Spune-i mamei ca-mi trebuie un caiet. * Acum.Der Schmuck!.Cincizeci de bani..îmi ramân si mie douazeci de bani..Wissen. nu învatasem nimic. dar învata la scoala evanghelica si. sm.. Nu avea decât saisprezece ani. Ne-am înteles sa-mi împart vacanta în doua: pâna în august voi fi liber. Când începea ceasul lectiei. vor sa ma persecute. micule? . . jermana îi dificila. wust. dupa aceea voi învata cu un meditator. citea pe Nick Winter.. asigurând-o ca am sa promovez la toamna. ..Ss. raf? . .Si daca nu-mi da? Sami era banuitor si destept. . M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa. Mama stia.. Atunci ma ajuta: . lasa ca îti dau mai bine marci. .Wissen. palmuieste elevii. germana ma obsedeaza. îmi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc prin cartoanele neamtului încartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate. încercam eu sa-l îmbunez...S.. . când se înfurie..Asculta-ma.Cum merge.Stiu ca începe cu s..Der Weg? -Das!.Cât sa-i spunem ca costa un caiet? . pentru ca asista si mama.A sti! .Nu stiu.. Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami..Schutnf? ezitam eu. boule.Podoaba? . Mama pleaca la bunica... juca înca nasturi. 28 .Micule. -Mars!.

Tremuram. Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla. rigid. Mam ascuns dupa usa. nu mai pot gândi la Brand. ma pripeam. Ma apropiai de soba. Ma trudesc cu pumnii la tâmple. . Anul acesta. si domnul director fumeaza.Mie îmi spune numai "magarule" si nu m-a palmuit decât o singura data.Ai sa-ti arzi hainele. pentru ca toti trebuie sa zâmbeasca de câte ori glumeste d-l director. Atunci ma apuc sa învat cuvintele la germana...Ce-i cu dumneata aici? . îmi simtii capul smuls de trei ori spre dreapta. Uitasem cine sunt si ce cautam în clasa cu un director si o umbrela.Domnule. Si atunci tremur. si m-am dus s-o iau. Nu vad decât niste munti acoperiti cu zapada. eu mi-am uitat caietul acasa. Dar toate usile erau încuiate. * în fiecare luni dimineata. si mi se strânge inima. Nu aveam nici curajul nici puterea sa-i raspund. în cancelarie. Dar m-am întors. dar eu trec prin clipe grele când nu se arata Brand.Am iesit.. nataraule! îi multumi pentru sfat. la "îndreptare". ne cheama pe cei amenintati.. Aceasta îmi da curaj^ Ma încrunt si ma socotesc Brand înfruntând furtunile. Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Poate avem acelasi suflet. însa. cu caietul si cartea.Nu Gote: Goethe. pentru mine. Nu se arata Brand. . gândin-du-ma la Brand al lui Ibsen. E cald. o data cu umbrela. Nici Brand nu era înteles si nici eu nu sunt înteles de profesorul de germana. Ochii directorului se înflacarara.. Când ma plimb printre banci. de trei ori spre stânga. . .Hai? Stiti voi pe Schiller? 29 . Pasii domnului director s-au auzit.Ce stiti? -Schiller. Obrajii mi se înrosira de rusine si usturime. Ne potrivim. .... Îmi uitasem umbrela în clasa. Magarule! Dar nu aveam pe unde iesi. Ochii îmi lacramau. mi-am exasperat profesorul. ma plimb înfrigurat printre banci. Domnul director. Dar nu stiam.Iesi!.umbrela. simt prea bine aceasta. Deodata.. fascinat.Si... . va rog. si ma zbucium. nu e un om rau.A sunat de iesire. . apaream palid. Ca sa simulez lectia învatata.Stiti voi pe Schiller? Noi zâmbim.. cu o privire umila si umeda. durerosi. înainte de încheierea anului. Dar când e zgomot în clasa. Am sarit atunci pe fereastra. Nu stie nimeni aceasta. cum se zbuciuma Fanica la chimie. -Unu. Dar germana. ..Was haben sie heute? Fireste. Când ma striga. de ce n-ai iesit? .Lebens Gote. .. . ca o trâmbita. trebuia sa raspund eu. . . tot n-o învatam. dar nu izbutesc sa-l evoc. sfârseam întotdeauna cu "insuficient".. pe unde ai intrat? întrebarea rasuna.

si mie îmi era somn.. Dupa-masa sfârsesc algebra.în noaptea asta nu se doarme.întelegem ca zâmbetele n-au fost de ajuns. pentru ca am vrut eu. Raspoimâine ies Ia tabla cel dintâi si îl tâmpesc pe Vanciu.. începeam sa ma îndoiesc.. Dupa un ceas si cincisprezece tigari. Dar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar. Nu mi-e rusine. baieti! Spuneam oricui voia sa ma asculte: . Eram entuziasmat si credeam. mâine pâna la prânz învat din algebra combinatiile. tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie. cum am ajuns. pentru ca îi întreb din materia fiecarui trimestru. De data aceasta. Totul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat.Pâna mâine dau dracului trigonometria. îmi înghiontesc vecinii. 30 . pentru ca d-l director e serios.Ma apuc sa învat la doua. nu am promovat. în trei zile învat ce n-am învatat un an si scap. când vazui ca se face trei: hârtie. Hai? VII. Numai inocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar.Nu ma pot apuca deodata de matematici. ma scol la doua. Daca râdem prea mult. nu-mi impun asta. Stiam de mult ca sunt cu desavârsire lipsit de vointa. M-am ridicat pe o banca si am strigat catre clasa: . se întuneca. creion. Cald. Manânc. . Acasa. Râsetele trebuiesc sa înceteze. Pot sa-si îndrepte orice nota. . Vanciu ne-a spus: . la liceu. Am ramas corigent. am împartasit hotarârea mea. îmi poruncii cu glas tare. Lucrez pâna mâine dimineata. Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient".Ia sa dati un extemporal. In cea din urma lectie.Cei care vor sa-si îndrepte notele. Câtiva ne ajutam de batista. însa. Trebuie sa-mi obisnuiesc creierul. Spuneam: . Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc. ma culc. entuziasmul. d-l director e satisfacut. Dupa aceea ma culc si dorm patruzeci de ore în sir.. Lucrez pâna la zece noaptea. Si citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtusi de putin legatura nici cu binomul lui Newton. -Magarilor!. Când ma parasea. Îmi spusei: . ca Champollion dupa ce a descifrat hieroglifele. CORIGENTA 10 iulie S-a sfârsit scoala. S-a sfârsit masa si eu m-am urcat în mansarda. Ne asculta cum citim si cum traducem din manuale trucate.Haide. nici cu triunghiul lui Pascal. Iar eu sunt sigur ca am ramas corigent la matematica. sau. sa vina peste trei zile la orele doua dupaamiaza. pentru ca nu am vrut. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal.. si gândul lui e la via din judetul Prahova. Unul dintre noi râde. pentru ca citesc pâna noaptea târziu carti de stiinta. mai exact. d-l director ne daruieste fiecaruia media "suficient". Dar ei nu au vrut sa înteleaga. Poimâine repet. Prudent.. Astazi ispravesc trigonometria.. apoi repet operatia de doua ori.. nu se supara.

a lui Iorga. 31 . îmi marturisii cu jumatate de glas. ca s-a uscat cerneala în calimara. ca sami fac curaj.Prudent. . Istoria literaturilor romanice.la opt jumatate miam examinat fata în oglinda. pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusul rece. voi. ca hârtia de pe masa e patata. Dupa masa am descifrat la pian foarte mult. Era unsprezece si un sfert când m-am suit din nou în mansarda. Asta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e 3 supra radical din minus 2. Pâna seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai îmi ramasesera o suta nouazeci si una. Am început sa ma dezbrac. Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul. ca gulerul de la camasa ma supara. III. revistele. Al treilea cerc era mai reusit. în pasajul acela. brosurile. Sa începem cu liniile trigonometrice: sinusul si cosinusul. Dar observai ca obtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade. si adunai tot ce-mi poruncii. socotita de profesori obtuza matematicei. Si îmi închipuii ca am un arc de treizeci si cinci de grade si unii extremitatea arcului cu centrul cercului. Erau foarte bine scrise si foarte limpede. Dar ma aflai citind prefata. luai în seama ca cercul sters cu creionul îmi atrage atentia.Trebuie ca e. Auzii ceasul trei si jumatate. ca n-are sa-mi ajunga hârtia s. ca fereastra scârtâie. la sapte jumatate am devenit melancolic auzind ciripitul paserilor. la noua fara zece m-am hotarât sa ma odihnesc putin ca sa nu ma surmenez. pentru ca asa se pune întotdeauna la centru. domnule! ma rastii eu catre mine însumi. ori ca tabla de logaritmi nu e la îndemâna. la noua fara douazeci am luat niste însemnari psihologice pentru romanul meu. D.a. iar cosinusul 2 supra radical din 3. si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. iar la centru pusei O. . Asta nu-i bun! rostii eu. Dar. la sapte mi-a fost sete. îmi spuneam eu.d. ca nu mi-am asezat comod picioarele. ceea ce nu se mai întâmplase de câtiva ani. când fu sa-l crestez cu doua diametre perpendiculare. cartea de trigonometrie a lui Spiru Haret i s-a parut delicioasa. dar în mansarda era cald. cu un arc numai de treizeci si cinci de grade. în care dl.Haide. Dar de câte ori încercam sa citesc primul capitol. si eu ma gândeam ca peste o luna voi fi în Dumbrava Sibiului. Sa pun ceasul sa ma scoale la trei. într-adevar. Tutuc reproducea un pasaj de d-l Bianu. Apoi am citit trei pagini fara sa ma opresc. iar la noua fara cinci am fost chemat la masa. cu toata inteligenta dumi-sale. fericit. Sanctuaires d\'Orient de Schure. mi-am spus. Sa nu-mi obosesc ochii citind noaptea. Arcul era AB=35°. la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul. îndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia: un volum din Auguste Comte. autorul afirma ca. B.m. foarte interesanta trigonometria. Nu e prea devreme la trei? Hotarâi: ma scol la patru. descopeream ori ca creionul nu e destul de ascutit. C. Aceasta. fara convingere. Atunci mototolii hârtia si o zvârlii pe fereastra. la opt m-am socotit persecutat. la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame si m-am coborât sa manânc. Si desenai un cerc si-l împartii în patru si scrisei la fiece capat al diametrelor câte o litera mare: A. ca praful de pe iconita n-a fost sters de la Duminica Tomii. bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc. . la sase jumatate am citit o revista. Lasa.Primele lectii nu sunt grele deloc.cu toate ca nu era absoluta nevoie . la opt si un sfert am aprins lampa .

Ei.Bre. Si atunci nu 32 . Tatal ma privi mângâietor.Ei.A spus ca ne asculta foarte greu..Ei. foarte greu. Dupa ce m-am spalat si m-am îmbracat. .Are sa ma lase corigent. Scoala-te! .. Si ceasul a sunat la cinci.. Am citit din Istoria literaturilor romanice pâna la opt. A început sa-mi para rau sa dormisem un ceas si jumatate mai mult decât trebuia. Pacat de timpul pierdut cu scoala. i-am spus pe jumatate adormit. . Cred ca n-o fi atât de rau sa va asculte greu. B. menite sa ma cutremure si sa ma îndragosteasca de trigonometrie. N-am vointa nici cât un clapon. si ce-are sa fie daca m-o lasa corigent? . Nu stiu ce-oi face. Toate acestea.Chiar e mai bine sa ma lase corigent. De la patru ma lupt cu ea.. ai matematica!. Am desenat un cerc.. . . Dar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasat sa sune. Am repetat socoteala de trei ori.Merge? Merge? ..Nu sunt atât de naiv sa ma consum la sase cu matematica? în realitate nu era sase. Dar aceasta nu însemna nimic pentru Vanciu.. si ce-are sa fie daca nu m-oi prezenta la examen? . si ce e daca am matematica? Matematica ma creeaza pe mine sau eu pe ea? Si iar am adormit.Când ma îndreptam spre masa. m-am razgândit si am pus ceasul sa sune la cinci.Greu. . La opt si un sfert am început sa socotesc câte pagini mai aveam de citit si leam împartit la numarul orelor disponibile. . N-am sa ajung niciodata nimic. . am început sa citesc un capitol din cartea lui Iorga. ci sapte fara cinci.. ca si cum ceasul ar fi fost de vina daca a sunat la cinci. sa sting lampa. Zadarnic.Ei. . Am sa învat patru ceasuri pe zi.Nu sunt decât un adolescent ca si toti ceilalti. si ce-mi pasa mie de Vanciu? Asa era: ce-mi pasa mie de Vanciu? . . Si m-am întors pe partea cealalta. . Am început sa ma ocarasc în gând cu glas tare. de va ramâne Vanciu uluit. . Sunt foarte obosit.. pentru ca parea ca ma intereseaza foarte mult rezultatul exact.Ia mai slabeste-ma. .Au sa râda toti de mine. D.Ce-mi pasa mie daca ma lasa corigent? Nu stiu eu cine sunt? Nu sunt eu? Aveam dreptate: eu eram. Dar m-a lovit lumina diminetii în ochi si m-am desteptat. C.Mai plimba-te putin prin gradina si apoi mai citeste iar.Ei. si ce-are sa fie daca au sa râda toti de mine? îndoiala nu mai ma lasa sa împart cercul în patru si sa-i însemn extremitatile diametrelor A. Nu-i nimic de capul meu. Atunci mi-a adus tata laptele si pe mine m-a gasit rasfoind înfrigurat logaritmii. Parea foarte multumit. Am destula vreme la vara sa învat cu sârg...

PREMIANTII Azi-dimineata s-au rânduit banci în curtea liceului. Altii îsi statorniceau astfel de relatii de la jocuri de carti.Cum. Prietenia cu "cei mari" se datora. Se întorceau.. ci a profitat de luminile pe care i le-a daruit fara zgârcenie liceul nostru. La vara. crezuse cel dintâi. procentul de promovati si de premianti". Sa spunem deci. înrosindu-se. însa. munca elevului. ca întotdeauna. Apoi priveau cu totii pregatirile de lânga catedra si masa cu carti. Clasele a V-a si a Vi-a apreciau exagerat glumele celor din a Vil-a si a VIH-a. doamnelor si domnilor.. Am sa învat la vara. Când s-a coborât d-l director. zâmbind. aplaudau si chicoteau pe sub banci. rosteste o cuvântare ocazionala.la liceul nostru. . temeinic. voiti sa promovez iarasi superficial? Si la anul sa ramân iarasi corigent. Mi-am strâns bucuros cartile si le-am înghesuit sub masuta cu reviste. . minte! De fapt. Baietii se adunau grupuri. sfârsind prin îndemnuri. doamnelor si domnilor. Câtiva parinti se ase-. Baietii. din fiind.a acestui elev staruitor si inteligent.. zau timizi în bancile din fata. cu altii se începeau chiar comentarii. Unii se apropiau pe furis de masa si-si aruncau ochii pe cartile cu numele premiantilor. matematica. Când li se adresau exclamari. mai seriosi si nerabdatori. profesorii întorceau capetele si îi priveau aspru.. îsi plecase capul ca sa auda poruncile domnului director. salutând. VIII. nici în clasa a VUI-a. Unii aveau norocul sa fie întrebati. fara îndoiala. am vreme destula. se prefacea ca nu crede. Aceia erau privilegiatii. Stateau alaturi de cei din clasa a VUI-a si le sorbeau cuvintele. comentând figurile profesorilor. prelungite.. temeinic matematica. s-a adus o catedra... Turuiau binevoitor pe cei mici. si vestea se împrastia printre banci. Am alergat jos si i-am vestit pe toti ca nu ma prezint la examen. odata.Nu-l ascultati.mai bine zis . îmbracati de sarbatoare. "Balaurul". în taina. Domnul director. Cel premiat.. numai pentru mine. la bodega din colt sau la curse. 33 . si anul acesta. care nu si-a pierdut timpul. La rastimpuri. Baietii cei mari din clasa a opta venisera cu palarii de pai si se simteau datori sa râda si sa dispretuiasca. pe catedra. dupa fapta si rasplata. servitor paros.. ramân corigent. La zece si jumatate începu "serbarea". a fost rasplatita. Arata "activitatea liceului. pâna dupa miezul noptii. si iar în clasa a VlII-a? Trebuie sa învat. staruinta acestui elev. E foarte inteligent ceea ce fac. Astfel. cu fetele luminate. ordonati alfabetic. Ceea ce era de asteptat. E chiar foarte inteligenta hotarârea mea: sa învat la vara. Aceasta. înca din iarna. profesorii. Trebuie sa învat.. Un secretar aduse o coala scrisa cu numele premiantilor. câteva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii. inteligenta si perseverenta . multor "gentileti" la bufetul liceului.ma va lasa corigent la anul. Si ceea ce eu prorocisem.. care sunt multi în liceul nostru. în nadejdea ascunsa ca vor fi primiti în grupul lor. erau fericiti. . dupa acest al saptelea an de existenta a liceului nostru. odata. staruinta lui.

Un secretar. domnilor. si închidea ochii. fanfara nu izbutea sa emotioneze. Apoi. "Potpuriul national" începea cu o doina. Atunci. peste putin. pâna la masa cu premii. Nu gasise decât noua. acolo. un brun înalt si scofâlcit. Apoi. acoperita cu aplauze. întreaga fanfara zâmbea publicului.. clasa a VUI-a reala. clasa a VIII-a reala... din fiind. Maestrul exaspera. "Marsul" era una din numeroasele sale compozitii.Nu te lasa. . Do-mi-sol-do.Am sa te spun d-lui director. Fanfara intona arpegiul glorificator: . se întorceau împiedicându-se. mai cu putere!.Duc \' nu veniti ia repetitii?. Un grup de elevi dinapoia fanfarei repetara încurajarea: .Bradescu Mihail. îi strânse mâna si-si netezi apoi încruntat pletele. Dumitre! Vasilica Dumitru. îsi cercetau premiile. Bravo. Ceilalti.. se înaspreau. au facut sa roseasca pe director si pe maestru. îsi umfla obrajii.. întreba. Dar mi se umflau buzele si rasuflam obosit dupa fiecare sedinta. nemaicutezând sa intre în banci. îsi luau fiecare bratul cu carti sau numai câte o carte si..D-l Boloveanu?. obosise.. Ceea ce m-a hotarât sa nu mai vin la repetitii.. Maestrul si-a strâns bagheta si . mai mult din ochi.Haideti. Parintii devenisera nerabdatori. înalt. . va dau afara. implora maestrul.. . Când trebuia sa tina nota mai mult de trei masuri. peltic. Un. strângând bagheta..Sa cânte Potpuriu! dumitale.Bravo!. premiul I cu cununa.maestrul de muzica a început sa-si adune baietii pentru fanfara.. Solistul rasufla umed când se sfârsi doina si începu sârba. glasui: . La patru. Premiantii transpirau.Do-mi-sol-do. -Bravo! Bravo!. ca fiu de spalatoreasa. striga.. Baietii asteptau ca pe o delicioasa revelatie ultima compozitie a maestrului. director se ridica si. Melodia se pierdea pe alocuri. ciupit de varsat. . iar publicul acompania cu vârful ghetelor.. acoperita de acompaniamentul trompetelor alto.. Dar solistul. Firanescule!. începeti.. . Destul.. întrebatori. Fara tromboane suficiente si cu un tobosar anemic. Fi-nalurile se împlineau mai întotdeauna fals. Vasilica Dumitru. Parintii întorceau capetele. Diletantii amutira. înainta timid. începu premiile. premiul al doilea. Cinci minute pauza. Vorbeau între ei. aia din fund.. de doua luni.. forte!.. cu urechile lungi. d.. Amuti.. Grupurile de elita. cu nasul rosu si fruntea îngusta. Do-sol-mi-dooo.Firanescule. organizara un acompaniament pe pupitre. ma pitii sub banca. .obez iluminat . se apropia de cântaret si-l lovea cu bagheta. în mijlocul sârbei. stacojii.. 34 . .SstL.. maestrul zâmbea fanfarei.a început. cu fetele îmbujorate.. ce D-zeu? Unde e toba mare? Câti trompetisti alto sunt? Trompetist alto eram si eu. Sunetele se îngrosau. directorul.. spre ciuda d-lui director. ..Hei! Voi. ghebos. Aplauzele prea lungi. doi. Când metalul tremura cu un semiton mai jos. si fanfara. Maestrul se zapacise cu totul.. Forte. catre "dreaga fanfara: . O privire de lânga catedra îi linisti. . Ca sa nu ma vada. pistruiat. Directorul îi zâmbi dulceag.. Se strigara alti fericiti si sâr-guitori elevi. iar din fundul sufletelor se ridicau invidiile ca niste aburi calzi. propuse imperativ d-l director.

intimidat. Daca as capata unul. M-am gândit mult daca nu trebuie sa plec. si rezultatele mele nu erau pretuite. tot pe dreptate. Strângeau mâna lui Alexandrescu Alexandru.. Ar fi atât devfrumos sa fug. încununat. eu si Bona Dinu îmi era prieten. Nu ma gândesc la corigenta. Ceea ce îmi placea mie. la matematici? Saisprezece. Ma framânta noptile. pentru ca se întorceau capete catre mine. acelea erau necesare. Dar. Sau. aplaudându-si din rasputeri colegii. negricoase si fetele roze sau palide.învat ce-mi place mie. Ce sa fac cu matematica la stiintele naturale? . Eu ascultam si îmi era teama ca ceilalti sa nu afle ceea ce se petrecea înlauntru-mi. Chioreanu. cu ochii încercanati si supti.apoi.. glumind. înconjurându-ma premiantii. M-am întors cu Dinu. aveam cel putin tovarasi mai selecti de corigenta. ca sa ma mângâi. Sandule!. Uram trupurile acelea plapânde sau robuste. si colegul s-a j furisat. Poate urlam. Mi-au cerut amanunte asupra serbarii. sunt cu adevarat trist.multimea anonima a promovatilor mediocri si a corigentilor . Uram pe acei adolescenti cu fruntile înguste. iar altii exagerau masca bucuriei. Ma priveau prietenos si încercau sa ma consoleze. Eu ma prefaceam trist. mi-ar fi usor sa ma descurc.. dar ei gândeau ca fiecare ar fi putut fi. gândind la biblioteca si manuscrisele mele si la j turma adolescentilor. Sunt liber. Am sa ma apuc de matematica la sfârsitul lui august si tot atunci am s-o învat.Sa traiasca! -Bravo. simteam ca îmi slabesc puterile. din clasa.. Altadata.. cunoscutilor. pentru ca nu puteam învata matematica si nu stiam germana.. IX.. cei mai prosti din întreaga clasa.Imbecili. brutal. Nu stiu daca îmi lipseste curajul. m-auziti?. de câte ori izbutesc sa-l ajung.. In curând aveam sa-mi trâmbitez ura. Ma gândesc la atâtea piedici pentru care nu sunt înca pregatit sa le înfrâng. Judecam cu o fierbinte nedreptate. E un gând care se întoarce rabdator.. dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica nimic si ca mama nu ma va lipsi de bani în saptamâna aceasta. se duc la cinematograf si se masturbeaza în fiecare noapte. Munca mea si torturile mele. Voiam sa par linistit. asupra profesorilor..dintre repetenti nu venisera nici unul la serbare . albe. VACANTA E cald si eu sunt liber sa citesc ce-mi place. Mandea! . Aceasta. Când venii la masa. M-am linistit. care îsi învata lectiile. întrebai de la usa: .aplaudau fals rasplata colegilor încununati. Am cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam. Faptul ar fi trebuit sa ma umileasca. Din clasa noastra eram patru corigenti la matematica: Dinu. A trebuit sa ma prefac trist pâna seara. exageram. S-au mirat cu totii. poate. . Ca întotdeauna. Eu nu înteleg nimic din tot ceea ce priveste pasaportul. -Bravo. inculti si impersonali.. sunt stapân pe timpul meu.. Si unii se întunecau. discutia cu un coleg premiant. Ceilalti doi. necunoscutilor. sa fug pentru totdeauna. 35 . prietenilor. colegilor.Stiti câti corigenti sunt de la noi. m-auzi? Toti suntem niste imbecili. încheiam astfel. ca sa nu se spuna ca invidiez pe cei câtiva neghiobi încoronati.

Aceasta e o porunca din launtrul meu. Simt ca mi s-ar rupe sufletul. în amiazi? Când neam despartit. Furat de vorba.-pâna la Cairo. apoi paznic la o magazie de lemne în Smirna. fara griji. ma lupt numai cu mine. nici o copilareasca predare în fata plictiselilor scolii. pe care îl adora. îl priveam corect si. într-o dimineata. Dar trebuie sa lupt cu oamenii. Mi-a vorbit.. pe care le cunosteam din auzite sau din carti. ajunsi în porturi calde. A doua întâlnire ma facut sa gândesc asupra unor fapte de viata vie. plecam cu alte doruri. cu banuieli în ochi. întelege pe Panait. Cred ca nimeni nu m-ar recunoaste. Se ferea sa precizeze meseria. N-a putut învata englezeste. neîncrederea. în vorba. mi-a marturisit ca parasise Parisul acum zece zile. pe care nu o înteleg. Am intrat. întelegeam ca petrecu-• se mult timp în Franta. Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu. petrecându-si noptile în orchestre de naufragiati cosmopoliti. Eu trebuia sa fug dintr-o necesitate launtrica. Tânarul fugise din Basarabia. Am ajuns un campion încercat. Din tot ce mi-a povestit. cald. Pe mine ma cuprinsese. Citeste ruseste. prost îmbracat. luptând. un temnicer cu inima rece. fara teama de mine. pe banca pustie. Eu am încercat sa-l conving de inferioritatea vadita a scrierilor braileanului parvenit. poate. dar care îmi stapâneste vointa.savuroasa.. Mi se parea ca numai o astfel de viata m-ar fi linistit. Un evreu tânar. Mi-a spus ca nu sunt decât un simplu "burghez detectiv". Tovarasul meu a început sa râda. capatam impresia ca ma minte. într-atât as vietui o viata straina. as fi atât de puternic. ca "lucrator". Uitase de Hamburg. Ma ghicesc ratacind singur. româneste si frantuzeste. ajunsese ucenic într-o ceainarie din Constantinopol. E inteligent si incult. Era prea' incult ca sa retina atâtea numiri. atâtea locuri. pe care nu le întelegeam întotdeauna. Am întârziat de vorba într-o berarie pe care mi-o fixase el. amestecând fraze de argot. Eu îmi simteam carnea încrâncenata de bucurii. Vecinul meu de banca m-a rugat sa îi împrumut revista. un calau al sentimentalismului. Nu întelegeam cum se putuse strecura prin atâtea tari ca lucrator. Mia spus ca venea de la Hamburg.Prietenii toti îmi spun ca si ei au vrut sa fuga. Fuga mea nu e însa o trecatoare nostalgie dupa aventuri. cu alt zâmbet. "burghez" si m-a asigurat ca nu pot. 36 . fusese picolo într-o cafenea din Brasov. Vorbea curgator. pe un vapor grecesc. Am vorbit amândoi despre Panait Istrati. fermecat. dar i le-am ghicit. ca m-as sufoca altfel. si am petrecut patru ceasuri de vorba cu un vagabond. încercai sa-l surprind. cu care îmi priveam mai banuitor tovarasul si mai prudent aventura mea. dintr-o convorbire sau dintr-o carte. îmbarcati pe vapoare levantine. însa. A rostit atunci o înjuratura . Sunt cuprins la rastimpuri de o furie oarba împotriva celorlalti si împotriva mea. înca. apoi. care vietuiesc în celula si nu stiu sa înfrâng în viata. dormind în hoteluri murdare. care ratacise mult si îndurase multe. Mi-a spus de umerii zdrobiti în porturi. muncind si citind atât cât vreau eu. Aici. Tânarul m-a numit. Daca as fugi. atâtea minunatii. cu alt pas. S-a temut sa-mi dezvaluie credintele sale politice. patru ceasuri. m-a asigurat el — pe ruseste. L-am întrebat cum a venit la Bucuresti. pe o banca la Sosea. Gândurile mi-au daruit alti ochi. Aici a ramas aproape un an. Citeam o nuvela de Panait Istrati. de viata stranie pe care o duc pianistii cabareturilor de periferie. glumind. în mansarda. Despre ce n-am vorbit. fugise din nou. dintr-o data. Cel din urma îndemn la fuga m-a tulburat dupa ce am cunoscut. Eu am înteles ca n-am sa pot ajunge niciodata hamal si mam întristat. A citit-o repede.

golind pahare. Ca sa plec. Gasea astfel casa si bani. sa plec în tabara de la Dumbrava Sibiului. sa-mi capat un pasaport pe un an. la întoarcere. Tânarul traia în fiecare oras. Daca le-as scrie.. Neîncrederea în putinta unei vieti de munca si rataciri nu întârzie sa ma întristeze. sa ma fac cetatean rus la legatia din Constantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treia mâna cursa Alexandria-Nagasaki. dar eu citesc pe Anatole France si visez în fiecare seara. în viata mea. Am ajuns. drumuri lungi împreuna. ca ale unui om exasperat de caldura si nesomn. Noi ne-am înscris pentru ca capatam permise pe C. neodihnite. Cu atât mai bine. As fi vrut sa descopar o încercare de revolta. noaptea târziu. M-am desteptat tulbure de vinul pe care îl bausem cu noul meu tovaras. de bacalaureat nu pretuiau. Nu stiu cum se vor împaca dorurile acestea. care sa aleaga anumite nazuinti si sa se consume satisfacându-le. am dormit nopti frumoase în Dobrogea. tot ce-mi trebuia pentru fuga. toate acestea mi s-ar parea literatura. El vagabonda în timpul zilei. îsi alegea pe cea mai frumoasa. din ceea ce câstiga. cu gesturi strivite. El ma sfatui sa ramân acasa pâna ce voi creste destul. lovind clapele unui pian ametit de tangaj. beat de nesomn. nenaturaletea. Ma chinuie împlinirea unei munci aspre. cartile. * E tot mai cald.Ca as putea intra agent la Siguranta.F. fara sa cred în fericirea care ma asteapta în singuratate. Avea o ciudata însusire de a supune vointa fetelor de trotuar. ratacirile printre suferind. si adorm îndobitocit. bijuterii. Pe drum. S-au risipit. Ma dezgusta afectarea. am ratacit în Bucegi. în mansarda patrundeau miresme de gradina prin ferestruicile deschise.R. ca sa nu ma scârbeasca traiul parazit si nerusinat. Eu ma tulburam nu de tot ce-mi spunea. Cred. hotarât sa rup cu tot ce e mediocru. Citesc mult.. Am facut. încercând sa ma înspaimânte prin imoralitatea sa. 37 . apoi. Cercetasia mi s-a parut întotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. acasa. de spaima si de entuziasm. trebuia sa fur bani multi de acasa. ma seduceau. prin cinismul cu care erau marturisite. ci de faptul ca-i aprobam faptele. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. totusi. Actul de nastere. Hârtiile si caietele ma asteapta în sertar. Am înteles ca ma leaga înca multe doruri de casa: mansarda. de dezgust. curaj si siguranta ca nu voi tânji dupa biblioteca mea. sa urmaresc tipii suspecti. Ma întâlnesc tot mai rar cu prietenii. Ceea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea e tocmai faptul acesta. fuma în gradini publice si seara juca biliard în cafenele pâna la ceasul când trebuia sa-si întâlneasca tovarasa. Povestea toate acestea antrenant. Am dormit fericit. N-am lucrat nimic la romanul meu. îmi trebuiesc bani. Podelele de lemn abureau în luna. si strângeam buzele de furie ca aventurile lui ma atâtau. Dezvaluii noului meu tovaras toate îndoielile. ca îmi lipseste o vointa adevarata. din zori pâna la miezul noptii. înabusitor. însa. Astept cu resemnare sfârsitul lui iulie. de visele pe care le visasem. cu o "fata" mereu schimbata. ma închipuiam în mijlocul furtunii. impus de straini. am colindat muntii Neamtului. nebunesti si ma chinuie fuga. ca poftesc în acelasi timp si cu aceeasi furie cartile si vagabondajul. Apoi a cerut o sticla scumpa de vin si a început sa-mi povesteasca o suma de lucruri care ma entuziasmau prin ineditul lor. îmi spun eu. îmi preciza. romanul.

îmi dadeam perfect de bine seama ca sunt ridicol. 38 . X. Au trecut. nu stiu nimic. Daca el ar fi directorul liceului. sa fumez si sa visez.în Dumbrava am sa-mi fac un cort singur. Sunt o forta peste care nu se va putea trece. Cu toate ca nu ma putea admira nimeni. pentru ca o cred ispititoare si curata. Apoi m-am urcat în mansarda si am dormit pâna seara. JURNAL DE VARA 5 august Am ajuns acasa. ar face educatie cazona cu noi. în cel mai nepatruns colt. silinduma sa par trist. serios. pentru ca la Bucuresti ma sufocau "miresmele si patimile". ceea ce m-a întristat în somn si m-a bucurat la desteptare. A doua zi am citit mult. Si aceasta cât mai curând. Am sa pregatesc. Pedagogul spune despre Bucuresti: "acest iad de seductii". Am dat prea putine lamuriri. scriu numai ca sa-mi atât vointa.. ca întotdeauna. retras. Pentru ca sunt hotarât sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedica.. Fraza cu eroina e de-a dreptul stupida. dar eram cu gândul în Dumbrava. Ma simt atât de zapacit când ma trudesc sa aflu ceva din sufletul meu. Dar. ca întotdeauna dupa o noapte petrecuta într-un tren aglomerat. Aceasta numai ca un exercitiu de vointa. Eu stiu ca n-am vointa. trist. cautam sa iau atitudini "interesante". 8 august M-am întristat citind ulima pagina. de la toamna am sa încep sa învat serios. stralucit corigenta si am sa-l umilesc pe Vanciu. Eu stiu ca tot ce scriu. Ciudat. dar ispita era mai puternica decât mine. Acolo am sa stau noptile. constient. mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. Sa se afle odata cine sunt. Poate am sa scriu romanul. întarâtat. Ar trebui ca la toamna sa încep sa studiez atent psihologia. ne marturiseste. N-am visat nici o fecioara bruna. Au trecut trei zile si înca n-am deschis caietele de matematica. în roman voi scrie ca doream Dumbrava. Sunt sigur ca nu ma va putea înfrânge nimeni. poate. cum se va redeschide scoala. cu seninatate. Sau priveam plopul din fata. chiar. din toate cele ce se întâmplau în suflet. Nu puteam fi multumit. Aceasta dovedeste pentru mine foarte mult. inexistenta. îmbracându-ma. Aceasta suna frumos. încruntat. Urmaream literele cu ochii. Dar sunt zadarnice orice explicatii. pentru ca nu pricepeam nimic. Ne-o spune mereu un pedagog brun. Profesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca. Am spus ca ma întorc atât de devreme pentru ca mi s-au sfârsit banii. Si poate am sa întâlnesc o eroina. dai nimic. în dimineata aceasta m-am convins de reusita vietii mele. plin de vointa. Am ajuns putin obosit. Dumbrava îmi place. Citeam câte doua pagini pe ceas. Ma minteam. Astazi m-am desteptat cu mintea limpede. cu educatie prusaca. Dovedeste. fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtarea mea.

Poate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa ma cunosc pe mine însumi. Nu ma pot analiza serios, pentru ca îmi trec alte gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multa patrundere. Apoi, nu stiu de unde sa încep. E foarte usor sa spui: "Cunoaste-te pe tine însuti!" Dar as vrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva când a încercat sa se cunoasca pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu exista decât prin imaginatie. Nu ma recunosc în multe gânduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt câteodata trist si de ce alta data îmi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta, care ar trebui sa fie întesat numai cu analize facute pe îndelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, când voi studia psihologia. 15 august S-au întors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. în cea din urma zi au început sa distruga toate micile constructii din tabara, cu un entuziasm salbatic. Eu n-am regretat nimic. Dinu îmi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a iubit în Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze, frânturi de cântece; mi-a reprodus, cu jocuri de fizionomie, fericirea, durerea, disperarea fetelor; mi-a citit pasaje de scrisori si mi-a aratat originalele. Dinu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. Umbla pe strada fara palarie si, când e sigur ca nu-l vede nimeni, îsi lasa un cârliont pe frunte. Ma viziteaza des si ma întreaba când încep sa învat la matematica; aceasta, ca sa înceapa si el. Eu i-atn fagaduit - încruntat si solemn - ca la douazeci ale lunii parasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. Lucrul acesta am sa-l fac. Trebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi încapatâna, am sa izbutesc. Doar nu mi-o lipsi într-atât vointa. 20 august Am fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita de director, prin care se vesteste ca examenele de corigente vor începe la 15 septembrie. Ceea ce înseamna înca douazeci si cinci de zile libere. M-am înteles cu Dinu^sa amânam pregatirea, corigentei pâna la 1 septembrie. 22 august Am descoperit pe Carlyle. în caietul meu de însemnari critice am scris astazi douazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara. La 1 septembrie ma apuc de matematica. 29 august Stiu ca se apropie corigenta si trebuie sa-mi încui cartile timp de doua saptamâni. Ceea ce ma încurca mult e faptul ca Dinu mi-a adus trei volume din Gourmont, unul din Jack London si versurile lui Samain. Cartile nu sunt ale lui, si m-a rugat sa le sfârsesc cât se poate de repede. Bineînteles ca n-am sa pierd prilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. Dar când ma voi apuca de matematica, n-am sa ies decât la trei zile o data, din casa! 39

4 septembrie Parca eu nu stiu? Sunt cel mai desavârsit lenes, magar, neputincios, mincinos si las din România Mare! 9 septembrie Mai sunt sase zile. Daca pâna la 15 septembrie nu învat de la un capat la altul toata materia, ma sinucid. E cea mai mare hotarâre pe care am luat-o pâna acum în viata mea. A trebuit s-o iau. Caldura din mansarda si Le chariot d\'or nu mi-au îngaduit pâna acum sa citesc decât treizeci de pagini algebrice. Dar acum s-a hotarât. Mi-am dat cuvântul meu de cinste ca îmi voi împlini hotarârea. Daca nu... Ce-mi pasa de crestinism? 10 septembrie Trei capitole din algebra, cu explicatiile lui Barbulescu Constantin, baiat înalt, promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. Pacat ca trece un tramvai prin fata casei. Ma distreaza. Altminteri, Barbulescu explica pe întelesul tuturor, cu glas de bas si cu un creion lung. 12 septembrie Dinu învata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru ore singur. A sfârsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pe bulevard si manânca înghetata. Se întâlneste cu alti prieteni, corigenti la chimie. Toti învata. Jipescu a sfârsit primele trei repetiri ale cartii de chimie la 15 iulie. De atunci a mai citit de cinci ori caietul de notite, de cinci ori rezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de "fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. Numai Marcu se afla din august la acelasi capitol al "clorului". Când îl întreaba cineva ce are sa se faca, el raspunde ca are sa promoveze; sau are sa ramâna repetent. Altceva nu i se poate întâmpla. Baietii spun ca Marcu "afecteaza". 13 septembrie E imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adâncesc anumite capitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte. Ceea ce m-am hotarât sa fac. 14 septembrie M-am gândit mult si am înteles ca am dreptate. Daca as ramâne repetent? Nu ar fi evenimentul acesta scânteia care sa aprinda toata pulberea sufletului meu? Nu e nevoie, oare, de o durere adânca, de o schimbare care sa ma duca de-a dreptul în fata marii opere a vietii mele? M-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si am înteles ca numai asa am sa pot scrie Romanul adolescentului miop, care ma 40

va face celebru într-o noapte, ca pe Selma Lagerloff, si bogat, ca pe Blasco Ibaftez. De aceea m-am hotarât sa nu mai învat nimic pentru corigenta. Vanciu, care nu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. Ceea ce astept si eu. Poate am sa plec de acasa. Cum am sa scriu eu toate romanele pe care le am în minte, daca nu cunosc oamenii vii, în carne si oase, si, mai ales, anumiti oameni? Am sa fug de acasa si am sa ma duc la Constanta, în port. De acolo, dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas. Dinu, când a aflat de hotarârea mea, s-a trudit sa mi-o schimbe, dar totul a fost zadarnic. Eu stiu ca Dinu se bucura în ascuns ca va avea un prieten cu o viata aventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-ar putea mândri în saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitatea planurilor mele de plecare. ...Ca sa-mi bat joc de Vanciu si de întreaga matematica din lume –stiinta absurda si îngâmfata -, am sa citesc toata noaptea Les Messieurs Golovleffde Chtchedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de la anticar, numai cu douazeci si cinci de lei. 15 septembrie Teza. Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri de cap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfârsind pe Chtchedrine... Teza. Nu-mi aduc aminte nimic. Nu stiam nimic. Am încercat sa acopar pagini cu calcule absurde. Dinu lucra de zor. Ceilalti, cu toate ca învatasera mult, îsi priveau colile albe. Problema, foarte simpla, dupa câte mi s-a spus. Alaturi, pe sala, pasii prietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem: "cum a fost". Eu ma gândeam la Blasco Ibafiez, ca sa nu mai tremur. Si nu mai tremuram. Am vazut o frunza vesteda, ce se oprise pe fereastra. M-am gândit ca va veni toamna si va fi frig în port, la Constanta. Iar la mine în mansarda, toamna e atât de bine... Am dat hârtia cu calculele. Vanciu m-a privit în ochi. De ce n-a zâmbit? La tabla. Parca mai mi-aduc aminte? Am raspuns stupid. Mai exact, nu raspundeam, ci ma resemnam sa iau creta din mâna colegului, sa ma apropii de tabla si sa ma schimonosesc sau sa ramân prostit, dupa puteri si dupa împrejurari. Dinu "misca". Ceilalti, ca si mine. Malureanu, înca, nu se obosea nici sa apuce creta în mâna. Un baiat sincer. Vanciu ne privea calm si scria pe o fituica un semn dupa flecare raspuns. - La loc! Acesta a fost oralul. Acum am venit acasa si am scris în caiet. Sa se stie. Mie mi-e somn si ma simt zdruncinat. 18 septembrie 41

Vanciu e un Dumnezeu! Ne-a pedepsit filozoficeste: ne-a promovat pe toti^ Un coleg corigent, însa, nea dat sa întelegem ca a intervenit o fiinta feminina din partea unuia dintre noi. Dar Vanciu nu merita mai putin sa fie adorat. Ma bucur de un lucru: ca îmi place matematica. Am observat astazi ca îmi place. Nu e grea: dimpotriva, are foarte multe parti amuzante. Din toamna ma apuc serios de matematica. Acum e lucru hotarât. Acum m-am convins ca am vointa. O vointa de fier, imensa, nesfârsita. Si tot acum am înteles ca n-am învatat la corigenta, pentru ca nu am voit. Daca voiam, citeam cincisprezece ore pe zi numai matematica. Ma oprisem însa, la gândul de a fugi de acasa. Iar acum mi-am schimbat pur si simplu gândul. De aceea am sa învat la matematica. Ma odihnesc înca doua saptamâni si apoi ma adâncesc în matematica. Numai în matematica si germana. Acum stiu cine sunt. SFÂRSITUL PARTII I

PARTEA A II-A MANSARDA Peste case plumburii, departe, se zaresc doi plopi. Doi plopi batrâni si resemnati, crescuti într-o curte cu grilaj de fier. Când înverzesc plopii, eu stiu ca e primavara si îmi spun: iata, a venit primavara... Ma ridic de la masa mea, deschid ferestruicile si privesc în strada. Trec oameni fericiti pe strada si soarele îmi zâmbeste. întâlnesc atâtea ispite când ma plec si privesc pe ferestruica... De aceea ma tem sa privesc si ma asez mai frumos la masa mea. Primavara, odaita e trista. Eu nu vreau sa fie trista, dar asa e. Afara e soare mult si neliniste, si ghicesc zbor de albine, si ramuri înflorite, si castani umezi. în odaita, soarele a adus lumina multa, dar lumina se revarsa pe ferestre înapoi, afara. La mine, totul e mort. Si cutiile cu insecte, si ierbarul, si biblioteca, si teancurile de reviste. Si peste toate se asterne praf, si seara se face tot mai multa tacere. Si ghicesc atunci cum se strecoara pe sub castani perechi. Dar, în toamnele reci si umede, cât sunt de fericit în singuratate... Privesc în jarul sobei de zid si gândesc: poate, la toamna, nu voi mai privi singur jaratecul si nu voi mai asculta singur vântul... Apoi râd si îmi spun: de câte toamne nu gândesc acelasi lucru?... Dar parca eu nu stiu ca atunci îmi musc buzele ca sa nu plâng si îmi sterg lacrimile fata jarului, pe furis, mângâindu-l cu dorurile mele?... Copilaria s-a stins între peretii varuiti, sub tavanul scund. Aici am fost eu mic. În locul patului de lemn rosu, era un pat cu un leagan. Imi amintesc atâtea ceasuri, atâtea închipuiri care stiu ca niciodata nu se vor mai întoarce. Ei, Doamne, îmi spun eu zâmbind, nu pot ramâne întc deauna copil. Trebuie sa ma schimb, sa fiu mare, mare atât cât vreau ei Poate va trebui sa îndur, sa ma sfâsie tristeti, sa ma tulbure ispite. DJ daca altfel nu se poate? 42

cu taceri. fara sa ma supar. eu scriam laude virginitatii cartilor. pe care îl simt. pe care mi-a placut a-l intitula: Calatorie în jurul bibliotecii mele. am înteles ca n-am sa scriu niciodata "roman". acesta-i surmenaj inconstient. pe care nu-l va citi nimeni? As vrea sa cuprind acum sufletul mansardei. în loc sa povestesc întâlniri între îndragostiti. daca eu n-am ajuns fermecator. la început. îl zaresc. dupa miezul noptii. sunând grabit si îmbujorat. îmi fagaduiesc o sotie blonda. Câte n-am visat eu din patul de lemn rosu. Dar nu trebuie sa ma gândesc. albastra. în fata mesei. Din pricina tramvaiului. Sotul aduce prajituri la amiazi. Adorm cu gândul la desertaciunea trupului si a lumii. tainica. Iar visele se strecoara în viata mea. într-o seara am descoperit absenta intrigii. ce sa cred? Si schimb cartea. Citesc pâna târziu. lovind cu geanta gardurile. hotarasc eu. Seara. Dincolo de grilaj. Nu trebuie sa ma gândesc.. cu ochii osteniti.. Capitolele acestea aveau sase pagini fiecare. se aprinde în treacat lampa de la un mic birou.. Eu ma întorc de la liceu abatut. Dar acum nu-l caut. Scrisesem cincisprezece capitole. se transfigureaza. Si citesc înainte. prin ferestruica. Zâmbesc. Sunt înca trist? Poate nu se va urca nimeni pâna la mine. Adorm dispretuindu-mi blând vecinii. Ma gândeam: "Oare îl saruta?" îmi fagaduiam atunci o sotie mica si calda. Atâtia ani s-au scurs. Se aprind becuri voalate de saluri visinii. Scriam comentarii asupra femeilor din Balzac si ma convingeam ca e mai desfatatoare mângâierea unei elzeviriene decât a unei curtezane. Eu le-am slavit într-un caiet gros. Eu zâmbesc deasupra cartii. cartea citita mi se pare seaca. sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. dar cartile sunt stupide si reci. Apoi. rece. Ma întorc atunci la Brand sau la Ecleziast. deodata. a mi se apropie în singuratate numai mie. nu aud. ca îmi dispretuiesc vecinii. acolo. usor si nu vreau sa ma cuprinda tristetea.De ce subliniez eu cuvinte. pizmas si superior. îmi spun. câteodata. care mi se vadeste deodata inutila si stearpa. Si ridicând la rastimpuri ochii la fereastra vecinilor.Ce sa scriu. brusc. Nu-mi cunosc vecinii. Nu. logodnicul si sotul. Nu zaresc nimic limpede. când noaptea se linisteste. cu multe elogii. Eu stau la îndoiala. întâlnesc lumina timida. l-as gasi alaturi cu atâtea "jurnale". daca n-am cutreierat înca India. cu atâtea pachete scrise. cu multe dialoguri. senin. Eu eram amantul. Târziu. Acum îl saruta. Fireste. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop îl voi scrie din acelasi îndemn. Ce sa citesc? Doamne. ma mângâi eu. Dupa o suta de pagini. aceasta nu poate fi scris în roman. Si iarasi schimb cartea. 43 . Nu trebuie sa fiu trist daca visurile au ramas vise. care sa ma sarute si sa-mi pronunte numele clar ca un râs. Voi marturisi. strada. ci sa scriu. . Si. se face lumina în iatacul cu umbre.. în acest carnet. altul insignelor editoriale. Eu citesc în umbra. De câti ani se iubesc? . zaresc ferestrele unui iatac. Un altul culorilor copertelor. Am parasit caietul gros. cu desfatari. Dar ei vorbesc atât de încet.. Daca l-as cauta acum în lada. asa. Sunt fericiti întrînsul doi tineri. De ce sa-i cunosc? Nici unul nu are o fiica. Aceasta m-a deprimat.ma întreb eu. Si citesc o carte noua.. iarasi întuneric.. Biblioteca îmi era amanta. pentru ca ma simt fericit. In fata mansardei mele se deschide o curte cu gradina sfielnica. Voiam sa scriu. Un capitol îl închinasem cartilor cu semnaturi si dedicatie. pe care nu-i cunoaste nimeni. Visez acum vise noi si dulci. si mie îmi par viata si altora le par vise. un roman.. ca sa nu-i stânjenesc. daca nu s-a îndragostit nici o Marie Bashkirt-seff de mine. ca sa nu ma supar. ferestrele se lumineaza din nou. Lumina se stinge în iatacul vecinilor mei.

odaile acestea au si dat fiinta "Muzei". în fiecare cadra. ma aflu toamna. iarna. în clasa a IlI-a eram obligati sa frecventam sedintele Societatii clasei a Vi-a. Aflând ca putem obtine trei încaperi. Un altul ne citea nuvele originale. secretar. Se comunicau acolo lucruri foarte interesante. Dimpotriva. E singurul rol care îi convine. Domnisoara Alexandrescu e colega cu noi. " MUZA " . pe rafturi.. presedintele nostru e o domnisoara foarte simpatica si nimeni nu se gândeste sa-i reproseze ceva. conferinte. Când ma întorc din strada. Lungit în patul rosu. Când apropii. La masa. ma zaresc cu multi ani în urma. Asa ca. iar eu pasesc înainte. jetul de soba. E întiparit pe ziduri.. mângâi cu ochii zidurile..si am fixat cotizatiile lunare. I. stinghere. Ni s-a marturisit ca. Aceasta s-a petrecut în iarna trecuta. asteptând noaptea Sfântului Vasile. zece lei. îl ghicesc în fiecare carte. la anul. Nimeni nu le banuieste farmecul. sa nu fim atenti. am ales un comitet . lânga aceeasi soba de zid. nu ni se dadea voie sa plecam. vibratiile eterului. piese de teatru. casier si plicuri cu en-tete . Sufletul lor se topeste alaturi de al meu. La sfârsit. "Muza" ne-a câstigat pe deplin. nici sa dormim. Lânga ferestruici.presedinte. de la patru la opt. cinci lei pe fiecare luna. ceaiul. anul trecut. Un elev din clasa a VUI-a ne vorbea un ceas despre evolutia materiei. însa . Pregateste. discutii. Actualul presedinte al Societatii noastre cultural-dramatice e domnisoara TaniefAlexandrescu. Am înscris membri si membre. în fiecare amintire. Cum sa nu-l cunosc si sa nu-l îndragesc. Atunci le zaresc. Si ce fericit sunt ca voi scrie despre sufletul mansardei mele. cu o coperta indicând: Nuvele. clasa a opta.în particular -. îmi amintesc cel dintâi caiet scris clandestin. în ceea ce ne priveste pe noi cei din cursul inferior. De fapt. declamatii. Pentru ca directorul de atunci era un domn batrân si iubea mult morala. cel mult. le zâmbesc numai lor. nu tine conferinte. 44 . în orice caz. zeci de strofe. când am lacramat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descopera numai mie. Nu vine niciodata exact la patru. Noi am mai avut "Societati" în tot cursul liceului. dar nici una n-a fost atât de placuta ca "Muza". discutiile Einstein-Bergson sau despre valoarea silogismului în stiinta. Domnul director ne tinea predici morale.. în fiecare sedinta ne citeau. Societatea noastra a luat în toamna aceasta un avânt neasteptat. pe rând. poate.o dupaamiaza pe saptamâna . ma copleseste tristetea celui dintâi plâns nestiut mamei. Colegul Noschuna ne-a daruit . D-ra Alexandrescu nu e un presedinte sever si neînduplecat. intelectualii si artistii clasei. ne marturiseste. Clasa a Vi-a avea si câtiva poeti. va intra la facultate. Vietuiesc cu toate aceste umbre stravezii lânga mine. Sediul Societatii noastre e nepretuit. nu riscam sa fim întrebati asupra conferintelor. Poeti fecunzi. Ce se va întâmpla daca mansarda va fi stapânita de altul!?. în fiecare saptamâna ne adunam si lucram cu entuziasm: muzica.trei încaperi la subsol din locuinta lui.. nu cânta la pian si nu "joaca" decât pe Anca din Napasta lui Caragiale. noi. voi. Anul acesta. ne-am constituit în societate. De altfel.Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei. Ni se îngaduia. Ce fericit ma simt ca uit tristetea. când mansarda e luminata de prieteni. Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirând alt vazduh decât acela al odaitei în care am învatat slovele pe o tablie de carton.SOCIETATE CULTURAL-DRAMATICA "Muza" tine sedinta în fiecare sâmbata. si ele ramân în aceleasi locuri.

cumpara foarte multe piese de teatru si cunoaste nenumarati artisti. de asemenea. Daca nu aveam sufleur. Declamatiile dovedisera ca mai toti membrii pot aparea cu izbânda pe scena si toti eram dornici de aceasta. o odaita mai mult lunga decât scurta: scena. însa. în\' toamna aceasta. însa. care a folosit cândva drept bucatarie: cabinele artistilor. La sfârsit. Aceasta. Nu ne împiedica nimic. în mai putin de doua luni. De altfel. Izvorul acestuia era Brunetiere. cu Bricterian sufleur. pentru ca "Muza" e o societate dramatica. sa pazeasca usa salonului si sa întrebe: "Cine e?" de câte ori aude ciocanind.era Robert. salonul. Nu scapa nici un spectacol. Pajul lui Don Juan . Una din cele dintâi griji ale Societatii noastre a fost de a tipari plicuri cu entete si a cumpara. Numai eu ma pripeam si uitam versuri.eram eu. S-au încercat scene din însir-te Margarite si Napasta. S-au iscat discutii aprinse. Eu si cu Dinu jucam pentru cea dintâia oara la "Muza". La capatul scenei sunt doua usi. Noua ne-a spus ca si-a "studiat rolul" si ca a "scos" foarte mult din eroul lui Victor Eftimiu. Sau tinut doua conferinte si mai multe comunicari critice. totodata. cu ferestrele sus. Duhovnicul – parintele Ieronim . farduri si barbi. iar dupa un sfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfârsisem introducerea si ca ma pregatesc sa 45 . si noi voim cu tot dinadinsul sa jucam teatru. Cealalta. Mai întâi. Si s-a cântat. însa. El marturiseste ca e un actor de viitor si ne declama de câte ori are prilejul. Sâmbata am avut sedinta cea mai izbutita. Anul trecut nu s-a ajuns la reprezentatii publice. Sufleurul are. nici nu ma încumetam sa apar pe scena. Si înca domnisoare dragute. E spatios. Nu putea fi refuzat. încaperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentatii. noi comentam ore întregi activitatea societatii si farmecul membrelor. si grija cortinei. Cu câteva saptamâni mai înainte începusera conferintele. si toti actorii au avut succes. Robert s-a simtit jignit si s-a retras. de toti banii strânsi de la cotizatii. "Muza". Mai ales farmecul membrelor. repetase si în Napasta. într-o odaita întunecoasa. Don Juan . elegant si are si un pian. deci. S-au facut numai repetitii. Dar printre ei nu era si conferentiarul. Prima repetitie am facut-o la mine. Asa ca acestia au început sa joace risca la tabla. Usa dintre salon si scena e cea mai discreta cortina. sfidându-si criticul. la strada. cel dintâi. Când a cerut sa joace pe Don Juan. în fund. eu niciodata n-am putut retine perfect versurile lungi.în clasa a V-a alcatuiseram un "Cerc de studii". în fata salonului. Am ales scenele finale. Am vorbit eu despre Rama si Petrisor despre Claude Farrere. la pianul din salon. voioase si îndraznete. Hotarâsem sa jucam Don Juan înca din cea dintâi saptamâna de scoala. Trebuie. S-a reprezentat Don Juan. La a doua sedinta s-au adunat cinci membri. Robert. plânge la tragedii. actorii pot circula în orice vestmânt pe scena. Conferinta mea a fost furtunoasa. n-a fost refuzat. într-o seara. A iesit de minune. în aceste "cabine" se transforma colegii nostri în personaje si apar pe scena. despre Racine. lucrurile au mers mult mai departe. Dupa fiecare Sedinta. pentru ca nu trebuia sa dureze decât un sfert de ceas. adica. Leiber s-a ridicat si l-a combatut. Aceasta. Spre seara. am izbutit sa jucam scene din Don Juan de Victor Eftimiu si Discipolul diavolului de Molnar. Izvorul lui era Faguet. la "Muza" vin si domnisoare. în timp ce se pregateste spectacolul. Una duce în curte.fireste . fara teama de a fi surprinsi.Castagnete -era Dinu. Robert ne-a vorbit. Noi eram curiosi sa-l auzim. I se dusese vestea ca e un priceput în ale teatrului. e cu totul altceva.

Trebuiau. Cineva. tocmai la mine. altfel.râsera.Mai ai doua minute.care ocupasera cele dintâi rânduri de scaune .De ce n-are? se întreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori.Nu-i vina mea. De ce ma întrerupeti? . însa. nu pricepe engleza. Fetele gasira ca întreruperea aceasta e atât de comica. Dar aceasta n-are nici o importanta. Lia. Si colegele Liei s-au grabit sa vina. roseste de zece ori pe ceas si e foarte timid. vestise la scoala. nu saruta mâna L -nnisoarelor si nu stie cum se bea ceaiul. Venisera domnisoare multe. . sa se resemneze si sa astepte sfârsitul conferintei. Si l-au apreciat.Foarte rau. din fund.. ma corecta: .Rog nu întrerupeti pe orator.. Eram. . Au batut din palme. Lucrurile s-au petrecut. Nu era seriozitate. Mi-a îngaduit sa sfârsesc pe Rama în sedinta urmatoare. un fenomen. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata în sâmbata conferintei mele. Si râsera. In fund. ca voi vorbi eu.Invers.. Rama a fost cel dintâi profet indian. . Erau toate de acord ca conferinta mea se vestea plina de haz. Crezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la ghete. comitetul se framânta. sa dau loc la astfel de scene. apoi. Eu rosii. Dar a izbucnit.intru în subiect. însa. Crezuse ca ma voi învârti agitat si ma voi lovi cu mâinile de oglinda gesticulând. nu-mi pot pastra sirul vorbirii. am apucat paharul cu apa si am început sa beau. Voiau sa ma sfâsie crunt în fata membrelor. Conferinta mea a continuat în aceeasi atmosfera pâna ce am auzit un glas. care citeste multa filozofie. încât e de datoria lor sa râda. Nestiind ce atitudine sa iau în timp ce ascultatoarele mele se desfatau. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voi vorbi un sfert de ceas. ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile. printre spectatori: . repede în hohote. cu cât se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut. Criticii mei -printre care stralucea Leiber – se bucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamâna. Nu se asteptau. am îngânat eu lasând paharul jos. vorbeste repede. care statea rezemat de un dulap.pe scaun. Sala s-a aratat miscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un pahar. dupa cinci minute de vorbire.. în clasa a Vi-a. credea ea. fara entuziasm. care nu vorbeste frantuzeste. Lucrul acesta îl realizam foarte bine si cu multa usurinta.. Comitetul a protestat si. . Daca sunt întrerupt. Eu am aparut linistit pe scena. Lia crezuse ca voi vorbi pe scena. . Fetele . Lia mi-a facut reclama cu entuziasm: un baiat urât si rai: crescut. Am ajuns în fata masutei pe care se afla paharul cu apa si am început: . însa numai un sfert de ceas. Una dintre membre.Domnilor si domnisoarelor. Si ca voi sfârsi tot ce aveam de spus asupra profetului indian. asa cum am vorbit cu ea . da din mâini si tutuieste domnisoarele si care.Dar nu te-am întrerupt noi. 46 .cu o saptamâna mai înainte —. Cu atât mai mult. eu am atras în sâmbata aceea foarte multe doi i lisoare. m-a întrerupt.. Fetele au înteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un "spirit". cu toate acestea. . Faptul acesta m-a si zapacit.Si eu nici n-am sfârsit introducerea.Domnilor. Desi faptul pare curios. reîncepui eu.

câteva personaje..Trebuie. Dar asta n-are nici o importanta. Fetele cautau sa provoace un sfârsit hazliu conferintei mele.. Leiber se gândi putin..Toata conferinta? . în fata unui juriu ales dintre membri. .Da.fireste .Ce facem cu critica. iertator: . Comitetul. Sâmbata viitoare. ca pâna într-o saptamâna sa cititi cu totii. se scuza Misu.Asa. conferinta. . cunoscator al librariei românesti. -Ba nu.Da. în aceeasi seara.. S-a tiparit la Steinberg.într-un sfert de ceas de-abia am încheiat introducerea.Bun.Da.Atunci vi-l cumparati sau vi-l împrumutam noi.Ei. în pahar nu mai ramasese apa.. Am intervenit.care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului Rama .Crima si pedeapsa? Nu e o carte groasa si patrata.Domnisoarele dumitale. eu. . . . Eu . Cautam o replica "tare". si-a afirmat autoritatea: -Ssst! SsstL. Cuvântul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. Iar conferinta lui Petrisor na entuziasmat pe ascultatoare si.asteptam linistit hotarârea spectatorilor si a comitetului. Pentru ca eu nu sfârsisem. 47 . membri si membre. si ce daca au trecut? se rasti Lia. însa. Pe noi ne intereseaza. de pilda. Fetele au început . însa. Fetele se aratara foarte multumite de procesul lui Raskolnicoff.Poti sa sfârsesti în cinci minute? îmi comunica Noschuna ultimatumul comitetului. romanul lui Dostoievski. îsi aminti unul dintre aceia care stateau rezemati de" dulap. apoi se aseza iar pe scaun.sa râda. .. asa e. Fetele întelesera ca era de datoria lor sa râda. Costa patruzeci de lei. . eu am citit-o în frantuzeste. Misu Tolihroniade propuse sa începem câteva procese celebre. . . dupa ea. treizeci. .. Si râsera.Crima si pedeapsa? . Eu zâmbii.Dar cine? . Entuziasmul fetelor pieri. intervenind.. . Lia se lumina.Dar au trecut cincisprezece minute. se ridica Leiber. . . Pentru ca saptamâna trecuta eu nu mi-am continuat conferinta.Eu atât am dat. întorcându-se spre el.Dar noi nu-l avem.Atunci amâna pentru sâmbata viitoare..Nu stiu. cu hârtia proasta si cu coperta galbena? . n-a fost nici o "reprezentatie". da.. Lasati-l sa-si sfârseasca conferinta. . . toata. înca. Avramov. aducându-si aminte ca el reprezinta la "Muza" interesele criticii stiintifice. asa.Cum procese celebre? întreba o fata. Crima si pedeapsa. Toti asteptau cu nerabdare dezvaluirile Liei. Sss! . Deodata. introducerea lui Avramov..Sa acuzam si sa aparam. Dar sâmbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. . pe Raskolnicoff.Tot sâmbata viitoare. protestara fetele.( .

. Robert.Vrei sa te frecam? ... enervanta. sa pregatim decorul I în scena. fara grija. c-am citit-o. Aceasta înainte de a veni spectatorii si mai ales spectatoarele.Daca o sfârseati. un aspect "istoric". va spun eu.Atunci culca-te. Textul lamurea: o gradina în palatul lui Don Juan. cum poarta fetele. Si însarcina pe trei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala. pentru ca scenele se petreceau noaptea.Ia lasati-ma frate în pace cu frecatul! . avusese prilejul sa asculte o admirabila osândire din partea unui student. Don Juan... . Aceasta n-am stiut-o decât mai târziu. aceasta întelegeam si noi. Începuram sa lucram. pentru a ajunge în sala. nu. însa. ascultati-ma pe mine: e idioata. Pentru ca la Braila se încercase un asemenea proces tot într-un cerc cultural. Numaidecât.. era fermecator si aceasta tulbura pe Robert. Aceasta. 48 . a. Apoi. . . Misu voia cu orice chip sa se aleaga procesul lui Raskolnicoff. însa. hotarâram noi.. .E o carte stupida. Se facuse galben si.Stiu. foarte putin modificata. actorii. nici nu vrea sa poarte altul. Noi. cum purtau tinerii în Renastere.De ce nu iei. înainte de toate. foarte simplu: nu are altul. Gasise. Comitetul amâna.. Aranjam noi tot.. am început pregatirile pentru deghizarea si mascuirea actorilor. ati fi avut acum alta parere. . Pentru ca Robert nu întelegea de ce costumul slugii sa fie mai elegant si mai bogat decât al stapânului. Noschuna ma privi înciudat. de asemenea. Fata de atâta bunavointa si atât sacrificiu.Pai. hotarârea pentru doua saptamâni. actorii. . o sare amara? îndrazni altul. o pereche de pantaloni curiosi. Sa alegem alt proces. rau faci. eram proasta? Am citit vreo cincisprezece pagini si am azvârlit-o de pe canapea tocmai dupa etajera. pe No-schuma. puteam suna.. era o bereta de scoala. N-avea nici o grija. Pentru ca. .Ati citit-o pâna la sfârsit? .hh! Atunci ma hotarâi eu: . Doi ficusi nu erau o gradina. Avea crampe. întins pe o canapea din sala. Am acoperit-o cu o fata de masa. pajul lui Don Juan. crampele nu-l crutau. L-am gasit pe proprietar... al lui Don Juan... ne-am simtit nevoiti sa-i dam sfaturi. Am adus si wnabat-jour albastru. Pe cap îsi va pune o bereta albastra.Nu. Am auzit ca face foarte bine. idioata..Sa te frecam noi pe pântec. pentru proces. frate. care îi dadeau.. noi. Misu se împotrivi. în fundul scenei. Costumului lui Dinu. Sa vezi cum ti-ar trece.Dar ce. Ne ruga sa-l iertam si sa pregatim totul.Nu pot sa iau sare amara. îsi facuse o vesta de catifea neagra. a. era un început. marturisea el.Cum sa ma frecati? . Desi era fecior de doctor. calca încovoiat din sale. sus.. Totusi. . când mergea... Când aveam nevoie de ceva. Castagnete. pe care l-am legat în jurul becului. dar nu pot sa iau. se afla o ferestruica. am venit cei dintâi. în salon. Dinu motivase. însa. ca sa poata reproduce pledoaria auzita la Braila. trebuiau sa treaca prin scena. Am adus doi fîcusi piperniciti. Trebuia. aa.

Eu eram cel mai simplu deghizat. încercase sa-si faca doua dungi. Cei doi.îti dau. Prin perete auzeam râsul lui Petrisor. care flirta cu Lia. însa si le facu atât de groase. Ca el e învatat cu scena. Sa sun? . pantaloni atârnati în cuie. De la câtiva pasi parea un Adonis. Mai trebuia sa-mi albesc parul.Suna. Intervenii pe lânga proprietar. 49 . Se asezase. Se varsase apa pe mese. Eu eram preot. . Bricterian. s-a aprins. Presedintele trebuia. Dar n-ar fi mai bine sa dai cu faina? . pe frunte. lungi. Lipseau numai d-ra Tanief-Alexandrescu si Leiber. La ochi îsi adânci cearcane groaznice. De-abia cutezam sa-mi zvârl ochii în sala. actorii. Noi.Cu faina? . ceea ce nu avea Don Juan. începura sa se fardeze. îsi rosi. încât fu nevoit sa si le stearga cu batista uda. deci. care îmi ajungea pâna la calcâie. care era sufleur si sufla dupa un cufar. Ne plimbam nervosi prin odaie.Venise. La cea mai mica miscare a capului se scutura si îmi albea ochii si sprâncenele. parintele Ieronim. Nu era tocmai placut. a deschis cu grija usa. asteptat. Gulerul si mansetele erau de dantela alba. pentru ca ti-ar trebui prea multa pudra.Da. Se bizuia numai pe talentul si pe frumusetea lui. în loc de tichie ecleziastica. Don Juan. Proprietarul nu stia nimic din toate acestea. si îsi umbrise pleoapele cu creion negru. care înspaimântau. Prin colturi. buclata. ca s-o cucereasca. becul cu abat-jour albastru. cu cât avea parul tuns scurt. cea neagra. o manta si doua florete. Don Juan si Castagnete. pe scena. Patru fara zece. îmi dai tu putina pudra? . Servitoarea mi-a îngaduit sa iau câta faina voiam dintr-o cutie galbena de metal. fara îndoiala. Eram nevoit sa tin gâtul teapan. Mie îmi batea inima sa mi se sparga. ne încredinta el. îmi luasem pelerina tatei. se pudrase pe fata. S-a facut întuneric în sala. de matase galbena cu dungi negre. Pajul avea îndemânare.Da. eu joc pe Ieronim si trebuie sa am parul alb. dar si-l pudrase fara mestesug. Si Don Juan era tulburat. apoi.Don Juan e palid. un flacon cu apa de Colonia. si un exemplar descusut din Don Juan se umfla lânga o cana de sticla. . nu stia cum sa se fardeze. Mai erau acolo aproape toti membrii Societatii si câtiva invitati. ciorapi si pantofi. La patru începeam. faina îmi intra în urechi si îmi aluneca pe sub guler. îsi pudrase parul pe la tâmple. duhovnicul lui Don Juan. ca sa-mi patrunda faina pâna la piele. înrosise buzele si umerii obrajilor. Cu atât mai mult. însa. Mi-era teama sa nu iasa o culoare nesigura. de la liceul "Sf. Cu o lingurita îmi turnam faina pe cap. . ciorapi negri. dar pentru ce-ti trebuie? . si tunica phantaisie. cutia cu farduri. Ca îi place chiar sa joace în fata unei multimi. în odaia artistilor era mare neorânduiala. El se afla în sala si se întretinea cu spectatoarele. îmi asezasem pe vârful capului un vârf de ciorap. Avea pantaloni scurti si bufanti. Noi ne retraseseram acum în odaia artistilor. Dinu mai avea si o peruca neagra. repetam în gând. ca orice elev de la liceul "Spiru Haret". eram nerabdatori si emotionati. cu el. apoi frecam. desigur. rasfoiam rolurile si ne priveam în oglinda.Stii. numai buzele.Noschuna. Robert ne marturisi ca lui nu-i e teama. în orice caz. îsi lipise peruca. pentru ca veneau spectatorii. Sava". aproape de ea si-i vorbea despre fragezimea pulpelor.

Am profitat de prima riposta a lui Don Juan si iam facut semn ca sufla prea tare. . Se hotarî sa li se dea un avertisment. La ultima repetitie mi se spusese ca sunt "fara pereche" în Ieronim.Gasiti. . De altfel. ma numeam Ieronim si cautam sa smulg lui Don Juan averile pentru manastire. Se fac câteva spirite.. dar îmi era teama sa numi intre faina în ochi. Erau excelente. Toti sorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan. buzele rotunjite si ochii mari . Declama. ha. pe canapea. Declamam asa cum stiam eu ca sunt "bine". Don Juan se înfierbânta. Dupa câteva minute.îl urmeaza. ca întotdeauna. Pasea mândru si culegea admiratia membrelor.. din dosul cufarului. Erau acolo domnisoarele Dinescu... iar Don Juan a sarit versuri. Tacere apasatoare. Dinu.Vai. Avea. lovea cu pumnul. alte patru domnisoare care vorbeau cu Bricterian si Morariu. a venit în costumul lui de paj.negricioasa. Lia si cu Irina se aflau. lânga dulapul cu carti. De câte ori Don Juan avea de spus mai mult de jumatate de duzina de versuri. sufla prea tare si se auzea în sala. Vorbeste putin. nepudrate si cu rochii închise. Fiecare îi spunea câte ceva si îi zâmbea dulce. Ma plimbam linistit pe scena si înfruntam pe Don Juan. Dinu privea si ne încuraja. Cea mica "simpatizeaza" pe Fanica. pentru ca e timida. D-ra Dinescu nu are nici un farmec. Spune ca trebuie sa-si schimbe costumul. duduie? . Declamam cu entuziasm. admirabil!. comitetul se adunase sa judece purtarea lui Dinu. cu parul învrajbit ca al Salomeei. Apoi. îmi lasasem ochelarii. un costum îngeresc. pâna la genunchi si se aratau multumite de orice privire pe care o surprindeau alunecata asupra pulpelor. Nu îngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foarte decent.. Am început furtunos. Cea mare adora în taina pe Dinu. Leiber învinuia pe Petrisor de neseriozitate si de "flirt". A aparut si Castagnete. esti dragut! Dinu se ridica si se îndreapta catre odaia artistilor. În fund. lânga soba. îl serveste si râde magulita la fiecare gluma pe care o face. ce-i drept. ha!. însa.. Afirma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri în Societate.Foarte.. Bricterian. si spectatoarele îsi pironira ochii asupra buclelor lui false. orice teama îmi pierise. Eu ascultam cu interes discutia. însa. însa. marunte. Dar spectatoarele nu-l priveau. sufla cu pricepere. foarte bine!. Scenele se sfârseau fiecare cu izbânda. strângea din dinti si din sprâncene. Noi am fost aplaudati si chemati de doua ori la "rampa". eu m-am încurcat de câteva ori. Fanica e resemnat. Dupa ce s-a încheiat spectacolul.Zaream tulbure perechi de ochi ce se desfatau: de lumina. Obisnuitul ceai. eu priveam în sala si cautam sa culeg impresii. Aveau rochii scurte. însa. nu s-a observat nimic. lânga ele. In al doilea rând de scaune. ce bine ai fost!. Dupa cum prevazusem. grasulii. Ceaiul.. 50 . în sala. Robert era revoltat. eu si Don Juan ne-am întristat. de ficusi si de actori. Pentru ca noi ne-am schimbat costumele si am intrat în sala îmbracati ca toti ceilalti. Domnisoara Sasa . Eram duhovnic. Dinu râde modest: -Ha. sa râzi de glumele gazdei si sa-ti servesti tovarasa. Câteodata. care spune totdeauna: mergi. Petrisor si Dinu. Se asaza lânga el la ceai. însa ma retineam în gesturi. Dinu niciodata n-a afirmat ca are talent dramatic. Eram fericiti. ha. la care trebuie sa zâmbesti. Mariana TaniefAlexandrescu nu se împaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor Lia si Irina. sa aprins lampa în sala. Rezemat de usa de la odaia artistilor -nevazut în sala -.

Am avut. pe un parinte revoltat împotriva taxelor. Trebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarul sef. Un liceu model. cei doi aparura. Toivinovici nu-l persecuta. Iar profesorii vin târziu în clasa. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica "Muza". Dialogul e scris în cuplete rimate . Toti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "câinele rosu". De aici. îmi aduc aminte ca am mai jucat acum un an. Când ne pregateam sa ne ridicam de la masa si sa multumim gazdei. E înalt. Nu se putea altfel. rosii si cinici. De Sf. pentru ca se va juca . Fanica nutreste o crunta razbunare împotriva lui Toivinovici. La sfârsit. Spiridon. însa. o suma de gesturi si priviri. Comitetul s-a întrunit dupa plecarea membrilor. autorul. succes. cu 51 . poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice. Sf. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfântul Spiridon. si nici nu ne da lectii multe. Câtiva arunca priviri întrebatoare spre usa. Robert. Domnisoarele Dinescu s-au înrosit. Spiridon se face întotdeauna serbare mare. Pe Toivinovici îl joc eu. Tace si Petrisor. A jucat din clasa a IV-a. Sfatul m-a îngrozit. în \ saptamâna aceea d-l director ne zâmbeste binevoitor si nu "asculta". Lia. am aflat ca Dinu. totusi. si J nici nu cere caietele cu cuvinte la germana. Fanica.îngrozit de formulele acizilor organici si ale seriilor aciclice . tot de Sf. Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atrag atentia spectatorilor printr-un. Când Fanica mi-a comunicat vestea. si Fanica ne-a împartit chiar rolurile. jocuri si gimnastica. în cancelarie. apoi declamatii. oricum. pentru ca aveam penita stricata. în saptamânile acelea s-a hotarât sa scrie "revista". la liceu. în actul I. pe elevul bolnav de galbenare din pricina chimiei.care n-au rasunet. E vorba de liceul nostru. si m-a asigurat de succes. si e foarte spiritual. Fanica l-a scris cu toata patima amintirii saptamânilor petrecute bolnav de galbenare. paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. cineva mi-a întins o tavita si m-a sfatuit sa pasesc încetisor. biruise. întâiul. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite. Personajele sunt profesorii nostri. pentru ca Bricterian joaca cel mai bine dintre toti. Fanica mi-a zâmbit dulce. se desfasoara un dialog între elevul bolnav de galbenare si profesorul de chimie. A doua zi de dimineata. în credinta mea. Cum am iesit pe usa. Si îl va juca cu entuziasm. Apoi. Se tine mai întâi o conferinta. dar Fanica este un baiat peste fire de fricos si cu nesfârsita spaima de chimie. Spiridon e o zi neuitata. Eu îmi scosesem ochelarii. are sa joace doua roluri. apoi cânta fanfara si corul. în primavara . Dinu a râs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca "Muza". de câte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre. pline de haz. Sasa. eu am râs stânjenit si l-am batut zgomotos pe umar. Anume. deci. Din primavara. pe un ajutor de comisar. A trecut asa aproape un sfert de ceas. FANICA Fanica a scris o "revista". pentru ca asa voise regizorul. s-a îmbolnavit de galbenare si a zacut pâna la sfârsitul lui aprilie. serbarea va fi fara pereche. Când m-am întors. iar Mariana e îngândurata. Aceasta. ca sa nu rastorn ceasca sau paharul cu apa. joc de scena" pe care-l închipuisem atunci. J ca un director de teatru. si a jucat si la "Muza". "Directorul" va fi Bricterian. în anul acesta. ma prefaceam ca nu pot scrie.s-a îmbolnavit. Petrisor.

am cautat sa calc cât mai prudent. Robert închide putin ochii si primeste. Gianni n-a jucat niciodata. Fredonând atâtea cuplete de tenor. scena I. rasufla greu si se sterge cu batista pe frunte. Daca îi mai tunde si de data aceasta. în timp ce Fanica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor). e grasut si entuziasmat dupa dans. Locusteanu ghionteste pe autor si îi striga neghiob: "Ma. Gianni s-a înrosit când autorul i-a comunicat rolul. în actul I. Acolo îi lasa. sa stie sa danseze si sa cânte. Unul sigur e Robert. Dinu nu \ mai este. 52 . Noi. cu peruca neagra si pelerina de matase galbena.care stie ca va juca pe bacalaureat . Baietii îl asculta rapiti si zâmbesc de câte ori autorul îi priveste. Robert crede ca va trebui sa poarte o haina moderna. Se face rosu si lacrameaza. nici la "Muza". Au venit sa se plânga directorului ca pedagogii nu-i lasa în clasa. pentru ca cupletul este tot pentru tenor. însa. deci. Se pudreaza. Cu toate acestea. Are înca proaspat în minte succesul de la "Muza". cânta fiecare câte un cuplet. când ajunge la scena în care un bacalaureat marturiseste cu entuziasm ferici. Nu stie nici sa declame. Dinu se afla si el între noi si se arata entuziasmat pentru "revista".cafeaua sefului. Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica. însa.. vorbeste frantuzeste. Morariu refuza încapatânat. Fanica prinde puteri noi. Si nu-i lasa. Morariu nu vrea sa primeasca. Asupra celui de al patrulea elev monden se ridica discutii.. chiar. Al treilea elev monden va fi Locusteanu. o tunica prea frumoasa ca sa nu apara pe scena. în care se pomeneste de "tea-room". Fanica e marunt si slabut. sa vina iara uniforme si fara sepci. Robert . nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. însa. A vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare în anul acesta si s-a înscris la "Matei Basarab". patru elevi mondeni danseaza în cancelarie.râde din inima si felicita pe autor.. nici sa cânte. la "Muza". pentru ca melodia o va sustine orchestra. Petit parisien si La garconne. Gianni. De bucurie. de asemenea. Unii cer lamuriri. decât în uniforma si cu numar. E încurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. Am aparut pe scena cu capul în jos. Fanica se împotriveste. ca sa aiba voce. Baietii mondeni sunt revoltati. El ne marturiseste modest ca va fi cel mai bine "în rol". însa. Toti au crezut ca aceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o. e un autentic baiat monden. Fanica a început sa cânte cupletul parintelui revoltat de taxe. îi zâmbim dulce si îl încurajam cu privirea. Morariu are. In pauze. închide ochii si strânge falcile. însa. Când aude aceasta. cu bratele tremurând si cu picioarele nesigure. Eu cred ca ar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. E obosit. Bacalaureatul vine în cancelarie ca sa-si capete diploma. Se discuta costumul bacalaureatului. deplin. când a aparut în pajul 1 lui Don Juan. pentru ca au parul prea mare. sa aiba tunici elegante. Nu poate fi îmbracat. sunt convisi ca va primi sa joace în foarte putin timp. Poate chiar spune cupletul. ma!" Autorul zâmbeste si acestuia si îi recomanda sa soarba oua moi înainte de serbare. Apoi. Spune ca nu stie sa cânte. si Fanica le da cu bunavointa. la liceul nostru. Dar foarte putini baieti m-au vazut acolo. Fanica staruie. Fanica ne-a povestit si alte episoade. Succesul e. baietii se întreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. pentru ca directorul nu e în cancelarie. Al doilea elev monden va fi Gianni. Va trebui sa fie frumosi. pantofi de lac si o batista de matase. Totusi. Unii. daca li se mai pun "numere" la tunica. rea libertatii si a pletelor. entuziasmul izbucneste. elevii mondeni danseaza. Fanica. II asigura ca poate cânta cât de încet va dori. se parfumeaza.

am despresurat pe doi tovarasi . In ceea ce ma priveste. Eram împartiti în doua tabere: unii hoti. micile mele satisfactii. însa. de asemenea. Alta data. Ceilalti s-au culcat în zori. spre Dinu. Intr-o seara. dar baietii s-au aratat indiferenti. IV. Baietii îl aproba din suflet. ca îi voi calca pe urme. sa întreb cu glas scazut daca pot vorbi cu domnul prim-redactor si sa bâlbâi. Dl. N-am capatat. Cu toate acestea. nici sa lovim în cap. ca deabia 53 . nimic. Va fi si vin vechi. câteodata. nu mai avea voie sa fuga.si am nimerit cu un bulgare în spinarea lui Robert. însa. si politistii au zvârlit cu bulgari dupa mine. în tot timpul discursului. însa. pentru ca parintele lui Morariu a ramas.ca si ziarul care o editeaza . a fost masa mare. Fanica. Mi-a spus ca revista se vinde greu. ca bani sunt putini. Si priveste. Am avut si eu. prins. Ziua. Când hotul era. însa. Redactorul foii literare . Ma obisnuisem sa bat la usile redactiilor. Toti aratau. dupa o saptamâna si am strâns aceeasi mâna calda. Nu era sfiiciune. e sigur de izbânda. Eu am zâmbit orgolios. Ne marturiseste ca va fi aplaudat la scena deschisa. Eu am adormit. îmi marturiseste. în gândul d-lui Leontescu. Politistii trebuiau sai prinda pe hoti. de aceea ma oboseste cu sfaturi si cu sugestii pentru viitoarea mea cariera publicistica. încât n-am mai avut curajul sa-l întreb daca mi se pot plati articolele. si fiecare paseste în fata i publicului si-si slaveste însusirile. Ne apropiam de Valea Calugareasca. Am fost atât de emotionat. M-am împiedicat într-un vraf de araci. de timpuriu.Robert regreta si primeste. eu sunt student la Litere. ceilalti politisti. Ma silisera sa beau nenumarate pahare cu vin rosu si alb. cineva. însa. îndestul de indiferenti fata de mustul si vinul lui Morariu. sa pasesc sovaind catre domnul de la birou. e rautacios. Eu am fost hot si am rezistat eroic cu o ramura de salcâm împotriva lui Petrisor si a lui Mânu. însa. Cortina se ridica. am mâncat struguri si ne-am jucat cu bulgari prin vie. redactorul mi-a laudat un articol pe care îl publicase în fruntea revistei. în timp ce orchestra intoneaza un mars eroic. ca sa impresioneze domnisoarele din sala. el alege tocmai partile slabe. alergarile. Dinu fumeaza. mi-a zâmbit prieteneste si mi-a întins o mâna calda. Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. nici atunci. auzindu-mi numele. DOMNUL REDACTOR Hotarât sa capat bani de la revista d-lui Leontescu. Se admiteau. am pretextat o "afacere familiala" si mi s-a îngaduit sa lipsesc ora a treia de la gimnastica. Am întârziat de multe ori împreuna. care îsi lega siretul de la ghete. L-am întrebat. fara sa ma poata lovi. profesorii s-âu adunat pentru a protesta împotriva Curbei Lalescu. Seara.manifesta calda simpatie pentru studenti. în glorificarea profesorilor. Eu stiu ca el ar fi dorit mult sa apara pe scena elegant si fardat. nici teama. în cancelarie. cu înteles. Fanica statornicise regulile jocului: nu aveam voie sa zvârlim cu bulgari mari. a trebuit sa fug. Culegatoare au fost din belsug. Aceasta.hoti ca si mine . plângând mizeriile universitare. de altfel. Leontescu ma stie student. Sunt nemultumiti de salarii. tot timpul. Morariu ne invitase în duminica aceea la via lui. La urma. Eram cu totii nerabdatori sa vedem via lui Morariu. Fanica se grabeste când ajunge la actul II. Am urcat scarile cu oglinzi putin tulburat. Ne-a vestit ca vor fi culegatoare tinere si must. lânga noi. De faptul acesta se si leaga nadejdile mele.

M-am hotarât. întrebat daca starui în a studia Orientul. îmi publica tot ce-i trimiteam prin posta. pe deasupra.traieste el. nimic. Ma cunoaste si portarul. O frunte mica. seara. cu o liniste care m-a uluit. însa. Facea corectura articolului de fond: vibram! L-am lasat sa sfârseasca. la ora de gimnastica. îmi marturisi ca articolele mele sunt cu adevara "bune". Eu i-am vorbit cu entuziasm i lecturile si planurile mele. Eu sunt un tânar cunoscut pe salita ce duce la redactie. Am atacat atunci direct. alte articole în lucru. câte publicasem pâna atunci. L-am cunoscut asta-vara. Vorbea întrerupt si clipea din ochi. Îi ofeream. îl tulburasem. N-am avut atunci curaj sa-i vorbesc de onorariu. I-am fagaduit articole. * Dar astazi. Ca va starui pe lânga director. ca vai de lume. si articole. am urcat scarile cu oglinzi. gratuit. Am fagaduit. când stiam ca e singur. încercam sa par îndurerat. albe. cu ce-i da directorul. Dar nu pierdeam curajul. Au trecut. D-l redactor a sovait si si-a sters ochelarii cu batista. îsi lasase ochelarii pe masa si se j scarpina în cap. Câteodata îi scriam si despre nevoile mele si lasam sa înteleaga ca sunt un student sarac si ca m-ar putea ajuta. dar mi-a laudat articolele asupra lui Romain Rolland. si omul de serviciu. Cele mai proaste articole. fireste. Domnul redactor ] ma ruga. A zâ bit. Pe d-l Leontescu îl cunosc din vara. Eu îl priveam fix si simteam cu mi se dogoresc obrajii. Redactorul era elegant îmbracat si-si cumpara foarte multe ca frantuzesti. Dar ce poate face el? Directorul e totul. care sta pe o banca rezemata de zid si întreaba pe orice nou-venit: . într-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. ochi sireti înapoia ochelarilor de prezbit. sa-l vizitez de câte ori aveam ragaz. L-am gasit fumând lenes în redactie. sau la "Posta redactiei". înfrigurat saptamâna întreaga. în plicuri mari. însa. socoteam eu. saptamâni. Acasa. Nu mi-a oferit nici un scaun. ca întotdeauna. Asteptam. Am fa-l gaduit.Domnul ce doreste? Astazi. 54 . Rupse tacerea fara eroism. îi ofeream. apoi. M-a prezentat unui domn venit mai târziu în redactie. sa cunosc personal pe domnul redactor. încretita. D-l redactor parea ca se intereseaza. de asemenea. Mi-a spus ca colaborarea mea a ajuns indispensabila revistei. si cei doi ajutori de portar. M-a privit atunci cu bunatate si m-. pe care le semnam cu numele întreg si cu adresa. Ca el întelege situatia mea. ceream cinci sute de lei. ca îi place "orizontul larg" si celelalte. Ne-am strâns mâinile fara entuziasm. M-a privit aspru. nenumarate notite marunte. însa. La plecare mi-a strâns mâna si mi-a urat sp la munca. Am batut la usa redactiei într-o vineri. alaturi de câteva gaz etc. cu acelasi pret. omul de serviciu nu mi-a dat voie sa intru în redactie. Mi-a spus ca îi place "orizontul meu larg" si "felul meu de a ma exprima". Ma trudeam sa scriu pagini duioase. si el nimic. Nu era mult. fara sa se ridice de pe scaun. Si ma chinuia gândul ca am putut ramâne atât de senin. îmi fagadui ca vorbi cu directorul. Douazeci si cinci de lei de articol. M-a întâmpinat cu entuziasm. De atunci nu l-am mai vazut. Domnul redactor îmi publica numar dupa numar articolele. în ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu. care mi-a strâns indiferent mâna. Dupa câteva saptamâni l-am vizitat.

Cu totul lipsit. Eu m-am asezat pe banca. Omul s-a întors: .. M-am oprit. Privirea mea l-a dezarmat. Se face. Cel care învinsese era d-l redactor.Numele d-voastra? I l-am rostit sonor si demn. dar trebuie sa mai astepti pâna la Craciun.Se face. M-am apropiat discret de el. Eu zâmbeam. îmi amintii ca sunt în vizita la d-l redactor si ma încruntai. D-l redactor m-a recunoscut pe deplin.. Mi-a aratat corectura ultimului meu articol. coperta revistei.Esti lipsit de mijloace? Am fost ispitit sa exagerez: ..Nouasprezece.. D-l redactor. definitiva. M-a poftit din nou sa sed si m-a privit trist. Atunci se mareste bugetul redactiei. . De fapt.. S-a încruntat si si-a mângâiat fruntea. Mai numar înca douazeci. când omul de serviciu ma întrerupse cu o întrebare stupida. Ma închipuiam tânar cu faima. cu volume tiparite si portretul reprodus în revistele de seama. îmi pregateam cele dintâi fraze: eram sigur ca ma va primi îndata. îti spun eu ca se face. In odaie se facuse cald si d-l redactor ramasese în vesta. Pe strada. D-l redactor m-a privit curios. A intrat în redactie. Eu îmi fagaduiam razbunare crunta.A spus ca se face. I-am spus d-lui director cum stau lucrurile.Multumesc.Ce ne mai scrii? Zâmbete. Ma umilisem mult si fara nici o izbânda. D-l redactor m-a privit blând: .. . întrebator: . Ma pregateam sa sorb din plin razbunarea. Zâmbete.. un domn adormit traducea agale dintr-o carte cu copertele galbene.Domnul director? M-a privit pe sub ochelari. .Ce-a spus d-l director. A vorbit mult. . în vesta. de-abia puteam sa-mi stapânesc necazul.. Am auzit câteva cuvinte si am recunoscut glasul d-lui Leontescu. . Am intrat. Eu am înteles.. .Stiti. încercam sa ma linistesc.D-l Leontescu va roaga sa asteptati putin. . Am strigat "buna ziua!". d-le Leontescu? . alaturi de mine. La alta masa. . îti spun eu. Am rosit.. De la nouasprezece la douazeci a trecut mult. fara îndoiala. Sau trebuie sa sfârseasca corecturile. Am numarat în gând pâna la cincizeci.. D-l redactor privea distrat pe fereastra.Ia loc. mi-ati fagaduit.D-ta care ai talent cu carul. trece Ilie Leontescu... Voi bate apoi la usa.. câteva clipe. Si d-ta vei fi cel dintâi la onorariu. M-am ridicat de pe banca. te rog.. rafinata. M-am trudit sa par îngândurat. Atunci si-a ridicat brusc capul si m-a privit prin ochelari.Ce vrei sa spuna d-l director? . m-a poftit sa sed: .. Ca niciodata. D-l redactor învinge întotdeauna. D-l redactor are de scris. Eram hotarât sa sfârsesc. stânjenit. Si am zarit. Omul de serviciu s-a asezat lânga mine... Douazeci.Am vorbit... senin. 55 . Eram dezgustat si obosit.. parea un domn blând. un articol ce nu mai poate fi întârziat. M-a recunoscut si mi-a întins mâna.

. Deci sunt stupid. cu luna. eu stau linistit si scriu. toata durerea trupului biciuit cu frânghia sunt neputincioase în fata unei zile de noiembrie. de personalitate. Dezastrul sa desfasurat astazi. Si nu am de ce sa fiu trist. sunt trist.. Vointa mea s-a irosit saptamâna cu saptamâna. un volum de versuri si n-am parvenit sa gasesc înca un editor... Poate gândesc ca îmi voi acoperi astfel vinovatia.Tocmai. d-le redactor?. Zâmbete. .. începuse ora a patra.Multe. sa ma biciuiesc pâna la sânge.. Câta truda risipita în dupa-amiaza aceasta. Cât m-am trudit eu sa-mi smulg din suflet slabiciunea aceasta care se numeste melancolie. pentru ca în dupa-amiaza aceasta soarele straluceste printre copacii desfrunziti? De ce sa privesc pe fereastra. câte nopti calde.. Câte ceasuri petrecute cu dintii strânsi.Eu am. tinere. Asteptam chiar ziua în care nu voi lucra.N-ai dreptul. Si în loc sa ma lovesc si sa ma zbat pâna la cea din urma încercare. Am recunoscut ca tebânda a fost a d-lui redactor. . cu havuzuri înverzite de muschi. Sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. m-am asezat la masa si scriu într-un caiet pe care nu-l va citi nimeni. . idiot si revoltator de naive. V.Ce sa zic. cu vita salbatica ce se înalta pe poduri si ziduri de castel? Dovada lipsei mele de vointa o am chiar în clipele acestea. Gânduri naive. multe.Cred. în loc sa lupt împotriva imbecilitatii nostalgice a soarelui de noiembrie. ma întelegi? E o batjocura. aplecându-ne fiecare din sale. în loc sa lucrez? De ce sa ma visez frumos si bogat plim-bându-ma prin parcuri pustii. Si cad pe gânduri. în dupa-amiaza aceasta de noiembrie. Doar te cunosc eu. Se scarpina la rastimpuri în cap.. ma întelegi. Nu trebuie sa fiu trist. Privesc plopii prin fereastra mea. Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic d-lui Ilie Leontescu. toata mândria mea. de virilitate. Si tot plânsul meu. Mi-a vorbit mult. Esti tânar. ci voi privi pe fereastra. cu statui însângerate de amurguri.Un editor.Viata.Dar sa nu te descurajezi. d-le redactor. care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc pe strazi si pe care le petreceam singur nu s-au dovedit zadarnice.Prin câte am trecut eu! Hai? . Aceasta trebuia sa se întâmple.. Si la sfârsit ne-am strâns mâinile..Hai? Ce zici. Sunt melancolic. . NOIEMBRIE Acum stiu. . Desi am talent cu carul. Sunt ridicol. M-am întors abatut la liceu.. . D-l redactor se înflacarase. domnule.îti public orisice. Sunt sentimental. De ce sa fiu melancolic.. tinere? . 56 . .... Sunt lipsit de vointa.. . Zadarnic încerc sa ma ascund.. Eu îl priveam zâmbind. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. ce sa-i faci?! .

alba si plina . Dar nu întotdeauna durerea si oboseala ma covârseau. Pielita de la încheieturi era rupta de frânghie. tot mai scurt. în zilele când sorbeam suferintele trupului ca pe o desfatare.O zi de noiembrie. Era singura desfatare pe care mi-o îngaduiam. de tremuraturi. Pâna ce mi se tulbura cunostinta. Asa cum eram altadata. Eu. cu pumnii strânsi gata de a se pravali si a-mi îndurera carnea. Strângeam pleoapele. o îndoiam si numaram pâna la zece. cu ochii înclestati de tinta. picaturi calde mi se prelingeau de pe umar pe solduri. de tulburari. Hotarât ca o stânca.. Vointa care îmi calca în picioare trupul putred ma entuziasma de un sfânt si barbatesc entuziasm. Soarele e trist. apoi. Loveam tot mai grabit. Urma. Pastram frânghia dupa un raft cu carti. Eu nu sunt un adolescent ca toti ceilalti. Apucam frânghia cu hotarâre. care apasa si înabusa totul în calea sa. Eram ametit de vâltoarea pe care o simteam framântându-se în suflet. o data cu geamatul carnii. Carnea începea sa se umfle. Pentru ca asa vreau eu. Pâna ce mi se îngreuia capul si mi se rataceau privirile. Frânghia se ridica apoi tot mai repede si cadea tot mai adânc. îmi suieram izbânda printre dinti. aruncata peste umar cu ochii închisi. bolnavicios.. înfiorator. si de pretutindeni se ridica tresariri ciudate. Eu trebuie sa fiu acelasi în toate timpurile si toate locurile. pe care o sorbeam ca pe o desfatare fara pret. De multe ori paseam aprig si madularele nu-mi tremurau când camasa atingea umerii zdrobiti de frânghie. O zi calda. dar e o vointa trainica... Asa trebuie sa fiu eu. singurul stapân al sufletului si al trupului meu. Dar ea de ce sa ma întristez? De ce îmi simt sufletul plin de un simtamânt necunoscut. Când îmi alungam somnul cu pumnii. sentimental. Câteodata. o clipa de extaz. Durerea ma apropia de mine însumi.. Asa trebuie sa fiu eu. singurul mascul în turma de adolescenti slabanogi. în zilele când ma desteptam în zori si adormeam dupa miezul noptii. natâng. Era cea mai dureroasa dintre toate.. înainte de a stinge lampa. O zi în care batrânii si femeile lacrameaza amintindu-si trecutul. singura vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strângând un drug de fier si sa se biciuiasca racnind. încruntat. Durerea ma atâta. cu buzele strivite de furie. De-abia aveam putere sa îmi ascund frânghia dupa raft si sa-mi las camasa pe spinarea biciuita. zile când rosteam cuvântul Eu cu glasul plin. Tâmplele mi se înfierbântau si picaturi sarate mi se prelingeau pe frunte. formidabila. naiv visator. îmi simteam trupul sfârsit ca dupa boala. Pe spinarea goala . Au fost zile de izbânda. caraghios. începeam sfertul acela de ceas de dulci si dureroase desfatari. îmi înabuseam tipatul. Dar izbânda duhului ma desfata. Durerea si desfatarea se contopeau într-o frenezie necunoscuta. Sângele picura si eu trebuia sa-mi spal camasa în zori. Când citeam pâna ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele. Eram îmbatat de mine însumi. în zilele când ma biciuiam. obrajii îmi tremurau. Vointa mea e absurda. 57 . dulce? De ce vreau sa plâng? De ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodata? Mie nu mi se îngaduie nici una din acestea. ca sa nu vad frânghia cazând. Acea singura clipa era rasplata întregii mele zile de munca. Sufletul meu e aspru. O zi ca oricare alta.se înfigea cea dintâi lovitura. O singura clipa. jyla purifica. în fiecare noapte. Carnea se înfiora. Cele mai frumoase zile. buzele se albeau. Urmata de oboseala. sa arda. pâna ce carnea se înfierbânta si ajunge dureroasa ca o rana.

pe un pat în care se framântasera zeci de trupuri.sa nu tradez nimic din zbuciumul. iluminat: eu. Nu mi-a placut sa am prieteni. Sa-i biciuiesc si sa le necinstesc fetele si sa ma desfat simtindumi trupul gâlgâind de viata rodnica si creatoare. Sa izbucnesc dintr-o data.] danseaza la cabareturi. ca pâna atunci . cu toate acestea. citeste Rampa. seara. cu cât nimeni nu banuia cine sunt si ce voi putea ajunge. Ca si Robert. In loc de a pasi sigur si mândru cu gândurile I mele întregi si cu cartile sfârsite. ca toti oamenii slabi. . Cu atât mai mult. ca si turma. zile la care ma gândesc cu dur"~e acum. Mi-am descoperit si eu sufletul cersind mângâiere si sprijin.. cu greu. Am facut si eu glume.. adora pe Mosjou-l kine si se sileste sa para blazat.. am 1 aruncat si eu priviri femeilor cu trupuri calde. Ca si oricare alt adolescent slabanog si vicios. care-mi tipareau articolele cu greseli de tipar si cu semnatura necompleta. M-am vrut neîndurat.. Care se împrietenesc cu directorii de reviste ca sa le tipareasca o-nuvela pe luna. am dormit si eu opt ceasuri ca toti ] ceilalti. Dospea si în sufletul meu atâta josnicie.. murmurând confesiuni. flirteaza cu dudui la ceaiuri. Care publicai un volum de versuri la o 58 . pâna la desavârsire. Si nu numai atât.. râde spart. tot ceea ce nazuiam sa] împart mai târziu celorlalti. ca orice adolescent. Eu. Am tradat colturi din taina mea si am lasat sa se vada ceea ce nu trebuia sa cunosc I decât eu. în râsetele celor care asteptau afara. Eu stiam cine sunt. joaca la curse. însa.. am ratacit si eu. si. Eu.ca toti ceilalti . totusi. . Nimeni sa nu ma vada ostenit de lupta si. Si lucrul acesta îmi umplea sufletul cu o nemarginita încredere si ma silea sa-mi încordez bratele ca pentru lupta. pe strazi. Mi-am cautat si eu. iarasi. Si n-am izbutit. Am nesocotit cea mai frumoasa hotarâre a mea: aceea de a pastra în mine. Am cucerit si eu. Voiam. pentru ca straluce soarele printre copacii desfrunziti. coplesind turma târâtorilor si uluind neputinta celor care m-au cunoscut si mau dispretuit. aspru si sumbru. Si gândul ca voi înfricosa cândva cetele oamenilor de carne. sa am cugetul si sufletul desprinse din stânca. Am început si eu ca toti cei care se numesc "scriitori". ciupeste noaptea trecatoarele pe strada. Si eu. Eu stiam ca nu va trece mult si glasul meu va fi glas temut în tara. N-am vrut sa-mi descopar sufletul adolescentilor livizi si melancolici. Suflet torturat.. prieteni. Mândria ca port în mine o taina pe care n-o ghiceste nimeni mi-ajungea. Eu am vru* sa am sufletul lui Brand. eu. Sub care sa se ascunda. Voiam sa trec printre semeni neluat în seama.Dar n-a fost asa. care admira pe Musset. încât sa astept cu nerabdare publicarea unei traduceri si sa ma supar pentru amânarea ei. Sa fiu crezut un adolescent urât si plicticos. lava fierbinte a entuziasmului.un loc în coloanele revistelor de a doua mâna. nici cugetul meu. cu articole publicate prin reviste populare. cu rânduri scrise fara entuziasm si fara originalitate.. cu pagini în care nu se gasea nici sufletul. ca si toti ceilalti. ma îmbata. mi-am pierdut si eu nevinovatia într-o noapte. nimeni sa nu cunoasca Dumnezeul pentru care lupt. am râs j si eu mai mult decât era nevoie.. miam risipit si eu timpul în vorba cu] colegi imbecili si prieteni plictisitori.Si strigam cu ochii închisi. a dragostei si a urii. care doarme cincisprezece ore duminica. pe ploaie. Si eu. m-am dat putin câte putin. într-o odaita umeda. si palarie cu boruri largi. când sunt trist. Care poarta parul retezat la ceafa si lavaliera neagra. Am fost schimbacios si j plin de compromisuri. din întunecimile si flacarile sufletului meu.

tipografie din provincie. Am avut si eu mediocra multumire a unui articol tipa-J rit în fruntea revistei. adauga d-l Filimon. Am avut si ein mica mea glorie. de la Teatrul National. Fumeaza mult. m-am pu-j drat si eu ca Dinu. Sunt linistit si abatut. Profesorii s-au asezat zgomotosi în primele banci si asteptau. VI. în sufletul meu e un gol pe care nici o vointa omeneasca nu-l poate umple. ca sa înteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevului Banateanu Stefan.. Fanica fredona cu tresariri în glas. Partile de tenor le simplifica sau le cobora cu o octava. Ani început a folosi ciorapi de matase. Am început.rosu din pricina gulerului si a emotiei .Si eu le dau voie sa cânte în fata mea? . Si am cazut tot mai jos. bunii mei prieteni. pusese maldarul de note pe care trebuia sa le descifrez.Dar unde sunt? . e seara. s-au adunat cu totii în sala de muzica.Dar intrati deodata în cancelarie..continua: .. Faptul trebuia sa se întâmple. Domnul director s-a lamurit... Pe o masuta. Regizorul este d-l Filimon. am citit si eu ultimele romane frantuzesti si revistele! literare. Fanica dadea explicatii: . nu! Dumneavoastra nu sunteti atunci în cancelarie. un volum de nuvelei cu coperta colorata. Ne adunam în fiecare seara în sala de muzica.. Acum vreo zece zile. si . intra slujbasi la minister. Ar fi zadarnica si neputincioasa orice încercare. mustra ca mi-am pierdut o dupa-amiaza privind cerul si amintindu-mi tristetile în acest colt. Erau romante. se însoara si îndura toataj viata povara unei sotii slabe si a unor copii rau-crescuti.. Nu ma pot. dupa ce s-au sfârsit cursurile. suparati si strigati: "Ce-i cu voi aici? Ce sunt uniformele astea? Ce-i p rul asta? Unde va sunt numerele?.. Directorul întreaba curios: . care zâmbea si se încrunta dupa împrejurari. Am sa pot citi fara teama de a întârzia un ceas la o pagina. îi gasiti dansând si cântând. deci. Profesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui Fanica. lectura "revistei". fumând. m-am dus si eu la cinematograf. alaturi." 59 . furati. Melancolia a fost izgonita de amintiri. am regretat ca nu am plete. Fanica .Sunteti la clasa. si domnul director întorcea necontenit privirea catre fiecare.A.dupa fiecare înfrângere -l prietenii mei. ne bate prieteneste pe umar si ne povesteste discret anecdote. Zâmbeste. nici în clasa. D-l Filimon ne regizeaza toate piesele pe care le reprezentam la serbari. Fanica . Îl acompaniam eu. . Cunoaste baietii si îi simpatizeaza. marsuri si cuplete. Profesorii ascultau. Acum. Profesorii îl încurajau. fara greseli de tipar si cu numele dedesubtul ti-j tiului..emotionat ca la ora de trigonometrie . Croitorul mi-a facut haine "moderne". Era acolo si directorul.statea în picioare lânga pian. REPETITII Au început repetitiile pentru Un liceu model. Anecdote care nu trebuiesc repetate nici acasa. dansuri moderne.Baietii mondeni cânta fiecare câte un cuplet în cancelarie. ma încredintau ca ma civilizez si mâl apropii de "normal".

sifructoza. la masura. oxigen.Acum cânta d-l profesor. Toivinovici se înroseste... hidrogen si sulfit. cu marsul eroic si protestul împotriva "Curbei Lalescu".Fanica reproduce. Are nasul mare. glicerina. Râde si îsi salta pântecul. si amine. Si e sufleurul cel mai de pret. Baietii. din clasa a VlII-a. tot pe rost am sa le stiu!" Profesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. Fanica îmi tonul.. pe gânduri. Fiecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizau ceilalti. ce-i fenolul. ajuta. si glucoza. Cine ar fi putut sti ce gândea atunci Toivi-j novici? . vitriolul si oxine.Acum cânta elevul: " Noaptea zau ca sar din pat si-mi pare ca-s întrebat: ce-i alcoolul.Acum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina chimii Priviri semnificative între Fanica si Toivinovici. stearina. la sfârsit. fosforatul si hidratul. înainte de a începe. si cuprit. Fanica a izbândit.. Actul II. . întrucâtva. galatit. si de picior. dar benzina. si aici. în afara de "actori". pe cât îi sta în putinta. Ritmi saltaret al cupletului a câstigat pe toti. l-au primit cu entuziasm. Profesorii au aprins tigari si au iesit din sala de muzica felicitând pe Fanica. dar e foarte blând. Asa ca. i-a pus. Profesorii râd zgomotos si fumeaza cu desfatare. vine printre cei dintâi. în banci. Ne adunam în sala de muzica. Apoi. sase masuri de introduceri Aria e cunoscuta. parafina. S-au împartit si cele din urma roluri. Lânga el 60 . Si-n mormânt tot ca si viu. Se opreste dupa fiecare strofa si explica. Directorul a hotarât sa se înceapa repetitiile. însa. se mai gasesc câtiva baieti care ne dau ajutor. Fanica se sufoca cu entuziasm. furia d-lui director. Fanica se stergea cu batista pe frunte. Minculescu. apatit. Se aude în fiecare vara la Teatrul "Carabus". pentru ca el nu era tenor. Un gest mostenit de pe vn mea când îl stânjenea o rana din razboi. dialog dupa dialog. chiar si clorul. . D-l director e magulit. care asteptau în curte rezultatul. Eu apas pe rând trei clape albe. fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de ciuda. Profesorii aproba cuplet dupa cuplet.

care sorb din ochi pe "actori". Da.. ca merge. Mai vin Petrisor Furtuneanu.Ei. Fosil! Pianistul. Lasati reflectiile pentru public. baietii îl ghiontesc de câte ori au prilejul si îi striga: . Sufla d-l Minculescu. domnule Gianni. Filimon întrerupe. Minculescu primeste.De ce nu veniti. Gianni se misca greu "în scena". .Pardon. Dinu.Nu asa. Fac pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi.. Când sfârseste.. înc-o data! Toti: "Ei nu înteleg ca dupa razboi Ne-am schimbat si noi. . D-l Filimon bate iar din palme.. Filimon tine masura cu amândoua bratele. Pentru ca Pake nu are o dictiune prea corecta. Gianni cânta: "în clasa-i plictisitor La oricare profesor. Se îmbufneaza. domnule Protopopescu? De ce nu vii. Amenintarile îl zapacesc pe Fanica. Fanica îi goneste cu demnitate. îsi sterge ochelarii si se plesneste pe frunte. . care ia parte cu caldura la repetitii. Stau în fund si comenteaza rolurile. . domnilor! La pian.Haid\' ca-ncepem. nenisorule? Fanica îsi ciupeste unghiile. d-l Filimon bate din palme.D-l Protopopescu! -N-amrol-lul. multumind cu capul.Ei. . D-l Filimon se plesneste pe frunte: . " Unul: . în mijlocul clasei.fiul sau. d-l Daian. . însa. ma. Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". fumeaza si ascunde tigara la spate. pentru ca spectatorii din banci se desfata. Profesorul de gimnastica. Exasperat din pricina orelor suplimentare de muzica si gimnastica. Fanica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". se plânge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnului director. Regizorul întrerupe: . Sufleurul îsi cauta paginile. La fereastra s-au gramadit baietasi din cursul inferior. . Fosil ofteaza.Dar uite ce e. de cele mai multe ori. împaca pe Gianni si îl asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. Totusi stau ca-ntr-un salon Si citesc pe La Garconne". cei patru elevi mondeni danseaza cântând un refren pe aria Machinalement.Dar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astazi? . Vine scena cu un "parinte exasperat".Misca. D-l Filimon ofteaza. disperat. domnilor! Mai multa seriozitate! Pianul. Când sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena. cânta Fosil.sta.aproape în fiecare dupaamiaza . L-au ales provizoriu. la care e silit sa ia parte .Stai. Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor. Mi-e teama sa nu va calcati între dumneavoastra pe scena. baietii din banci aplauda. cu rolele? De ce nu vii. Ca sa-l entuziasmeze. s Publicul râde magulit. "Parintele" e Pake. Gianni se înroseste. domnilor.Parca ti-am scos rolul. Mi se prevede izbânda sigura.Ceilalti cum au stiut? Filimon se resemneaza: . Nu asa semet. frate. Regizorul face un semn: 61 . plictisit. Perri si alti colegi. d-l Filimon râde multumit si autorul îsi ciupeste unghiile de teama sa nu se retraga Gianni.

Sa nu gresiti cumva iesirile. Pake intra în mijlocul clasei.. în palton. a-a-cum nu mai învata de-decât cinci si si-a ajuns pre-miant al doi-lea. Tacere."Uita-te ddom-nule. Cineva facuse o gluma. pentru ce a venit si încearca o învoiala cu d-l Filimon. Totusi. care învatase din primul ceas cupletul si melodia. Bricterian încearca la orga. Nici pâna aici. sa va pripiti. domnule director. nenisorule! Ascultati-ma. O auzise si Filimon.Domnilor. Directorul suna. domnilor.. toat-ta zziu-a? A-asta-i ddin c-c-cale af-fara. nu!.. La rastimpuri îi asculta si îi ameninta încruntat când fac prea multe greseli. Râde cu pofta. . Prin aceasta se obligau sa vina regulat la repetitii si sa asculte de cuvântul d-lui Boloveanu. Stau rezemati de ziduri si privesc zbuciumul regizorului. scutitil!.. zis Cotet. al autorului si al celor doi profesori de muzica si gimnastica. De când cu "repetitiile de teatru". Coala trebuie semnata de toti membrii fanfarei. începe scena cu profesorii de muzica si de gimnastica. De fapt. fac observatii cu glas tare. Lânga fereastra."Bu-na zziua. scena. sa se auda. Va-va rog.Ia cheama.. în loc s-a-sa iasa pre-miant întâiu. Si se suparase.Nu asa: buna ziua! Tare.Pardon! Nu se aude nimic."Dar bbine ddom\'nule. Cavalcada Walkyriei. D-l Filimon da explicatii generale. Fanica se trudeste sa învete pe cei cu cupletele grele. 62 . frate. Directorul ."Buna zziua!" . care se comunica din banca în banca. Daca ai dictiune. mai. mai rautaciosi. Baietii s-au plictisit de fanfara. Fanica se trudeste sa gaseasca un înlocuitor al "parintelui exasperat". înca o data. poti vorbi cât de repede ai vrea.Lasa. ca sa-i auda si d-l Boloveanu. domnule Protopopescu. unii lucreaza. d-le Protopopescu! Tare. cu un deget. In acelasi timp. Credeti-ma pe mine.. sa nu nimeriti usa. hei.. .Nu. . De cuplet ne arde noua acum? Pake râde.Intra." . Profesorii sunt chemati ca sa dea lamuriri parintelui exasperat de orele suplimentare. Pentru ca amândoi sunt din judetul Severin. Ati stricat tot efectul cu o iesire proasta. scoate din buzunar o coala cu stampila liceului si semnatura prelungita a d-lui director.Sa cânt cupletul. . adunarile acestea sunt reduse. mai încet.cheama servitorul. nenisorule. nu mai are unde sa-si organizeze adunarile pentru fanfara. domnule.. vorbeste. Gianni "repeta" rolul cu Morariu. îsi aminteste. si ceilalti sunt exasperati. Pake. dansând.." . "Repetitia" de teatru înveseleste pe maestru. c-care în-nvata nou-noua ore pe zi. însa.. Câte unii. încearca mântuirea: . nu. .Gura larga.. Baietii sunt obositi. Fiul meu. Pake repeta pentru a treia oara. Sau sa va împiedicati.adica Bricterian . Pe servitor îl joaca Vintilescu. pe domnii profesori de muzica si gimnastica. care crede înca în amenintarile d-lui Boloveanu. Pretexte absurde sau inexistente. . pentru ca era zgomot si nu izbutea sa gaseasca o replica imediata. intra! . nu." Spectatorii râd. Intra servitorul: . Nu merge. Vine pentru fanfara. Vorbiti raspicat. cupletul. a aparut d-l Boloveanu. Nu o iscaleste aproape nimeni. Nu mai vin decât elevi din cursul inferior si câte un întârziat în disciplina.

însa.. Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Se opreste în fata mea. Se plimba prin clasa cu picioarele încovoiate în ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului. toata dupa-ami Profesorii ne cruta. Fiecare se gândeste ca îsi are un reprezentant pe na. Am amânat mereu lucrul acesta. cu capul lasat întro parte. ma trezeam într-un întuneric desavârsit. Cum sa ajung la mine însumi? Cum sa-mi cunosc eu sufletul si sa vietuiesc întocmai dupa nevoile lui? Pentru ca eu vreau sa ma cunosc. nici o lumina. în fata portii ne despartim în trei cete. cu mâinile departate de trup. Mi le-am impus si mi le-am însusit. La repetitia generala. Niciodata nu m-am putut concentra.Cel mai multumit e. Ma priveste în ochi si îmi zâmbeste dulce. pentru a întelege calea pe care va trebui sa pasesc. începeam din nou.Stii c-am învatat cupletul Bacalaureatului? . astupându-mi urechile. Mi-era teama ca nu voi izbuti sa-mi luminez sufletul sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu ma îndurereze. Si nu numai atât. actorii. Unde? Si cum se putea recunoaste adevaratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gândurile se risipeau.Impecabil. Noi. putin rosu în obraz. VII. Ma mângâie pe obraz. Profesorii nu îndraznesc sa ne asculte. buzele rosii. nici un sprijin.. sa patrund cât mai adânc si calm în suflet. Robert.prin loji. Acelasi întuneric. apasând tâmplele. Ce se va întâmpla cu ele. dupa cum ne-a marturisit el. voluptatea bisarii în scena deschisa. ca sa-i faca placere. încapatânat. Ma bate pe umar si apoi îmi încredinteaza ultima lui taina: . De câte ori încercam sa ma analizez. doctore. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ma desteptam cugetând la alte lucruri. îti jur c-am sa primesc scrisori de dragoste si declaratii. îi tai pe toti. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-am socotit parti din sufletul meu. pentru ca mi-era teama. . De unde sa încep sa ma caut? Unde as putea fi eu însumi? Ce cautam eu? Sufletul meu. Si nu întâlneam. închizând ochii. . Dar n-am izbutit. Iar dupa reprezentatie. Baietii mondeni se îndreapta catre Calea Victoriei. DRUMUL CATRE MNE ÎNSUMI Trebuie sa ma cunosc. sa le parasesc fara sa ma copleseasca golurile sufletului meu? Am hotarât de multe ori sa ma analizez pâna la capat. Mi-am\'aranjat si costumul. N-am putut gândi asupra mea însumi.Al dracului mai esti tu. Ce se va întâmpla daca acestea nu exista aievea? Daca ele n-au fost decât o parere? Ceva mai mult. Îi mintim ca facem repetitii în fiecare zi.. el se va învata sa priveasca -în timp ce cânta cupletul . nu ne îngrijim de lectii.. Sorbea deja gloria. Filimon povesteste anecdote si baietii râd zgomotos. Si cum am sa ma fardez. nicaieri. Plecam în grupuri. daca voi sti ca nu sunt decât niste vestminte îmbracate în sila? Voi putea. Tace. Trebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. Or sa se uite damele la mine. 63 .Asa fac toti artistii mari. Ochii facuti. oare. ochii pe jumatate închisi.

ca exista un singur suflet în mine. care ar alcatui personalitatea. Daca sufletul meu nu e unul. Altminteri. ma nelinistesc. Atunci. Daca eu sunt un om de stiinta sau un sentimental. pe sub castani. Dar ma îndoiesc asupra realitatii acestei linii de continuitate. Eu simt.. exista o linie de continuitate. Ca acelasi suflet se afla îndaratul tuturor starilor de constiinta. Personalitatea n-ar fi. iar nu izvorât întocmai dinlauntrul sufletului.. Ar fi numai o masca. Atunci lucrez cu sârg. în cel mai rau caz. singur. în marginea vietii? Daca voi plânge mai târziu cei saptesprezece ani pe care îi am acum si pe care îi sfârsesc în mansarda. ci o infinitate. Stiu ca exista un singur suflet. Daca mi s-ar da o problema de algebra sau de geometrie . rasfrânt în mii de atitudini trecatoare. Când încerc sa ma gasesc pe mine însumi. Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei mele sau pasind pe strazi necunoscute.cu toata slabiciunea mea la matematica -. Eu ma întreb: daca voi regreta mai târziu adolescenta care mi-am petrecut-o. Sufletul meu. dar nu mijlocul de a ma cunoaste pe mine însumi si a intra în stapânirea tuturor fortelor sufletului meu. de unde trebuie sa încep. încât ma înfioara. ca treaca timpul. Ceasuri în care nu ma recunosc. de mult: ca eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din ceasul trecut si cu atât mai putin celui din ziua trecuta. dar în cartile de psihologie nu se gaseste ceea ce caut eu. planuiesc lecturi si scriu indicii cartilor. o dupa-amiaza întreaga. eu as putea-o rezolva sau as putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. Ceasuri care ma tulbura. Am vrut sa ma lamuresc citind carti de psihologie. Am aflat un singur lucru. As vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletul unui adolescent melancolic sau al unui mascul întarâtat. nu am nici o metoda. nici o indicatie. Mi se pare ca ea se datoreste vointei mele sau sugestiilor celor din jurul meu. se strecoara într-însul stari de constiinta streine. odata. cum l-as putea cunoaste pe cel adevarat? Eu am observat ca. Sunt zile care eu le urasc. pierd curajul. deci. de multe ori. Mie mi se pare o lume noua. Si lucrul acesta e necesar. Iata ceea ce ma tulbura. interesante. absurd. Acolo se cerceteaza alte lucruri. Dar tot ce am scris pâna acum stiu ca nu e adevarat. decât ceva impus de vointa. atunci. Nici nu mai întelegeam acum rostul hotarârii mele de a-mi gasi sufletul. Sa-l masor. Nu-l pot aduce la lumina. ma întristez. si ma întreb: la ce bun? Iar daca recitesc planurile lucrurilor de mai târziu. însa. privind la rastimpuri doi plopi? 64 . Ca. un gând ma framânta si eu. Eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu. dar acestea sunt trecatoare si pot fi îndepartate la cea dintâi cercetare launtrica. de-a lungul zecilor de constiinte. Am observat ca un om se trudeste sa nu dezminta ceea ce crede el sau altii despre sine. As sti. Si iara sunt zile când ma destept târziu si ma întorc abatut de la scoala si toate din jurul meu mi se par vestede si inutile. din toata puterea vointei mele. Dar cum sa ajung la el? Lucrul mi se pare atât de greu. pe care-l banuiam. As vrea sa-mi gasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui câine la anatomie. Ochii îmi aluneca de pe pagina si îmi sterg mereu ochelarii. Altminteri. însa. Pentru ca sunt zile când vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat. Daca ma pot încrede în preocuparile mele actuale sau trebuie sa fiu banuitor si sa ma tem de timpurii schimbari. nu voi avea curajul sa patrund în viata.Am pierdut. sa-l cântaresc si sa-l pretuiesc în valori. îl izgonesc. Ceea ce m-a uluit.

. Ma întrebam: care a fost sufletul meu? Si îmi apareau suflete streine. care exista undeva. Dar nu pot citi. ma grabeam sa ajung acasa si ma atâtam la munca si eram stapân pe gândurile si pe sufletul meu. demult. în fiecare zi. pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie la rastimpuri. izbândesc. In alte zile. liniile dealurilor pe care le ghiceam însorite.. Nici eu n-as putea spune pentru ce. Gravura aceasta ma întristeaza întotdeauna când o privesc cu luare-aminte. marginit cu plopi. Alteori. si ocoleam strazi multe pâna sa ajung acasa. încercând sa aflu cine sunt. si asa vreau eu. sub un copac înfrunzit. însa. ci trec alaturi. Adorm surâzând. Privesc pe ferestruica plopii si acoperisurile plumburii si aud . fara veste. Atunci as fi atât de sigur de mine însumi si de viata. In câmp se zaresc seceratori. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce începusem cu o luna.stinse zgomotele din strada.. Undeva. Nici la vremea pretioasa pe care o pierdeam pe sub castani.. ma gândeam la ziua care se scursese. iar vointa îmi slabeste. Dar e atâta melancolie în privirea fetei.. Atunci adormeam obosit si îndurerat. Indata încetineam pasul. cu o saptamâna. Niciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi. lacramând de ciuda degetelor prea mici si a octavelor prea mari. As spune: asa mi-e sufletul. Sau auzeam melodii care îmi desteptau în suflet tristeti si pareri de rau. singura. Daca m-as cunoaste. Lucrez pâna noaptea si adorm fericit ca m-am învins pe mine. când umblu mult si ajung departe de oras. auzeam revarsându-se pe vreo fereastra game la clavir sau sonate pe care le framântasem si eu. Inainte de a adormi. ma gândesc mult la acesti saptesprezece ani. Si nici la cartile pe care le voi scrie. iar în departare.. Si toate acestea ma întristeaza. De multe ori. un drumet paseste. ma întristau simple si neînsemnate viniete risipite prin reviste. Mi se parea ca a fost altcineva. Trebuie sa lupt mereu. Si iarasi ma întristeaza o vinieta tot atât de simpla. m-am înspaimântat. Poate ma gândesc la plopii din curtea cu grilaj de fier. Daca mai târziu se va face lumina si voi întelege ca am apucat o cale gresita? Daca ma voi simti strein în lumea pe care o socotesc acum prietena? Voi mai avea curajul sa ma întorc pe aceeasi cale si sa încep o alta viata. Plictisitor. aproape de tot. Ma gândesc la câmpurile pe care nu le vad decât vara sau în duminicile de primavara. pe care-l simteam în timp ce citeam îmi era strein. Sufletul mi se schimbase. sub copacul înfrunzit. cu o zi mai înainte. pe care eu îi zaresc pe ferestruica. Si paseam tot mai încet. Nu ma recunosteam în multe fapte împlinite si vorbe rostite. Am aflat ca însusi sufletul. dar am saptesprezece ani. Iar pe drum. altul. Eram abatut. o fata pe o banca. Dar acum mi-e teama de viitorul acela întunecat si amenintator catre care ma îndrept calauzit de un suflet orb. astfel. nu izbutesc sa ma apar. si ma înfioram. Sunt coplesit si pornesc pe strazi. Alta data. Si atâtea pareri de rau în liniile dealurilor.Stiu: nu sunt un baiat frumos. Gândul odaitei cu carti nu ma tulbura... Ma mustru.. si nu ma gândeam la nimic. contradictoriu. noua? Si voi avea putere?. 65 . De multe ori. Un drum de tara. si pe care eu nu le privesc. Dar eu ramân mult timp privind plopii si drumetul. cu privirea atintita catre o lume moarta. trebuie sa ma apar împotriva sufletului meu. Ascund revistele si citesc înainte. Si pasind.. Banal. Si în ceasurile când ochii îmi aluneca de pe carte.

Si am trecut. dar cred ca lucrul acesta e foarte greu de aflat. si autorii. dovedindu-ne golul argumentelor noastre. dintr-o singura bucata. si profesorii. Dupa ce sfârseste Petrisor. Pâna acum. "Maestrul". iar sufletul meu se întoarce. Nu m-am analizat. Apoi am obosit si m-am întrebat* asupra mea. si sa ajung la Caesar. A trebuit s-o iau de la început. pentru ca nu le cunosc. poate. Atunci. Mi-am cumparat textele legate în pânza si cu coperte de carton.. Apoi aprind obosit lampa. îmi place mult si limba latina. INCIPIT VITA NOVA A nins toata ziua. Sunt fericit. în caietul acesta am scris tot mai rar si mai putin serios. în felul acesta. Dar dispretuieste ignoranta noastra. De chimie. As vrea acum sa stiu ce e sufletul. Pentru ca "maestrul" nu asculta decât la sfârsitul anului si pentru ca nu ne sileste nici la teme scrise. se ridica Leiber si se apara. Pentru ca nu ne mai temem de nota sau de extemporal. De aceea am fost astazi fericit. A trecut toamna. Vreau sa citesc acum si pe Bergson. ca sâ pot sa ma cunosc. pentru ca asa am voit eu. Si am citit toate introducerile. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop e singura mea nadejde. si clasa noastra. Atâtea trasaturi streine. discutam aproape tot timpul si comentam câte un text de câteva rânduri. Ma privesc. N-am învatat psihologie. si nu stiu. La modern e alta atmosfera si alta viata. de obicei. Dimpotriva. dar n-am câstigat nimic. Poate de multe ori am lacramat. De aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre. 66 . Ne spune multe lucruri pe care noi le vorbim. Au început sa ma strabata alte gânduri. îi place sa ne asculte discutând si se desfata. A trebuit sa ma hotarasc sa trec la modern. Am scris caiete multe ca sa descopar. Când traduce si comenteaza Leiber. contradictorii. Leiber si Petrisor. Dar nu-mi voi putea analiza personajele. am învatat prea putin latineste. vara. Nu le pot întelege în adâncurile sufletelor. sa se simta trist. VIII. Am citit pâna noaptea târziu. se îndoieste de calitatea amândurora. Mi s-a îngaduit sa dau examenul de diferenta în mai. Eu n-am întâlnit pâna acum un asemenea suflet printre adolescenti. îmi amintesc prea rar. odaita reînviaza si cartile din rafturi îmi vorbesc. cu aquila. Sa ma prezint cu texte latinesti pentru clasa a V-a si a Vi-a. cel putin. se ridica Petrisor si critica. dar n-am stiut aceasta. aquilae. toti îl asculta. Profesorul e blând. Si unul si altul risipesc ironii. Dar noi nu apreciem decât ironiile lui Petrisor. erudit si ironic. nici la extemporale. Am citit multe carti. Privesc în mine. La discutii iau parte. Si întotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut privind pe fereastra sau întristându-ma pentru o melodie de clavir si o vinieta cu un drum de tara. acum traduc din Horatius. "Maestrul" e un ocultist si filozof. Sufletul meu ar fi dorit.Câteodata se înnopteaza. Au început sa-mi placa alte lucruri. N-am izbutit. ca am scapat de matematica. Sufletele lor nu vor fi liniare. si multe lucruri dintre cele care îmi faga-J duisem sa împlinesc nu leam împlinit.. însa. As vrea sa stiu cine sunt. apoi. dai nu iam îngaduit eu. Totusi.

Si le face. copiaza. ca sa poata vorbi mai mult. De asemenea. carej vorbise despre Sosele si apeducte la romani. Marcu a citit pe tot Tacit.. Dar Marcu . Numai gramatica latina si cuvintele germane nu 1 le uita. Dar nu ramâne corigent. ma!. anul trecut. Conferinta a fost însa oj întâmplare. El vorbeste oricând si despre orice. fara nici un onorariu. când se! întâmpla sa le gaseasca. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti.. în vara. E "seful" clasei. de 1 când a venit în liceu. Rar.Ai sa te tâmpesti. pentru ca "maestrul" nu lasa corigenti: .se da din toata materia trimestrului. nu pentru ca are talent.ne spune Bratasanu . Bratasanu cunoaste toti consulii. cu anii respectivi.. Marcu are "insuficient" la latina.Fanica sta în banca a doua. De-abia ne mai vorbea. Baietii jucau tintar sau table. a tinut o conferinta asupra Jocurilor de circ la romani. Traduce chiar fara sa se uite în carte. El stie si trigonometrie. Pentru ca teza . Nu stie decât lectia. La Istoriile lui Tacit. semnata Bratasanu. Bratasanu. cautând cuvintele si articulându-le victorios. nici n-a citit multe carti asupra Romei. cred eu. Dilueaza întotdeauna. Robert se îmbujo-l rase si calca încrezut. De aceea e premiant cu cununa. "tiranica" ! . te scriu! Marcu e cel mai lenes si cel mai neastâmparat. 67 . însusi "maestrul" i-a spus într-o zi: . Niciodata nu spune mai mult decât a citit sau a auzit de la profesor.Stiu eu ca tot nu învatati. nici pentru ce a scris Horatius Carmen Sae-culare. cu toate acestea. De fapt. E revoltator de constiincios. Lânga el. De aceea se ridica zâmbitor si tuseste. si fizica. Când poate. care a avut succes. Când trebuie sa comenteze: " Vides ut alta stat nive candidum Soracte. si zoologie. Bratasanu cunoaste un covârsitor numar de cuvinte nemtesti si.e mult mai bine informat.desi dispretuieste civilizatia latina. chiar când "lectia" e prea putin interesanta si el stie ca nu-l mai asculta. la modern. Dar Marcu nu stie gramatica si traduce foarte prost. Iar la examenul oral pregateste dupa juxta câteva paragrafe la întâmplare. Nu poate. nu stie nimic.. Adica sta pe catedra si ameninta: . învata j tot ce i se da sa învete. pentru el. când nu are nici un j roman cu el. Robert sta lânga Bricterian. pentru ca a venit dupa cea a lui Bratasanu. si chimie. Asa i se pare lui Robert. îsi are textele învelite în hârtie albastra si înseamna cuvintele latinesti într-un caiet special. ci pentru ca i se pare ca vorbeste "bine".. rezumând o suta de pagini in quarto din Varemberg si Saglio.. Pentru "teze". Bratasanu e formidabil în gramatica. Aceasta. Totusi. Se informeaza din dictionarul Varemberg si Saglio. Bratasanu stie tot ceea ce se cere unui premiant. Si o izbânda. Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. într-o banca din mijlocul clasei. Robert nu stie nici sa traduca. nu e un erudit. melo-dios . nu poate sa citeasca fara dictionar o carte germana.Marcule.spune el -. E simpatizat pentru ca e "baiat bun" si primeste sa vina la domiciliu I si sa predea gramatica latina. Ceea ce e exact. Apoi întârzie mult ] dupa miezul noptii. "Maestrul" l-a felicitat si i-a prezis ca va ajunge mare scriitor si mare orator. ci numai ascultând fraza. ca sa-si faca "lectiile". toti poetii sunt "frumosi". el ne da lamuriri asupra Soractelui si asupra climatologiei Romei. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. Si e cestor. ". De aceea. Uita aproape! tot ce înmagazineaza. într-adevar. repeta toata materia. Dar nu pricepe de ce a ajuns August împarat. Si a citit multe volume de Boissier. spun baietii. Totusi. Si vorbeste. Dar eu n-am citit niciodata o teza buna. Dar Robert vorbeste.

Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de când spune ca va fi în curând iubit de o printesa. Pâna ne adunam cu totii. De cele mai multe ori zâmbeste ironic. pentru câ s-au împotrivit baietii. La real era o atmosfera înghetata. Leiber "vorbeste" întotdeauna dupa ce a sfârsit Robert. Fanica e un baiat serios. Petrisor zâmbeste ironic. Cât timp se petrece aceasta. ne înjura fara suparare. se ridica Petrisor. însa. El. Tot "orator" e si Misu Tolihroniade. Pentru ca. pentru cei care nau citit La cite antique. Orisice ar spune Leiber. de altfel. Cu multi sunt bun prieten. Câte unul din "elita" ma întreaba ce mai scriu si unde mai publicj Sunt sigur ca nici unul n-a citit o pagina din tot ce am publicat eu. Modernul. însa.. Dupa câte stiu. IX. însotit de o traducere.. erudit. iar a doua zi citeaza cu multa siguranta autori latini si culegeri de izvoare pe care nu le-a vazut niciodata.e numai o legenda. ca sa-si "deruteze" adversarul. Leiber se informeaza din Fustei de Coulanges cu o seara înainte de lectie. Bratasanu tine un curs de gramatica latina. Leiber comenteaza. Vin si alti buni prieteni ."Maestrul" motaia cu ochii închisi. Erau mântuiti. Popri san — care e bas si locuieste în mahalaua Floreasca . Adevarul se afla întotdeauna de partea lui Petrisor. Ceilalti. Cei care stiau la matematici îsi îngaduiau sa manânce cornuri pâna la intrarea lui Vanciu. în acelasi timp. comentam si bârfim. Fanica se intereseaza de anumite localuri. Clasa se desfata ori de câte ori discutiile între "oratori" se încing cu aprindere. de fapt. ridicam globul de la lampa.tenori. Adica ne spunem pe nume. CUMOS-AJUNUL Corul se aduna la mine în mansarda. Fanica el preocupat de chimie si matematica. noi suntem siguri ca Petrisor nu-l aproba. dupa ce oboseste Leiber. pentru ca asa se obisnuieste între buni prieteni. în clasa nu se auzea decât conferentiarul si zborul mustelor. Fiecare îmi face aceeasi marturisire: ca el n-ar avea atâta "vointa". îmi admira. Dar Bratasanu nu sfârsise Apeductele. Si îl critica. De aceea sunt fericit. care îmi admirŤ cartile si rabdarea. Am drept tovaras pe Horatius. basi -. Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoare trebuie uitata. Aceasta. baritoni. din pricina lui Vanciu. Suntem cu totii buni prieteni. cutiile de gândaci si se minuneaza. Iar eu sunt magulit si ma arat modest si îi bat pe umar.ne da în fiec seara amanunte inedite asupra unei femei care-l iubeste. ceea ce revolta pe Robert. si noi îl ascultam. Fumam si suntem fericiti. Aceasta. eruditia lui Leiber în "antichitati" – ca si a lui Bratasanu . înainte de a intra "maestrul". Comentariile lui Leiber sunt originale si instructive. e incontestabil superior realului. Si nici nu le-a mai sfârsit. Ca sa fie mai multa lumina. n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice". ne împrumutam bani si ne povestim "cuceririle". Nici Petrisor nu cunoaste "antichitati". Pentru! ca nu-i "intereseaza". Fireste. însa. Colegii mei de la modern ma entuziasmeaza. care va fa în curând iubit de o printesa. Comentam repetitiile pentru Un liceu model si bârfim pe Robert. cu trei banci în urma. Toti simtim o deosebita bucurie sa bârfim pe Robert. Se minuneaza 68 . El pre-| fera sa cheltuie saptamânal o anumita suma si sa fie linistit. Iar a doua zi a vorbit Robert. vorbeste mai rar. Când se ridica se îmbujoreaza si articuleaza raspicat. Dar datoria lui e sa critice pe Leiber. Când a sunat clopotelul. în fiecare seara. Dimpotriva. toti au rasuflat. Poprisan afi ma ca e "isterica".

Fanic? îi aminteste ca trebuie sa repetam si Gaudeamus igitur. cântam A ruginit frunza în vii.. începem repetitiile sub bagheta lui Fanica.în loc sa-l linisteasca . Robert ne marturiseste ca noi "nu întelegem". Aceasta. Fanica e multumit de Buna dimineata. Si eu le spun calm: cetonia aurata. totdeauna. Petrisor si Dinu. n-am ajuns înca clasa insectelor. sa bem vinul ca si-acuma. învârteala . Fanica nu are de unde sa stie lucrul acesta. Aceasta. Ceea ce izbuteste sa ne supere toti. cântec iesit din moda. Eu le spun ca acelea nu s albine. Si în toata Sevilla nu-i una ca tine.". apoi închid ochii si încearca: laaaa. închide pe jumatate ochii si zâmbeste.ita^nostra. O. Si doamne care ne vor admira: .. evis est". Dinu discuta fumând în fotoliu.. ia o pozitie mai ver-| ticala si vorbeste mai tare. si tragând cu urechea la vecin: . De obicei... Dar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul. Cum însa noi. ca sa le auda toti tenorii.. pentru casele patriote. Ceilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cânta solemn. la zoologie. Toti ma întreaba cum se numesc gândacii] verzi-aurii. pentru ca vom fi invitati în câteva case prietene si trebuie sa fim pregatiti. vis al vietii studentesti. Fanica îl loveste cu putere de marginea biroului. a. Ceea ce îi im-J presioneaza. între ace. Acolo vor fi domnisoare care ne vor îndemna: -Luati. Bricterian vorbeste si se învârte prin odaie. Dupa aceasta. dar trebuincios pentru casele batrânesti. va rog!. Fanica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". Mai repetamPe -al nostru steag e scris Unire. Ei spun ca asa fac chiar cei de la Mitropolie. din colt. Robert îsi trece mâna prin parul marunt si ofteaza: .. .. Acesta e cântecul favorit al lui Robert. nu se încing discutii literare si nici filozofice. Si eu le explic ca îi conserv în solutie de sublimat si îi usuc pe o I bucata de pluta.. Tenorii deschid gurile cât pot si-si lasa capejdte"pe spate. ca fluturii sunt mai "frumosi" si mai interesanti. Diapazonul e indispensabil. sofismele."evis. Câtiva îl privesc cu admiratie.. Apoi. ere tur. Noi suntem rosii si ne stergem cu batistele. romanta din Don Juan. Perri îi împrumuta diapa zonul. Cântam întâi Buna dimineata la Mos-Ajun pe trei voci. .De cânii pregatiti corul? 69 . Petrisor argumenteaza sofistic. ci himenoptere. tara sa cunoasca cuvintele. Robert se rescneaza.Iubesc o femeie.. satisfacuti.îl enerveaza. totusi. Basii îsi strâng buzele si-si înfig barbiile în piept.de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rupte. De aceeasi parere se arata a fi înca trei prieteni." Fanica se trudeste sa pronunte cât mai clar cuvintele. Acolo ne vom lasa paltoanele în vestiar. Si cum: mansarda mea e prea mica. La sfârsit cântam Multi ani traiasca si Totdeauna. Pentru ca suntem prea multi. A-ceasta ne explica Fanica. El afirma. Daca se înfurie..Dau alt aspect. întârziem pâna! seara discutând. care ne întristeaza si pe care Bricterian îl cânta gândindu-se la Heidelbergul de altadata. vom zâmbi moderat si vom desface\'mandarine. când vin Bricterian. iii. dupa cum e si bagheta de trestie. pentru ca nici unul dintre noi nu e în stare sa-i nimiceas logic.

. Fanica e un mic tiran. Suntem cincisprezece baieti. ai? Apoi. Apoi. La sfârsit. Cântam.. Pe tava erau adunate fructele traditionale. entuziasti: .. vis al vietii studentesti. însa. Bricterian va fi rugat sa cânte prologul din Pagliaccio. si el va raspunde ca e ragusisi va tusi semnificativ. Am asteptat. lânga poarta: . Pentru o abatere mare. de pe strada Batistei. ba. sipuo. Buna dimineata. cum am strigat noi.. Casierul ne-a vestit. si pedepsele celor nedisciplinati... Poprisan a luat atunci presul de fier si l-a târât prin toata curtea.cu entuziasm: . armene. nu mai erau pe tava decât vreo cinci nuci si o smochina.. excluderea de la masa finala sau excluderea definitiva. Am cântat. Alaturi. Apoi ne daruieste mandarine. în curte. Dar baietii au fost revoltati.. si ne admiram.O suta de lei! La o casa mare.Salve." Domnisoarele se vor îndragosti de el. Scusatemi.Buna dimineata la Mos-Ajun. un dirijor.. Noi am înteles ca doamna glumeste si am râs cu hohote. toata Sevilla. Signore. brusc.Aaa. scazuta din suma ce o vom încasa fiecare. Signori. desi ne puteam multumi cu zâmbete. tare: .mama lor de ciocoi. ba. am gasit lantul pus la usa. catre cei din casa. Mama asculta la fereastra. grupuri si se întâmpinau . si strigam: . un casier si doi "chibiti". Fanica îi iscodea daca au mâncat nuci sau au baut vin negru. boanghenilor!? Ca murim de foame si am venit sa cersim.. ai? Traditia. multumind politicos doamnei. fals. Zapada putina înghetase si sticlea. Le-am luat. apoi. Au înjurat pe proprietari si au ies: trântind poarta.Cât a dat? începem apoi colinda. Baietii soseau grupuri. mere.. La noua si un sfert pornim. Am intrat într-o curte cu grilaj si castani. iar casierului îi strecoara o bancnota.. ma! Si râdem. Si am cântat iar: Multi ani traiasca! A iesit o doamna cu fata luminata si ne-a! întrebat de traiste. pesmeti dulci.. Stingeti lumina. Apoi... Noaptea era senina si rece.Apoi. Dar numai ameninta. Pentru o abatere mica. ba! ..la usa mansardei . Toti spun "sarut-mâna" si se întreaba: .Dar ce credeti voi. Si restrictiunile sale sunt pur formale. iar prietenii îi vor spune. zâmbind. Când am ajuns si eu. va trebui sa cedeze^si va începe: "Sipuo. A fixat. A urlat un câine si aj s-a stins.Ura. Pastele vostru. Pasim prin mijlocul strazii si ne uitam unii la1 altii. lovindu-l pe umar: . douazeci de lei amenda. lumina.. Se da sol mi presento: Io sono iiprologo. O.Multi mai suntem. Fanica a suierat printre dinti: -Drace!. . Unsprezece coristi. smochine.. mamei. Baietii s-au apropiat sfii-j ciosi si au apucat cu mâinile ce au putut. La alta. sa stins de asemenea lumina. zvârlindu-l peste gard. ne-au primit. Babo! . la sfârsit.Ai fost bine. 70 .

Ragusim altminteri. însa. si de atmosfera.Am înghetat. Am cântat. glasuri barbatesti si ne opream sa-i ascultam. încât ajunsese ispitii si baietii nu s-au putut opri sa nu-l îmbete. Am umblat si pe alte strazi. Brai sanu venise cu o sticluta de lichior fabricat de el si cu o punga plina paharute. Toti eram de acord ca nici un cor nu-i ca al nostru. precum si alti câtiva. pe la rascruci. ne-am hotarât s-o sfârsim. Ne turna si ne marturisea ca lichiorul e excelent. "Seful" îl golea triumfator. Mai înainte. Au fost zadarnice toate amenintarile lui Fanica. ne pofteau mandarine si mere lucioase. Radu. unde am prins curaj. Noi neam furisat repede în strada. mai obositi. cu fetele iluminate. Cântam zâmbind.. sefule. însa. catre mine. Vin ne-a mai dat si Robert.. Ceea ce ne-a spalat ocara si ne-a linistit.am fost fericiti.Pic/ Pier. . pentru ca era prea dulce. Noi am cântat cât am putut mai frumos. scoborând glasul: . Si am repurtat izbânda cu Lopa-tarii. La douasprezece. apoi rasufla: 71 . Am plecat de la Radu îndata ce mama lui ne-a daruit o suta de lei. dar l-am baut pe drum. La Radu ne-am lasat paltoanele în vestiar si ne-am îngramadit în sufragerie.Fanica ar fi intervenit.Si n-avem tenori. entuziasmase pe altii. In mansarda mea.vecina si fumau.ne-au dat patruzeci de lei. Baba si cu prisan desfundau sticlele si încercau sa-l îmbete pe Bratasanu. unde ne astepta masa întinsa si sticlele cu vin. Vocabularul lui Poprisan revoltase pe unii. totdeauna.Ne-nfierbântam si cântam mai bine. Nu se mai temea nim de amenda. însa. Drept care. noi am luat ghiulelele de otel de la usa si le-am purtat în brate o strada întreaga. Am pornit. Pe masa. sa bem vinul ca si-acuma! Unii spuneau: " Câte un pic!" Iar altii raspundeau. mama asezase totul mai înainte. . si de vin. si am plecat culegând toate merele si portocalele ce mai ramasesera pe masa. în tot timpul am socotit ca e de datoria noastra sa facem spirite. trecuseram pe la Fanica. Fanica.Cu sanatate. sefule! . îi turnau pahar dupa pahar îi spuneau: . în pomiere de cristal. Tinta tuturor era Robert. . de la care capataram. Ceaiul ni s-a servit cu cozonac si câtiva dintre noi . Ceea ce izbutea întotdeauna sa ne entuziasmeze. Dupa aceea ne-au mai întrebat daca nu mai stim nimic.care nu cinaseram . Cei care ne-au ascultat se aratau multumiti si rontaiau fursecuri în fata noastra. Nici unul n putut goli. dar râdea în guler si nu putea sa se stapâneasca. si convingându-se de aceasta . unde ni s-a servit ceaiul. noaptea vine. pe lânga bani. Câtiva. Auzeam câteodata. Iar baietii au fost multumiti si de curcan. pâna la fund paharutul. Bra sanu vorbea atât de mult si schita atâtea gesturi. vazând ca nu mai întâlnim decât prea putine case cu ferestrele luminate. a fost crutat.Totdeauna. si cinci sticle cu vin. Cozonacul se sfârsise de mult. de aceea. trecusera în odaia. Aproape de unsprezece am fost primiti într-o casa foarte luxoasa. .

. sefule.Eu plec. Baietii l-au înconjurat: .. Atunci baietii i-au cântat: Numai la betie Uit de saracie. . .Mergem. ..Dar cine te vede. a strâns câte mâini i-a fost cu putinta si s-a îndreptat împleticindu-se catre usa. . . .Nu mai beau. . cu totii la Coana Roza. în pace. .. Numai la pileala Vindec orice boala!. ba? .Dar de ce vrei? .Am eu un secret. . . ma..Azi e noapte sfânta.Toarna un pahar cu rom în sticla.Daca stii.Daca ma iubesti. la sfârsit. ma.. ..Lasa.Unde pleci.Stai.Lasa-l. sa întrebe daca a placut lichiorul si. articula: . Bratasanu s-a smuls din lantul Poprisan-Baba si s-ajurat ca nu mai îsi atinge toata noaptea nici buzele de vin. 72 . Se facea mai rosu. . sefule. Apoi. ba. .Nu fi copil.Nu mai beau. schimbati vinul.Atunci bea-l si p-asta. pentru ca stiu si eu. Dar lucrurile s-au sfârsit altfel.Nu mi-e frica.Nu mai pot.. deodata. a început sa-si strânga paharutele.Ti-e frica sa nu te-mbeti? . . Bratasanu protesta: . ca mergem la Coana Roza. .Ascultati-ma pe mine. Ceilalti din odaia vecina se interesau "cum merge". ca îi e frica. seful se hotara. Bratasanu a multumit...Lasati.Si de ce vrei sa pleci? . Unii asigurau ca într-un sfert de ceas va fi "turta". . ba! Dar Bratasanu si-a împachetat paharutele.Hai ca se-ncalzeste. de ce nu mergi? .. ma.Pentru ca asa vreau eu. . .Nu mai pot sa beau.. c-o întâlnesti mâine. Apoi..As! Trei pahare.. a vestit: . Apuca paharul si-| sorbea dintro înghititura. -Tt! .Nu ma rusinez... ma? îi apropiau paharul de gura.Ce-esti copil? .Asa vreau.Fetite. ca se rusineaza!. . dar a ramas nestramutat în hotarârea lui de a se întoarce acasa..Am baut destul. Unul interveni mustrând: . Dadeau sfaturi. .Fii serios..Mi se pare ca ti-e frica.

Dupa aceea. pentru ca era ziua lui. noi ne îndreptam catre casele cu felinare rosii. Poate si noi am fi dorit sa strângem în brate trupuri si sa muscam buze. din pricina fumului. Sunt si aici examene. rânjind. SFÂRSITUL PARTII a II-a PARTEA A III-A I. si femeile gândurilor noastre nu ni s-au coborât în cale. noaptea. altul. Adevarul este. rascolindu-ne sângele. tini-mi-l. Nu ne-au soptit cuvinte din carti si din vise.I-au dat drumul! Bratasanu a pornit singur prin zapada. tini-mi-l. pe calul balan. pentru ca era prea târziu. fierbinti si rautacioase. ca sa ne mângâie. însa. ci pentru ca sâmbata e ziua trupului. lucrul acesta se petrece foarte rar. Robert ar spune a dragostei.nu ne încumetam sa "cucerim" femei.asa cum se gaseste scris prin carti . Am iesit cu totii în strada si am umblat o bucata de drum fara sa ne despartim. foarte veseli. "Sarbatori fericite" si ne-am fagaduit sa ne întâlnim a treia zi de Craciun la Fanica. Sâmbata noaptea. SÂMBATA Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sâmbata ca pe o zi rara. Nu ni s-au apropiat. despartindu-ne definitiv. cautând sa para netulburat. Si banuieli rusinoase coplesesc pe acela ce încearca sa se furiseze. Noi am mai ramas înca multa vreme. Nu ne-au sarutat lung. însa. Noi ne cumparam cu bani putini sfertul de ceas datorit dragostei. Dar au trecut ani dupa ani. Doamne. ne-am convins ca nu mai putem trece si pe la coana Roza. pe care noi toti le pastram ascunse în suflet si le chemam atunci când suntem tristi. Ceea ce poate fi socotit un lucru trist. Iar Poprisan. Curând. Cu saua verde (bis). în iatac. a trebuit sa deschidem ferestruicile. Ne-am urat. Am mâncat totul si am golit aproape toate sticlele cu vin. Pai. Nu mi-l pierde (bis). eu am mers pâna acasa cu Dinu si am fredonat amândoi: Pe calul balan. Nu ne-au privit în ochi. Si sunt tot atât de necesare. La vârsta noastra. care sa ne robeasca sufletele si sa se furiseze. Au ramas naluciri tulburi.femei cu ochi negri si priviri de jaratec. unul altuia. cu buzele strivite de buzele noastre. a femeilor isterice. De altfel. Adolescenta noastra îsi tesuse. unde nu gasim nici dragoste. Noi . Când ne-am hotarât sa plecam. cu rasuflarea sugrumata. nici femei isterice. întovarasite de aceleasi emotii ce strâng sufletele si întuneca vederea. Poate am visat si noi . Doamne. Nu pentru ca e urmata de duminica. 73 . aceasta se socoteste un lucru obligatoriu. când suntem singuri. Casele cu felinare rosii sunt gimnazii unde se descopera si se educa fortele masculine. cu pleoapele apropiate. poate. era patru si jumatate. alte chipuri decât cele pe care le zarim dupa miezul noptii. Gândindu-ne si dezbatând mult. si de timp. si de bani .lipsiti si de fascinatie personala.

Prietenii mei au glumit tot timpul asupra "fetii" si melancoliei mele. am rostit un nume strain. banii pe masa. Eram scârbit si umilit. si guri înrosite murdar. care trebuie sa ramâna numai al meu. fara sa se oboseasca sa ma cerceteze. lovind gardurile. Apoi m-am grabit sa ajung în fata oglinzii. cu teama. si sa-mi sfaram pumnii. M-a întrebat cum ma cheama. însa. Asteptam nerabdator sa-mi vad tovarasa descuind usa si urându-mi "noapte buna". De aceea. nici dintr-alta. iluminati sau crunti. I-am facut semn. Am lasat. M-au laudat si mi-au prezis mari ispravi în viata. Si l-am facut silindu-ma sa par linistit si demn. Ceea ce m-a descurajat.. Nu mi-e rusine de aceasta. însa. Afara. I-a numarat. Pentru noi se rosteau cuvinte afrodiziace. Aceasta era dragostea? Trupul? Femeia? Eram ispitit sa scuip si sa plâng. "dupa".: parau în pretul trupului. înecate în râsul spart de fecioara beata. M-au îndemnat sa fiu vesel. Inlauntrul sufletului. si patul. O rochie dureros de scurta. A zâmbit tot timpul. cunoscatori ai casei si ai "fetelor". afectând gesturi de felina. Am râs. Am pasit la început cu teama în curtile pietruite. m-am desteptat. Restul s-a petrecutfara emotii. Glas soptit.In locul lor. sleite. A trebuit sa fac si eu acest pas. Tremuram nu de teama revelatiei trupului. Dar "fata" mi-a spus ca sunt "dragut". eu eram. Ne îmbiau carnuri despicate obscen. nici sa-mi culeg gloria însotita de o strângere de mâna. Apoi am intrat într-o berarie si am cerut de baut. careia trebuia sa-i vorbesc. cercând sa zâmbim. si a bancnotelor pe care trebuia sa le las pe masa. ciudat. Eu ma cunosc: nu sunt "dragut". întelesesem si eu aceasta. multumiti de curajul meu. De altfel. respectând tariful cartierului.. ea nu s-a aratat miscata de delicatetea mea.. pulpele se dezgoleau. sa-mi rup vestmintele ce pastrau mireasma de carne ieftina si sa uit cuvintele pe care le-am rostit. Mi s-au comunicat toate farmecele pe care "fata" le daruieste în schimbul celor doua bancnote. si ochi stinsi. Nu vreau sa popularizez pe strada. si camasi stravezii vadeau forme moi. ci de cea a femeii straine. Am privit si eu. Ceilalti m-au felicitat de alegere. Mie nu-mi place sa se intereseze necunoscutii de numele meu. De trupul care s-a daruit mie. Dar am înteles ca "fata" minte. Nu voiam sa-i întâlnesc ochii. cu sfaturi si glume. Eu îmi amintesc de noaptea mea. Poate acela a fost singurul ceas când nu m-am gândit cu dispret la sinucidere. Ne-am apropiat de ferestre. A zâmbit si ea. sarbatoritul. tulburat si îngrijorat. M-au însotit pâna la usa. Ne-am deprins cu greu. o data cu ceilalti trei. Eu nu stiu nimic de ceilalti. nici dintr-o parte. Plateam eu. 74 . La rându-mi. Obraji tineri. în fata ferestrei se adunasera barbati ce priveau. "Fata" s-a întors. curajosi. Odaie în care ramâi o clipa singur si privesti cadre de prost gust si lampa învaluita în foita rosie. eu m-am trudit sa cred. Mi-am ales trupul. batând în geam si zâmbind. noi ne-am deprins sa mângâiem prudenti trupuri istovite Si sa sarutam umeri cu miros de pudra ieftina si apa de colonie. Pentru noi. Am întâlnit trupuri vestede si obraji ofiliti. "Fata" mia zâmbit. si îmbratisarile din pat. Ceilalti se aratau. desi tremuram. Si nici nu vreau sa stiu în caietul acesta. zgomotosi. fara mâneci. De dragostea mea. apoi si-a ridicat rochia si i-a înghesuit sub ciorap. cu ceilalti. De acum nu mai eram copil. A încuiat usa si s-a apropiat de mine. Am intrat în curte. Noua ne zâmbeau buze ce se cum. Voiam sa alerg.

Noi toti. fara glas. Din pricini felurite. framântam trupul ales numai întrucât finalul ne odihneste nervii si ne limpezeste creierul. Ne încredintam cât am fi hotarâti sa platim fiecare în schimbul posesiunii imediate. Am râs. Nu cautam nici voluptati îngaduite de tarif. Cu Marcu discut patimas si entuziasmat. târziu. Noi cercetam întotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vedere strict obscen si financiar. Sau se pervertesc. Dar mie mi se par firesti. fiziologie. Au trecut apoi luni dupa luni. Poate sunt departate de adevar. Acestea se petrec în carti sau cu feciorii de boieri. înca un pas catre adevarata cunoastere a realitatii. nici senzualitate. nici Robert. alte pareri asupra femeilor. Faptul poate supara pe moralisti. Discutam îndelung. Faptul se îndeplineste corect. Si cu atât mai putin sentimentale. cei lipsiti de "cuceriri". iar nu împrumutate. Dar exista. Dar ele sunt ale noastre. Deci. Sau deviaza. si sâmbata a ajuns tot mai putin emotionanta. Câtiva dintre colegii mei se îndragostesc în vacante. Noi. Trupurile se apropie. sau ne cumparam caramele si ratacim prin Cismigiu. Cu atât mai bine. Dar aceasta nu dureaza mult timp. alegând. La ce bun? Ne-ar antrena într-o lume noua. ca o datorie careia trebuie sa i te supui. Iubesc si sufera. în forme neasteptate. Dansurile nu sunt artistice. ne supunem fara parere de rau. daca avem timp. Si m-am bucurat. ritmic. Nici sentimentalism. La petreceri se danseaza. Si pasim. discutând. numai fiziologie comercializata. 75 . îsi potrivesc simetric formele si se învârtesc. De ce sa ne ascundem? Dragostea noastra e sincer fiziologica. înfiorând. La un colt. Nu ne îngaduim nici perversiati senzuale. Sâmbata ma întâlnesc din vreme cu Marcu. Si poate ar trebui sa le luminez dedesubturile. Frecventarea periodica a caselor cu felinare rosii ne dezvolta însusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. nici impulsul sentimental. Poate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. Eu. Nici Dinu. Cântarim din ochi fiecare madular si îl pretuim în bancnote albastre. Pentru ca întotdeauna ma contrazice. Se socotesc natângi daca nu obtin sarutari si îmbratisari prelungite. stiu sigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". încep sa calce alaturi de dragoste.M-am întors singur acasa. curioase. Aceasta însemna ca încrederea îmi crescuse. la anumite ceasuri din noapte. Ne sunt impuse chiar de viata. dupa miezul noptii. saraci si cerebrali. Ceea ce se reduce tot la fiziologie. si aceasta mi-e deajuns. m-am surprins pasind mândru. Dar în suflet purtam aceeasi deznadejde ca în fata fetei cu bani ascunsi sub ciorap. fara sa stim. care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman". în curti tainuite. Toate câte se spun sunt minciuni necesare pe care le accepta întreaga clasa si pe care nu le crede nimeni. ne închegam. Sau mergem la cinematograf. Acestea se astern straturi. Ceea ce nu poate fi decât un lucru îmbucurator. care stapânim un trup în schimbul a doua mici bancnote albastre. Noi. pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem. straturi în suflet si asteapta. Si ne alegem distractiile dupa timpul liber si dupa banii pe care îi avem. Urmeaza încordari si dintr-o parte si din cealalta. Adica. noi nu ne putem satisface nici senzualitatea.

îngreunate. si ne îndreptam pe aceleasi strazi. discutând. începe. El e sceptic. Ne controlam impresiile. cel putin la început. si simtim cum sânge proaspat pulseaza în vine. zâmbitoare. Iar de acolo ne înapoiem satisfacuti. Soldurile fara rod împietresc. Sânii. despre dragoste. îsi coboara formele. zvelte sau trunchiate. Si tintesc cu ochii grupul. Aceasta le însufleteste. Dar asteptarea nu dureaza prea mult. Tot ceea ce ne înconjoara nu e decât materialul infor pe care noi îl culegem. Când ne hotarâm. Pentru fiecare gest nadajduiesc într-un nou client. fetele asteapta. dogmatic. dezgolind pulpele pâna sus. De ce sa ascund? Am privit adesea. Ne îmbie. suntem nedespartiti. Cinic. Cu capetele în lumina apropiata a lampii. Privim si cercetam vizitatorii. 76 . Pasim alaturi. le mângâie cu priviri blânde. El calm si afectând o rece indiferenta. în tramvai sau la biblioteca. scurte. Discutam cu aceeasi patima. Prin fereastra. Femeia batrâna din colt. iar eu îl initiez în orientalism. victima metafizicei. în încaperea cu scaune multe si cu icoana. obisnuit sa se întrebe. eu. moi. Continuam discutia începuta cu un ceas mai înainte si rupta în zeci de fire sau ne trudim sa gasim explicatii si concluzii asupra noilor cazuri. Si nu lacramam pentru nedreptatea lumii. El îmi comenteaza texte anarhiste. Umerii poarta urmele mâinilor care i-au poftit. îsi vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse.ne straduim sa o ascundem. Comentam faptele inedite. Celelalte îsi cauta tovarasi în grupul de afara. Asteptam întotdeauna pâna ce ne hotarâm sa ne alegem "fetele". la încheietura soldurilor. Nu din dorinta de a selectiona materialul. Discutam ultima carte citita sau articolul lui Cocea din Facla. fetele cerceteaza grupul.Si aceasta îmi place. Si . ceasul menit preludiilor si realizarilor erotice. Ci din curiozitatea de a le privi cât mai mult. Numai creierele. stravezii. care pregateste cafele. Se ghicesc oase înfierbântate de munca si muschi sleiti. ne întrebam despre femei. eu. cu care ne mândrim amândoi. El e materialist. Am cutreierat prin locuri ascunse. în adâncurile sufletelor noastre. ne daruieste mecanic raspunsuri. neînsufletite. fetele se ridica repede si ne ajung. Dar pe toate le privim în lumina inteligentei. îl cernem si îl valorificam. zâmbind. La rastimpuri. rotunzi si mari. în odai cu perdele groase. dârji. Si parasim curtile cu felinare rosii. Nu suntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism exagerat. Ajungem târziu în fata caselor unde stim mai dinainte ce chipuri vom întâlni si ce cuvinte vom auzi. Pentru ca nu ne întelegem. în curte. solduri si sâni tainuiti. Am mângâiat cu gândul carnea tovarasei ispititoare. Intram. Amândoi întelegem aceasta. în miez de noapte. alaturi de trup.cunoscând rana . aprinse. care se cer justificate. Creierul. Ci pasim în noapte. Trupuri tinere sau vestede. cu umerii obrajilor dogorâti. lacom. zâmbind. eu. cu miscari potolite. si sânge tulburat. Am sorbit mireasma feminina cu ochi înghetati. Si amintirea felinarelor rosii nu ne înfioara. sau stiintele favorite. torent nestapânit. Amândoi. despre trupuri. ochi masculini au cântarit si au hotarât. cele cu noroc se înapoiaza. pe spetezele scaunelor sau atârna. Ne soptim observatii pretioase. Dar locurile si oamenii sunt prea ispititori. îsi întind picioarele. framântându-ne creierele. suntem autentic sentimentali. Carnea framântata se odihneste. Bratele se împletesc. Vestminte de iatac. Dar sunt zile când strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastre poftesc alte trupuri. Câteodata. asteptând semnul celui indicat. Si nu tânguim soarta trupurilor în vestminte stravezii. în noapte.

se înfierbânta dorinta. La colturi.sau înalte. în curând. Dar trupul meu va fi stânca. Trupurile cauta obraji rozalbi si buze groase. când degetele mele se vor înfige. Dar. si muschii se vor încorda. în car4 ne? Ce pulpe se vor strânge? Ce ochi ma vor privi. Trupurile îsi întorc privirile de pe chipul meu schilod. gândurile acestea ma mângâie. . piept otelit va coplesi sânii albi. si musca feciorii. cucerind. se înfioara asteptarea. ca pe o bautura scumpa si rara. în desfatare. voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi.tulburatoare. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne. Trupu-mi va fi stropit de sânge. cu perverse si dracesti rafinamente.Când ma furisez încruntat pe strazi. înflorite în zâmbet si în pacat. si buzele se strivesc livid. Vedenii ma ispitesc sa zâmbesc. Si izbânda mea va parasi alaturi. încruntat. ca un sex ce se desfata si stapâneste. Ci sex pur. în mânie. furisati sub lentile ce deformeaza si dezgusta. pentru trupurile de farmec ce-mi rasar la colturi însorite de strazi? Eu ma ascund si mai mult în vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf. si brate care stiu mângâia. viril. Trupuri plapânde sau provocatoare mignone. Si 77 . Cu ochii. Si ce trup mi se va împotrivi? Ce pumni vor pastra înca vestmintele pe sâni. Voi vorbi. Mi-e teama sa nu atrag atentia înainte de vreme. Iar pleoapele se apropie si privirea se întuneca.. deasupra cearcanelor de nesomn. mândre.. le mângâi si le fur. înca. palpita nerabdarea. Sunt urât si întunecat. Trupuri ce tremura. Vedenia biruintei mele asupra celorlalti. Micsorati în pleoape vestede. Nu chip frumos si haine colorate. si vor simti caldura cuvintelor mele si jar din faptura mea le va biciui carnea. sfioase. senine. si madularele mele vor scrâsni. privire dârza. copilaria. Trupuri I în care se tortureaza simturile. mi-e teama. câta cruzime si câta ura se ascund într-însii. Nimeni nu mi-a întâlnit vreodata privirile ce tâlharesc carnea si dezgolesc trupuri. se în potriveste groaza. Pentru ca dispretul trupurilor îmi îndurereaza sufletul. albastri sau negri. si oasele se sfarama. cu lacrimi ipocrite de miopie.. îmi pregatesc razbunarea împotriva trupurilor care acum ma dispretuiesc. nici buze rosii si nu le voi putea darui. truda ]linistitoare. rosii. Virilitate stralucind cu straluciri stelare. banuitor. Trupuri ce nu ascund nimic. Ma vor chema atunci si ma vor! iubi. nu va mai fi astfel. Cândva. si mângâierile se vor îndeplini rafinat si bru-l tal. rasar trupuri cu farmece. Peste multi ani. Eu n-am nici ochi frumosi.. ce contorsioneaza suvoaiele de sânge. Voi vorbi. spumoasa revarsare de vreri. în vânt. Sunt urât. Si încrun-l tarea ma urâteste si mai mult. Virilitate dezrobita de povara lubrica. ci numai adumbresc. ritm vivace. ipocrite . Desfatarea mea va fi desfatarea masculului întarâtat. Voi raspândi în juru-mi efluvii ce topesc îndoielile. ochii mei nu sunt luati în sea-ma. istovite. fierbinti. dezgustate. pe fiecare. Gesturile melej vor trada pofta necurmata. si ochi mari. bratele vor despica trupul în miscari. Dar acum. Trec pe strada grabit. Nimeni nu banuieste câta pofta. Ce am eu din toate acestea. si nimeni sa nu ma ia în seama. Trupuri hranite cu seva fierbinte. Am poftit crunt pulpe si umeri albi. si vor rasufla ca o împletitura de serpi sugru-j mati. mângâierile care au multumit si înseninat. ma vor cauta. Si voi vorbi aproape de trupurile cu vestminte tulburatoare. Trupuri zvelte în vestminte ce nu dispretuiesc. As fi muscat buze rasfrânte pervers si as fi sorbit sângele prelins. Furia se potoleste. tovarase cu uimire în ochi. curajosi? Buzele VCM musca.

L-am urât si l-am iubit o dupa-amiaza întreaga. De-acum. Urc înca. Acela eram eu. Tot ce puteam face. Nu vreau sa port pe umerii mei durerile altor umeri. Si ochi verzi. Binecuvântata moleseala mi se strecoara. Astazi. de invidie pe cei cu chip frumos. Romanul meu nu se va mai închega niciodata în pagini si capitole. înainte de apusul soarelui. roasa de nebunesti ambitii. Obrajii uscati se întuneca.le dezgolesc de pe acum. pentru ca mi-a scris viata. sa nu ma banuiasca nimeni. a siluit. la adapost de lumini. pentru ca el cuvântase lumii ceea ce voiam sa cuvânt eu. de ura pe cei bogati si puternici. El si-a sfârtecat si si-a vadit putreziciunile sufletului. ma închipui ajuns pe culmi si ma odihnesc. II. Pumnii se strâng. cu gândul. Apoi. Si am lacramat. Am sa-mi palmuiesc obrajii uscati pâna ce voi simti dureros sângele împungându-si pielea. biciuita de neputinta. Ochi limpezi. voi avea patrunzatori si limpezi ochi. N-am ajuns. Zâmbete în suflet. Si l-am iubit. am murit. Dar ma trezesc repede. Nu vreau sa fiu altul. La rastimpuri. ca sa ma întarâte. ca sa nu mi se spuna ca am imitat pe Giovanni Papini. a consumat. sa nu fiu el. nu mai astept sâmbata. El a vestejit. nevazuti. Adolescenta chinuita de miopie si de obsesii cerebrale. Sa nu ma vada nimeni. Si pasesc tot mai hotarât. Sângele se umfla în grumaji. daca ai lui sunt. Am sa-mi sfarm lentilele si am sa-mi largesc ochii mari. Si atunci. Nu vreau sa sufar suferinte straine. El mi-a furat comoara sufletului meu. De acum. a ajuns sus. Si prin aceasta s-a înaltat. a calcat în picioare. e miop. Daca Papini si-a secatuit comorile ce-i licareau ascunse în suflet -comori ce licaresc si în sufletul meu —. si le stapânesc. mari. si îmi aplec tot mai mult ochii în caldarâm. prin desis. PAPINI. Nu puteam fi sfârsit. sunt si eu sfârsit. negri. Si am strigat în singuratate. Sa nu seman cu el. pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni. ramân iarasi singur pe strada. e spaima. Pasesc în umbra castanilor. si nu l-a mângâiat nimeni. a prostituat valorile pe care eram menit sa le risipesc în lume. Ochii sclipesc. mari. Copilarie înveninata de furie ascunsa. Si nu vreau sa-mi îndrept pasii pe drumuri batute de altul. Nu vreau sa mai fiu eu însumi. aceasta nu ma înspaimânta. si mi-am lovit trupul. a creat Papini. în carne. Iar eu trebuie sa ma schimb. atunci. Alte priviri se vor scurge prin ochii mei tulburi si alta viata va izbucni în adâncurile sufletului meu. alta lumina îmi va lumina chipul meu schilod. consumata în plâns. Ochi negri. Dumnezeul meu a revarsat asupra-mi jaratecul si gheata glumei perverse. Le pastrez în mine. Dusmanul meu de moarte e Papini. tot ce puteam crea. Am 78 . Papini e urât. tulburat de vedenii. Eu voi fi frumos. acolo unde Eu trebuia sa ajung. si fericiti. voi vraji femei. Aceasta va fi tinta vietii mele: sa ma deosebesc de Papini. daca ai lui Papini sunt verzi. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. Vedeniile ma întovarasesc. Eu am vietuit viata lui Papini. si le cântaresc farmecele. a ajuns mare. Trebuie. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. L-am urât. Am sa-mi fauresc un suflet nou si am sami poruncesc drumuri noi. Dar nu eram sfârsit. EU SI LUMEA Am citit astazi Omul sfârsit al lui Giovanni Papini. si m-am bucurat de salbatica bucurie citind Omul sfârsit.

toti acei tineri vrednici de a primi în fata pumnul meu si al celor alesi. de razbunarile mele? S-au coborât. o umbra. o rasfrângere balcanica si îndobitocita a florentinului. si alcatuind indici. sângerat. Voi lumina alte întunericuri si voi urca. EU! De-abia acum îmi înteleg dorintele si stradania necurmata. S-au coborât. Si adevarata lupta. si spenna gândurilor mele va rodi brazde nesfârsite. imbecilii si infirmii creierului. De acum nu mai îmi e teama de ceilalti. Ca nu sunt decât un epigon.. toate darurile ceresti care se ascund în trupul cuvântului de farmec si de groaza. Papini m-a învatat sa pasesc cu pasi grei în fata Lumii si sa strig: iata. Am fost creat ca sa-mi plâng viata. Dar aceasta nu se va întâmpla. Am muschi grei si oase tari. Lupta împotriva lui Papini. EU! De-abia acum înteleg toata pretuirea. Voi rodi pretutindeni roade noi. alte trepte. o zdreanta. acum. în pumnul Demiurgului. Preturi pe care eu le întrezaream. Nu mai ma vor înspaimânta de acum asfintiturile de toamna. Papini mi-a aratat geana cu rosietice sticliri si m-a împins pe drumul cel mai nevoios. Ca eu. voi fi altul. Lumina neasteptata s-a coborât în adâncurile sufletului meu. care de-acum nu-mi vor folosi la nimic? Ce-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatesc pentru fapte pe care niciodata nu le voi îndeplini? Ce-mi pasa de nazuintele mele. si sânge mult.. Imi bat joc de soarta mea. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si în alta matca. si eu le privesc de sus. de bucuriile mele. In curând. Puteri neasteptate ma covârsesc. si în sufletul meu nu se mai pot strecura de acum laturile adolescentei. de durerile. Papini mi-a fost cel mai neîndurat dusman si cel mai darnic prieten. tot mai sus. si zâmbesc. M-am chinuit si m-am desfatat citindu-l. Nu mi-e teama ca voi seca într-o dimineata si voi cersi de la altii. Am fost masca cu chip de lut. Voi tine întotdeauna fruntea rasturnata si îmi voi scuipa râsul si veninul deasupra multimilor. Si îmi bat joc de mine însumi. natângii cu ochi frumosi si cu fruntile înguste. M-am aflat pe mine însumi. sfarâmata. Ceea ce fremata pâna acum sfios în mine se framânta urias si asurzitor. gata sa se zvârle mai sus. Viata mi-a stors alte preturi. Cine cuteaza sa se apropie. la picioarele stapânului meu: Papini. Si voi pastra în suflet necontenit aceeasi turgescenta masculina. acesta sunt Eu. As vrea sa Stiu arunci cine îndrazneste sa ma înfrunte. fapturile ce compromit sexul. Trapul meu va fi vesnic încordat. Am fost creat ca sa ma târasc ca un vierme pe urmele stapânului meu: Papini. meschini. îmi par toti neputinciosi. nu vor întelege niciodata durerea tragica a vietii mele. rosu. Si ma vor învinui ca am maimutarit pe Papini. Papini m-a ajutat sa fiu eu însumi. Si lupta împotriva mea: cea mai crâncena lupta. Dar nu mi-e teama. De acum va începe adevarata viata. netemator de jarul ochilor si gândurilor mele. înlauntrul sufletului meu. Orice îndoiala ce-mi mustea în suflet s-a risipit. dar asupra carora nu cutezam sa-mi înalt bratul. am savârsit acele fapte care ma apropie de Papini. Au cazut în ape întunecate. suvoaie fara numar spumega. si durerea mea. Ce-mi pasa de ochii pe care i-am istovit citind carti si înnegrind caietul. a Lumii si a Demiurgului. încât ma înspaimânt privindu-mi semenii. fierbinte. Cei multi si cei prosti. tot aurul. nici naluciri stupide. în curând va sosi ziua cu rasarit de sânge.fost. o data cu soarele. în chipul fiecarui trecator nu întâlnesc oglindita decât o comica miniatura a fapturii mele. zvârlita în lume douazeci de ani dupa original. cu vointa mea. Imi bat joc de vointa lasa a Creatorului. asteptând porunca sa se reverse în lume. searbezi. departe de sufletul meu. As vrea 79 . Simt în mine pulsând atât de salbatic viata. Caci am de unde risipi belsugul.

la urma.Ce mai citesti? Si eu îi arat cartea pe care o am în fata. Sa vina. Nu mi-e teama de nimeni. si vedeam studente. încet. cu Bricterian. Si ca romanul meu e copiat dupa Un om sfârsit. Incet. De ce sa scriu? Romanul adolescentului miop mi se pare inutil. adolescent miop. Si n-a murit nici unul dintre noi. Am citit mereu si am scris. El ma crede pedant. Am trait cu totii. Chiar lui Giovanni Papini. Nu mai suntem nici colegi. Poate. El ma plictiseste. înteleg cât de mult ne-am schimbat noi si cât de mult sufletele noastre. Si când vine la mine. nu avem ce sa ne spunem... îl voi lasa sa-mi pipaie încheieturile gândurilor. asa. cineva dintre noi doi va zâmbi. Furtuneanu si Bricterian..atunci sa stiu ce melc din multime încearca sa-si târasca faptura-i lipicioasa catre soldurile mele. UN AN A trecut un an. Ceilalti s-au oprit în locuri pe care cugetul meu nu are sa le cerceteze. care se coborau în biblioteca. Il voi întâmpina. Ceilalti au trecut si acum sunt la facultate.. Si cum se framânt cu maruntaiele arse de veninul invidiei si al neputintei ciunge. Si ma simt atât de încurcat în fata caietului acesta. coplesiti. Iar recitind viata mea de acum doi ani si de anul trecut. As vrea sa-i vad cum I mura si cum îsi coboara trupurile în tarâna. El spune prietenilor ca m-am îndobitocit cu eruditia. însa. pizmas si certaret. pentru ca nu stie cum sa înceapa: . prieten cu adevarat. Dar aceasta nu trebuie sa ma îndurereze. Ma întreaba. A trecut un an. si vedeam perechi. Eu am sa ramân mereu tot mai singur. împreuna.pâna aici. Am recitit tot ce am scris . Am râs de multe ori cu Dinu amintindu-mi de el si de planurile mele. Si eu îl vorbesc de rau si îi ponegresc numele. la primavara care a trecut fara sa ma raneasca. sub teascul cartilor mele din mansarda. Si am ramas tot mai singur. menite sa ai ga atentia.. Nu e bine asa? Si nu am vrut chiar eu aceasta? Ma gândesc. întristând. Si eram acolo singur sau cu Marcu. Unii ma privesc cu neîncredere. toata. El a dat clasa a VUI-a în particular. si eu 80 . la biblioteca. Primavara pe care am petrecut-o. Si eu mam închis tot mai mult în mine. aproape fara sa iau seama. Dar Robert n-a mai voit sa se înscrie iarasi la liceu. eu îl cred naiv. S-a înscris la conservator. Dupa-amiezi dulci si înserari linistite. si a cazut. sa-mi ravaseasca sertarele. . si m-au miscat. Si as vrea sa aud ca ma învinu ieste cineva de plagiat. si poarta vestminte stranii.. si eu n-am scris nimic în caietul acesta. Si n-am gasit nici un suflet prieten. Si amândoi ne privim cu neîncredere. Ce departe mi se par unele lucruri si ce straine altele.. pe înserat. As vrea sa cunosc pe acela care se va îndoi de carnea si de duhul meu Ma va afla. eu îl enervez.Un an. M-au lasat sa pasesc înainte. singur. sa stinga rani vechi. si apoi le-am uitat. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. M-am racit cu totul de Robert. As vrea sa-mi vad tovarasii si dusmanii. Gloria de romancier precoce nu mai ma ispiteste: A trecut un an. si sa privesc în ochi miile de zdrente care alearga acum pe strazi. aproape zi de zi. Ma viziteaza tot mai rar. cu cerul însângerat. Ce scriu? Ce a fost esential pentru mine în timp de un an? Au trecut fapte dupa fapte. dar parca am murit multi. III..

numai pentru ca trebuie sa scriu în caiet cât mai mult. Iar în biblioteca nu mai eram eu. Iar zilele treceau una dupa alta.. si eu tot în biblioteca astept serile. si îmi povesteste. Când am vazut eu cea dintâi floare? Si când am zâmbit eu. ceasurile de biblioteca îmi sunt ceasuri straine. nimic. Dar cum as putea sti eu ce s-a petrecut într-un an? Fiecare dimineata mi-o petreceam asteptând orele de biblioteca. Si erau atâtea gânduri. si studentele îmbracau rochii subtiri si albe. altul sunt fata de prieteni si altul fata de mine însumi. aproape toti prietenii mei au iubit. E foarte greu sa limpezesc aici nuantele pe care le-am aflat cu privire la eul din biblioteca si eul din restul zilei. Dimineata. M-am schimbat. cenusii. Nu stiu cum a trecut iarna. Iar eu îl ascult cu bucurie si ma gândesc apoi ca în curând voi fi si eu student si voi duce viata de student. si tot singur ma întorc spre casa. si nu aveam cui sa le destainuiesc.. Dar n-am izbutit. iluminate de aceeasi dorinta. coplesit de apusuri reci si rosietice.ma gândeam la facultate. eu nu am astazi aproape nici o amintire dintr-un an întreg. pierdeam constiinta oricarui lucru împrejmuitor. Am înteles ca trebuie sa duc o viata dubla. urmarind cu ochii un fluture alb? Când m-am întristat. N-a scapat nimeni. Poate scriu acestea. care se preling pe ziduri. mult. legat în piele verde si pe care nu-l mai cerea nimeni. Ceea ce m-a mângâiat. Amintiri. însa. însângerând bulevardele?. iar eu eram urât si citeam aceeasi carte fara sa-mi ridic ochii. dar eu îmi spuneam ca nu sufar. dupa un an. comentam. Si mereu îmi spun ca sunt fericit.. Era cineva care citea. De aceea. Aceasta e pricina pentru care am scris atâtea pagini inutile. Cea mai mare parte din timp petrecând-o citind. Pastrez vii câteva zile din vacanta Pastilor si câteva saptamâni din vacanta mare. Si a venit vara si dupa-amiezile erau tot mai calde si mai lungi. si ele erau dragalase si zâmbeau. monotone. Si iata acum ca se sfârseste alta primavara. ci ca aceasia e fericirea: singuratatea. De aceea. deci. si mereu doream alte carti. am avut perfecta constiinta de mine însumi. Numai eu. dar ca si eu as vrea sa încerc iubirea. In fiecare dimineata ma desteptam necajit ca pierdusem atâta vreme si cartea ramasese necitita. Dar parca eu nu stiu ca atunci ma mint si ca îmi musc buzele ca sa nu plâng? Si nu stiu ca zâmbesc întotdeauna silit si batjocoresc pe cei îndragostiti. si simteam atât în suflet. De ce sa-i ridic? Iar lânga mine.. Petrisor e acum la facultate si ma întâlneste câteodata. si în ziua aceea am fost cumplit de trist. Eu ma bucur de aceasta si îmi spun ca e dovada de virilitate. Dinu s-a facut mai frumos. nu stiu cum a venit primavara. Dar e atât de saracacios.. Timpul nu poate fi perceput decât de acesta din urma. pe drum. Dar stiu ca nu va fi asa. Atunci poate sufeream mult. si tot ceea ce faceam. In fiecare noapte adormeam cu gândul la cartea pe care o lasasem pe masa. Dar parca eu nu stiu ca aceasta nu e fericirea?.. Am încercat de multe ori sa aflu cine sunt.. pe care nu le pot distinge în timp. Incolo. Si asa s-a scurs primavara. Marcu. pentru ca în inima mea clocoteste iubirea si se revarsa? Dar astazi sunt trist. Citind. si ma gândeam la limba greaca pe care va trebui s-o învat si care îmi va istovi ochii si anii cei mai frumosi.. faceam pentru viitor. în fata aceluiasi volum enorm. Si mereu ma gândeam la viitor. Si amândoi zâmbeam când trecea pe lânga noi vreo fata frumoasa si. Dupa un an. Am închis cartea ca sa-mi citesc "romanul" si acum îmi pierd timpul sa-l continuu 81 . nu gasesc decât în el. acum.

Ei n-au vazut în eruditia mea decât eruditia. si se ridica. sfarâmând dintii. Am muncit. as râde. Dimineata. Eu nu mi-am pierdut timpul.le-am uitat. Dar ei nu cunosc patima mea. Iar în noaptea aceasta. nici zbuciumul. nici bucuriile trupului. Iar anul meu e sterp de inutile efervescente sentimentale si e gol de plicticoase si neputincioase pierderi de timp. Iar fata se usuca. Eu stiu ca. si eu sunt Dumnezeul sufletului meu. suierând. înflacarata de sfântul entuziasm al cunoasterii. eu sunt mândru de minunea mea. Dar pe care o simt când sunt singur si care ma înfioara cu fiorul luptei si izbândei. Nimeni nu-mi banuieste viata. dedesubt. Dar e anul meu. si zguduie temeliile fapturii mele. statornica. la tâmple. Dar trebuie sa le rechem. viata. acesta e anul meu. nici visurile ce izvorasc din privirea marii. triste. Cei care îmi spun ca voi ajunge om de stiinta se înseala. si îmi cânt lauda. cu fruntea înfierbântata. nici durerea strigatului cocorilor. ca întotdeauna. dulci. si l-am calit cu gândurile mele. si creste. dupa lupta. N-am cunoscut nici iubirea. când ma destept. pe care eu l-am dospit cu sângele meu si l-am însufletit cu viata mea. deci. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult. anul meu e gol si sterp. si ameninta. rasuflând sforaitor. si spumega. Si ma desteptam în racoarea zorilor. si trupul se împotrivea. IV. nici prietenia. nici biruinta mea. Eu am vrut sa le uit. luminându-mi-se minunea.daca le-am cunoscut . Noaptea adormeam regretând ceasurile pe care trebuia sa le petrec nemiscat. Si atunci sunt slab si scriu aici pagini duioase. Dumnezeu. Ceasurile triste sunt trecatoare. Sau adormeam frânt de oboseala. E drept. Pentru ca asa am vrut eu. Iar mâine voi fi puternic. O viata care creste si se tulbura. Roadele sunt ale mele si numai ale mele. Si fiecare ma învinuieste de monotonie si îmi spune soarec de biblioteca. nici lupta. Dar eu înteleg. dar care mi-a daruit doua sute de carti mai mult citite. cu pleoapele vestede si grele. Cu atât mai bine. Si toate tânguirile acestea în urma unui an care a trecut. A trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. PRIETENII 82 . Ce sa fac cu amintirile? Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. oftând în somn. sunt vrednice de eroii lui Ionel Teodoreanu. rabdatoare. Toate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi si care acum s-au pierdut din minte. si ma frângeam în caldura patului. nici îndoielile. O viata pe care nici unul dintre tovarasii mei nu o simte. nici melancolia toamnei. Munca pe care o împlineam gemând. Pentru ca eu sunt singurul stapân al trupului. cu ochii înclestati de tinta. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma cutremur la gândul revarsarii sale în lume. iar pe frunte se adâncesc dungi. Unicul si atotputernicul stapân. daca as reciti. si ochii se învinetesc înfundându-se. Sau . Ma îmbracam tremurând si ma asezam la masa. e anul vointei mele. altminteri. Ori.îndurerat ca un adolescent. Sunt umbre în viata mea puternica si fierbinte. O viata pe care cu greu o acopar si o ascund. va veni izbânda. nici nostalgia crepusculelor campestre. strabatuta de fiorul vietii interioare. în zori. Si. imbecil. sunt si eu câteodata obosit. si se înfierbânta. cu fata încordata sau împietrita. care navaleste din adâncuri. Pentru ca. se ascunde altceva: pofta. Si ma slavesc pe mine. strigându-mi izbânda sau durerea. Adevarul e ca astazi sunt trist si. Simt clocotind în vine. Dar acestea sunt false. Munca continua. strângându-i. si voi lupta. ceasurile mele triste sunt trecatoare. De aceea. Le îndepartez cu vointa sau le îndeparteaza viata din mine. în piept.

Nu ne-am lasat complesiti de amintiri. miop. Ne-a înspaimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. toti cei din timpurile bune ale adolescentei noastre. venind de la cârciuma la liceu. dar voiam sa ramân singur.. îsi pierdea bunul-simt. Si iata ca astazi ne-am întâlnit iarasi. A fugit din internatul liceului din Brasov. In mansarda s-a facut. Nu se astepta nimeni la un asemenea raspuns. Si. I-am surprins atunci priviri amare si resemnate. Fuma. primavara. Am zâmbit.Eram sigur ca moare. A fagaduit ca se va apuca de carte când îl va trage inima. Dupa glumele lui Radu. beat.E cinic. si care acum ni se par atât de vechi... pastrând fiecare taine niciodata dezvaluite. In loc de comisia amabila. tacere. Noi râdeam ca sa-i facem placere. . 83 .. sau o bucurie mare. cu amenintari. E al doilea an pe care îl pierde.. mai dureroase decât o noapte de lacrimi. sa lumineze dintro data ascunzisurile sufletului pentru cei care stiu sa vada. stinghera si stranie. cu chipul lui de tobosar. Mai aveam numai o luna pâna la examene. aleasa din profesorii liceului. pentru ca îsi stia sigura repetentia. ca sa ne bucuram de venirea lui Radu. povestea anecdote stupide. Profesorii si-au pierdut calmul. dintr-o data. fuma cincizeci de tigari pe zi. Nimeni nu stie ce se va petrece precis la bacalaureat.. Ne-am adunat. Poate ma îndurera gândul acesta. dar am simtit toti nevoia de a vorbi de ele. care ne vor cântari în trei minute.. Strâng atunci bratul prietenului si ascund taina în mine. . prietenul în ziua înmormântarii abia coborând din tren. Intelegeam cum rosturile noastre ne rup si ne leaga de alte vieti. vom întâlni comisii severe. un suspin.. la Brasov. Parea plictisit si obosit. cu dinti lati si buze mari. doar. ce teroriza localurile de noapte si-si silea prietenii sa goleasca sticle sub amenintari. crapate. Il întâlneam pâna acum în vacante. As fi vrut sa plânga. Acum. rau. Si zâmbesc de câte ori înteleg cât de strain pare prietenul meu celorlalti si cât de nebun în fapta lui. în mansarda. deodata.Am fost atât de singur în ultimele luni. fugise. Se întâmpla ca un amurg sau un drum în noapte. cu care am copilarit si care ne cunosc. sa-l mângâi. Invatase expresii unguresti si glume germane. Ajunsese cinic si vulgar. Radu îsi fuma tigara. acum. fugind din dormitor dupa miezul noptii. sclipirile. uita sa observe si sa remarce caustic. planuind. Si. definindu-se suficienti sau insuficienti pentru Universitate. grea. Acum. unde însemn tipurile surprinse fara continuitate. încât ma socoteam aproape fara prieteni. si pasii lor ma departau. Acolo. Pasii mei ma înstrainau de prieteni. Am vorbit despre lucruri de-abia încheiate. se surmeneaza. prost si puternic. cu rugaminti. o fata noua cu un suflet nou. de a ne marturisi legati prin aceeasi melancolie. Si ma întristam aflând cât de putin ne cunoastem. Ne-am vazut. Se îndobitocea din vacanta în vacanta. nu poate sa învete. grea. Noi ne aratam revoltati. Bea tuica dimineata. Radu a ramas neclintit: nu mai voia sa învete la nici un liceu. Ne povestea senin cum l-a întâmpinat tatal. sa plâng cu el. Se întovarasise cu un fecior de mosier. Nu putea adormi si nu putea mânca fara tuica. deodata. Dar prietenul se dezradacinase. am început sa ne ascultam unul pe altul. voit fals. murdar de sânge. rasarit din murmurare. fals. putin stânjenit. N-a tradat o lacrima. Cei care învatau înainte. cu scene. Eu ma gândeam cât de inutil e Jurnalul acesta. atât de îmbatrânite si de triste. baietii sunt înspaimântati. . Prietenii toti se tradau tulburati. gluma lui a rupt tacerea.Pentru ca mi-a murit mama. aici. fara sa-l privim.

pentru ca amintirile si observatiile mele nu pot ajunge niciodata un roman? Mi-au cerut sa le povestesc capitole dintr-însul. asa cum proiectasem de atâtia ani.Eu fac cheful de bacalaureat. pentru totdeauna.Numai sa nu încurci rolurile: sa reciti la Universitate ca un prim-amorez. cum împrumuta de la mine Pe Balzac. cine stie câti vom trece? Dar ne vom aduna peste cinci ani. Vom întâlni fiecare prieteni noi si.. 84 . Dar parca eu nu stiu ca nu voi scrie niciodata Romanul adolescentului miop. ca-i semn rau!.va fi reprodusa într-un capitol. Vom da bacalaureatul în toamna. Nu vor promova decât prea putini în sesiunea de vara. pe doua carti primite în dar de la Dinu. . îi e teama sa se socoteasca fericit. cu Furtuneanu au ramas tristi.. descoperind carti.. spunând ca lucrez la partea a doua. Robert zâmbeste superior. fara sa înteleg pricina. Am încheiat..Nu-mi va fi greu sa ocup o catedra de limba si literatura franceza. Si atunci.poate ultima din cariera noastra de scolari . atât curaj ca sa râdem. altul ia Filozofie. scriind cele dintâi Jurnale... stim! ne grabiram a marturisi noi în cor. taticule!. Am povestit crâmpeie din ceea ce scrisesem în caiet. Atunci am vorbit. Aparea din nou acel Robert cu pantaloni scurti. nu vo: putea face. o etapa di viata noastra? Chef de bacalaureat. cum a început Robert sa citeasca frantuzeste. cum sa îndragostit de critica lui Faguet. De ce ma simt acum deznadajduit. Mângâiau cu privirile odaita. Le-am spus. De ce m-au stapânit. Robert vrea sa ajunga actor pe scena Teatrului National si profesor universitar de literatura franceza. .Nu mai cobiti. Fiecare împrospata un amanunt sters. Invidiem pe Furtuneanu si Bricterian. Noi pastram. încercând cele dintâi colaborari anonime la reviste. în ceea ce priveste Universitatea. Bricterian. Le-am spus ca însasi aceasta adunare neasteptata si completa . Fanica apuca un colt de masa si-l ciocaneste. Ne spune ca profesorii de la Conservator i-au prezis cariera fericita. voi stiti cine sunt. Ne-am amintit atunci. împrumutândule. Vorbeste Fanica. Nu-si îngaduie nici un plan pentru viitor. de o disperata tristete?.. cum memoriza din Musset. fara sa ma întrerupa cu exclamatii si comentarii.. si prietenia noastra . încercând sa zâmbesc.. ca de acum vom lua fiecare alt drum. .. pareri de moarte? Nu gaseam nici hotarârea de a ma mustra pentru melancolia exaltata în discurs..Sa ma vad eu cu patalamaua la mâna.. cu Radu. . toti. . Am tesut fiecare un manunchi de fire: copilaria si adolescenta noastra sfârsite într-un liceu si o mansarda. poate. înca.. . unul la Drept. Eram miscat. I-am mintit. s-apoi. M-au întrebat cât am scris din roman. Multi suntem siguri de corigenta. la Drept. Ne vedeam iar mici. pe pat. Cine stie daca în aceasta zi nu se încheie.Eu cred ca vom fi mult mai tristi decât socotim acum.Fanica e terorizat de marele examen. care acum sunt studenti. atunci. Prietenii si-au amintit de pasiunile mele stiintifice. coplesit de tristete.. din fotografia clasei a IV-a. cum l-a "înteles" pe Corneille dupa ce a citit o monografie asu-pra-i.veche de opt ani . acum consumate. îngrozit. Eram atât de veseli vorbind. prietene. . Nu scapam prilejul de a-l coplesi cu bârfeli. blând.se va raci firesc. si ochii priveau un raft cu carti.Stim. Daca se întâmpla sa cada? Noi îl asiguram ca predispozitiile lui catre emotii îi pot fi fatale...

As vrea — cu orice risc . ÎN VARA Iata.. ma va lasa corigent. pervers agonia. . Ma plictiseste si ma sugruma finalul acesta ce-si prelungeste\'. mai departe. Am stins lampa si am coborât. Pentru cea dintâia oara ma înspaimânta gândul ca odaita nu va ramânea întotdeauna a mea. Prin ferestruicile deschise patrundea tipatul tramvaielor pe bulevarde.ca întotdeauna .. Radu si-a aprins o tigara. se gândea la mama lui moarta. e o simpla criza de melancolie. o caut. Dar eu îl întelegeam si-i zâmbeam pe ascuns. în ceasul acesta. cum faceam în celelalte veri. Voi fi fericit sa închei pentru totdeauna viata de elev. care mi-e soarta. Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa J luni. tânguielile si gratuita melancolia.înabusita tragic în odai cu acoperisuri dejaratec – va fi ultima vara. Poate el nu se va plictisi stând cu mine de vorba. Si nici aceasta nu trebuie sa ma intereseze.. De-abia mai pot citi. înteleg. Se facuse seara. Nu ma gândesc la moarte. fericiti. Când se va sfârsi? Ce oglindiri voi pastra eu în ochi. fara nadejdea biruintei apropiate. . jignindu-ne tristetea. dezamagit. când prietenii nu ma parasisera si eu nu-i parasisem. Dar adevarul e altul.. Stiu ca trebuie 85 . asteptând noi examene. ma oboseste lupta pe care o duc. Nu sunt trist si nu reflectez cu amaraciune la acest sarman sfârsit de cariera scolara. De când nu ne mai adunaseram opt baieti în mansarda mea. Sunt inutile. TRISTETI. bacalaureati sau nadajduind tomnateca promovare. O privesc.De câti ani cunoastem noi mansarda? . modest si netrucat de sentimentalism. spre Sosea. pe sub castani. E cald si îmi petrec ceasurile prin odai straine. Cine stie când voi mai scrie în caietul acesta? V. iarasi singur. Acum stau aici. noptile. Dar toate acestea nu trebuie sa ma intereseze acum. Ceilalti rasfoiau distrati un teanc de reviste. ce curios pare.. Fireste.. Nu avea nici unul curajul sa se desparta. si la lentilele mele tot mai dureroase. S-apoi.. Au plecat toti.Cum stiu ca a venit vara.astept câtiva bani si curajul sa plec. în racoarea serii. Ma simt atât de obosit si trist si deprimat. spre Cismigiu. si de fratii care acum sunt departe. Dar eu am strabatut de mult cele din urma fruntarii ale adolescentei.sa stiu precis. Aceasta ne-a suparat si ne-a hotarât sa schimbam discutia. tacuti. care îmi aduc aminte de copilaria mea si de jocurile mele. Marcu râdea. tainuita.. Ne-am urat. S-apoi. Trebuie sa ma bucur ca am descoperit în Radu un nou prieten.... am ramas iarasi singur.Uite-i ca plâng. Corigent . noapte buna.. lacramând. scara de lemn. Ci examenul de bacalaureat. colt dupa colt. în ceasurile rafuielii? Si cu cine ma voi rafui? Simt cum vara aceasta . Vanciu. o masor cu ochii. Iata. uite-i ca plâng!. As putea gândi cu luare-aminte la atâtia ani irositi si la chipul meu tot mai vested. Numai Fanica îsi pastra calmul. unul altuia. Miezul lui mai ne îmbia în strada. Fireste...Opt ani. Ne-am oprit în gradina cu flori. sunt obosit.. Ne tulbura senzatia unei despartiri definitive. fireste.

Dar parca stiu eu de scriu acum adevarul?. si altfel voi privi lumea. Nu pot sa învat. sa arunc zdrentele lumii acesteia de care eu de mult m-am despartit si de care ma târau lanturi meschine. iar eu voi uita noptile din vara cu arsita si tristeti. simtindu-ma singur. Nu stiu cu cine lupt. . Nu stiu.De acum nu-mi voi mai scrie "memorii" false pentru uzul vointei mele. Nu stiu ce va fi cu mine dincolo.. Si patimesc. ca si mai înainte. Si iarasi ajung acasa. Atâtia ani si atâtea îndurari. Recitesc caietele de amintiri... Cu adevarat. si ratacesc pe bulevarde. iar eu îi privesc. Si ma voi surprinde schimbat.Ce-mi lipseste? Ce-mi lipseste?. Cuvinte ce amutesc sufletul. Voi mai întâlni prieteni? Va trebui sa ma schimb iarasi. Cât de departe mi se par vremurile. Pasii ma duc orbi în seara si ochii nu lovesc decât vedenii. îmi voi aminti noptile pe care le încep în Cismigiu. si eu nu stiu daca am raspuns celor ce sufletul meu ma întreaba. "personagiile". Si toate rândurile dintrun caiet pe sfârsite. Si ma întreb cum am sa ajung la Universitate... multimi. se rup si fâsii din sufletul meu. Nu voi mai purta tunica neagra si nu ma vor mai tulbura atâtea marunte ispite. Stiu eu cine va birui? 86 .. si ani multi sa rasfira. Si atâtea din dorintele care ma înfrâng acum. si sa ma privesc în oglinda fara sa ma recunosc? Nu stiu nimic. Miam parasit prietenii si ei m-au parasit. nimeni. râdem... privindu-mi pasii goi si tristi pe alei. Mie teama de mine. Va trebui sa trec si starea aceasta.. de viata. alaturi de atâtea nadejdi. si colind Cismigiul.. Dar parca eu nu stiu ca toate acestea le facem pentru ca nu putem face altfel? Si ca nimic din ceea ce traia altadata comun în sufletele noastre nu mai traieste acum? O data cu prietenii. aproape fara lupta. Si e tot mai cald.. dar simt tortura luptei si jarul fierului ce ma despica.. Sunt ispitit sa ma întristez. si inima mi se strânge de teama.. Si iarasi ma întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit.. daca eu stiu pentru ce vie-j tuiesc. si îl vor închide ca într-un ulcior. obosita. Ma prefaceam prea vesel si ma ascundeam chiar fata de mine.. si eu ramân tot mai singur. Si prietenii mei. Si durerea pe care am încercat-o în amurgurile acestea. Si chiar adolescenta aceasta în care am vietuit.. si dusmanii rasar din mine. Iar eu le simt cum se duc. De ce am vrut sa ramân singur? De ce nu e acum nimeni lânga mine? Nimeni.. cu suflet proaspat. stapâna va pieri într-o dimineata.. Si atâtea chipuri pe care nu le voi mai vedea.. din adâncuri. atâtea obiceiuri pe care le voi uita. Ies numai noaptea si ma feresc de trecatori. ca sa patrund în grupuri de tineri parosi si îngâmfati. Vara. si trec din încapere în încapere. Disperarea muta... si sufletul mi-e tot mai pustiu. Mi-e teama sa nu renunt la mine. Dar socotelile cu adolescenta mea le voi face. si gândul se coboara tot mai adânc. si mai stearpa iubirea catre oameni. rafuiala va fi dureroasa. As vrea sa ploua. Si câta amaraciune îmi va întuneca sufletul. trist. ca sa-mi însusesc altele. zicându-mi: Ś ce frumoasa e viata! Si apoi ma întreb. una câte una. asteptând s-o cunosc. Si eu strain. Am ramas sa sfârsesc singur lupta. totusi. Când ne întâlnim. sa ploua zile dupa zile. Cât de putin vreau acum. ne laudam si ne întrebam de viitor. si câte rani se vor deschide.. m-am balacit si m-am revoltat acum o voi lasa în urma.. atât de schimbate. Dar ma gândesc ca tulburarile sufletului sunt pe sfârsite si ca în curând voi capata alte priviri..sa traiesc mult. Si asa trec ceasuri. ... pentru ca urasc mult. si ochii îmi vor cuprinde soarele. invidiind fericirile altora.

Ceea ce pretuiam mai înainte privesc acum cu nepasare. De aceea.. Când voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfârsesc caiete dupa caiete. depasirile mele] sunt întovarasite de acea constiinta a absentei. culegând ajutor si dragoste? Trebuie sa-mi câstig prieteni? Ceea ce înteleg eu acum îmi îndurereaza fiinta pâna la maduva Oare am ajuns atât de neputincios. Romanul adolescentului miop nu va fi niciodata scrifl Cum as putea nota mobilitatea ciudata a sufletului? Iar daca as izbuti. de iarna. sigur. Stiu ca nu le îndura ado-l lescentii care au patinat dincolo fara nici un soc. Cit de departe sunt înca de un roman. totusi. cheltuite resemnat în lecturi'' inactuale. si lacrimile mele? Simt ca tot ce am crezut pâna acum fumega. si temerile. Acum. masiv. încât o noapte de vara sa ma de trame într-atât? Cât as vrea sa stiu ce voi simti si voi gândi eu în vara viitoare. pe care eu le socoteam inutile. ca o rasfrângere completa si reala a adolescentei mele. înteleg atât de] putin din toate aceste lumini si umbre ce-mi brazdeaza sufletul. scriind acestea. ma întreb: oare ar putea cineva construi un roman asa cum l-am înteles eu.. Niciodata nu m-am simtit mai departat de mine însumi. as fi avut un tovaras. zilele sfârsite inocent în fata Io. VI. tuturor acestor schimbari. s-au depus înlauntrul meu "fapte" noi.. Dar. E dureros. nu mai ma multumesc. Eu ma simt altu hotarât altul. Din toate acele saptamâni de toamna. Dar rezultatele saptamânilor mele sunt evidente. si sunt singur în casa aceasta. sub i arsita unor îndoieli cemi sfâsie sufletul si-mi împrastie vrerile.cu care sa ma I contopesc – de ani.\'grea de amintiri. cât as vrea sa stiu daca atunci sufieru-mi va îngadui sa plâng. Schimbari de temelii s-au înfaptuit în suflet. ca tot ce-am facut se naruie. oare caietele mele ar putea alcatui un "roman"? Tot ce am scris în cinci sute de pagini ar încapea în câteva capitole? Am adunat mereu tot mai putine date asupra celorlalti. Dar ma aflu singur. Sîj banuiesc ca toata aceasta nedumerire va pieri în curând si ca negura! care-mi oboseste sufletul se va risipi. chinuit de j sentimentul absentei unor lucruri despre care nu stiu nimic..j calului cu tritoni. Cum sa le spun altfel] decât "fapte"? M-am desteptat îmbogatit. Unde sunt acum toate umbrele acestea? Unde sunt vrerile. atunci voi întelege necesitateť.. Stiui numai ca ele se precipita acum. încercam sa ma patrund si sa ma înteleg pe jfline.Se sfârsesc însemnarile adolescentei. MA CLATINA VÂNTURILE Dar numai aceasta e lumea? De câteva zile ma chinuiesc altfel de întrebari. De ce ma napadesc amintirile? Si de ce ma învaluie noaptea de vara cu tânguiri de greieri si asfintit de patimi? Si nu mai am deloc puteri în mine? Si sufletul meu e cu adevarat naruit? Trebuie sa mi-l schimb? Trebuie sa ma schimb? Trebuie sa ma pogor în strada si sa întind bratele. Au trecut de mult timpurile când chimia si insectele îmi odihneau creierul. înnoirile. împlinit si... în anii de criza.. intim . fara nici o disperare.. nu aflu cuvinte.. Au trecut si tim-î purile lui Felix Le Dantec si Haeckel. ca tot ce-am vietuit a fost vis. Ma înspaimânt de câte ori frunzaresc Jurnalul. ca împlinirile. Sunt obosit si trist.. Cum sa lamuresc euŤ Simt ca îmi lipseste ceva adânc. noptile istovite lânga volumele cu scoarte rosii dini "Bibliotheque de Philosophie scientifique". aproape fara sa iau în seama. a golului. Nu mai cred în ele. fara sa izbutesc. si fiecare poarta alta luna sau alt an. nu ghi-f cesc procedeele. a 87 . însa. Oh! cât mi-e de greu sa scriu ceea ce nu am învatat din carti.

ghicindu-ma pe alocuri ridicol. Si iarasi. Daca l-ar citi cineva. de mult stiute? M-am hotarât sa nu mai scriu în Jurnal. pentru ca . adaug. de siguranta unei dogme. Mi se pare ridicol sa 88 . Si. Sunt convins ca drumul pe care lam luat se va opri în fata unui punct mort. si istoria. Simt numai insuficienta vietii Tiele launtrice. Nu mai culeg material într-însul si nu fac exercitii de romancier precoce.. Dar istoria. ma înfurie. însa. atât de noua si de intensa. totusi. eu voiam romanul meu o carte de viata efectiva. Nu e vorba de o nemultumire trecatoare.. Eroul ar aparea vesnic contradictoriu. Si m-am întrebat daca retusând personajul Jurnalului meu as mai ramâne în realitate. si crezând ca ies din adolescenta. Orice dogma. ma înabusa marginile pe care eu le socoteam generoase. si e mult. Acum simt ca si stiinta. Nerecunoscânduma în atâtea din paginile caietelor. Nu voi izbuti.formele pe care neîncetat le-a cunoscut sufletul meu. îngâmfat. oricum. când cartile îsi pierd savoarea. daca hotarârea mea de a nu contraface realitatea e sau nu literara. Ard de dorul unui adevar unic si pur. si. Mi-a fost teama ca cititorii nu vor accepta necesitatea ridicolului adolescentei. iar tristetea ameninta sa ajunga disperare. alaturi de necesitatea eroismului. Nu am urmarit . atât de contradictoriu. îl deschid. ma simt atât de tulburat. Dar.adolescentei noastre? Eu am vrut sa scriu o carte care sa fie m primul rând o justificare a întregii vieti launtrice pe care am vietuit-o în marginea scolii. a nostalgiei. într-o seara. Cartile te silesc sa-ti pierzi inteligent timpul. Si ma cuprinde ciuda gândind aceasta. De câte ori vreau sa aflu cu adevarat. * Dar eu am început prin a însemna starea sufleteasca. \'argi. Si. cauzele. înteleg. câteodata. citesc pagini. a mediocritatii. stiu acum atât de putine lucruri esentiale.si nici nu se poate urmari decât cu închipuirea . Nu-mi recunosc sufletul de acum în nici unul din "capitolele" triste ale Jurnalului. a unui "ghid" infailibil. totusi.. o confesiune personala. Nu stiu de ce am ciuda pe munca mea stiintifica. Sunt linistit si odihnit. N-as putea raspunde pentru ce m-am hotarât sa scriu eu numai o asemenea carte asupra adolescentei. de nesatisfacut. o rafuiala. Ma întreb cum am ajuns aici: la marea mea întrebare. aceasta pierdere inteligenta nu e mai putin absurda. în adolescenta. e un| simplu opium. Problema pe care predarea totala o solutioneaza. de plina criza. Sunt convins ca a-m împlinit întotdeauna spontan si nedisciplinat. La rastimpuri tot mai mari.el nu-si mai are nici un rost. Nu stiu de ce invidiez soarta adolescentilor catolici. pentru ca nu înteleg cine îmi aduce mie siguranta convingerii. si filozofia sunt inutile. ca orice lectura care nu te zdruncina. în ceasuri de grele tristeti. prin faptul ca te consuma si te înstreineaza. totusi..fara "roman" . de aceea nu pot fi aspru fata de putinatatea rezultatelor sale efective. a nemultumirii totale. Aceasta e tot. anul 1924? Fireste ca nu. nu l-ar întelege. petrecuta în riguros examen interior. ca acum un an. m-am staruit sa amân problemele stiintifice pentru Universitate si sa ma multumesc acum cu istoria. pe care nu o pot întelege si explica. orice Biserica îmi repugna. As repeta de un nesfârsit numar de ori: numai atât. Dar pentru cine marturisirile acestea. renuntarea mea de a mai scrie când m-am convins de ridicolul eroului. Mi-am spus: adolescentul dintr-un roman trebuie sa fie numaidecât cel din Liceul "Spiru Haret". a romanului adolescentei. mam întrebat daca as putea construi pentru roman un personaj atât de stânjenitor. numai atât?. de naufragiat.. Si..

absurditati biblice si grozavii catolice.. Dar oare. sufletul meu de totdeauna? Poate sunt rupt din preocuparile mele. prea departe? Ratacesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pastrez în aceste pagini. poate adunasem material inutil. Acum. Pasii acestia îi împlineam cu fiecare carte citita. e perfect inutil. disperat. Poate am îndurat prea multe experiente direct personale. cu fiecare durere refulata.. Adaug. istoria sunt inutile? Cât de departate mi s-ar parea acum.accept. Eu gândesc si acum aceleasi laude asupra cartilor cu stiinta. Dar nu înteleg mistica. cum nu adaugam mai înainte: dar cartile a-cestea îmi vor cuprinde. pe mine ma clatina vânturile. Am iesit din mine ca sa pasesc mai departe. care m-au departat de cartile cu stiinta. nu stiu de la cine. pentru ca mi-e teama sa nu ma conving din autosugestie. De ce s-au naruit toate acestea dintr-o data. M-am întrecut. în Biserica. Ceea ce am scris asupra credintei este atât de putin limpede. Astazi am simtit imediat si dureros nemultumirea de mine si de munca mea. aceasta atitudine fatisa ma multumea. cinic. Atunci de ce scufundarea brusca petrecuta zilele acestea. ajunge la Iisus? Iata ce simt: 89 . Dar de ce sa le numesc ale mele? Sunt izvorâte din necesitatile organice sufletului meu? Sunt cu adevarat sufletul meu autentic.. Presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. ma întristeaza. iar nu din evidenta adevarurilor. Cum as putea. Cui? Nu pot sa ma gândesc la Biserica. De câte ori gândesc cuvântul acesta: credinta. înca. sfârsita în ceasul acesta? Truda mea nu va lamuri nimic. multumi si epuiza viata?. ma copleseste cu acel sentiment al absentei? Ce-mi lipseste? Viata mea launtrica de pâna acum.. ma simt nemultumit. Am ramas întotdeauna un curios neodihnit. valorile mele. Când m-am întrebat: "Aceasta e viata? " . Dar. aceasta e sigur. rosturile mele. iar daca as ajunge vreodata calugar. aceasta nu e o explicatie. în loc sa ma multumeasca. din dorinta convingerii. fara nici o cauza reala. as pastra în biblioteca rafturile naturalistilor si colectiile erotice. Nu ma pot apropia efectiv de duhul sfintilor. dupa atâta truda stiintifica. nu pot sa le cred. as închide ochii si mi-as jura sa nu m* ridic de la masa pâna ce nu gasesc cea dintâi solutie vrednica de a i tinuta în seama. Mi se parea ca îmi lipseste constiinta rostului acestor carti si acestor nazuinte. cel putin acum. desi m-am convins demult ca mistica nu trebuie înteleasa. Pe mine ma nelinisteste noua viziune pe care o capat. Am citit marturisirile sfintilor cum citeam marturisirile oamenilor: din curiozitate. nu stiu pentru cât timp si aproape nu stiu datorita caror împrejurari.m-am întrebat: }Atât am vazut eu din viata?" Nu ma mai lega nimic de cartile si de nazuintele care ma entuziasmau pâna atunci. atunci. filozofia. însa. Nici nu stiu daca ceea ce îmi lipseste e credinta. viziunile mele. atât de putin lamuritor. insultat chiar. Iar eu banuiesc ca m-as putea explica mai bine daci mi-as înfige pumnii în tâmple. Nu sunt un mistic si nici nu sunt un ateu satanic. înainte. dupa cum m-am convins ca nu sunt Religia? M-am apropiat de mistica în diletant. Nu pot accepta credinta în Dumnezeu. De ce astazi întrecerea e atât de evidenta si. fara nici o criza? Poate eu lucrasem pe nisip. stiinta. în Sfinti. Dar daca toate acestea nu sunt Biserica. Dar lucrul acesta. sunt nelinistit}\' daca credinta înseamna altceva? Daca eu nu am ajuns înca a dibui tâlcul credintei si iau superstitia înspaimântata în locul unui fapt sublim de care ma aflu. Deasupra tuturor ipotezelor si explicatiilor va ramâne faptul. în Mântuitor. însa. Presimt ca se vor petrece altceva decât simple experiente în marginea unei carti sau a unui om aflat din carti.

la mine în mansarda. cu pietre reci si case albe. Ne-am întors acasa fara bucurii mari. M-am linistit de cum am început sa scriu. ca sa învatam. Si iarasi nu gaseam puterea de a ma batjocori ca sunt melancolic. Nu mai ma recunosteam. la acelasi ceas de dimineata. Uitam cu încapatânare cele ce mi-au povestit colegii. Munceam cu un suflet si un creier strain. Ne-am întors acasa fericiti. As fi vrut sa alung tot undeva. pasionati si cinici. si Marcu raspundem prompt. si vointa mea îndoielnica. pentru ca citeam carti nesuferite în început blând de toamna. Rezultatul examenului de corigenta. si lasat iar în suflet. Ni s-a fixat. Dar ne surprin-deam. 90 . am tradus un paragraf din Seneca filozoful. pe liste albe si oficiale.ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. în sala prea mare si prea rece pentru sângele nostru înspaimântat: arn fost rânduiti fiecare în câte o banca.. Am încercat sa precizez ceea ce trebuia sa stiu si ceea ce stiam. Ma întâlneam cu Marcu. Simteam cum îmi scad puterile..Ovreiul în veci nu piere!. Eram liberi trei zile. în orasul meu. si nimic nu înteleg. învatam dureros. de la primul examen din vara. exact. Eu luam o fizica. asteptând rezultatul. de febra nestapânita a lecturilor pripite. a fiselor. începuse toamna. Vanciu biruise. iar lista era fara sfârsit. Eu am învatat fizica singur. Fagaduiam toti lui Marcu glume antisemite. instinctiv îndârjit. VII. si pe noi ne ispiteau nostalgii bucurestene. Ma desteptam în zori si cercetam manuale aspre si seci. Mi-am spus ca la bacalaureat se va cerceta cultura generala. BACALAUREATUL Emotii mediocre la examenul de corigenta. si timpul meu prea scurt. Ne umileau diminetile prea senine si parcurile dezmortindu-se proaspete din ploaie. La teza am rezolvat toate problemele. Au început atunci zilele de neliniste pentru bacalaureat. ascultând prin ferestruici orasul revarsându-se catre câmpurile toamnei. socotindu-ne studenti. Ma descopeream erou. Seara ne întâlneam din nou si rataceam mult. peste un ceas. el la medicina.. Si Marcu raspundea sententiind: . polemizând în biologie si literatura. în vara au cazut multi. Si nu stiu nimic alt. frigurile asteptarilor înainte de teza au trecut. cum ma voi pravali daca nu uit totul pâna ce scap. si iarasi înaltat. atunci. Doi profesori necunoscuti si grabiti ne-au dictat subiectul. dupa trei ani. iar nu amanuntele pe care oricine le poate memora din carti. eu la greaca. Si eu. Am râs pe strazi. orasul torturat si trist sub frunze. iar dupa-amiaza am pregatit versiunea franceza. planu. în sufletul meu. a sublinierilor cu creion rosu. învataseram matematica. a memorizarilor. înscrierea la bacalaureat cu taxa scumpa. ziua de examen a fiecarei serii. pe care nu le deschisesem niciodata în liceu. A doua zi.. a rasfoirilor nervoase. Am fost cuprinsi. ind ani de munca universitara. în fata marelui fapt. au trecut. Ceea ce nu m-a înspaimântat destul ca sa recitesc pe vacanta cartile ultimilor patru ani de liceu. el o geografie. acum. Eram toti admisi la oral. Aceasta s-a petrecut întotdeauna. si din pricina unor întrebari stupide. si sa pasesc eroic. si el singur geografia. Scriam subiectele pe o lista. si ulitele brune.

Cu dumneata am sfârsit." Dar ma linisteam si paseam înainte. .Stii exemple din lexicul bizantin? O întrebare stupida. Am asteptat sa se apropie ziua oralului fara nici o emotie. prea calm. La rastimpuri as fi strigat: "Sa treaca! Sa treaca. Paseam alene. Dupa un ceas. pe care . cu buzele albe. Nu eram emotionat. Nu cunosteam pe nimeni din seria mea. dar a confundat. Miop si suparat. m-am surprins calm. Dar Marcu si ceilalti fagaduisera ca vor veni. parerea de rau cu care o studenta în medicina. papagal premiant si mi-a pus alte întrebari. vinete. am fost chemati în coridorul întunecat. fara carti si fara fise. .Multumesc. Câtiva candidati. Cadeau frunzele si fructe de castan salbatec cadeau. Dar azi dimineata era senin si rece. Poate e evreu. fara sa ma gândesc la nimic. Dar a cazut\' singur în cursa. Ocoleam curtea. Am plecat dupa ce ma sarutat mama si mi-a facut cruce pe frunte si a aprins candela. . M-a întrebat din istoricii ardeleni. Profesorii s-au asezat pe scaune.Stii ceva despre originile poeziei populare? I-am spus ce stiam. mi-a spus: . M-a întrerupt. ce cauta pe fratele meu. Am raspuns la istorie ceea ce dorea curiozitatea banuitoare a profesorului: relatiile lui Petru Musat cu polonii.! cercetându-ma pe mine. îmi priveam tovarasii: tremurau. pentru ca întelegeam pe Eminescu si i-am interpretat mai bine decât se astepta începutul Scrisorii I. dar stiam. Eu eram palid si îmi torturam ochelarii. cu gâturile reci. rasfoiau carti din ghiozdane pline. Eram calm.Pe unde intra Nicolae Mavrocordat în Bucuresti când venea din Moldova? _? . fara sa doresc nimic.De ce nu mai sunt si eu în liceu.Poti sa-mi spui evolutia sufixelor? Baiatul privea în gol. fireste.Ce domn român s-a înecat în Dâmbovita? Aceasta o stia ultimul din serie. fara nici un rost. Vecinul lui tremura.. deodata.. zâmbind la rastimpuri prezumtios. într-o banca lunga. Noi."Acum e seara. Am început cu limba si literatura româna. ca sa afle rezultatul. evitând bulevardele cu tramvaie si trecatori grabiti. se risipesc miresme de ploaie. Am ajuns în curtea larga printre cei dintâi. în clasa navalise prea multa lumina. . profesorul m-a socotit. Mi-am amintit si m-au tulburat alte scene si cuvinte aproape uitate. e cald.din sadism . fara sa banuiasca acele nopti parfumate când citeam pe Sincai si fara sa stie ca descoperisem de curând la un anticar Istoria filologiei române a lui Seineanu. cu tâmplele supte. Am plecat fara sapca si fara geanta. . Vecinul meu nu avu noroc. unul lânga altul. N-am putut sfârsi cornul.profesorul l-a sarit. plictisit. întrebat. . De ce îl persecuta atât? ghiceam ca se întreaba ceilalti.Stii ceva despre el? 91 . Mi-am amintit si m-a tulburat. Prima izbânda îmi daduse curaj. ale caror raspunsuri nu se pot memora. Aceasta a bucurat pe al treilea vecin. . Paseam în curtea larga. a raspuns. de la alte licee.. M-am surprins înciudat ca lipsea catedra. îl vedeam ca se opreste cfl greu sa nu ridice degetul. dezgustat. si trotuarele erau curate.Si. cu gândurile straine de examen si de comisia care întârzia sa se adune.. .Vlad înecatul. N-am putut goli ceasca cu cafea neagra. Am raspuns poate prea prompt si încruntat.

E toamna afara sau e toamna în mansarda mea?. luam cea mai mare nota...Spune-mi evolutia aparatului digestiv de la echinoderme pâna la om. Am facut. monoton. Sfârsisem.. media. Despartiti. si asta ma doare. Am povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. asa cum îmi fagaduisem. Miam amintit lecturile mele stiintifice.. Miera ciuda ca profesorul . Le raspun-deam pripit. mult. Sunt aproape sigur trecut.. M-am plimbat iarasi prin curtea larga. Am plecat fara nici o bucurie. Ma întrebau profesorii. încet. trist. La fizica si chimie. daca îl voi scrie vreodata. faceam eforturi de memorie. Ma doare ca n-a trecut Si Marcu. Daca nu voi trece?. incult si îngâmfat profesor al unei stiinte culese din manualele elementare ..pe el. iar la geografie originile geologice ale muntilor. cei favorizati.. Mi-a socotit memoria proasta. pe un colt de zid. Dar n-am putut face nimic.. de logica.nu discuta decât despre sinonime si omonime sau ne punea sa rezumam Cidul. 92 . însusirile mele n-au fost rasplatite. Daca ma întrebau altceva. Mi-am citit numele pe lista. poate luam la toate "insuficient". cei tâmpi. Daca ma întreba la naturale insectele. De acum. La geografie n-am stiut sa spun flora versantului nord-estic al Muntilor Apuseni. Eram umilit.Daca te-ai apucat sa le înveti. la franceza romantismul. Mi-am înghitit amar umilinta. am avut si nenoroc. M-au socotit naiv. cu ochi tulburi. Si de aceea scriu în caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. în orice caz..incult . volumele lui Brehm.. nu sufletele. N-am stiut nici afluentii Crisului Alb. ca pentru nota cinci. încet. Voi dovedi cu atâtea pilde ca trec cei norocosi. Perrier si Fabre. la limba franceza. cu platani ca în zilele examenului. As fi vrut sa-i spun: "Ce?. Pacatele mele n-au fost surprinse. fara sa alerg pe strazi. Pe noi ne legau creierele. ma întrebau elevii asupra bacalaureatului. Si nu simt nici o bucurie. tara sa tip. voi promova mediocru. Ma pasiona întrebarea. sase. Am trecut singurul din seria liceului nostru. A început sa ploua: greu. nu-ti admir decât o mediocra încapatânare.. Altminteri. îmi da. voi culege toate stupiditatile. Dar profesorul nu era multumit. . Pe mine ma întristau clasele în care peste putin timp nu voi i mai zari nici o fata cunoscuta. anii petrecuti în laboratorul de fiziologie al Casei Scoalelor.. Si cinciul e bun.. . am raspuns tot ce m-au întrebat. si dulapurile cu carti din care atât am citit. Am avut noroc. toata absurditatea bacalaureatului. nu-mi va mai fi prieten. mult. furios.. si orga marunta -"ascunsa sub scara.. Am luatpatru. Si ma întrista portarul. Am rosit. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste. am scapat!. rece. colectiile de insecte.. VIII. de atentie. Vecinii mei stiau atâtea numiri de râuri si munti.. Daca voi promova. -Bine... cine stie daca nu ne vom uita?. Penibil. printr-o întâmplare." As fi vrut sa-l provoc . trebuia sa le înveti pâna la capat. în roman. raspundeam.la o discutie de filozofie biologica. ca un perfect papagal. FINAL Am scapat.A fost domn al Munteniei.

... nu-l voi rasfoi – ca pâna acum singur.Iata ca încep rasplatirile. E singurul mijloc de a surprinde realitatea.. Dintr-o mansarda iubesti întotdeauna ploaia. Dar am sa-l scriu ca un Jurnal al autorului. trista.. însângerata.. pentru ca ma arde dorul de a începe chiar acum romanul. Cine ar putea întelege tristetea salbatica a acestui sfârsit pentru totdeauna?. Nu vreau sa ma gândesc la Universitate. Si nu pot munci. Am revazut atâtea lucruri. SFÂRSIT Volumul II [GAUDEAMUS] 1928 [PARTEA I] 93 . Scriu cu greu. sa muncesc fara odihna. Nu l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care -l-as oglindi în roman. Caietul acesta e înca un caiet de adolescent. ma chinuie atâtea fapte care trebuie spuse. sa-nu istovesc crunt anii tineretii. sa alerg. Cum as fi putut iscodi în lumea aceasta un conflict care sa duca la un roman?. schite pentru roman.. toamna... Soarele se întuneca.. Se sfârseste. Voi rasfoi mai târziu caietul si. De acum va trebui sa muncesc mult. Ma lovesc. Am schitat cele dintâi capitole. Mansarda mea a ramas aceeasi: blânda. câteodata eroici.." Sunt fericit ca în gradina ploua.. si apoi sa-l sfârsesc. de strain. singura. îmi musc buzele. O viata se închide. Soarele se iveste din nou. sa râd?. mediocritate.. Cine stie ce viata începe în zilele acestea de toamna. de gânduri noi: Universitatea. Si ma simt înca legat de adolescenta mea. când eu ma simt atât de schimbat... Am venit acasa. Vreau sa închei Jurnalul în aceasta zi de toamna.. ca în dupa-amiezile copilariei. îl închei. . si ma simt ispitit sa plâng. firesc si dramatic. pentru totdeauna. Voi scrie: "Pentru ca am ramas singur. de acel roman pe care nu l-am scris. Eram cu totii contururi.. Nu înteleg nimic din tot ce vietuieste acum în jurul meu. descoperind un colt albastru de cer. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Astazi am colindat câmpurile cu miros de toamna. poate.. Si nu stiu cum sa-l scriu si nu pot sa-l scriu. Ma simt furat de noi desfatari. Ploua. Ma obsedeaza romanul. Mai vreau sa scriu numai câteva pagini. Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. Câteodata ridicoli.. pentru ca nu puteam descoperi în mine si în ceilalti un roman.Prietenii m-au sarutat. Am plâns ca un adolescenta lânga un copac. nostalgii. N-am stiut si nu m-am întrebat. note. Nu l-am scris. ploua. si nu pot munci. ci comentarii.. Cartea mea nu va fi un roman.

Rezemat de zid. Ma stânjenea palaria. Ma încruntam ca sa prind curaj... si gândeam de-acum. zidurile tot mai mohorâte. Si nu stiam ce astept. Cerul era înalt. de-acum. obrajii rezemati în pumn. Zaream prea multe studente. citeam. Coboram scarile. toamna. prea alba. si nu scrisesem niciodata versuri. si toate mi se pareau frumoase. Totul se rafuia.. lânga ferestre. Jos. . parul adunat salbatec deasupra cefei palide. Gândul acesta stupid ma împiedica sa înteleg elogiul filozofiei ca suprema încoronare a activitatii pamântenilor. Si zâmbeam. O alta dovada: ceream si capatam bani pe cele ce publicam. Tufele mari de liliac se umileau în soare. As fi vrut sa nu ma descopere nimeni. S-ar fi spus ca asteptam un fapt de mult fagaduit.Ploua.. Zaream tineri cu atitudini de gânditori la congres. . De ce ma întristau hotarârile adolescentei. tainuit. prea calda. Perechile. Si mi-erau toti dragi.. gândeam.. seara. treceau oameni care nu ne cunosteau profesorii. Simteam cum cresc în mine nadejdi si doruri. si le socoteam asemenea Hypothiei. Erau si dudui care luau note. sprâncenele încruntate. de draga.. Castanii îmbatrâneau cu o toamna si iedera ruginea printre ferestre. ma desfâtam. am lovit o duduie care m-a 94 . La sfârsitul orei. ascultat lânga fereastra. Cea dintâi schimbare: mi-au fost simpatici sentimentalii. ei îmi sunt tovarasi.Strazile erau tot mai reci. ci eu sa-i descopar pe toti. obositor de clar si de rar. Fratele meu a încercat sa glumeasca: studentii sunt poeti si bohemi. DECOR Castanii erau umezi dupa ploaie.Cel dintâi curs. îmi spuneam: nu e asa ca acestia sunt cei mai frumosi ani? Si nu stiam daca trebuie sa-i stapânesc sau sa-i las sa ma stapâneasca. Trecusera acele nopti tulburate de gramatica greaca. bulevardele reci. Dimineata. în suflet.. perechi si grupuri.. Nu cutezam sa vorbesc colegelor... "Cea dintâi toamna" gândeam eu. cu ochii în toamna. .. ploua. Paseam sfielnic si stânjenit de privirile celorlalti. lânga ziduri.. si cum se iscodesc nelinisti. Asteptam. Dar nu cutezam sa vorbesc colegilor care se asezau în bancile din fund si-mi priveau banuitori lentilele si zâmbetul. perechile tac întotdeauna. în amfiteatrul "Maiorescu". si deasupra mea. Eu îmi cumparasem carti multe dupa bacalaureat. duduile îsi potoleau enervarea închizând si deschizând genti suspecte. paream mai degraba un zugrav german. Trebuia sa-mi gasesc prieteni noi. înalt. înciudat de amurgul prea sângeriu si de mâna vecinei mele. si globurile galbene rasareau în seara. sufletul se tulbura. Grupurile întotdeauna râd. pe bulevard. prea mare si prea neagra. în mansarda. Flori de tufanica ma ispiteau. Fruntile descoperite.. sufletul mi-era clar. Sub palaria mare. întarite în ceasuri tulburi?. Dar eu aveam mansarda. Domnul vorbea rar. Seara. Pe coridoare. Casa mi se parea atât de buna./. pe coridorul ce ducea la secretariat. "Ei doar înteleg ca totul nu e decât o gluma". Atunci am hotarât: greaca nam s-o învat acum.. Aveau urechile mari. singur. Si toamna ploua.. clar. ploua. Pe coridor. care se asezau în bancile din fata si nu ma priveau deloc. în fata unei usi. într-o dimineata dureros de senina m-am coborât din mansarda. Cea dintâi dovada ca adolescenta mea era definitiv încheiata: nu mai scriam Jurnal. O purtam numai în ploaie. Aveam bani multi si-mi cumparam carti scumpe. De ce mi-am uitat visurile care înfloreau si se alungau în somn nelinistit?. Curtea îmi era prietena. Grupurile. dispretuiau studentii sfiosi sau studentele cu rochii prea lungi.

Sa fie sanatoasa.. cu zâmbet nervos în coltul buzelor subtiri. //. intime. S-a împrietenit cu un evreu care iubea o evreica frumoasa. trist. la mine. deodata. cu servietele sub brat. încet. la Sofia. întâlneam studenti de la Teologie. Era înscris la Teologie. sa-i cunoasca. Priveam ferestre luminate si ghiceam odai calde..". grupuri la camin. De atunci îmi zâmbea. iar eu scriu ceea ce a vietuit. Nu pierdea nici un curs si îsi transcria notele în caiete mari. . Si nu-mi îngaduiam sa fiu trist. cu ochi banuitori si ciorapi patati de noroi. Am început sa uit împrejurarile în care am cunoscut pe doctorandul cu fruntea lata. 95 . Iar eu scriu povestirea aceasta linistit si înasprit de pasii pe care iam facut. Viata se vietuieste înainte. cu plete. Am aflat mai târziu ca pe duduie o cheama Bibi. De arunci o salutam umilit. Drept si Filozofie. Mai întâlneam o fata bruna. iar sus. Si. Un batrân vrea sa-si daruiasca averea pentru Camin. la Paris. cu câteva chipuri. apoi palid. A fost la Atena. feminini. Avea un început de fraza foarte ciudat: "Ma rog. însa.. Si studente din orase departate. la începutul lui decembrie. Porneau grupuri. Bibi nu-mi raspundea. Câteodata venea însotita de un tânar palid si firav. cu pasi moi. aproape chel. ma accepti ori nu ma accepti?" Feminista dispretuia studentele frumoase si studentii inculti. Acum. Am surprins un crâmpei de convorbire. Dar de ce îi spuneam eu Bibi?. sunt feminista. Si scriu o povestire care nu e. mi-a pierit sfiiciunea. catre vecin. Am fost palid..privit enervata. daca cercul ar exista. care vorbea blajin si învata cuvinte latinesti pâna ce începea cursul. Cadea seara. domnule. Si studenti sarmani de la Litere.Daca n-au citit pe Hegel. balai.. care blestemau ploaia. Era urât. Ma obisnuisem. înca. cu parul retezat pe frunte. încheiata. Nu-mi întâlneam colegii din liceu la nici un curs. cum orasul nu are înca un cerc studentesc. pe covoare blânde. Când trecea ploaia. Si cercul nu exista. Cei care stau în bancile din fund sopteau ca e un convertit. A rosit. cum trec anii universitatii fara ca nimeni. cu tristeti si amurguri..Dar mata de unde stii? . ma întorceam acasa. cu barbi tinere si aspre. dupa doi ani. * Toamna. Nimeni nu stia mai mult. care citea carti de filozofie germana si se mândrea cu feminismul. încet. Mi-a vorbit. Un student basarabean. pentru ca îsi pierdeau masa la cantina. . spatos. Unul. dupa sfârsitul seminarelor..... PRESEDINTELE Toamna am sfârsit-o singur. . a trecut. amintirile sunt amare si grele. Nu aveam noroc. iar eu o salutam. . indiscret. nu-s buni de nimic! -Zau?. trist. Faptul s-a petrecut atât de repede.. liniate. înalt. încheindu-i. Am surprins-o într-o zi citind un caiet cu versuri. asteptam pe coridorul cu ferestre largi. Ma întâlneam si cu o studenta cârna. mansarda s-a luminat.Eu. pe strazi spalate si reci.. apoi rosu. Altul. Discuta cu oricine filozofia germana si feminismul. se înstruneau coruri..Daca ploua seara. dar o iubea.. Am înteles aceasta când marturisea basarabeanului: "E asa de inteligenta!. de-a lungul bulevardului.

.. albe. la Universitate.. pentru studenti. . Am adus jaratec mult si lemne multe. Ne poate da si el o mâna de ajutor? Primeste sa ne împrumute sala de muzica pentru cele dintâi întruniri? . Dar se face selectie. ce de carti. Fireste... Doctorandul s-a împotrivit. ... ferestruicile mele pareau albastre sub zapada. Medicinist. acum? începe o noua viata. obtinuse cei dintâi bani de la batrân. . nu se poate. daca jeturile sunt comode. zorit. în odaita. o întrunire si nu gasea sala. fericiti. A multumit.. Bibi nu se astepta sa ma vada si. .. frig si tristeti.. M-am îmbracat. sa vedeti. .. .Mai mult de doua ceasuri. Unii vor pleca imediat. prin ziare. adunase cinci colegi pentru comitet. iata-ma acum student..Fireste. . A doua zi de dimineata.Mansarda e a mea. Am primit-o numai pentru coruri. cald si scurt. Batrânul încerca sa se înduioseze: venisem acum noua ani... Daca s-ar gasi. o camera pentru început..Ce de carti. nedisciplinati. mic si sfios. la ora 5. la cantine.Dumneata lucreaza înainte. . comandase la tipografie buletine de înscriere. Vor stânjeni si obosi pe cei de acasa. Luase Corydon. de directorul batrân.Asa e. rodnica si avântata..Tocmai. studentii si studentele sunt zgomotosi. Aducea o geanta încarcata. pentru cincisprezece persoane. mai ales. stânjenit. mansarda e a dumitale. socoti volumul aerului din odaie..Numai dumneata ai venit? ... Am alergat jos. studentele si studentii care vor alcatui corul orasului sunt rugati sa se înscrie la sediul provizoriu din mansarda. sa ma gaseasca singur. . .Va rog.Eu sunt. Dupa doua ceasuri deschidem ferestrele. urcase treptele de lemn si ciocanea la usa.Nu stiu... oare. cumparase dosare si hârtie..Decembrie.. am sa-mi mai amintesc. Dimineata.La cinci avem oaspeti. era Bibi. douazeci.. sediu provizoriu?. scrisese apeluri pentru studentii orasului.. Mama nu a crezut în "oaspeti" pâna ce nu a vazut pe duduia care întreba. .. Eram nerabdator si ma întrebam daca e destul de cald.Am eu o mansarda. Mi-a spus de tot ce facuse dupa ce ne-am despartit. si am plecat amândoi la directorul liceului. am întâlnit cei dintâi fulgi.pentru ca fiecare se multumeste sa-si petreaca anii cu cei câtiva tovarasi vechi. Pe drum.. aici e o mansarda. la ziare. daca rafturile sunt curate. si a plecat. Ma înrosii. . Voia sa vesteasca. treizeci.. Taceam. la decanat. La ce sunt bune toate acestea.. un parinte al sufletului meu de adolescent?. eu am sa citesc ceva de aici. undeva. Doctorandul îsi musca buzele de nerabdare... întorcându-ma singur. Lânga soba citeam înciudat informatia la rubrica "Universitare": Astazi.Câti? . Doctorandul nu venise.".. cu amaraciunea amintirilor directorului în suflet. de care îi leaga copilaria sau liceul..E bine? 96 . Ne-am despartit în noapte.

Fetele protestara. . Vom merge cu colindele la ministri. cât mai repede... . prezumtios. da. O rugai sa ia loc pe un jet.. Se adunase. apoi. Un manual de Economie politica. Un tânar oaches fu desemnat dirijor. .Domnilor. în tumult.Noi ne cunoastem glasul din liceu. .Roman? . I-am retinut numele.Da. Baietii.. M-a mântuit doctorandul. . re. cu ochii în carte. Dar cercul nu exista. Zâmbea...O! pardon! Si asta-i Andrei. .. retezate la ceafa si mâinile dezgolite pâna la umeri.. la o masa. . O studenta.. intrase fara sa se vesteasca. A amintit donatia batrânului. Cum era sa-i spun ca o cheama Bibi? S-a prezentat singura.Primatul sexului frumos. Rafturile priveau. Ceilalti. un tânar slab si gârbovit. Oaspetii mei se înflacarasera. persoana juridica. în acelasi timp. Cercul trebuie sa ajunga persoana morala si. între rafturi. la Palat. . dar le rostea definitiv. Fum de tigara. îsi dadu parerea. fa. Era magulit si ruga pe fiecare sa-si încerce glasul. la rector. palid. care fuma mult si-si cântarea cuvintele. . Aprobam. nu pari îndragostit. Interveni presedintele.. .. . .. precizai. Deasupra capatâiului.. Râsete. la. ..Nu te plictisesti d-ta singur aici? Mintii. Pe aceia îi cunosteam: doi de la Politehnica..E mult de atunci. un sublocotenent în ultimul an de Medicina. Ma privi lung. Palid. Dezarmat. straini. se enerva. va putea primi donatia. Corul si festivalul ne vor aduce bani.Tenor.Acela-i de Charles Gide. mansarda era plina de studenti si studente. N-au avut loc decât prea putine dudui. obraznici.Si disciplina. Fagaduiau ajutor. umila. entuziasm.Ciudat. Duduia se facu rosie. cu ochii negri în cearcane.Adica cum? . . cu geanta umeda de fulgii topiti.. trebuie sa încercam o "viata studenteasca".. Un schior. foarte bine.Domnule presedinte.Cunosc si eu un Andrei. Nu era orator. Studentul înalt si tiganos.. student la Politehnica. într-o jumatate de ceas.Primatul curajului. Astfel..Nu ma prezinti domnisoarei?. munca. replica o blonda.. îsi cauta cuvintele. înfricosati.. cu buzele umede si narile tremurând. mi. Avea bucle negre. la pat. Ascultam cele ce le spunea presedintele. cu buze mari. conditiona presedintele. eu îmi cautam mansarda.N-ati citit nimic de Gide? . care statea rezemat de usa. mica. mi-ati fagaduit. . cu fruntea înasprita de frig.. miresme de vestminte feminine. . pe scaune si pe pat.Nu sunt cu totul singur. si. umbre. comitetul provizoriu..Do. Trebuie închegat. mute. . iconita îsi 97 . O duduie alba si cuminte se supuse. .E interesant.Ba da. sa înceapa ei întâi! Baietii protestara. sol.

îi auzeam cum conspira. Era atât de nou. A trebuit sa se accepte repetitii comune.. Unii îmi cereau politicos iertare ca ma întrerup. la capatul se de un student frumos si prost. .Domnisoara Nonora ce crede?. Baietii se adunau cu o jumatate de ceas mai devreme.Aaa?! A doua zi au început repetitiile. La început. altii purtati de curent. ca prilej de dezordine. îi ascultam. Favoriza pe Radu. într-o dupa-amiaza.. Fetele au acceptat atunci sa înceapa. .Selectia prin sex.. Le ghiceam cum. umerii. Drept si Conservator. fetele.Suntem raciti. Supara fetele.. într-o dupa amiaza. sa discute problema în alta parte. . Radu era singurul prieten de care nu ma despartise toamna.Numele d-voastra si facultatea? . prin fum de tigara.. Nonora era tot mai provocatoare. apoi. Corurile strabateau prin ferestruici si înviorau strada. provocator.Nonora.. Era "simpatic". încet!. în cealalta. îsi lasa admirati cu pleoape apropiate genunchii.încet. poate îsi aminteau romane sau poate nadajduiau. . .. Veneau împreuna la repetitii.Atât? Se împrietenise cu Bibi. Fetele s-au plâns presedintelui ca "se face politica". . Ma simteam atât de fericit si atât de stingher!. Se aplecau cinci tenori.Poate visau. . în discutii: . N-am oferit decât sosonii!. sânii. sunt tot mai ispitite de mansarda mea. si poate i-a placut urâtenia lui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapânit de soarta.. discutia se înflacara. si ninge mult. .. Aceasta a nemultumit pe baieti.Dumneata ce crezi? Eu nu voiam sa cred nimic. Veneau târziu.. Daca domnii colegi vor.Cine îmi scoate sosonii? Poate vorbise si pentru mine. dorind ceasul repetitiei. cu rafturi multe si tigari fumegând.Esti obraznic.. Fetele ajunsesera prietene.scutura frunze din coroana uscata de salcie.. baietii. Se adunau în jurul sobei de zid. care acum d întreba. si ne bucuram ca afara ninge. Nu alegea. de nebanuit. Interventia presedintelui solutiona dilema. Erau câtiva îndârjiti. daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti. 98 . .. Zâmbea fiecaruia. fumau si nu erau atenti la dirijor. pentru ca cerea în fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa... Si începeau sa discute greva studenteasca. printre carti. Se pogora în mansarda. îl întâlnise într-o seara la mine. Si presedintele a interzis-o.. altii împotriva. pareri dintr-un Heidelberg ce înviaza. Era cald îmre peretii albi. Duduia cu cearcane sfârsi gama corect... Sedusese si pe presedinte... seara dupa seara.. Baietii. îmi marturiseau nelinistea cu care pasisera într-o odaie scunda.. Repetam Gaudeamus igitur.Duduile vor face game. . iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte. am vazut cum se lasa sarutata. gândeam eu.. Pe ceilalti îi vedeam rar si comentam lucruri neînsemnate. Bagati de seama sa nu spargeti geamurile. accepta cât de multi curtenitori. rasfoiau intrigate carti germane. pe îndelete. Erau furiosi ca îmi înstrainasem mansarda unui cerc de necunoscuti. fara covoare.. Mi-ai luat tot rougeul de pe buze. De cum sosea cea dintâi fata. Se surprindeau.

simt zapada pe gât. în ceasul când începeau repetitiile. Si Radu venea în fiecare seara la mine. pe par. Loveam îndârjit. am trecut toti pe terenul de fotbal. în acelasi timp. La a doua întrunire s-au platit cotizatiile. Taberele s-au despartit în câteva clipe. colonie. juridica. Ceea ce întelegeam si simteam din carti. Nu credeau în fagaduielile presedintelui: persoana morala. .. brun. Ceilalti erau frumosi si vulgari. Nu urmaream nici o idee intima. Munceam ca la împlinirea unei datorii sau a unui obicei. în mai putin de douazeci de zile alcatuise un cerc recunoscut. Avea întotdeauna geanta plina si era întotdeauna grabit.. . El voia sa ajunga inginer sef. festival. sa se lase îmbratisata de toti cei care îndrazneau. cu halat alb si fruntea încretita. Mi s-a parut ca Bibi îl iubeste. sa raspund.Spune-mi. dar îsi ascundea cu greu ambitia. Studentul înalt.în curând ai sa ajungi antisemit. vecin liceului. Bibi s-a tradat. Pentru ca parasisem disciplina Jurnalului. . Un fapt care m-a uimit: n-a protestat nimeni. M-am întors acasa cu pasi usori.. îmi îngaduiam sa ma contrazic fata de mine. izbutise sa smulga o subventie de la Prefectura si aprobarea pentru colinde. tombola. Citeam.. La cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti. cu priviri de muncitor ambitios. . M-ai iertat. Radu îmi era aproape un prieten nou. Se lasase frig peste zapada. O întovarasea numai el acasa. pentru ca era inteligent. Le închideam în creier. Nonora îl prefera studentilor.De vie? . dupa ce ne desparteam. Tremuram. de când aflase ca vine Nonora. Lecturile nu ma mai nelinisteau. Evitam sa ma adâncesc. mult. teza în laboratorul de balneologie. îsi pregatea. atâtea daruri pe care noptile sfârsite în cârciumi nu le naruisera. care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi. am glumit. însemnam pe hârtie.. Dar eu îmi cautam prieteni noi. alaturi de atâtea fete frumoase si baieti destepti.. fireste. Colegii l-au îndragit si îl bat cu bulgari dupa fiecare repetitie.Daca ma razbun si te îngrop în zapada? .. aparându-se cu servieta.. Dupa ce s-a sfârsit adunarea. fara sa fie chemat la ordine. gasise sediu provizoriu. a fost poreclit "Gaidaroff'. zi de zi. îndemnând. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbale ale sedintelor de comitet. blestemând. Se plângea apoi ca "salbaticii îi luau tot rouge-ul".. sa ma întreb. Continua. spatos. în mansarda am privit oglinda mult.Ai vazut ce sprâncene are?. camin. cu creierul. 99 . Presedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru un act însemnat. ca sa ne batem cu zapada. cu deosebire în presedinte. cu capul rasturnat. cu capul rasturnat. Pastram aceeasi intimitate în vorba. As fi alergat.Dumneata tradezi. se prefacea curios de stiinta. M-a întrebat a doua zi cum îl gasesc? L-am laudat. totusi.Uite. chiuind. Voia sa ajunga inginer sef. sa-mi îngrijesc fata si sa-mi cumpar gulere albe. Membrii îi erau recunoscatori pentru un singur lucru: ca le dadea prilej sa se întâlneasca si sa se amuze. La dreapta mea lupta No-nora. împartise sarcinile comitetului.... Nonora. înscrisese membrii. Bibi mi-a prezentat pe Andrei: înalt. care sta totdeauna lânga usa. Aple-cându-ma sa strâng bulgari. Ma gândeam tot mai rar la mine însumi. Se simteau însa bine în acea sala de muzica. M-am hotarât sa-mi las parul lung. Descopeream în el.. Saruta cu buzele desfacute. Nonora râdea provocator. cinic si "spiritual". dar sufletul meu nu mai era al cartilor. Inteligent si volubil.

.. Haide acasa. zâmbind: . Ma simteam atât de fericit în mansarda mea plina de tineri. Ma asezam la masa ca un functionar care asteapta fluieratul fabricilor. Majestate. as. Spre dimineata. si presedintele care râdea fericit si sorbea pahare cu vin rosu. Nonora... în capatul mesei. citeam. îngramaditi în masini mari. noi aprinsi de vinul patriarhului si îmbatati de izbânda. entuziasmati: . A fost fericit ca l-a chemat Nonora. cum sa raspund modest si politicos laudelor aduse bibliotecii..Eu m-am întristat stupid. Bibi: "în prudenta sta fericirea". Noapte cu colinde la Patriarhie si Palat. fara graba.. ochi dracosi. Citeam. fara sa rosesc. cum sa zâmbesc. Si regele care ne întreba. Gaidaroff îsi fumase toate tigarile lânga o studenta în Farmacie. El o sarutase. Ma desteptam diminetile tot mai târziu.Eu.Chimia industriala... Era surpriza presedintelui: o sala. între doua studente care vorbeau cu vecinii.. * 100 .. masinile ne-au lasat în fata unei curti ciudate. muscând buzele. Eu am întovarasit pe Bibi si cautam fraze în care sa-i pot spune: tu. mica. Se statornicisera perechi.. Eu ma prefaceam nepasator.. Bibi: "Numai atât?" Eu: "Sufar". sâni ispititori. A condus-o acasa.Vivatprofesores.Ma plictisesc Radule.. Eu: "Ai ghicit". am întovarasit duduile acasa. Radu suferise toata noaptea. Rezumam corect. Bibi era înciudata: . Si ma surprindeam gândind gânduri obraznic de streine fiselor. Descopeream zi: dupa zi cum sa ajut duduile la îmbracat. Uitam cu multumire tulburarile care altadata îmi scurtau noptile. saruta patimas.. cum sa-mi îndulcesc asprimea privirilor.". fetele în costume muscelene. Eu am adaugat: "Când?" Nonora scrise: "Acum". Noaptea trecuse atât de repede. . pastrând masca sufletului vechi. Baietii. si Nonora care se înecase cu un cataif.Dumneata?. cu pregatiri pentru petrecere pâna dimineata. "De ce?" Eu citai din Cosbuc: "Nu cerceta aceste legi. Si masa cu belsug boieresc de la Patriarhie. cauta-mi sosonii. Am colindat... Eu: "Zau?" Bibi: "Obraznicule!" Nonora: "împacati-va". un filantrop. Parasisem ambitiile cu care învinsesem liceul.. . un director de ziar si la decan. si Gaidaroff care se întreba câte tigari putem pune în buzunar.. Eu: "Nu mai avem loc pe plic". împrejurarile. uimire.. O blonda. ispititoare. Nonora: "Minti". la un prieten. Dupa miezul noptii. Bibi.Domnisoarelor si domnilor. Austeritatea adolescentei se risipise în toamna. care se naruia fara sa-i înteleg.. Presedintele. la trei ministri... cu zapada înghetata sub stele...Vietuiam o viata noua.. care îsi aruncau glume cu tâlc. pe fiecare: .. emotionat: . Ma aflam între Bibi si Nonora.. tot mai bine dispusi. si dirijorul care ne felicita. Exclamatii. Bibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini întrebari: "La ce te gândesti?" Nonora raspunse: "La cel care trebuie sa moara". Pierdeam tot mai multe nopti cu Radu... Vorbeam despre Nonora.. Izbuteam.. S-ar fi spus ca cineva ma însarcinase sa-i rezum anumite carti. Nonora: "Esti nostim". brat sub brat. Adunam fise în cartoane.

Gaidaroff. co. da.Nu stiu. sus. Iarasi tacere. surorile bune de la sopran.. . . A pritnit cea dintâi sa petrecem noaptea Sfântului Vasile. ne-o spuse domnul. în început de iarna alba...Stim.. ma. Presedintele a \' hotarât suma pe care trebuia s-o depuna fiecare pentru sticlele de. cu glas de bas cinic. Atât..Acum. ma "Malec"? "Malec".. am fi fost colegi. înca.Zile stapânite de viata. Pregateam balul si festivalul. dintr-o data.. în mansarda. împreuna cu "elita". îmi vorbea intim. Vicepresedintele. patriot. cerceta propunerile cu zâmbet si logica glaciala. Ma iertati . . Tatameu. ma "Malec"? îmi uitara numele. . Zâmbea dupa fiecare discurs.. .. fara sa multumeasca. In ajun m-a vizitat un student spatos de la Politehnica.Jocuri au sa fie? . La plecare. saracul. cu zâmbet umed si cu ochi pistruiati. Duduile îsi cautau tovarasi pentru tom. "Seful\' uitase sa-si scoata galosii. palid si calm.. Le împartisem: cartilor si cercului. sa examinam si teza contrarie. Fireste. am acceptat. Râdea familiar..Elefterescu.Esti bun! Ce zici.Ca la Cluj. Seara. tacere stânjenitoare.Noi îi zicem "Malec"..j mitetul. ///. câtiva de la Drept. Mi-a spus ca e membru în cercul nostru. privea pe Nonora. multe. . Comitetul era încurcat. Fetele se adunasera lânga soba si asteptau. Bibi se gândea tot mai mult la Andrei. cu ungurii.Domnisoara e studenta? -Nu. era sa-i înjur. "seful" a venit cu un tânar livid si serios.. fericit. spaima jidanilor. cu ochii la ea. poreclite "Florenta". blonda Mariuca. Eu zâmbeam si ofeream scaune noilor-veniti.. simi spunea "sefule".. . eu riscam câte un: "Da.Nu suporti vizitele fara galosi? "Seful" hohoti. Elefterescu. Presedintele semna tot atât de multe hârtii si compunea tot atâtea j proiecte. livid si serios. Nonora. Nu se entuziasma.Pacat.. Andrei erau invitatii. pupam ca leii!. Sunteti antisemiti?. clipind din ochi: . .Ce presedinte. ma! Hai ba. îndoieli si reculegeri nu ajungeau în suflet. cel de la Chimia Industriala... Asa-s eu. la Drept.. Verva domnului Elefterescu ne stânjeni. E student si el... Fu ajutat sa-si desfaca paltonul. doua mediciniste sentimentale. Nonora îi privea provocator. Cercul se însufletise.Pe mine ma cheama Gabriel. în mansarda se facu. sefule?! Jocuri de societate. Si eram fericit. ca si-a platit cotizatiile si vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. îti place. . si tot mai prietenoasa se arata fata de mine. studenteste!. Fetele râsera. NONORA Nu gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea. . Ceasurile erau tot mai I putin ale mele." 101 ...j bola. catre Gabriel care nu îndraznea sa treaca pragul: . Gaidaroff interveni. Ne întâlneam. pe care ni l-a prezentat: Gabriel. nu se lasa coplesit de efuziuni colective. sampanie. pe înserat. nu vorbea. presedintele. Radu. La rastimpuri.Ma "Malec". . Apoi.. la mine. Se aseza pe scaun. îl enervau retorica si cartile lui Nicolae Iorga. Carti se adunau.

Da."Seful" ne-a vorbit de bataile lui. începu atunci sa priveasca. Presedintele era furios. nici mort! Eu beau doua pahare.. masa. tacut.. "Seful" se întoarse zâmbind.O nevasta. nevasta-sa la Universitate.. . Ma duc si eu.De ce te uiti.Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism!. resemnat.Astia ne-au stricat petrecerea!. Gaidaroff se apropie si îi oferi tigari. înspaimântat. Gagice. calm. Domnul Gabriel se facu palid. palaria si fugi. fara sa raspunda. Atunci se auzira bulgari moi în geam.Ce facusi. pe Nonora. . Fetele îsi ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel... îl ascultau toti.. sa-l vedeti când îl cearta nevasta-sa. . Domnul Gabriel facu iar eforturi sa zâmbeasca.. Se scutura.. Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea lui glaciala. . am rasuflat. "Malec" privea pe Nonora. saracul. jvialec" se încorda sa zâmbeasca.... livid.. sa petrecem cu studentii. fericiti. Paria d'italiano con me e con altri. Dar îi baiat bun.. zarii prin ferestruica pe "Malec". asa la mine? întrebarea izbucni înfuriata. Studenteste!... Nonora se ridica de pe scaun. . înghetat. saracul. Dupa ce am auzit poarta închizându-se... se prefacea plictisita... . A fugit. Apuca paltonul. întorcea ochii.Eu plec. . . ma "Malec". ... Aplecându-ma. "Seful" râdea. fara sa întelegem. Sopti. nimiceste siguranta... care tulbura. zâmbind trist... Domnul Gabriel tresari si întoarse capul ordonat.. Nu izbuti decât sa-sr frece pleoapele si sa-si subtieze buzele.. la Cluj. . Radu fuma mult.. ce-i trebuie. . aProape cadaveric. "Seful" facea haz. trosnind treptele. jocuri.. ma "Malec"?. Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig. deprima. ma.Plânge. ... ma? Unde plecasi? Stai. din liceu. începu sa vorbeasca. Am spus eu c-o sa petrecem bine. sampanie. îl auzeam. 102 . Azi e mai vorbaret. "Seful" strânse câteva mâini.E casatorit?. N-am avut nici timpul sa-i aprind lampa pe scara de lemn. Domnul Elefterescu îi facu senme. ma!.Pacat de sampanie.... domnule. schimba scaunul. Nonora era enervata.. Ce zici.. fix. Rumoare. Situatia era ciudata. . înciudati. Nu va dau voie mai înainte.Asa face el. cu sublocotenentii.A fost lata rau. Nu izbuti. Mansarda se însufleti într-o clipa. Ne priveam unii pe altii.... Aia la miezul noptii. "Malec" o privea.. O enerva.Asa-i firea lui. Râdea magulit. S-ar fi spus ca. jos. înca. Privire iritanta. . grotesti. .Asa-i ca-i nostim?.. înfundai lemne în soba. Noi aprobam. Auzeam si de sampanie... insinueaza spaime de cosmar.Cine i-a adus. în curte.. cu nelinisti comice... O data esti student! Unuia i-am zis numai atât: "Ma'. Presedintele se lumina.. domnule?. sa stiti! Nu ma cunoasteti. Si bine a facut: are acum casa.. El ? la slujba. Si are o nevasta frumoasa. cum aluneca...

. Stiam ca mai mult nu se poate. Nonora ma opri obosita.. Râdea. si verva suspecta a d-lui Elefterescu... îmi lauda ochii Nonorei.. . fireste ca nu stiu. presedintele.. Nonora era calma.. Eram tulbuut.. doua. buzele. începe. un surplus de energie care trebuia cheltuit. furios. Se întristase si privea pe Andrei. îmi povestea mângâieri. Numarau baietii... nu ma plictisi.Daca esti pervers.. N-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii. Radu lânga Nonora. Vicepresedintele îsi rosti parerea domolit si clar. pe care o lasase tonul si privirile lui "Malec".. oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote: -Nu întelege.. dar nu lipsea de la nici o întâlnire cu Nonora. Bibi era cea mai tulburata de vizita si de concluzia acra a vicepresedintelui. Si.. . dimineata. din însuratoare. cu barbati care ma strigau: "Sefule.. cercul. dar cu 103 . cum se lasa mângâiata. îi luceau la rastimpuri ochii ca un taciune.Cu public. trei.Pe frunte? . Nonora aducea cele mai multe obiecte pentru tombola... ma privea provocator în ochi.Tu începe. Nonora. apoi se adumbreau tristi... cum îl atâta. Dupa sampanie se acceptara jocurile. soldurile. obiceiul Jurnalului. Si ceilalti care savurau spectacolul. sarutari prin ganguri. Eu ghiceam urmarile unei încercari ciudate. -E inutil... cu toate acestea. Stiam ca Nonora nu crede ceea ce spune. Gaidaroff se asezase lânga Mariuca.. patru. Radu continua sa adoarma în zori. expansivitatea crizei depasite. Ne vedeam aproape în fiecare zi. pe strazi dosnice. medicinistele între membrii comitetului. Bibi.. student la Politehnica. sa ma apropii. -Nu stii.. la cinematograf. so îmbratisez barbar si s-o sarut aspru.Si ceilalti care se desfatau. Mâneam si umpleam pahare cu vin rosu. te lauzi. Bibi între mine si Andrei.. Lasam sa ma poarte viata..De câte ori? încercam eu sa prelungesc. Am visat vise stranii. nici nu întelegeam nimic. Nonora. cinci. pielita. . te cheama Malecť!". cum îi râde fierbinte aproape de obraji.. cum îl saruta... . înabusitor pe gura. S-apoi... întristat. retinute de pumnul ei. deasupra genunchilor. . As fi vrut sa însemn într-un caiet cele ce se petreceau în suflet. încerca sa ma supere.. M-am desteptat. S-a risipit din mansarda atmosfera de straniu grotesc. noua. Trebuia sa ma apar. "Florenta" între cei de la Drept. . pe care nu-l întelegeam..Salbatici. Eram toti prea veseli. Ma interesau ca un fapt nou si ciudat. cinci. pulpele.. . Pierdusem. Când ramâneam singuri.. Cum era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe Nonora? . si nu izbuteam sa încep fraza. cu dintii strânsi. însa. suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala. încarcând pachetele în trasura si aprinzându-si nemultumit tigara de la tigara. Toate acestea nu ma tulburau... îti spun eu când sa te opresti. sefule. . cred.Asta i-a venit.. Ascultasem de atâtea ori tângu-ielile lui Radu..Haide....."Malec" sufera de un început de idiotie. numai pe Andrei. O întovarasea Radu...Una.. lung. S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului: sa sarut pe Nonora. Dar ma umileau privirile blajine ale fetelor si superioritatea vulgara a baietilor. Am adormit iar. As fi putut ramâne într-o seara singur cu Nonora. care banuia indiscretiile lui Radu.. socotindu-ma timid.

.Esti un nesuferit! . Aveam eu o cutie si ma pregateam sa i le dau.Puneti-mi vin! Puneti-mi vin!." As fi putut face si eu acelasi lucru. . .. A jucat la festival mai bine decât am fi socotit noi... Radu fuma enigmatic si-i soptea la rastimpuri. Nu izbutise. a trebuit sa uite... care preferau sa glumeasca în fata ferestrelor.Vei fi crezând ca din pricina ta? Ť . . în restaurantul pustiu. N-am avut curaj sa ma întreb daca mi-e draga.Asa rasplateste ea. Numai Bibi. când suportam si eu aceeasi mediocra viata sexuala ca toti ceilalti.îti tremura narile. . Am lucrat trei ceasuri ca sa decoram sala cu brad si panglici inelate de hârtie. Presedintele.... cu ochii vii sub fruntea obosita. L-a sarutat patimas.pumnul pe mâna lui umeda. . de nevinovatie. ma mustram. Stiam cât de anevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca Nonora. cu trei clape lipsa. sa si-l învete. s-a refugiat în odaita vecina si a cerut tigari. Dupa lasarea cortinei înguste.. . alerga. Pianul era dezacordat. în taina: .plin ocupat.. Treceau câteva ceasuri si iar ma descopeream asteptând-o. In dimineata festivalului a venit la gara.. trista. s-apoi îl vestejeste..Esti apetisanta. Radu s-a îmbujorat. purtat de întâmplari?. . De ce îl evitam. Nu-mi întelegeam pornirea catre Nonora.Esti urât. zgomotosi. în fata noastra. Cu Radu a baut patru coniacuri în restaurantul garii.. zâmbind dracesc: "Acum ajunge! Hai. încurcat. Iar eu trebuia sa cânt din Grieg..... eram umilit. din pricina ca pastram în nari înca prea proaspata mireasma ei si în ochi se furisau scenele povestite de Radu. . si miop. .. Mi-era teama de ea. Nonora se prefacea ca râde.Ma placi. Comitetul încerca. Masa. rezumându-ma sa fiu socotit un exemplar ciudat de puritate. dar Radu i-a întins mai înainte cutia lui. enervata de rolul pe care-l juca în piesa. fu respins de insurgenti.. lada cu costume. dar nu si-a pierdut calmul. Nu l-a lasat sa plateasca.Stiu. Presedintele.Fireste... Poate vrei sa ma scoti regina. mars!.Sarutam pe oricine îmi dadea tigari.Semeni cu un ocnas: si urât. într-o sala calda si înviorata de neastâmparul nostru. Surprinzându-ma dorind-o. ... Când mi-a spus cea dintâia oara pe nume. si o doream.. sa organizeze convoiul.. înca.. dar ma placi. Dirijorul insinua un cor. bilete pentru membri.. ma insultam. Bibi era indispusa ca lipsea Andrei. lazile cu obiecte pentru tombola. Fugi de aici. servieta cu acte.. fara sa izbuteasca. jucase prea bine. nu mai ai nici un haz.Tata e de vina. . Fetele se prefaceau suparate.. am fost fericit. ca nu m-a lasat sa fumez.Tu ai sa-mi platesti capriciile la bal. Nonora se asezase între mine si Radu. un vagon. Gaidaroff.. Mi-aminteam atâtea pagini neîntelese. GaidarofT purta trusa cu machiaje. o apara. si vulgar. 104 . Dar simteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata în apropierea ei..Esti enervant si te repeti..

Raspunderea era mare. aparura din sala Radu vicepresedintele si Mariuca... si familii care consuma multe sticle cu sifon. Pe mine m-a facut "gainusa" Seman eu cu o "gainusa"? Gaidaroff. . dar nu ne puteam stapâni sa nu admiram situatia de vodevil. si intra chiar "Leul".... Vicepresedintele cauta o solutie practica si discreta sa-l elimine. .. comica si ciudata.. Asa a racit sora lui "Malec". va spun ca îl bat. în clipa aceea intra si presedintele... ce râu o sa-i para.. si sublocotenenti care spun...Si e obraznic. si logodnicii cu haine negre si pantofi prea strâmti... Nu trecu mult.Eu îl bat! . Cine le-a spus. pe care ne silise s-o acceptam. Eu râdeam fara nici o parere de rau si fagaduiam presedintelui sa scriu o comedie cu acesti doi prieteni stranii.. sa intre? Se duce la fiecare si-i povesteste cum a cunoscut el pe "Malec". nervos. . Deschideti geamurile. Nonora prinsese curaj. nu ma anuntati si pe mine ca avem bal! De-abia am prins ultimul tren.Va rog. Saracul. ironici: "Domnisoara e pansiva".. . Eu l-am trimis în odaia noastra.Si la toata lumea spune tu. nerabdarea celor care asteptau cu paltoanele pe brat sa le vina rândul. sefule. .... în timp ce noi ne desfatam de mânia Nonorei.."Leul". Eram toti furiosi. pe doua mese.Balul.....îl bat.. vecina salii de dans si vecina garderobei... Eu îl bat!.. glumind. E revoltator. adauga timid Mariuca. N-am avut nici timp sa trec pe la "Malec".. îmi spune tu. .Exagerezi... Si râde singur. Gaidaroff îmi da ajutor si potolea.Spune ca "ce rau o sa-i para".protestând ca-e student si nu trebuie sa plateasca .. Presedintele îmi încredintase supravegherea locului celui mai greu: garderoba..Fii prudenta...... 105 .E prea cald aici. Aproape de ceasul zece. ne-am grabit s-o sfatuim noi..domnul Elefterescu. ala. Provinciale rau fardate si concurentele la premiul de frumusete. . frate. O duduie din localitate ma întreba blând si jenat. . . pentru a doua oara. mantouri. frate?. Atunci aparu Nonora.închipuiti-va. palarii si perechi de galosi. Ne-a compromis cercul.De ce l-ati lasat. Râdeam cu Gaidaroff de placerea cu care va fi întâmpinat "Leul". .. Erau tulburati.Stiti ca a venit. Trebuia sa clasez patru sute de paltoane... . Pe el si pe "Malec".. apare . ca avem bal? De unde i-ati mai scos... domnule. Ne-a exasperat. si bate din palme. îl întrece pe "Malec"!.. O sa raciti. ..Stiti ca a venit prietenul lui "Malec".. domnul Elefterescu... curtenitor: . îmbujorat de vin. prietenul lui "Malec". Numai de el vorbeste. fratilor.Bine. stim...Vai de mine. .. e adevarat ca studentul care sta la masa primarului a cunoscut pe "Malec" sau e o farsa? Nonora i-a explicat înfierbântata legaturile dintre artistul de cinematograf si prietenul d-lui Elefterescu. ..

Ti-o dispun eu. Ma întrebam la rastimpuri. nici cum sa-mi pastrez mâinile...Pacat. Cineva striga. din anii când scriam Jurnal. . Nonora nu parea stânjenita.. Dar nu mi-e draga.Ia lasa gluma.. Ma tulbura.. le-am petrecut nelinistit. Si-a ascuns muscatura sub batista. Atunci i-am apucat mâna si am muscat-o salbatic.. Domnisoara e indispusa.. Radu a voit s-o întovaraseasca acasa. Tacere. sa fiu îndraznet. sa-mi croiesc hainele la magazine de pe Calea Victoriei.. 106 .Nu avu nimeni curajul sa înceapa. . Dar luna era palida si tremuratoare. II vad.Fara politica. vointa..! . . Sunt nebuni amândoi. Cele doua ceasuri. Am asteptat în gara trenul de unsprezece si un sfert... Nu mai esti interesant. stapânindu-ma sa n-o sarut. Ochii i-au sticlit în cearcane. Aproape de casa.. sefule! O data suntem studenti. ascultati-ma pe mine.Te afectezi. Ma zarisera câtiva calatori. e aici. hai? Interveni presedintele. . în mine.. Nonora a cerut lichior si cafea. sa-mi parasesc cartile... si tu degeaba astepti sa te sarut. concluzia.Ma tortureaza. . Naturaletea "sefului" dezarma. fuma si umplea paharutul cu lichior. numai. .. din adolescenta. Se apropie de Nonora si clipi strengareste din ochi. e obsedant cu "Malec" al lui. te rog. Nu stiam nimic.. Nonora era plictisita si fluiera..Poate stii sa si saruti. mai mult ca niciodata... Sufletul mi se lumina ca dupa o regasire.... Nu stiam ce sa-i spun... în sufletul meu izvorâra atunci chemari uitate. Nonora se îmbraca mâniata. S-a-i. nici daca trebuie s-o mai musc. care nu-si mai luau ochii deasupra noastra...Mâine vin iar la tine. cu gura aproape. Radu si cu mine alergaram în strada.. cresteau. vointa!. sefule. Stiam ca se preface. si fara obraznicii. fara sa ma stânjenesc. -Da. Parea ca nu-si aduce aminte. O admiram cât e de rezistenta. Si iarasi ma gândeam: nu! nu!. Vicepresedintele începu o fraza în care punea doua premise.. Dar ma simteam trist. .. nici cum s-o privesc.. De altfel. chemarile cresteau. Nonora îmi sopti. Sau e beat.. sa învat dansurile. . Nonora era gânditoare.Nonora!. îmi vorbea mult mai blajin. spuse "noapte buna" si pleca. Nonora îmi vorbea blând si cald. iar p tzr.. în tren. trist când raspundeam: o iubesc. sa n-o îmbratisez.Te-ai dat cu jidanii. fara sa stiu daca eu voiam sa ma întreb sau daca întrebarea ma stapâneste: o iubesc? Nu puteam raspunde. tremura. .. s-o conduc la spectacole. Nonora m-a acceptat pe mine. ..** Iar a tacut. politicos si retinut.Iar sunt plictisita.. fara sa-mi încurc pasii.Asadar. ... îmi spuneam cât de mult va trebui sa ma schimb ca sa-i plac: sa stiu glume. îmi vedeam anul farâmitat din pricina Nonorei.. Ma apropiai mult de ea. tigarile sunt proaste... In gara abia am mai gasit trasuri. întrebarea fu suierata cu buzele si cu ochii.. sa stiu sa-i apuc bratul. N-a voit cu nici un chip sa se întoarca. sa-i vorbesc curtenitor în public. Iam oferit cutia cu tigari.. înlauntru-mi: vointa. mai ales fara public si fara adversari. sa Pierd prietenia lui Radu.. Ca doar n-o fi amorezata. Si cel putin daca mi-ar fi draga. Mi se parea ca alaturi de raspuns încolteste o noua întrebare: aceasta e dragostea?.

trebuiau sa interzica dansurile. Am regasit voluptatea amara a zilei încheiate tacut. A cântat singur Gaudeamus în restaurant. ." ma minteam eu. dezorientat si stapânit de slabiciuni. IV. Zâmbeam. Pe d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant: i-au dat sa bea rom si vin alb... îl înasprea. Ne-am urat "buna seara" reci si rezervati. Ma gândeam prea mult la Nonora.jidan". Ramânem prieteni. Râdea atât de puternic de ce\'e ce povestea.Poate sa nu fiu acasa. Nu stiam ce sa raspund. a adormit. Vreme de doua luni. Puteai fi mai politicos. Ca sa-l retina. încât a trebuit sa-si scoata gulerul. Si nu e nici cazul La femme et le pantin. De altfel. în mansarda plina. iar publicul sa joace hora. apropierea Nonorii. Dar la cinematograf cu tine nu merg si nici n-am sa te vad prea des. în lipsa. . a început sa plânga. farâ sa se încrunte. Radu l-a calcat pe picior. în fiecare seara. De arunci. Cald. din ceasul când întâlnisem pe presedinte pâna în noaptea despartirii de Nonora. care stie sa cânte din flaut. care s-a departat cu urechea la pânda.. Sfârsea toate frazele tânguindu-se: -Ilpovero. Simteam nevoia sa spun: "Nonora.. îl usca. Stateau lânga el Gaidaroff si Radu.. Nonora n-a mai batut la usa mansardei. nestiut si nedorit de nimeni. Ma simteam atât de bine. Dupa doua sticle... Ajunsesem incoherent. Poate crezi ca voiam sa te seduc. la masa de lemn.Sinteti antisemiti? Dupa miezul noptii a început sa vorbeasca italieneste cu Gaidaroff." Nonora pasea lânga mine... O banuiam nelinistita. Seninatatea nostalgica asternuta pe frunte de ispitele înfrânte. atât. îmi era ciuda si ma simteam totusi fericit. am vointa!. tacerea. "Am vointa.. Reîntoarcerea a fost chinuitoare. daca aveai de lucru. ci numai îl tulbura. am de lucru. a jurat ca iubeste pe Nonora si a fagaduit sa înscrie în cerc pe sotia si sora lui "Malec". Simteam aproape organic cum ma modific sub înrâurirea oaspetilor mansardei mele.... ma calauzise un strein. întrebând: .. nu? Veneam la tine sa te vad în treacat. fara sa se supere. numindu-l. ca sa nu sparga paharele. si Radu sunteti bolnavi: va socotiti irezistibili. glumele lui Gaidaroff. ma plictisesc eu acum. Presedintele a cerut personal scuze familiilor la care se asezase "Leul". De acum.. prietenia lui Radu. de mondenitatea definitiv 107 . A voit sa intre în sala 51 sa vorbeasca publicului. A povestit numeroase anecdote cu tatal lui "Malec".Vorbesti niste absurditati. glasuri tinere. Ma consumi inutil.. întorcându-ma acasa. Am nervi si am sânge.Devii interesant.. Am platit birjarului. Efterescu a început sa plânga si apoi a insultat pe presedinte. ca toti tovarasii de cor. Nonora ma privi. Se oferea sa cânte el daca l-ar fi acompaniat Nonora. fum de tigara. INTERMEZZO A fost o iarna întunecata si nelinistita pentru mine. A învinuit Cercul ca nu stie sa petreaca "studenteste": trebuiau sa retina pe Nonora si s-o pedepseasca silind-o sa-l sarute. Apoi. Tu ma enervezi fara a fi cel putin o femeie fatala. Uitasem ispitele ce cuprind sufletul în înserari singuratice. Pe strazi. "Malec". Si tu. si gândul acesta nu-mi îmbogatea sufletul. Nu poza în victima.

deschis. tara pasi mari înainte. se anuleaza unul pe altul... Noptile erau iarasi întrerupte de tresariri.. Si nu stiam daca trebuie sa ma felicit pentru pasul meu. ascetismul meu fu curând înfrânt. sincer. As fi cunoscut fericirea mediocra si sura a vietii vietuite. asa cum se cuvine între doua fapturi cu suflete si creiere straine. Sufletul îmi era tulbure.. Nu-mi mai ramâneau decât umbre în odaita alba si amintiri în suflet. resturile de la tombola. poate. Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca.. Nimeni nu se întelege. ca oricare alt tânar inconstient si mediocru.. închinat îndurarilor sau desfatarilor. începea sa se desprinda o toamna. noutate. Si când tulburarea Nonorii se risipi. si înca fagaduielile erau îndo-lelnice. Am fost atât de trist în ziua când a coborât dosarele. Asteptam. de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut.. ma surprind. cu note si extrase. si cu ispitele lui Radu. aici sunt carti. Toate experientele adolescentei. Nu voiam sa ma risipesc în acuplari inutile. asteptam linistea în dezghetul iernii. Sinceritatea pe care ma încapatânasem s-o pastrez ar fi fost naruita. As fi capatat amaraciunea cinic sentimentala a celor care spun: mi-am trait tineretea! De ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea ei?. un trecut. dar care ma departa. Ceasurile erau tot mai mult ale mele. sentimentalismul sau poza. îmi spuneam. anulate. Mi-er teama ca ne vom minti si ca ne vom pierde timpul în vorbarie zadarnica si ieftina. poate experimenta în câteva saptamâni intens si vivace visul sau virtutile lor de ani?. Daca mi-ar fi fost draga. Presedintele a gasit un alt sediu. îmi spuneam: acolo era viata. Ma resemnai sa accept fiziologia fara Sentimentalism si farâ pierdere de vreme. Nonora. Primejdia 1 era alta: derivatele actului firesc. într-o mansarda înzapezita. biblioteca. si tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea. Ma luminez.. Zi dupa zi ma încordam sa-mi gasesc vechea cale... alte tulburari ma stapânira. obosite de insomnii. Ce-mi putea darui Nonora în schimbul renuntarilor î^le? Câteva luni de tovarasie sexuala. Timpul întâiei mele tinereti. Regasii disciplina lecturilor de dimineata. prospetime. încerc sa rânduiesc cele câteva rezultate. Timpul. trup purtat de viata celorlalte trupuri. o papusa comuna. pur sexual. Nesincer. De ce nu întelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate. de viata. acolo era curaj. se exclud. dintre toti câti îndura alaturi de mine carnea si duhul. le-a sorbit si nu le-a destainuit altui suflet. La rastimpuri. O asteptam senina si rece. aici e lasitate comoda si surogat. Nu izbutesc.. se dusmanesc. în mansarda. Zile dure. trebuia sa-l scurg natâng alaturi de Nonora. Daca nu m-ar fi ispitit gura si soldurile ei. Hotarârea mea de a ramâne singur a impresionat pe noii prieteni. as fi ramas alaturi de toti ceilalti. Tortura era Nonora si experientele pe care le banuiam în prelungirea tovarasiei noastre.. ci din porunca strainilor din mine. ma nelinisteau hotarâri pe care trebuia sa le iau si nu aveam curaj. Le-as fi primit cu brate largi. Alunecam în întrebari chinuite. tulbure. încercai reîntoarcerea la asceza.depasita.. ca limpezimea marii dupa furtuna. Si de ce nu întelegeau ei ca porunca tineretii e de a trece înainte?. Nu cautam sa stiu cine sunt. si linistea nu ma daruia. Cea dintâi hotarâre: acoperirea lipsurilor surprinse în toamna. As fi devenit un cifru. Im fagaduisem sa nu evit scrutarea pâna în adâncuri. Nonora. care îmi daruise rostul si unitatea. ma în-fioara simtamântul ca acesta sunt eu. înstrunita de un anumit creier. Dar munca nu ma istovea si nu ma linistea. pe care îl pofteam barbateste si îl fecundam cu sângele si creierul meu.. în sala unei societati. 108 .

una ascunsa. întâlneam studenti care nu întelegeau nimic din cele ce rostea. miop si blând. Nimeni nu stia ce este filozofia. voi sti sa aleg. Cei câtiva care dovedeau curajul sa-l înfrunte sufereau consecinte ani îndelungati. Cei care se înscrisesera la Filozofie fara lecturi si experiente se surprindeau dezorientati si paraseau cursurile. lui sau sistemului estetic. Si noua viata se va petrece numai în mine. O casa de editura le era definitiv închisa. se socotea genial. Voia" sa-mi creez o unitate cu riscul a oricâte renuntari si mutilari. persecuta . si zâmbea. îi daruise astfel un Institut si o tii. Aflasera si lucruri noi asupra presocraticilor. Fanatic. care vorbea ceea ce îl interesa pe el. Aflasera ca se studiaza. Trebuia ca tineretea mea sa-si aiba înteles în afara de carti. "orba îi era irezistibila. bacsisuri literare. pentru ca era batjocorit. Nu avea elevi propriu-zis. Nu întelegea nimic. Profesorul era de o stranie si perversa naivitate. Traia numai pentru literatura. sa-mi pregatesc sufletul pentru revelatiile ce în curând mi le va darui viata. V. Cea subterana ma va stapâni si. Profesorul de estetica literara era temut si bârfit. supravegherea si atâtarea mea launtrica îmi vor revarsa în creier si în suflet un prea plin al carui izvor ceilalti nu vor izbuti sa-l înteleaga. la seminarii. contribuia totusi an dupa an la anularea bunului-simt literar si la minciuna. palpitând sub rezerve.. fara ca ceilalti sa o banuiasca. Trebuia sa încep maturizarea. vorbea si scria ca sa nu-l înteleaga nimeni. teoriile fundamentale. Parând inofensiv.poate regretând . Maturitate înseamna unul. nu-lf laudau si nu-l respectau decât acei tineri care aveau volume de tiparit si] prea putin curaj sa-si caute editor. Era un obicei al Facultatii de Litere: nici un student nu putea pasi în publicistica decât polemizând ^lgar cu profesorul de literatura româna si estetica literara sau adulându-l la seminarii. cu lamurirea elementelor: atomii. ca oricare alta. grasun. în timp de criza. alta în plina iumina. era guvernamental si nu accepta tezele de doctorat care nu-i comentau 109 . preferând sa-si continue întâlnirile la orele de istoria literaturii române modeme. Iar fiecare curs era un profesor. ci o înmanunchere de cursuri. pus la încercare. posturi. Profesorul era batrânior. distant sau intim. Altminteri nu as fi putut împlini nimic din cele ce amânasem pentru maturitate. functiunile chimice. nici o metodica. nu era o stiinta. la istoria filozofiei. diverse si interesante probleme. profesorul. Socotisera filozofia o stiinta care începe. se socotea singurul critic estet al târii. pentru ca profesorul vorbea prea clar si prea convingator. cursurile de la Filozofie erau mai putin populate.. în curând. un grup de reviste obscure îi insultau sau îi ignorau. Dupa o iarna începuta violent si sfârsita în întuneric. la Universitate. Dar filozofia. cu bunavointa guvernului si contributiile studentilor. cu usoare bâiguiri si tolerate greseli de gramatica. unde profesorul era glumet si sala întotdeauna bine dispusa. con-l ferinte. si era bun. stiam si simteam un singur adevar: ca voi vietui doua vieti. Sau tinerii care nazuiau catedre. socoteam eu. si era blând.pe cei care i se împotriveau.Am hotarât sa aleg din mine anumite caracteristici si sa-mi spun-acesta sunt eu! Am coordonat caracterele si mi-am poruncit sa nu vietuiesc launtric decât pentru a le încalzi si a le face sa rodeasca. La logica nu aflasera nimic. la Universitate întâlneau neîncredere sau vrajmasii. PROFESORUL Dupa vacante. Soarta profesorului era tragica si ma înduiosa. iar dupa câteva lectii auditoriul pierduse firul cursului si profesorul descoperise alte cinci.

. subtil si elegant.. Un prieten de la Drept venea întotdeauna cu o duduie frumoasa si neastâmparata. dar nu le dadeau dreptate. acelasi gest. Cei din fata îi spun "La Fontaine".Ideatia kantiana si rationamentul prin recurenta. accesibila printr-o noua structurare. Cu timpul. De altfel. Ca sa faca un compliment. Fiecare stia ca vecinul sau vecina sunt tot atât de tulburati. afara de cazul când vorbitorul era frumos si brun. nervosi. la lumina.Te flairez accesibila în simptomele d-tale etice. încearca duzini de epitete. Zvonurile despre însusirile cursului de istoria artelor se raspândisera uimitor de departe. Se descopereau toti. tot atât de erudit si de subtil. viciul era atât de inofensiv si practica atât de universala. confuz si nesfârsit. 110 . . încalziti. Fetele îi citisera cursul. cu dintii strânsi.. îl socoteau profund. Vorbeste cu glas de adolescent si loveste cu pumnii în banca. baieti cu gesturi romantice sau nationaliste. sau în ecuatia cedarilor inevitabile. ca într-un salon. Repetau toti. în manifestarile dtale neurologic-spirituale. Veneau studenti din toti anii si de la toate facultatile. pentru ca e curtenitor si îndraznet. Cei din fund l-au poreclit "Ghita". Se asezau aproape. timizi. mai bine. încercând sa fie polemic. Câte un oftat prea sincer nu mai revolta pe nimeni. pe care-l cunoscusera dintrun roman "en vogue". parea un trup ce respira patimas si prudent. neîntelegându-l. La literatura franceza. Se afla vesnic în cautare de formule inedite. ntifl mai stânjeneau. blond. La seminariile de filozofie vorbea întotdeauna un student din anul III. lânga ferestre. nu se suparase. Dar cursul de istoria artelor nu se putea preda decât pe întuneric.. Profesorii îl suporta. fete ce lucrau la Biblioteca Academiei. iar fetele -"Gigi". cu sala numeroasa si selecta. Nu întelege nimeni ce vrea sa spuna "Ghita". Baietii ajungeau îndrazneti.. profesorul comenta cu o biciusca operele de arta proiectate. care nu absolvise externatul. locului si persoanelor (zâmbeste). într-o seara a venit la seminar un student tot atât de marunt. studentele copleseau. încercând o subsumare a elementelor direct fecundate de exercitarea formala a unor metode care nu exclud preocuparea gnoseologica. Numai fetele nu întelegeau de ce e persecutat Maestrul.. întâlneam la iesire studenti de la Politehnica ci studente de la Farmacie. Cursul de istoria artelor se tinea într-o sala comoda de conferinte. pentru ca nu-l puteau memora. le crestea respectul. neizbutind sa ajunga decent. Raspunde. E cunoscut sub numele de "Galvanometru" sau "Micul Kant"... Perechile se asezau în fund.sistemul. Se întâlneau numai perechile sentimentale. Astfel. Fetele ascultau cu desfatare atacurile tinerilor. Se ridica si începe: . Fetele îl ascultau si. studente care dispretuiau sentimentalismul si studenti care stiau sa profite de ceea ce nu dispretuiau ele.. Se pogorau în sala miresme si fluturari de stofe. Vorba lui era irezistibila. marunt. in întuneric. Cele câteva studente cuminti se refugiau în primele banci sau se asezau pe strapontine. Era profesorul cel mai glorios... prompt si obscur: . Ore de întâlniri mai erau la cursul de literatura franceza sau la filologie. îmbujorati.. nu îndrazneste nici unul sa i se împotriveasca. cu servietele si blanurile pe genunchi. Veneau aici perechile mondene. Primise cele mai multe si mai nestapânite insulte din tara.Valorificând sub unghiul strict pedagogic si riguros scolastic aderent contingent timpului. Sala. Dintre colegi. Raspundea într-o limba jalnica. Stiau si profesorii de cele ce se petrec în sala de conferinte.

rezultatul unei necesitati de pura spiritualitate sau concluzii teologice? Viata profesorului de logica însemna pentru mine siguranta ca solutia acelor crize începute în adolescenta trebuie sa mi se lamureasca. baietii îsi marturiseau îndoielile.Sa le cititi. Cei de la Teologie nu-i iertau glumele si pornirile lui lumesti.. modelând-o. . chinuit de întunericul care învaluia înca noua formula. Ma nelinistea... putin plecat din umeri. clar. o dezgolea. iar ceilalti îsi maturizau. . o pronunta cu accente perfecte..Nu accept sfatul metodologic într-o riposta de dialectica personala.Dumneata esti dicotiledonat. ci adevaruri ce pot fi dovedite rational? Dar credinta lui ortodoxa era efectiva sau sugestionata.. fara demnitate universitara. .." Când sala ramânea prea multa vreme inerta. fetele comentau ochii si urâtenia seducatoare a profesorului.... Profesorul se bucura de formula gasita si o repeta.Asta nu înseamna ca nu trebuie sa le cititi. apoi îl asculta cum se departeaza. o insinua plecat peste catedra. . Profesorul marturisea ca ceea ce lipseste manualelor de logica e logica... cu cearcanele. socotite nu nuclee de credinta potentata.. poftim. Fetele îsi opreau zâmbetele cu batista."Ghita"! Ochi mirati. cu profil ciuntit. . rotind capul. . Fiecare fraza parea atunci gândita. . cu fata smeada. Formula îl mâna într-un rationament al carui rezultat nu-l putea preciza mai înainte. cu profilul ciuntit.Cum sunt? . Cei de la Politehnica nu întelegeau cum poate fi mistic ortodox. Intervenira auditorii din fund. La Filozofie frecventau studentii seriosi. Profesor tânar.. buni si semidocti.Plaseaza definitia în planul coherentei si al logicei evidente. îndurerat de întunericul celorlalti. Intelegeam ca experienta sa religioasa poate fi autentica si în afara cadrelor logice. l-a învinuit pe "Ghita". un filolog muzicant. dar sa nu le credeti. brazdata. va rog. cu pupile albastre în cearcane tulburate. Interveni profesorul. profesorul o înviora cu sarjele împotriva manualelor de logica si împotriva lui Kant.. constiinta si cunostintele filozofice. si-si începea vorba firesc. un mistic profesor de anatomie. Cei de la Litere nu întelegeau cum a putut sa-si treaca doctoratul cu o teza de matematica. imputându-mi numai organica fatala-mi predispozitie catre. Dupa ce pleca. Dar respectul catre dogme. uluit.Corosiv periferic.. .. ispitit sa lase gândirea nesfârsita si sa se întoarca la o formula lui cunoscuta si accesibila celorlalti. prin propriile lor lecturi.. cu gesturile. . cu ochii clipind straniu. Mie mi se pareau toate acestea firesti si recomandabile. . Se aseza comod pe scaun. învatasem de mult sa nu ma uimeasca un geometru poet... .Esti amfibiu metafizic. ci numai frânturi disparate era cursul de logica si metafizica. întunecata. Auditoriul alerga câtiva pasi. . ortodoxismul lui.Despre mine e vorba?. Singurul curs unde se încapatânau sa vina studente si studenti care nu întelegeau linia conferintelor. . Profesorul intra zâmbind. Ceasul trecea cu un profesor chinuit pe catedra si o sala înmarmurita. Pentru ca cei inculti nu întelegeau.Esti subversiv. însa.Sa-si retraga cuvintele. Daca aceasta 111 .Esti obraznic. sedusa de nelinistea comunicata cu pupilele. ~ Domnilor.Le retrag. cu întrebarile iscoditoare: "Nu? Nu?.

pe care pasesc dus de destin si de înfrânarile mele. pentru ca eu.. Ma întrerupse. fara tortura.m-am inors la moderni. nu putea starui într-o constiinta care a gasit pe Dumnezeu. apoi. Atunci. ci si între o notiune si un obiect sau între doua obiecte. Ajunsesem sa nu mai disting o notiune de o judecata. Dar vesnica lui ispita.. A zâmbit tot timpul. l-as fi întrebat: . sa înteleg pâna la sfârsit problema logica\'. stâlcindu-si izbânda între pupilele albastre si pleoapele întunecate? Nelinistea care nu era numai logica. fara sa fi aflat nimic sigur. nu ai de -ce sa te grabesti. crede? Cum sa-i spun ca sunt crestin fara sa cred în Dumnezeu? Cum sa-i spun ca arareori mi se pogoara Iisus. nu crede în primatul gratiei. pe lânga Universitate. Si daca.Dumneata crezi? Dar stiam ca nu putea sa-mi raspunda. încât fui nevoit sa ma întorc din nou la manual. Eu bâiguiam.. Întro dimineata am dosit cartile în raft. Daca profesorul nu crede în Dumnezeu.. nici eu nu-mi voi gasi linistea pe acest drum. la o anumita vârsta. Si sunt probleme pe care nadajduiesc sa nu le pricep niciodata. cu Gentile.. . cum vine impulsul sexual sau artrismul. Dupa aceea. Eu m-am lamurit dupa sapte ani. puteam merge singur mai departe. De la Hegel . . istovit. daca profesorul de logica nu l-a apucat înaintea mea? Si daca. desi problema inductiei nu am priceput-o nici pâna acum. cel mai ascutit dialectician al Universitatii? Dupa fiecare ceas de logica ma nelinisteam si mai mult. biruita sau biruind în suflet. rationamente. Mergeam alaturi. n-am izbutit sa-l cunosc? Si însasi aceasta cunoastere — despre care nu stiu nimic — cum o voi putea discuta cu el? Sa-i vorbesc deschis sau sa-l încerc prin întrebari? Si cum l-as putea încerca pe el. Croce era clar si obscur. Sinteza clasica nu m-a multumit din ziua când am surprins arbitrarul împartirii în notiuni. Cum sa-ti spun? Lucrurile acestea nu se înteleg bine] decât dupa ce nu le-ai înteles mult timp. Aflai te primele capitole frânturi din observatiile mele. Acestea ne vin asa. în mine din mine? Pot raspunde. sfielnic. Ce drum sa apuc altul. Trebuia. . Cercetai logica lui Benedetto Croce. sa cunosc bine logica hegeliana. în ultimii ani. deosebirea dintre "tunet" si "tuna". Multi înainte... Atunci m-am hotarât sa vorbesc profesorului.Fericita vârsta.viata e aceea pe care o lasa întrezarita... încurajator.. ai sa întelegi firesc. zapacit. deprimat.Nu întelegem nimic prin noi însine. în logica. .. poate un pacatos inconstient si mândru. totusi. judecati. Numai. rar conducând la alte fezultate. . cu Enriques. Dumnezeu nu exista. am dispretuit-o.. cu Goblot.. Dar ma întunecai într-atât.Ce trebuie sa fac? 112 ...pe care nu-l patrundeam întotdeauna . Nelinistea si disperarea m-au cuprins de câte ori am încercat. mai ales..Dar eu vreau sa ma lamuresc.Eu te-as sfatui sa te zapacesti complet si absurd. De aici. logic: asadar. Au trecut saptamâni chinuite. fara eforturi. asa cum nu cred nici eu. ai sa te limpezesti. încordându-se în metafizica si în teologie. Profesorul mi-a vorbit blând si prieteneste.. si nu izbuteam sa-i dezvalui întreaga! tulburare. nouasprezece ani. Profesorul ma ajuta sa descopar singura deosebire: elementul existential. cu toate chemarile care tulbura sufletul? Daca el nu crede. de când am aflat singur ca judecata nu e întotdeauna stabilire de raporturi între doua notiuni.

du-te prin cârciumi. si era atât de pacatos. singur. de italieni. . Ochii profesorului licareau albastri în orbite stinse.Dumneata esti precoce. Bea. mai ales de Descartes. ma tineam de betii. Munceam aceeasi munca aspra a celui ce se întarâta sa-si duca fagaduinta. si sufletul nu are sa moara. de Pascal. Apoi.. Eu nu am picioroange ca onoratii mei colegi.Câteodata. palid. gândeam.Sa-ti pierzi timpul. iar saracia nu ma jeneaza într-atât sa nu pot oferi o cafea si tigari unui tânar prieten. am sa traiesc în veci.. si hârtie alba. profesor universitar. Pe drum. ..Dumneata crezi?. Fie ca stie. îl priveam uluit. pacatos fiind. Rugându-ma... Religia câstiga procesul în absenta. eram ispitit sa-l întreb. nu le izgoneste...mi-a pus întrebari la care eu si poate toti cei care nu se multumeau cu vorbe nu puteau raspunde. aflam ca am sa fiu mântuit.. la împlinire. Cu atât mai rau. si gânduri multe. Când ma privea mai prieteneste. neagra. D-ta stii cât de mult poti învata într-un oras în care oamenii se misca altfel decât aici? Avea pentru fiecare autor o exclamatie. crestin.care nu-l îngaduia dincolo de pulpe .Cafea bei? . cu parere de rau. . Stii sa-ti pierzi timpul? Ia o foaie de hârtie si mâzgaleste-o cu creionul pâna seara..... împotriva tuturor ispitelor. 113 .... si caldura multa în suflet.... m-a sfatuit: . Mi-e frica de moartea fara Iisus. de Poin-care. .. . Era palid. nepierind. ispititoare. Parasind lauda Nonorei .. O singura observatie i-a alunecat.. Dar dumneata? . cu sprâncenele dracesc arcuite. nu ti-as putea da vreo dovada.. tulburat. un epitet. Ne-am despartit în seara.. Si tot am ajuns rau.Nu te sfii.. Nu-l auzisem înca vorbind de "mântuire". lucrurile acestea sa nu le afle prietenii. si cerneala neagra.. Radu era crestin. Cum as putea sti? Ajungând acasa. . Dezvaluirea sufletului prietenului ma tulbura. la vârsta dumitale. fie ca nu stie.Si e ciudat ca eu banuiam lucrul acesta demult. nici Nonora. . De altfel. Pe masa se aflau destule alte carti.Dar... te-as ruga. de Descartes. De aceasta sunt sigur. Ce mi-a vorbit la cafenea? De Mach. Sfârseam iama cu un suflet îndurând tulburarile toamnei si presimtirile primaverii. îl ascultam cu mirare.. oamenii merg altfel pe strada. Ai strica totul. . am amânat lamurirea definitiva. nici minciuna. .Daca vrei sa afli religia. am facut o descoperire care m-a uimit: prietenul meu si tovarasul de bar întelege sensul si simte nevoia filozofiei. incult. .. sau poate un farseur. Strângându-mi mâna. o lauda sau o injurie. citeste logica. Stiu ca. el e nebun sau Dumnezeu.. dumneata nu pari cu desavârsire neinteresant.. Acolo.Profesorul meu e un geniu. vei întelege pe Descartes. nu mi-e frica de moarte.... Nu banuisem ca misticismul pe care îl socoteam împrumutat si confuz era de o simplicitate atât de crestina. Povestind lui Radu întâlnirea cu profesorul de logica. desi.. mai ales sinteze biologice.... Eu. Dar nu poza si nu discuta filozofie. Poate..... domnule!.Când te vei duce în Germania. era pe masa. Si îti spun ca nu e nici închipuire. Desi ascet si duhovnic. De altfel....Dar cum ai sa fii mântuit?. o paranteza. Evita religia. Am sa mor.Cunosc un crestin cu doua fiice pagâne. Eram stânjenit. medicina si biologie.Nu stiu.

. o farâma de creier neconsumat. ma biciuieste si ma smereste?. si tristetile le înteleg. Si el mi-a spus ca trebuie sa! ma tulbur. ratacind. îmi sângera creierul. când scriu.. ea s-a pogorât blânda si a luminat orasul cu castani înmuguriti.. ca un rob sângerat la roata. când eram ispitit sa lovesc în zidurile odaitei prea albe si prea strâmte. sa-l mestec. mult. liniat corect de umbra streasinilor. Si nimeni nu banuia înfrângerea care ma zdrentuia. îmi biciuia carnea. Vrajmasa mea cunostea toate iscusintele unei perverse Ma tortura cu ramuri de cires înflorit. lacramam. Nu ma linisteau nici marsurile prin orasul noptii. sa adun flori în rafturi. Mi-au fost dragi norii care revarsa în suflet tristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin. Nu aveam niciodata curajul sa ies singur din oras înn -o zi de primavara prea senina. si ult ma îndurera nesiguranta. Trebuia de acum sa întârzii cât mai putine ceasuri la masa de lemn. Eu nu voiam sa iubesc copii. mult. urlam. norii mei. si ma târâm iarasi robit. Paseri. ploaia mohorâta si rece. un colt de sensibilitate. Nu ma linistea decât întunericul biruind ziua.. cu chemari catre pribegie. Nu ma linisteau nici tovarasiile cât de prelungite. De ce n-au întâlnit furtuni cu moarte în valuri vinete? Adormeam noptile înfrânt. umilit. Ma istoveau numai frânturile zarite în gradini. Lumina a înviorat mansarda. Visam vise de tragic sexual. în fata râului. Ma bucuram de fiecare tresarire a razelor: se întuneca! se întuneca!. Si faptele mele.# Acum. în odai straine. VI. Dar atunci nimic nu întelegeam. a trecatorilor. mântuirea mea erau norii. Cum le-as fi putut spune lor ca primavara ma tulbura. Stiam ca ceilalti ma dispretuiesc. si nerabdarea. si porneam pe strazi. Ma desteptam pasind pe covor de luna si ma îmbracam. PRIMAVARA în anul acela. carentuneca zâmbetul orasului cu chemari. Copiii ma suparau. femeile Orgasmul ma tortura ceas cu ceas. Nu-mi ramânea un simt. vântul. Norii buni si tulburi. Dar soarele stapânea iarasi... 114 . înteleg fiecare neliniste. Primavara mea nu era asemenea celor pe care le cunosteam din viata tovarasilor sau din carti. Sfatul era mult mai sincer si mai adânc decât as fi crezut atunci. sa-mi înfig umerii în brazde negre si sa privesc soarele. si pofta de a ma cunoaste si a ma stapâni. Primavara. Nici lecturile savârsite chinuit. I-am asteptat. scrâsneam din dinti mângâind o piatra: pamântul cu aburi calzi ma silea sa-l sarut. îmi îndurera sufletul. Primavara ma biruia întotdeauna. în dupa-armezi parfumate. Ma bucura aceasta si ma necajea.. Si eu nu voiam s-o marturisesc. Era amara si salbatica. gradinile. si nimeni nu banuia jarul sufletului meu. cu trupuri straine. cu solduri de trecatoare necunoscuta. fiindca ma surprindeau iubindu-i. umilindu-ma. monotonia pomilor. In fata câmpurilor nu-mi mai puteam înstruni reflexele. Stiu eu ce se putea întâmpla?. ma hotara sa apuc drumuri potrivnice sufletului meu. ma coplesea furia. Daca priveam pomii goi.. a strazilor. Profesorul era singurul care ma putea linisti. daca întâlneam o brazda. Vietuiam începutul acela de primavara ca un sir de nopti în iatacul unei amante cu doruri nestapânite. paseri napadeau tulpinile de iedera. bucuriile. si munca mea. soarele.. si teama. socotin-du-mi sufletul nesimtitor si uscat între carti. nici profesorul cu luminite albastre si sprâncene dracesc arcuite. Trotuarul era o ispita: sinuos. ma farâmita. curat. Era singura ispita care ma stapânea. Ma întarâtau caldura. sa ma framânt cu bulgarii lui grei pe pieptul gol. cu cer dureros de clar.

.. stapânul sa o culeaga. ce se cerne în singuratate. Si scriu în miezul toamnei. nimic. vara. Si iata ca acum nu mai ma tem de ele. mult. parfumat. spiritual si pozeur. Si scriu aici. pe care îl doream între brate si piept. Cei care îsi aminteau mansarda intima si calda se simteau stânjeniti într-o sala prea mare. când povestesc aici fapte de mult trecute. cercul s-a adunat în sala Societatii. Nu-mi era teama de suvoaiele care se revarsa în sânge si se consuma. creierul toamna. De ce sa iubesc sub porunca cerului. nebanuit de nimeni. cu caderea paserilor. Mi-era teama sa nu parasesc hotarârile mele pentru hotarâri mediocre. dorurile. ci altceva. si eu nu puteam face nimic. Ma simteam pasiv si îngândurat ca o fecioara sentimentala care îsi asteapta. mult. evadarile care ma chinuiau în vântul si seva primaverii. desfatatoare. nu mai ma înspaimânta primavara... ale spetei. întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta. prefacerea mea într-unui din acele numeroase si perfecte instrumente de dragoste. nestearsa. a ciresului. pe care presedintele mi-a încredintat-o. întelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. elanurile. Acum stiu ca ceea ce ma tulbura alta data nu era primavara. Nopi. era al trupului strain care îmi înlocuia trupul o data cu dezghetul. Primavara ma putea îndragi de o faptura care iarna sau toamna mi-ar fi ramas prietena. Asteptarea e o atitudine feminina. Trebuia sa cutreier singur salile ca sa întâlnesc pe 115 . a creierului. Zile fara plâns. S-au petrecut limpeziri dureroase. Dar membrii nu erau niciodata prea numerosi. la care intervenise presedintele. ale vârstei. fara scrâsnet. Simteam cum ceea ce pretuiesc mai mult din sex: înfrânarea se risipeste. dar nici unul nu voise sa-si ia raspunderea. Acum. Nu era al meu. VII. ma umilea mai mult decât toate poftele care îmi sugrumau rasuflarea si-mi biciuiau sângele. rece. aceasta era umilinta crunta. resemnata. poate sa afle daca sunt trist. lamuriri care au înabusit razvratiri surde.. îmi era daruit o data cu înflorirea câmpurilor. primavara o astept cu acea nostalgie virila pe care o daruiesc crizele depasite. Ma înspaimânta abrutizarea prin sentimentalism fals. ci de sufletul nou ce se insinueaza. De ce stiam sa-mi stapânesc trupul. a sufletului. definitiv. iarna? De ce nu-mi stapâneam trupul si sufletul primavara? Poate ca nu mai erau ale mele. sensibilitatea. nebuniile. istovindu-ma. nu izbutise sa refaca atmosfera din vacantele Craciunului. ci ale sexului. Nici revista universitara. MUNCILE SI ZILELE Iarna. Trupul strein pe care mi-l împrumuta primavara. primaveri înainte. înfrângerea aceasta ma umilea. într-un caiet pe care îl ascund între cartoane cu fise. nici de toamna. Primaveri înapoia mea. în Nonora nu ma înspaimânta trupul ei. ani tristi. ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. la bal . pe care sa le regret apoi. Si nimeni nu. streina. Si nu sunt trist. cu scaune multe si cu tablouri oficiale între ferestre. a liliacului? De ce sa fiu înselat? De ce sa astept? Asteptarea iubirii. primavara. Munca iernii – banii adunati la cor. In primavara nu ma înspaimânta viata carnii. risipire de timp. Acum. nici de povestea cu amintiri. îngrijit. Comitetul sfatuise sezatori intime saptamânale. cercul. ca cea a creierului e neputinta. nopti de furie. Ci faptul ca acest dinamism epuizant îmi era poruncit. la festival.. cu o tristete blânda si retinuta.Nu ma umileau poftele.era primejduita. Presedintele era disperat de tânjeala care ameninta sa destrame.

cu capul greu. Vestea am aflat-o dimineata. Eu nu întelegeam nimic din tot ce aflam. repros de discipol. Eu nu disperam. cu ochii pe carte. Nefiind nici antisemita. încât trecuse un excedent de douasprezece mii de lei. îmi ajungeau zvonuri care îmi dadeau de gândit: revista va fi suprimata. Nam raspuns. Am adormit în zori. care a încercat mai mult decât o deceptie. nici filosemita. paginatia si expeditia. De ce n-as fi eu acel suflet care . de ignoranta si obraznicie. cu ochii pe carte. Numarul în care s-a tiparit vestea retragerii a fost ultimul numar. poate voi birui ca erou. Revista nu se vindea. riscând eliminarea. m-am multumit cu un pahar de lapte cald. Am raspuns aspru. Am strâns dintii si am început sa citesc. Aceasta m-a limpezit. fagaduind lui Petre sa lucrez alaturi de el sub pseudonime. aproape fara sa ma ridic de la masa. Ar fi descoperit. ci numai încordarea neostenita catre ea. Gasisem si un administrator: pe dirijorul corului. as fi urlat. înapoia paginilor de intempestiv frondeur. gândeam. Am prânzit într-un sfert de ceas. fara sa-mi pomeneasca numele. Celelalte asteptau. ci realizari eroice. Cineva al ciocanit. n-a interesat. se pleaca vietii celorlalti. Profesorul de estetica literara m-a învinuit. A patra 116 . Cu numarul 3 se ivi un incident. Ma întovarasisem cu un prieten din liceu. închisesem usa cu zavorul. la masa. Gândeam ca e firesc sa critic cu argumente o carte imperfecta si s-o judec în pagini patimase când autorul fusese pentru mine un îndreptar. a scris câteva articole în cotidianul sau sub obsesia faptului. de pe urma caruia revista nu mai supravietui decât o luna. a treia zi. apoi accepta valori mediocre. Aceasta a bucurat pe autorul cartii recenzate si a stânjenit pe profesorul politicos. Petru. daca prin aceasta evitam o adulare. cordat. în al doilea an la Drept si Filozofie. conflictul nu ajunse în discutia senatului universitar. Recenzia avea pacatul de a fi documentata. care îsi cumparase un caiet si izbuti sa încurce atât de mult socotelile. a protestat. Adormeam istovit. în ziua când am citit rândurile profesorului de estetica literara împotriva-mi. Prin interventia unui profesor politicos si binevoitor..profesorul care ne fagaduise articolul de fond. Seara. Dar fiecare suflet pâlpâie câtiva ani tineri în jurul viziunii eroice. Eram atât de în-. Cunostea toata Universitatea. Ca sa nu piara revista. pâna în zori. m-a îndârjit. eu supus consiliului de disciplina. nici nu putea ajunge. N-a înteles nimeni. s-a tânguit.In acel început cald de primavara. am lucrat îndârjit. încât nu-mi scapa un cuvânt. Cel dintâi numar a fost cumparat din curiozitate. cât de mult îl înaltasem. Cel criticat a intervenit pe lânga profesorii mei. Si apoi. dupa miezul noptii. . douazeci de ceasuri.cu oricâte renuntari sa ating eroismul? Cine stie. cele dintâi primejdii îmi erau îndemnuri nebanuite. se usuca si piere. Mi-am amintit un singur cuvânt: "ignorant". Un ochi parunzator ar fi înteles cât de scump mi-a fost autorul cartii. într-una din revistele sale. Tremuram de furie si de încredere. Amenintarile nu ma amarau. în mansarda încarcata cu fascicule. care trebuia sa intervina din nou la profesorul de estetica literara. As fi cântat. si creierul vibra ca în febra. cu dintii strânsi sj Ochii pe carte. m-am retras. sa fac singur trei corecturi. îmi tremurau mus-chii si fruntea îmi ardea. Publicasem recenzia obraznica asupra cartii de frunte a unui batrân si celebru profesor. Ghiceam de pe atunci gândurile la care am ajuns mai târziu: ca sensul vietii nu e fericirea. Logic. biruinta nu poate avea însemnatate. temut la seminarii prin dialectica-i iritanta. M-am desteptat dupa câteva ceasuri. Eram hotarât sa pierd un an. Trebuia sa scriu singur cronica. Prin Petre. ca sa ma dovedesc atât de crunt si nestapânit în fata unei deziluzii. Am citit iarasi toata noaptea.. Fiecare suflet stapâneste virtual eroismul. fara sa ma stie nimeni.

cu atât mai mult scriu si citesc. citesc o notita batjocoritoare într-o revista provinciala. Si lupta necurmata nu întâmpin decât în singuratate. Nu mai mi-a facut injectia. eu care voisem sa ucid somnul. ca sa nu pierd continuitatea. spunând ca-mi pregatesc o lucrare urgenta de seminar si trebuie sa manânc la masa mea. Nu voi citi nici o revista. ocultismul. nauc. Nu tânjeam dupa liniste. oricâte insulte as fi primit. Ma încovoiai. renuntând. Pofteam amaraciunea si disperarea eroului ca pe un fruct sau un sold alb. revelat siesi de singuratate. Lunile de tacere în jurul muncii care o împlineam gemând miau fost cele mai prielnice. Vointa era pentru mine o realitate. M-am tulburat privindu-ma în oglinda: livid. M-am târât în pat. Mi-a numarat bataile inimii. îl auzeam. Sunt înca atâtea lucruri care trebuiesc adâncite: limbile orientale. de nimeni cunoscuta. care pogoara în suflet aroma dumnezeirii si a dracului. calcat în picioare. neînfrânta. atâtea experiente. cu creierul tulbure. ci. patru ceasuri de somn. Ma zaream urcând. în curând vor trebui sa stie. Somn? Uite? Sa-mi fie mie somn? Iarasi mi-am simtit mintea proaspata ca în prima zi din regimul douazeci de ceasuri. Minteam. Pentru toate acestea trebuie timp si disciplina. unde ispitele si amintirile sunt puhoi. Spaima si junghiul îmi pricinuiau palpitatii a caror primejdie nu o banuiam. repezi si neregulate. A trebuit sa-mi îngadui. iar scrisul e amar si anevoie de împlinit câteodata. Dar eroismul -singura justificare a vietii . muscând stânca. Cu cât mai mult se tace în jurul meu. ca pâna atunci.. pronuntarea poruncii: vreau! Era aproape un rit magic. La cea mai neînsemnata miscare. "e un somnoros". realitatea. istoria artelor. plansete. ci vointa de a stapâni.. Am început a respira. Si voi munci necontenit. A trebuit sa sun. cele ce nu se spuneau. Doctorul venise cu trusa urgenta.zi. sângerând. palid si rece. Am hotarât sa suprim somnul. si drumuri de piatra detunata spre munti cu nori. Rasuflam greu. Dar ei nu stiau ca nu dorm noptile. eu. dar sa stiu a le depasi. Daca voi fi laudat. pierdeam. Ma întristeaza gândul ca în zece. Ma îmbata. Se legau de ea atâtia ani de chinuita adolescenta. mai ales. Si va trebui sa scriu. scrisul? Cu atât mai bine.. fara sa pot ridica grumazul din piept. douazeci sau treizeci de ani nu voi întâlni aceeasi dusmanie. ne ignoreaza. Am închis ochii si mi-am închipuit sala profesorului de estetica literara. Eram furios ca voi muri stupid.. Visam câmpuri largi si vânt aspru. stiintele. cu parul umed si ochii supti în pleoape vinete. ma simteam istovit. filozofia. usor. Când a aprins lampa cu alcool. istoria antica. Pofteam lupta necurmata. Dupa câteva ceasuri. Nu fuga de realitate ma tortura. tânguieli. Numi zâmbea sufletul decât dupa împlinirea unui fapt care depasea omenescul. simteam ca mi se sfarma viscere încordate. usor. Dupa o saptamâna.. As fi vrut sa nu vietuiesc decât vânturat de ispite. atâtea mii de ceasuri de lecturi surde. Nu-mi era teama de ispite. descompus. criza trecuse deplin. încapatânati. Ma desteptam la opt. cu oasele sfarâmate. istoria stiintelor. religiile. cu roade în rafturi si în sertare. pentru ca astfel vreau eu!" Pentru mine. Nu puteam rasufla. Dupa câteva ceasuri de munca. Cum am sa le sfârsesc fara dusmanie sau rara tacere?. m-am înviorat. mireasma eroismului care nu înfloreste decât în sufletul aspru si vast. Panica. Ma înabusea gândul ca sunt un ignorant. urlând. nici un ziar. matematica. Gândeam: "Domnii nu vor sa stie ca existam.nu rodeste decât prin cumplite si necontenite renuntari. Visam o austeritate care sa 117 .. un junghi îmi fulgera inima. de atunci. Atunci îmi voi cladi o casa cu terase la mare si o voi locui singur. dupa confortul mizantropului. Ma întarâtau nu numai cele ce se spuneau împotriva-mi. Si nu banuia nimeni. Viata mea. a fost o neistovita încordare dupa eroism. socoteam eu. pe atunci. filologia.

Si totusi. si fata. întorcându-ma. la munca si scrisul meu izvorât din forja testei? Si nu stiam ce trebuie sa fac. îmi spunea arunci un strain. Vointa mi-o înaspream prin munca. Si eram fericit. Atunci as fi fost erou. M-am prefacut ca nu vad nimic. Nu stiam câti suntem. râdeau. pasind. Eram de multe ori înfrânt. Râdeau. la munte. nici Nonora. sunt nesfârsit în dorurile mele. înca o data. care ma încredinta ca primavara îmi va fi fatala si voi sfârsi prin a ma îndragosti de ochii.înspaimânte fortele mediocrilor din orasul si timpul meu. Si Mariuca îl îndragise. eroicul. Gaidaroff iesise din iarna îndragostit de Mariuca. din carne. Ochii lacramau dar poate nu lacramau... Poate eram singurul pe care sa-l supere. demult.. la o fereastra deschisa. si ma desfata gândul ca a ramas aici. eu sunt complex. Voiam sa vietuiasca. Buzele i se adunasera într-un zâmbet trist Ovalul fetei se linistise. Eram toti coplesiti de primavara. în vagonul nostru se mai afla un grup de studenti ce plecau tot spre manastire. poate eram multi. si melancolia adolescentei aspre. Eu ma împrietenisem din nou cu Nonora. frunze vestede si colti de iarba mare. multi.. Era de acum liniste. Cine stie de ce lacrameaza? Poate iubeste sau poate asteapta. Am coborât în gara zgomotosi. cu presedintele în frunte. singura. Plecase.. VIII. O clipa. ma abateau tristeti vechi si amintirea unei vacante singuratice. Ochii îi erau atât de ciudati în pânza de tristete. Si râsul continua clar. trecut. Din suflet. Ce trebuia sa stapâneasca în mine? Vointa si creierul sau sufletul?. pentru ca râsul fetei era pentru altii. Si fata cu ochi verzi soptea. Stiam ca nu crede si ca nu se roaga. navaleau ispitele desfatarilor imediate si dulci. si nadejdile ei încep sa le iroseasca anii. Nu întelegeam de ce... Cine stie de ce priveste fereastra stingând soarele. soptea. larg. întuneric. Ceilalti plecasera. DRUM DE LA MANASTIRE în dimineata Floriilor. De ce tresarisem? Ma chinuia parerea ca o mai vazusem undeva. Dar daca viata launtrica se va realiza prin suflet. sufletul?. parul si sânii ei. de nimeni cunoscuta. N-a observat nimeni. înflorisera ramuri de cires.. Stiam atât: ca trebuie sa-mi descopar si sami exalt toate potentele sufletului si creierului. nu vrea sa le asculte. Auzeam necontenit si stânjenitor de clar râsul fetei de la fereastra. Padurea îsi desira mugurii. ci numai mi se parea mie. 118 .. îmi erau cunoscuti. stapânindu-si râsul. si era blonda. într-o vara. si. Grupul de studenti si studente ne întovarasea... jar nu prin creier? Voi avea atunci vointa sa renunt la creier. a ramas tacerea în biserica. Eu îmi poruncisem sa lupt întotdeauna pentru împlinirea adevaratei mele vieti. si aceasta ne bucura. Nu ma temeam de experiente cerebrale. am zarit un chip de fata. la mine Msumi. La ferestre. Era frig întunecat printre candele. arbusti înfloriti. Nu izbuteam sa deslusesc nimic. Printre ei. din suflet: renuntarea înseamna mutilare. Am pornit pe drumul ce înconjoara lacul. iar afara e soare si zvonuri de viata. Tresârii. sub sprâncene frânte în unghi de mirare. palid.. enervant. Banuiam tristetea care o napadeste. prin mine. poate. Am pasit smeriti si ne-am închinat în biserica. ochii verzi si nostalgici în umbre viorii. Printre copaci. trenul de Constanta ne-a lasat în gara manastirii. privindu-i. iar Bibi râdea de soaptele lui Radu. Ma supara. pentru ca aici sunt umbre. cu I buze rosii si ochi negri. cum sa aleg? Cum sa renunt? Si nu stiam ce trebuie sa fac. o zarii privind lumina stinsa prin ferestre. Dar celelalte? Viata. poate.

. îi luceau ochii si rasufla cu nari fierbinti. în padure. am mâncat pe fata alba.. Radu se plimba pe alee alaturi de Nonora. Baietii începura reflectii ironice.Vrei sa-mi dai si mie o cafea? Stii cât mi-e de somn... . râzând si clipind. ostenita..Spune-o p-aia cu balada popii. ochii râdeau.. ... care poate o îndragise si îi scria strofe cu gândul la ochii ei?. S-a apropiat zâmbind de "Florenta'. A zâmbit atât de frumos marturisind ca îi e somn. Cele doua "Florente" facura cafea... cu dragoste. în curte. si fetele râdeau. Cosbuc. si baietii erau prea zgomotosi.. Viorica.. sau poate presimte durerea vietii care cere sa fie vietuita toata si nu îngaduie.... . . Am zguduit-o de bucle si i-am strivit iar buzele de gura mea..Haide. Fata cu ochi verzi le raspundea tot atât de prompt. . În curtea manastirii era prea multa lumina.Victor Eftimiu?.. Presedintele se desfata. ..Hârcile acestea ma învata sa-mi fac de cap.Ghici? . . amintindu-mi atâti straini care o sarutasera. Pe mine m-au chemat. Ma uimea si ma tulbura.Asi! Cum de n-au ghicit ca era un poet tânar.Alegeti alta.Fugi de aici. adaoga cu sprâncenele poruncitoare.. . Buzele Nonorii îmi stapâneau gura ca o ventuza. fara lacrimi.Pe dumneata te stiu de la Facultate. te rog sa nul spui.Ce vreti? Eminescu sau Topârceanu? . spuse lui Bibi. am întâlnit iar râsul fetei cu ochi verzi. întinsa deasupra ierbii si frunzelor.Daca îmi banuiesti numele. am sarutato.Poate îsi aminteste. Bucle scurte îi întunecau i fruntea. Am râs amândoi.. dupa câteva versuri. cu înfiorari metalice.. O înconjurau cinci baieti. Stiu si cum te cheama.Philippide. râdeau.Vezi ca mi-ai luat tot rouge-ul. mi-a îngaduit sa ma întristez. Gaidaroff cauta brândusi cu Mariuca. Am vizitat cu Nonora cripta întesata cu sicrie. . si ea le declama frânturi de strofe: Codreanu. zâmbind gales. Celui din urma i-a recitat frumos si enigmatic câteva strofe banale si sincere. Bibi s-a luminat. Când i-am trecut prin fata. Oase galbene. Când si le resfira. Avem o prietena comuna. ramâneau numai câteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic si gingas. Atunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se împlineasca. lucioase sau putrede. când sunt tânara. Presedintele destupa sticle cu vin vechi. . ca nu stii nimic! Asculta alta.. Nonora ma chema.. fara sa înteleg.. Fata se opri.. s-aduce rachiul. si se bucura ca renaste viata cercului. Iosif. Demostene Botez?. 119 . mate. Parul ei îmi tulbura pumnul.. printre coroane vechi... fumând si soptind... Nonora nu era trista. în acelasi timp. acum. Ma privea fagaduitor si atunci. Minulescu. "Florenta" îi servi o ceasca cu cafea neagra. . Ce multumit am fost ca mustrarea Nonorii. Fata cu ochi verzi venea alergând. decât faramituri de desfatare.. Arghezi.

despre sex. cu contrastele evidente... nu înteleg.Fireste... torturat de doruri si paralizat de mediocritatea împlinirilor — îl modelam tot mai precis. Acolo întelegeam mai mult.Va jeneaza?. Se schimbase. mintii eu încercând un zâmbet de chiromant.-o multumea nici un tâlc. despre visuri. . nu stia ce sa-mi spuna. am privit îngândurat linii din care întelegeam prea putin si i-am facut portretul. aproape de lac. Am ales un trunchi rasturnat. Vorbeam. Sufletul fetei cu ochi verzi pe care îl voiam capricios si nelinistit.Dumneata esti prietenul lui Bibi? Stii sa ghicesti? .Trebuie de acum sa ma feresc de d-ta! poate îmi ghicesti si visurile. Sfârsind.. esti consecvent cu remuneratoriile d-tale însusiri. . Numai atât? Flaide. o revoltara.. cu gânduri ascunse chiar fata de sine. . Si nu voia sa-mi spuna numele. voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta. mai atenta. Cele ce aflasem din Freud. spune-mi si altceva. în orice caz. se alinta ea. gândeam eu. ..De unde stii si asta?.Mai bine sa renuntam. cu umbre. -Nu.. Am vorbit. domnisoara. strecurate cu pricepere. se alinta. fereste-te... încercai eu o retragere onorabila. departe. ma calma. ochii alunecându-i peste lac. Un capriciu deplasat. Eu eram încurcat. Fata cu ochi verzi voia sa stie. îi surprindeam. O stiam atât de bine. . ispitea. peste padure. despre biruinte nestiute de nimeni. despre carti. 120 .. Fata se supara.. Zâmbi. N. fara "d-stra" si fara sa rosesc. Eu banuiam tot ce se petrece în sufletul ei de sentimentala naiv mascata sub verva si banuiala ma încuraja. câteodata. . nu a glumit.. Ceilalti comentau bine dispusi mersul meu terorizat. poruncea. Nu m-a întrerupt. Fata asculta. "Persanul" de la Drept râdea magulit.. o întrebam. fata tresarea si ochii verzi îsi paleau luminitele.. îmi ajunsese si mie rândul. Iam apucat mâna.. vorbeam.Eu. slab si vast. duduita.îti multumesc. Fatal. Nn va pot trada caracterul în public.Mi-e teama sa nu-ti placa. stânjenit de sinceritatea si debitul vocabularului.. îmi apuca pumnul si ma sili. de lamurita. Domnul de lânga d-ta seamana cu un persan. Eu vorbeam. pentru ca sfârsisem toate liniile palmei. Ceilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studentei necunoscute. La rastimpuri. .. despre înfrângeri. stânjenita. Se ruga. Ma asculta tot mai interesata. începura inevitabilele ghiciri în ceasca de cafea.Spune-mi..Cu d-ta nu mai discut. Gândul ca as putea parea ridicol. "Persanul" se multumi sa ridice din umeri în fata cozonacului adus de presedinte. Am trecut apoi la fata. am vorbit deschis si mult. Am ramas pe trunchiul rasturnat pâna seara.. o simteam atât de apropiata. . .. La rastimpuri. . Eu încercam zadarnic sa mi-o închipui în biserica. . Dar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirile ei fata de ceilalti? . dar ceea ce banuiam era mai aproape de adevar. vorbeam.Numai în palma. nu a încercat calambururi cum facuse cu ceilalti. poate sentimental si erotic... Vorbeam deslusit.Poftim! îmi întinse palma..Pardon. Marturisea aceasta fara alte cuvinte.

Eu nu mâneam si îi povesteam cu amanunte Martin Eden. totusi. ca îi e teama sa-si lase ochii alaturi.. Eu îi povestii conflictul meu cu recenzia din revista universitara si fui fericit ca îmi da dreptate. Masuram timpul dupa luna si dupa oboseala ei..I burarile celor care îi primesc lumina direct pe craniu. Am preferat cercul d-stra pe care îl stiam de la o prietena.. nici altul. . nici lui Bibi. Si. la Sixtine si la ocultism? Nu aveam nici unul. Ne opream. pe câmp.Sunt niste colegi obraznici. cum ceilalti au plecat spre gara. Mi-e frica întotdeauna noaptea pe câmp. Cum de am ajuns.. si-mi povestea. apoi au râs.Trei. . Noaptea stapânea rece si senina.Daca vrei. . dupa ce neau chemat lung prin padure.. Ea mi-a recitat sute de versuri cu luna.. aflaram ca ultimul tren personal trecuse catre oras cu un sfert de ceas înainte.. S-a îngrozit. pe care nu le spusesem Nonorei. Poate o înspaimânta noaptea.. pe sosea. Pâna în oras nu sunt mai mult de doisprezece kilometri.. . .Mie. Ochii verzi s-au înspaimântat o clipa. mai pastrasem cornuri si cozonac.Dumneata ai bucle. . . Trebuia sa ne grabim. . Apucasem cararea ce ocoleste lacul.Ti-e frica? . . foarte mult. .Crezi ca mai avem mult? Eu îndragisem raspunsurile afectând maxima. Am întrebat-o de tovarasii ei. Am plecat spre gara când rasareau stelele. Forta lui Martin Eden a impresionat-o. de flori. Aveam atâtea sa-i spun. Ce ne facem acum? I-am spus gândul meu: apucam soseaua înapoi si luam drumul cel mai scurt. -Nu. Adiau arome de iarba umeda. iar mi-e frica. bratul meu.Mult. printre profesori si studenti.Mi-amintesc cum s-a înserat. apoi.. îmi destainui preferinte prin Universitate. draguti si prosti. si-mi povestea.Cât sunt de inculta. ea serezemase de trunchi si-mi punea întrebari cu raspunsuri lungi. La gara. . Observai.. Aveam mâinile argintate \ de luna. lai rastimpuri.. dar niciodata nu oboseste în doi. Tovarasa mea le gasi fara pereche.. ca nu ma priveste decât pe mine. nu. îmi spuse cum nu poate suferi baietii spilcuiti.Alta solutie nu e? -Nu..Câte ceasuri? . de pamânt.Vom ajunge la unu noaptea. Nu stiu în ce cartier sezi mata.. care taie calea ferata. .O aventura mai mult... se întrista ea... sa ne odihnim pe marginea soselei. .Mi-e frica. în servieta.Am început sa ostenesc. am trecut de padure si am ajuns pe sosea. . .. . 121 .Un drum în noapte nu-l sfârsesc decât zorii.Haidem. Dar daca dtale nu ti-e frica.De abia în oras. ceas. însa. Eu i-am vorbit de tul.. Am întrebat-o daca îi era frig..

dar simteam atâta bucurie salbatica sa-i prevestesc biruinta vietii mediocre si ucigatoare. Iar a lacramat. luna. Vei uita cartile frumoase. Vei lacrama sau vei plânge. si din ochii ei se revarsau tristeti i de mare moarta.. te va înabusi viata orasului mort... A trebuit. Eu. de absenta aerisirilor. niciodata nu ma simtisem mai odihnit. Noaptea era tot mai rece si mai aromata de câmpuri. Ci numai un sot vulgar si copii. va sti sa înfrânga vointa parintilor si prejudecatile mediului. toamna. pe care i le rosteam deprimat eu însumi de soarta ei?. o înspaimântase. îmi marturisea ca trecerea pe acea ulita de periferie.. soseaua alba.Asa spun toti si toti sfârsesc acolo. Mi-era mila de ochii ei. tineri. îti vei pierde timpul amintindu-ti ceasurile de elan universitar si poate vei regreta renuntarile la originalitate. Am ajuns târziu. sa urce stradela cu piatra tare. Si mergeam. cu luna înapoia noastra. si osteneala o coplesi. plângea.. dupa doua. cedând zi dupa zi.Tot nu ti-e frica? -Nu. Plângea. uitându-si nazuintele si dorurile. pustiu de suflete. Acel om nu-i va fi numaidecât sot. de aceasta sunt sigur. Tremura. de amanti si copii.Parintii d-tale n-au sa te certe? .. în fata casei... cu muschi proaspeti.. îi întindeam mâna.Dumneata glumesti. . îngreunându-mi pasii. ca n-ai vazut înca lumea. zâmbind.Mergeam. duduie. Mi-amintii de toate hotarârile si nadejdile pe care mi le marturisise: îsi va lega viata numai de un om superior. Nu vei pastra cel putin nici constiinta înfrângerii. visuri ca ale d-tale. Ma simteam mai puternic. profesoara cu sot functionar.. De ce m-am întristat si eu.Astfel.. Ea pleca pleoapele si pasea istovita. Dumneata vei suferi mai mult... abrutizându-se de munca stupida.Parintii mei nu stau aici. si eu vorbeam. Si atunci i-am prevestit casatoria cu un barbat pe care nu-l cunoaste si care nu o cunoaste. iar ea ma asculta. ci poate numai "le compagnon". 122 .. poate.. . . sunt absolut libera. în mediocritatea sura Si invincibila. însa. viata de provincie. ca esti osândita sa-ti suporti familia pe care ai acceptat-o întrun ceas de oboseala sau de lasitate plictisita. Toamna cheama atâtea amintiri.. Vei uita tot. ca n-ai trecut oceanul. lacrimile îi alunecau blând pe obraji. Ma opri.. Si apoi. Rasufla prelung. Niciodata nu voi accepta viata din nuvelele lui Cezar Petrescu. Când am privit-o iar.. E stupid. Iar înaintea noastra. Sa-ti mai arat palma? -Nu..Nu mi-ai ghicit viitorul... . . o întrebai: . pentru ca tiai planuit vieti prea frumoase si te-ai nascut mai sensibila. apoi. ducând spre orasul cu lumini multe în noapte... Povara bratului mi se paruse binecuvântata. Va veni. cu latrat de câini si felinare pâlpâind. Pe bulevardul pustiu înainta cu încredere.. Orasul o înviorase o clipa. la vârsta mea. Atât. Vei duce viata obscura si mediocra a tuturor celor care îsi fac. Si înapoia noastra. cu parul înfrigurat de adieri.. prevestindu-i? Si de ce simteam realitatea cuvintelor.. spunându-i "noapte buna".. în fata casei. acceptând tot mai mult mediocritatea. A izbutit sa vorbeasca. tot. o vreme când nu vei mai avea nici regrete... Vei întelege ca tineretea ti-e definitiv încheiata..

si esti capricioasa. Ea a deschis alene poarta.. pe cararea alaturata liniei ferate. o serie de tâlcuri date crestinismului: si Radu parea ca ma întelege si ma explica... astfel ca viata mea sa ajunga a functiona firesc o viata eroica? Radu îmi cunostea prea bine ispitele si posibilitatile sexuale. Ma simteam singur si puternic. Pentru ca era Radu cel care ma mustra. Pentru ca esti femeie. nu ma putea banui de castrare. ori esti nebun. Dar m-am întrebat: de ce?. Zâmbii. am scris: "Jurnal intim de primavara. începe o viata noua pentru mine". Tie pot sa-ti spun. Eram fericit. adaoga. care miau comunicat zvonuri asupra disparitiei mele din excursie.. Ce era sa-i raspund? Ca sa sfârsesc. care îi place. Si am rupt foaia caietului. am glumit. cu ochii ridicati. Cu pumnii strânsi. Venise Bibi si fata cu ochi verzi. . Aceasta o putea face oricine. astazi. Poate eram singurul care vegheam. cea mai frumoasa si cea mai noua. o cheama Niska.Celor care n-au îndurat niciodata lupta pentru împlinirea unei absurditati li se pare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea.. deodata.Numai atât? -Da.. N-am putut adormi. în padure. Si eram fericit.. mai ales la anumite femei. A fost mult mai frumos drumul pur în noapte. Precizez. Am plecat singur pe strazile pustii si reci. Asadar. Radu a venit chiar în dimineata aceea sa ma caute. cu o siluire pe brazde. O CHEAMA NISKA! La începutul Saptamânii Patimilor am întâlnit mai multi colegi din cerc. înainte de a începe lucrul. Zorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. am auzit râsete si batai în usa. Credea ca îi ascund. Ma astepta la fiecare gara. la Sâcele. înteles întotdeauna ca o bruta. purtarea mea nu fusese poruncita de slabiciune. Avea rochie scurta de 123 .. si cea mai eroica. privindu-mi prietenul. ai nevoie de o vointa si o perseverenta în nebunia renuntarilor. O istovise atât drumul de la manastire. ori esti îndragostit.. alergam... de timiditate. Ai pierdut o ocazie. de insuficienta. niciodata... ci de fortele spirituale ce-mi stapânesc constiinta. IX... el n-ar fi putut face nebunia aceasta. Florii. Numele îmi lumina. si ca nu vei fi fericita. Nu ramâne oricine noaptea cu o fata. Am coborât din pat si. simtind cum îmi ajunge prietena.Pun ramasag ca în trei ani vei fi casatorita în provincie.. . Stiam unde o vazusem. .. poate.. decât oricare alta serie prelungita de îmbratisari. Peste câteva zile. . începuse vânt de zori. alaturi de o necunoscuta.Ca sa supravietuiesti. Desi. si esti sensibila. . amintirile. resemnarea nu înseamna fericire. când depasirea nietzscheana catre supraom se poate face pe calea împlinirii celor mai nebunesti porunci etice? De ce sa nu ma deprind cu necesitatea cotidiana a eroismului.Voi gasi un om!. sfârsite. putin înainte de apusul soarelui. cum d-ta nu poti atinge. A ramas uimit când i-am povestit întâmplarea. Presedintele a fost nelinistit tot drumul. De ce sa nu vietuiesc fapte pe care numai eu sa le pot înfaptui? De ce eroul sa fie . am încheiat eu. am încercat sa-i explic ca la fiecare împrejurare eu caut solutia cea mai perfect etica. De aici. cu sase ani mai înainte. crunt.Ori esti prost..Am înteles ca dadeam prea multa însemnatate unui fapt ca oricare altul.

. într-un sat de munte.Au facut-o altii. eu ma hotarâsem sa-mi închin viata chimiei. îmbatrânit.. admira. Eticul e o descoperire. . barbatii. ca tot ce e poruncit de familie si scoala prin teroare. Câti le suporta. ... scrisesem. N-am vrut sa le-o spun. I-am spus de ce nu trebuie sa confunde un suflet luminat eticeste cu un rigorism uscat si absurd. exclama.... Pe cea dintâi fila a unui caiet Jurnal. Niska se uimea în fata fiecarui raft. alaturi de ispite?. opreste-te ca nu mai înteleg.îmi pare bine ca stii si asta! Credeam ca s-a suparat. . 124 .. nesimtitor sau imbecil? Crezi ca etica nu poate vietui alaturi de pacat. marturisii eu. în constiinta-mi. ." Amintirea îmi ratacise sufletul într-o vara singuratica. înca o data?.. prietenul tau. care s-a purtat revoltator de cast. dar simtea un dor sa fumeze. puteti? ... ... Scotea cartile. printre încordari si nostalgii de mult apuse. faptul acesta e concret si viu. nici mostenit din copilarie.Nu-ti pare bine ca am venit? Niska îti multumeste înca o data. o cucerire de a mea în ultima iarna. Spune da!..Dar aceasta nu o face nimeni.Biblioteca nu poate fi rânduita de mâini straine.. ma simt atât de straina. dar îi zarii ochii zâmbind. mai ales acele experiente care primejduiesc viata.Nu toti: o elita... Auzi. cea dintâi porunca: "Nu voi iubi!. . Niska m-a întrebat daca am tigari. .Lasa-ma sa spun eu. te necajesti. De ce "revoltator" lânga "cast"? I-am vorbit Niskai despre imboldurile mele etice. Cea dintâi seara de primavara când întârziau sus. în dupa amiaza aceea. .Cu dumneata nu stiu cum sa ma port. sa fie învinuit de abuz. Am venit sa-ti amintesc ca te-ai purtat foarte dragut acum câteva seri si mi-ai vorbit foarte frumos. linistea?.adolescenta si fugea printr-un lan... rasfoia. ma suspectezi.. Legasem juramânt cu mine însumi sa nu-mi pierd ] vremea cu nimic altceva.. înaintea mea.Ma primesti bibliotecara? Sa vezi ce frumos stiu sa asez cartile. Vizitatoarele mele ma priveau fara sami înteleaga umbrele fetei. De ce sa nu o traiesc si eu..... De altfel. .. desi la plecare te-ai suparat si miai prezis niste minciuni pe care acum sunt sigura ca le regreti. amare. Bibi refuza cu încapatânare. I-am spus ca. dar m-am prefacut încurcat de intimitatea pe care mi-o vadea si mi-o cerea Niska. ca si cum ar fi fost numaidecât nevoie de rapire!.Si dumneavoastra. Am rosit de bucurie... studente... amare.. . cu un moralism pedant si fals.Stii ce se vorbeste asupra noastra? Ca a fost o încercare de rapire neizbutita. nu luat din carti. somnul. Daca îti vorbesc sincer.. Crezi numaidecât ca a avea o constiinta cu valori etice înseamna a fi castrat.Vorbeste-mi ca si cum ti-as fi prietena. Trebuiesc serii întregi de experiente ca sa pârguiasca un suflet masculin. Am îngânat câteva cuvinte fara rost si le-am oferit scaune. .Femeia nu poate experimenta eticul. Eticul trebuie sa se cristalizeze ca o încheiere de experiente. . la mine. Bibi. daca îti vorbesc rezervat.Opreste-te. Seara se pogora lin în mansarda. Nu fumase pâna atunci. . Un domn carunt o strigase: "Niska! Niska!" în dupa amiaza aceea...

. . Trei ceasuri am prelins pumnul pe carnea Nonorei. si ma musca de brat. Voiam sa-i dovedesc ca o biblioteca nu ucide siguranta actului vicios. . si eu?. si genunchii prea ispititori. Nonora mi-a fost alaturi. înainte de cinci. eu încruntat. I-am spus ca în anumite zile.. usa... . . ea fierbinte. întrebarea ma mustra si pe mine. Bratele i-au frânt trupul. si-au alunecat buzele pe umeri. stapânit de încordari. esti prea dragut. . nu te speria...Astazi e Vinerea Mare.Ce faci? . Aceasta nu poate însemna decât bine. Se prefacu ca-mi sopteste. Vrea sa vii si tu. când am mai putin de lucru. .Lacramând.Ne putem întâlni câteodata. Taceam. Am râs. La un zvon din strada. cu capul plecat. tremura fierbinte....Ei bine. A doua zi.. frecându-si pleoapele. cu sprâncenele mobile. Ne-am despartit privindu-ne în ochi. .Sa stii ca de acum îi cu adevarat suparata.Nu. a tresarit. fara sa se împotriveasca... Nu stiam ce sa-i spun.. E reconfortant.închide. cu buzele Nonorei scrijelindu-mi buzele. Biletul m-a bucurat ca o mântuire. . ani dupa ani. gândeam eu. Era prea calda. un bilet de la Radu: "Mâine merg cu Nonora la cinematograf. râzând nepasatoare. Nonora a intrat din nou în mansarda. Ea se alinta. si în sufletul meu nelinisti se voiau uitate.. primesc câteva ceasuri. nu voiam sa raspund. pe sâni.. în orice caz. sfârsi jumatate de tigara. A plecat. X.Si eu care credeam ca ne vom împrieteni. Nonora palpita. . A deschis ferestruicile în primavara. Pe Nonora nu o putea decât bucura descoperirea..Le pastrez.Mersi. cu par întunecat si ochi în cearcane. Nu mai vazusem pe Nonora din Duminica Floriilor..Daca vine cineva? . Bibi mi-a spus: .. înveseliti de tristetile care se vor aduna de acum deasupra plicului..Niciodata nu m-am gândit sa le fixez. Si-a regasit jetul lânga soba de zid. 125 .. . nu vrei sa ma primesti? . o pusei într-un plic si scrisei data. . amintiri. îmi amintii îmbratisarea zbucnita printre sicrie. nu le-a observat..Ai cea mai simpatica odaita si cele mai multe carti. Niska m-a întrebat daca ma poate vizita. Voiam sa-ti prezint si pe Viorica.Mata exagerezi.Cu alte cuvinte. Râdea. îi ghiceam uimirea: eu. Umbrele care mi-au întunecat ochii... Nimeni nu se gândeste la mine.Si care sunt zilele? . încruntat.Farmece? . Coborând scarile. n-am sa vin. Alaturi de restul meu. zâmbind. la mine". L\'HEURE SEXUELLE Am iesit din cinematograf buimacit. Radu se ratacise printre primele banci... Seara....

cu aceeasi inocenta perversa a trupului pe care îl framânti si nu-l stapânesti. . I-am spus atunci ca stiu ce vrea. Trupul Nonorei era tot mai aproape. ca Niska e adorata sau urâta de fete. eu torturat. Prelungeam asteptarea cu muschi în febra. O sarutam.. Mi-a vorbit de romanele pe care le-a citit Niska. la un cuvânt al fetei cu zâmbet.. desi stiam lot ce îngaduie Nonora. si nu ma înseninam. Nonora m-a rugat sa tac. dupa ce a plecat Nonora. apoi la Brasov. înca din viata. la un colt de strada. dar astepta sa-si gaseasca tovarasul. m-am privit: ochii îmi licareau sur în cearcane. si toate tristetile. Când m-am întors alaturi. Pulpele atâtau mângâieri îndraznete. de licenta la care de acum lucreaza.. O vara ftizica îi daruise. de singuratati. Atunci am simtit îndârjindu-se hotarâri vechi. si înfrânarile . . ea linistita. I-am amintit ca îi sunt un prieten de al carui cuvânt nu trebuie sa se îndoiasca.. atâtia ani. tot mai nelinistit în chemari. de toamne. crezi. Nonora închise ochii si-si musca buzele. o sarutam. Cât îmi îngaduia Nonora. Pe Niska nu o întâlnisem. Si nu eram linistit. Mi-am amintit mireasma pietrei sub stele. Ne desparteam. Am întrerupto. sa nu ma tulbur inutil. bruni si calzi. Tremuram. parul umed. întârziam chinuit. cu buzele. Voia sa aleaga. madularele istovite. zvârcolindul.iestui bani ca sa plece. apoi la Craiova. Avea . . Bibi mi-o lauda exaltat.Seara.Ai sa încerci nebunii. desfatari si amaraciuni. îi mângâiam cu obrazul.. casa pe care Niska o închiriase unei familii prietene. cu ochii orbiti de caldura pântecului. Venea la ceasuri când nimeni nu îndraznea sa ma viziteze. Aflasem ca parintii ei au locuit în Basarabia.. dar nu voiam s-o înteleg. îmi simteam creierii grei.. Iar acum 126 . S-au resemnat sa nu intervina în viata si nazuintele singurei lor fiice. S-ar fi spus ca Nonora nu era decât trup chemat sa astâmpere chemarile sufletului. Nonora tresarea. fata mi-era palida. Ratacisem mult. otelite de ani. Nonora venea aproape în fiecare zi si închidea singura usa. copcile de la umeri erau desprinse. poate. singur cu muntele. . nici nu mai voiam s-o întâlnesc.. întelegeam ca si Bibi o adora.De ce-mi exagerezi toate calitatile Niskai. ci le porunceam din vointa mea. Si ele ma înfiorau proaspete acum. cu lumini tulburi sub pleoape. smeriti si provocatori. Guri fierbinti i-au alunecat pe pulpe. . Mi-au umbrit ochii viziuni pustii de balti în amurgit. Si jocul începea cu aceleasi îndârjiri. Si nu le astâmpara. pentru nelinistile ce nu se limpezeau. cu priviri pe cer si gânduri pe ape..Baga de seama.. îi suierau cald narile. nu te enerva prea mult. silinduma necontenit sa-mi amintesc hotarâri pentru ceasuri grele. de examenele ei. si ele se risipeau înlauntru-mi. Am înteles ca mângâierile ei nu le priveam ca o ispita ce biruieste.Nu ma asteptam sa ramâna atât de lucida. Un spasm îi înserpui trupul.nemarturisite – îmi picurasera într-un suflet coplesit printre celelalte suflete. salbatic. Sânii îi înghetasera. si toate pornirile. veghind pe jnepeni zorii. Nu voiam sa ma gândesc la Niska. zâmbi Bibi. pe care le cutreieram în luntrea cu tovarasi tacuti. Sânii îi erau goi sub desfatare. lucram. Banuiam ca se lamureste o criza.Nu se stie. ca irita baietii sau îi îndragosteste. Aceasta îmi dadu curaj. ca am sa sfârsesc prin a ma îndragosti de ea?. Tremurau. Avea prea mult din ceea ce gândisem eu. Mi-a marturisit. De ce mi s-a înfiorat sufletul ca mângâiat de gheara streina?. Mi-a poruncit sa ramân cuminte. Bibi se împrietenise tot mai mult cu ea.

rasariturile de luna. .. Am cunoscut-o la biblioteca.. ci pentru ca o primeam fara sa-mi fie draga si fara sa simt.. fina. "Foarte simplu. Am râs. Eu socoteam ca anumite cuvinte nu trebuiesc rostite nici sufletului drag. Primii aceeasi masca nepatrunsa drept raspuns.Nu cred. ma întristam. în noaptea aceea am visat-o.. care se gândea la Andrei.. . si ma bucuram ca n-am chemat nici un nume pe melodii triste. 127 . fara sa ne spuna nume. brate albe.Nu e asa ca are sa treaca?. alaturi de Bibi... de trei "stele".. Spunea taina aceasta cu o indecenta care ma facu sa rosesc.. ca mai înainte. .Atunci? . . zâmbind trist. ci numai le-am rostit. Pe ea am iubit-o asta iarna. . iubesc. l-am sarutat. o iubesc! Daca îi chemam numele pe vreo melodie trista. doruri. Aproape s-a rosit când mi s-a prezentat. nostalgii. Dar am facut rau. Ma stânjeneau privirile lui Radu. e perversa si capricioasa. .. mi-am spus. Avea umeri cald arcuiti. care mi-ar fi cheltuit timp si truda ca sa fie alungate. vorbirile în doi pe alei. asta e iubire. nu pentru ca primeam pe Nonora.. dar daca Radu iubeste pe Nonora? Rupeam o prietenie. care nu ma întovaraseau decât în singuratate. . . fara chiar mângâierea ca e rupta de dragoste. Ma gândeam: prietenul meu osândeste capriciul. de o actrita.Nu. mi s-a parut cea mai fireasca si mai autentica fecioara. Prietena Niskai era mica.. . în fata unei colectii de reviste filologice. Eu stiu.cu încordari ciudate în suflet.Nu stiu.. Buzele ascultau întotdeauna. Ma simteam vinovat. nu o puteam îndragi. luminata. Vazându-ma resemnat sa-l ascult vorbindu-mi de dragoste.. îmi amintii eu din Heraclit.. de profesoara de engleza a lui Petre..Stiu. gesturi blajine..Viorica.A câta oara iubesti acum? am iscodit eu. Gândeam si eu cu Radu: iubire. Nu de mine. Din liceu.Ai sa fii fericit. Dar cum de ai iubit-o? Când ai cunoscut-o? . Trebuia sa râd. desi eram baut A doua zi m-am gândit la ea.. pofta carnii întunecate si fierbinti. nici siesi.Ai sa-i spui? -Nu. Fruntea si ochii îi zâmbeau. austeritatea sentimentala în care vietuisem îmi vor ridica neîncetat întrebari. . mintii eu. si mi-era teama. tristi. .. Am râs aflând ca e îndragostit.Mi-a prezentat-o Bibi. Mi-era teama ca primavara. si care ar fi pierit o data cu apropierea Niskai -nu-mi putea aduce decât piedici.. O doream prietena. Si Radu o iubea.Iubesti pe Nonora?. cu fruntea alba sfârsita sub parul strâns la ceafa.Tu ai sa iubesti?. cu ochi mari si limpezi. Radu încerca întrebarea care îl ispitea de ani. Radu îmi surprinse zâmbetul. .Astept sa-mi treaca. . Nu stiam. în ziua filtrata prin ferestre reci.Totul trece. i-am surprins ochii abatuti. In toamna aceasta a iubit iar. într-o zi. când Radu a fumat si a tacut mult. Radu se îndragostise de surorile tuturor prietenilor. La Brasov iubi ochi nostalgici în cabarete.

nu ne-am mai întâlnit. Poate întelege-dedesubtul prieteniei pentru tânarul înalt si blond.. dar el e 1 prietenul meu nou. Nu are sa stie niciodata adevarul. Si. De atunci. De ce sa-l stie? într-o dupa-amiaza. vorbea. Ea a înteles. cu talente. vorbind. se închina lui Beet-hoven. nici de mine. Ne-a privit mult. Am plecat amândoi pe bulevarde. Fata mi-a ramas aceeasi masca. la mine. cu lecturi. pe mine ma copleseau mustrari: trebuia sa alerg dupa Niska si sa-i spun. care se bucura. voiam s-o sarut. Ceea ce gândesc. o amintire. poate o aventura din adolescenta. Si i-am spus cuvinte pe care nimeni altul nu i le spusese. faptura mea toata îi spunea ca iubesc. Nonora nu si-a mai descheiat copcile de la umeri. Nonora vorbea.. XI... vorbind. Surprinzându-ma gândind. pentru ca m-a privit batjocoritor. El îmi citeste versuri pe care niciodata nu le va publica. si a iubit pe Beethoven. PRIETENUL MEU IUBESTE Am un prieten nou. am cunoscut-o într-o librarie. poruncindu-le sa dispara. el mi-e un prieten nou. El e singurul prieten. Citeste mult. Niska ne-a vazut trecând. Lui îi împartasesc si o carte de poezii. zâmbind. îmi spune. trist. Eu îi destainui manuscrise de nimeni cunoscute. Eram abatut. în sufletul lui s-au iscat dezlantuiri de potente. de când ne cunoastem.. Nonora se alinta. ce se încheie înflacarat. Dar nu tradasem niciodata un nume. I-am spus Nonorei ca se apropie examenele. ele dispareau. Eu simt alte multe lucruri si am sa i le marturisesc. S-ar fi spus. Dar din primavara aceasta. în mansarda. dar ma întelege Petrecem nopti de mai. Sotul doamnei e arhitect. o sarutam. Am primit sarutarea cu salbatica pofta. Dar eu nu te înteleg. Si o sarutam.ca mi se sfasiase o nadejde.. muscândui buzele. M-a sarutat înapoia unui pavilion pustiu. Eu ascultam. în nopti singuratice. Vorbeam eu. Toate acestea sunt capricii sentimentale. îmi spuneam. pentru ca ne vazuse Niska? Eram trist. Daca prietenul meu mi-a întins o cursa. care-i asculta slavind Sonatele. ceea ce simte. am un prieten nou! Am sfârsit liceul împreuna. de noua ani. un dor de nimeni banuit. înalt. Poate si el gândeste gânduri pe care am sa le stiu. El iubeste. La un colt de strada cu trotuar curat. placut. cu clavirul alb. Nu ma urmareste întotdeauna. Iesind din parc. Eu voiam sa râd. stapâneste somnul. cu buze umede.. Dar a iubit pe doamna. El marturisea ca banuise la început o taina. prin mai. i-am scapat. Nu. urmarindu-i pasii prin alee. Prietenul meu era un student ca toti ceilalti: blond. Am fost atâtia ani tovarasi. mult si nestapânit. spre parcuri. si o carte cugetata. ai sa spui ca sunt stupid. îi spun. Nonora asculta. S-au întâlnit la munte si s-au iubit. m-am întrebat: sa-i spun sa nu creada?. Ne-am descoperit într-un amurg.Iarta-ma. Si cu toate acestea. De ce m-a durut întâlnirea? De ce nu stiam ce sa mai spun Nonorei.. Am râs mult de gluma prietenului meu. Cum nu ai ostenit noua ani? Si cum nu te-ai plictisit asteptând-o?. tu iubesti o singura fata cu o putere care ma înspaimânta. Doamna pe care o iubeste. Am înteles aceasta în dupa-amiaza în care ne-am 128 .I mele lui nu poate fi decât: prietenul meu! Am multi prieteni..

cu fericirea pe care as întâlni-o eu în dragostea sufletului de fata?. Nu-l mai recunosteam. scriind cartea întâiei mele tinereti. si apoi cel dintâi sarut în fata clavirului ce purta înca arpegiul minor.întâlnit. am ajuns la schitul cu pestera. Ani din el se vor risipi: o stim amândoi. Doamna lui e un exemplar atât de rar. daruindu-i duh de barbat. Coboram avântati Fietrele Albe si nu vorbeam. ea improvizatii între Ceaikovski si Grieg. îmi povestea chinul începutului. crescut în bucurii. Si gândul asteptarii ma nelinistea si ma mângâia. Iam fost sprijin.. ci numai ne încordam madularele în mers lung. Cum au trecut. Dar tot ce a adunat din dragostea doamnei vor fi seminte cu rodul pretios. niciodata. si izvoarele rabufneau chinuind ca mânate de isme. si auzeam izvoarele.. si nu a izbutit .. Si parca padurile erau 129 . Dragostea îi aprinsese ambitii si doruri. în odaita plutea mireasma florilor de smirdar uscat. Afara. de harnic. Ma întrezaream mare. Si era senin în ochii nostri. rece. Si juramintele lor.. de nelinistit.. Eu. I-am spus ca îl piz-muiesc. iar serile se întâlneau.. De acum.. Doamna cu mâini albe în claviaturi îi spunea ca îl iubeste. Nu îmi vorbea decât arareori de dragostea lui. în munti. Credea în el si în iubirea doamnei. Iar în visele noastre se tânguiau vedenii. Si vântul napastuia urlete de sihla. Totul era acum chemare. Iubind. în lipsa sotului. el în miez de tara apuseana. Muncea în biblioteci. si auzeam ploaia. mare. S-a regasit si s-a împlinit din dragoste. Trasnete în brazi ne-au desteptat. De ce am întrerupt firul povestirii mele cu o tristete grabita? în începutul acela de primavara. Noptile calde. aspra. din dragoste. îndemn la viata si opera. A urmat ceea ce trebuia sa urmeze.. îi daruise puteri de munca nebanuita. si cum nu se mai pot. Prietenul meu a fost purtat de pânzele deznadejdii care întuneca si ucide.. cu atâta încredere în fortele si însusirile lui alaturi de dragostea doamnei.. Era atât de înaltat. Si ghiceam în jurul nostru râs de munte. pe blana din salon. cum s-a torturat gândind doamna alaturi de sot. tânarul blond a ajuns prietenul meu. cum a luptat ca sa uite. cine stie?. ce se va petrece cu mine. cel care a plâns cu el si apoi l-a certat cu porunci aspre. cu prietenul meu nou. cu prietenul meu nou. Am adormit cu duh aspru deasupra asternuturilor noastre.. XII. Ne întelegeam atât de bine.pentru ca cel îndragit nu se uita -. Si serile lor.. care nu iubeam. Ferestruica tremura smerita în Ploaia repede. prietenul meu era fericit. el daruindu-i versuri. întoarce. eu. sincer... Cine stie. minteam eu. si nu-l mai iubea... si se învalmasea cu noaptea. nu-si mai risipea timpul. pe care el le crede. îl astept. rea. El voia sa realizeze seria fagaduita de lucrari. în început de vara.. si atât de curând. si desfatare în truda noastra. pe ea I care nu o întelegea decât alaturi de Beethoven. Si doamna care nu-l ere-l dea. Vorbea cu atâta patima retinuta... Am adormit în odaita cu peretii albi si o lumânarica de ceara galbena. Am ajuns pe ploaie. Si furtuna crestea în munti. A crezut în mine dupa ce s-a convins ca îl înteleg si îl pizmuiesc. se dezlantuia furtuna. FURTUNA LA SCHIT în miez de vara. A fugit. purtându-si tortura sufletului care voise sa afle zarea dragostei. si fulgerele înalbastreau peretii. Eu gândeam: daca pe el apropierea doamnei l-a creat din nou.. aici.

ci numai printr-o experienta. suferind de piept.Convertirea mea s-a împlinit în împrejurari stupide. credinta fara nici o rezerva în dogmele bisericii. Noaptea îmblânzise muntii. si apele se îndârjeau asupra schitului. pe care de asemenea o marturisesti. Cât a durat tacerea noastra?. o data ce ai primit Biserica.Surprind o contradictie evidenta în afirmatiile d-tale. ce se pogoara prin har. Era student la Matematici si Filozofie. Minunea. Prietenul meu era palid si înfrigurat. cu tâmple boltite. iar acum. Si muntele. * Dimineata. Vorbea despre credinta simpla si mântuitoare. care îsi tânguiau acum înfrângerea. Prietenul meu se exaltase. înainte ca prietenul meu sa raspunda. si batrânii. pentru ca. deci. în urma.. coborâta din veacurile ghetei. un brad fulgerat astepta smerit zorii si mirarea calugarilor. Zaream stele stralucind. Urcam o coasta aspra. Eram ostenit. nu poti dispretui filozofia si teologia. Nu-mi ramasese decât pofta de viata. ci si pe învataturile patristice si conciliare. cu temei de magnetism animal. filozofia. si la lumânarea galbena a citit rugaciunea Sfântului Ioan. Lumânarica pâlpâia umilita de vânturi. pe care o marturisesti. Ne înspaimânta apropierea pesterii. pe stânca din coasta schitului. . . ca noi. e mai mult decât credinta în Noul testament. unde mi-am cheltuit ultimii bani. o banuiam întunecata si j umeda. tresarind. Daca esti ortodox pur. M-am asezat pe patul alb. Vânturile purtau norii si purtau fulgerele în pustietati. Pe drum. m-a dus la Noul testament. nici repeta printr-un proces rational. dar. desi datele prime ale crestinismului nu se pot nici cunoaste. Am crezut. Sufeream prea mult de piept si eram prea las ca sa nu ma tem de moarte... trebuie sa primesti teologia si. apoi. 130 . credinta în Biserica. teologiei. Banuiam o discutie interesanta. am încercat vindecarea prin Christian Science. am plecat mai sus. Nu se sfia marturisindu-se crestin. în noapte. Sus. Asadar. O banuiam fara sfârsituri. Plamânii se însanatoseau din luna în luna. dupa ce am sorbit laptele în cesti de pamânt ars. Asteptam. aparându-se poate împotriva învinuirii de protestantism pe care o insinua studentul.. nu se prezentase la nici un examen. Se însenina. si în suflet îmi lacramau aceleasi bucurii alaturi de aceeasi gheara ce risipea întuneric. Venise si el. sa locuiasca la schit o saptamâna. Am deschis ferestruica fara sa rostesc un cuvânt. Faptul s-a petrecut la Geneva. Ne-am amintit furtuna si spaima. Izvorul blestema aceeasi ura salbatica. la credinta ortodoxa. A privit. Nici unul nu îndrazneam sa ridicam ochii catre celalalt. ca sa ma vindec. sub cer clar. închinându-se. întemeiata nu numai pe Noul testament. Voia crestinismul absolut. Si din scorburi se înserpuiau ghearei lungi. Si atunci. Nu aveam nici curajul sa pier. cu fruntea uimitor de larga. Se împotrivea cartilor. la teologia catolica. întrerupse studentul.batrâni înviati. si scorburile. am întâlnit un tânar palid. dar deplasata. tresarind sub picaturi. filozofiei religioase. Studentul veghease toata noaptea în bisericuta. Prietenul meu a oftat. strivite pe sub pietre ca viermii. Laudam amândoi seninul. am vorbit.. pe fereastra.. florile si vântul care se potolise. pur.

gândesc ca nu întotdeauna crestinismul necesita credinta. prin austeritatea si sobrietatea lui. .Adica eretic. ai câstigat-o singur. Voiesc sa-ti spun cum înteleg eu crestinismul. pe care o stapânesti. .Un crestinism actualizat.Acum te înseli fundamental. prin rasturnarea valorilor lumesti si înscaunarea valorilor divine. menita sa calauzeasca evolutia omului catre Dumnezeu. D-ta singur ai spus. . creator de valori. care mi-a pogorât în suflet viziuni de crestin. 131 . fecund. si-l recunosc ortodox si ecumenic. De ce e nevoie sa întelegi d-ta un crestinism nou? Exista unul singur. .. pot profita din contactul cu forme si functiuni de gândire complet purificata de gândirea planurilor inferioare.Nu. Eu as recomanda chiar lectura teologiei dogmatice oricarui tânar. prefacându-se din om un om de al lui Dumnezeu.. . îti accept învinuirea d-tale de protestantism. . criteriu si valorificare. Nu am nimic personal într-însul.. . prin însusi faptul functionarii lui în viscere de spiritualitate proprie. . pur ortodox. o cetate a lui Dumnezeu.Nu poate fi decât personal. .Domnilor. experimentând pe Christos. eu nu cred în Dumnezeu. m-a facut crestin. ca experienta e o transcendere a constiintei rationale. Pâna acum nu pot cunoaste un crestinism viu decât personal. Ea nu ti-a fost decât daruita.. întrerupse prietenul meu. care vor studia filozofia sau matematica.Pentru ca plecasem de la crestinismul meu.Eu nu cred în Dumnezeu. Ai crezut atunci..Acesta-i protestantism. desi eu îl simt. în mine exista acelasi crestinism viu. Aici e deosebirea si aici se iveste marea mea îndoiala. iar nu prin dogma. care e mai mult decât un rit si o credinta. însa. daca recunosti o transfigurare a constiintei izvorâta din creier. -Eu nu cred în har. . Ti se pare ca viziunea omului ca egal de al Lui Dumnezeu. implorai eu. de ce nu mi se daruieste si o credinta statornica. de ce ne întrerupi? . ..Si totusi. dar nu starui.. vorbi studentul. pentru ca te stapâneste ratiunea. cu gândirea din istorie sau biologie. ti se pare absurda credinta pentru ca o judeci. încât chiar cei care nu vor crede niciodata. .O marturisesti aceasta acum. si totusi am avut o experienta religioasa. Crestinul moare si învie în Christos. .Atunci. . discutiile teologice sunt întotdeauna interesante.Cred ca nu ai dreptate. .Atunci.Acum gresesti si d-ta.Transfigurarea aceasta se face prin experienta mistica. Transfigurarea e o depasire ce nu se poate face decât prin har. Crestinismul e o spiritualitate antimon-dena. Iar cetatea omeneasca.Da. Eu nu cred.Ti se pare ca nu crezi. m-a transfigurat. se întâlneste acolo o atât de pura si organizata spiritualitate. De altfel.O ai.. . Dar prefer sa fiu protestant si crestin decât ipocrit fiu al Bisericii. cum are Prietenul meu? . Ceea ce numesti dumneata "experienta religioasa" a fost siguranta mântuirii. adica siguranta harului. dar te temi s-o recunosti. care e îndreptar. Orice crestinism autentic e si personal. Asa e? . De fapt. adica credinta. Acum..Iar experienta e credinta. marturisii. recunosti si credinta. etern si infinit.

crestin. Te contrazici si d-ta. ci erou. prin tacere. vointei divine. Orice suflet care vietuieste o viata eroica. gândindu-ma la ascetismul indian si la renuntarea budista. . sa ma depasesc prin experiente si suferinte.Ai uitat esentialul: gratia. vasta. Poti gasi gratia predominând în tot Noul testament. Vreau sa pogor vointa ideilor în viscere.Nu-ti cunosteam.înca o greseala. din înfrânare. cu toate renuntarile pentru primatul spiritualitatii. temelia experientei religioase. ca sa vietuiasca ascetic. Vreau sa realizez un eroism concret.. . te apropii de Luther. de nostalgii. Vreau sa fiu nebun. ce întrec spiritualitatea omenescului simplu. sa întrec pe toti cu faptele mele. eroismul.. esti înca stapânit de pagânism.. iar nu unul de vorbe. din exaltarea unei etice crestine. . ti le amintesc în d-ta: nu esti crestin. în genere. Sa nu ma înteleaga nimeni. . asa cum altii se multumesc a vietui în nori. Fireste.Gratia e esentiala pentru teologi. e un suflet crestin. .Nu poate fi pagân un eroism alcatuit din renuntari. .Nu pot s-o cred.. Cel care renunta la viata celorlalti.Cel care lupta cu sine ca sa concretizeze. . ca sa-ti pot tine minte toate greselile. De altfel.Eu socotesc crestin orice erou al duhului.Totusi. daca d-ta anulezi vointa personala în crestinism.Care sunt? . înca. Vointa omeneasca. Religia d-tale e pragmatism si magie. Iata de ce nu sunt pagân: vreau ca eroismul sa rasara din carnea si sângele meu. e prezumtie diavoleasca. Vreau sa împlinesc o viata înspaimântatoare.Desigur.Adica protestant.Nu înteleg. . Acum va înteleg deslusit. tocmai pentru ca te socoti un crestin pur.Eroul îl depaseste? .. e preferabil sa fii protestant decât budist sau necredincios. atunci când nu e asimilata.Fii te rog scurt. de elanuri. . Crestinul depaseste omenescul.Te contrazici cu cele ce-mi spuneai adineauri. pe care îl vrei realizat numai prin vointa. Vreau sa ma depasesc. aspra. . Dar esti pagân autentic în eroismul dtale. 132 . lasati-ma sa va spun în ce consta acest crestinism eretic. prin Iisus. sa vietuiasca si sa raspândeasca anumite valori spirituale ce depasesc cu mult spiritualitatea comuna. pâna ce nu voi mai fi om. dar nu oricare erou al duhului e un crestin. . Dar discutia aceasta ne-ar duce prea departe. e vointa. ca un sfânt. rastignite pentru o nebunie a duhului. . prin har.Crestinul e astfel si un erou.Nu vrei s-o crezi. sa nu se ridice nimeni pâna la mine. însutindu-mi. dar eu sa fiu erou. Sa pastrez ascunsa taina cea mare. .Am sa te lamuresc. conducând la transubstantializare. . Dar d-ta întelegi consecintele credintei acesteia? Nu le caut în istorie. Eroismul d-tale e pagân.Primatul duhului. erezia.îndoiala aceasta am avut-o si eu. toate având un tâlc nepatruns. Dar eroismul meu valorifica si actualizeaza premisele crestinismului. Cel care întrece omenescul.Si totusi. fiziologic si social? . . . Si ei realizeaza o viata luminata de anumite valori spirituale. . sa vietuiesc în lume. . Dtale îti multumesc ca m-ai ajutat sa aflu ceea ce vreau sa fiu: erou.Depinde: ce întelegi prin "erou"? . asa cum a fost Dante si Don Quichotte. numai pentru ca si-a fagaduit siesi sa împlineasca acele câteva hotarâri. vorbi întristat studentul.E frumos. .

. realizând cel putin un fapt eroic. înfasurati în vânt. Nu te felicita dupa izbânda. Aceasta e pozitia definitiva. Daca nu voi fi înca în sanatoriu sau în pamânt. prietenul meu s-a dus în chilie. N-ai sa izbutesti nici un act eroic.Am sa izbutesc.Am sa ma rog pentru el. în duhul d-tale de tânar exaltat. în durere. Dar nu cred. Dar gratia lui Dumnezeu e mare.Credinta te face fericit fara eforturi eroice. Poate am sa evoluez. Ne-am asezat toti trei pe muchia muntelui. sa raspund: "Nu! îti marturisesc. .Ceea ce e dureros e ca nici eu nu pot crede. ci Dumnezeu. .Toate acestea sunt discutii desarte. . asadar. sub cer senin. cu atât vei fi mai senin. Mi-e mila de suferintele d-tale. ajutându-te prin har. Noapte buna. pentru ca vreau. El gândea.Dar eu nu vreau sa fiu fericit. Crestinul e optimist si senin. dar lacrimile.O simpla experienta a credintei te-ar fi dus mai aproape de eroism decât toata durerea unei vieti pagâne. cel dintâi si cel mai mare erou al crestinismului. . dar suferintele. Raspândesti atâta pagânism exasperat de propriile lui elanuri. sfânt. Nu exista decât un singur lucru: credinta. . chiar.Pentru ca astfel pot ajunge erou.O ironie finala? ..Nu. desi o doresc.. Ne-am întors la schit. .Predestinare? . Francisc. Am mângâiat toti trei bradul despicat de trasnet.Nu Dar vreau sa ajung cu orice chip erou. nu sunt dovezi de existenta vointei mele efective.Nu cred în Dumnezeu. Mi-e teama. Apoi.. Nu cred decât în Christos. în plictiseala amara. nu dumneata ai biruit.Cu atât mai rau.Asta nu o cred. am sa ma bucur împreuna cu d-ta. Daca Dumnezeu vrea sa te mântuiasca. . dar o cer iluminata de credinta. Am ramas cu studentul în matematici pe un trunchi. ci pentru ca am stat în tovarasia d-tale.Dar ispitele pe care le înfrâng.. Studentul întari. luminat de un zâmbet. ..Eu nu anulez valoarea vointei. Prietenul meu rosti. ci astept gratia. Esti demoniac. ai sa ajungi erou.Vreau sa fiu Sf. Altfel.Desi bucuria va fi salutata cu lacrimi. har nemijlocit si infinit. încât sunt ispitit acum.. 133 . ... D-ta crezi în fortele d-tale. -Sa-ti ajute Dumnezeu. de fericire. Dar în întelesul de a experimental eroismul. . personale? . ridicându-se: . cum doresc si pe Dumnezeu.Cu cât te vei apropia de solutia crestina. . Te-a ajutat..Nu întelegi? E un simplu instrument divin. . Un Sf. .Iata eternul pagânism nostalgic. erai înfrânt. ma îndoiesc de har nu pentru ca am discutat cu d-ta.Eu stiu cât si cum sa cred..Vorbesti copilarii. Nu cred în fericire." . Nu pot dormi linistit decât în primejdie. . . sa creada. . în nesiguranta. Francisc fara gratie.De ce vrei sa te chinui toata viata? . cum nu cred nici în Dumnezeu. Dar d-ta nu esti decât un simplu pagân torturat de neputinta convertirii. Prietenul meu tacuse de mult. .. daca m-ai întreba: "Crezi în har?".

N-am spus nimic prietenului meu. Când am intrat în chilie, s-a îmbujorat si a ferit o pagina pe jumatate scrisa. - îi scriam ei... Mi-e atât de dor... Am ramas o saptamâna, citind Evangheliile si Apocalipsul. Eu aveam în sac un caiet alb, menit unei povestiri pe care nu o puteam scrie. Lânga caiet, S.Francisc si Pascal. Dupa o saptamâna, prietenul meu s-a simtit coplesit de singuratate. Studentul coborâse în Ardeal, la o ruda. Mi-a daruit un exemplar din Gracian, cu o dedicatie trista. Si prietenul meu era tot mai trist si tot mai stapânit de amintirea doamnei. Intr-o dimineata, m-a sarutat si a plecat. L-am întovarasit o bucata de drum, prin padure. Era atât de fericit ca are s-o vada... Când am ajuns pe platou, ne-am despartit. Eu ma întorceam spre schit, el cobora jos, catre oras. Era senin, cald, liniste. Ne-am amintit urcusul, pe ploaie si întuneric, cu o saptamâna mai înainte. - De acum, fiecare cu drumul sau... Treceau zile aspre, dure, nemilostive în îndoieli. Vietuiam acea salbatica singuratate pe care o doream din biblioteca mea. Nu vedeam decât pe calugari. Porneam în fiecare zi, singur, cu caietul alb pe creste, pe muchi, pe carari ce coboara în prapastii. Iubeam viespile care culeg mierea arbustilor. Iubeam pasarile pe care, de multe oi, mi se parea ca le patrund în glasurile lor. Iubeam muntii rai si padurile cu putregai Printre trunchiuri. Noptile, ma chinuiau întrebari. Aveam acelasi raspuns, si chinul ma 'ndreptate sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Nu uitam niciodata ca Vreau sa fiu erou. Dar întrebarile erau multe si crude: "Ce am sa-i spun Nonorei?" "Sâ fug de prietene?" "Sa fug de Nîska?" "Daca am s-o îndragesc?" "Sa rup dragostea?" "Sa ma mutilez?..." Au fost nopti când tulburarea ma umilea pâna la plâns. Criza crestea, crestea în singuratate. Ma simteam parasit de toti, uitat, agonizând într-un pustiu. Sufletul îmi era corMesit de marasm, de disperare muta, de slabiciuni. Totul îmi poruncea sa ma întorc în oras, între oameni. As fi voit sa vad pe Niska, s-o rog sa-mi fie prietena buna. As fi voit sa vorbesc, în jurul meu nu era nimeni. Rataceam, si Pascal mi se parea rece, si Sf. Francisc de neînteles. în fiecare dimineata îmi spuneam: "Astazi voi capata linistea cu care am venit". Adormeam cu vedenii de fericire umilindu-ma. Ispita cea mare era dragostea si fericirea prietenului meu. îmi spuneam: "Iata, prietenul meu e fericit. De ce sa nu fiu si eu?" Si nu credeam în fericire, si o pofteam ca pe un fruct. De câte ori tristetea singuratatii aspre ma coplesea, îmi spuneam: "Are sa treaca, are sa treaca...". Mi-era ciuda sa astept ceasul acela -care trebuia sa vina — cu neîncredere. Nu era începutul si icoana întregii mele vieti singuratatea aceasta disperata si chinuita?... Un amurg însângerând padurile m-a linistit în câteva clipe. Nu pot zugravi o liniste de singuratate. Era credinta si nadejde, si dragoste, si pornire spre jertfa, spre renuntare. Am gustat fericirea amaruie si calmanta a biruintei. în seara aceea, la lumânarea pe care o mai aprinsese o singura data prietenul meu dupa furtuna, am deschis caietul neînceput si am scris pe cea dintâi pagina: "...Eu îmi voi însemna aici crizele si solutiile mele. Un caiet pentru suflet, în care oamenii vor fi ispite, iar evenimentele, atitudini. Nu mai pot reconstitui experientele care m-au bântuit în aceste zece zile, dupa plecarea prietenului meu. Dar, depasita fiind criza, eu ma simt mai puternic, mai voios, mai 134

încrezator. De acum stiu: cu cât mai mult voi fi coplesit de tristete si de neliniste, cu atât trebuie sa ma bucur mai mult. Izbânda va aduce o limpezire dureros de senina, si-mi va mânia fortele. Asadar, nu trebuie sa evit primejdiile: sentimentale sau cerebrale. Sunt dator, ca sa realizez eroismul, sa înfrunt ispite mari, vaste. Ca sa ma împlinesc pe drumul daruit mie, si împartasit numai studentului si prietenului meu, trebuie sa renunt la fericire. Renuntarea o voi înfaptui dupa coborârea în lume. Renuntarea nu înseamna schivnicie. Ascetismul va fi pur etic. Nu voi renunta la un lucru decât atunci când el îmi primejduieste drumul catre eroism. Asadar, nu renuntare definitiva, ci renuntare cautata. Voi fi prieten cu Niska. Iar daca primejdia va ajunge temuta, daca ma voi îndragosti, sunt dator sa-mi aprind dragostea pâna ce ma va stapâni complet. Atunci, voi renunta la Niska sau la oricare alta dragoste. î-am pomenit numele, pentru ca de ea ma simt ispitit mai mult. Sunt sincer; nu mi-e teama de primejdie. Singura grija: eroismul. Aceasta nu trebuie s-o afle nimeni. Voi vietui aceeasi viata. Daca anumite renuntari pot parea nebunesti, cu atât aiai bine. Numai un nebun supravietuieste mediocritatii. In ceasurile mari, sa nu fiu trist, ci semn. Accept nostalgia numai în amintiri. În fapte, -aceeasi dârzenie si încredere virila. Faptul trebuie supus eroului. Viata toata trebuie sa se frânga sub nebunia Iui..." XIII. PLECARE Am coborât senin. Orasul se pârguia sub cer de flacari. Strazile, în amiaza, se înalbeau pustii. Oamenii se strecurau pe sub ziduri, adulmecând umbra. în mansarda mea, soarele navalise îngalbenind albul cartilor. Am plecat iar, catre sâtui cu vile în sân de mare. Acolo, rasaritul orbeste zarea apelor: amiaza sticleste ca o bolta deasupra trupurilor foaie pe nisip înfierbântat; amurgul sângera pe dealuri de argila; seara se iveste o data cu luna, adusa din pustietati sarate; noaptea se limpezeste albastra, înalta. în gara am întâlnit pe Marcu, întovarasit de un tânar brun si de o duduie. Nu-l mai vazusem din iarna. Ne-am îmbratisat, printre perechi grabite, printre hamali. Mi-a prezentat noii lui prieteni: duduia, cu un nume evreiesc complicat, studenta ia Stiinte naturale; tânarul, medicinist si antisemit. Râdea, si as fi crezut ca glumeste, daca nu as fi zarit zvastica de argint la cheotoarea prietenului sau. Nu mi-a iasat timp de narari si iscodiri. Trebuia sa ne gasim locuri, într-un compartiment nu prea aglomerat, ca sa putem calatori si discuta în tihna. Am aflat un culoar gol si ne-am multumit sa ramânem rezemati de Ś cstre. Marcu si tovarasii lui se duceau la Constanta. El va ramâne în septembrie si va pleca, apoi, la Marsilia, pe mare. în Marsilia, Plantele iui are rude. Se va odihni si va pleca la Paris, sase-sapte ani, Pentru Medicina. Mi-a povestit cum a trecut bacalaureatul în vara.L-a îndârjit prima cadere. Pierdea un an; nu avea nici timpul sa-si faca ostirea. A început sa creada ca e persecutat, ca a fost respins din pricina antisemitismului comisiei. Atunci, a început sa învete. Opt luni, a învatat ceas cu ceas, asa cum învatam amândoi cu un an mai înainte, în Biblioteca Fundatiei. Ne-am amintit amândoi iarna si primavara petrecuta alaturi de carti mari, cu legaturi sure. Miam amintit atâtea amanunte, cu un prieten care se despartea... 135

L-am întrebat de ce n-a venit sa ma vada. Când l-am cautat pe acasa, vecina m-a vestit ca se mutase, fara sa lase noua adresa. - Mi-a spus Radu ca te-ai facut antisemit, ca primesti la tine un cerc studentesc crestin, ca pregatiti manifeste si conspiratii... Râdeam, râdeam. - Fireste ca Radu nu ti-a spus nimic din toate acestea... La mine în mansarda a fost doua luni, e drept, sediul cercului. Multi studenti erau antisemiti... Dar pe mine ma stii: nu am fost niciodata antisemit. - Foarte rau, ma întrerupse studentul cu zvastica. Prietenului meu Marcu iam marturisit de multe ori: un student român luminat, care nu e antisemit, e las sau nebun. Un student luminai, trebuie sa fie nationalist... - Absurd, zâmbi Marcu. Un student luminat trebuie sa fie cetatean al viitorului: comunist. Daca nu vom anula noi atât superstitiile nationalismului, ale granitelor, ale neghioabelor teorii etnice, atunci, cine sa le anuleze? - Tu esti semit si pozeur. Anularea de care îmi vorbesti nu te împiedica sa fii un fanatic al iudaismului. - Noi trebuie sa ne lasam legea cea din urma, pentru ca nu avem nimic altceva în afara de lege. - Exagerezi; aveti mult mai multe însusiri. De altfel, ceea ce m-a îndemnat sa-ti fiu cel mai bun prieten a fost tocmai iudaismul tau intens si sincer, alaturi de un internationalism banal si nesincer. - Internationalismul nu poate fi realizat decât prin iudaism. - Domnilor, le marturisii, discutia ma stânjeneste. Marcu mi-e bun prieten; sapoi, se mai afla aici o duduie... - Duduia nu se supara, pentru ca e logodnica mea, zâmbi studentul cu zvastica. Râdeau toti trei de uimirea mea. - Nu-ti vine sa crezi? ma întreba Marcu. Aceasta domnisoara renegata... - Pardon, asimilata, preciza râzând duduia. - Când te asimilezi unui popor necivilizat, e o renegare. - Poporul e tânar, vorbi iarasi medicinistul. S-apoi, fata straina se afla pe pamântul sau. Acum doua mii de ani ar fi fost roaba: acum, e sotie si stapâna, câteodata... - Aceasta e înca o sclava a crestinismului, socotii ei. - Din pacate... - Nu vorbi asa, îl întrerupse Marcu. Prietenul meu e un crestin autentic... - Domnul nu poate fi crestin. Din cele ce scrie, îl banuiesc pagân, chinuit între Apollon si Dionysos. - Te rog sa amintesti si pe Iisus. - Daca vrei... Dar eu te socotesc suficient de evoluat cerebraliceste ca sa mai pastrezi o mentalitate primitiva. Crestinismul e religiozitate, adica politeism condensat, adica animism, fetisism, magie, salbaticie. - O mie de greseli într-o singura fraza, ma suparai eu. Mai întâi, monoteismul na fost niciodata un politeism condensat, ci exaltarea suprematiei zeului Cerului dusa pâna la anularea, la disparitia celorlalti. Un singur zeu, deci, ajunge Dumnezeu; iar nu o suta de zei redusi la o singura sinteza, cum spune scoala mitologica. A doua greseala e atât de covârsitoare, încât te coboara în ochii mei la nivelul oricarui medicinist mediocru si îngâmfat, incult si obraznic... - Oh! ce de complimente!... se minuna, iritata, duduia. - ...Pentru ca numai un astfel de medicinist poate confunda experienta crestina cu originile religiozitatii. D-ta nu vezi ce înspaimântatoare absurditate 136

afirmi? Daca inversezi astfel fazele evolutiei, nu întelegi ca eu pot sa-ti raspund: Einstein e un salbatic? - Sa auzim, sa auzim! se bucura Marcu. - Pentru ca si eu am dreptul sa ma cobor, ca d-ta, de la geometria în spatiu la geometria plana, apoi la greci si la egipteni, si la chaldeeni, apoi la liniile trase de salbatici pe peretii pesterilor. Daca teoria einstei-niana îsi are obârsia în geometria cu trei dimensiuni, iar aceasta în liniile pesterilor... - Liniile salbaticilor nu erau stiinta... - Tocmai de aceasta te învinuiesc si eu: magia, fetisismul, politeismul nu contin o religiozitate autentica, ci numai o serie de fenomene sufletesti care nu au nimic comun cu experienta crestina. Identitatea d-tale între crestinism si primitivism e de-a dreptul absurda. Concluzia: crestinismul nu exclude nici stiinta, nici filozofia, nici civilizatia... - Poate sa ai dreptate... în orice caz, d-ta nu poti fi crestin... Datoria d-tale e sa fii antisemit... - Stupid. Nu pot deveni partasul unei solutii atât timp cât n-am studiat problema. - Cine te împiedica s-o studiezi? - Antisemitii. D-ta crezi ca mai pot fi obiectiv când se sparg geamuri, când se bat colegi evrei, când se închid colegi crestini, când nu mai sunt cantine, camine?... Cu atât mai mult trebuie sa iei o atitudine. Expectativa e o lasitat - Bine spus, zâmbi Marcu. Te-am admirat întotdeauna pentru litica fortei, singura care da rezultate. Nu mai sunt socialist, pentru erau prea multe teorii si prea putin curaj. La Paris, voi organiza nu îr truniri împotriva României, ci atentate împotriva guvernului. Pentru fie care deputat ucis. beau o sticla de sampanie!.., Marcule. îl rugai eu, ma iriti inutil. M-am ferit întotdeauna sa i cut cu tine problema aceasta... - Nu ai curaj sa te angajezi pe o pozitie, insinua studentul. - Am mult mai mult curaj decât ai banui. Am curajul sa astept. Teoria mea e sa-mi echilibrez si sa-mi lumineze constiinta. Tara poate sa piara... - Te înseli; tara nu piere, pentru ca cinci studenti evita proba evreiasca, preferând sa se afle mai întâi pe sine, sa-si creeze critera valori ... Un exemplu de dezordine. Daca as fi dictator, te-as împusca. Iar pasa tarii de constiinta d-tale? Incordari si depasiti clerul tarii.. . Esti student îa Filozofie... Vorbesti desi sti ia Medicina. Tevcontrazici ia st etnic: sânge, pie; sa abata discu I naivi si sentime rea muit zeitatea medicinei, fara sa împ clegi tu prin libertatea medicini omnu \'mi place lelaL - Din nefericire s-au schimbat, li int - Oh.!... si o înteleg gresita. - Cei de la Litere împrumuta mentalitatea si cunostintele. Ar fi interesant de stiut ce dori Marcul - E interesant integral, ironiza medicinistul. Poate domnul cred în dragoste?.., - Desi indiscretia e stânjenitoare, nu ma supar. Dar nici n â pot raspunde. - Fireste, noi nu întelegem, râse duduia.,. - N-am spus chiar asa. Dar d-stra confundati impulsul sexual sau colajul, sau acea "sympathie amoureuse" cu dragostea. Nici nu încerc sa intru în amanunte asupra treptelor acestei dragoste autentice. - Ar fi interesant, zâmbi duduia. 137

.Eu cred în stiinta si în tine. aceasta e tara mea". un strain"". "Cu Marcu ma înteleg tot mai ran. Pentru mine.. se împotrivi duduia. El spune ca e antisemit. ramana cu o declaratie sentimentala. care adulmecând orizonturi. "Iata.. si maturizarile mele dureros de prei lungul experientelor cautate si exaltate.unitatea inteselor. Toti trei rosira. nebunia contradictiilor. ! an singur lucra: ea nu crede nici în nationalism. si nostalgia sfârsiturilor de petreceri. înca. Apoi am tacut. eu cu viata mea launtrica. eu cu ale mele. se iubesc.. Eu. Poate îsi marturisea: "Omul acesta îmi curând. . pleca. pe strada cu soare mult. Acum.." Gândeam si nu-i spuneam nimic. Cine Iaca ne vom mai întâlni în acesti cinci ani...Poate crezi ca ne iubim? . vorbii eu. Duduia j pe fereastra. oameni plecati sub povara verii.. cu toata gafa pe care constient o fac. cât timp Marcu nu se intoarce in tara?. privea. si noptile de Purim. Ei sunt studenti de ai viitorului: pregatesc o casnicie întemeiata pe .. epicureu înnascut. despre viitorui lui. gândeam. Studentul încerca sa glumeasca. în care a copilarit. Eu am vorbit cu Marcu pre anii petrecuti în liceu. ei cu medicina si cartile anarhiste.. Seninatatea mea e amara. Si moartea bunicii lui. Poate îl înduiosa despartirea de tara în care i s-au nascut si iubit parintii. Spuneau ca nu se iubesc.. sa aflu motivul legaturii d-voastra. care din noi are dreptate?". si prietenii lui. între ei. rafuieee spirituale. Zâmbea rautacios. raspundeam.. Marcu însemna tot ce vietuisem i dur. Estera.Nu e chiar asa. la o fereastra deschisa. Poate îsi amintea liceul. si-au marturisit. Trenul despica sesuri cu flacari albe. el ma socoteste mistic. astept lamuriri de la d-stra. curajul absurditatilor. si toate renuntarile îndurate. pâna aproape de seara. Tresarii. . logodnicii au nas aiaturi. pagubelor si câstigurilor.Eu nu cred nimic. Apoi. A lui a mincinoasa si presarata cu îndoieli care niciodata n-au aJuns intense si definitive. De fapt.. el cu gandunle lui. Fireste. istoric..Numai eu. dar o suport ca o ceptie.. Dupa cu s-aii coborât la o statie si au cumparat fructe. mai vini. fântâni la rascruci de drumuri. . Marcu a evitat. Eu . halucinat. Poate ca. . Dar eu studiez biologia. cred uscat.Tu ai sa iubesti? 138 . Ne întelegem. Eu ma întristam. Priveam amândoi. .. despre viitorul meu. Ma întrista gândul despartirii de un prieten. câmpurile sub soare.. Marcu a zâmbit si a început sami istoriseasca viata pe care o va vietui la Paris... spiter. si studentele de la biblioteca. Sunt îndragostiti ca doi adolescenti sentimentali.Ar fi interesant pentru mine. dar e afectiva.Cred ca amândoi sunt nebuni. nici în Śatkmalism. zâmbind. El ramâne pentru totdeauna la Paris. nici altul nu vor sa renunte la minciuna. Mareu îmi amintea de Htiile si infrânanie. simplist. în orasul cu fabrici. Vorbi Marcu. un tânar care asteapta. pasii pe drumuri neumblate. Suntemi buni prieteni. Si nici unul. Am tacut amândoi. mai sumbru in adolescenta. cu mine alaturi. pentru ca eu am suferit mai mult. soptind. daca voiti sa mi le estainuiti.. catre perechea ce soptea la fereastra: . Zaream gari. a experientelor ucigatoare Dreptatea trebuie sa fie a mea. colindând vecinii în dominouri negre. Si Marcu privea. ea se lauda cu stiinta. si iectunie. înfruntându-se. Marcu e un prieten care pleaca.. Si idila înabusita plapând.

mediocru. de zgomote. am coborât.. . înaintea si înapoia mea. Scrie-mi despre Robert. bici. în gara.N-am sa fug de ea. Ma întorceam seara.Desi în liceu pareai vesnic îndragostit. diminetile. Dar gândul meu de dupa iubire n-am sa ti— o spun. e mai bine sa ne despartim acum. Piatra era rece si cerul înalt. s-o caut printre trupurile sub soare. Asteptam acolo vântul.. . "El are sa-si poarte tara acolo. . Am strâns mâna logodnicilor. îndragisem un colt cu stânci pravalite în mare. singura pagina pe care o scrisesem în Jurnal.Desi nu e literatura. îmi spuneam ca o prietena înzestrata cu suflet înalt va alina asprimea sufletului meu.. Ma surprindeam tot mai des cu ochii pe mare si cu foile cartii rasfoite de vânt.. Gazda ma socotea un mizantrop precoce.. si profesori-despre toti. sa pogor în mine vraja tainica a soarelui ce apune.. gândeam. parca ai pleca pentru totdeauna. în parc. I-am fagaduit. pâna în septembrie.. Apa se linistea sub luna. îmi porunceam sa cobor pe plaja.. Eu o voiam prietena... atunci am cazut. SFÂRSIT DE VACANTA Din cerdacul vilei îmi odihneam ochii pe mare.. si iarasi. seara. spuneam. numai. noaptea. Marcu m-a chemat. regenerare. Zaream Perechi putine.. Eu voiam. o data cu stelele. pe plaja.Marcule. singur.. eu asteptând noaptea.. zâmbind ostenit. ne-am îmbratisat. cu fruntea în vânt. XIV. am sa-ti trimit adresa. nu întotdeauna izbuteam sa-mi ascund tristetea amara a biruintelor. Ai cazut si tu. Dinu. Daca vrei. mediocru. despre Radu.Nu ne-am vazut de mult. De la cazinou se furisau. Batea vânt dinspre mare..Nu te înteleg. Fanica. orase cu turnuri. Când s-a apropiat trasura. Am tacut iar. Bibi îmi spusese ca o va întovarasi.. Îmi porunceam sa citesc.. Ma întorceam acasa tremurând.. printre vile. De ce ramâneam singur?.. . el citind jurnale. Porneam aproape de amurg.. Le ghiceam întovarasite de lumini. S-apoi. Dupa o saptamâna. marturisii. rasarituri. care ma priveau fericiti.. Mâneam cele ce-mi dadea gazda.. ma plictisesti cu aceeasi literatura a ta. la restaurant. Ma îmbujoram de câte ori gândeam ca voi întâlni pe Niska.Nu.. de miresme. . pe cararea ce duce printre stânci. deserturi. Dar mai ramân în Constanta trei saptamâni. la cazinou.. . Dar Niska nu era o primejdie.. Aprindeam lumânarea alba si citeam. arsite. Scrie-mi despre ai nostri. In cele dintâi zile n-am voit sa caut pe nimeni.. Adormeam cu viziuni ciudate: oceane.. .Nu uita sa-mi scrii. Marcu dadu din umeri. si colegi din liceu... . Pe mine ma ispiteau lacrimi. si fete de profesori ma împresurau în noapte. viziteaza-ma. Si banuiam ca sunt cunoscuti în satul cu vile rasfirate. Trebuia sa înfrunt primejdia. din scrisorile mele". în fiecare noapte. De abia ma stapânesc. 139 . cu gulerul de la haina ridicat. Rataceam singur. Iar în sufletul meu stapâneau tristeti de adolescenta pustie. în Franta. soarele ce se stinge mi-era îndemn. Plecam iarasi. Descoperisem de mult ritul..De când te-ai convertit? . .. ostroave. Si prieteni vechi. bucuroasa ca platesc cât îmi cere si nu ma plâng de nimic.Daca iubirea lui Dante si a lui Don Quichotte e cadere. cu Andrei.....Sunt magulit. melodii cu ispite.

palid. de Andrei. team asteptat din iulie. acum. 140 .. Dar m-am oprit. Taceam. în pantaloni albi. ca viata era vana si hotarârile copilarii. Eram palid.. Nu întelegeam de ce ma priveste banuitor.Pauli cel mai bun prieten al meu.Niska.Ce nesuferit!. grabindu-se pentru întâlnire. Ma grabeam..Bibi sta la mine.. minciuna ma desfata si ma alina. . Cine stie ce a: cititorii Bibi are sa fie fericita. M-am întors... Mi se parea ca ma cobor dintr-un pat de istovit. Ne întorceam toti trei pe nisipul rece. spunând ca sosisem numai de o zi. eleganti... în noapte... am prins curaj. eram îndemnat sa-i ? I Niskai.Prietenul meu e un pesimist. doua saptamâni. Mam întristat..Daca ai sa continui Romanul adolescentului miop sa nu pe întâlnirea noastra. Eu ma înveselisem pâna ia sarja. . Dar paseam înainte. Tânarul cu pantaloni albi se oprise.De altfel.Fireste. Ma gândeam: "Nu mai am nici un rost la stânci. sa-i mai recunosti. iritat.Si dumneata. L-am z o tovarasa. plictisesc o pereche". Paul se enerva. Logodna va dura dr Taceam.Iti pare atât de bine ca m-am logodit? .. A frecut pe lânga mine. mi-a spus pr m-a prezentat. zâmbind.. pe malul marii.. .. stam si noi doua saptamâni! . Ma întorc apoi. negre în albul arg al apei. Am întrebat-o daca ramâne.. . suspectându-ma. a râs. . începu sa-mi vorbeasca de Bibi.. intr-c noapte. un strain. disperat.. Niska tresari. gândii eu.. -Niska!. în mine.. fara sa înteleg pricina grabei. ca nu mai aveam nici un rost.Paule. M-am întâlnit cu un tânar. Eu am rosit.. pentru examene. E stupid romanesca si nu te-ar crede nimeni. S-au înnegrit de soare. Paul se plictisea. Niska a alergat.. jumatate în umbra. . s-a întors.Cât va vrea logodnicul meu.Imposibil.. Capatasem o verva care ma nelinistea. Andrei la o ruda. câstig ramasagul dupâ câteva luni.Am venit sa ma odihnesc. îmi spunea tu. îmi zaream stâncile.. Am pasit tot mai încet. sarutat mâna galant. . Am trecut prin fata tor fara sa-i prive ochiul s-a împotrivit. asteptându-l. Am mintit. Voiam sa ma întorc.. "Poate m-a recunoscut". . ramasagul nu l-ai câstigat. cu ce gând? . gândeam. ... despre ce ramasag este vorba? Ma pregateam sa-l lamuresc.. alaturi de un domn în alb. . Niska era entuziasmata de capriciul soartei. am felicitat-o.. Tânarul alerga înapoiami. Tu nu te-ai schimbat. . . în noapte. spre stâncile mele. a vorbit. .Miam încheiat haina si am Pasit în sus. m-a privit.Poate pentru ca n-am vorbit o saptamâna". Apoi.. Dai are sa-Râdea. chirie.Pentru un asemenea eveniment.. în goi. mi-a strâns mâna. Am zâmbit. De ce se întristase Niska?.

. Astepta pe Andrei.. . Bibi. Apoi. ca un filozof. la anul. .. . 141 . nu e un baiat rau. . în gradina restaurantului. Câteva zile.. I-am întrerupt. dupa ce citisem de cinci ori singura pagina din Jurnal.Tu judeci altfel.închipuieste-ti. .De ce.Asa e. Am adormit spre dimineata. slabiciune sl provincie.Pentru ca ai disparut fara sa-i ceri adresa. pentru ca ai pomenit logodnicului ei de ramasagul acela absurd. Ca prezicator ma bucur...Abuzezi. cu amenintarile.. S-a aratat fericit de întâlnire. I-am mintit. mai spatos. Paul e un imbecil.. ca si oricare alta sentimentala..Eu vorbesc deschis. Paul e o confirmare a prezicerii mele din noaptea Floriilor.. si-a raspândit zvonul ca se împusca daca îl refuz..El. . Am adaugat: ... r n pe câmp.." Nu spusesem Niskai vila ia care locuiesc. lamuri Paul..Gresesti. voi avea nevoie. aici. Doream s-o revad. -Mediocru. .. ... vei mânca cu noi.. Nu înteleg ce a hotarât-o pe Niska..Exagerezi. . Ma îmbujorasem. protesta domnul Paul.. licenta. . cu ochii în cer dobrogean.. fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data. A venit si Andrei: mai negru. m-a cunoscut la un bal... De altfel. Nu-l iubeste. mirata.Sa ma supar? .Declaratia mi-a facut-o. Eu vreau ca viata Niskai sa semene Niskai.. Bibi? . .Asteptam revansa. E tot atât de mediocra. mai bine dipus. .în orice caz. A acceptat rugamintile tânarului din lasitate.. vor pleca amândoi la Paris. spunând ca ma doboara somnul. Era neagra. printre capite cu umbre tulburi. ... Paul si Niska plecasera la Constanta. Cu atât mai rau pentru Niska. si porniri Le culegeam pe toate si le ascundeam în mine: "Cândva.. timp destul sa se cunoasca.. Ma culcam între gropi. frumoasa si fericita. Am alergat pâna acasa.Pentru ca te-am gasit.. Tu vrei ca toti sa-ti semene.Bibi. O plictisea cu declaratiile. eu cred în cele ce spun.Vorbesti ca un elev de liceu.Bibi. Niska zâmbi.Domnul Paul are sa-mi poarte pica. Noaptea si singuratatea ""\' descopereau în suflet puteri nebanuite si elanuri. Mi-a spus ca Niska s~a suparat mult pe mine.. de acum pot sa-ti cer impresii personale asupra dragostei. Niska va urma perfect dramul prezis de mine: sinucidere spintuala prin casatorie. . Mai au doi ani. Niska n-are sa fie fericita." Pe Bibi am întâlnit-o într-o dimineata. . .E discreta. Noptile. Mi-a batut inima. . sa-i cer amanunte asupra lui Paul-dar asteptam sa fiu Pe deplin linistit. de raua cu efecte de luna. fluierând. . Va fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi Niska. insipid si frumos. dar ca prieten. doream sa vorbesc cu Bibi. Îsi ia.. poate. cu o barca automobil. Ea voia altceva. dar prost. ca un romancier. am privit neaua din cerdac si am scris povestiri.Niska s-a logodit cu un anume Paul.Mie?.

istovita..Riscant.. socotii eu. . Sa nu mai vorbim. Niska îmi apuca fericita bratul..îl iubesti. cu bucurii în suflet.înainte sa încerci complimente... mai înainte...Ceea ce înseamna ca trebuie sa lupt împotriva prezicerilor mele. într-o seara. ... Dar acum..Daca te-ar auzi logodnicul... degringolada nu mai poate fi sfârsita. Am tresarit.. ca o usurare. Nu te-ai gândit la nazuintele tale când ai acceptat pe Paul? . trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamâna si sa-mi împrumuti carti. De atunci. .. fagaduiesc.... ..Niska. . pentru ca n-au stiut sa-si stapâneasca o zi sau un ceas plictiseala si tulburarea..Desi enigmatic..Sunt fericit. privindu-ne. viu sa te iau de la vila... încheie Andrei. A venit dimineata. nebanuite Niskai. insinuindu-i ca o iubesc?. Apoi.. Am sa ma gândesc doi ani.Aminteste-ti un singur lucru: ca de acum trebuie sa-mi fii prieten. femeile tinere. Am iesit amândoi pe câmp. . . . n-are sa se împlineasca. Niska mi-a soptit: .. te contrazici de la o luna la alta. te-ai logodit cu marea.Nu stiu. Te duce mediul. .Nu stiu. Am slabit dintr-o data.Eu n-am sa iubesc decât un om mare. femeile mediocre faptuiesc întotdeauna fapte asupra carora nu mai pot reveni.. crezu Bibi. Gândea. Nu vreau sa stie si Paul. Niska tacea. ma convingi. Am ramas fara sprijin... vorbind..Tu ai s-o cunosti? -Da... covârsit de bucurii.. Niska era tot mai prietenoasa. le-as fi uitat. .De acum. ne întâlneam în fiecare zi. .Niska.. si prezicerea ta s-ar fi realizat.. nu stiu..Mâine. Am încercat sa glumesc.Niska. cu tânguielile lui.încearca sa-l ridici pe Paul. . ...înaltator.Si scump.Primul voiaj împreuna. în fata apei nelinistite. Nu-ti sunt un bun prieten ca-ti spun aceasta. .. nu ave ti rezistente spirituale. Paul se plictisea si încerca sa ma evite cu siretlicuri stupide.. Niska? Am râs amândoi. . .. coboram catre ape..De acum.... Smulse inelul din deget si îl zvârli deasupra stâncilor.. Daca nu te-as fi întâlnit.. îmi fagaduiesti sa ma ajuti întotdeauna sa ramân eu însami?. îmi tulbura linistea aici. si tot mai adânc îi patrundeam în suflet. Mi-a parut atât de rau când am aflat ca nu vrei sa-mi fii prieten. . Am acceptat multumind.Daca te ascult prea mult. dar trebuie sa-ti spun. ne-am asezat sa o privim. 142 . Nu credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului. Voi.. Am coborât încet cararea stâncoasa...... Dar tu? .. eu am voit întotdeauna." Am primit porunca gândului.. înainte de baie. Printre snopi în capite.... Pe mine ma ostenea un gând: "Daca as minti pe Niska. nu stiu... Ceea ce vrei tu. Dupa întâia înfrângere. Niska avu o licarire ciudata în ochi.. . trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata Japonia. . Niska.....Cele ce-ti spuneam eu. .

. sus. nelinistita. i le rascoleam. Dupa-amiezi cu arsita ravasita de vânt sarat. A rupt logodna. la povestirile care trebuiau trans.... Când ajungeam.ezeu.Niska. cu afât mai rau pentru mine. fara autd^f gestie: fara afectarea fatala duduilor sentimentaie. ca acesta e un semn rau si ca. pe cararea spinarii de deal dobrogean. GhicwH . Am înteles ca pofta ei de mare e autentica.. I-am insinuat dragostea pentru asprul duh maâoj Pastorului. la vila. mi-a strâns bratul si mi-a \'. aproape de miezul noptii.. privind amândoi marea. i ie ^^H nam.înspaimântat: eram ispitit s-o sarut. mi dupa ani pe tarmuri.. torturile.. îi ghiceam doruriLe. Dar eu vreau sa fiu roaba unui Brand. mai eroic. urmaream prefacerile.. Am întrebat-o la ce se gândeste. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice. pentru ca se apropie furtuna. i le atâtam. nebunesc. ma întrebam: "Mi-e draga?".Gândean: .exaltata: li-ai spune jide!. creez. cu Niska. carti si amintiri îndragite. sa-i spun ca mi-e i.. M-as uita la el ca la un p..Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii. de fapt. când se descoperea urând chipuri. Eu voiam o astfel de Niska . singur. Niska vrea sa se mântuie de mediocritate. Cu atât mai bine pentru faptul meu .. Primejdiile cresc. sub ochi încruntati. cum îi aprind nosta^^H ^us ca\'brazda sufletului ei imi astepta vointa ca pe ti^^H Ś Ś. Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cni^^H iri. Stiu ca Niska asteapta sa o înc.. fara ajutorul meu. asa cum lucram o poveste închipuita.La Brand. .... înfiorata de vânt. o stapânesc. Niska ma asculta. Ma bucuram ca luminarea Niskaî se face firesc.Sufletul viril stapâneste tot atâtea însusiri de mângâiere ca si cel feminin. la urma urmelor. De altfel. Voiam acea Niska pe care o întrezarisem la manastire: mandra. de a potentele pâna la dezlantuirea în opera. Ma surprind dind: alaturi de ea. i-anv^^H mâniat de Brand.: crise.. cum îi încovoi capriciile. deasupra stâncilor. îi tremurau. daca încearca scene. de noapte si de glasul meu rostind cuvinte dure. libera. gândeam. cautându-si un sens de originalitate.. Se apropie tot mai mult de Ś arasa visata. racorit de stele. bucuriile. zâmbea si lacrama. Eu nu voiam sa gândesc la hotarârile Jurnalului. De ce m-a privit Niska si a zâmbit. arcuite. zâmbind. trebuie". pe hârtia alba.. între fluvii mari. curat. îi lucram sufletul. Dar daca îi fauresc o arma împotriva-mi? Daca eu din nou o Niska..ť Ochii Niskai erau verzi. toate aceste înlesniri primejdiei nu sunt 143 . si noi ne întorceam pe nisipul umed. Acele doua saptamâni am fost tot timpul împreuna. Ea ar fi pierit. Ma lega de Niska pe cu care o dezvaluiam siesi. sa ratac. M-am. de a încorda creierul si sufletul catre depasiri. Trupul Niskai se înfrigura în serii.. risipind dispret si acea nelamurita-însusire de a Orgoliul viril. în Jurnal: "Niska ajunge primejdioasa. plecam.. Uit ca rostul vietii mele e altul. Marea se linistea seara. si eu aveam nevoie de apropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond. Acasa... Zi dupa zi. într-o seara cu pareri de furtuna. cu pretuiri care aluneca mintilor celorlalti. o sileam sa-si paraseasca micii ei zei favoritii lecturilor de pension.. stinsa de mediocritate. Oare n-as îngheta lânga un suflet atât de îndârjit si auster? . pe creasta dealului. I-am luminat pâna în ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit. . sprâncenele se plecasera. de marea tulburata. poetii parfumati si eseistii abili. Mi-era prietena. as pleca cu tine oriunde rea!.Am sa-i spun ca am pierdut inelul.... Sunt dator s-o ajut. M-am it. logodna se poate socoti desfacuta. la cartile care trebuiau sfârsite. Si aflam ca nu mi-e draga. Numai un asemenea barbat as primi ca stapân. nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapân. la examene. primejdia eroismului meu? Totusi. si mi-a strâns bratul?. Eram aspru cu mine însumi.. . câte n-as face?. . Intr-o seara. mai întunecat.

. sa le înstru-neasca e un adevarat barbat. într-adevar. . Mi-a prezis un fapt care o va stingheri...decât Jiska rnâ stâpânet: ura pe fata: raspândea zvonul ca Ś. Eu nu voi fi înfrânt. îsi scutura buclele si încheie: -El are sa ajunga!.. niciodata.. amândoi. fâptuinu-o din vrerile carnii si lui meii. Eu m-am hotarât si ma trudesc.Nu le las sa ma stapâneasca.. un erou adaptat sensibilitatii si creierului contemporan. iul. îmi spunea. . senin.Poate e un erou. înflacarata. Pentru ca am petrecut doua saptamâni care nu se mai pot întoarce.Si dumneata vrei sa ajungi. cineva trebuie sa piara.e aleasa feminitate. Cum sa-i spun ca viseaza visuri inutile si primejdioase? Pentru ca eu ma simt tot mai puternic. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice iremediabil. sa se depaseasca.Nu iubesti amintirile? insinua Paul. pacatul de a parea fraze. nu? . . într-o odaita cu ferestre deschise catre mare.." XV.. .Au. streini unul dupa altul. .Gândeste-te ca nu mai sunt. Paul fuma afectând un sentimentalism voalat. E stupid sa pleci coplesit de aici. sentimentele. pe stâncile unde ne \'mâlniseram.Eu le accept sa ma îmbogateasca.. Cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil.. sa-si lumineze în fapt toate însusirile ei Ś .. Eu cultiv amintirile. Poate nu e înca lamurita: dar fericirea noastra e irealizabila.. încordând-o sa se nplineascâ. Cel care se înfrânge.a-i iV... totusi. ii stapâneam logodnica nuh ca un amant.. Vla covârseau hucurii ndâ-ma la tediocru profesor fie matematica. Niska întelese durerea care o astepta în ceasul când prezicerea ei exaltata va trebui sa se împlineasca. Poate. Eu socotesc lupta cu amintirile unul din exercitiile indispensabile constiintei eroice. .. Ultima seara am petrecut-o împreuna. nu trebuie sa ne mai intereseze. care . TAINE 144 . depaseste sensibilitatea de elita.. Scriu aceasta în dimineata de 2 septembrie.ne.. . toti trei. Eu... .. Am tacut toti.. celor care nu izbutesc sa patrunda adâncul fapturilor.Stâncile acestea sunt un trecut pentru noi toti. Niska ne privi pe amândoi. ca tânguirea lor îti împiedica viata si împiedica alte amintiri sa se adune în suflet. împliniti launtric. desi sunt student în matematici. . asteptând ceasul plecarii.. zâmbi Paul. privi marea..si era vesela. care. cu cât e un erou fara glorie.Iata ceea ce n-am putut sa învat de la tine. cu entuziasm. dar nu le las sa ma surpe.ťse.. Niska era trista.Fireste. Am privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda ochii. /uind o sotie frumoasa si bogata. ma întrerupse Paul.Ai o sensibilitate barbara. . ca nu se mai pot întoarce. Dimineata.â-l astepte acasa în sen coase. cu supa si mângâieri.Acestea sunt fraze. Ś. Nu stiu cum sa scap de ele..? .. Socotesc ca cel care stie sa se desfete în amintiri si poate.Toti suntem datori sa ajungem eroi. lasând în urma mea o vacanta cu ispite. desi tot mai ispitit. zâmbind: .. . fara sa ma întristez. nu se poate.... Cu mult mai pretios si mai rar.. .. florile. creând pe Niska.Asadar. se întrista Niska: sa nu ma las risipita de amintiri.

2 si Creatia sufletului dupa Timeus) si am adânc dintâi parte din voluminosul Le scienze esatte nell \'antica Grecia Gino Loria.. alte carti. Dupa cea dintâi vizita a Niskai. sau pentru ca o adâncesc comod. Mi-am Muscat buzele. Cu cât întelegeam mai mult. nu cu lecturi îndobitocitoare. Mi-am fagaduit sa ajung un erou în etica. nesfârsite. Nu primeam pe nimeni. izvoarele: sa nu marturisesc nimanui descoperirile mele. Dupa fiecare pagina înteleasa. ascuns în orasul cu fabrici. necunoscut de nimeni. Pe mine.. Atunci îmi voi spune: m-am creat din nou. VIII. mi-l împlineam zi de zi. pentru ca nu întelegeam tratatul lui Theon din Smirna asupra Numerelor în doctrina lui Platon. sanscrita. în pripa. "Toti cad biruiti de largimea stiintei. fâsiile ajungeau din zi în zi mai numeroase. în marginea manualului de istoria stiintelor antice. toti se plâng de neputinta mintii în fata adevarului risipit printre mii de carti si de tinuturi. nu cu exaltari retorice. am citit pe Plutarc posiace. fara daruri. Seara trebuia sa-mi întrerup munca geometrica si sa ma apuc de ebraica. m-am întors la Theon dupa ce acoperisem cu însei câteva coli. ei au lucrat patimas. Ca sa înteleg si mai bine. prin munca aspra. voi birui. Nu rezista nici un obstacol muncii încruntate. Cei care au cazut. Munceam în mansarda. pentru ca o studiaza câteva ceasuri pe zi. Ochii îmi deasupra literelor groase. ci cu calm. Fara urale. însemnam tot ce trebuia sa cunosc. îmi poruncisem atâtea reguli." îmi spuneam aceasta si munceam. Aveam o gramatica si un dictionar. Prietenii ajunsesera obraznici: nu voiau sa ma lase singur. pe lungi fâsii de hârtie. ci de câmpurile de întuneric pe care le descopeream înaintea si în jurul meu.. Stiinta. alte urcusuri. O data ce voi realiza asceza etica. sa nu public decât gânduri straine experientelor mele. "Singurul mijloc de a nu fi învinuit ca plagiez pe Giovanni Papini e sa-î întrec. lanuri. "Orice criza trebuie solutionata prin munca. nu!" îmi descoperisem lacune: matematicile. Ma desteptam în zori si. Am studiat doua zile si nopti Timeus. mi-am depasit speta. înfrigurat nu de ceea ce îmi vor cere profesorii sa stiu. dementele lui Euclid din versiunea italiana a lui Enriques. Am fost prea mult înrâurit de falimentul universalismului la Papini. nu doream pe nimeni.Saptamâni sfârsite în lecturi pentru examene. Taceam si munceam. înainte de a fi adânca. Am învatat geometria. de la care nu ma abateam: sa nu studiez decât esentele. uitând 145 . Toti domnii care spun ca stiinta e imensa gresesc." Lucram tot mai îndârjit. biruind stiinta universala. Nu disperam. zece sau cincizeci de ani. cu atât ma cuprindea disperarea. de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universale? Fireste. pentru ca în sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele muncii omenesti. dar se pot culege si însusi toate esentele geniului omenesc. cu metoda. pâna la maturizarea definitiva. Ma înfiorau desfatari descifrând gândirea proaspata de-a dreptul din izvor. calme. Au trecut examenele. îmi vor trebui cinci. ma surprindeam dorind alte pagini. prafuite cu puncte. precipitat. ochii îmi fugeau pe textul ebraic. Munca mi-era greaj pe ca o împlineam singur. gradini. ebraica. din semintele lor pot rasari paduri. si cu disciplina. fara glorie. Nebunia si moartea sunt gânduri care înspaimânta pe cei mediocri. au fost slabi. toti sfârsesc tânguindu-si falimentul enciclopedismului. trebuie sa fie larga. dezorganizat. de ce sa nu ajung si un erou în stiinta? De ce sa nu creez din mine o capodopera? De ce sa nu fac din viata mea spirituala oglinda veacului meu? Nu trebuie sa ma înspaimânt de esuarile înaintasilor. nestiut de nimeni. e imensa. Nu voiam sa întâlnesc pe nimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada. slava. O viata spirituala eroica. Miam întocmit un program si. greaca.. singur. pe mi-l daruise Mieii. fara sa cer ajutor. nu se poate stapâni tot. Trebuie sa ma scutur de neîncredere. Eu trebuie sa ajung la tinta.

" ("Fu un puternic rege. "Am sa ajung si fara Dumnezeu!" Lucram zi dupa zi. gi hey. mediala si finala. Mi-aminteam discutiile de la schit.. M-am despartit atunci de amândoua si am început pe cartea lui De Martmo." Plângeam. petrecut în seara aceea. "De ce am dormit opt ceasuri. noapte dupa noapte. !-Daca am sa înnebunesc?" Am 146 . cu slabiciunile. pierd toata încrederea adunata în patru saptamâni de munca si singuratate." Degetele raschirate în par au smuls. Pâna atunci. "N-a fost oboseala. Sunt alte esente pe care trebuie sa le asimilez mai înainte. Eram palid.. Ma revedeam în adolescenta. "Plânsul e stupid si enervant. Ochii ma usturau ca sa descifrez pe zad initiať de zad medial. bey. îmi opream lacrimile. Ma linisteam. Noaptea.. istovit. în loc de patru? De ce am lasat ebraica? De ce nu m-am lovit peste buze când m-am surprins privind toamna? De ce las sa ma stapâneasca gândul ca voi fi si eu înfrânt ca Papini? De ce îmi îngadui voluptatea mângâierilor unei înfrângeri? Si de ce îmi pierd timpul gândind toate acestea. singur. Nu aveam curajui sa ma de nici una. N-am facut un pas mai înainte. Nu e o înfrângere. Am petrecut o dupaamiaza întreaga p] du-ma prin odaie. confundam pe maqquei\'cu pase/:. îmi odihneam privirile în toamna. îmi strigam: "Ajunge! Ajunge! Am sa înnebunesc!" Si iar gândul: "Acesta-i un motiv sa dorm opt ceasuri si sa nu învat ebraica. cu nostalgia." întelegeam ca mai trebuie sa lamuresc un amanunt indispensabil operei mele.. simtii un gol sub tâmple si apoi senzatia ca sunt un strain. învatam. chinuit de aceeasi lupta cu toamna. Mi-au trebuii câteva zile pâna ce am deprins cele opt soiuri de consonante.. Am reînceput sa plâng de furie.. Nu ma duce la o solutie". "Totul trece. Pe fâsii de hârtie ma exersam scriindu-k sub forma izolata initiala. Fruntea mi se parea stranie. M-a cuprins spaima. m-am spalat si m-am asezat la masa. acum?. confundam accentul Segolta cu Telisa qetanna.. Eu nu pot fi obosit. dimineata studiam uri ceas sanscrita din manualul lui Fumi.. sey. a miopiei si a literelor". Am uitat tot ce s-a.. într-o seara am simtit cum ma stapâneste oboseala. "De ce citesc Simmel si nu reîncep greaca?" Am deschis gramatica greaca si caietul de cuvinte. Dimineata m-am desteptat senin. si nu le recunosteam. Trupul întreg îmi era greu si-l simteam strain. si încheieturile ma dureau. Mâinile le priveam pe masa. învatând alfabetul: elif." Am tresarit. si nu eram multumit. m-am convins ca nu pot învata doua limbi în acelasi timp. am rasfoit manualul si am descoperit ca mai trebuia sa învat vocalele si difton-gurile. "De ce sunt obosit?" Mu ma mai simteam obosit. multumindu-ma cu texte traduse. "N-am facut nici o fapta eroica. cu ochii în cearcane." Dimineata m-am desteptat cu madularele farâmate. Daca Dumnezeu nu vrea sa pogoare asupra-mi har? Gândul ma îndârjea. Nu eram multumit de fapta vointei mele. daca nu mai plâng". "Daca nu ma scol acum.. Verbele atât de lesnicioase mi se pareau inutil de memorizat. fiu al lui Virasen.întelesul semnelor. m-am coborât din pat buimacit. compus din doua semne complicate si dureros de memorizat. daca sunt melancolic. Apucam o carte de Simmel neînceputa. îmi racoream ochii. pey. Descifram entuziasmat din Mahabharata: "Asidraya Naio nama Virasen asuto bali upapannn gu-nairistai. mai ales formele Hifil si Himaei Dupa un ceas de tulburare. Eram trist. cu pleoapele iritate. Trebuia sa aleg. Lapsusul m-a lovit dinprincina efortului. trist. tey. Mau disperat cele patru izafet. Am închis cartea si am scris în Jurnal: "Ma las deocamdata de limbile orientale. ci o experienta. realizarii vietii eroice. totul trece. Am schimbat orele de ebraica pentru dimineata. cât sa cer de la vointa. disperat. cu numele Naio.") Dupa zece zile. Priveam toamna prin ferestruica. Am ramas un ceas la studiul lui Ghiaf. când îmi poruncesc. Reîncep limba greaca.

. gol de continut. M-am surprins tremurând. în genunchi." "Daca eu sunt dracul?" "Hei! hei!. REDACTIA 147 ." Vârtejuri de frig îmi patrundeau prin urechi.." îmi venea st râd: "Dracul! Dracul!" Inconstient." "Doamne! Doamne!.." Urmam dialogul celor din mine înspaimântat.." Am adormit greu. Ma gândeam la moarte. cu palmele împreunate: "Doamne! Doamne! Doamne!" Nu puteam sa gândesc..." "Ma culc.. cu bratele pe masa. pierdui constiinta rostului meu într-o mansarda Cu carti.. senzatia de sfârseala definitiva...Nu exista oboseala!." "Daca ma culc. am sa-nnebunesc!. Am început sa ma rog. sunt o bestie... în zori m-am desteptat. Oboseala si senzatia de pierdere a constiintei sunt ispite.rânjit: "Acesta-i gând de ispita ca sa ma cobor din mansarda si sa dorm opt ceasuri".." "Daca am înnebunit?. îmi navaleau pe creier. apoi. totul trece". Eu exist!" XVI. Un gând ma biciuie: "Nu pot sa ma rog pentru ca sunt diavolul!. Dumnezeu exista sau poate nu exista..." îmi porunceam. 'Surmenajul nu exista pentru mine"." "Liniste! Liniste pe nervi!." "Poate am înnebunit?. la nebunie.. nici sa simt cuvântul Doamne! II spuneam numai. am deschis Jurnalul: "Poate am sa-nnebunesc astazi.. dupa ce m-am înabusit cu o perna.. Astazi voi dormi mai rrnJt! dar jos nu ma cobor. acum." "Am sa ma culc!. "începe surmenajul" mi-am raspuns. Gândul ma insinua..." "Nu exista Dumnezeu. Sunt o bestie. .. Am adaugat: "0 simpla criza. "E stupid. Cine a glasuit astfel? Nu-mi recunosteam vorba. Ba am!. Dumnezeu exista?. Alta data.. Am recitit rândurile din Jurnal..... Durerea nu o simtii decât o clipa. înseamna ca sunt bolnav. Apoi." "De ce ma întreb?. cine a strigat?" "Eu!" "Cine sunt?." "Nu am vointa!. "Acum trebuie sa ma culc.......... nu lamuream întelesul cuvântului pentru. "Cine sunt eu?" zâmbii. Simteam tot mai îndraz-neata tulburarea asupra creierului si sufletului. dar vointa nu-si mai gasea vehicul în carne. Totul pierise. "A dormi înainte de ceasul statornicit e înfrângere. "Daca nu ma mai limpezesc niciodata? Daca am sa ramân toata viata asa?" îmi smulsei parul de ciuda.. Trebuie sa strig: "Nu exista oboseala! Striga!" Ma clatinam... Sunt obosit pentru ca accept gândul oboselii.... Ma surprindeam întrebându-ma: ce înseamna scaun?. dintr-o data.. "Roaga-te lui Dumnezeu. mai multa disciplina. Eram tulburat.

.. Auzind ca birjarul îl înjura. usi trântite. Daca am sa vad ca-ti perverteste maturizarea si te împiedica de la studii. Si-a amintit ca n-a scris articolul de fond. ..Gazetaria e fatala celor de vârsta dumitale. de câte ori mai pomenea de el.. Am întrebat pe profesor daca intrarea mea în redactie nu miar putea fi primejdioasa. rusinat.E frumoasa? ... ud pâna la piele. adauga. . Mi-a frunzarit manuscrisele cu ochi binevoitori.îti dau un sfat: nu lauda niciodata.. Spunea de cal. înjura! Pe mine nu ma saluta respectuos decât autorii dramatici pe care îi spurc în cronica. Aceasta ma încuraja. dactilografele la administratie.. nu ridica ochii din manuscrise.Dumneata esti?. Sterge. anecdota n-a sfârsit-o. apoi. Am asteptat sa treaca ziua... un barbat tiganos.. Le-a înjurat pe toate. Eu am ramas sa cunosc pe ceilalti: secretarul de zi. priltj de cearta. cere corecturi. cu dinti albi. Vino mâine pe aici. L-am întâlnit în redactia cu fum de tigara. A sfârsit prin a-l duce acasa. A repetat în redactie tot ce a marturisit birjarului. mobil. sa vorbesti cu Traznea. Birjarul fu de la început înjurat. Usierul i-a adus o scrisoare si vestea ca o doamna doreste sa-l vada. Profesorul m-a prezentat. Birjarul n-a vrut sa-i duca. batrâna. ai sa te înveti sa scrii scurt. . trimite la tipografie vraf de manuscrise. sonerii. nu raspunde la întrebari. cere aspru articolele redactorilor. N-ai sa scrii decât ce ti-o placea.. Pastreaza întotdeauna dreapta pe tocul patat cu cerneala albastra.Se publica. A întrerupt anecdota.. calul fu prilej de insinuari pornografice. a plecat furtunos >n odaia vecina. de strada si de ploaie. cu buze umede. .. Dar am sa ma feresc sa dezvalui adevarurile mele interne.. Śnalt.. necunoscuti timizi. ca sa afle subiect..Nu. "Sunt adevaruri pentru ziar si adevaruri pentru carte". Gâsindu-si subiect.De ce ma întrebi? Nu stii ca nu sunt aici pentru nimeni pâna ce îmi scriu articolul? Povestea din anecdota si citea din scrisoare.. vorbea. limpede si la porunca. .. Pe biroul secretarului. Vorbi de trasura. cere pahare cu apa. am sa am grija sa te dau eu afara. Nici politica. Rânjea. Ajuns acasa. Ci numai o experienta publicistica. cu peretii învesmântati în afise colorate. în ziare. cu par si atitudini disperate. lipeste fituici pe margini. am scris pâna seara pagini pentru ziar. de obicei. 148 .. cearta pe reporteri. cu canapele rupte... îmi spuneam. cu nerabdare. . Dar aici n-ai sa faci gazetarie.Ceva sa las sânge. altfel. Nu stiu daca a sfârsit scrisoarea. îl însotea cu o înjuratura noua. acesta a raspuns.. brun.Profesorul de logica era de acum si ziarist. s-a întors si l-a înjurat.. barbati multi. stânjenit de activitatea febrila a redactiei. De aici. Am ramas. Nu sa-\'Uta. nici reportagii. Fireste. cufundat în citirea corespondentelor din provincie.. Eram stânjenit si nu stiam cum sa-i multumesc. Alaturi.. face liniste si întreaba pe casier daca îi da avans din chenzina. Povestea o cearta cu un birjar. lânga usa. Cândva scrisese cuvinte bune asupra-mi.. "Traznea" era pamfletar si om temut. Stateam întrun colt de canapea. îmi fagaduiam sa public articole tot mai straine de cele ce se publica. A dat cu ochii de mine. Te-am angajat în redactie. telefoane. Aici. suna servitorul. A început o noua anecdota. Aceasta foloseste. trimite dupa articolul directorului. L-am recunoscut pe "Traznea" dupa limbaj. Am urcat iar treptele redactiei.

.Exclus!. toti preotii. întindea mâna la oricine si zâmbea suspect. . în multimea redactiei. tragea concluzii. toate cafenelele literare."Traznea"? . si la Camera. Unul spunea "servus" si-si freca nervos unghiile.. despre împrumutul extern. A intrat în gazetarie.Ce-a scris patronul? . Reporterul se aseza la masa glumind.. cu pleoape micsorate. afirma. într-o dimineata. care-mi spunea: "Piciule" si ma batea pe umeri. lansa sfidari. proclama caderea guvernului în mai putin de o luna. vizuala si auditiva. toate amantele directorilor celorlalte teatre. si la Patriarhie. si la Interne."Revista". Atunci se adunau în redactie toti.Mon cher. . si la Siguranta. Cunostea toate intrigile marilor budoare. larg. A doua zi. Fumeaza mult si tuseste. . un licentiat în drept.Pardon! Persoana care mi-a spus. el putea sa serveasca amanunte. Citise toate scrisorile particulare schimbate între sefii sau reprezentantii opozitiei.Frustrarea fiscului. Stia toate trenurile întârziate. un titlu pe doua rânduri. Venea aproape de prânz. Licentiatul a încercat. chinuit. Stia toate planurile.Câte rânduri? . precis ca un functionar de gara. pe un tânar elegant si istovitor. se interesa secretarul. douazeci corp obisnuit. Reporterul roscovan si plin aluneca adesea în controversa cu autorul "anchetelor politice": . îi citeam "ancheta". toate întâlnirile guvernamentalilor.Manuscris?. sincer.. Reporterul stia tot ce se petrece în oras si cunostea întreaga tara. Se culca. ipocrit... la tiei. intervine reporterul Parlamentului. care inaugurase o serie de "anchete politice" de succes. Asculta dezbateri parlamentare si le rezuma zilnic în treizeci de pagini. toate gândurile. îi admiram siguranta si nu ma dumiream cine îl informeaza atât de prompt si precis.Ai nostri. Ma gândeam ce interesant ar fi de studiat memoria lui. Despre oricine s-ar fi vorbit. aprinzându-si tigari... toti amantii actritelor de la Teatrul National. De obicei. Profesorul de logica asculta pe "Traznea" si fuma... cu vesta alba si cu gesturi distante. o stiu de la ministru. De trei ani nu mai citeste aproape nimic. El stia si daca premiera saptamânii va avea succes sau nu... toate politele. E vesnic bolnav de ficat.. si la Palat. un cliseu.Omul matale. doua subtitluri. fara invidie. Veneau amândoi directorii.. slab. seara. Vorbeste rar. N-ai vazut cu cine am venit în masina? . sefule! Avem. Celalalt pasea demn. insinua îndoieli.Te-a indus în eroare. cu monoclu.îmi aduceam articolele de doua ori pe saptamâna. A avut succes.. si la primministru. . gras si roscovan. si la Vama.. si procesul de asociatieMai deosebisem. Am pomenit.. toti prefectii. . critica literara. . . Ma îndragise un reporter scurt.. celalalt. un nume cu desavârsire necunoscut. si la Capsa. de coleg autor al unui pamflet manuscris.. pe vremuri. unul cu tigaret de chihlimbar si cu un vraf de ziare germane.Douazeci si sase de cuvinte. Ii tremura mâinile de câte ori are sedinta de noapte. dar nu a avut bani. veninos. coane. Îl admiram. si lauda cu amar pe 149 . caustic sub plecaciunea umila. atunci. Reporterul cunostea pamfletul. râzând înecat.

Miros de cerneala. în mansarda. asa e! încuviintara calduros cei doi reporteri politici.Neanuntata. interveni secretarul. ca e sfânta. în fiecare seara. lucioase ma desfata. Radu nu putea fi crezut. . în-muind tocurile în calimari. si m-am trezit ca n-am facut nimic. Si nu mai are curajul sa se lase de gazetarie. îi întâlneam în apropierea serii. vorbi profesorul de logica. Gazetarul se naste în fiecare dimineata. am amânat licenta în Istorie. de plumb.Cine se duce? . care nu absolvise clasa a saptea... corectând ultima fraza scrisa.Va aduc eu reportajul.. .V-ati apucat de taifas. Din acea zi esti robul gazetariei. traieste in medias res. începu Traznea. .Vine ambasadorul Elvetiei. Poate.Cu conditia sa scrie pentru douazeci si patru de ceasuri. Nu întelegeam ce îi putea spune.. anunta secretarul. Mare mizerie!. Nu întelegeam cum o redactie si o tipografie pot obosi. Gazetarul trebuie sa se mântuie de stupida notiune a eternitatii prin scris. ataci Parlamentul. el. Ma duceam sa-mi fac corecturile într-o sala de la al patrulea etaj al tipografiei. pe bulevard.Asa e. Turnatoarele de litere suierau sub claviatura culegatorilor. e inepuizabil si inedit. Asteptam corecturile umede la masa cu scaune patate de cenusa. Ma enerveaza orice carte. e inima si creierul tarii. Raspundea sfios si evaziv când o întrebaJi de lecturi. . fumând. ... socotindu-le glume. cu geanta sub brat.Nu insulta gazetaria. e aproape neurastenizat. vorbi un reporter care fusese pe vremuri director de gazeta. ajungi întro polemica de doctrina politica.Eu am patruzeci de ani. Dintr-o polemica literara.Eu am Camera. am scris zi dupa zi. Acum. preciza autorul "anchetelor"..Ora cinci si un sfert. . vorbi cel roscovan. Articolele sa fie efemere. de pâine si de putregai. si ce-am ajuns?. Aroma cemelei proaspete. de spirt. si munceam de nimeni banuit. cu gânduri multe.. ... A trecut an dupa an. Eu ma descopeream tot mai însufletit si mai harnic. daca nu e roman Pornografic sau memorii politice. Apoi.O conferinta diseara. . s-au aprins tigari. de idile. -Ora? . Viorica se arata fericita ca ma întâlneste si rosea. fara sa-si ridice ochii din pagina. s-au împartit pe la mese blocuri albe. . Si curajul îmi crestea. apoi trunchiul. Plecam înfierbântat. m-am risipit... porunci reporterul gras.. . cu sângele rascolit. îti apuca întâi un deget.autorii contemporani. de cursuri... Radu o astepta. apoi capul. Manuscris?."Piciul". tuciurii. iar nu I pentru un an sau o luna. Viorica iesea de la facultate. ma întorc în masina cu prefectul.! Gazetarul e un erou. Eram stapânit de 150 .. M-am farâmitat. Iar au rasunat sonerii. Ea nu banuia nimic si-i ierta toate declaratiile. gazetarul perfect e reporterul anonim.. . Radu pasea în toamna tot îndragostit de Viorica..O gazeta e mult mai primejdioasa decât s-ar banui.. cu spalturi. Toti oamenii mari ai nostri au fost gazetari. . nu mai pot citi decât gazete.Eu am cercul de studii. . . Am amânat doctoratul în Drept. apoi mâna.. în sala vasta alergau copii cu manuscrise... .Eu am adunarea de la "Casa Scoalelor" si senatul universitar... exaltat. s-au adus pahare cu apa.

Nu întelegeam cum izbutise sa fie înscris în cerc. zâmbii eu... o vad atât de rar. nici Niska nu stiau nimic.. s-o chem din nou în mansarda sisi pregatea vreo razbunare draceasca. cearta în menajul unui ofiter superior din pricina ei. . Ea râdea mult si-mi povestea succesele de la balurile de vara.. De ce m-am întristat. mai amar. Nu stiam ce sa-i raspund. într-o mansarda acum înghetata de singuratate. au . îmi suspecta gândurile. îmi vorbea prieteneste. . Spune ca esti un nou Pygmalion si ai sa sfârsesti prin a te îndragosti de creatura ta.Lumea vorbeste altfel. siguranta muschilor mi se tulburase.. Ti-am spus ca lucrez. Sotia s-a întors.Nu cred.. rupt de fâsii straine una de alta. la plecarea mea în miez de noapte. îmi simteam sufletul sfâsiat.. si ajungeam obraznic. poate.. Fiecare încerca sa para cel biruitor. stânjenit de indiscretia rautacioasa a Nonorei. alaturi de un presedinte. . mai batrân. erau amintiri. alaturi de ei toti. -plecat. De altfel. pentru ca o ghiceam resemnata sa nu marturiseasca niciodata. Cel putin Niska are grija sa raspândeasca zvonul ca teai îndragostit de ea. în treacat..Niska are dreptate pâna la dragoste. Nici Bibi. Parea umil. într-o noapte. ci corector de noapte.Niska se foloseste de o alegorie stupida. de Bibi? .. Si ma înduiosa... n-a vrut sa se mai duca la slujba. Nu mai ma înveseleam auzindu-l spunându-mi: sefule. întorcându-ma singur acasa. Viorica îsi pastra taina cu o încordare pe care i-o admiram. la sticlele baute. Chiar domnul Elefterescu era acum schimbat. toata noaptea. Nu stiam cum sa-mi acopar disperarea. Ma supara capul.impresia ca Viorica e vesnic îndragostita. certurile dintre sotie Si sora. Pe Nonora o vedeam rar. de Nonora. . . . Am aflat cu uimire ca nu e student. nu stia unde vreau sa ajung. tristetea care ma coplesea. Ma înabusea pâna la sufocare mireasma naruirilor încete. A încercat sa se sinucida. saracul. încercam sâ ma gândesc la festival. Eu afectam indiferenta si zâmbet enigmatic. se astepta. Dimineata. în fund de provincie sau de mahala. nu stiam daca trebuie sa zâmbesc sau sa îl compatimesc. Nu stiu daca era hotarâre sau timiditate.Ce face domnul Gabriel? Mi-a povestit nemultumirile sotiei lui "Malec". întrebându-ma cum îmi mai petrec timpul.. cererile în casnicie de la Mehadia. la berarie. într-o dimineata am gasit în redactie pe domnul Elefterescu. ranit. erau atât de departe. aveam ameteli. N-am scris. pentru ziar si pentru Universitate. Si toti stiam ca e îndragostita. Eu îmi aminteam de dupa-amie^ile primaverii. Sora si mama lui n-au vrut s-o mai primeasca. Nonora nu se supara. "Seful" era încurcat de descoperirea mea. sigure. Gabriel a cautat-o ca un nebun. la mare.Dar Niska? .Niska se odihneste dupa examene.. Povestea vietii mediocre si tragice ma obosea aproape organic. Erau atât de departe.. tulburate de sexualitate. cum s-a ridicat sotia de la masa si cum nu s-a mai întors. încheiai eu. .Daa?.M-a înscris "Malec". Pe drum. ireparabile. Mirarea Nonorei m-a umilit cu insinuarea zâmbetului si a ochilor. îmi fagaduiam sa scriu Niskai o pagina mustratoare. Am înteles ca sunt tot atât de 151 .. cu nuanta de blândete superioara. plânsul lui Gabriel. plâns si apoi s-au împacat.. cu Nonora. amintindu-mi petreceri de iarna. i-am raspuns ca lucrez. examenele pierdute din pricina slujbei.

auzeam pe secretar luând comunicatia telefonica din provincie: "mai tare.. "Toate acestea din pricina toamnei si ai Niskai".. de ce nu pot s-o împlinesc.." Zâmbeam.Niska iar s-a schimbat. Am rostit. o dispretuiesc. PRIETENA MEA ÎN TOAMNA . sa-i calc în picioare sentimentele prea comun-feminine." Eram atât de ostenit. pentru ca n-am putut crea înca adevarata Niska pe care o cheama sufletul meu... Mi se parea ca vorbirea noastra se petrecuse în vis si auzeam iar refrenul deprimant de astaiarna: "Sefule. . profesorul îsi scria articolul. Vrea sa plece. încât m-am lasat blând pe scaun. gândeam. Senzatia pliabila de agonie. Ochii îmi licareau de bucurii. Ma viziteaza des. te-ai facut palid. si-l repetam în gând. | -Ceai?. sefule. Asculta mult. "Aceasta înseamna ca trebuie sa ma odihnesc." Domnul Elefterescu a tresarit. Profesorul trecu pe lânga mine. si ma dispretuiesc. pasi grabiti pe scari.. Nu se întelege. Nu vreau s-o înteleg. "Cine l-o fi învatat sa scrie?" ma întrebam. Am cerut un pahar cu apa. Ramâne pe drum. Nu mai pot deosebi visul de realitate... alaturi de domnul Elefterescu.. agatata. numai pentru mine: "vreau sâ lucrez!.. Domnul Elefterescu îmi vorbea. Atunci. aproape. nu stie cu cine. mai tare!". în amurguri prea sângerii. De când ne-am cunoscut si-a pierdut corosivul superficial si prompt pe care-l stapânea în fraze si replici. sânge fierbinte stropea creierul. Ca lupta e zadarnica. Mi-am strâns pumnii. atenta si trista. "Eu am scris acestea". Îmi pierdusem iar constiinta rostului meu în redactie.. El ma privea atent. am luat corecturile si am cerut. uluit. O clipa de reculegere si am înteles ca ma aflu în redactie. Uitasem cum se spune cuvântul "nimic". Descoperisem un verb. XVII. încapatânat: "sa lucrez. "Totul s-a petrecut aievea". de nervi destinsi. ma privi si se aseza la I masa. câteodata.. uite pe ŤMaiecť!". Strânsei iar pumnii.Si dumneata pe cine cauti aici. E atât de nostalgica. 152 .mediocru ca si ceilalti.Nu v-am spus? sunt corector de noapte. pentru ca îmi desteapta nostalgii pe care eu le-am sugrumat în murmur. de înfundare în balta staruia. . Ma frecam pe frunte.. sa o umilesc..." Arn înteles ca omul de la masa e profesorul de logica. gândeam eu multumit.. "Vreau sa înteleg!. Servitorul mi-a adus corecturi.. fierbinte. în mansarda.Sefule.. Are atâtea însusiri. zgomot surd de tramvaie.. perfecta?. îmi marturiseste ca plânge. Apoi. îi vorbesc aspru. "Nu ma lasa linistit si ma silesc sa muncesc tulburat. "Eu am nevoie de prietenia Niskai. Am scrâsnit din dinti. nu visam. râzând: "Malec"? "Malec"?. încât îmi comunica si mie tristeti nebanuite. domnule Elefterescu? Mirare. lucrez". Nu stie unde.. Am tresarit. Simt o bucurie draceasca sa-i rastorn valorile. fara sa-mi înteleaga nelinistea. . m-am surprins ispitit sa ma apropii si sa aflu cum de nu cade cu fruntea pe maldarul de foi albe. acum. la masa. Nu întelegeam nimic. Auzeam usi trântite. Eu m-am luminat. sjl. A uitat lectiile mele de sobrietate si optimism viril. în fata mea. Nu izbutesc întotdeauna s-o alatur sufletului meu. cotropindu-i etajerele mignone si caldute dinlauntrul sufletului.. creion chimic... Mi-am muscat buzele ca sa nu-l întreb. M~am înseninat.

... cu atât mai dârz o lasam sa Se apropie.. .. Nu te înteleg.Nu stiu cum sa te lamuresc.Alege un coleg si desteapta-i vointa.... te mecanicizeaza... Ai mai spus aceasta si asta-primavara. Acestea.. .. Dar o femeie trebuie sa renunte sau sa imite.. Ma temeam de toamna si o înfruntam. .O femeie nu poate... sa-i spun. Ma tulburau. Eu nu pot minti.Bine... Nostalgia ta e hibrida. luni de libertate..Stii la ce ma gândesc? La plecare. Niska asteapta confesiuni. Ma reconstituieste intuitiv.. .. vointa nu mecanicizeaza. Eu o uram. Ea iubea toamna. Ai sa ajungi un resort. nu de Paul. lumina intermitent si suspect. râdeam amândoi.. Toamna si primavara. e torturat de obsesia depasirilor. . Vrea.Niska. cu însusirile ei de aleasa feminitate. exceptând. îmi rapeau timp. . Ispitele biruite nu dispar.. In adolescenta aveam si eu asemenea doruri. e drept. femeia se poate expert" menta în nenumarate feluri. Niskai.. cu sugestiile mele.. prietenei.Paul a fost un accident. 153 . Cum ar putea întelege nebunia hotarârii mele? Ea banuieste tot.. dupa ce ti-ai luminat constiinta virila. afara de hotarârile mari.Mi se plânge ca ma port prea aspru cu ea. Ce?. dupa ce te-ai realizat launtric.. ca nu-mi dezvalui sufletul ei. Cu cât era mai primejdioasa ispita. îti poti îngadui toate experientele... .. Un barbat.. cine îmi da dreptul sa vorbesc. toate farmecele. Vreau sa te fac sa întelegi un singur adevar: ca stapânind o vointa calita...Eu cred ca vointa prea puternica te mutileaza.. tânguirea aceasta nu te îndreptateste sa nu vrei si tu. Acum. treci prea departe. Vreau sa plec. nehotarâta. ma oboseau.. gândul plecarii e stupid si inutil. ci munceste. ci de seriozitatea cu care eu vorbeam despre femei. Fireste.. . Eu îndragisem iarna si vara. Ochii verzi s-au îngândurat. Daca nu poti pleca singura. . toate voluptatile. si totusi sunt nelinista. ci da putinta celei mai furioase libertati. lânga tine...Eu nu am sa-mi iau sot..... fara melancolie si iara tulburari de napraznic dinamism. Nu poti cunoaste cu adevarat decât ceea ce renunti de a stapâni... cu prietena mea. Ce am sa ma fac singura? Când am sa-mi dau licenta?.. Stiam ca trebuie sa izbândesc.Vorbesti ca o bacalaureata..Eu nu pot. însa.. stiu...Tu ai vointa. . Plecarea e singura care trebuie sa te intereseze.. catre parcuri.. însa.. pe care nu le cunoaste nimeni.. Când am sa sfar-sese. alege-ti un tovaras. fireste. fara nostalgii.Atunci nu te mai gândi. voi pleca.. genul Paul.. toate viciile. daca nu le cunosc? Poate sunt un Don Juan..Niska...Atunci nu le-as fi cunoscut. . ci cresc. Ai sa îndepartezi toate ispitele. Nu e numaidecât nevoie sa joci rol de prii" amorez.Cine?.. pleaca. Ś. asta nu stiai? Si apoi. nostalgiile si dorurile care ma stapânesc din afara ma umileau. . când munca se istoveste în miez de noapte." Dupa-amiezi de octombrie.. . nu vreau sa ma gândesc decât la ceea ce trebuie sa fac.. Don Juan a fost o simpla priza sexuala. toate ratacirile. Vrei sa pleci. Pe banca din parc. Banuieste ca o iubesc. Niska era intrigata. Asteapta marturisiri. Sotul tau va fi un fericit. acesta-i un dar ales.. fara anticipari în gând. nici sa te istovesti în garsoniera. . Tu poti îndemna sufletele masculine.. De altfel.

Bibi a ajuns bibliotecara. IASUL Presedintele a organizat din nou cercul. Vicepresedintele venea tot mai rar. modelându-i sufletul. puterile. cinstita. oricât de perfecta ar ajunge. Cele doua vieti nu se excludeau. El îsi grabea licenta în drept. cu scaune multe. ci ma îmbogateste cu experiente. Acolo. S-au înscris alti membri.. Ma pasiona prietenia noastra. o viata lunga. întru împlinirea capodoperei: creierul meu. Parea guraliv si gol sufle-teSte. iar Bibi cu Andrei.. Retrase fondul cercului din bugetul prefecturii si îl varsa în fondul pentru ajutorarea învatatorilor. Ne adunam în sala de la etaj. cu ferestrele la bulevard. Presedintele regreta ca vechiul comitet îsi daduse demisia. alaturi de Mariuca. ar fi vrut sa înceapa o ancheta si sa afle cum fusese admis d-l Elefterescu în cerc. apoi. Se ivisera. au etlit la adunare cu logodnicii. îmi cunosteam datoria. îi pierise sfiiciunea.. la Viena. în vara. s-a ales alt comitet. de sufletul ei.. si un politehnician. iar dupa-amiezile întovaraseam pe Niska. Vietuiam o viata ciudata.. Am întâr-2lat. cu sali de baie. era palid. nebanuite greutati. Gaidaroff secretar. nu mas întelege. la Paris. atât. de când toti stiau ca sunt îndragostiti. izbutise sa ajunga persoana juridica. Viorica si Radu. Mariuca se arata cea mai satisfacuta de descoperirea mea.. Viorica tot enigmatica. Veneau. Dar de aici la dragoste era înca drum lung... Niska. o casa cu încaperi calde 5\' primitoare. cu vie. presedintele istorisea fazele donatiei batrânului. Voiam sa fac din Niska o alta opera. un ceas cu un gând copilaresc: sa aleg cele mai nimerite pe-redii. Erau mândre de alesii lor. îndârjit si calm. sunt inutile conversatiile. Voiam sa pulseze în ea toate izvoarele feminitatii de elita. mi-a marturisit. în acea noapte. de atunci. eu ma întunecam. eu nu voi fi fericit prin ea. foarte tânar. oglindindu-mi vointa. cu covoarele ridicate Radu dansa mult cu Viorica. ca Mariuca e sotia visata din liceu. Zâmbeam. Cerea pe ea cinci milioane. dupa nesfârsite alergari. atunci. l-am surprins dorind o casnicie timpurie. încât s-ar fi spus ca sunt numai un spectator. însotita de Gaidaroff. pentru camin. în cercul nostru. din prima pagina. Prefectul îsi arata. într-o noapte. munceam noptile si diminetile. XVIII.insinua presedintelui sa sileasca pe batrân s-o cumpere si s-o repare. tusea. în cele doua odai. un profesor de istorie. donatorul voia sa cladeasca un camin modern. organizau saptamânal ceaiuri dansante si ne invitau. zâmbea prelung. vie. O cultivam si o iubeam ca pe o carte favorita. întelesesem ca prietenia Niskai nu-mi rapeste timp. Urmaream doua cresteri: a personalitatii mele si a sufletului Niskai. în ceea ce prives trupul. Uitasem hotarârile Jurnalului. Le vedeam atât de clar. La fiecare sedinta de comitet sau adunare. Prefectul . o sotie linistita si cuminte. Eu nu discut niciodata despre trupul feminin. pentru ca valorificarea mea se împlineste prin alte criterii. Presedintele s-a împotrivit. Cele ce le-am destanuit asupra domnului Elefterescu si prietenului sau au stârnit senzatie.Sufletul feminin se intuieS1\' prin introspectiune într-un suflet constient masculin. cu calatorii în Italia. L-am iubit mult pe Gaidaroff. Ajungea întotdeauna. îl voiam fericit. ea se lumina. Nu uita ca cercul se crease numai pentru a putea primi dania.care avea o casa veche si darapanata . calorifer si electricitate. Radu tot îndragostit. 154 . trebuia sa fiu ispitit de Niska. "Florentele" îmi luasera înainte. întotdeauna. cu prieteni. întelegeam ca.

... Eu am început sa flairez tipul perfect masculin. -Poate sunt. Numai presedintele nu-si pierdea calmul. râzi. suntem într-o sala cu multi straini. nu stiu cum sa le spun. imbecili autentici si imbecili confectionati din snobism.Stii de ce râd? Pentru ca toti ne cred îndragostiti si ne bârfesc. de donatie. ca sa se poata ocupa în voie de cerc. ocupat cum era cu dania. Pozeaza. chiar. nici la facultate. atât.. fagaduise si lemne. De ce sa-i superi spunându-le ca sunt imbecili si paiate? Daca poti. Din cercul nostm mergeau multi. Sa taci. Presedintele nu dispera. si femeia nu poate sa lupte.Nu e adevarat.. de mult.. .. Voia un cerc strâns si intim. cauta solutii..Mi-ai furat expresia. Celelalte grupuri se exercitau în glume cu felurite nuante judetene. niste papusi parfumate.. Seful delegatiei fu numit Gaidaroff. Nu muncesc..Ti-am furat mai mult. As vrea sa stiu tot ce cred ei. Ma enerveaza. .... dar toate acestea au fost uitate.. se cred inteligenti. . de când presedintele refuzase târgul cu casa... Fereste-te sa nu te atinga. De la începutul lui noiembrie.. în coltul cu biblioteca. ti-ai Însusit tot ce am dorit eu. Comitetul nu-l ajuta. . nu sufar. daca stii sa te izolezi. N-am întâlnit nici unul care sa-i semene. Mai trebuie sa faci un singur pas. . Facu testamentul. nici pe strada.Exagerezi... iar o femeie compromisa e anulata... apoi... nici în saloane. era straina. Stirile alarmau comitetul. Niska. Dar sala împrumutata era prea mare. cu patefon.Sunt obraznici. Vorbeam tainuit. e prudent sa spui toate acestea cu mai mult calm. Toti oamenii îmi par imbecili. dar nu-l facu dupa cum cereau avocatii.. pe o treapta de scara..Cu atât mai rau pentru tine. de o conceptie etica a masculului.. fapte care se puteau dezvalui oricând si oricui. zâmbii eu ca sa-mi ascund bucuria. batrânul va fi supus unui examen medical.. si însusirea de a distinge. .Niska.dupa moarte . De altfel. Membrii se adunau toti numai o data pe luna sau când stiau ca va fi dans. Ma desfata gândul ca sunt vorbita de rau. îsi amânase teza de doctorat.. nu uita ca esti femeie. în anul acela. între studenti de la toate facultatile. Nu le spune adevarul aflat de tine...testamentul va fi declarat nul. imbecilii sunt inofensivi.Putin îmi pasa! Niska. nu se bucura.. se cred seducatori.. sa stii. Doi nepoti amenintau cu proces de mostenire. congresul studentesc se tinea la Iasi.. Grupul nostru. mediocri si stereotipati. prea rece si. 155 .. — Niska.. Batrânul se îmbolnavi si ceru grabirea formelor.. Niska m-a silit sa ma izolez.îmi bat joc de vorbele si parerile lor. dintr-o suta. spre bucuria noastra si spre fericirea Mariucai.Ceasuri de asteptare în sala de sedinte a caminului medicinistilor.Plângerea la ministru nu avu rezultat. Ma revolta. ca sa-si vada dania împlinita. . Prefectul fagaduise un sediu. . . Nu pot sa-i sufar! Nu stiu daca trebuie sa-ti multumesc daca acum toti mi se par niste în-aâmfati. se minuna de munca si îndârjirea societatii studentesti care înaltase un camin de aproape douazeci de milioane. cât de curând. ca sa capatam legitimatiile pentru congres si foile de drum.Nu. orice ai face. se cred frumosi. pentru ca.. Presedintele nu putea veni. nu!... tot trebuie sa-i suporti. Te apropii. asteptam hotarârea zilelor de congres. alaturi de ea. Batrânul adaoga în testament ca îi dezmosteneste.. de camin. pentru ca tu esti o femeie. nici "paiate" nu e de ajuns. aproape treizeci. . dar nepotii vesteau ca .

. miam amintit de . furnicau studenti si studente. Ne-am adunat. Dupa un sfert de ceas. au izbutit sa coboare câtiva. la membrii comitetului general. grupuri de studente enigmatice si studenti desantati. repede. Pe peron. de parinti.. iMi-au fost. pe doua banci de lemn. nici toate studentele nu se subsumau 156 . s-au îndesat în compartimente. Se întrista.. -Plecam! Plecam!. Se face alt tren la noua patruzeci.jocurile" domnului Elefterescu. pe coridoare. Ea poate nadajduia o destainuire. nebanuite. Ś . Trenul a plecat cu întârziere în uralele celor ramasi. mult. ma cotropeau puteri proaspete. hamalii disperasera. cu îndrazneala. ci. nu stiu ce am. de studente timide. Pentru ca toate compartimentele tânjeau într-un ritm de meschina veselie. îmi judeca sexul dupa un criteriu care nu mai e feminin. suntem dusi. Studentele socoteau ca par dezghetate daca repezeau riposte cu insinuari. totul se linistise.Nu stiu ce am. Râdea. nesuferite..Domnii studenti sa pofteasca jos. se pleaca biruita. Se aflau. Fireste.. toti cei din "elita". Calatorii de toate zilele erau Purtati. de fapt. daca nu va uita ceea ce a învatat de la mine. In compartimentul nostru de clasa a treia nu exista lampa. fara sa se intimideze în fata unei replici juste. invidiosi. tare. Eu ma prefaceam ca nu înteleg nimic . De ce nu pot zugravi aici surâsul Niskai? Am plecat. De ce l-am propus. Cum i-as fi putut spune Niskai ca destainuirea era altceva. în mediocritate. în noaptea aceea. Din compartiment. Daca Niska nu-si va întâlni un dezastru apropiat. nu o supara nimic. Nu am înteles multa vreme de ce cresteam eu întelegând ca o tovarasa de a mea se naruie. Nimeni nu mai încerca rânduiala disciplinata. Barbati visati de ea se gasesc rar de tot. sefii! trenului. lauda. sub ochi rai. . atât de monstruos înalta. fara sa clipeasca la pasajele riscante. Gara de Nord astepta doua trenuri. risipiti. si aceasta ne desfata. Noaptea era neasteptat de senina pentru sfârsit de noiembrie. A ajuns sa fie tot atât de pretentioasa ca si un suflet viril... Controlorul. Niska era exaltata. va suferi mult. la amândoua se atasasera vagoane studentesti pentru congres. ceilalti ne iscodeau suspect. striviti. lubrici. . Eu încercam sa-mi precizez simtamântul catre Niska. zâmbea. nu plecam. I s-au asezat pe trepte.. alaturi de noi. navala s-a dezlantuit. Ametita de vânt. Studentii se recunosteau inteligenti daca puteau vorbi mult. unor necunoscuti si necunoscute? L-au acceptat cu exclamatii. întotdeauna. Anevoie. în restaurant.Poate ti-e somn. S-au aprins lumânari. aduse de congresisti prudenti. De câte ori o vedeam ostenita. pe sali. Fara sa vrea. Niskai îi fu somn.în seara aceea am scris în Jurnal: "Niska face progrese primejdioase.. Ne lovea*vânt peste crestete." Noaptea.La Iasi. Adormi pe umarul lui Bibi. fara sa ezite în ceasul când insinuarea trebuia sa se pogoare în fapt. Presedintii de cercuri judetene de societati îsi pierdusera rabdarea asaltati de curiosi. ma bucuram eu sa-i chinui entuziasmul si. studentii au navalit în toate vagoanele. si numai prin carti.. Pe Niska. saruta pe Bibi si pe Viorica. Nu te supara nuanta?.. Aflând ca primul tren pleaca în câteva minute. Am tacut amândoi. au ticsit coridoarele. saruturi umede pe obraji straini. Fiecare îsi cauta sprijin la cunoscutii cu trecere. salbatece. încât ar fi înmarmurit-o? Taceam. Noi doi am ramas la fereastra. Când au sosit vagoanele în gara.. nu toti studentii din vagonul nostru. îmi strângea bratul..

le-as fi smuls cu cleste înghetat. Jocul dura. în piata. Am privit-o si eu si am vorbit înainte. Am întrebat-o daca vrea sa intre si ea în joc. Nu puteam fi atent.. eu voi ramâne iarasi singur. Toti ne vadeam schimbati. în restaurantul cu stapân fericit. Si apoi. la Niska nelinisti si tristeti pe care. Nu-mi amintesc decât cea dintâi coborâre în Copou.Haide. Nu voiam sa creada ca sunt legat de ea si ca nu puteam culege desfatari. careia colegele îi spuneau: "studenta din Viena". în josul unei date: 28 noiembrie. .. galagios. Nu mai mi-amintesc nimic. palida. asteptat cu ochii. fara sa înteleg. Nu era prea greu. Si eu care întelegeam si ma lasam purtat de curent. în tren. N-am auzit nici un discurs în întregime. Paseam zâmbind.. în jos de Copou. domnule.. rece. Cercetam cu ochi ascunsi daca ma priveste cineva. Cea dintâi masa. ci zâmbeam. râdeam si foloseam la verbe persoana a doua singulara. Niska m-a chemat la fereastra. aspru. Am fost împins pe un coridor de multimea congresistilor. Mi-a raspuns ca-i e somn. lasul. Dar. Gara.. Problemele îmi erau necunoscute. Eu privisem tot timpul pe fereastra. dorit.. otravit.. brat sub brat. una câte una.. . Ea se prefacea ca doarme.. pe care n-as recunoaste-o. nici glumele lui Gaidaroff. si paseam tot mai departe. întesata de tineret. 157 . Simteam cum vazduhul orasului ma încingea. cu bratul Niskai în stânga. fara sa vad nimic. ovationând.. împreuna cu toata "elita". încurajarea m-a enervat. acoperite cu semnaturi violete. ascultam urale. întâlneam mereu zâmbetul vioricai. visat în primaveri singuratice. îndragit în liceu. de steaguri. cu Niska. Si nu voiam sa încerc scuturare îndârjita. Un singur gând: toate acestea vor trece. o data cu cele dintâi lecturi moldovenesti. cu ascunzisuri de suflet. eu îi rasuceam buclele. se nivelasera. de dudui cu cocarde. Cautam.. nelinistiti de apropierea teiului sacru. cu studente necunoscute.. mult. în mansarda mea. ne-am orânduit în convoi larg si nesfârsit.. ma gândeam ca nu ramân decât trei zile în lasul dorit de ani. De ce nu obosea? Cât i-a trebuit Niskai pâna ce sa adorma? S-a desteptat în zori. case cu cerdacuri. ma încovoia. Niska se desteptase si ma privea. Fireste. si atunci ma voi stapâni. nici toastul intim pe care l-am ridicat pe rând.. fara sa\'fiu stânjenit. Lasam sa se strecoare cu ochii pe uliti. teii.. Toate acestea ma desfatau. daca îmi poruncisem. nu ma plictisi. cu valiza în dreapta. Simteam cum ne mângâie duhul orasului cu taceri. pe scara vagonului umed de ploaie si patat cu funingine. Si nu stiam ce sa vad si sa culeg mai întâi: ulite. Vorbeam tare si degajat.. porunca de a-i ajunge. ma rascolea. Si primeam duhul strain. în noapte.aceluiasi tip. nici ilustratiile pe care le scriam presedintelui si vicepresedintelui.. Am avut o sovaire când a trebuit sa sarut pe o blonda de mediocra frumusete. Grupul meu a aplaudat. cu melancolii. nici tacerile lui Bibi. Simteam.Ma lasi sa dorm cu capul pe genunchii tai?. Si erau zile de toamna frumoasa. alei. Se pasionasera de noul joc si de bunavointa colegelor straine. pe cer.. în lumina vointei si creierului meu. Amândoi pastram de ani nostalgia lasului. pentru ca un suflet nu ajunge stapân decât în singuratate. în drum catre un congres. Deschiderea congresului la Teatrul National. idilele. sa sarut o blonda necunoscuta.. singur. si nu voiam sa accept concluziile referentilor fara sa pipai încheieturile obârsiei. gemând de tineri cu cocarde tricolore.. Niska era cu adevarat înduiosata. dur. cu pleoapele vinete.

Am alergat pe scari. Am întovarasit-o peste tot. Si-o îndragise. am uitat. Se temea sa nadajduiasca..nu rasare soarele în fiecare zi pentru minei. Ma desfatam gândind ca vietile lor se vor împreuna din vointa mea. îi voiam logodnici. strângând bratul Niskai.. eu o ajut sasi gaseasca un tovaras pe care sa-l iubeasca. Fireste. în cimitir a lacramat. si mi-e colaboratoare. cu familie straveche în orasul boieresc. trecatori oaspeti din orasul cu fabrici. Dealurile lasului le-am vazut. Niska mi-a dat un plic. Regretam ca nu-mi luasem Jurnalul. a intrat în sala sufocata de perechi. Orice ar fi încercat.ochi cu spaime. mai vast. baiatul îi placea cu adevarat. Balul. am fost oaspetii studentului balai si blând pe care Niska îl cunoscuse în tren.. Ochii Niskai erau aceiasi. Tot ce am simtit atunci. 158 . asimilati îndragostitilor în ajun de tainica logodna. prin Copou. L-am batut prieteneste pe umar.. .. dupa ce intrase în cofetaria vecina. Ne crezuse îndragostiti. mai dornic. o fâsie cât o palma din rochia ei de bal. Am uitat si niciodata nu-mi voi mai aduce aminte. Acolo.. N-am spus Niskai nimic.. Râdeam. Studentul o îndragise.. Niska iar se schimbase. Am cutreierat mahalalele. pe noi. De ce sa plâng? Nu apune si.. am fost trist. Ma asteptam sa aud hohotind în urma noastra. trecusera doua zile de congres. Vorbea mult si râdea. Si zâmbeam. atât de atenti unul la altul. alaturi de Niska. Niska a voit sa priveasca mormintele proaspete si monumentele din cimitir. Amândoi. . cu cearcane. Grupurile se frângeau în multime. Ma sufocam. Fetele trebuiau sa zâmbeasca. Lânga morminte. îl ruga sa ne duca în redactia Vietei românesti. Doar eu i-l daruisem astfel. Eu ma trudeam sa-i fac prieteni. buze rosii si nume cu faima. sunt întotdeauna îmboldit catre reculegere.Aseara am îmbracat-o ultima data. printre redactori care ne priveau surâzând cu înteles si clipind din ochi. Am urcat si la Cetatuie... pluteau în aburi viorii. avea nasul drept.. Ii sunt confesor. apoi. mai nelinistit. Eu eram fericit.. întelegeam sufletul Niskai pâna în unghere. Si ma desfatam cautând amanunte pentru întovarasirea lor. dar ea se purta ca si cum mi-ar fi ghicit si împartasit gândurile. Eu ma bucuram ca sunt uitat. îl întreba curioasa amanunte iesene. Ce ne-am spus noi. noaptea întreaga? As fi dorit mult sa stiu cele ce gândeau membrii "elitei"-\' Eram. Era aproape o zdreanta.Noaptea am petrecut-o împreuna cu Gaidaroff în odaia unde ne încarterasera de la centru. Eu ma prefaceam ca ascult atent discutia ocazionala dintre studentul balai si directorul revistei . Pe alta hârtie. eu tacând. se farâmitau în perechi. Ea ma ajuta la studii. Studentul nu stia ce sa creada. Atât. . Când ne-am spus: "Buna seara". se apropia întoarcerea. daca as fi izbutit. stânjenite. si ai mei. "îmi îngadui prea multe slabiciuni". gândeam. Nu se mai putea dansa. Apunea soarele. Situatia era penibila. Cercul nostru era nedespartit.Nu suntem decât niste prieteni ciudati. pe care însemnase data. cu degete lungi. fara îndoiala... Cea din urma oara. Poate. cu luciri dracesti sub sprâncene caruntite de fumul tigarilor -asupra circulatiei pe strada Lapusneanu. cu ochii în jar. nu s-ar fi putut smulge din privirile stapânului ei. cu studentul îndragostit de Niska. Avea mâini albe. Dimineata. nu puteam scrie. nu mai era gânditoare..Vizita în redactia Vietei românesti. el vorbindu-mi de Manuca. poate chiar fagaduiti. Nu mai era trista. am rasuflat. Râdea mult împreuna cu studentul balai. as fi niers mai departe.

numai pentru ca era "un hoffl-me du monde". zvârlea glume înveninate. Niciodata nu m-am simtit mai slab. e absurd. poate întelege si ea. Si. pastra foarte putin din miezul cartilor. Pentru aceasta. Orice s-ar fi întâmplat. de Viorica. pentru ceilalti. pentru un cuvânt gân-gavit printr-o întrebare raspicat pusa sau o formula. XIX. Am sa încerc sa ma apropii. Dupa câteva saptamâni de regim saisprezece ore pe zi munca. multa sobrietate. Trebuie sa reiau munca de la începutul toamnei. Fapte. daca Petre se afla într-un cerc care trebuia covârsit. cât mai mult. M-a ajutat si a muncit pentru revista universitara. Nu ceda niciodata când se aflau de fata straini. Nu citea decât carti care îl puteau ajuta ca avocat si om politic sau romane ultime pentru discutiile mondene. Ar fi prea multe de spus. flirta cu dudui bogate. Descoperise un mijloc excelent de a-si completa cultura. nu ceda. Revista îl interesa. Eu cred ca îl interesau istoria si filozofia. si necesitatea. când nu avea dreptate împotriva unui prieten. La seminarii. pronun-tându-l impecabil: Saint Joan. nadajduia sa ajunga profesor universitar. Si nici lupta care începe nu trebuie vestita cu surle. Ma simteam iarasi puternic. dar nu avea timp sa le adânceasca. el trebuia sa biruiasca întotdeauna. închei". Voi încerca. S-au întors împreuna. Si Viorica era fericita. Anii de dialectica scolara si inteligenta lui ascutita îi foloseau sa rastoarne argumente pentru o clipa de ezitare a adversarului. îsi marturisea rar ambitia care-l rodea si-i scurta somnul. vizita pe profesorii care îi puteau fi cândva de folos. cauta cât mai multe cunostinte. Dar ť ajungea. vorbea la seminalii. el nu citea englezeste. Eu înteleg. In fiecare dupa-a-miaza pleca. Muncea. Chiar programul înscris solemn aici. Eu am ramas singur cu Viorica pe culoar. Dar se trada. ci mi-a anulat patru zile. orice urma de sentimentalism dispare. Toti stiau ca Petre vrea sa ajunga si toti îi încuviintau ambitia. amintind ca ochii Vioricai sunt fara pereche. Literatura engleza nu se discuta în saloane.De ce nu mi-a privit mai adânc ochii?. dar voia ca munca lui sa fie cunoscuta si rasplatita. îi vorbeam mult si cald. Nu trebuie sa stie nimeni ca mam întors de la Iasi înfrânt. fireste. nu am putut lucra nimic câteva zile. ruga pe prieteni sa-i rezume ultimele carti citite. îi voi da un suflet. Cel mai bun prieten "nu pretuia" nimic. îi întelegea si rostul. înainte de premiera Sfintei Ioana si-a cumparat volumul Shaw. Dar. platind scump. mai ales. Totul trece. mult calm. aceasta îi era un mijloc bun de a-si câstiga admiratia profesorilor. experienta împlinita cu Niska. la prieteni. nu lipsea de la nici un ceai aristocrat. Am scris în Jurnal: Jasul a fost mult mai primejdios decât socotesc. Calatoria iu m-a obosit. râdea rau. sau un nume. în Jurnal. VRAJMASUL LUI PETRE Pe prietenul meu îl întelesesem din liceu: el voia sa ajunga. chiar acum. Nu mai sunt un adolescent. se informa asupra influentelor politice. la ceaiuri. Niska nu mai mi-e acum enigma. Biruinta mea a fost o parere. ea îsi va petrece timpul cu gazda noastra din Iasi.. Fireste. într-un compartiment din vagonul Politehnicei. Putea pomeni cartea la facultate sau în saloaneA învatat englezeste. l-a citit si a pomenit de el în tot timpul reprezentatiilor. De altfel. îsi alegea relatiile. l Ajungând. Eram nespus de atâtat în verva.. la Universitate. sau carti de eruditie vulgarizata. asupra-i.Eu înteleg prea bine de ce trebuie sa fiu \'Wpotriva Moldovei. Câteodata era dusmanos. 159 . din care memoriza amanunte si citate pentru seminarii.

si atât. Ai o ambitie restrâns politica. Petre lovea.. trebuie sa lucrez ca un om politic. sa-mi împrospateze puterea de munca. iar ambitia altul. tu nu izbutesti sa fii nici un Rastignac.judecând astfel. . apriga. . Eu întelegeam razbunarea ca o pornire de ura menita sa ma depaseasca pe mine.Daca patima e autentica. vorbii eu. Eram tot mai buni prieteni. sa ajunga efectiv. Nu-i puteau surprinde razbunarea decât cei care îi patrunsesera patima. ascuns si prudent. de care nu trebuie sa te rusinezi si pe care nu trebuie s-o ascunzi. bine pazita. fara sa uite nici cea mai neînsemnata rafuiala. la o masa dintr-o gradina.Eu trebuie sa ajung. s-o proiectezi pe un fundal cu proportii si sugestii cosmice. Ma razbunam înal-tându-ma. nu ar fi lucrat alaturi de noi.Eu îti admir ambitia. intelectualii si mondenii. Femeile si societatile feminizate au avut întotdeauna nevoie de un reconfortant teozofic. 160 . Eu cred ca numai lipsindu-te de un lucru. . bagatelizând-o.. împreuna cu atâti altii... Eram înspaimântat ascultându-l. . ambitia. în amândoua sufletele ramânea o taina. ajungi sa-l stapânesti si sa-l gusti. Sunt la moda acum.. fara sa cadem. dupa ce îmi marturisea ca sunt zile în care ma uraste. De ce m-as fi suparat daca trebuia sa treaca peste mine. sa nu se mai aline cu visuri. iar nu lovind. Ne-am uitat înapoi. de ani. .Depinde ce întelegi prin misticism. Orice satisfactie pe care o vei câstiga îti va scurma pofte îndoite. încât îl îndrageam si mai mult. Acum. Petre era un patimas. societate cultural-dramatica. sunt tot atât de putin mistice cum sunt stiintifice brosurile de trei franci ale abatelui Mo-reaux. zile în care ma invidiaza. Ambitia. sa-i dai un sens metafizic... cum e ros amar de pofta care îl stapâneste. Eu i-o întrezaream pe a lui... înveninat si zâmbitor. încerc sa-ti dau prin cuvinte mari impresia pe care o simt eu când vorbesc despre ambitie. orbit. Cum vezi.. Te-as fi voit prometeic.. Eu vreau sa ajung politiceste. Adevarul acesta e jenant de banal. batuseram drum drept. politic. dupa-amiezile de la "Muza". într-un anumit ceas. El era destul de inteligent ca sa aprecieze o activitate si sa nu se angajeze decât cântarind riscurile si vremea pierduta. desi adevarul îl intuisem. Amândoi ne întelegeam si ne schimbam gândurile. niciodata nu o vei multumi. Cea mai crunta umilinta a simtit-o într-o noapte calda. Ochii lui Petre se tulburasera. cum tresare noptile din visuri care îi potolesc setea de faima si putere politica. Surogatele pe care le cunoasteti voi. cu vin bun. Petre ar fi laudat munca noastra. Nelinistile tale metafizice m-ar fi împiedicat sa progresez real. îsi voala ura pâna la gluma. marturisindu-i sensul vietii mele. Eu nu puteam sa ma razbun asupra altuia. noi doi. Neam amintit anii de liceu. e prea târziu ca sa se vindece. dusmaniile si prieteniile noastre. Mi-a spus cum nu-si are o zi de liniste. îsi purta razbunarile întregi. Singura mântuire. cum nu poate uita. ..Acesta e tocmai amanuntul care nu-mi place. noi doi. te întarâta si te chinuie cu cât le urci culmile. Tu trebuia sa-ti cultivi patima. Petre si l-a tradat pe al lui. Am întârziat mult. daca nu ar fi înteles roadele. Atunci. Prietenul meu si-a pastrat. ca si gloria. Stiam ca prietenia este un fapt. Mi-a spus cum scrâsneste din dinti la vestea izbânzii vreunuia dintre noi. Pe tine au început a te bate vânturi mistice.. orice progres e inutil.Un paradox. sa ma îmboldeasca spre creare. sunt atâtea lucruri bune de facut în Universitate. si poate el mi-o banuia. nemarturisita ani multi.. .. E o patima barbateasca. la începutul vacantei.Uiti ca tainuirea ambitiei mi-e poruncita chiar de ambitie.. la o raspântie? îl întelegeam atât de bine. de parvenit.

Ar fi multe de spus asupra vointei tale. dar nu mai ma pot stapâni. poate s-o mântuie.. îmi place o fata. o iubesc.Ai avut dreptate... .Nu. Misticismul meu nu e o influenta livresca.Pentru ca e stupida. fara crize. o iubesc într-atât. . . va ajunge.. Are sa treaca.. noi suntem generatia ursita sa cautam pe Dumnezeu. . fara torturi launtrice. nici o maimutareala snoaba. desi de-a lungul unei dureri înzecite... în acea iama.. iar eu sufar mult.. E o experienta etica. nu?.. chiar o experienta religioasa. . sunt un rob.. nu?. s-a întâmplat. în viscere. . . o punere la punct. Acum ai dreptate.. . Am ajuns sa-mi fie teama. nu ca prieten. pentru ca ma împiedica sa ajung. ca am sa ma înec daca nu sugrum dragostea.. si taceam. . m-am îndragostit de ea. Desi. dintr-o generatie care ancoreaza orice actiune si orice valoare într-un plan transcendent. Numai tie îti spun. E cel mai impropriu mijloc de a mi-o apropia. sunt lipsit de vointa.Stii ce-mi spuneai asta-toamna? Ca tineretea e un timp primejdios. însa. în suflet.Totul trece. de iluzia unei fericiri comode. Nu stiam daca va birui ambitia sau dragostea. încât am cerut-o în casnicie. ca sa poata lucra mai comod în mediocritatea lor... Eu simt ca am sa cad. .. Iata ce am înteles eu atunci. -Polemizezi. . Eu întelegeam.. . Ceea ce trebuia sa se întâmple. trebuie sa-ti spun.. Cum l-as fi putut ajuta? îl mângâiam cu ochii. Se aflau tot timpul împreuna.. Oricum ai fi. O iubesc. Eu sunt obsedat de refrenul acesta.O iubesc. Eu cred ca li s-a luat Dumnezeul. Sunt aproape nebun. Priviri. Criza tineretii nu poate fi depasita decât ajutat de o patima.Nu. întelegi tu nebunia faptei mele când am cerut-o de sotie? Am vrut sa fug. a idiotizarii nostalgice prin dragoste."Principiile" mele nu sunt împotriva dragostei. Sunt un neghiob.. stiu ca e stupid. Ma gândeam ca. Petre a cunoscut o studenta de la Arhitectura. ..De ce s-o sugrumi? .. încordarea crunta dintre cele doua patimi. O iubesc ca un adolescent..Exagerezi formula. daca ar fi stapânit acel sens metafizic de care îi vorbisem. Petre m-a vizitat.Eu sunt dus de vointa mea... ci împotriva anularii. nu se poate.. .L-au pierdut. te contrazici cu principiile tale.O ironie? . în adâncul ochilor. poate.Cei dinaintea noastra?. Cred ca patimile masculine sunt menite suferintei.. 161 . nelinistit si abatut.. . Iar în loc s-o seduc. Sunt stupid. aceasta iarasi ti-o spun.. încearca sa ti-l împlânti în creier.. ma plâng ca tu. e revoltator. .. adica realizata de-a lungul a oricâte împotriviri. Stiu ca e umilitor. actualizezi o ambitie trecuta. mai am examene. ambitia lui Petre ar fi biruit. si am mai spus ca numai o hotarâre nebuneasca. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala. absurd si stupid. Ma interesa. ca nu sunt mântuiti decât nebunii. iremediabil stupid. nu? -Nu.Tu îmi vorbesti ciudat... în curând. într-o noapte.Stii ce se petrece cu mine? Sufar o criza de adolescentism. te prefer celorlalti.. de o nebunie. Petre se tânguia. Si apoi..Obsedanta doctrina a virilitatii.

ca în toti anii ." Acestea le-am scris în Jurnal. munceam calinduma. Era înscris la Facultatea de Litere. asa cum îi insinuasem eu. Tot ce fusese spaima. Se plângea. "Toate acestea sunt pregatiri. Un tânar nu trebuie sa creada în fericire. îsi aducea buzele ca la un râs amar de drama. luptând. ma distrug femeile. dar nu-si trecea decât doua examene pe an. Nazuintele lui ar purta atunci o tragica si austera sobrietate. PERSONAJELE JUDECA AUTORUL A treia zi de Craciun. Dar e atât de dureros si greu sa nu crezi în fericire. mai amare?. îsi crease un personaj si-l silea sa joace în toate rolurile prevazute si neprevazute. o maturizare sentimentala. îsi alcatuise o figura dispretuitoare. Jean Victor ajunsese actor la al doilea teatru din oras. necunoscut de nimeni. El credea ca toti ceilalti îl invidiaza. vointa eroica. de a începe cu ei vieti noi. Dar ziua Sfântului Stefan ramânea vechii familii. de a ne rupe iarasi si a ne încadra mai sus sau mai jos în alta parte. de neputinta de a lucra din pricina femeilor. mai nemiloase. Robert se ignora pâna la absurd. în timp ce glasul lui era de tenor lipsit de volum. Invitatii lui Fanica sunt colegii. Poate Petre crede înfericire. Nu îmi era teama. adica masculina si ascetica. Va trebui sa se împlineasca si faptul."Daca va izbuti sa ramâna nebun pâna la capat. suferinta. Robert nu putea rosti cel mai neînsemnat cuvânt fara gest teatral.. îsi ghicea înfrângerea. din necunoscut în necunoscut. de a ne desfata sau suferi. Dar daca izvorasc alte "dureri si alte nelinisti. Eu îmi urmam drumul amar. Simteam fiecare chemarea de a patrunde mai departe. semne de rafuieli sângeroase. Criza lui nu-si apropia sfârsitul. Petre îsi va depasi criza tineretii. înlantuirea de suflete straine poate întrista pe prietenii vechi. valorificata si stapânita decât dupa ce te-ai îndoit de ea. rautacios. Cu atât mai rau pentru ei. Robert era singurul pe care nu l-as fi lasat sa iasa din liceu. ochi distanti. fericirea ajunge chiar un sens dat existentei. Se va realiza atât cât îi va îngadui esenta inferioara a patimei. . Eu m-am departat iar de prieteni. prezumtios si dragalas. Eram. cu multi ani în urma.Mamico.la Fanica. Socotindu-se neînteles si persecutat. în acele douasprezece ceasuri. durerile si nelinistile sunt uitate. dar nu putea fi îndepartata. Fericirea nu poate fi cunoscuta. era incult. Pentru noi. Petre nu mi-a marturisit nimic. Nu pesimism.. prea tineri ca sa ne întristam ca toti acei ani au trecut. Gândul era reconfortant: dupa ce o perioada e depasita. cât ramânem împreuna. dupa despartirea de Petre. calm. Avusese izbânda în teatru. glas de scena. în suflet. gura draceasca. compact înainte de bacalaureat." XX. înca. înca. Când râdea. ne-am adunat . îmi spuneam. 162 . încercaseram fiecare. seara si noaptea Sfântului Stefan stapânesc strania însusire de a ne face sa uitam tot ce ne-au daruit anii si de a ne socoti iarasi colegi de liceu si personaje din Romanul adolescentului miop. Se socotea înca geniu neînteles. Zi si noapte. ca sunt de-acum amintiri. pentru ca avea obraz alb de adolescent. ci luciditate.. Ne strigam cu porecle din liceu. sarbatoarea aceasta e ciudata si necesara. Povestea întotdeauna cu glas de bariton cald. necunoscut celorlalti. Dupa-amiaza. melancolie ne înveselea acum. Pentru cei multi. Neam risipit si ne-am legat de alte grupuri. Cei dintâi veniti au fost Jean Victor Robert si Mihail. Suferea. Banuiam. Grupul nostru. reconstituiam scenele dureroase zâmbind.. atunci va ajunge un sot nenorocos. a fost rupt la Universitate. vietuim din nou liceul. nedespartiti în ultimele clase.

urma. Erau toti înfierbântati de revelatia pe care le-o facusem. pâna la o mie de lei. nu i-am dat un rol însemnat. dar nu poza în snob. Petre. Dinu. nu se putea lipsi definitiv de grupul colegilor de liceu. 163 . înviorat numai de invidie. îsi întâlnea bisaptamânal amanta în garsoniera închiriata împreuna cu Robert. la rastimpuri.. Robert nu uita sa vina de câte ori era chemat. S-a adunat curând tot grupul: Radu. îi lipsea înca ceva. . Dreptul. nostalgia vechilor prieteni.. Pe Mihail nu l-am înteles. iar revolta si-o vadea printr-o înjuratura scurta si retinuta. Citea trei ziare zilnic si doua reviste mari lunar. premierele cinematografice.. Era înalt. în casa caruia se realizau productiile dramatice ale "Muzei". Robert. Prietenii lui cei noi .în fiecare saptamâna le schimb. dar îi judeca cu cel mai ager bunsimt. Se adunau. la teatru. se revolta Noschuna. îsi propusese sa guste putin din toate. Protestau si comentau. în odaia cu sofa si patefon. tineretea si avutia îi erau garantii de fericire. nici în Don Juan.îngâmfati si invidiosi elevi de conservator. Era întotdeauna impecabil îmbracat. beau cafele si comentau articolul lui "Traznea". desi se înalta în mediul de marasm si mediocritate. cu mult bun-simt si multa verva.. Si as vrea sa scriu o drama. Si am de lucru. Spiritul critic îl echilibra sufleteste. îsi freca fruntea îngusta. nu l-am transfigurat prin imaginatia si vointa mea si.. cu un neasteptat spirit critic. Se marturisea burghez linistit si mediocru.. nici o neliniste.. citea ultimele carti si le judeca cu creier propriu.. Oricât de rautacios s-ar fi purtat prietenii cu el. Ce vrei.. cu obrazul lui de fata. nici o însusire de seama. Nu avea nici un pacat.. publicarea capitolului de amintiri asupra "Muzei" din Romanul adolescentului miop.. între prieteni îsi îngaduia sa piarda. întins pe canapea. cerândui o noua întâlnire sau invitându-l la un bal. viciile. totul îi era indiferent. aproape în fiecare dupa-amiaza. Nu invidia pe nici un prieten. nu bea. . Entuziasmul lui se înalta Pâna la afirmatia neta: "E foarte bine". cancanurile. îi pot lasa numele din viata. zvonurile orasului monden.E jenant pentru el. cu o punga de fondante alaturi. Si judecata le-o marturisea pe fata. . totusi. pentru el. Uite câte chei am în buzunar. Mihail evoluase lent si sigur.. ci l-am lasat sa spuna doua cuvinte si sa dispara. pudrat. nu s-ar fi suparat.Nu trebuia sa pui numele adevarate. alba. La prieteni tinea mai mult.. prietenul meu si alti câtiva. Frecventa ceaiurile. citea cu o luna înainte de examen. Nu-l stânjenea nimic. poemele prietenului blond. încretita de sprâncenele ridicate interogativ. Am si garsoniera. Pretuirea vietii se marginea.. N-am timp. nici în sportsman. Era bogat. Sfârseau cutii cu bomboane.. fireste. sa nu se consume. Nu s-a înflacarat niciodata. Daca ar fi murit în zece zile sau în optzeci de ani. Seara ieseau împreuna la spectacole. nici sa nu se nelinisteasca. rolele lui Robert. Atât. Noschuna. eleganta trupului. numai cât mai comod. Poate acel preaplin care da sens activitatii si ritm dinamic vietii.Ofta flatat. îsi purta pretutindeni plictiseala lui de tânar fara pacate si fara ambitii. Nu fuma. nu urmarea nici un tel. pacatele. Cauta sa petreaca. balurile. cu o fata de copil serios si rece.De ce? O data ce n-am creat un personaj. .îi aminteau. si ar fi fost un organism armonios si viu. pentru ca nu-i schimba. el nu muncea. învatase întotdeauna bine. cursele. nici o ambitie. mama dulce. mai ales.. la câtiva prieteni si la o femeie oarecare. actori betivi si blazati . Raspundea plictisit la telefon când doamna sau duduia îl tinea de vorba. la "chemin de fer". cu buze carnoase. nu astepta nici o bucurie.

sa marturisesc atâtea indiscretii de adolescent.Aceasta e o lacuna fundamentala a romanului. .Nu cred. l-am ghicit. Autorul a cazut singur în cursa pe care ne-o întinsese noua. pe cei câtiva din juru-ti. cu toate acestea. al caror trecut nu-l cunosti si nu te intereseaza.. pe care nu-l va scrie. o suma de neplaceri. Romanul trebuie sa fie. Pe mine ma bucura chiar ca ne-a pus numele atât de transparente. înainte de toate. fireste. m-ai facut sa spun o suma de cuvinte pe care stiu precis ca nu le-am rostit.. pentru ca fiecare are dreptul sa vada altfel pe un personaj.. disciplinata. Daca nu m-am jenat eu. mai ales.. si înca multe. cunosti. Noi suntem de acum personaje. Nu aveam cu mine decât pe prietenul nou. De altfel. mai ales. între personaje si realitate exista deosebiri.Foarte greu. Preciziunea completa e trucata. zugravirea pe larg si istoricul fiecarui tip era absurda întrun Jurnal: dupa câte se întelege. De Ce sa schimb orânduiala în roman? De ce sa prezint pe fiecare personaj. apoi orice fraza pe care te las s-o spui. mai departe.. pentru ca ne-am departa prea mult.. într-un anumit sens si grad. Asadar. niciodata... nu lasau imaginatia sa adauge. acest caiet. Fenomenul e anevoie de înteles. Te lasam sa vorbesti cum voiai tu. Te cunosti pe tine. . se împotrivi Dinu. pentru ca nu l-am zugravit complet. trebuia chiar s-o spui în aceeasi împrejurare. sincera si.. asupra noastra. cât am putut surprinde cu mijloacele mele. . Asadar: nici nu ne-a creat. aduna într-însul material pentru un Roman al adolescentului miop.. daca se va tipari vreodata. Pastrându-ti numele de Dinu.Deloc. Am voit sa oglindesc efectiv adolescenta.. în viata. la aparitie. sa le schimbi numele. eu ma pot apara: personajul X nu seamana cu cel care traieste si îl cunosti dumneata... Pacatele romanului. pe care i-am citit în manuscris. daca am izbutit.. Cititorii îi vor scrie: îl cunosc pe X. în realitate. când nu întotdeauna ma intereseaza?. toate capitolele care îi privesc. când nu întotdeauna îl cunosc si. de ce sa se jeneze personajele secundare? E o simpla cronica..Si. Mai mult. sunt altele. de altfel. ci faptul daca ti-am surprins resortul launtric. Era atât de greu?. totusi. Schimbând numele.E complicat. 164 . o sa avem prilej sa revenim. pentru ca. si autorul. tu o puteai. . Ori.Toate acestea nu au nici o însemnatate. Va avea. . Aceasta ar fi daunat cartii. Nu vi le spun. eu te aveam precizat în minte. viu. raspundeam eu. . elev de liceu. Cartea mea e un roman si o culegere de amintiri.Puteai. înainte de toate. vorbi el. care e.. dar nu e asa. nu esti un observator bun. e construita si lasa impresia de tabela anatomica. Nu ma intereseaza daca ai rostit sau nu cutare propozitie.Cuvintele nu le-ai spus. . personajul romanului autobiografic.Cititorul nu se va putea plânge. . Nu ne-a modificat. . Numele îrw erau calauza inconstienta. Mai întâi. sunt zece insi cu care te întâlnesti mai rar. Cititorii se vor însela astfel la aparitia romanului.. nu toate lucrurile sunt precise. Numele mi-erau mijloace de control. Ai lasat deci imaginatia sa lucreze. dupa amanuntele spuse de dumneata. dar a ales trasaturi care i-au placut din sufletele noastre. observa Petre. aminteste-ti ce am spus asupra personajelor secundare: ca îi las sa dea o replica sau sa ajute un fapt si apoi îi parasesc fara sa comunic lectorului ce s-a mai petrecut cu ei. nu e menit publicitatii. personajul era liber sa primeasca vointa autorului. dar numai tu le puteai spune. dar nici nu ne-a zugravit fidel. începura atunci adevarate polemici. Cititorul are nevoie de preciziune. asa cum esti aievea.

. 165 . . ci sensul valorilor pe care le proclami si le raspândesti tu. Eu vreau sa-l întreb altceva (catre mine): cum m-ai conceput?. prieten al meu.E un ciclu? . care se bucura de admiratia masei si a femeilor. . . Si îmi faci cel mai mare rau la-sându-mi numele de Jean Victor Robert. Esti un exemplar perfect de ratat al sexului.. îi lasa sa creada ca acesta e masculul. profesorilor. în primul roman si în toate celelalte pe care le voi scrie. Cum as putea înlatura acei zece necunoscuti sau superficial cunoscuti în roman? Cum as putea afirma ca acel fapt.. la fiecare personaj: acest personaj vrea sa ajunga om mare. Nu numai experientele mele. Tu îti destainuiesti slabiciunile duhului. Don Juanii. cititorul va fi nemultumit.. Viata e lunga. iar experientele nesfârsite.Nu stiu. Daca ajung într-o împrejurare cu alte personaje secundare.Tu mi le spui. de când te-am convins ca esti un geniu. De aceea n-am vrut sa te schimb si te-am lasat aidoma. Se multumesc sa se atrofieze an dupa an. . realizat de doisprezece oameni. centrifug. afemeiatii.. Când îmi spui.Un suflet e mai complicat decât formulele tale. Nu zâmbi.Sa lasam discutia aceasta. Sfârsind ultima pagina. Personajul câtorva voi fi eu. Dar el perverteste constiinta celorlalti. Un simplu Robert nu poate fi primejdios. Continuu actiunea cu cele doua personaje principale. ca tip de mascul pozeur. le las sa-si împlineasca rolul efemer si-apoi le uit. Tu apartii spetei fericite a pseudomasculilor: actorii de mâna a doua. nu ma mai intereseaza.. . pe mine nu ma cunosti.Aceasta o socotesc un pacat al romanului. întrerupse Robert.Si daca.Acel altceva nu ma intereseaza. Ceea ce urasc eu în tine nu esti tu. te intuiesc si te anticip chiar. Pe tine n-am vrut sa te crut. Eu am înteles de mult. Nu e nevoie sa mai spun. .. a fost facut de doi? Mint atunci viata si las pe cei zece obscuri sa vorbeasca si sa faptuiasca în voie. poetii sentimentali. eu sunt edificat de evolutia ta launtrica. Iar pe tine te cunosc..... cititorul nu poate sa aiba asemenea doruri.Atunci evita asemenea personaje secundare: aduna replicile pe care trebuie sa le dea într-un singur personaj. ca apartii acelei fericite spete de masculi manques. profesorul de logica. pe care sa-l prezinti si sa-l urmaresti pâna la capat. ar dori sa stie ce s-a petrecut cu ceilalti. . Dar un anumit material adunat din experiente nu poate fi folosit decât pentru romane. de luciditate. ci ale prietenilor.Numele e prea frumos.. . mai ales scris sub forma de confesiune.. în fond. nu le evit. Niska. De aceea te-am si sfatuit sa te faci actor. ca "te distrug femeile" si îmi spui "mama draga".Procedeul e riscant.Nu ma intereseaza complicatiile atât timp cât nu dau nastere la crize.. Petru. îi parasesc. Fals si stupid.. de seriozitate. Nu te pot suferi pe alt plan: ca reprezentant. Pentru ca celelalte personaje nu-l intereseaza. nu glumesc si nici nu polemizez cu un personaj.Daca romanul e izbutit. .. în viata realizez un fapt alaturi de un prieten si de zece necunoscuti.De unde stii tu ce se petrece în sufletul meu? . mi-esti drag.. oftând.. . totusi.Aproape asa cum esti în realitate. mai exista si altceva? . Romanul poate parea bizar. Dupa aceea. Nu ma intereseaza acei câtiva germeni latenti de bun-simt. . dusmanilor.Totusi. pentru ca mi-esti prieten. care zac în sufletul tau. snobii. divergent. apoi pot alege alte personaje principale: Radu. Toti voim sa ajungem oameni mari. vorbi prietenul meu.

din clasa a cincea de liceu. Vicepresedintele primului comi-. stapânindu-si anevoie frigurile. nu te cunoaste. am citit vestea în ziare: vicepresedintele murise. . de o problema.\'ci se lasa sedus. e morga. ci esenta inferioara a spiritualitatii tale. înfrângerile si biruintele dezlantuite în sufletele câtorva de aceasta vointa.Fireste.. De câteva luni e tot bolnav. MOARTE La adunarea din martie. ca sa plece la munte. dar în alt sens. Batrânul e nelinistit. Fiecare voia sa stie cum îl concep pe el. glumira ceilalti. Duduile te socotesc interesant si superior. Dinu nu seduce.. . notiunea barbatului. ai ochi frumosi. personaj infam.Nu. care vrea cu orice chip sa i se cumpere casa pentru camin.. Ceea ce bâigui prin saloane ai împrumutat de la artistii de cinema. dorit si asteptat. nervos.. . XXI. Ai dreptate. Nimic nu e al tau. plictisit... presedintele a vestit ca donatia e primejduita din pricina prefectului. Ceilalti. . Curtea. drept expresia masculului resemnat. creat de tine. de o cercetare. deprimat. Totul ti-e dat. au valori. Dinu e. Ne-am adunat toti lânga presedinte. Aveam toti zâmbete triste si ochi ispititi 166 . . hainele le împrumuti de la croitorii parizieni. Dupa-amiaza calda.Pe Dinu îl arat asa cum e si în viata: peste tot trece fara sa lase urme. tet era singurul care îi putea fi de ajutor în chestiunea donatiei.. dureros de calda. cu cearcane. dar nu în sensul pe care îl vrei tu. . în tine. în tine. totusi. nici banii. Dinu a ajuns inert ca si Robert. A venit apoi masa cu belsug de vin.... nu mi-esti mai putin un prieten drag si scump.. Am ramas fericiti pâna în zori. taci... o precizare pentru tine si pentru cititorii romanului. nici tineretea. tu vorbesti ca si cum m-ai cunoaste mai bine decât mâ cunosc. nu mai e curios de o enigma. Nu îl învinuiesc ca nu mai citeste. aceasta-i mântuirea voastra: ca nu va cunoaste lumea. de o experienta. Fostul vicepresedinte zace din toamna. Dinu nu e nici cel putin un simplu instrument sexual.. rece. ci ca nu îl mai preocupa spiritualitatea. Nu are înca nici meritul donjuanesc. E indiferent. când ne adunaseram pentru întâia oara.. Lumea care te admira. s-ar trada: printr-o licarire a privirilor. au experiente. leai împrumutat si gesturile. Aceasta-i primejdia: si tu compromiti virilitatea. au nazuinte. nu ma intereseaza nostalgiile de mai bine.Ma multumesc sa arat crizele. împrejmuita cu liliac înfrunzit. de ftizie. de consumat. în felul lui. de vointa ta. printr-o carte citita. . Circulând prin saloane.Draga. Nu ataca decât dupa ce are convingerea ca e placut. Dinu fuma si zâmbea.Ceea ce mi se pare nesuferit la tine. Discutia s-a împartit iarasi. de cunoscator al tuturor voluptatilor. de o solutie.. un ratat precoce. care au constiinta virilitatii.Apara-te. Au început atunci inevitabilele glume si indiscretii. nici ochii... au sens. care experimentezi de-abia câtiva ani. aproape atenuatizat ca spirit.. palid. Dupa câteva zile. în care sa marturisesc o parte din ideile la care am ajuns. compromite sexul.. nimic nu e autentic spiritual... Ne revedeam din Craciun în Craciun. complet si ast. aerul de blazat. nelinistile.Un adevarat discurs. Am sa scriu o prefata. printr-o întrebare. Pentru ca fumezi. au si intuitia duhului autentic si viu. daca ar vietui o viata subterana.. gândurile tale de prezumtios adorabil si alintat de femei. se întunecase sub flamurile cernite. Asteapta Pastele. obisnuiesti publicul sa-ti socoteasca masca plictisita de viata. obosit. Si. Duhul tau. El. Nimic din toate acestea la tine.. Tu..

El e. Iar am tresarit. cu fabrici. Nu am nici un motiv sa fiu trist.Numai Dumnezeu are sa ma scape. Niska a venit lânga mine si a ramas tot timpul cu bratul strâns de bratul meu. . Dinspre tufele de liliac se iscau zvonuri de stup. soptii.. . prin scris. strain de noi.... Prietenul meu îmi apucase iar bratul. senin. purtat pe umeri. mi-l poti împartasi.. Noi suntem chiar aici despartiti.. tinerete. Strada era lunga. Banuiam. Eu eram ispitit sa ma gândesc la cea dintâi sedinta de cor.Am sa sufar mult departe. Le izgoneam.Pâna la jumatatea lui mai. Prietenul meu îmi lasase bratul. Numai Dumnezeu ma poate scapa. Niska era nelinistita. o sora mica. în curtea tovarasului mort. De ce sa fiu trist? Am douazeci de ani. Soarele ma încalzeste. am trup pietros. La ferestre banuiam ochi curiosi si întristati de vârsta prietenului mort. pe strada. Eu îi spuneam.Niska. Si vânt blând adia mireasma de primavara pustie. Avea ochii plânsi si sufletul sfarâmat. de acum. în curtea cu prieteni tristi. muntii ma asteapta.. Amintirile nu ma întristau. cu brazde rasturnate. la venire. munca. Niska. . . în patru zile. p6 undeva. Mi-a murit un prieten si un tovaras. în fata unui obstacol pe care nu-l poti trece. Ajungea. la vicepresedintele mort.E adevarat ca pleci în Italia? . zumzetul orasului cu parcuri. prietenul mi-a povestit despartirea de doamna lui. mirati. am vointa cumplita.. cu batista pe buze: . Prietenul meu începea sa asculte.. ma abateau.. în tânguiri. Convoiul se risipea. mi-ai fagaduit sa nu te lasi niciodata înfrânta. pietruita. Niska. Numai Dumnezeu. cu o panglica alba. strabatut de nourasi nostalgici. Cum sa-l mângâi? Taceam.. A tacut iar.. "O noua primavara.. am întâlnit ochii înspaimântati ai Niskai. Prietenul meu îmi tinea bratul drept. Din curti se înaltau plopi. . mai cald si mai prelung. negre. ma oboseau trupeste.Am sa plec si eu. Am vazut si coroana cercului.. pâna la cimitir. cu trotuare înfierbântate.A murit? Strazile erau iarasi înguste. Cerul era aproape... am doruri si lanturi pentru dorurile mele. Tu. proaspete.. S-au înfrigurat amândoi... am cervice neînduplecata.îsi aminteste de sora lui. . drumul de fier e proaspat si nesfârsit. Tacerile Niskai nu sunt reculegeri. în mansarda.Are sa-ti para rau ca ne despartim? .. ... . L-am vazut.De ce plânge? .. Monologul tau. plecari. Niska bratul stâng... cu bulevarde. .Si cât stai? . . Nu merg singur.. albastru. salcâmi înfloriti si gradini cu rasaduri de flori. acolo. te marturisesti zdrobita. strângând în pumn batista alba. .Ia-ma si pe mine! De ce m-a înfiorat strigatul Niskai? Tovarasii de drum cernit ne-au privit. Cum as fi putut mângâia durerea Niskai. Nu mai încearca sa se înalte iar.Numai Dumnezeu ma poate scapa. 167 . Murmura.Nu.de cer... Tu întelegi ceea ce are sa-mi lipseasca mie. Plângea. deasupra. Pe drum. singurul care °ma intereseaza.De ce îmi spui? Pleaca! . pe care o întelegeam?.Da. cu un rând trist ca o chemare.. ci disperari mute.. Nu raspundea.Nu se poate.

Am vazut lumina. cu plansete.. Bratul stâng purta tulburarea Niskai. Eu am întrebat-o atunci de prietenul ei iesean. . Nu voiam sa înteleg. moartea ma stânjeneste acum. .. o înteleg si ma închin ei. ..E stupid sa fii suparata pe o prietena.Bibi e bolnava.. în coroanele ce întovaraseau pasii prietenului mort. Groparii îsi asteptau plata.. pe cer.Dar Viorica? Niska îsi întuneca fata.Si nu e asa? N-ai sa ma uiti.. .. . Niska. Aleea cea mare se nelinistea. .. Dar de ce sa pastrezi amintirile? . Am venit sa-ti spun "drum bun". în fata tuturor? Tristetea mea ma va stapâni în singuratate. .. întrebându-le: "De ce?... Fireste. O banca iesise din iarna cu doua picioare surpate.. .. Eu mi-am stapânit bucuriile. nu e asa?. Gradinarul îsi îmbraca haina lasata pe treapta unui monument de marmura vânata. Era acum nostalgica si linistita. .Voi nu stiti ce rea e Viorica. asteptând stele.. Iar se schimbase. tu tremuri.. eu care am îndurat si am scrâsnit dintii în disperari ce-mi copleseau duhul si-mi rastigneau trupul?. La celelalte morminte licareau candele. Strazile tot mai largi.. Niska. Banuiam buchete mari de flori scumpe. alaturi de Niska.Sa nu mai vorbim.. Nu mai mi-e prietena. asa cum se cuvine unui suflet care pretuieste moartea. la apus. ... Niska. Tovarasul lui fu lasat în pamânt cu frânghii.. cerul îsi scutura norii. înserare în cimitir. Niska o jignise. . .. cu capul rasturnat ca sa ma priveasca.Ce sa-ti spun? Daca mai vrei. scârbita. ... Se apleca spre mine. "noapte buna". Paseam. . Se plimba.Toti spun ca suntem îndragostiti unul de altul.Nu stiu. 168 . Moartea o meditez singur.Nu poate sa-ti lipseasca nimic. cu care s-a întors de la congres. îsi pastrau geana sângerie.. în fata gropii cu unghiuri negre.." Gândeam si alungam tristetile. deasupra capetelor.." în noaptea plecarii am auzit pietris ales lovind ferestruica mansardei.. în convoiul de colegi si prieteni ai mortului..îti amintesti cimitirul din Iasi?. în vânt de seara. sa par eu trist? Sa fiu si eu ca ceilalti...Spune. -Nu. Nu stiu.poate e fericit sau poate nu e. cu privirile pe chiparosi. De ce sa fiu trist acum. Si apoi.Mi-e draga! Niska tresari. când nu pot lupta. febra îl tulbura.... chemând primavara. castanii începeau sa dea unlbra. .Iti multumesc. si. cu care îsi petrecuse atâtea dupa-amiezi de iarna. îl stapâni. în amintire.De ce m-ai mintit? Eu priveam priviri drepte. . cu bulgari. Presedintele fu purtat pe brate.Ai venit singura? .. Ai sa-mi scrii. Dar aici.... Mi-a zâmbit. în strada. Nu mai vorbim de asta-iarna. Câtiva nori. Ai sa-mi scrii mult si. pâna la cimitir.Niska. prietenul pângea pe mâinile doamnei. Niska. în dreapta mea. Prietenul meu mort va vietui înlauntrul sufletului. Vorbise Niska.

Stiu eu ce am? Nu înteleg de ce mi-a fost teama.. au trecut si nostalgiile toamnei si ispitele.. de hotarârile mele. Dar daca nu mai sunt eu? Am sa ma caut mâine prin oras.. si fata tot mi-e draga. Cuvintele sunt stupide. E umilitor sa fii îndragostit. Cred ca nu e adevarat nimic din cele ce am scris." Noaptea. de mine. Stiu ca nu sunt nebun. Sufar.. ca o gheara straina. Nu mai pot apara meterezele sufletului.. catre Fiume: "De ce am ascuns doi ani? Mi-e draga Niska din noaptea când ne-am întors de la manastire. de aceasta ma umileste. încerc un sentiment ciudat. singur. Nu e umilitor. Mi-e draga. în tren. Dar acum. Si stiu ca toate acestea sunt împotriviri desarte. îmi spun mereu: totul trece." "Cum as putea întâlni pe acea fata? O pastrez înapoia pleoapelor. Si acum scriu aici.. Si mi-e draga. întorcânduma pe Corso. Cum scriu de senin marturisiri umilitoare. mi-e draga. trebuie s-o adâncesc si s-o stapânesc. Niska. lam cautat si l-am privit iar. Cum l-as putea rosti. încât a început sa se stearga. Ispita e puternica.. întorcându-ma catre hotel. Dar daca ea pare desarta numai pentru ca ispita e mai puternica decât mine?.. Fata mi-e draga. E rusinos? Da. e penibil. M-am tulburat. Nu vreau sa înteleg nimic. ma simt înlantuit de un brat strain. Are sa treaca.XXII. Niska. Chipul i l-am privit atât în amintire.. De ce să înteleg? Adriatica e albastra 169 . fara sa-i observ desertaciunea... aceasta o simt. Hotarârile mele ma coplesesc de tristeti disperate." Pe vapor. înfiorator. E umilitor sa numesc aceasta: dragoste?. Sufletul mi-e sfâsiat de tristeti si apoi exaltat de bucurii. nu mai stiu precis chipul fetei.. fata mi-e draga. fara sfârsit. Mi-e draga. si fata mi-e draga." Insula Capri. peste zece ani?. Le împlinesc cu greu. la Iasi. De aceea mi-o spun mereu. dar peste un an. Dar am pierdut iar chipul fetei. N-am cautat eu dragostea? N-am voit eu s-o cunosc si s-o robesc? Aceasta e dragostea.. da. M-am întors la hotel. Rasfoiesc la rastimpuri Jurnalul si recitesc hotarârile. în vagon. De ce am scris în Jurnal? N-am izbutit nici sa ma linistesc. Acum. Acum.. Stiu ca aceasta e dragostea. M-am întrebat cum am putut-o folosi atât timp.. m-a fulgerat o asemanare cu Niska. Mi-a fost draga si mai mult la mare. aproape de nebunie. Eu nu pot s-o stapânesc. cuvântul pe care l-am învatat de la altii? De aceea. iar nu în Jurnalul de calatorie... Trebuia sa tac zece ani." "Dar de ce am scris eu asta-noapte despre ispite? Am uitat hotarârea: dragostea nu trebuie alungata.. e jignitor. Mi-am batut joc. sufar stupid. Dar mâine. Au trecut câteva ceasuri. Roma m-a farâmitat si m-a adunat iar.. LUMINA LA ROMA în Jurnalul meu intim. Au trecut si tristetile singuratatii de la schit. Fata nu mi-e draga.. Dar încurajarea mi se pare neghioaba... Ea ma mângâie. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura. noua si agera.. Ma înabus. "Mi-e draga Niska!. Totul trebuie sa treaca. stiu: fata seamana cu Niska la ochi si la par. mi-e draga. mi-e draga. Când mi-amintesc de chipul fetei. Am avut aceeasi tulburare ca ieri.. de Roma. Am citit cea dintâi pagina din Jurnal. Mi-e draga. Fata necunoscuta mie draga. spre Ancona: "Niska. eu nu sunt îndragostit. am scris în acea noapte de aprilie: "Pe o strada cu nume obscur am vazut astazi un chip de fata. îmi spun: sunt tulburat.. Poate sunt obosit de drum. Am alergat. Poate sunt nebun. Sufletul meu nu e rascolit de dragoste. ci stapânita. Dragostea e vinovata.. Tot ce scriu acum sunt minciuni.

Nu stiu care parte din mine s-a schimbat. fara sa uit si fara sa plâng. Vara petrecuta în rataciri. cuprinsi de nebunie. Iar eu nu sunt oricine. îndurând ploi reci. Va trebui sa închid caietul si sa privesc Adriatica.. si de acolo la Napoli. aceasta din pricina Italiei". Totusi. dar îmi ramasese mântuire.. Am luptat cu somnul. Nebunia mea nu este dragostea. de acum. alaturi de vechea realitate: eu. Va pieri. Rataceam prin munti. înnegrite. cheltuind putin. au ajuns experiente. trebuie sa ma cred. de aceasta sunt sigur. Aceasta o pot scrie cu fruntea sus.. Viata nu mi-a fost daruita.. Aceasta e lesne de înteles. dormind prin stâne. ca acesta e sufletul meu. îmi urmam drumul cu pasi durerosi. ci eroismul. intentiile. nici o biruinta chinuita de remuscari. singurul în care ma încred. cu ispitele cartilor amuzante. Nu pot lamuri nimic. pretextând ca îmi pregatesc examenele. Mi-am amintit ca vreau sa fiu erou. pe care am vazut-o rar. Poate au sa-mi piara nelinistile. aduceam caiete mari. sa-mi marturisesc. Tot ce încercam sa uit crestea în amintire. cu revolte. ma simt mai viu. Ceea ce fac toti.. si simt ca va ramâne în suflet. am construit-o eu. asurzitor. Hotarârile n-am sa mi le schimb. Dar Niska va renunta sa-si aleaga alt sot. simt mai precis ca aceasta e carnea mea. cu pretul a oricâte îndurari. Sentimentul tragic al existentei îl pastrez. cum era sa-i spun ca am fost la Roma. cu un caiet si o carte. Ce fapt mai eroic decât o renuntare? Si o renuntare care sa nu fie o extirpare. aproape de mine. ca aceasta fac.. Ceea ce am îndurat astatoamna nu a îndurat nici unul dintre contemporanii mei. Iata. Eu voi suferi mai mult aflând cum altul o va stapâni. Nu e adevarat. Voi lasa sa-mi fie draga Niska.si sufletul meu e senin. va pieri. pentru ca am voit eu. nici Niska. Ea m-ar primi. uit orice altceva.. barbar. nadejdile.. Plecam. Singuratatea ma chinuia. apoi prin Ancona la Fiume?." * Toti mi-au spus: "Ai o nostalgie apuseana. în singuratate: mi-e draga Niska. Simt o reînnoire. fac si eu. chiar pe Niska. ea nu trebuie sa stie cât mi-e draga. cu oboseala. cu nebunia. Ea nu poate sa înteleaga de ce renunt. Mi-a cerut sa-i povestesc. Când spun: îmi voi pastra dragostea ani dupa ani. Pentru ca o spun eu. De ce sa nu-mi fie draga Niska? Cum sa spun? înteleg si simt altfel. tovaras chiar. Dragostea trebuie sa ramâna. cu nemultumiri. Nu trebuie sa-mi rapeasca timp. si ma chinui în van. Drumul mi-l voi urma. dar n-am fugit din fata-i. Niska va renunta. Restul sunt ipoteze si jocuri. asa cum am \'enuntat si eu. Daca nu." "Daca se va observa schimbarea în tara? Eu ma simt atât de schimbat. cu lecturi. oricât de lunga i-ar fi agonia. Orice îndragostit îsi jura credinta dragostei. si nu sot.. Simt! Daca se va observa schimbarea? Cum am sa ma întâlnesc cu Niska? Ei nu trebuie sa-i spun. mijloc de împlinire al marelui meu gând. Am înfrânt nebunia.. Sufletul Niskai îmi apartine: i-am ghicit dorurile. Nu ma voi teme.O observatie ciudata: de câte ori gândesc si scriu cuvântul vointa. Ma întorceam la rastimpuri în orasul sub flacari. Voi tainui pentru altii. urias. Sunt un nebun. viu. Mi-e draga Niska! Aceasta e singura realitate noua. cu poftele trupului meu tânar. tainuita si neîntinata. . Din intuitii. începustm sa ma 170 . Multe gânduri au ajuns acum sentimente.. acolo. Dragostea Niskai mi-e acum departe.. Toate anticiparile acestea n-au rost. Vreau sa ramânem prieteni. N-a înteles nimeni.

în durerea suprema. dureroase. de suferintele mele care îsi cer rodul. 171 . Niska îsi pastra acelasi loc. padurile se însângereaza. Oasele începeau sa se rânduiasca altfel. Si nu stiu ce astept. Tot ce am facut pâna acum. MEDITATIE PENTRU DOUA TOAMNE Cea dintâi toamna începuse cu chemari pe sub castanii umezi. Am fost si la schit. în mansarda. toamna ma chinuie mai mult si mai adânc. îmi vietuiam viata cunoscuta de ceilalti. Niska ma întovaraseste în ratacirile mele. si sufletul ei creste din semintele duhului meu. iar nu la dragoste. Astept halucinat. prin manastiri. se va lumina sufletul eroic. Acum.obisnuiesc cu tulburarea.. Nelinistea de pâna acum a facut loc spaimei asteptarii. amanuntele. Nu stiu cum se va sfârsi. prin orase de Dunare. acesta sunt acum: barbatul care-si asteapta ultimul salt. Eu asteptam un fapt hotarâtor. departe de oras. Nu voi scrie aici nici o meditatie. enigmatice. Cele ce scriu sunt înca atât de proaspete în minte. Banuiesc ascunsi în suflet nori de furtuna. Liniile. ma observam cu o grija suparator de pretentioasa. Alaturi de viata dura. nemultumit de ceea ce face. Ma osândisem. cu pieptul ros de dor nemarturisit.. Câmpurile se înaspresc. fara sfârsit. e toamna. Aici. Acum. cuta sprâncenelor. începuta în fiecare dimineata cu aceeasi îndârjire. cu ambitii si nelinisti de munca istovitoare. adica. atât timp cât eu nu sunt înca împlinit. Publicam ce era mai putin viu. singuratatea nemiloasa.. lecturile anevoioase se prelungeau cu aceeasi strictete. biruiam. cu nelinistea. mai putin pretios dintre paginile scrise. Nu cunosc. Asteptam înca o ispita. golurile culturii erau umplute cu aceeasi metoda. Dar mie teama. experientele ultimilor ani. ci jurnal. Gândul acesta a întristat-o mult. care m-a tulburat mult. unei singuratati austere. sar putea narui. stiintificeste. Îmi purtam singuratatea pe carari. Cu aceasta pagina se încheie povestirea celor doi ani de experiente. XXIII. De aceea mi-e teama. îmi aminteam: totul trebuie sa treaca. pe strazi. Afara. s-a pogorât iar seninul. mai putin original. dupa cum nu stiam nici acum doua toamne. Renuntarea se împlinise. Nimeni nu putea patrunde dincolo. Socoteam ca sufletu-mi va suferi vesnic. Putin îmi pasa de toamna de afara. Daca as continua. Nu disperam. Vietuiam într-o continua febra cerebrala. Faptul putea fi pricinuit de întâmplare sau de vointa Nis-kai. A început sa creada ca orice nadejde de mai mult e desarta. Niska ma socoteste cel mai bun prieten pe care îl poate avea o fata. Daca el nu s-ar întâmpla înca un an. La schit. Celelalte erau confesiuni stranii. Ma voiam om depasit. sunt eu. Cele ce am îndurat. "De ce sa plâng?" mi-am spus revazându-mi chilia. Dar a fost numai o criza.. care sa o întareasca. pe câmpuri. fruntea purtau fiecare o masca. pâna la plecarea mea. de chemari si de biruind asupra slabiciunilor. n-as mai scrie povestire. Si nam plâns. sfârsita dupa miezul noptii cu hotarârea celui care stie ca odihna se va pogon o data cu moartea. taina. sentimental. îmi coltu-rasera fata. amara în spasmul ei încapatânat pâna la nebunie. Ma supravegheam etic. prin taina care ma sfâsia. Iata. Si privirile se schimbasera. Iar eu îi sunt tot mai aproape de suflet. apropierea lenta si dureroasa de acea faptura pe care îmi place a o numi erou. Titlul acestui capitol e fals. Cine le-ar fi primit sa le tipareasca? Simtind apropierea eroismului. Nimeni nu poate afla. singuratatea mi se însenina. de-a lungul bulevardelor. Cealalta. Gândind la durere.

si ti-am împrumutat cuvintele.. Voiam sa te vad. P. SFÂRSITUL PARTII I PARTEA A DOUA SCRISORILE Prietenul meu. Sa-ti amintesc mai mult?. Si voiam sa râd. nu stiu. Tu lucrezi ceva? Poate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese. astept. fiica. Familia care m-a stapânit. am suferit mult. sa le multumesc. voi aprinde lampa. salutari de la Niska. nu scriu aici laude toamnei si nu insinuez nostalgii. de data aceasta. Nu te-as fi facut sa-ti pierzi mult timp. scrisul. de prietena ta care a fost fericita. într-o curte necunoscuta.. îti vestesc un singur termen: cinci zile. Nu fii prea magulit de izbânda.S. în odaita ta calda. Poate de ciuda ca se sfârseste înca un an. cerul e vânat. între carti. Daca ai sa ma lasi mult timp singura. Plopi pe care i-au privit adolescenta mea. am sa ma îndragostesc de amintirile noastre si am sa plâng. mi-a pierdut urma. Trebuie sa-mi scrii si apoi sa-mi comunici ziua si ceasul când ma primesti. prizoniera. nepot. îmi ajung zgomote din strada. Nu înteleg de ce te-ai închis în casa si nu mai îngadui prietenilor sa te vada. Va fi o intrare cumplita. Dar poate e tristetea celui care întelege. Pâna atunci. sprintene si "literare"? 172 . dar numai atât. de vinul prea vechi. în timpul sarbatorilor. si sufar acum iar ca nu-ti pot spune nimic. pentru ca m-am gândit prea mult la tine si am vorbit de tine. ma trudesc sa scriu ca tine?. Si mi-ai fost nesuferit. Ar fi fost asa de frumos. sunt osândit nelinistilor si asteptarilor care ma strabat zi si noapte. Pentru ca adversarii tai erau un volum gros de texte românesti sec. M-au îndragit toti: mama. la Iasi. Stii ca. în curând. Nu-ti mai amintesti de noaptea Ajunului. Nici Radu nu întelege. De la masa mea zaresc doi plopi zdrentuiti.. Cine stie ce pun la cale. Astept sa-mi scrii.... fiu.. sa-ti spun cele ce banuiesc în jurul gândurilor familiei care m-a îndragit. sa fiu vesela. departe. Biruinta finala e singura care da sens si pret unei hotarâri. fara sa observ... Nu socoti scrisoarea aceasta o declaratie. Ferestruicile sunt înca îmbrobonate. prudenta. Poate vin si cu Bibi. alaturi de o familie mediocra si fericita. vrei sa-ti scriu.pentru ca izbânda va trebui sa fie de partea mea. Nu stiam nici eu de ce plâng. fericita?. De ce nu ne-am întâlnit? Nu as fi plâns atât. de sarailiile prea dulci.. Nu poti banui cât am îndurat eu. \' Cu fata linistita.. Am stat o saptamâna la Bibi. E destula tristete în mine. o scrisoare sincera? Sau preferi scrisorile de asta-vara. cu pumni strânsi. Tot ce stiu e ca m-am gândit mult la tine. Niska. Esti revoltator. XVI si Histoire de la langue. Pâna atunci. care m-a ospatat de sarbatori.. Nu stiu. nici prea lungi. Dupa ploaie. Tu îmi ascunzi ceva. de ce nu ma lasi sa te vad? De ce fugi de mine? Eu nu stiu sa scriu. Stii ce faceam în loc sa ne pregatim licenta? Vorbeam de tine. Am fi stat amândoi. Vietuiesc aproape singura... Nu ma exalt retoric. la tovarasia noastra.

senzual. Totul trebuia sa-si recâstige vechiul echilibru. aproape de zori.. pe care nu le cunosteam. nici ratacirile pe la librarii. provizoriu.. care ne priveau obraznic. mai lasat sa cred multe. Nu am uitat nimic. Niska. Nu ai dreptate sa-mi amintesti noaptea de Mos Ajun.. cu aceeasi pijama?. ti-am simtit si eu desi fara lacrimi . Stiu ca te vei plânge de obscuritate. Ai venit la cinci. Si ar fi stupid sa ne întristam. Nonora asimilata Societatii medicinistilor.. si nu capricios. nu ma poti mustra.. Ne-am sarutat. cu obraji de ger. si nu ca doi prieteni. "Florentele" casatorite. Buclele scurte fermecasera perna. Câti mai ramasesem din vechiul cerc?. si asa suntem când ne întâlnim. mult. întoarcerea acasa. si râsul nostru stingherit când ne-a insinuat o logodna pe care am fi savârsit-o tainic.. Nici venirea ta în amurg. prelungit cu vin vechi. Farmecul se înzeceste în tacere. Socoteam ca vom întârzia de vorba pâna dimineata. multe carti care 173 ..lipsa. Dar n-a fost asa. Presedintele bolnav. pentru ca tu râdeai prea mult.. nici privirile celor din cofetaria calda. Sunt tot atât de stupid si eu. aproape de doua. numai pentru noi doi. Stii. am facut-o pentru a ma pregati la un fapt mare. Niska. Niska. Poate n-ai sa întelegi nimic. a primejduit roade pe care le astept. Tu nu banuiesti roadele eroismului meu si nu cunosti drumul... dar nu cu ei. ca sa-ti aleg carti de daruri.. Nimeni nu-l cunoaste. straine si fericite. Mariuca. iar eu îti povesteam din Soren Kierkegaard. . Dar m-am înfrânt. Nu putem ramâne întotdeauna în anul întâi.. Pentru mine. Niska.. daca te fac sa rosesti. nu e asa? Spune. Si eu aveam mult de scris. Niska. si mâinile tale în mâinile mele. Tu ai înteles de ce râdeam noi atât?.. Si mie. Tu iubesti faptele mari..N-am vrut sa te vad. Asadar. Am îndurat si eu. A fost original. Ti s-a strâns inima.Si venirea lui Radu.. studente din anul întâi. cu pumnii framântati. pur si aspru. ai sa întelegi? Ne-am sarutat... Niska.. cu umerii încordati la masa de lucru.. Si apoi. Spunându-ti ca sarutul nebanuit. a slabit pasii pe un drum care ma va duce departe.. Viorica. iar eu îti cumparam prea multe prajituri. de neprie-tenie. De atunci. sala cu perechi noi.. nici ceaiul din mansarda. Ai adormit cu mâna sub obraz.. Ar trebui sa povestesc.. Ai adormit. când tu dormitai zâmbind. si vin mult. îti sunt cel mai bun prieten. ma stapâneam si ma înfrângeam fara îndoiala biruintei.. sa lacramam pe un trecut. care m-a înspaimântat. îmi spuneai ca esti fericita si nelinistita. Cre-de-ma. pentru ca experiente de mult banuite si încurajate amenintau sa-mi tulbure hotarârile. în loc sa încerc a-ti scrie o scrisoare frumoasa. vizita la cerc. aproape de despartire.. comitet nou. asa cum iubesc eu sa fie prietenia. cu aceleasi bulevarde reci?) In mansarda era cald. Dar daca astfel trebuie sa se petreaca faptele? Ei erau fericiti. Daca am ramas departe de tine atât timp. bucurosi ca ramânem iarasi singuri.. tu pe pat. S-a petrecut. (Ti-ai amintit întoarcerea de la manastire. am îndurat cu ochii aprinsi. Niska. nu te-ai purtat ca o prietena. criza s-a întrecut.. dimineata. ai plecat a doua zi. Bibi. dupa miezul noptii. ceasurile acelea au însemnat prea mult.. Trebuie sa ramân eu însumi. De ce nu ma întrebi cum am dormit eu atâtea nopti pe aceeasi perna. pentru ca îti sunt mai mult. a fost pricina claustrarii mele. Niska. Nu mai eram decât noi si înca acei trei studenti mediocri de la Drept. studenti din anul întâi. un singur gest. care filozofez nostalgic. eu pe jet. Gaidaroff. nici tie nu ti—1 voi destainui. pâna în noaptea Ajunului. Iarta-ma. Asa eram si noi. izbucnit spontan si dureros de lung. asa cum faceam eu în copilarie. care ne socoteau logoditi. multe. Am scris acestea ca sa-mi întelegi singuratatea si sa banuiesti îndurarile mele. si prajituri.. de alegorism excesiv.

trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate. Criza nu e, înca, trecuta. Prietena buna, n-ai sa te superi daca îmi voi pastra, înca, singuratatea. Tu ma vrei mare, nu e asa?... Dupa cum stii, nu primesc pe nimeni. Voi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie. Astept. Daca, însa, tu înduri nostalgii prea deprimante, spune-mi. Te voi vizita. înainte de linistea mea, trebuie sa împlinesc linistea prietenei. Plânsul tau e copilaresc si stânjenitor. De ce nu ai reactionat împotriva familiei care te-a tinut prizoniera? Si apoi, de ce sa plângi, când esti, înca, atât de tânara?... Prietene, scrisoarea ta m-a îndurerat. Nu-mi lamuresti nimic. Nu stii ca înteleg greu fara tine?... De ce nu ma lasi sa vin? Eu cred ca mi-ai scris ca sa ma necajesti sau sa ma ironizezi. Sufar mult, singura. Înainte îti ceream tie sfaturi. Acum, cui sa le cer? Ai mintit spunând ca-mi esti prieten. Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rau; m-ai apropiat de tine, de gândurile tale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura. înapoi, nu ma pot întoarce. Nu mai pot fi cea de acum doi ani. Si sunt atât de trista... Si plâng, amintindu-mi fapte de pe timpul când eram prieteni buni. Fireste, toate acestea au sa treaca. De ce nu vrei sa ma ajuti si tu? Esti dator prieteniei fata de Niska. IV Niska, eu trebuie sa ramân singur, oricât te-ai supara tu. Pentru ca aceasta e vointa mea, pe care o ascult, întotdeauna. Nu te preface ca nu întelegi. Banuiesti multe si poate chiar ghicesti. Nu astepta sa-ti dezvalui gândurile mele. Mi-esti cea mai buna prietena, dar sufletul meu ramâne al meu, si ma împotrivesc îndârjit ca un strain - toti trebuie sa-mi fie straini - sa-l dezvaluie. Singur, nu te uit. în singuratate, nimic nu se uita, ci numai se linistesc tulburarile. Deosebirea este aceasta: ca în singuratate pot iubi sau gândi un lucru, calm, senin; în timp ce în mijlocul celorlalti m-ar sugruma nelinistile, m-ar întuneca pâna la ura. Nu uit decât amintirile pe care le voiesc uitate. Prietenia noastra ramâne. Desi, ceea ce ma hotaraste sa nu te mai vad e o calcare a prieteniei. Tu, de ce nu vrei sa întelegi?.. De ce te-am sarutat? Gândesti ca ne mai putem numi prieteni acum, cât timp tulburarea e proaspata în creierul si în sângele meu? Tu accepti promiscuitatea sentimentala; prietenia alaturi de sarutul pe buze. Eu ma razvratesc împotriva ei. Toate prieteniile sfârsesc aici: se împrumuta la început carti, se asculta concerte împreuna, se prelungesc vizitele pâna seara târziu, se strânge înfiorat palma prietenei, apoi sarutul sfios, apoi îmbratisarea patimasa, apoi logodna sau colajul. Prietenia mea trebuie sa ramâna pura. Nu ma stapâneste rigiditatea unei morale mediocre, ci vointa mea. Eu vreau sa îmi ramâi numai prietena. Tu nu poti sa-mi întelegi disperarea? Si eu, ca toti ceilalti; si eu, te-am sarutat dupa o noapte petrecuta atât de nou si de eroic. De ce n-am putut ramâne stapân pâna la capat? Pe tine nu te sufoca mediocritatea acelui sarut? Si noi, prieteni austeri, vorbiti de râu si neîntelesi în originala noastra puritate, sa sfârsim ca oricare dintre ultima mie de perechi universitare? Ma tortureaza pâna la obsesie gândul ca ne-am lasat înfrânti acum. la sfârsit, de mediocritate. De aceea trebuie sa ne despartim, pentru un rastimp. Nu vreau sa întelegi gresit despartirea noastra. Nu se va rupe nimic, nu se va pierde, nu se va încheia nimic. Despartirea cea mare se va înfaptui în toamna, când eu voi pleca în Nord, iar tu în vreo tara calda, sau vei ramâne aici, cu casnicia de mediocra si comoda fericire. 174

Vom ramâne câteva luni singuri; eu cu cartile mele, tu cu prieteniile cele noi. Ne vom scrie, cât mai mult. Daca îti trebuiesc carti, ti le voi trimite prin Radu. El e singurul pe care îl primesc, foarte rar, în mansarda. Ma întrebi daca lucrez ceva. Niska, sunt atâtea lucruri care trebuiesc stiute... Cartile sunt mari, multe, ispititoare; noptile sunt lungi. Anii acestia i-am petrecut ca sa-mi adun stiinta. De acum, cine stie ce voi face. Cel care se opreste la carti e un sarman neputincios; iar cel care trece pe lânga carti, un schilod. Drumul meu trebuie sa ma duca acolo unde vreau eu. Tie n-am sa-ti spun. Aceasta se va sti dupa cinci, zece sau cincizeci de ani. Dar nu e asa ca te plictisesc marturisirile mele obscure? Rugându-te sa întelegi si sa nu te superi, te saluta prietenul tau. P.S. Stii ca Radu iubeste tot mai mult pe Viorica? E ciudat; se apropie doi ani de când a cunoscut-o si a îndragit-o. Radu niciodata n-a fost atât de statornic. S-a schimbat mult. Bea tot mai rar, citeste. N-are sa izbuteasca sa-si realizeze o viata corecta; de aceasta sunt sigur. îi lipseste ceva, un resort launtric sau o axa, sau o notiune. Nu stiu. Dar Radu e menit ratarii definitive. De aceea te întreb daca tu stii ceva de la Viorica. Sunt stupid. Am uitat iar ca nu vrei sa te împaci cu vechea ta prietena. De ce, Niska?... Prietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartim? Sunt atât de trista... Am suferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa întelegi suferinta mea. Tânjeam zi dupa zi. Ma desteptam diminetile, ostenita. As fi voit sa fug, sa fug... Stiu cât sunt de stupida sa-ti marturisesc dorurile mele. Tu ai voit sa le împlinesc; dar daca nu stiu cum?... Stiu un singur lucru, pe care ti—1 împartasesc cu rugamintea de a-l întelege cuviincios: ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, de trupul tau. Vreau sa te simt vecin. Departe, ma chinui. îndur acum crize pe care nu le înteleg. Iarasi te rog: de ce nu vrei sa ma ajuti? Ele au sa se limpezeasca, stiu; dar daca ma vor ucide si pe mine, în acea mediocritate care ne înspaimânta pe amândoi? Te rog sa ma ajuti, sa ma aperi. Nu stiu cum sa-ti scriu; dar am început sa ma tem de soarta, de oameni. Ma simt iarasi slaba si nici nu mai pot râde ca altadata, nu mai ma pot preface. Altadata eram trista, si toti ma socoteau neastâmparata, usoara, nepasatoare. Acum, toti înteleg ca sunt trista. Cine stie ce banuiesc. E jignitor, si pentru mine, si pentru tine. Crezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti îndragostit si suferi în singuratate? îti spun aceasta ca sa întelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa. Ai sa te surmenezi, si n-ai sa poti scrie nici una din cartile pe care le-ai fagaduit. Si apoi, esti stupid; pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare - sa ne despartim?... Dar eu am uitat; nu mai sunt tulburata nici de amintire. Tu, daca ai cu adevarat vointa, uita. Primeste sa ne întâlnim iar, si iar sa petrecem ca doi bum prieteni. îti strânge mâna, Niska. P.S. Nu-mi scrie, te rog, nimic de Viorica. Pe Radu l-am vazut de câteva ori, dar n-am surprins nimic deosebit. VI Niska, am citit scrisoarea ta în cea mai frumoasa dimineata de iarna, în cel mai alb oras. Daca ai sti cât m-ai ispitit sa cobor jos, în curtea cu zapada, pe strazile cu soare, cu pomi, cu perechi fericite... Niska, m-am chinuit iarasi, cu 175

amintiri întunecând seninatatea rafturilor. Eu, care ma socotisem aproape linistit, si-mi fagaduiam sa te întâlnesc... Ma înspaimânt, Niska, de mânia tragica pe care o simt deasupra-mi. Oricât m-as însenina, un cuvânt scris de la tine iar ma tulbura. Lupta începe, si biruinta ma daruieste dupa ceasuri lungi, si când totul a ajuns iar amintire, un alt cuvânt scris o învioreaza; si iar începe lupta... E stupid sa ma plâng de consecintele unei hotarâri de ale mele. Eu am voit, eu trebuie sa sufar. E o dovada de slabiciune scrisoarea aceasta, care începe cu marturii; dar ar fi mai mare slabiciunea daca nu ti-as trimite-o. Nu sterg nimic, ci îti scriu ca dimineata, cerul si scrisoarea ta m-au chinuit amar, disperat, prelung ca o agonie. N-am putut citi nimic în acel ceas. Am privit pe ferestruica doi plopi înzapeziti, într-o curte alba. Nu, Niska, tulburarea n-a trecut. Eu nu te pot vedea atât timp, cât sarutul final staruie sa ma mustre. întelege, te rog, si durerea mea, singur aici, într-o iarna cu câmpuri, cu petreceri, cu sali luminate pâna în zori. Eu nu ma pot coborî înainte de un fapt pe care îl astept, dar nu-l înteleg. Uita tristetea scrisorii mele; sunt tot atât de puternic, oricâte ispite m-ar încerca. Aminteste-ti ca tineretea e o criza; nu supravietuiesc decât câtiva nebuni, stapâniti de patimi sau de încordari eroice. Tu cunosti hotarârea mea. Acum, cât timp sunt trist si tulburat, nu sunt erou. Trebuie sa ajung. Viata mea nu accepta compromisuri: ori erou, ori anulat. De aceea lupt, ca unul care stie ca înapoia lui e moartea, etica, sentimentala sau cerebrala. Ti-am spus prea mult, nu e asa?... Acelasi prieten. VII ...Am venit la tine, dar am citit acel ciudat bilet de la usa si m-am întors. Veneam cu vesti; dar unui înmormântat de viu la ce i-ar mai folosi?... Se vorbesc multe prin oras asupra claustrarii tale. Zvonul pornit de la redactie pomeneste de o carte pe care o scrii si care va cuprinde o suta de foiletoane. Dar e un zvon pe care nu-l crede nimeni. Prietenii tai insinueaza ca ai fi îndragostit si ca, îngâmfat cum esti, nu vrei sa te tradezi. Desi, singuratatea ta prelungita e atât de vorbitoare... Un alt zvon e de-a dreptul ofensator. Se sopteste anume, mai ales de catre colegii din cerc, ca esti nebun. Nu te supara; eu nu fac decât sa reproduc fidela cele ce-mi ajung la ureche. Dupa socoteala lor, ai înnebunit asta-toamna, când ai publicat acele pagini de scandal. Nebun erai si mai înainte, pentru ca scriai întotdeauna la persoana I si pomeneai de tine ca de un supraom, pomeneai de "carnea, sângele si duhul" tau ca si cum toti cititorii ar fi fost obligati sa le proslaveasca. Acestea spun ei, colegii de la cerc. Fireste, eu nu cred nici unul dintre zvonuri. Cred ca vrei sa faci o farsa si sa lucrezi în tihna la unul din mediocrele tale romane. Mi le-ai povestit,\' asta iarna; si cred ca nu se vor vinde. Pe mine ma poti primi, nu? Am si alte lucruri sa-ti împartasesc, care te-ar putea interesa; asupra dragostei lui Bibi, asupra unui domn care ma cere de sotie, asupra unui tânar dragut, cu buze foarte frumoase, care ti-e prieten etc. Fireste, daca esti prost-crescut si te încapatânezi sa nu ma primesti, n-am sa ma supar. Sa nu crezi ca am sa ma neurastenizez de dorul tau. N-am sa te mai vizitez, niciodata. In orice caz, te pot vesti ca aceasta e singura scrisoare pe care o primesti de la prietena ta, Nonora. 176

VIII Nu mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios. Eu astept lamuriri precise, si tu ma zapacesti mai mult. Nu stiu ce si cât sa înteleg din scrisoarea ta. Cu cât o citesc mai mult, cu atât sunt mai tulburata. Sunt eu, prietena, atât de ispititoare? Am ramas împreuna noaptea de Ajun si nu mi-ai spus nimic. Am fost ca doi prieteni vechi si buni. De ce te-ai schimbat, de atunci? Sa fie acel sarman sarut, de care ma caiesc? Dar uita-l, uita-l!... Tu, care ai exaltat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni. Un pretext stupid îti slujeste sa te îndepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gândesc si sa simt ca o tovarasa de a ta. E atât de greu sa întelegi ca sufar de absenta spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara Grieg sau fara Comentariul lui Don Quichottel Nu-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scrisoare, cu rugaminti de îndragostita. E umilitor. Acum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa cea dintâi scrisoare a ta. E prea târziu. Iti sunt prietena, si am nevoie de creierul si sufletul tau. Stii ca sunt femeie, si înca prea tânara, sa pot evolua singura. Nu pot face nimic fara sprijin, fara imbold. Nu pot face nimic mare. înainte de a te cunoaste, eram nepasatoa-re si ma socoteam libera. Acum, nu mai sunt. Vreau prea mult ca sa pasesc singura. Am nevoie de atmosfera pe care o respiri tu, de gândurile si încurajarile tale. Daca tu vrei sa ajungi erou, eu vreau sa ajung o femeie de elita. E greu, nu e asa? De ce nu-ti amintesti si de mine? Car-\' tile pe care te oferi a mi le împrumuta nu pretuiesc nimic, acum, când sunt tulburata de gândul ca nu vrei sa ma primesti. Eu nu am sa ma realizez prin lecturi. Universitatea nu mi-a dat nimic. M-am schimbat prin tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu îndemnuri. Cartile le înteleg alaturi de tine. Si le înteleg numai când nu sunt nelinistita; ca acum, de un prieten pe care îl pierd. As avea atâtea sa-ti spun, sa te întreb... Cum le-as putea scrie, când eu scriu ca tine, cu expresiile tale? Poate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, învatându-ma sa patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor. Nu mai pot suporta colegii care îmi fac curte, nici colegele vicioase si bâr-fitoare. Nu mai pot suporta pe nimeni în afara de Bibi. Nu stiu ce are sa se petreaca cu mine. Astept primavara cu inima strânsa. Dar mi-e atât de dor de ea... Am atâtea amintiri pe care le vreau împrospatate. Daca as sti sa scriu, ti-as spune multe;*si daca as vrea, iarasi ti-as spune multe... Nu e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmatica? Prietena ta, Niska. IX Niska, întotdeauna când îti citesc scrisorile ma întristez. Si nu alung tristetile decât scriindu-ti. De aceea, poate, ritmul începutului si ritmul sfârsitului sunt atât de potrivnice în scrisorile mele. Nu ai deloc dreptate. Datoria prietenului e sa împarta durerea celuilalt, spui tu. Desi eu cred altfel, îti accept formula. Dar daca nu-ti mai sunt prieteniei altceva? Nu am atunci datoria sa ma încordez si sa ajung iar prieten? Îti marturisesc aceasta ca sa nu ma întelegi gresit, si sa nu vezi în claustrarea mea o calcare a prieteniei. 177

ť Toate acestea sunt triste. menirea femeilor.. multumiri resemnate. mie mi-au scormonit visarile 178 . sarman functionar grabit sa adoarma dupa o singura si pripita îmbratisare. casnicia e inevitabila. dar. Am cel mai sincer dispret pentru amant. Tu ai doua cai de urmat: cea dintâi. Iar. Rezervele sufletului feminin se consuma repede si. mâncare calda si copii. a fericirii prin abrutizare spirituala. Vei aluneca firesc si iremediabil în mediocritate. faptul acesta ar fi cea mai mare multumire a unei anumite parti din viata mea. care culege resturile (a fost altul înaintea lui. ma întuneca si ma înspaimânta mediocritatea adulterului inevitabil. te vei lasa purtata de un tovaras care acum ti-e necunoscut. si nu stiu unde sa ma întorc. Dar nu-l vad cu putinta. Sunt numai un puritan si. Urmeaza pe cea a libertatii. sufletul feminin oboseste repede..desi ma doare sfatul acesta. Dar tu trebuie sa vezi cum vad toti ceilalti casnicia: o întovarasire arbitrara a doi oameni care nu se cunosc. Poate. nu?. pe aceasta cale a libertatii perfecte. Pentru ca nu vei avea curajul sa pleci singura. sa te mângâi. daca nu ma razvratesc viciile si greselile în libertate. ale sufletului tragic pe care-l deslusesc în lume si în munti. Nu trebuie sa te simti jignita. Sa nu crezi ca sunt un mizantrop sau un anarhist. Dar nu îti socotesc criza atât de primejdioasa ca sa renunt la hotarârea mea si sa ma apropii. nu se mai împrospateaza. Si e cel mai dezgustator când se înfaptuieste prin lasitatea unuia dintre soti. e calea libertatii perfecte. nu? Le îndur si eu. fecioara. pentru ca mi-esti prietena -apuca de la început cea de a doua cale. care sfârsesc prin a se suporta si chiar împrieteni.. epuizata. care-si cauta sotie ca sa poata avea apartament luxos. Totusi. chiar cu riscul de a parea în ochii celorlalti o vicioasa. De aceea . luminata de un sens spiritual. când e concretizarea permanenta si vie a unei fericiri etice. îti marturisesc.. daca nu se ataseaza de o constiinta masculina cu care sa comunice. te vei lasa aleasa. Astfel înteleg eu. Dar drumurile noastre trebuiesc despartite. emotii mediocre de-a lungul unui sir de amanti sau de copii. Ai sa vrei sa-ti treci grijile si oboselile asupra unui sot. nu ma vei uita. Dar am ajuns prea departe. O femeie. la întoarcere. E adevarat. Tu nu vei avea puterea de a trai libera acesti ani. si chemarile lui nu pot fi înabusite. Mediocritatea biruieste întotdeauna asupra unei femei singure. Aceasta e soarta. anevoioasa si riscanta pâna la compromitere..Stiu ca esti reconstituita prin mine si stiu ca sufletul feminin e pasiv. în lipsa unui alt suflet prieten.) si profita de inexperienta sexuala a sotului. oricât ar fi de superioara. Casnicia e cel mai perfect fapt omenesc. si acum vrei si tu. multi ani. luând si daruind. sunt ale destinului. pentru ca femeia se orienteaza greu singura. piere. Drumul e greu.. Pentru ca nu vei avea puterea sa alegi tu sotul dintr-o mie de barbati. Tu ai toate însusirile si toate pacatele femeii de elita. Poti ramâne pura. Oameni care nu tresar rostind: acesta e copilul meu. pentru ca ele sunt mai puternice decât mine. trebuie sa pasesti singur.. sa ajungi o femeie superioara. Tu trebuie sa te gândesti întotdeauna ca ceea ce citesti în paginile acestea au fost scrise de mine. Pe tine te sfatuiesc sa încerci amândoua caile. Am acelasi dispret pentru sot.. o fericire calduta de camin. asteptând sa fie fecundat de spiritul si valorile masculine. eu am voit. nu ma vei mai întelege. te vei simti sfârsita. iar trupul se insinueaza. dar le ascult. în curând. ca daca pe tine te întristeaza. deprimata. Orisicât m-as trudi vei ramâne capricioasa si te vei pleca dupa fiecare înfrângere pâna la anulare. Tu esti perfecta lânga mine.

am citit mult. Tu vei gasi. Ti-am strigat de mai multe ori: "Petre. X Iarta-ma ca ti-o spun de la început. sotia mea ma va îndemna neodihnit sa urc treptele. Ieri am fost la tine. Voiam sa-ti fac o suma de surprize. Si vreau sa te previn ca te asteapta un dezastru daca o vei lua de sotie. deodata. îti doresc sa nu pieri în mediocritatea care te înspaimânta. Mi-am însemnat pe o fâsie de hârtie multime de întrebari." Sunt sigur ca ai auzit. veche de doi ani. De acum. patrund tot mai sus ca s-o vad multumita de mine.si mi-au însângerat sufletul. ca nu mai raspunzi la scrisori. în plina criza. Ce s-a întâmplat între voi? Va stiam prieteni. dar esti aproape nebun. dezorientata. în vreme ce le scriai. si trebuie sa-ti vorbesc. ca vrei sa pari original. pentru ca ma tortureaza gândul acesta: un cuvânt.. Si. Niska nu te va putea atâta la munca. ne vom vedea curând. Urasc si mai feroce. am citit biletul de la usa si am ciocanit un sfert de ceas. Fac totul ca sa-i plac ei. Am sa fiu fericit. din cartile daruite asta-iarna. fara ajutor. care ar fi voit sa fac eu acel fapt.. Ma simteam atât de fericita. XI Prietenul meu. pentru ca asa scria în bilet. si tristetea s-ar preface în bucurii. scrisoarea ta. dar are acele însusiri de care ti-am vorbit. sunt Petre. trebuie sa cauti un nume si o avere. Pentru ca Niska nu e de aceeasi esenta spirituala ca logodnica mea. un fapt nu ma supara numai pe mine. la creatie. o prietena tulburata. sa nadajduiesc o întâlnire apropiata. Tristetea mea e întotdeauna mai disperata. o sotie bogata si inteligenta. Mi-a înteles patima si s-a entuziasmat. ca n-am sa împlinesc o casnicie mediocra.. lupta dintre cele doua patimi a trecut. Ca sa-ti plac. De altfel. puterile mele de munca sunt înzecite. sa ajung. Petre. ti-ai schimba gândul. si apoi usa era închisa. De ce nu mi-ai deschis? Radu mi se plânge ca nici pe el nu-l mai primesti. ci si pe ea. începusem sa ma bucur de primavara. Acum. ca le va primi o prietena care nu te-a vazut din noaptea de Ajun. Si ti-am marturisit. care te va ajuta mult. Tie ti-am marturisit. Nu poti întelege cât rau mi-ai facut. Dar menirea mea e sa nu spun cuvântul. raspândeste zvonul ca ai înnebunit. Ai uitat. covârsitoare: fericirea noastra.. aspra si mincinoasa. mai târziu. Erai acasa. 179 . Asa e ca par stupid? Daca mi-ai cunoaste logodnica. nu numai colaboratoare. ci si un pas înainte social. de ce ma înspaimânti zadarnic? De ce îmi prevestesti un viitor în care tu însuti nu crezi? Tu stii ca eu n-am sa primesc un sot. Prietenia noastra. asupra unor pasaje ciudate. pentru ca toti spun ca esti îndragostit de Niska. la curaj... nadajduiesc. de acum. pentru ca amândoua s-au contopit într-una singura. Logodnica mea nu le are. asa cum mi l-am schimbat si eu. Si apoi.. Iar Nonora te bârfeste groaznic prin oras. de asemenea. Am plâns iarasi citindu-ti paginile rautacioase. ce s-a petrecut cu tine?.. Eu am venit sa-ti comunic un eveniment pe care nu l-a aflat nimeni pâna acum: logodna mea. pentru ca. pentru ca tu erai singurul care stiai de dragostea mea si de ambitiile mele. iar nu altul. crezi ca nu ma învatat ceea ce trebuie sa fac?.

mai scriu aici câteva pagini. trupului care se razvrateste. ca sa-mi înteleaga faptul si durerea. Trebuie sa renunt pentru ca asa am voit eu.. nici un pic de bunatate. m-am simtit atât de singur si parasit. daca ai suferi si tu. de ce sa nu plec cu Niska. de mângâiere. Simt ca nu mai ma pot împotrivi mult sufletului care se zbate. ea e creata de mine. Prietena mea. toate încordarile de pâna acum mi-au pogorât un sens tragic al existentei. Dar si eu sânger. care nu am putut tacea pâna la urma. Nu se îndrageste decât o singura data. dar mai înseninat. atât de cald. Pot scrie. Ma simt atât de rusinat vorbind de eroism aici. stiu ca vointa ta te scurma.. dupa ce m-ai îndemnat. ca Niska e singura femeie pe care as dori-o tovarasa.. îmi amintesc cu Bibi tovarasia noastra si marea. nici s-o simt. ma ispiteste gândul: de ce sa nu ajungem tovarasi? În toamna plec. si vacantele.. Pentru mine. Am sa pronunt si sa gândesc: vointa câteva minute si am sa ma schimb. cât m-a torturat si m-a ispitit. asa ca sa înteleaga Niska. Mi-e teama de fericre. Tu minti spunându-mi ca suferi în singuratate. ghicindu-i sfârsitul. tovarasia Niskai se contopeste în sufletul meu cu fericirea. Tovarasia Niskai ar fi. eu. îti recitesc scrisorile... de care ma dezlipesc pentru totdeauna. Eu stiam ca Niska m-ar fi primit tovaras vietii ei. Simt ca.. e frumoasa... Stiu. mi-e draga. singura. Niska mi-e draga... asa vreau eu. singura fericire pe care as putea-o astepta. XII în Jurnal: "Citind astazi ultima scrisoare a Niskai am fost atât de disperat.. Scriu toate acestea cu amaraciunea celui ajuns la sfârsitul îndurarilor. si ea mi-e draga.. chiar fara sa fim soti. pe aceasta pagina care va fi citita de Niska. în primavara. înecata în ceata. Niska e perfecta. pentru mine.... Or. Cum poti ramâne în mansarda? Te urasc. fara prietenul meu. în orasul cu acoperisuri întinse... esti încapatânat ca o bestie. Nu pot crede în realitatea fericirii. Si cu toate acestea.. cu atâtea daruri neîntelese. nici 180 . nici chiar daca ti-as spune ca te iubesc.. si numai o data se întâmpla ca sufletul fetei sa-l stapânesti. Te admir si te invidiez ca ai un suflet atât de aspru sau atât de nesimtitor. te sângera. cu tristetea care ma copleseste. lamuriri finale.. Nu pot s-o gândesc. asa cum a visat ea?. nu mi-ai scrie scrisori în care sa ma sfatuiesti la mediocritate. sa alerg. tragicul e efectiv. Nu stiu ce am sa fac. Si eu plâng ca o adolescenta si ma gândesc la hotarâri nebunesti. m-ai îndepartat. dupa ce doi ani m-ai ajutat sa ies din ea. Niska. în ultimul timp. Dintr-un capriciu. trebuie sa renunt. Eu. As plânge de ciuda ca par sentimentala si îndragostita. s-o întâlnesc si sa-i spun: mi-esti draga!. sa-ti fiu aproape.Ce vrei sa-ti spun? N-ai dovedit. Toate experientele. Nu te înteleg. doi ani. nu o vorba desarta de continut. mai mult ca oricând. e libera. M-am hotarât sa-i trimit acest caiet intim. Ma gândesc tot timpul la tine. Magia cuvântului îsi va face efectul. de asemenea. Dar eu nu pot crede în fericire. Sunt mai trist.. care trimit Jurnalul ca prietena sa afle cât am îndragit-o. încât voiam sa cobor în strada. Acum. ma înspaimânta.. Ea nu e numai o fata cu cele mai multe însusiri. Recitind paginile ultime ale corespondentei noastre am înteles ca nimic nu te poate convinge de salbaticia ta. sunt atâtea flori. naruirea eroismului va fi deplina si definitiva... prietena ta.. larta-ma. de prietenie. E atât de senin afara. Vrei sa-ti spun mai mult? Vrei sa sfârsesc scrisoarea aceasta cu tânguiri de îndragostita? Ar fi stupid si inutil. daca nebunia nu ma va stapâni înca putine zile.

distanta pe care o admira ea. întelegând ca vointa e atasata de o alta vointa. Ma voi coborî iara si în lume. XIII 181 . mult. As vrea sa ma admire pe mine. Toate acestea nu m-au împiedicat sa-mi fie draga Niska. Niska m-ar cunoaste larva. puternic. în mine. tovarasia Niskai mi-ar fi în acelasi timp un nesfârsit chin si. M-as arata cu pacatele carnii. Iar Niska nu mi-e prietena si creatura decât prin viata mea launtrica. Niska. în mine. As fi nelinistit. pe care am stiut-o cali. aspra. de acum. totusi. a fost tragica. care atunci îmi scapau.. Nu ma voi feri de ea.. Si apoi. calma. cu valorile si nazuintele mele. inedit în mine. dupa cum tragica a fost prietenia noastra. M-ar chinui Niska. poate sufletu-mi va oglindi alte lumini. In putini ani. nu m-as mai fi reînnoit.. Desi n-am înca dovada biruintei definitive. sa nu-mi ramâna nimic strain. totusi. Cred ca am scris multe fraze obscure. pentru ca nu-i pot împlini chemarile? Aceasta e o dovada a puterii: sa nu ma las purtat de dragoste. în toate aceste atitudini. îmi va fi iarasi buna prietena si aproape. sobol munci tor si orb. De ce sa ma tem de dragoste? De ce sa încerc s-o ucid. aproape. Menirile ma poarta prin vointa mea.o spaima copilareasca. pentru ca ma aflu sus. Mi se întuneca mintea. Viata mea va fi întunecata. împotriva vointei mele. sa n-o urasc. întâlnirea cu Niska. am fost asa cum voiai tu sa fiu. sobra. Mie somn si tremur de oboseala. Mai târziu. Acum. As fi ramas tot timpul lânga ea. chiar daca as putea crea lânga Niska. N-as mai fi putut munci. m-as simti umilit. când eroismul nu va fi numai o tinta. amara. Nici nu mai recitesc. fara sa se depaseasca. Ultimii ani mi s-au deslusit în tâlcurile lor intime. nici reculege. iubire din pricina si. Ma simt naruit. modela. cu plânsul neputintei. Nimic din seninatatea sigura.. a carui ultima pagina am sfârsit-o acum. poate." * Niska. pentru ca asa vreau eu. Iarta-ma. îsi trimit Jurnalul meu intim. prilej de nimicire a prieteniei si admiratiei ei. pentru ca as vrea sa se gândeasca fara odihna numai la mine. ostenit si istovit. m-as consuma lucrând si as sfârsi prin a nu mai lucra nimic. aspra. la începutul unei crize. mult. cu slabiciunile sufletului. Vreau ca singura lumina straina îngaduita în suflet sa fie Niska. Eu ma simt dus de meniri. o ascult. înfrâna. cu disperarile si înfrângerile deprimante. în iubire. eu sportsman. Dar dragostea nu are nici o înrâurire asupra vietii de toate zilele. nostalgica. lipsit de experiente cerebrale. De abia mai am puterea sa scriu. Si apoi. pe un pictor sau pe un sportsman. Eu nu pot crede în fericire. Ea va ramâne în suflet. Nu am lasat pe nimeni deasupra-mi. Am fost puternic. sfarâmat. Ea va regreta tot ceea ce crezuse mare. de departe. sensul vietii acesta e. cu fata descompusa de veghi. eu pictor. N-as fi împlinit nici una din operele fagaduite mie si Niskai. crede-ma. Niska ma admira. ani. N-as rabda sa admire pe un tenor. sa n-o dispretuiesc. Singurul tau prieten. nu ma înspaimânt s-o port. As vrea sa fiu eu tenor. am fost foarte puternic. prefacuta. as fi voit s-o am necontenit lânga mine. nimic nemarturisit. Dar daca aceste nazuinte nu se vor realiza niciodata? Deceptia cea mare va fi a Niskai. Vointa mi-ar fi ramas aceeasi. Evolutia mea ar fi fost iluzorie.

slab. Nu m-ai învatat tu aceasta? Nu mi-ai sadit tu pretuirea feminitatii?. suna atât de ciudat "Mi-esti draga. fara sa lase urme.. pentru chemarile sufletului tau. fericiti. si din pricina mea. asa cum ai voit tu. pentru ca te stiu un barbat.. De ce sa te chinui... m-ai creat.Prietene. sa transcriu anumite pagini. Daca eu as sti sa scriu. Eu ma simt a ta. când stiu ca tu suferi mai mult. asa cum e sufletul meu acum. De ce sa nu ramânem tovarasi. si care nu ma puteam înalta.. îti înapoiez Jurnalul. mult. Mi-e teama sa nu crezi ca sunt îndragostita. Mai târziu. Te-as vrea stapân. Vom astepta vara. ma simt înca trista. Niska!. atât de izolat. Voi sti sa uit atunci când opera va straluci perfecta. Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici: mi-esti drag! Pentru ca stiu ca e mai mult decât aceasta. care am fost atât de slaba. M-as târî la picioarele tale. nici logodnicul suav. Tu stii. Atunci când vei fi obosit. Tot ce e luminos în mine ti se datoreste. Cu atât mai rau de cei ce ramân în urma noastra. Cum sa-ti spun bucuriile si lacrimile care mau covârsit citindu-ti Jurnalul? Am învatat aproape pe dinafara paginile din Italia. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. nu ma înspaimânta slabiciunile omenescului. asta-noapte. te cheama. Te vedeam atât de sus. nu ar fi putut fi altfel. Tu m-ai creat. Stiu ca tu vei izbuti. te sfâsie? Când vrei sa ne întâlnim? îmi voi lua si eu licenta în vara. dar fara martori si fara oficiu. mai definitiv. Dar eu ma simt legata de tine mai adânc. Viata ta îsi va pierde sensul fara mine. tu puternic.. orice fata se îndragosteste. si nu sunt umilita. le pot spune sincer si fericit. Pentru mine. Nu te teme ca vei fi larva informa si oarba. real? Am putea pleca mâine. care sa ne înlocuiasca. altadata. Pe mine. mai ales.. va fi de acum înainte rodnic. si vom pleca. simt ca nu pot vietui decât alaturi de tine. Esti ceea ce eu nu voiam sa cred ca exista. Nu ne mai putem desparti. Nu duce renuntarea pâna la nebunie.. Ce sa-ti mai scriu? Sunt si eu obosita si fericita. Jurnalul e al nostru. Tu ti-ai trecut probele vointei. Noi vom fi soti. As plânge mult. Nu trebuie sa ne despartim. nici curtenitorul priceput. asadar. Prietene. Cele ce ai îndurat te-au calit îndeajuns.. A mea.nu va dauna operei. As fi dorit. pentru ca alaturi de tine gândesc si simt.. ne vor bârfi aflând ca am plecat fara sa fim soti. întotdeauna. nu e nou si nu e. dar sunt si altceva. de ce sa suferi si sa-ti risipesti puterile? Eroicul tau. dar dragostea trece." Ultimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie îndragostit. Tu vezi soarele în dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara. Eu ti-as spune multe daca nu as fi atât de tulburata si atât de grabita. Apropierea noastra . De ce sa ne despartim? Tu îmi spui ca îti sunt draga. nici unul. Poate sunt. Dar nu mai e nevoie. esti un Dumnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet. asa cum vrei si cele ce vrei tu. mare si creator al luminilor mele. Tu îmi marturisesti ca eu îti sunt fericirea concreta si autentica. Nu vom gasi. N-am vrut sa cred de la început. în fiecare primavara. toata viata? Nu ne vom mai întâlni alta data. ti-as marturisi acum multe. ci pentru ca te simt puternic. sa ma daruiesc tie.de trupuri si suflete . spune-mi de ce sunt trista acum atât de aproape de bucuriile pe care înainte ma temeam chiar sa le visez? Primavara.. care ma fascineaza si ma stapâneste.. si aceasta nu pentru ca sunt îndragostita de tine. Dar de ce trebuie numaidecât sa scriu frumos? Cele ce vreau sa-ti spun. ai sami multumesti. deprimat. eu care aveam nevoie de tine. De ce nu ma iei? Acum. eu aproape de tine. nu e asa? 182 . sa le înfrângi. te voi mângâia. si sufeream. se uita. Sunt bogata si sunt libera. Nu esti pentru mine sotul ideal. iarta-mi tot ce ti-am scris. Nu e frumos asa? Nu e original. citindu-l si recitindu-l. nu ma sfiesc sa te cer.

. * De la 9 pâna la 20 aprilie. amândoi sunt tineri. nu stiu ce sa-si scriu. Dar ei au obosit sa vina si sa nu fie primiti. Gândeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita. si am sa-ti zâmbesc. Vestea am aflat-o de la Radu. Cum ai putea spune nu. înca o data. eu am sa te ascult. As vrea sa-mi vad prietenii. sa plecam. în primavara? Nostalgia plecarilor se va preface în fapt. Iar sunt trista. seara. printre munti. sa colindam... * 22 aprilie. felicitari si salutari. Am fost destul tristi. te vreau. Tu nu mai ma poti lasa singura.Pentru ca. Nu m-ai învatat tu sami ajut tovarasul pe care îl voi alege? Te-am ales pe tine. As vrea s-o mai vad pe Niska. Nu stiu. 8 aprilie. va fi o casatorie fericita. sfârsita. încercând sa patrunda dincolo. Nu mai stiu nimic. cu mine? Tu stii cum îmi ard flacarile plecarii? Sa colindam. P.. Dar nu va fi decât fericirea. întunecati. împreuna? Te voi ajuta întotdeauna. Prietena. Te cer. Logodnicul ei e fericit ca Niska s-a schimbat. sa îmi vorbesti. ci ziua întreaga ramâne alaturi de logodnicul ei. glumeste si pleaca târziu de la ceaiuri dansante. De la Bibi. Acest fiu e inginer si e îndragostit de Niska. Seara i-am scris: "Prietenul tau îti ureaza etc. Câte nu vom împlini. noaptea. Lucreaza la Academie pentru licenta. tu nu poti spune decât da. cu obraz proaspat. Vizita Vioricai. Pe amândoi ne cheama fericirea. îmi spune ca Niska si-a amânat examenele pentru toamna. stie ca Niska nu mai e trista. 183 . încât am început a le rândui pe podele.. Acestea ti le scriu acum.. s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera în vacanta de iarna. Eu am zâmbit si i-am spus: . frumosi si bogati. florile de liliac s-au trecut.. Astazi m-am plimbat mult pe strazi. Cartile s-au adunat atât de multe în rafturi. Sunt palid. nu mai stiu nimic.Niska a avut noroc. Prietenul meu ma privea atent. pe ape.. prietene. si eu am suferit destul din pricina nebuniei tale. ca nu mai munceste. rataciri pe tarmuri. îmi esti drag si îmi esti stapân. SFÂRSITUL PARTII A II-A [PARTEA A III-A] Azi. N-ai dorit tu.. Nadajduiesc ca îmi vei face.S.. Când ne vom vedea? Am sa fiu atât de. Dar tu trebuie sa vii. am muncit ca un nebun.. ci râde. Eu astept de la tine fericirea sau moartea. împreuna cu logodnicul tau. Nebunia ta trebuie sa se sfârseasca aici. Ma simt rusinata. Ochii îmi lacrameaza de lecturi. cu geanta plina de caiete si carti. E suparat ca nu i-ai împartasit direct hotarârea ta. o vizita. Tiam spus atâtea. Te-am chinuit destul. în gradina. din adolescenta. slabit si mâna îmi tremura. Tu ai sa scrii amintiri. disperat si neobosit. lacramând fara sa înteleg pricina. Nu mai ai nici un motiv sa te împotrivesti vietii noastre.... Stii ca eu ies atât de rar". care e Niska ta. Criza ti-a trecut. Tertium non. acum...

. cu rosturi politice. înteleg ca toate visurile mele au fost visuri..Viorica. Lupta împotriva mediocritatii biruieste numai în doua împrejurari: sau iesind din ea printr-o nebunie a sufletului. Tu esti baiat. . o durere mare sau o bucurie mare.... ai dorit anumite întâmplari care nu se vor împlini. Dragostea lor a durat doi ani.. Eu înteleg ca astfel trebuie sa fie.Stiu....... înduri acum melancolia sfârsitului universitar.. si toti cunosc prudenta lui Andrei.. aici..Nu se surmeneaza decât cei care vor sa se odihneasca. ti se par stupide. cum ai îndurat melancolia adolescentei definitiv depasite.. Nu plec. Si nici nu-l cunoaste. îl iubeste. îmi sfârsesc tineretea stupid. în cel mai bun caz. poti ajunge oriunde. . Si se înspaimânta de viata pe care o va duce de acum. si încheierile sunt totdeauna triste. înca. Gaidaroff se pregateste pentru barou. acum? De ce s-au despartit Mariuca si Gaidaroff? Mariuca se plimba prin parcuri cu un student de la Politehnica.. Gaidaroff e îndragostit de o necunoscuta... E greu. Ce mult l-ar iubi. poti pleca. de cearcanele ochilor. De Bibi am auzit vesti triste.. S-a înspaimântat de slabiciunea mea. ..Nu. are sa sfârseasca si ea ca oricare studenta de la Litere.Unde? ... ..Nici eu nu stiu. . Viorica. Ea.. Pentru ca nu stiu daca voi mai putea citi. Andrei aproape a zapacit-o.. în oras.. în criza. cu locuri noi. asa e firesc. Pentru mine. nu e asa?. sa gasesti sensuri tuturor faptelor care acum. zâmbii eu. stinse.. ci sa dai valori mediocritatii.. ucigatoare.. a unui profesor de liceu. poti cunoaste tot.. Câti dintre noi mai pastreaza tristetea disperata a celei dintâi idile. iar eu scriu în caietul acesta cele ce mi-a marturisit ea si cele ce i-am raspuns...Viorica.. de tremurul mâinilor. cu lumea.. Dar eu?. Dar nu e trist? . Sfârseste Universitatea si nici un prieten bun.Mai ai mult de lucru? . cu nume. îndârjit în lupta cu mine.Ascultam atent si luminat destainuirile Vioncâi. Trebuie sa traiasca. Totul se uita. daca ar avea un sprijin. sau transfigurând-o.... Mariuca asteapta o casnicie pripita. o carte la o luna. Dar mai sunt câteva luni. atât de repede. Te-ai înlantuit acum de anumiti tovarasi. Câte n-a nadajduit în acesti doi ani. si nu cunoaste ceea ce ceilalti toti cunosc. va pleca acolo unde o va trimite Ministerul. Toti îi cunosc dragostea. Si Bibi îl iubeste. acolo unde ma duc. care rascoleste acum Academia..... Mi-au ajuns 184 .. însa. fara sa fi cunoscut o primejdie.. Poate nadajduieste o sotie cu zestre. Va ajunge profesoara într-un oras de provincie. în adolescenta? închei o epoca.. în toamna plec. cu pieptul larg si umeri tari. Ce frumos ar fi sa îndrageasca un coleg si sa ajunga amândoi profesori. De ajuns.. . te razvratesti zadarnic. Tu stii ca eu am sa plâng în ziua licentei?... . acolo e sfârsitul. toate acestea trebuie sa se întâmple..... Sunt atât de fericit sa ma simt tânar. Poti trai în cea mai plata mediocritate fara a ajunge mediocru. Acum fiecare apuca pe alt drum. cu destinul. . Si cât ar lucra. Ai sa începi o viata noua.. înainte de a aduna rezerve pentru cinci ani. Dar e asa de trist. Cine ar putea sa ma biruie... Si anii au trecut. stupid de repede.Nu ma razvratesc.Ai sa te surmenezi. Datoria ta nu e sa te lasi coplesita. Fireste..Pâna în toamna. sotie. de multimea caietelor scrise. proaspat. cu oameni noi. Viorica mi-a marturisit si tristetile ei. De abia va gasi timp sa mai citeasca o revista. Viorica a plecat tot atât de trista.... Trece. Dupa licenta.

Uitase obraznicia mea.. Acum sunt logodita... * Si tot n-am vazut-o pe Niska.Acum nu se mai poate. în mansarda. .si am plecat. aproape de înserat. mai patimasa. cu care se va casatori. altadata ma lasai sa-ti sarut sânii. atât de pacatos. Va pacatui în manastire si mai mult. îi astept la mine. hai la mine!. mi-a luat bratul . atâtia ani. atât de întunecat. I-a sarutat fotografia pe strada.. înca.. .. .Ai început sa vorbesti ciudat. am întâlnit pe Nonora. Ascet si singuratic poate ramâne si în mijlocul celorlalti.. ca nu o iubeste? * Schimbarea lui Radu ma înspaimânta. Dar e. si-apoi sa se hotarasca. ci tortura. dupa ce plec eu.Nonora. casa se darâma.Nu te mai recunosc. E prea veche. sus. 185 .Cu atât mai rau pentru logodnicul tau.Nu se poate!. si.. Eu l-am îndemnat sa plece singur.. Mi-a aratat fotografia lui. Ce-am simtit eu atunci. Sa mai astepte. fara disciplina.zvonuri ca Bibi a facut nebunii ca sa-l retina..A început sa fie cald în mansarda ta.. Cum n-a înteles. voiam sa te sarut comod. vast. dar ma înspaimânta urmarile. sa mai mediteze.. cu o dedicatie stupida si dragalasa. Eu îi simteam trupul încordat.Ai sa fii cuminte? . mansarda?... bruni si speriati. Nu si-a putut sfârsi fraza cu împotriviri. îi înteleg gândul. mai calda. . Nonora a fost astazi mai frumoasa. iar sufletul vast. Misticismul lui Radu.. mai puternic decât vointa mea.Nonora. Nu ai amintiri în odaita mea?. . I-am strivit buzele si i-am frânt mijlocul. Nu stiu si nu cred. . scrisoarea fara raspuns si nepasarea cu care lasam sa treaca lunile fara so vad. * Azi.. mai puternic decât respectul pentru dragostea Nonorei? I-am soptit. Calugaria tânarului nu e o alinare. sa uite îndemnul la claustrarea oficiala. Nu linisteste. Aminteste-ti. sa rataceasca. . Iar linistea nu si-o va gasi. a încercat ultimul mijloc... . Eu nu pot sa ma duc la Ea. Eu l-am sfatuit sa-si treaca ultimele doua clase de liceu. Ascetismul oficial si poruncit e plin de ispite. îmi placi si mie.Nu se poate. .Scoate-ti bereta. pentru cea din urma oara. pe bulevard... în toamna plec..Nonora... . parasite acum cinci ani. * "• Mi-a zâmbit. . E torturat de un gând absurd: sa se calugareasca.. • . Sunt logodita. Mi-a marturisit ca e îndragostita de un tânar actor. Nu vrei sa vezi.Nonora. Lasa-ma! Bratele mele erau prea tari.. Copcile de pe umeri se deschisera singure.. nu însenineaza..Nu... Acum doi ani o îndragisesi..Ca un prieten.. scoate-ti tot ce vrei. e inutil sa te prefaci pudica.. Iam zarit sânii. tremurând. .. ..

De ce s-o urasti si de ce sa fugi? Trebuia sa ramâi aici. Fuga ta nu e o dovada de vointa. Si-mi scrii ca te simti puternic. O ghiceam tulburata. Seva fierbinte îmi aduna puteri neînchipuite. sensul eroic pe care l-am deslusit dupa trei ani de încercari si atâtea luni de chinuri. De ce sa fiu trist? Eu stiu ca toate acestea trebuie sa se întâmple.. între carti. Tea mântuit mediocru si umilitor.. mare. Aceasta era barbatesc. de simturi. doruri. Eu ma simt de acum definitiv deasupra celorlalti. nu fuga. Pentru mine esti înca un învins. Amândoua sunt tragice. într-o zi de reculegere. înfrângeri. Nu ma întristeaza nimic: nici risipirea cercului. Ea nu e vinovata. Claustrarea mea nu a fost o fuga. ci faptul celui care vrea sa-si vindece ranile în singuratate. Am despicat genunchii si i-am stapânit coapsele. De unde îmi ghicea Nonora gândurile? Ma enervau împotrivirile ei de fecioara perversa. fara sa se sfarme si fara sa se tânguie. înapoi nu ma mai pot întoarce. Ai fugit dupa ce îti dadusesi cuvântul de cinste ca vei ramâne prins. pentru ca sufletul meu e atât de vast. ci o meditatie. Nu exista decât doua vointe: cea cosmica si cea eroica. încrederea în pasii mei de-a lungul tarilor si anilor. a sufletului nascut din trup. Nu mi-au placut cuvintele de osânda împotriva logodnicei. Plecarea mea nu va fi fuga. Priveam pe ferestruica. înjurai meu. va fi o uitare organica. fara aparare.. Am cerut-o. Acolo. * Din scrisoarea catre Petre. din acel oras departat si imens. Trupul i l-am frânt. îmi scrii ca nebunia te-a mântuit. de ce ai facut asta?. cu atâtea amintiri. sa rupi logodna. Am recitit cele ce mi-ai marturisit la începutul primaverii.De ce ai facut asta. o reorganizare a 186 . si te-ai logodit. Simt vara în mine si în arbori. desfatândo si apoi luând-o ca un fur. pentru ca sufletul e transfigurat. . ai fagaduit. Stiam ca o puteam stapâni prefacându-ma inocent. Viata si vointa mea îmi sunt ajutor neînvins. bucurii. Ai fost atât de slab. ". nostalgii. logodnica celuilalt plângea. slabiciunea. ai înteles greseala si ai fugit. Ai facut acel pas pentru care trebuie sa te chinuie mustrari. sincer si direct. cu examenele trecute.. de purtarea mea. încât ai urât faptura care ti-a dovedit. de ineditul faptului pe care-l întelegea din ochii mei. E umilitor.. Cu o singura deosebire: eu voi pleca dupa ce voi învinge. în orasul cu ispite. nici logodna Niskai. eu nu am nevoie nici de plecare. A început sa râda. în patul meu. prefacându-te îndragostit de alta sau prefacându-ti vicii care s-o înspaimânte. Si simteam tulburarea nestinsa.. si iar doream trupul fetei cu mireasma florii de liliac. Pentru mine. Nu ma întristeaza. nici darâmarea casei în care am copilarit. Lumea trebuie sa se plece si sa-si primeasca ursita fara sa murmure. acest cuvânt exista.Acum ai sa vrei mai mult. nu a adevaratului suflet. ci un fapt las. De altfel.. toti sunt tristi de vara si de despartiri. însetat si ma îndemni sa fac si eu tot asa.. încât cuprinde într-însul dureri. daca ma vor surprinde împrejurari asemanatoare. nu se poate!.Tu nu ai biruit. nici de fuga. efectiv. ai s-o uiti. de primavara. înainte ca eu sa sovai. Acum. Ne-am desfatat trupurile. nici plecarea mea pentru atâtia ani. ci ai fugit din lupta. Faptul s-a petrecut înainte ca Nonora sa judece. Nu stiu daca îmi întelegi seninatatea. Laudai logodnica pe care acum o socotesti obstacol în viata ta de cuceriri sociale. a mansardei cu amintirile adolescentei. Bratele i le-am înlantuit de bratul meu. Apoi.. Am ales cealalta cale.

mijloacelor de lupta. Tu nu poti întelege pretuirea biruintei, pentru ca nu stii cine mi-a fost dusman. Am toate motivele sa fiu trist, si sunt totusi exaltat. Nu o exaltare provizorie si trucata. Acestea au trecut, o data cu cele din urma reminiscente ale adolescentei. Exaltarea izvoraste din îndurarile mele, din ultimele experiente, din sensul pe care îl dau eu lumii. Lumea vasta, nesfârsita; sufletul meu e vast; nazuintele sunt nesfârsite si împlinirile vor trebui sa fie nesfârsite. Aceasta o spun eu. Eu, care am îndurat magia cuvântului Ťtrebuieť. Soarele exista; atât timp cât îl simt aproape de ce sa ma întristez, de ce sa ma tulbur, de ce sa plâng? Nu mai am doruri, pentru ca dorul se preface în realizare. Voi pleca. Nimic nu trebuie sa ma tina de vechile tinuturi, de vechii oameni. în fiecare ceas, altii. Tot mai departe, tot mai sus. Eu pot sa gândesc acestea, pentru ca eu le voiesc îndeplinite. Nu plec si nu ratacesc ca sa uit. Nu voi uita nimic. Cu cât mai mult se vor aduna amintirile, cu atât voi fi mai fericit. Nu fericit în sensul comun. Ci fericit, adica eu însumi. ...Sfârsesc aceasta scrisoare prea lunga amintindu-ti de fapta ta lasa, bicisnica si mediocra. Nu ai dreptul sa ma îndemni spre pilda, pe mine, care am pasit mult mai sus, fara oa nimeni sa stie sa înteleaga..." * Prietenul meu îmi scrie. "...Trecând prin Lausanne, am vizitat în sanatoriul universitar pe studentul tuberculos cu care am discutat acum doua veri, la schit. E foarte rau bolnav, dar e senin. Studiaza matematica fara sa stie medicii, mental. M-a întrebat de tine, m-a întrebat daca ti-ai gasit credinta sau starui în prezumtiosul tau eroism. Nu am stiut ce sa-i raspund. I-am spus ca ma rog lui Dumnezeu ca sa-si pogoare harul asupra-ti si sa te mântuie de nelinisti. Am întârziat mult de vorba. El mi-a spus ca se afla pe urmele unei descoperiri ce întrece tot ce s-a împlinit pâna acum în lume. Mi-e teama de prietenul nostru. Nu stiu nimic de la tine. Nu ne-am vazut si nu ne-am scris atâta timp... De ce ne-am uitat noi, oare? Nu-ti sunt, înca, cel mai bun prieten? Eu am început sa ma vindec de dragostea încheiata atât de amar. Nu-ti pot scrie aici si nu pot spune nimanui cât am suferit. Am plâns, m-am rugat de ea, mam târât la picioarele ei... Eram aproape de nebunie, de sinucidere. Ma rugam lui Dumnezeu zi si noapte. Studiul nu m-a alinat, ci numai credinta. întelegând ca nimic nu se mai poate întoarce, am vrut sa uit. Si n-am putut uita decât acum, dupa un an, dupa rataciri în care mi-am cheltuit tot ce aveam. Ma voi întoarce sarac, crestin si dornic de munca. Sunt mai adâncit. Tot ce staruia adolescent în ochi, pe frunte, pe buze a pierit. Simt ca sunt mai amar, mai trist si simt ca voi ramâne vesnic asa. Am fost înfrânt, am fost calcat în picioare, istovit. Acum, ma înalt iar. Tu ce mai lucrezi, ce mai planuiesti? Mi-au ajuns zvonuri despre o munca înspaimântatoare, începuta în toamna si sfârsita de abia acum. Astept roadele. Esti fericit ca poti lucra în tihna, linistit, netulburat de ispita dragostei. Prietenul meu, asculta-ma: nu iubi. Vei suferi mult, vei îndura umiliri si înfrângeri inutile. Cauta linistea, pazeste-ti-o. E singurul lucru care pretuieste în viata..." * Astazi, dobrogene. 21 august, am privit soarele 187 pogorând înapoia câmpurilor

Sufletul mi-a fost strabatut de acelasi orgasm al poftelor vaste. în fiecare dimineata si în fiecare amurg, eu privesc soarele. Acesta îmi aprinde în vine jarul fara care nu pot vietui. Laud soarele în fiecare dimineata si îl tângui în fiecare seara. Traiul meu e simplu si aspru. Locuiesc aceeasi odaita, la aceeasi gazda de acum doi ani. Dar nu mai scriu povestiri într-un caiet cu pagini albe. Si în satul rasfirat pe coasta nu mai întâlnesc pe Niska, pe Andrei, pe Bibi, pe Paul. întâlnesc alti oameni si le zâmbesc. N-am fost un singur ceas trist. Ratacesc pe câmpuri, sorb vazduh sarat, îmi odihnesc ochii în mare. Gândurile mele sunt acum greu de pogorât în scris. Sufletul meu e tot atât de cald si pastreaza tot atât de neatinsa pretuirea Niskai. Niska îsi petrece vacantele la munte, lânga logodnicul ei. Ma gândesc la rastimpuri la ea, la vechii membri ai cercului, despre care aflu putine vesti. Nu sunt trist ca toate acestea au trecut. Cele ce vad înaintea mea, drumurile care ma îmbie, raspântiile cu vânturi, cerurile cu ispite, întunericurile cu primejdii numi îngaduiesc timp sa ma întristez. Sunt atâtea de cucerit, de aflat, de gustat... Sunt pamânturi care ma cheama, sunt insule care ma asteapta, sunt carti care ma doresc, si atâtea topuri de hârtie alba, rece, ispititoare, care ma atâta. Altadata, ma întristam la fiecare amintire, la gândul unei despartiri, al unei livezi înflorite, al unei seri de toamna. Acum, amintirile ma îndârjesc pâna la turgescenta. Eu sunt, si ele au trecut. Gândul acesta ma înfrigureaza de desfatari. Eu am ramas; cum de-as putea fi trist pentru ca am înfrânt moartea, am îndurat ani, si am ramas. Gândul de a ma crea, de a ma lumina pe mine fara a face din viata, creierul si sufletul meu o capodopera, îl împlinesc. Toate fagaduielile le împlinesc. Munca, veghile, ratacirile pe câmpuri, pe tarm ma desfata. Soarele, lumina, florile cu tulpini scamoase le-am îndragit. Nu mai ma simt singur. Ceea ce era altadata obscur si tainuit în suflet, acum stapâneste. Nu ma mai pot simti singur: pentru ca sufletul limpezit în singuratate a ramas acum singurul meu suflet, si vietuind cu el nu ma mai tulbura dorurile si nelinistile celuilalt suflet, înlantuit de lume. Acest caiet, început într-o zi de vara chinuita, se va încheia cât de curând. Sovai sa-mi încredintez gândurile de acum unor pagini vecine cu paginile scrise în alta vreme. Caietul se va sfârsi firesc, fara strigate, fara entuziasm, fara tânguiri. Calm si retinut, asa cum îmi va fi drumul. îl voi rasfoi, câteodata, serile. Si ma vor întari oglinda slabiciunilor si tulburarilor care au fost înfrânte pentru ca trebuiau depasite. * Octombrie. Toamna e senina si calda. Sfârsesc examenele, cu sufletul împrospatat de toamna, zvârcolit de chemarile tarilor care îmi sunt streine. Îmi pregatesc plecarea. Am întâlnit pe Niska. A sovait, câteva clipe, apoi mi-a scuturat mâna. Nu ne-am întrebat. Eu o priveam: era schimbata, frumoasa, cu bucle negre deasupra fruntii palide. Am vorbit despre examene. Aflând ca plec, mi-a cerut sa mergem împreuna la manastirea unde ne-am cunoscut. Poate ziua aceea va fi ultima zi a prieteniei noastre. - Merg, Niska, desi drumul la manastire nu va fi sfârsitul prieteniei. Astfel vreau eu, si am dreptul sa aleg, aici... Mi-a zâmbit. Era atât de tulburata de întâlnire, de cuvintele pe care i le spusesem, de privirile mele arzatoare si stapânite, încât si-a scos inelul de logodnica si l-a ascuns. Am zâmbit si eu. 188

* Toate diminetile au fost frumoase. A fost senin, si trist, si cerul înalt, si câmpurile aspre, în dimineata întâlnirii noastre. Eu eram hotarât s-o ajut pe Niska, sa-i amintesc si s-o conving ca i-am ramas, înca, cel mai bun prieten. în gara, am întâlnit-o cu aceiasi ochi viorii, cu ovalul fetei mai trist, cu buzele mai palide. - Buna dimineata, Niska!... Am început sa-i vorbesc, sa râd, sa glumesc. I-am spus câte fapte noi ne asteapta pe drumurile noastre. Al meu e, poate, un drum de culmi; dar si drumul ei merita sa fie batut sincer, voios, culegând desfatari. Ea era tot mai trista, si îmi zâmbea numai, alaturi de mine, privind, pe fereastra vagonului, câmpurile în toamna. Am ajuns, i-am luat bratul, si am pornit pe cararea ce înconjoara lacul. Amintirile se împrospatau, dureroase. Padurea era acum sângerata, cu aleile pustiite, cu frunze multe luate de vânt. Drumul ma îmbata, ma înspaimânta. Ma înaltasem atât, în trei ani... - Când pleci? - în câteva zile, Niska. - Ai sa uiti, nu? Cum i-as fi putut spune ca nu voi uita, niciodata? - E stupid... nunta mea e la sfârsitul lunii... iar n-ai sa fii... Am mângâiat-o pe par, zâmbind. - Stii care va fi darul meu? Un caiet alb, legat în piele, si sus, pe prima pagina, o data... - Vreau sa-ti însemni viata. Când ma voi întoarce si te voi gasi schimbata, înfrânta de mediu, de mediocritate... am sa încerc sa aflu toate împrejurarile prin care sufletul din mine a pierit... Stii, Niska, ma pasioneaza agonia mea si a fapturilor mele... E tragic; si reconfortant pentru mine... - De ce îmi spui toate acestea?... A început sa plânga, si bratul ei tremura, si ochii se adânceau sub lacrimi. O priveam, îmi ascultam sufletul razvratit. Ochii se înfigeau în zari, în cerul cu flacari reci. - Eu credeam ca ai sa ma mângâi, ai sa ma ajuti... - Niska, prevestindu-ti fericirea în mediocritate, eu te mângâi. Te stânjeneste cuvântul, stiu. Spune-i atunci cum vrei: casnicie, fericire comoda, în oras de provincie, cu sot cinstit, cu copii frumosi... Alege tu cuvântul... Eu vreau sa-ti spun ca vei începe o viata noua, care nu e cea pe care am ales-o amândoi, în anii prieteniei noastre, dar care te va face fericita, pentru ca te va abrutiza spiritualiceste... - De ce îmi vorbesti, de ce îmi spui toate acestea?... Nu stii ca atât cât existi tu, nu pot fi fericita?... - Ai sa uiti Niska, departe de mine ai sa uiti; cum ai uitat când te-ai logodit... Am lasat-o sa plânga. în padure se isca vânt de ramuri. Zaream nori albi adunându-se. Niska tremura tot mai dureros. As fi voit s-o mângâi, sa-i spun ca mi-e draga... Dar sufletul era de acum senin. Si cu cât se tulbura padurea, cu atât sufletul se însenina. - Stii ce vreau?... Sa cautam trunchiul de lânga lac unde mi-ai ghicit în palma... - Se apropie furtuna, Niska... 189

- Vreau sa-mi amintesc... Atunci era primavara, era atât de frumos, eram atât de naivi... Eram în anul întâi... - Si acum, esti licentiata. Si e toamna. Si se apropie ploaie, cu vânt rece... Mergem spre gara, Niska... - Nu, nu... vreau sa revad si manastirea si biserica... - Niska, se întuneca. - Ce ne pasa noua? Nu mi-e teama de ploaie, nu mi-e teama de padure... Vreau sa mai vad o data... - Si eu vreau sa ne înapoiem. Tu traiesti din amintiri, dar eu traiesc din viata. Ce-mi pasa de amintiri? Ce-mi pasa de acea primavara nostalgica? îsi au locul lor în suflet, dar nu vreau sa le împrospatez, acum când se vesteste ploaie... De ce sa ma întorc înapoi cu trei ani când viata ma asteapta, vasta si ispititoare, înainte?... Mergem spre gara, Niska! Nu s-a mai împotrivit. Lacrama, si lacramile îi alunecau pe obraji, ca din ochii unei icoane. Padurea fosnea, se risipea si se aduna în vârtejuri de frunze. Cerul se întunecase. Am iesit la câmp. Câmpul era întunecat, cu iarba pustiita de soare si bruma. Drumul catre gara era de pe acum înnegurat de ploaie. Ploua, ploua. Ne ajungeau miresme de câmpuri rodite cu samânta norilor. Si vântul iscat din munti chinuia padurea. Gemetele se fugareau deasupra brazdelor. Paseam amândoi, cu fruntile plecate în ploaie. Niska plângea, blând. Eu îmi simteam sângele razvratit de frig, muschii înserpuiti pe oase, umerii încordati. Eram puternic, eram puternic, alaturi de lacramile Niskai... în gara, am asteptat tacuti cel dintâi tren catre oras. Priveam cum ploua. De-a lungul copacilor loviti de picuri, eu zaream tari cu lumina, tari cu zapezi, cu orase... îmi gândeam drumul meu, patimas de tot ce voi afla, de tot ce voi stapâni în anii tineri, pe care abia îi începusem... Niska îsi alinta la rastimpuri pleoapele cu batista alba si mica. S-a apropiat trenul. - Noi ne vedem astazi pentru cea din urma oara. - Da, Niska. - Si ne despartim de acum... - Pentru cinci, zece ani... Pe urma, iarasi ne întâlnim... -Da... - Vine trenul, Niska... - Trebuie sa plecam, nu?... Fireste, trebuie sa plecam. Eram numai noi doi în sala de asteptare. Niska, ridicându-se, mi-a aratat cu degetul obrazul, si a zâmbit. Am sarutat-o pe gura, lung si dureros ca un geamat. Ne-am urcat în vagon tristi, tulburati. Nu ne-am vorbit pâna la gara. în trasura, i-am strâns iarasi mâna. - La revedere, Niska!... Orasul se înseninase, proaspat dupa ploaie. Am plecat, singur, pe strazile reci. Universitatea e iarasi înviorata în valul de studenti tineri, de studente timide. Coridoarele se lumineaza de ochi, de zâmbete, de obraji. Salile sunt tulburate de neastâmparul celor din anul I. în bancile din fund se asaza aceiasi studenti glumeti, în bancile din fata aceleasi studente cu mâinile albe. Profesorul de logica stârneste aceleasi nelinisti. Totul e viu, e proaspat, e nou. Nu cunosc pe nimeni. Ai mei s-au risipit. Banuiesc în perechile stânjenite de ochii celorlalti legaturi pe care anii le vor strânge si apoi anii le vor desface. 190

Cartile au fost coborâte în lazi. patimas si odihnit. nu-mi voi mai recunoaste strada. Ma simt usurat.. Acum. risipiti prin oras. M-am închinat soarelui care sa înaltat în cerul rece.. pe amândoi obrajii. cu tufe de liliac.. Mi-am ales numai câteva plicuri. Am pus cutia în lada. Mansarda mea pare ciudata. de Viorica. Marcu si Petre la Paris.Esti copil. Se facuse frig.Radule... Trenul meu despica dealuri si câmpuri brazdate. de colinde. globul de la lampa ridicat.. Ne-am sarutat.. la rubrica: "Lespersonnes qui accompagnement le porteur passeport". obosit. Ceilalti. nu plâng. frig. trecutul?. Jurnalele din liceu. din liceu. Intorcându-ma. încearca sa fii tu aici în ziua când se va darâma casa. ma desteptam. câteva hârtii. fumând. devinez toujours". . si între filele pasaportului. O parte ma va întovarasi dincolo de tara. si lectura timida a celor dintâi pagini scrise. în locul casei batrâne. . Lumina îngheta între rafturile goale. când am gasit cutia cu amintiri uitate.Radule.. Lacramile lui erau mai puternice decât vointa-mi încruntata. Povara amintirilor piere. în timp ce eu rascoleam sertarele si rânduiam cartile în lada. Ma simteam ostenit si strain. adolescenta. de lupta care a durat prea mult si prea crâncen. liber. Toamna e senina si înalbastreste padurile. Felinarele pâlpâiau la colturi de strada. Ci ma simt numai obosit. ca sa nu-mi vada ochii. Am tresarit o singura data. Radu lacrama. din Universitate. Cadrele au fost coborâte.* Ultima zi si ultima noapte. adunate si scrise vreme de zece ani.. ma destept.. de Ajunul cu bucurii. scriu aceasta ultima pagina. deasupra patului fara iconita. L-am întovarasit în curtea cu trandafiri îngropati. ranita. printre oameni straini noua. Sa ne despartim. alaturi de fotografiile din copilarie.. Eu plec.se va înalta. Cum ne-am împrietenit." Am zâmbit deschizând plicul cu data din aprilie si scrum de tigara. Se întrista amintindu-si cum m-a cunoscut în gimnaziu. eu l-am îmbratisat. si adunarile prietenilor.. Se întrista amintindu-si si de Nonora. ratacind. o fâsie de matase si o fotografie de a Niskai. Radule.. Trebuia sa ma grabesc. caietele cu povestiri si gânduri.. o data cu mansarda. Se mai afla în cutie pasaportul meu pentru Italia. si noptile de adolescenta. de Bibi... o parte ma vor astepta în podul bunicii. Seara. Nu sunt trist. Hârtiile din sertare. Rasfoiam hârtii multe. a venit Radu si s-a întristat.. zvelt... Trecuse miezul noptii. El a plâns. 191 .. Caietul îl voi purta cu mine. în zori. în zori. Un prieten la Geneva. Am zâmbit citind însemnarile pe plicul de vizita: "La ce te gândesti? La cel care trebuie sa moara. alta casa – înalta si cenusie . Rafturile sunt acum goale.. iar mansarda mea se va narui. copilaria. Radule. ... El tot ce a avut asupra-i: un pieptene si un carnet. înghesuite într-o lada.Sa te gasesc sanatos. ciuntita. Eu i-am daruit cea mai frumoasa carte pe care am gasit-o în lada mea deschisa. . alrulla Torino. Se darâma doar zidurile. la orice pas în odaita scunda. cu dedicatia: "Devinez.. De ce sa-mi amintesc.

Nu ma înspaimânta nimic. Nu las în urma mea nimic. cu geana vânata.. nici lacrami. Toate gândurile. Ascult cum alearga trenul însetat de vazduh. toate dorurile se încordeaza catre anii dinaintea mea. Drumul ma îmbata. Cerul e acum însângerat si calm. vast si senin. SFÂRSIT 192 . In fiecare noapte. As vrea ca trenul sa alerge. nici amintiri. la cele ce va trebui sa împlinesc.. Viata ma atâta ca o primavara perversa. la cele ce va trebui sa cunosc si sa îndur. nici tristete. îi banuiesc pe ceilalti. Poftesc anii care îi voi petrece într-însul ca pe un trup. sa ma coboare în gari necunoscute. Ochii nu mi-i pot dezlipi de zarea catre care alearga trenul. în lumea noua care ma asteapta. înapoia mea. înainte. Totul e înainte. Soarele se pogoara. Câmpul cu roada însamântata ma tulbura. înspaimântatoare în ispite. Viata ma cheama. alaturi de o padure si un râu.Revarsari de viata ma înabusa. neodihnit. în fiecare dimineata. Poftesc orasul strain ca pe un fruct zemos.simt fluturari de meniri. Sufletul meu e aspru. vasta si diversa. Nu voi lasa sa-mi scape nimic din cele ce mi-a fagaduit. în orasul strein. sa cutreiere. ma voi darui. voi renaste.

Eu l-am început astazi. Prima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica. rotund si tuns ca-n palma. Si Fabre îsi primise odata. azi vazui ca manselasem.S-apoi e si "lenes". cu toate ca profesorii ma cred inteligent. lenes! iar eu nu raspund. astazi 12 noiembrie 1923.Da! un nebun ce se tine de prostii si filozofie! . Copilariile acestea sunt bune de descretit fruntea la necazuri si ca un vesnic imbold spre perfectiune. Cel putin asa credeam eu. si cu toate acestea nici o mustrare de cuget. Lenes. 193 . în copilarie. si bune. 1928 1l-l9 februarie 2-8 martie ADDENDA JURNALUL UNUI OM SUCIT Eliade Gh. ma rog Domnului sa fie astfel. desigur. renumele de "lenes". Dar azi.Clinceni. Poate în toamna anului 1925 voi zâmbi de cele scrise acum. V reala 192l-l922 Citind aceste pagini. Scoala s-a început de doua saptamâni si parea ca luase un aspect cu totul diferit de cel de anul trecut. mi-am dat seama cât se poate schimba un adolescent în rastimp de doi ani si am râs de "suferintele" mele. "monser"! Curata nebunie! . eu sunt singurul elev în clasa care nu învat. când convoiul suferintelor si umilintelor a început a se abate pe capul meu. ghicii ca se vorbeste de mine. îmi pun mâinile în urechi si trec mai departe. Mircea ci.Ce filozofie. au început a se gramadi asupra persoanei mele. Cauza n-o stiu nici eu. caci de câte ori sunt ascultat. cele mai multe rele. dar se puse pe munca si îi întrecu pe toti. nici o tendinta spre îndreptare?! Ce Dumnezeu!? Parca n-as fi om. si rele. ce las! 28 octombrie 1921 Toata ziua am fost suparat. Lenes! Eu sunt. întotdeauna ma-ncurc si se vede cât de colo ca n-am pus mâna pe carte! Lenes! Da. fara pic de remuscare în fata raului. Dar eu?! Fara amorul-propriu al naturalistului. lenes. iar cuvintele "lenes" si"mediocru". cât despre mine. aceste epitete ce nu pot sa le sufar. Lenes. caci astazi începe greul scoalei. dar dupa alte conceptii. 27 octombrie 1921 Toate jurnalele de zi încep de la zi-ntâi a lunii. dar efectele le simt si le îndur. în dosul meu auzii: . pe capul meu de elev în clasa a cincea. Starui în nadejdea romanului "omului sucit". Da. bineînteles. au început a curge notele.

poate ma.. cu lampa aprinsa. ultima injectie cu fierul înrosit. Mâine. Aveam de facut o comparatie la româna. cearta.. uit toate amaraciunile si peste putin sunt cel mai fericit om. ultima picatura de otrava: lenes. Le pusesem într-un flacon cu sulfura de carbon. de remarcat asemanarea în ce priveste elementul. ca sa fac un dus! malul lacului Herastrau. ma dau la o parte. Comte si când vazui ca un simplu semn într-un catalog oficial e ca si un numulit pe lânga un mamut fata de scopul vietii mele. cu care ocazie observai cu vadita parere de rau moartea tuturor insectelor capturate. ma dezbracai de pardesiu. ma pravalii pe scara si ajunsei fara întrerupere. studiu de pe urma caruia îmi atrageam atâta înjosire în fata camarazilor. am luat nota noua. ca sunt condamnat sa stau cinci ore într-o clasa care n-are nimic care sa o faca placuta. Amanuntele acestei nepotrivite activitati stiintifice au fost destul de dureroase: e destul sa amintesc ca am facut de doua 194 .. Trecu un ceas si. ajutorat numai de fondul de cunostinte din anii trecuti. ca sa nu fiu tentat de titlu-i sugestiv sa întrerup tema începuta. crimile navalesc. fug. surescitat peste masura.. Simtii pentru un moment placerea veninoasa a acestui viciu. în care le tineam anume pentru anatomie! Certându-mi distractia pagubitoare..întors acasa. eu ma încapatânez si stau neclintit în fata micului acvariu. în lumea instinctului si a inteligentei. ca s-o termin. primul cuvânt îl auzii de la tata: este cam "lenes". de mândrie. ce s-a facut. m-apucai de studiul meu favorit. borcane si eprubete. Dar. la scoala. ca-ntotdea-una.. iar la urma. Vazând ca ploaia nu înceteaza. încalzit de entuziasmul meu pentru stiinta. care-ti ofera fara rautate tot ce are ea mai frumos si mai sfânt... voi auzi din nou în dosul meu mustrari batjocoritoare la adresa "nebunului" care-si "pierde vremea" cu gânganiile si nu stie nimic la scoala. nici de suparare... Cu tocul rezemat de buza calimarii. Lenes. Lenes!. lenes! Simt ca lacrimi îmi împainjenesc ochii.. s-a facut. drept în fata baii.. In odaita mea plina de unelte proprii. scosei la iveala din îniunecoasele-i buzunare patru borcane de mustar.. unde se zbate o întreaga familie de tritoni.. ca se poate foarte bine sa-mi schimb dispozitia generala printrun simplu "insuficient" si de aceea cautai cât mai curând sa ascund volumul. în lumea aceasta îmi petrec eu cele mai frumoase clipe ale copilariei! Uitând ca mâine am scoala. dar nici de bucurie. adormisem. dramatic. dar repede am parasit-o când reluai ultimul capitol din La philosophie posi-tive de A. Si-aici mi-au venit lacrimi. fara pregatire. în lumea muta în aparenta. începui de-a dreptul pe caiet. în lumea celor care nu graiesc. Si când ma sculai.. uitând ca mâine poate m-asculta. doua de miere si o duzina de eprubete si începui explorarea locului. Pâna la încetineala ploii ma refugiai lânga podulet. desertai flaconul. tinta cercetarilor mele. cu cotul presând gresit un pachet de foi din cartea de româna si cu capul aplecat peste scrisul proaspat. micul meu muzeu. Citii pâna seara "philosophie" si de abia atunci mi-adusei aminte ca mâine nu-i sarbatoare. Iar lenes? Pâna când? Si. improvizat dintr-un borcan de muraturi. în sfârsit. 1 noiembrie 1921 Prima bucurie! O nota buna la fizica.. Fara a fi citit ceva. ma sculai.. zoologia.. rafturi de carti. Grupul trece fara a ma baga în seama. fara a fi mângâiat de nadejdea ca l-as fi putut umple la loc. am iesit din ascunzatoarea mea si.

Mi-adusei aminte de axioma lui Alecsandri: "Românul e nascut poet". precum si aspectul himeric a doua broaste moi. Când ajunsei acasa.. când m-am sculat. contrar obiceiului meu de a ma destepta o data cu gainile. Vazând ca nu vine nici un sol care sa afirme cele visate de mine. Duminica. în sfârsit.. care numai la poezie nu te predispunea. Sâmbata. 1. ma vazui silit sa ma-mbrac. Ora unsprezece si un sfert. ca chinezul dupa ce sia mâncat orezul.. dat fiind ca argument principal cantitatea neobisnuita de loess galben ce transportam în pardesiu. când fara teama de mutra profesorului de franceza si fara frica de spinarea rautacioasa a radicalilor herborizam multumit. ce se zbateau între peretii unui borcan de sticla. în Tunis. trebuie sa ma culc. Bucuros. Toata noaptea ma visai.ori cunostinta cu raceala apei la picioare si ca am avut nenorocul sa vad inundate de broaste toate hainele mele udate de ploaia ce nu înceta. studiai pâna la unsprezece. cu toate ca e singura materie la care învat cel mai mult. care venise sa faca studii. caci mâine avem engleza si nu prea stiu. mama încuie usa si ma vazui silit sa ma curat în mijlocul curtii. morocanoasa si ploioasa. Fu destul de trist ca vatmanul de la tramvai nu ma primi în vehiculul automat ce conducea.. vesel ca-mi clasificasem cea mai mare parte. Dimineata. si niciodata imaginea zâmbitoare a poetului nu-mi aparu mai clar în minte ca în acel moment. Dar o bura de ploaie repede ma aduse la realitate. ma visam în vacanta. si astazi. Desigur ca e tata care vine sa-mi stinga lampa. sub care-mi rasfatasem spiritul noaptea întreaga. cu ghetele lui unchiu-meu în picioare. ne-scapând bineînteles din vedere recolta mea stiintifica. fui foarte deziluzionat. în meleagurile dimprejurul Brasovului. scapat de scoala si elevul unui însemnat naturalist englez. mai ales ca odaia se cam racise. când tata veni si-mi stinse lampa. când în loc de trandafiriul cer al Tunisului. Dar. cu toate ca bruma ce cade dimineata e destul de groasa si cu toate ca la patru se-ntuneca de trebuie sa aprind lampa. ca scapai de toate formalitatile ce le întâmpinam din partea mamei si a servitoarei si putui sa patrund în odaia-mi calduta. 4 noiembrie Astazi m-am sculat la noua. cel mai înfocat optimist. la excursie. Toata ziua am fost ocupat cu cercetatul animalelor din ziua precedenta si. insecte si larve acvatice pe care urma sa le transport la locuinta-mi din mansarda caselor din strada Melodiei nr. am pornit-o la excursie. Nu ma descurajai si mersei mai departe pe bulevard oferind o priveliste rara trecatorilor amatori de asemenea lucruri. prelungii sedinta pâna la opt. îmbracat foarte rudimentar. Da. Sunt cinci ore de când citesc ca un disperat Souvenirs entomolo-giques si de când admir si preamaresc în gând pe nemuritorul Fabre. 3 noiembrie Indispozitia de zilele trecute mi-a trecut. 195 . ma vazui înconjurat de o bolta plumburie. Rezultatul a fost umplerea a doua borcane cu crustacei. aud pasi pe scara.

Mâine!? Ce-o fi mâine? Ah. de colegi. ca sa nu mai plâng din nou. fara teama de profesori. în aceasta lume care nu ma întelege si ma sileste sa învat.. unde as fi lucrat fara frica. si arini. auzii pasi pe scara. iar lânga el un baietas.O casa draguta cu doua caturi si într-un stil modern. mama nu mai contenea din plâns. în dreapta o alee de liliac. dar ce febra? Credeam ca n-o sa mai scap niciodata de ea. ma gândesc. Adevarat?! Dar imaginea mi se sterge repede din fata ochilor. Aveam întotdeauna pe naturalist în fata ochilor. mi-l puse drept pe perna si apoi auzii: iar a plâns! Ghicii: era mama! 28 noiembrie 1921 Trei zile am fost bolnav. desisul fara umbra al "harmasului". Lampa e stinsa.. ca prin vis. înconjurat de o aureola formata din insecte si îi pizmuiam fericirea ce-a simtit-o. nu ma ridicam de la masa decât seara. aiuram. De ce nu mi-a dat Dumnezeu si mie o casuta la tara. Din cauza prea marii temperaturi.. Sunt "eu". In gradina. Luminitele focului joaca voioase pe peretii de curând varuiti. Dupa-masa trecui sa cânt ceva la pian. rascoleste nu stiu ce la radacina unui liliac. plecându-se împaciuitor ca în fata celui mai tare. spre dezvaluirea misterelor cuprinse în protoplasma? De ce? De ce suiit condamnat sa îna epuizez în conglomeratul acesta de patimi. cu fata în sus. în loc sa studiez. încercai câteva mazurci. Pe drumul spre Campestra. un omulet fara barba. de viclenie si intrigi. caci toata ziua astazi am fost trist. Dormitam. în pat. afurisita. de ce nu m-am nascut la munte. dar sunetele erau false. îmi ridic capul care ma doare grozav. Unsprezece si jumatate! Ar fi timpul sa ma culc. nespus de trista. Cu coatele pe masa. timpul!. începui seria a doua a Souvenir-xsnlor si.. iar în fund. iar vântul îsi chinuieste prada. Mi-e mila de bietii copaci. dar cu o expresie de ciuda. N-am putut mânca mai nimic. la caldura dezmortitoare ce începe sa se raspândeasca. tufe. ceea ce am si facut repede. ce trosneste. Am luat atunci Marsul funebru de Chopin si i-am cântat introducerea. în fata o gradina cu verbine si petunii. iar batrânul e Fabre. pâna ce chiriasul nostru a iesit si m-a rugat din inima sa întrerup aria. când ma chema la masa. cu potpouri. entuziasmat din ce în ce mai mult de "Virgil al insectelor". cu ochii blânzi. o mâna îmi ridica capul. Afara a început ploaia. Tristetea naturii s-a transmis si asupra mea. iar doctorul doar îngâna: 196 . cu parul blond si cu o fata trista. 7 noiembrie Azi a plouat toata ziua. pentru a-mi câstiga pâinea? De ce? Simt cum o durere mare.. de te apuca fiorii.Mâine! ma-nfior când aud cuvântul acesta aducaior de voie buna sau tristete. . înconjurata de o întreaga armata de copaci. Iata-ma din nou sus. recitesc pentru a nu stiu câta oara L \'harmas din Souvenires. nu puteam transmite degetelor cele ce simteam.. mare ma cuprinde si repede pusei perna la ochi. am avut febra.

citeste prea mult si acum e cuprins de o debilitate nervoasa care îi mareste îngrozitor febra. cu toate acestea. fara sfârsit. Ce ai avut? Bine ca te-ai vindecat. brazdata cu milioane si milioane de ochi stralucitori. pluteam. . nici macar o ceata. Cum ma doare capul! Dar uite tunelul. Si viseaza vedenii. parca pierdusem ceva.. c3 vine acum doctorul .. unde sunt? Ma uitam în sus. puiule. o durere vie simtii pe frunte.. ca ramasei mult timp ca sa-l admir. 30 noiembrie 1921 La scoala. care. oboseala nervoasa. . am ajuns!..Uite ce e. dar faceti reteta aceea si puneti-i gheata... într-o ceata luminoasa..A fost un vis. unde. Periculos. dar un ce neînteles ma tintui în fata usii.. foarte periculos.. Atunci ma napadira alte întrebari: "Unde e creierul? Pentru ce judec? De ce vaz?. Un singur lucru ma chinuia.. Si tunelul fosforescent atât de frumos." Parca se rupse ceva din mine. luminile tunelului se stinsera. doamna. citeste prea mult... 197 .. carne este. de doua ori invizibil ca si razele. puiule. Nici un semn de prietenie din partea colegilor. Cine esti. acuma nu puteam defel întelege ca as fi om. si visul?. în jura-mi. nu mai stiam unde sunt si uitasem ca sunt pamântean... eu? Un nimic. se vedea prin el ca printr-un geam. Eu nu mai auzeam nimic. tunelul. peste tot ceata luminoasa. nu se vedea nimic.. înfiripau o vorba-doua si se eschivau. . în fata se întinde tunelul..Nu ma mai cunosti? Mama. poate sa capete o.. nimic. si-n mijloc un tunel imens.. "A! ai venit?.. Cum simt ca unul stie si i-ar fi de ajutor în goana lor dupa note. îmi punea mama gheata. simt ca zbor. ceata se întuneca si.. tinându-ma cu mâinile de peretii fosforescenti. . mai ales daca citeste filozofie poate influenta întreaga viata. .Oboseala nervoasa. E rau. încetul cu încetul.. culca-te." Vroii sa trec înainte. în timp ce ma apropiam de o deschizatura închisa cu o poarta enorma rosie pe care nu scria... si ceea ce s-a nascut din spirit. Ma uitam mereu în jos si eram uluit de frica. si cu toate acestea simtii ca silabisesc: "Ceea ce s-a nascut din carne. privind prin ea..Ce ai.. de altfel. Cum e aia? Ma privii. Acuma îi cunosc pe toti. o sfortare! Mai! Mai! înca una! în sfârsit.. cu toate ca exista. ceea ce cu câteva minute înainte simteam ca aveam.Tunelul..în tunel. pierdusem notiunea timpului. A! m-apropii. nu e bine. înaintam pas cu pas. prin nimic. Nu simteam nimic. simt o durere usoara în tot corpul meu. tunelul. vorbeste despre ce-a citit. dar cu toate acestea nu cadeam. ca jarul.. îmbracat într-o imaginatie pe care toti acesti bolnavi sunt convinsi co vad. te doare rau capul? . privirea nu întâlni nimic." De când mergeam si tot la usa tunelului sunt. în aiureala.. nici un semn ca le pricinuise un pic de bucurie însanatosirea mea.. interesul îi predomina. pe care nu îl pot atinge. Atunci îmi pusei întrebarea la care totdeauna gasisem raspunsul. jos ca un gol nemarginit în care.. poate sa capete o. dar parca eram treaz. Visam. Ceea ce nu e bine. infinit.. foarte usor: "Ce sunt?" Si curios ca altadata îmi raspundeam "un animal perfect uman". Acum. Când le dadeam ziua buna.Ah! Mama. spirit este.

etcetera. sub pretextul unei prietenii. aceste dovezi despre starea mea sufleteasca. localitati si ani. ci împarte numai dusmanii. premiantilor. un egoist hipertrofiat. fire independenta. prin munca m-am ridicat aici. sunt tot trist. la un început de neurastenie. da. nici poetic nici moral. în clipe libere. caut întotdeauna de a ma refugia de "placerile" zilnice. de ce nu ma împacam eu cu programul scolii. Când vor arata certificatul de bacalaureat cu "foarte bine". îsi epuizeaza fortele în hanalitati fara de nici un folos. fara nici un rost? Caci cu toate ca de multe ori treburile-mi merg bine. Iar când obtine "bine" ori "foarte bine" la toate si-si capata coroana. caci nu intra în caracterul meu. pe care însa toti o acceptau fara discutie. vor întemeia societati si vor rasturna tot ce nu corespunde gusturilor lor. puterea de judecata în geometrie si gramatica nu voi face pentru nimic în lume. Da. sa-i poata "sufla" la lectie. Dar curios. toate portile li se vor deschide. când fara a medita nimic privesc cerul. de ce nu puteam suferi disciplina ce o credeam ridicola din scoala. luciri razlete.. Nu stiu ce-mi spune mie. ce ma taiase pe scoarta unui atom 198 . Un om sucit.. eu am învins. se crede cel mai cult om. Iata viitorii oameni de stiinta. un om sucit! Acuma vad eu. Atunci? Bine zicea bietul tata. a-i tine partea în discutiuni."interesul lor". eu trebuia sa ma nasc peste câteva sute de ani. mai mult ma întaresc. ca sa scap si sa ajung. ca sa "lupt" iarasi nu o sa pot. un smoc de foi oficiale. iar peste 10-l5 ani.. în catalog. alias si de politica. 3 decembrie 1921 Da. zice-se. pentru un simplu semn pe care profesorul îl însemneaza. nu leaga nici o prietenie trainica. pe mine. etcetera. numai si numai sa ajunga. "Ei. îmi strabat creierul. din fruntea statului. doua algebre si nu stiu câte religii! Bietii oameni!. tot dus pe gânduri." Aci nu minte. cu mare seriozitate si prudenta. toceste cartea fara sa înteleaga nimic. încep a-l lauda. fara nici un înteles. cu chimia fiziologica pe care o urmez sau cu stiintele naturale mor de foame sau putrezesc într-un liceu de provincie.. un infim vierme orb. uitându-le a doua zi pe toate si lasând la o parte tot ce e principal din stiinta. ajunse pentru mine curate chinuri. trei istorii. fie el analitic sau nu. recurg la tot felul de lucruri nepermise. asa. îsi capata simpatia profesorilor întrebându-i lucruri extra-scolare sau dând dovada ca se "ocupa". care vor conduce universitati. daca nu are protectie.. A fost un învingator! Si acuma ma gândesc: ce-o sa ajung eu? Ca sa-mi epuizez energia. care ma silea sa repet ceea ce au repetat altii de zeci de ani. ma îndeamna sa muncesc si mai mult. Ca sa ajunga. lor. gânduri ce nu-mi apartin. dintre care foarte putini merita numele. dar care mi le porunceste necunoscutul! Parca bolnav. Si ca sa-si vada idealul. Si pentru ce toate acestea? Pentru note sau "fituici" la teze. de ce. Ce-o fi? Ce pacate din alta încarnatie ma fac sa sufar acuma. în loc sa ma predispuna la oarecare melancolie. Iata oamenii care o sa învinga în lupta pentru existenta. iar daca vad ca au învins. ca în alta încarnatie eram fachir sau asa ceva. Bietii oameni! Pentru un noua sau zece la istorie sau geografie sunt în stare sa roada cartea. sperând ca. nota si coroana. de cred în metempsihoza. insuflându-mi sentimente de temere si de mai multa încredere în mine. O putere neînteleasa pentru mine. ce numi placea sa fac ce faceau altii. baga intrigi. zâmbesc.. pentru ca cunoaste pe de rost cinci geografii. eu am învatat. el premiantul. lupta. îmbuibându-se cu nume proprii.

din lipsa de subiecte de meditatie. câteva calorii. de chinuri sustinute numai de o singura nadejde.. o forta suprema care îmi reînnoieste în fiecare noapte puterea de munca si curajul. Cum deschideam ochii. realitatea.. ba ceva mai mult. dar care totusi ei i se par periculoase. deci prezentul. Gânduri de bolnav! De azi-noapte. si daca. dar nu pot. De ce? forta. Si acum. ce grozava ar fi moartea atunci. Nu stiu de ce cuvântul acesta urât de tot ce-mi apartine mie îmi insufla un zgomot albastrui. ca apoi sa se materializeze. daca n-a fost comun a fost material si asa mai departe. "eul". fulgii se astern.. sapoi sa fie îmbucat de "altul" si dat înapoi "altuia". pregatind totul pentru somnul lung de iarna.. sa se transforme în câtiva atomi de fosfor uzat. Câteva idei mai le memorez. arunci când s-o apropia. uitam ca sunt pamântean si ma cazneam sa pricep. o putere suprema îmi porunceste: fa! si fac.. o durere naprasnica îi silea sa se-nchida.. Credeam ca m-am facut bine. sa mi le amortesc.. învingând astfel instinctul conservator înnascut în fiecare om. Mi-era frica sa nu capat vreo meningita din cauza surmenajului intelectual din ultimele zile. o licarire de lumina. atunci îti explici atâtea si atâtea.. cu toate ca sunt convins ca acest gând a iesit din judecata mea. de multe ori ma gândisem ca. nu cazi mai dinainte în bezna fara margini si fara culoare. dar asa. daca. schimbând la iuteala directia. cu toate acestea. facut anume pentru a atrage neînarmatii in lupta pentru existenta. Ce bine e când mori! Atunci afli daca cu adevarat forta planeaza sau daca necunoscutul (devenit cunoscut) domneste peste domeniile infinitului. izgonite de partiala aiureala a capului. Când încet. iluzii niciodata realizabile. Ma doare îngrozitor capul..? încep sa tremur!. mai ales regiunea ochilor.. Ah! Doamne! Realitatea. Adica la aceasta sa se rezume o întreaga viata de necazuri. niciodata n-a fost îmbucurator. marele centru. Niciodata nu mi-a fost frica de moarte. Durerea începe din nou. nu ca era aproape. Parca simti cum "eul" tau devine din ce în ce mai mic. ninsoarea n-a mai încetat.. mai mult sau mai putin materiala. creierul meu l-a plasmuit si lui îi apartine. Pentru mine. sa nu le mai fac sa sufere din cauza înfrângerii lor în fata mirabilului. Aiureala ma cuprinde. dar iar m-am îmbolnavit.. Aveam impresia ca tot creierul e acoperit cu o patura de spuma cenusie care producea durerile.. 199 ..al infinitului. "Nu se poate". sa încep sa râd. acest crud abstract care-ti rapeste si cele mai nevinovate iluzii. Nu stiu de ce azi ma gândii la moarte. când mai repede. Vointa. uitând ca am ceva. cu mai multa ferocitate si neîndurare. a fost comun.. sa moara cum zice Lebon. atunci te pregatesti pentru nemurire. cât de hâda e realitatea. "nemurirea"? Nemurirea? As fi prea prost ca sa nu cred în ea. si o lumina vie ma orbeste curatindu-ma de tot ce e pamântean.. bineînteles. prevestind o ameteala produsa de ger. bezna care-ti rapeste orice nadejde si care te face sa tremuri rostindu-i numele: materia! Ah. si de multe ori ma gândeam sa o curat cu cutitul. Fac sfortari enorme sa-mi culeg gândurile. mai orbitoare. daca n-a fost rau. carbune sau hidrogen. Lumina persista din ce în ce mai tare. atunci când toata inteligenta purificata si îmbogatita în cincizeci de ani se transforma în câteva scântei electrice. în timp ce eu.

l-a înbra-cat asa. niste imponderabil calduros. dus pe gânduri. nu citi afisele de pe garduri. care. foarte bine. Kaiue. dar tu nu mai zburda atât de mult: fa-te ca nu vezi.se lungeau. si-un ger. acuma-mi placi. leicuta. piticul subpamântean. mascati în ghiocei. asa. cu zbucium. ca acum ma întorc. si pomii înalti. daca nu cumva ghioceii s-au ivit. Pentru nimic în lume! Ei. ca sa vesteasca semenilor ca februar. al carui ideal e "sa fie de piatra". copacii luau crengutele pudrate drept ghiocei si. Ei! acum taci! Taci. vesnic independenti. încet. acoperite în parte cu troiene. se micsorau si-si schimbau forma. Adica nu merita o lectie buna? Ba bine ca nu? Dar se muncise el si nu se putuse scapa de albiturile de pe el. începeau concertul.. bucurându-se de câte ori lucratorii curatau parazitii cu lopata si râzând din toata inima când copiii . puiule. facându-i cu ochiul: "Ei. tot certândumi gândurile. eu "Vointa". cât si soarele. Ti-am spus. pe el. ce zici. sa ghiceasca macar în departare. 7 decembrie încet! încet! Nu fugi prea mult.. Trecui mai departe agale. nu vreau sa mai aud nimic. prea te crezi mult." începuse sa ninga. Mai tii minte cât te-a durut? Ce. ca o tarancuta vesela. pe tine. ca si ieri în pat. facut anume pentru maretie. atunci dormi. haide. rostogoli vreo doua schele.. hodoronc-tronc. care se înaltau tot mai mult ca sa gaseasca. începi cu amenintarile? Zi. priveam aleile albe pustii. 8 decembrie Astazi. ei... dar apoi se resemna. ai si uitat? Ei. Ce? Zici ca o sa ma parasesti. iar zmeul de brazi îi râdea pe sub mustati. îi vad culoarea si cantitatea.. si-a trimis câtiva spioni. ei. si picurau încet-încet în capul lucratorilor de jos. au încercat sa-i schimbe fizionomia. însa. nu te mai impresiona atât de figura cersetorului si nu mai protesta contra trecatorilor care te întrerupeau odata din planul tau.. fara voia mea. asta-mi place. silindu-l sa ceara iertare si rupându-i crengile ca semn de pedeapsa. 200 . tufisurile transparente. Pe data. trebuie sa te ascult pe tine.. crivatul îl gonea în "Alegro con fuoco" diabolici. niste "du-te vino" fara nici o vointa.. apoi "con molto alegretto". încet. Când esti bolnav tipi ca te-am surmenat si acum. Ce-ai cu biata pasare? Ce. fara nici un rost. am iesit sa ma plimb. fii cuminte! Te-ai suparat.. parfumul calduros al primaverii sau uitându-se jos. ce prost mai esti? E nostim ca te crezi subiectul gândirii bietei pasaruici.. nu te încapatâna. nu vrei sa ma asculti? Ei! Ei. ca iar te obosesti. dar numai în vis. Maret. o simt. S-asa e de bine.. fiindca m-am vindecat. de zapezile astea mari? Apoi sa-ti spun eu. care înjura atât gheata. ninsoarea a contenit. iar o sa te îmbolnavesti si iar o sa te doara. pe Furnica ce de mai erau. nu auzi. de gemeau mugurii. ajung la Arcul de Triumf de la Sosea. dar stii ca e nostim. cautând sa-l îmbuneze pe el..în furxi vila lui Minovici se H^sena cocheta. cutremurându-se de bucurie. Atunci o sa te faci bine si sa mai spui multe. jos pe la radacina. impunator. dar cu aspect zdrenturos din cauza schelelor sale. Ce. ca sa cerceteze daca poate da drumul primei serii de flori prima-varatice.albiturile . crezi ca se uita la tine? Ma. eu ma duc la Sosea. Stam si. privindu-l. . asteapta carabanirea pulberei albe.. parca "simteam" cum fierbe de mânie colosul ca. zdrentuite si umilite. Si-n miopia lor. întâi în adagio.Afara.

la scoala toti baietii m-au întrebat ce-am avut.. Apoi. da\' tragic. Mangalbenii.Fugi. dar ma stapânii. ca doar n-ai baut gaz. colegi. mai ales acum.. sa mor de râs si mai multe nu.. ce de melancolie. în loc sa învat si sa ies bine în clasa. nici. da prost ma crezi.. dar sa vezi. . cu motivul "oboseala nervoasa". baietii. dar d-l ce examina notele. nici nu ma mai doare capul. bre.Da. Si murmurai aiurit. Desigur. întelesera. le-a fost dor de tine. . parca n-ar fi baiat de 15 ani. vazân-du-mi ochii rosii. de-aici. iar când dirigintele citi biletul de motivare. da bine stii sa te prefaci.. da vezi ca ulciorul nu merge de multe ori la apa! Mama îmi iesi sprinten la usa. Ma. Aveau dreptate baietii.Te mai doare capul "lelu"? Ce-au zisa baietii. -Zi.. toata clasa izbucni în râsete. colegii mei. daca "suciforma" de care ma plângeam se prelungea pâna în vacanta. te-nvârtisi de-o saptamâna pe da\'i boj! Sa-ti fie de bine. Uite ce m-a pierdut pe mine: laboratorul si Jurnalul".10 decembrie . bine ca am devenit si eu om ca toti oamenii.Bine. Bre.Ia te uita cum se prepara Eliade pentru chiul. ce filozofie! Tst tt! Bine ca m-am desteptat.Tu esti bun de actor. iar în clasa. nu mai minti. priveam aiurit la colegul care.Zi. . da\' profesorii? Pe data îmi schimbai fizionomia: . cu mâna pe clanta usii: . sa ajung si eu ceva. nu prea stralucitoare. ce frumos suna. felicitarile mele. A. dar zâmbetul mi se slei pe buze. Adica vrei sa ma orbesti tu pe mine. îmi spunea aceste vorbe pe tonul cel mai simplu din lume. bineînteles. în loc sa-mi vad de lectii? Ce ti-e cu un om scrântit. mai omule. Cica "surmenaj". dându-mi expresia unui condamnat. "surmenaj" adica. desigur ca mapucam sa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. "Un om". 201 . când eroul plânge. Zi. ca ai fost bolnav din "surmenaj". Observai cum i se lumineaza fata. asa se face între colegi. Toata ziua auzii râsete înfundate prin fund.. . hei. mama. Ca sa arat ca nu ma supar si ca afirm cele spuse. Uitasem sa mai scot si sapca. ce de prostii! Ha! ha-ha! Pâna acum am citit cele patruzeci de pagini din Jurnalul meu. îmi intrase în cap ca sunt mai ceva ca altii si faceam filozofie. Si la cine? Fugi ma c-ai tras chiulul ca un tata. începusem pe Conta. bine ca mi-au venit mintile la loc. mai ales profesorii!. cu o mutra hotarâta si vesela în acelasi timp. transformându-se într-un rânjet de mila. zâmbii. O furie nebuna îmi lua mintile si ma tenta gândul sa iau cu amândoua mâinile lemne din lada si sa-i sfarm capul. 3 ianuarie 1922 Ha! ha-ha-ha! ce de prostii. Hei. Rezemat de banca. Ah! bine ca m-am desteptat. în vacanta. Alt hohot.. Ce de melancolie. îmi pierdui mintile. scapasem manusile din mâna si nu stiam cum sami înghit lacrimile. spuse cu-n zâmbet ascuns: "Nu se moti-vea-za". ma. în recreatie plânsei în odaita de lânga laborator.

-n sus. asta merge la post. necum cel al jocului. asa mai zic si eu. era o lada de potcoave. manuscriptele parte le-am ars. si sa va arunc. n-am oprit decât Jurnalul". chimii. fiindca în loc sa te ai bine cu toti. cumatra salamandra. Ia sa va torn eu o târ\' de cloroform. Glumesti? Ba foarte serios! Si filozofia? M-am plictisit si am lasat-o în voia Domnului. nebaiat. ce bine. acum mai zic si eu ca-i odaie de elev. Când m-o vedea mama asa vesel. chimia analitica si întreaga entomologieAm spus: fereasca Dumnezeu pe om de scrânteala. Si tata. Ptii. pot lua si mânca pân-oi voi. Asa. sa-ti modelezi soarta pe care o ai între degete. caruia nu-i venea sa-si creada ochilor. sus la pod. sa minti si sa te lingusesti cu predici. Sic cogito. la anomaliile umane. si potrivit. dar vad ca te-ai apucat de treaba. De acuma. Astea: Sinthese de la vie et de l\'âme. adica nu. îsi mângâie mustata. Ia initiativa de "omul sucit"." Ei. acum nu mai scapi. brosuri stiintifice. curatele.. sau sa urmez chimia industriala.-. observatii si lecturi care nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu . percepte morale si filozofice care nu au existat decât pe hârtie si la exceptii. Adica. Asa. ar iesi ceva din tine. numai cu cartile de scoala. D-aia esti nenorocit. daca asa ti-a fost soarta. fiindca face pe grozavu\' si e independent. sa stii ca-nnebuneste de bucurie. parte le-am azvârlit în pod. ce bine ma simt. Sa stii ca o sa zica: "Pierdut a fost. cuconasilor. ce bucurie. Richet si aveam de gând sa devorez teoriile lui Einstein. 8 ianuarie Ce-ti mai fac gânganiile? Le-am dat dracului! Prietenul se uita uluit la mine. n-am ce face cu ele. Ce sa-ti fac. Ei. pentru ca de mult gândul cumpatarii nu ma mai preocupa. 202 . astea nu mai fac doua parale. sclipind de veselie. Esti nenorocit. Sa vedem.. cu ele la lada.. degeaba te mai bati între pereti.. mormaia din când în când. Cica e un om nenorocit. A! Mai sunt animalele! Ia sa va luati talpasita. ca eu nu va mai sunt stapân. macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si chiar pentru douazeci. dupa ce primejdia a trecut. masa curata.. fara sa ma gândesc ca lacomia multa etc. pot rasfoi alene frivolitatile moderne si fara gândul de a le face critic. Psihologia râsului. combate programa scolii. ca sa iasa mai multe parale. sa ma fac fabricant. nu-i plac profesorii. în timp ce eu îl anunt ca am sa ma pun sa învat serios si-o sa ma fac medic.pe Maeterlinck si pe Ch.. Asa. ia acum sa carabpnim si laboratorul.. Restul. botanici. baiat. eram. cu gânduri omenesti. pot juca ruleta cât vreau. parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. manuale de anatomie si fiziologie. ce bine e! 6 ianuarie Pe masa trei volume din filozofia pozitivista. n-am ce face cu ele. s-atunci o sa iasa si mai multe parale. Ce era dezordinea aia la tine? De te-ai pune pe lucru si la scoala. fiindca nu stii sa te adaptezi. Si tata. ce bine ma simt. Hipnotism si sugestime. acolo o sa putreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta... pot ramâne. pierde timpul cu experiente. metafizica lui Conta? Haide si cu ea la pod.

cu patruzeci de lei mai mult în buzunar si ametit înca de placerea vizitei în timpul careia fusesem obiectul tuturor discutiilor. ascundeti calendarul ca a venit Eliade. .Acum ce s-a facut. sa ne dovedeasca noua ca timpul e relativ. Eliade M. Si gazda.Haide. Baieti. în timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata.Ce noroc! . Cu toate acestea. rasuflând usurat. cu doi prieteni la brat. cu mult mai mare. "doctore"? Cum stai cu cercetarile? . cum sa nu joc. repetai tare: bine ca m-am desteptat. care cel putin n-aveau darul sa ma înveseleasca? Cum am putut eu rezista atâtor aspecte pe care azi le doresc din tot sufletul.De data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta.Nu mai spune. La revedere! Cu pas grabit. ma atragea. si m-am apucat sa traiesc si eu. La un prieten acasa. te felicit. pe gulerul meu neglijent si pe sapca facuta farâme? Mare dobitoc am fost! Si pentru a suta oara. deschise larg usile. Când ma-ntorsei seara acasa. eram multumit si paseam mândru alaturi de ceilalti. sa devin si eu un om cumsecade. si gesticulând Iara furie. . ma simteam mare. Dumitrescu Victor. contra careia orice aparare e de prisos. Placerea jocului cu totul noua pentru mine.Joc. 13 ianuarie Prima zi de scoala din viata mea de "om cumsecade".Dumitrescu C. Si ca si cum aceasta ar fi neutralizat orice pornire ideologica a mintii. Si eu fredonând: " Que faites-vous madame ici. da\' vesel de tot. asta e viata.Joci si tu? .. Ioan.. ma Eliade. ca sa ma bucur de atâtea frumuseti ce ma înconjurau. ca bratele unei coconite enorme. pe lânga Biserica ruseasca. Foarte bine. Am dat dracului si stiinta si filozofia. bine. toti gargaunii astia stupizi. ca de ailalta râd si curcile de ea. amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia. cum am putut suporta privirile care se opreau ironice pe caietele mele roase si cârpacite.. lasati asta! Scoate paltonul. da\' bine ca m-am desteptat. . Facem o bacara. si pe data gheata se rupse. ma înlantuia cu ispitele ei. Farin Amler si Galimir.Aa! lume noua.Haideti. haideti. te-ai facut si tu "om". cât priveste partea mea. Ce mai veste. mersei înainte fara nici un gând si cu ochii-n patru.. atât îi de roasa. s-a facut! exclamai eu vesel. Ma duc sa le spun baietilor. . care va sa zica. . la lectie. . repetam mereu: asta e viata ti au hârtoagele alea de miroase a prostii cale de-o posta.Mai bine ruleta. . poate. Pe drum ma-ntrebam cum de n-am vazut eu pâna acum viata cât de frumoasa e si traiam numai în visuri. S-apoi. Pesemne ca nu uitasera discursul meu prin care îi îndemnasem sa lase patimile la o parte si sa se apuce senin de stiinta sau când le dovedeam ca raportul prieteniei este si el relativ. si haideti cu totii în salonas. suntem multi. 203 . " Ma simteam vesel. Aveam memorie buna. Toti ramasera cu gurile cascate. Nu le venira sa-si creada ochilor.

. Mama munceste cu mai multa bucurie. pierd timpul degeaba. care obisnuia sa vin cu cinci si sase.. toti sunt veseli si numai eu. Poate o sa-mi trebuiasca cândva. ma încredeam în mine. se îngalbeni. cu tot întunericul ochilor. numai eu nici macar nu pot zâmbi. De acum nici n-o sa mai scriu aici. acelasi gând în fiecare minuta. Nu-mi mai încapui în piele de fericire. Pâna acum m-am caznit cu o problema. tristi si suparati. iar tata zâmbeste de câte ori îi arat vreo nota buna.Ce patru. Acasa: .. De când m-am cumintit. Si acum.Bine! Sunt multumit. cu toata paliditatea fetei. Bietii parinti! Cât i-am necajit! Nici nu-mi vine a crede ca atâta vreme îi suparam în fiecare zi cu ideile mele. n-am putut.\' duc sami fac lectiile". Acum. îsi lasa ochelarii si ma fixa câtva timp. închipuieste-ti ca te-ai plimbat putin. profesorul. Eram sa-mi arunc jurnalul în foc. Din fericire eram pregatit. în timp ce altii îsi preparau lectiile. Când aveam cartile mele de filozofie. Nu stiu de ce. ce-o sa fie daca oi pierde câteva minute pe zi cu Jurnalul"? O bagatela. rau nu e. viata a trecut sub aceeasi forma ca în fiecare zi. Toti dimprejur. succes care nu le procura decât lacrimi. cam surprins. De multe ori m-am întrebat: "Pentru ce?"-Dar n-am vrut sa dau raspuns. caci cei dimprejur se bucura. Si cu toate acestea.. La masa. toti ma priveau cu respect si când spusei cu gravitate: ".S-a dat pe brazda! Noapte. noua. Nu stiarn ce se petrece. ca si cum toti aprobau aceasta. Mama. Ce sa poti tu daca nu înveti nimic de patru ani? Treaba e asta? Nu stiu de ce ma simt mai suparat decât atunci când umblam prin nori cu stiinta si filozofia mea. acelasi lucru în fiecare ora. "eram" fericit. nu vream sa stiu si numai în gândurile si experientele mele îmi închideam eu 204 . muncesc ca un desperat ca sa obtin note bune. ma întreba din nou.Stiam. Colegii se uitau zâmbind la mine. nici nu-mi vine a crede ca pâna mai acum câteva saptamâni zâmbeam la fiecare "succes" de-al meu. noua. De ce? Nici eu nu stiu si nici nu încerc sa dau raspunsul. la scoala! Adio! 15 februarie Ei. sa învat. nu sunt vesel. Nota noua! Ma-ngalbenii. dar nu pot fara el. în tot cazul.. ma înfricosa ideea de a fi un învingator stupid în lupta pentru existenta si ma îngrozea gândul ca as putea din moment în moment muri. auzii pe tata.Mama.... când în micul laborator stam înfundat ore întregi. nu face nimica.. dar m-am oprit. fetele se înveselira.Iata o vacanta care ti-a folosit.Iar te-a ascultat? Desigur ca mai mult de patru nu ti-a dat. eram multumit. Si de bucurie începui sa cânt: . afara de chimie si limba româna unde aveam zece.La-la-la-la-la.. înainte era altfel. nu pot dormi bine pâna ce nu-mi notez importanta zilelor trecute. . Ma nelinistea gândul sa recunosc neputinta mea. nu sunt fericit. si numai eu. . înabusindu-si bucuria: . . tot de jurnal o sa stau. Degeaba. Poti sa te duci la loc. facui fetefete si ma asezai ca pe ghimpi în banca. Las\' când o sa fiu mare.. m-a ascultat. Doar eu le eram nadejdea! Când închisei usa.

Una. cioc! Cine e?. cioc! Cine e? Lumina se stinse. Si cum stau în lumina. capul. esti nebun". A.. ca din pamânt. De ce? Ei.. omor.. De ce aceasta nemultumire? De ce aceasta stare animalica? De ce atâtea bucurii fara bucurie? De ce? .. Simt cum mi se moaie vinele. Ba nu. pe peretele din stânga mi se deseneaza umbra stearsa de neguri. Am luat cutitul. Nu pot iesi pe strada.. izvorâte ca niste fantome albe.. am îngramadit scaune pe la usi. umbra tintuita ca o stafie.... Moartea. nu ma uit pe fereastra de teama sa nu ma ocheasca cineva de pe strada.. cu cutitul în mâna. Ea e.. Ce e asta? Nu suna?! A. trei. ma. de tot ce vad.. Cu cutitul.. Tremur din tot corpul.. astept. le-am pregatit de mult. Ce Dumnezeu. Simt cum frica. rupsesem firele de groaza.. si acum. ma cuprinde. iata. Ea e.. Si când ma gândesc ca mai sunt doua ceasuri pâna la noapte. Sa dau.. Si într-un spasm isteric apas nebuneste pe sonerie. cu capul întors si cu corpul încovoiat pe masa. Usa e zguduita din tâtâni.. frica de necunoscut. cu insomnia asta? Nu pot dormi. ce parere. nu mi-e frica. sa-i rup coasa amenintatoare. cum tocesc mereu si prevad totul. nu întâlneam decât priviri dusmane..Doua. stupide. asi.. parca visez... Din fund. de moarte.. în lume. Cioc. nu pot citi pâna nu inspectez usile.. De ce? Mâine am lectii grele.. si acum scriu la lumânare. asa e.. Nu da... Eram speriat si nu devenisem atât de mizantrop ca acum. De tramvai. 17 februarie Nu. De ce atâta teama? Si daca ma omoara. Nu mor. 205 . în fiecare dimineata ma scol mai abatut ca seara.. nu pot. da. Zece si jumatate. în casa. nu e nimic. Ce moarte? Stai sa. Cutit. materializate. si.. Off! Ma cuprinde neurastenia... De ce? Ca sa n-o vad.. nu! nu! Sa ma. Dar atunci de ce mi-e teama? Si noaptea care ma înconjoara momeste o aureola verzuie. de la perete. lumina ce nu poate patrunde în bezna adânca... ce ti-am facut? Mor..... mâine am teza. De ce? Nu mai pricep nimic.. Pe cine? Pe "ea".. Ceasul douasprezece... A. cioc. autobuz sau trasura nia vorba. Nici un zgomot. de tot. cioc.. înconjurându-ma si strigându-mi: "Esti nebun.. lipsit de vointa si puterea de a judeca fara frica. dau. îmi pare ca se desprind umbre. eram fericit. Sau. capul. mi s-a parut. ce? Dar nu! Nu vreau! Mi-e frica.. Cioc. Lumina se stinse. moarte. Ca trebuie sa vie.. cioc. pe. rasuna ca din pamânt propriile mele gânduri. Asi. nu da. tc-am spus.toata bucuria.. Si mi se pare ca toti voiesc sa ma omoare.... nu pot nici sa scriu fara sa nu las în caiet urmele gândurilor mele. Am zavorât usile... nu-i nimic.. cu mâinile crispate. nu! nu pot... cu bratul întins. s-o omor. La scoala.. Sunt întrun fel de somnolenta intelectuala. stare care ma-înfioara. Stiu ca are sa vie. cum mi se îngusteaza creierul. da-o. Nimeni nu este acasa. e stricata. acum ma simt mai usurat. cu toate acestea. Si atunci. daca o vad. doua.. Cioc. frate. mi se pare ca din moment în moment as putea sa ma sfarâm. da.. întruna tremur cum ating cutitul... Asa? Ce-am spus? Nu. s-o distrug pe "ea". Dar n-a venit? Cine sa vina? Ei. Mi-am turnat toata apa din lighean în cap. am astupat ferestrele.. Trei fara un sfert. Parca e un facut! Ce Dumnezeu atâta melancolie. sa-i sfarm oasele galbejite.. e cu adevarat curios.

. îsi încorda grumazul.. streasinile îngreunate si burlanul adâncit în zapada.. zgâriat si plin de spume. ia-raa. scapasem cutitul si priveam aiurit. Si-a facut efectul. e o ceasca. Pasesc în nestire de-a lungul zidurilor... Uite. pleaca de-aici.. Ca întotdeauna. 206 . descretindu-si dezamagit sprâncenele. Eu... Ii trecu prin minte gândul ca iarna burlanul va fi umplut de zapada.Ce vrei cu mine? Ce cauti? Nu mor.. zapada.. [ROMANUL UNUI OM SUCIT] Pe strada prafuita trec oameni flamânzi. Dintr-un fund îndepartat. zapada.. uite c-a plecat? Nu mai da. porci. coasa. se va trada de la usa. Auzi. ma priveste. Iara ea. Tata în usa. pleaca de-aici.. Moartea. el a venit sa ma omoare.. ba nu.... si se bucura de gândul acesta. Toropeala le îngreuneaza madularele.. Nu izbutea. zapada. si merg fara gânduri. tot nu pot sa am picioare. Ce-ai cu mine.Parca nu vezi ca aiurez. tiui chemarea unei fabrici. abia tinându-si ghiozdanul sub bratul ce alunecase în buzunarul tunicii. ia-ma odata. nu mai da.. Apuca pe o stradita umbrita.. A. pasind din ce în ce mai încet. cu o carte mare. stergându-si un ochi înlacramat de aburii cepelor tocate: ....". Nu mai ramâne îndoiala.. Suparat. La plecare l-am auzit: nu mai scapa. Cutremur-at de friguri si prins de vedenii rele. da\' lasa coasa nu mai da.. în fata unui burlan vinetiu fluiera si ridica capul. "La urma urmei. cu camasa rupta.. uitasem numele lucrurilor.. obosit. Uite ce frumos. cu o carte. în minte mi se facuse un gol nemasurat. Ai. Si vorbeam întruna. Zapada. S~a aprins lumina.Ei? te-au mai "ascultat" la ceva astazi? Si el va raspunde: -Nu. si se hotarî sa potriveasca de acum lucrurile. Chiar print sa fiu.. pâna la infinit mai trebuie sa mergi cât e clasa a cincea si cu domnul. nu pentru totdeauna.. mama îl va întreba din pragul bucatariei.. Cutitul? De ce n-am dat? Uite ca pleaca.. Lasa-ma.. am adormit. Vazu strada acoperita cu troiene.. Nu mai întelegeam nimic. Nu mai da." Se necaji si îsi pripi pasul. îsi schimba ghiozdanul în cealalta mâna si lovea de ciuda cu piciorul în trotuarul scrijelat. cu privirile absente. Doctoral chemat în graba a dat gânditor din cap. Chiar asa.. nebun. zâmbind dintr-o data fara sa stie de ce. Uite o carte.. Aiurez. n-am putut dormi toata noaptea. Se trudea sa-si stapâneasca gândurile. Si înlocuiam cuvintele dupa cum îmi venea mai usor. ce fel de ceasca? Seamana cu o biblie. sa cugete adânc si sa ia o hotarâre. visate. lasa-ma.. Voia sa cugete la un anumit lucru. Ochii li se închid. strângea din dinti. cel mult sa traiasca nebun. Nu izbutea sa-si adune gândurile si pornea înainte neatent. uite moartea... Un licean umbla abatut. Ba da! Ce! Vrea sa ma omoare. ca o capatâna de mort.. nu ma bate... galben ca un mort.. .. Ce "mort"? Ba nu. Repeta cu jumatate glas: ". Ba nu! Nu vezi ca în fund e o padure. *M sa-si ridice privirea. mare si rotunda.... Se oprea dm loc în loc. e o biserica.. desigur.. Asi. le oboseste rasuflarea... haide.

. asudat. Totul se petrecu dupa cum îsi închipuise. Tatal nu-si gaseste locul pe scaun.. doua.Ce mai ma chemi? Nu stiai ca e friptura pe foc? Doar n-am cincizeci de mâini! 207 . una.Nu. si. se împiedica în mers si i se dogoreau obrajii.. care îl chinuiau de foame si de caldura. Se încrunta iar si calca înainte obosit. Cezara. cu o eticheta mare. cu multi ani în urma. Nu e oare el un baiat. Mama intra cu o cratita fierbinte din care se ridicau aburi. trecea vreodata pe lânga sirurile de scolarite. dupa care se auzi alaturi..Pardon! întoarse ochii dupa domnul care-l izbise si i se paru ca seamana cu un inginer desenat lânga o locomotiva jalnica pe o coperta a Ziarului stiintelor populare. Un carnet albastrui. baiatul îl vârî adânc sub maldarul de terfeloage. Supa se manca în tacere. "Dar daca va vedea mama insuficientul la germana?" Strânse ochii si se scutura de amorteala visurilor.. Priveste pe fereastra în salita. Erau orele suplimentare.. cu servetul.. Reala" cazu peste stinghia împrejmuitoare. fara zgomot. Lucrul acesta i se întâmpla de multe ori când se întorcea târziu de la scoala. un caiet subred si o tabla veche de logaritmi se alipira umilite de gramada "materialului didactic". patru. în bucatarie.(categoric) Pentru ca nu stiu. . Si tocmai niste lucruri care îmi scapasera.Râse. ci. Trecu prin odaita fratelui sau Nicolaie si-si trânti obosit sapca într-un cuier. ce are sa-i faca?. Sa nu se mai gândeasca.) Tacere. ochii micsorati de bataia focului si se stergea necontenit de sudoare cu coltul sortului cârpit. trei. multumesc. dupa ce se plânse de caldura. alba.. O odaita îngusta. . îsi privi o clipa chipul în oglinda rotunda. Doua carti cu copertele întunecate.Nu stiu. Apoi se încrunta si vorbi ca în fata mamei. o data. Nu are sa se mai gândeasca.. .. Ei?! si la urma urmei. pe care scria: "Liceul Spiru Haret. Nu-si dadea seama de nimic din cele ce gândea. (Se sterge.. Mama va întelege. Avea fata înrosita.Dar se va bâlbâi.. ca ar fi un celebru doctor chimist -si-si sterse cu batista ochelarii.. Prudent. Apoi deserta geanta cârpita la cheietoare sub o masa care îi folosea drept laborator. Sora cea mica se resemneaza. Si-si aminti ca tot asa numara când. Urca cu pasi ce voiau sa fie indiferenti scarita îngusta de lemn dinspre mansarda. . îl întreba când se da vacanta. distins? Ba bine ca nu. care rânduia friptura la bucatarie. . cu ochii suparati de arsita. Si nu putea sti ce visa. Se pomeni ca numara în gând..Mai iei? . Gândul superioritatii îi îndrepta trupul si-l facu sa surâda. Dar nu gândea nimic. "Profesorul e un dobitoc: o stiu toti. Ei. Când fu strigat la masa.Cum nu stii? . în absenta mamei. îsi mângâie fruntea coltoasa închipuindu-si. Ar vrea sa mai vada pe altul în clasa tot asa de "citit" ca si el. Carnetul elevului Marin Popana. apucându-se sa farâmiteze miez de pâine. Timid si miop.Jeanne! Jeanne. VI. Marin se aseza lânga sora cea mica. bombanind o voce încruntata.. fara a fi nevoie. . sora cea mica. visa numai. cinci." ... Poarta înalta de fier vopsit în verde o deschise larg si apoi o închise cu luare-aminte. pe care o masa o deslocuia aproape în întregime. apoi scoate capul pe usa. Câteva clipe de liniste completa. îsi lua o fata indiferenta poruncindu-si sa fie cinic si majestuos.. Suna. ca de obicei.

. Mi-ai prapadit o multime de lucruri. Pâna mâine dimineata -când va trebui iscalit carnetul.Da ce-ai mâncat. era cel mai bun mijloc dea potoli cearta. ai ars lumânarile si ai ajuns de râsul liceului. . La felul al doilea.. ..Iar începi.Ai mâncat la scoala pâinea cu unt? -Da..încep.îti pierzi vremea cu fleacuri si la scoala îti iau înainte toti nataraii. obisnuiti cu cearta zilnica..Insuficient.M-am saturat. Iar tacere.Si tu esti mai pricopsit.. Marin manânca indiferent.. Mama îsi suceste scaunul si.. . Pâna sa raspunda. care te plimbi toata ziua. Zi mai bine ca nu stii nimic la germana.. constient de seninatatea fetei. Priveste linistit în ochii mamei si se mira cum poate fi atât de linistit.Radita a muncit de azi-dimineata si pâna acum. S-au obisnuit chiar sa se gândeasca la altceva în timpul zgomotului de voci. iar dimineata va pleca la scoala. Si nu va fi certat. da.Da. Copiii manânca în liniste.. cu toate mediocritatile... sa te saturi asa de repede? Sora tace..Si cât ai luat? . .. Naduseala i-a lustruit ca o unsoare fata. Mama: .Tatal încearca timid: .De ce nu manânci? ... în care se treceau zilnic notele capatate -ar avea atâta timp. As vrea sa vad daca si Barbulescu.Si-n casa cine sa mature? Lesne îti vine dumitale. ce se sfârseste întotdeauna prin plecarea brusca a unuia din parinti. asa ca n-ar fi cicalit cu observatiile morale. si Florin au "insuficient" la germana. .Dar pe tine te-a ascultat azi la ceva? O clipa a voit sa spuna: nu. încruntata.. . .. intervine tatal.De ce nu cauti sa dai mai multa atentie limbilor? Toti au spus ca tara germana nu faci nimic la chimie.Putea sa vada ea de mâncare. dumicateste o felie rumena de pâine. Minciuna i se parea foarte fireasca. Glasul nu-i tremura câtusi de putin. nu va vine la socoteala când va spune omul adevarul.Da\' Radita ce face? .Nu ma comparati. n-a stat ca tine. pentru ca m-am încurcat la urma. oboseala si dogoarea focului o fac sa tremure de necaz. dialogul e cu totul potolit. . la germana. Doar stie câte observatii îl asteapta si câta suparare va încerca mama. Si o pofta ciudata de râs îl cuprinde când se gândeste la calmul muschilor faciali.. 208 ..) .. Cu toate acestea spune: .Asa te încurci tu întotdeauna. (Spune formula plictisit si în acelasi timp vesel ca scapa atât de usor. Caldura..ca de cinci ani n-aduci un ban în casa. E atât de usor. Mama întreaba iar: . Ia sa-ti mai vezi de treaba si sa mai lasi laboratorul.(suparat) Las-sa râda. . . Tatal începu sa înghita cu ochii atintiti în farfurie. .. pripit în vorbe si încerca sa se stapâneasca cât mai e vreme. pâna sa caute un raspuns care sa para o marturisire a greselii. Se admira.. va rog. Se stia nervos. cu toate acestea. pedant: ..

dunga dintre sprâncene i se adânceste. eprubete cu dopuri provizorii de vata. Pe masa.. El e chimist...ca sa ramâi iar corigent. fata i se schimba. un suport saracacios cu câteva eprubete.. si Marin se ridica zgomotos de pe pat. pe jumatate plin cu o licoare albastruie si astupat cu un dop de cauciuc. ce dracu! Pronunta fraza hotarât si-si trece mâna prin parul tuns marunt. el nu-si poate pagubi gloria. cu laboratorul. o sugativa pe care erau înfipte ace de marimi deosebite si un borcan mare în care Marin tinea apa curata. . Ce pacat ca nici tatal nici mama nu erau niste intelectuali distinsi! Cum l-ar fi înteles atunci pe el. rezemata de peretele varuit.O sa ramâneti pe drurmiri. Baiatul se înduioseaza. pe care le citeste noaptea la lampa? Dar cum sa nu stie.. unde e stapânul netulburat. Ar vrea sa le ierte totul.. bucuros ca nu va mai fi cicalit în acea zi mareata. laboratorul si cartile care îi plac. o penseta rezemata de un vechi aparat Wolf.. Dar mai târziu.. acum îi e libera mintea. si-si priveste "laboratorul".. între ele se arata un balonas de sticla. Marin se gândeste câteva clipe la parinti si se sileste sa-i fie mila. Apoi se asaza pe scaunul din fata masutei. tot ce gasise prin camara.Trebuie sa ma apuc de lucru.. cu camasa descheiata de-a lungul pieptului. cu renumele pe care si-l va câstiga prin descoperirile lui . ca sa râda toti de tine?! ... deodata. O multumire. are sa vada imbecilii de la liceu cine e el câte mângâieri nu va aduce parintilor! Ii vedea sezând la masa într-o odaita. îl cuprinde.Asta ma priveste pe mine. vezi. dar se înciudeaza când nu gaseste în sine nimic de iertat. si Marin închide ochii de placere. pentru dragul unor parinti ignoranti. în care precipitate colorate asteptau mâna 209 . gasite într-un ungher din pod.. Monologul interior se desfasura abundent. deschide toate ferestruicile ca sa se faca curent. viitorul sau de savant chimist. pe scara si se repede în mansarda din fund. cu o coala pe care scria: "Diploma Magna cum laudae". trebuincioasa experientelor. Tatal. bani sa te tin la scoala.Dar nu râde nimeni.Dar banii mei cine mi-i da? Ca tat-tu n-a adus un gologan de pâine. fara îndoiala.Iar te legi de mine? . se întinde pe pat. .. Marin. o lampa cu spirt astupata cu un bonet de sticla.. Ce? Parca el nu stie ca îi supara mereu cu scoala. în raftul de jos se odihneau. sticlute etichetate. cu cartile. El trebuie sasi urmeze*calea.. .. vasazica. sticle si fiole. . îsi strânge servetul. o etajera de bucatarie. si pe el.. Tatal pleca din odaita cu o sticla de otet. prin cutiile mamei. leapada tunica si. Marin profita ca trecerea pe lânga perete e libera. cu aceleasi fete ca acum. Grabeste pasii pe coridor. Rasufla greu. nu sa-si umple capul cu toate stupiditatile (cuvântul îl alina) care i se predau la scoala. O masa acoperita de el cu tablite albe de faianta. de multe ori încercata. prin pod sau rascolind lazile din pivnita. Mama îl va saruta si va râde. dupa porunca directorului. cutiute rotunde de carton.... departate cu prudenta una de alta.. A scapat de o greutate care l-ar fi apasat ziua întreaga. sa se stie odata ca e chimist. Pe restul mesei.. de pacatosi ce sunteti. îsi ca pune ochelarii de prezbit si va citi cu glas tare diploma. apoi.. Nu se putea hotarî sa-si ia ochii de la sirul de paharute Berzelius. pe rafturile careia stau însiruite borcanase si flacoane colorate. Tatal se arata nervos: . niste hârtiute roscate..Si d-aia dau eu. Privelistea aceasta îl fericea. doua retorte cu gâturile încovrigate. Cu toate acestea. intrând pe usa. sopteste un "merci pentru masa" si scapa.ooh! descoperirile!.. pe care stau risipite carti..

.. Nici macar n-am copiat problemele. ce are-a face! O odaita ca de alchimist.. deschise usa.Se ridica suparat de pe scaun si se hotarî sa vorbeasca tare. Dimineata începuse sa se încalzeasca atunci când tatal îl striga din capatul scarii ca îi aduce ceaiul.. când lipeau o lumânare pe speteaza unui scaun ca sa astepte rezultatul ce întârzia într-o retorta. He. haine arse cu acizi. saaa.aplecat asupra cartilor întelepte sau mânuind fantastice instrumente. obrajii îi ramasera tot neracoriti... încerca sa fluiere o arie..Unde sa iscalesc? . La un colt se simti urmarit si întoarse capul. berbantul!.. prea obosit ca sa ia o hotarâre. . lasa într-însa apa si topi câteva boabe portocalii. bicromat de potasiu.Umbla doctorul cu ochii la fete.. ba nu. Apoi.. Tot probleme mari: transmutatia metalelor. pasi pripit în curte si zâmbi de cum fu în strada.Ai timp. sunt ascultat. dar sunetele se topira repede. în acelasi timp. doctore! Baiatul care-i vorbi îl privi râzator si-i întinse mâna. La ultima treapta îsi dadu seama ca ghetele îi sunt nevacsuite.... strânse ochii. Întotdeauna . apoi grabi umbletul.. vârî o data cu carnetul o revista împaturita în geanta..Bicromat de potasiu.. pe tonul cu care se spun vorbele menite sa aduca veselia: . Dupa ce deschise si ultima ferestruica.Fii om serios. a. . Se si vede în mijlocul unei sali imense.Ce dracu. dar dupa un an de entuziasm.... Era cel mai bun prieten. îsi lua sapca si se repezi pe scara. hei! va sti el cu ce sa se "ocupe"..chimistului. . Celalalt râse.. Marin.. într-o odaita ca aceasta. si avem ora întâi. dar celebru. ofta fara pricina. încurcat.. doctore?. Avusese pe vremuri aceeasi patima ca si Marin. Marin se îmbraca frecându-se lenes pe cap si cascând.Sa dea Dumnezeu!.. Facu ochii mici si se însenina. de pilda. . Când goli paharul. Privi în treacat cutia cu crema si periile negre de sub scara si. . amânându-si activitatea pentru 210 . Se gândea. . Zâmbi si raspunse ca si cum lucrurile s-ar fi întâmplat întocmai: . îsi parasi stiinta favorita. Facu drumul batatorit zilnic fara sa-si dea seama de timp. putin adus din spate.. bani risipiti zilnic în drogherii. Se încrunta si-si încheie resemnat sireturile: îi placea în clipele acelea sa se creada un baiat persecutat. Apoi deveni atent. si deodata fu aproape sa vorbeasca tare de bucurie. schimbând vorba: . îsi vadea o pofta nefireasca la sorbitul ceaiului. de unde se întorceau cu punglite roz. Tatal semna fara sa bage în seama "insuficientul".Asi!.Pfiii! stai bine!.La ziua de 17: acolo unde sunt ascultat...Ai facut la matematica? .. Apoi. Spala râzând o eprubeta.. Zâmbi. ca sa nu uite cele ce trebuia sa faca.încruntat ca.Salve. .. îsi trase tunica.. . scânduri patate cu solutii..laboratorul -. îsi lua o carte din gramada prafuita si o zvârli cu un necaz dorit cât mai aprig si mai firesc în ghiozdan. tot mai atent. Banciu întârzie întotdeauna. dupa sticle sparte. îsi aminti ca e într-o sâmbata si ca a doua zi nu va fi scoala.. Marin se simti magulit si. unul ca mine sa-si piarda atât de neghiob timpul?!.. . Eu nu stiu cum am sa scap. hei. de experiente prelungite pâna noaptea. Când va fi un mare chimist.. ca sa-l vada tatal care îi adusese pe o tavita un pahar scurt cu ceai. si el . Privi de câteva ori cerul si copacii aplecati pe deasupra grilajurilor. în timpul acesta. hai.. Apa adusa decuseara îa mansarda era calda.

cu o mâna în buzunar. .. Prin banci începea frunzaritul caietelor.... Tremura putin: nici încai nu stia despre ce era vorba în problema. încrezut. -Pai si este.. iar umblând lânga Marin.Cât mai e. îsi cautau fiecare câte un coleg cu care sa vorbeasca. ca si cei avuti în note rele.cu el lucrurile si nu cu altul.. profesorul fixa sever câteva clipe pagina si-l chema: . care-i saluta respectuos.. Parca era ametit: pierduse notiunea exacta a situatiei. ca sa vadeasca adânca chinuire a memoriei. se apuca de haina. Venisera aproape toti baietii. Pe ferestra deschisa priveau tristi câtiva elevi din aristocratiune. cu catalogul cartonat în mâna.N-as vrea sa-i fiu în piele.Stai jos. Era bogat si frumos.. . .Nu-l pot suferi pe baiatul asta.Fa problema. Stii enuntul? -Da. Îsi zvârlira sepcile într-un cuier si intrara în clasa. cei mai sârguitori. Potoliti. N-avu câtusi de putin noroc.E premiant. Dinu se strecura pâna în fund.Trei. . impunator. ma? . iar în curtea adumbrita de platani se fugareau zgomotosi câtiva elevi din clasa întâia.. Peste câteva clipe intra si profesorul de matematica. Ajunsesera în fata liceului. îsi potrivea mereu sapca si tunica strânsa pe solduri. aproape fara sa-si dea seama ca se petrec.. . Are o mutra de tocilar.Cât ai scris? . Profesorul îl privi încruntat si cu un vadit dispret. Poarta era larg deschisa. îsi frânse degetele. Marin si alti câtiva copiau pripit problemele. . scotându-si sapca.. în fata profesorului. Marin ascunse repede calimara si înapoie. ca în diminetile de vara.N-am putut sa le fac pe ultimele do\'ia. Inconstient. si lua buretele împreuna cu un ciot de creta.. . Profesorul însa îl cunostea.Si mie mi-e antipatic..Fericit muritor.. Dar nu-l stia defel. voinic. Unul cânta lânga soba rece.Patruzeci si cinci de minute.universitate. Marin îi rabda privirea. . înfrigurat.Câte probleme am avut? . .Buna dimiaeata! întinsera mâna unui baiat din clasa a cincea. . Se încrunta numai si-si strânse buzele sa nu zâmbeasca. Marin ramase în sirul dintâi al bancilor. .. credea 211 . repetau sau învatau.Si parca eu as vrea?. întrebând deseori pe vecin. caietul dupa care copiase. Aseza caietul pe catedra. . -M-am ars. Ajunse la tabla.De-abia am ispravit pe prima.Unde sunt? .. Spui ca celelalte nu le-ai putut face. trecura printr-un coridor pe care se vânturau elevi din cursul inferior si alergara veseli pe scara cea mare ce ducea la etaj.Sa iese Popana. Urcara trei trepte scazute. . unui baiat din fund.Lasa si tu asa.. cu barbia rezemata în piept. . îsi zbârci fata. Dupa ce cestorul dadu absentii. Nu putea cuprinde cu nici un chip realitatea..

era întotdeauna mai îngaduitor cu el decât cu altii. îl sterse într-un colt si-l îndrepta. Copie un sfert de ecuatie pe caietul de clasa. . un italian cu ochii mici si obrajii caramizii. îsi amintise ca si în caiet facuse unul. alunecând creionul pe marginea unui capac de calimara. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. .. îl atingea tot mai mult realitatea unui dispret din partea profesorilor. Nu stiam atunci. Dar gândurile îi erau sugrumate de necazul ce-i crestea necontenit.Eu n-am ce-ti face.Ba am învatat.Avem un cerc. caruia însa la urma i se recunosc daruitele însusiri..Te zapacesti pentru ca n-ai învatat. domnule Banciu. .La urma urmei. imaginea se schimba într-un Marin victorios asupra lui însusi. când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. apoi îsi atinti vag privirea spre soba. zona nascuta de un arc. Voia sa i se recunoasca meritele pe care era 212 ..." Glasul scazut. Nu e rasplatit.Stiu. Indiferent.. ...într-un cerc de raza R. repede. ce-i umple capul cu lucruri nefolositoare?. Marin privea cifrele de pe tabla. Fu chemat vecinul lui de catalog... dar ma zapacesc. gândindu-se ca corigenta la matematica tinde sa se realizeze. Cum nu o putea suferi si cum nu fusese nici o clipa atent la vreo lectie. astepta.De ce nu stii.. La loc. Tacu încruntat si se multumi sa priveasca atent cercul. . nu e încurajat.ca nu-l ajuta mintea.E o nedreptate cele ce i se fac. persecutat. iar profesorul îl credea. Convins ca Marin lucreaza îndârjit la matematica. îl trezi. iar acasa nusi copia nici problemele. dispretuitor si înconjurat de glorie. Se încrunta brusc. Luându-si o fata atenta... Era tactica lui la matematica.. de câte ori era scos la tabla. aproape soptit printre buzele strânse. cu atitudine de martir. Si în aceeasi clipa se vazu într-o situatie exagerat de nenorocita.. începu sasi vorbeasca cu patima. îsi dete însa seama de ridicolul formulei repetate staruitor de toti acei care nusi stiu lectia. dar nu reusi decât în parte. . glasuind fraze foarte frumos alcatuite. apoi voi sa ramâna iarasi singur cu el însusi. El ar fi un geniu neînteles.. Marin îsi clatina capul. . Cauta sa se linisteasca în viziunea unui Marin-filozof. cu bratul rezemat de speteaza.. dar eu pricep greu matematica.. începu deci sa-i dicteze: . Popana? . ca sa-si poata urmari firul gândurilor. Se aseza în banca linistit: îi pierise tot necazul. germana si fleacuri d-astea? El e chimist si naturalist. întari cele spuse prin obrajii dogorâti si bâlbâiala vorbelor.. cum faci? .Credeam ca la Chimie industriala se intra numai cu realul. ce-i trebuie lui matematica. dar ca nu prea întelege si mai ales nu profita întru nimic din harnicia lui... Apoi... Banciu sub slovele unui citet "Insuficient". "Are sa vada ei. Vecinul sau de catalog.. Sa se calculeze înaltimea x a zonei. Profesorul întorsese scaunul si. îsi vârî în ghiozdan carnetul albastrui pe a carui ultima pagina scrisa se iscalise magistral I. lucra cu aprindere. domnule Banciu.De ce ai venit atunci la real? . Marin desena încet un cerc.. . are ca baza un cerc.Ei. La rastimpuri strângea pumnii si încorda grumazul. ca si cum ar fi cautat aprins dezlegarea. Si fara sa vrea. cauta sa se arate strâmt în desteptaciune si fara tinere de minte.

afara. Bana-teanu.Care e nemernicul? .Ce dracu v-a tinut atâta? . izbutira sa libreze un picior si o mâna. Peste putin.. modernul1. .sigur ca le are.. suna de iesire. sarea în spatele modernistilor. ad... al unei apoteoze. îsi facusera într-o sala de jos ora de latina si acum erau grabiti sa intre în clasa.. . Vanciu?. Ei! nu fii "scârbos"! . Se misca dispretuitor în banca. . Se învârtea.. palmuia glumet. Sariti! . Banateanu întreba....Pai ce: eu învat ca voi sase ore la latina pe saptamâna? . Dar nimeni nu-l lua în seama. Costandake. Bondocul se zvârcolea între râs si raget. Doi realisti îl trageau de picioare si doi de mâini.Te tâmpesti tu destul cu matematica. ca nu cumva sa banuiasca ceilalti ca "insuficientul" i-a lasat urme în suflet.. trânti doi colegi care se "întrebau" reciproc la chimie si se vârî între multimea galagioasa de lânga catedra. "babo"! .Astâmpara-te..Galimir -." ..A insultat menirea sfânta a realului. apuca de picioare.Pai nu-mi pasa. micso-rându-si ochii din pricina prafului. Cu reputatia lui de cel mai "zapacit" si nervos baiat de clasa. privi rece pe cei din fund si închise ostentativ caietul de notite. Condoleante! . .. * .. cu nasul mare si cu cosi pe frunte. Cu îmbrâncituri. Lupta era în toi.Sa-l crucificam. .Sariti.L-a pârlit Vanciu.Noi facem carte. ba. Sa-l crucificam! .a. îl întreba: .spalam insulta cu sânge! Marin era printre cei mai aprigi. pentru ca aveau chimia. bondoc.. îl întarâta...Vanciu. Marin începu sa-l gâdile pe sub vesta. Sa.Are dreptate. aoo.. Rasufla pripit. trânta.. chiar cu ghionturi. cânta.Aaaa. Când iesi. pocind dintr-adins numele: .Tine-l. atversus. ca voi?! începura vesnicele riposte la care nu se lua seama si care aveau numai menirea de a fi glumete. Numai un modernist marunt. insulte! Câtiva din fund se repezira peste banci. Doi baieti se strecurara zgomotosi pe deasupra bancilor. se repezira la rastignit si încercara sa-l scape... Ca întotdeauna. -Baa. doctore? . . apud..Ai gresit: "adversus". râzatori. facândusi loc prin multime cu un ghiozdan frumos de piele. ce. cu ochelarii alunecati de-a lungul nasului. -Realisti!!!. si el urla cât îl tinea gura. gras.. nu parea însa prea bizar. Marin se ridica alene în picioare si începu sa râda silit.. ... îl rastigneau pe unul mic. în jurul 213 . Broboane sarate de sudoare i se prelingeau pe fata. urmariti de razbunatorii realisti. Modernistii. iar ceilalti hohoteau si faceau glume pe care le tipau ca sa se auda. peste banci.. Banciu întârzie aproape toata recreatia pe catedra: nu-si gasise explicatia.. Gândul unei razbunari. se suia pe catedra predicând. care e ala? .Ce te-a apucat. dupa ce se adunara în numar mare.Da-i! .. Colegii de la modern asteptau cu ghiozdanele.Baa... Se întoarse în loc."Ante..

.. Simti un gol în suflet. treceti în banci. Profesorul întelegea ca rezervele s-au sfârsit si. în fundul clasei. Marin îsi aduse aminte de mansarda lui. cestorul Bratasanu lua notite si nu-l privea nimeni cu uimire. Atomii de carbon se asezau pripiti lânga cei de hidrogen si oxigen. c-acum te rastignim. astâmpara-te! . urma una de istorie si una de franceza. ma. Numiri prelungite si greu de pronuntat se memorizau cu glas tare. de plictiseala scârbita pentru chimie. cestorul de la real. .Ia vezi.Domnilor..Ce faci gura acolo? . între liniute ce se departau de la nucleu ca niste raze. Prin fereastra larg deschisa venea la rastimpuri racoarea relativa a unui aer mai putin viciat. o deziluzie care i se lamurea cu cât tintea mai mult nemarginirea albastra de deasupra casei vecine. apucaturile-i de bucher fiind de multa vreme cunoscute. Fura câteva clipe în timpul carora nu reusea a întelege bucuria ce i putea-o aduce multimea ceea de borcamse desperecheate. si se gândea cu teama ca în dupa-amiaza aceea va fi liber sa 214 . Voitinovici anunta întotdeauna mai dinainte: "O sa dam o mica extemporala". se resemnase sa vorbeasca. Pentru întâia data încerca o senzatie de oboseala.Numai de nu ne-ar da extemporal. . pentru ca nu putea face altfel. Dupa chinuitoarea ora de chimie.Alea nu le-a explicat. cuprins el însusi de oboseala. Era linistit: ora aceasta era una din putinele la care nu-i era teama. te dau pe lista! .Ce avem. . Câtiva realisti râsera si se împartira pe la locuri.Aldehida formica. împreuna cu formulele substantelor si însusirile lor chimice. Banateanu se ridica revoltat. dintr-o banca din fund. va rog.rastignitului.Galimir. Cestorul îl ameninta.Cine a spus extemporal? Ce extemporal? Nu ne-a anuntat.. ma? ... . Marin râse cu pofta. Poate mergem în laborator. aproape tacuti. Nici silueta mândra a cestorului. Multi îsi adusera aminte ca nu stiu nimic la chimie si ca sunt neascultati. ma Bratasanule. ceru tacere. extemporalul se anunta? .. Mai ramasera putini afara din banci.Ce stric eu.Pai ce. oftând la rastimpuri. Nu mai era nimeni atent: obositi. dormitau molatec în banci. ceilalti rasfoiau înfrigurati caietele de note si consultau prevazatori si stiinta vecinilor. cu ochii dusi pe fereastra. .Si chinonele? . si domnul Voitinovici are sa gaseasca zgomotul asta. îi lipsea parca ceva.. . dar trebuia sa citim noi. nici glasul cestorului Bratasanu de la modern nu potolira lupta. cetonele si chinonele. îsi privi colegii: toti palizi. Când auzi stravechea si mult repetata propozitie a profesorului de chimie. .pe care în adevar îl necajea onoarea ce i se facuse -... Spre sfârsitul orei de franceza începu sa-l doara capul: aerul stricat si caldura îl înabusisera. Morariu. . Trei baieti lucrau de zor la tabla formule simetrice si le comparau cu cele din carte. unde caldurile începeau sa ajunga de nesuferit si unde "laboratorul" îl stingherea. când de jos se auzi sunând vag clopotelul anuntând profesorii.Peni.Ce are a face. Marin visa tot timpul. Fu neatent pâna la sfârsitul cursurilor. Galimir izbutise sa scape si alerga acum peste banci ca sa se ascunda în mijlocul modernistilor. .

împotriva lui I. cu manualul lui Minovici în fata. îsi scutura capul. îi trecu repede prin minte toate aceste tovarasii vechi. Marin Popana. Prin ferestruicile deschise. îl saluta. Si corigenta la matematica.citeasca orice carte ar vrea. si se simti acum deceptionat. Cu toate acestea.. caci acum nu se dezgustase de o stiinta ca sa se apuce de alta. Suferise pâna atunci nenumarate alte dragoste: cea a marcilor postale. Ca si ieri. Era dezorientat. dar din alte pricini. închise caietul si. cât mai e timp. Marin citea pagini dintr-un caiet gros. porni spre casa. apropiindu-i micsorati de caiet. coborî scarile încet.. grabi pasul. de a-si vadi darurile. Scrisul era pe alocuri necitet.. Când suna.. a carui sensibilitate fara margini alcatuia pe aceea a "omului sucit". Si întelegea acum cu tristete cât de falsa era suferinta lui si cât de mincinoase erau paginile . 215 . Privi masuta cu sticlute. dar nu fu vazut. un vuiet învatuit. un precipitat galben se adunase în fundul unui pahar cu peretii subtiri. nervos.Nu mai e timp. analiza manganului. când va ispravi. si baiatul îsi supara ochii. în care. Nu. Fara sa vrea.. ... Îi placea înca sa se gândeasca la ceasurile de dupa-amiaza. Si zâmbi la gândul ca era un prefacut. Lectura îl plictisea. Fara voie se gândi: bicromat de plumb. îsi aduse aminte ca se întoarce si astazi cu un "insuficient". i se parea chiar ca e dezgustat de ele. Si i se paru atât de încet drumul lui în tovarasia bicromatului de plumb. sarea din timp în timp pagini întregi... Se multumi sa raspunda: . când compunea inspirat frazele acelea lungi si nemestesugite. si aceasta îi nelinistea. când sa-l tipareasca?. Târziu numai. ajungea cu râuriri de vis pâna la el.. îsi îndesa sapca cu necaz pe cap si începu sa bolboroseasca. se idolatriza.. Nu mai simtea nevoia experientelor. Odaita începea sa se înfierbânte. zmângalind cu creionul coperta.. pe ascuns..Te-a molesit caldura. Nu mai citise de mult Jurnalul". Simtea crunt nevoia de a se manifesta. Acel elev nu era altul decât el. Si sfârsind treptele. intitulat Jurnalul unui om sucit. Nu-i parea rau de despartirea aceasta brusca.Salutare!. a plantelor. patra. a bibliotecii si a insectelor. Herr Doktor... încruntat. Un presupus elev îsi însemna zilnic impresiile. Banciu. patrunse de un suflu romantic si scrise numai pe jumatate. Unde îl va duce acum dragostea? Nu stia.. Fata îi era nemultumita si.. Lucrul... Un profesor trecu. Are sa vada ei!. ca sa arate celor de la liceu cine e el si cât a suferit. ci si-o parasise brusc pe cea de pâna acum ca sa ramâna singur." Dar era sfârsitul lui mai: când sa-l scrie. toamna din clasa ?. "Asta trebuie acuma. Marin îsi arrrnti melancolic serile d. Apoi. de a se razbuna de umilinte. se gândea. ca niciodata. departat. Era un manuscris vechi de doi ani.. nu era nou pentru el: se stia nestatornic si cu patima." Zâmbea: ce prost era sa creada ca nu-i mai place chimia!. în adâncul sufletului. în odaita din mansarda. entuziasmul îi pierise. jurnalului". îl deschisese cu gândul sa-l continue. încet. se simtea mai bine singur. Marin se rezema cu tot spatele pe scaun. a pietrelor. dar n-ar fi dorit sa se întâmple. sa-l sfârseasca si sa-l publice. batjocorind pe cei care nu-l întelegeau. . mersese prea departe: nu era înca dezgustat de chimie.. fara sa astepte pe Dinu. acoperit cu o foaie de hârtie alba. acuma. de fapt. împotriva profesorului de germana. De ce sa fie nevoit sa râda si sa spuna glume? întelese ca-i e teama ca sa nu i se dezlipeasca masca. Marin era revoltat: împotriva scoalei. Abatut. un proiect magnific de roman.. îsi spunea: "Ce de precipitate minunate si nestatornice în culorile lor aprinse sau tulburi.

Ce citesti? Marin îi arata coperta unui roman francez. dar nici încai sfârsit nu era. . de atunci. dar trebuie sa te resemnezi si ai sa-ti scoti haina ca si mine. Nu poate sa scape. Caci. * Spre seara. Batu în treacat la usa si intra. Si schimbând grabit vorba: . si Moisil. se ridica de pe scaun si se plimba prin odaie.. Nu scapa de corigenta. . când Marin va împlini cincisprezece ani Ori.. ... coborî scarile si se duse. La urma urmei. încât zâmbind. are sa-l sustina si Moisescu de la stiinte naturale. Era lucru rar pentru el sa se plimbe prin odaie: gândea mai bine în fata mesei lunguiete din fata ferestruicei. 216 . Si de câte ori îl întreba Dinu. cu nuci stufosi. Banciu îi trecu prin fata ochilor. Se multumea numai sa tipareasca în Ziarul stiintelor populare articole asupra insectelor si câteva fantezii tara greutate... nestatornic si nu lucra nimic. Are sa stea o luna în tabara cercetaseasca din Dumbrava Sibiului. Marin fagadui c-o sa-l reciteasca si sa-l completeze... scriind un roman Viziunea se sterse îndata.... sapoi are sa vada ei! Suparat de-a binelea..... îmbucurat .E o prostie! -Ce? . Au sa-l sprijine când va fi conferinta de fine de an.Nu vine cineva? . . râzând.Stai jos! Ai sa suferi de caldura..Stii c-am recitit azi romanul? -Ei?! Dinu se aseza mai bine pe scaun. curiozitatea îi era satisfacuta. sa-l umileasca pe el mult. Pai da. dupa socoteala lui.de venirea prietenului. începu sa vorbeasca singur.. încruntându-se. si Soloveanu. dar îsi daduse repede seama de neadevar. la capatul mesei... aducând scaunul din odaia alaturata: .Am sa scriu romanul! Trebuie sa-l scriu la vara! Nu se poate!. Si hotarârea îl îmbucura într-atât. Dar poate nu va ramâne.. Ei?! si ce?!. sagetând gesturi cu mâinile. înca din iarna trecuta. într-o vacanta împletita cu grâu. Se vazu într-o vara de prin carti. nu numai ca Jurnalul nu se publicase... sunt atâti profesori care îl simpatizeaza.Cine poate rezista la caldurile astea caniculo-tropico-africane?. dupa ce-si zvârli o clipa ochii în oglinda rotunda din odaia alaturata. Publicarea Jurnalului unui om sucit trebuia înde-pli-nita. ce ocupa aproape tot peretele din fund. Dar ce are a face? Matematica e "materie" principala la real.Jurnalul unui om sucit. Crezuse un timp ca Marin lucreaza în ascuns. sa vada pe cei de jos. lucru rar pentru el. asteptându-se sa auda o conferinta întreaga. ... îl va scrie.. . Amanuntele îi precizara în contururi si culori vacanta.Nu mai merge! Si se trânti pe pat: un pat de lemn vopsit rosu. stapânit de gândul tiran al corigentei. Dar acum nu putea sta locului.. doctore!..Salve. înfiorându-l..Chipul lui I. Marin se arata nehotarât. Banciu nu-l poate suferi. apoi îl zvârli. Are sa vorbeasca Nanul.. Cu atât mai mult. S-apoi. nimeni! Apoi..Aa. veni Dinu. fluierând.... profesor de limba româna. Cu atât mai mult?. De data aceasta. si restul în Bucuresti. cu nouri. îsi motiva totul prin chimia si cartile care îi luau tot timpul..

si prost scris.Azi. stari sufletesti.Diseara. Dar stai sa vezi.. Se simtea încurcat stiindu-si prietenul singur pe un drum pe care altadata îl batatoreau împreuna. ca e ceva silit într-Insul.. si eroul e la munte. entuziasmat. Marin era cunoscator în literatura iar ei prea putin..M-am plictisit. dar bucuria îi era adevarata. . .Ce pricepi? . Acum. Rastignirea ace?. Râdea. ti-am spus eu? Nu face acum. la murite. .. Vorbea precipitat. le ghicea gândurile..Dar când ai vazut tu toate astea? . simpiificânuu-le. dar altfel.Ei. . undeva.. la tara. cu o repeziciune ametitoare. batjocoritor si suparat. . nu-i mai fac jurnal. Si dupa ce exdama..Si când te apuci sa-l scrii? ...Asta aflu atunci... Se mira totusi ca nici 0 schimbare nu i se ghicea pe fata si ca prietenul îl socoteste înca tot atât de entuziasmat... . Tacerea îl apasa pe Dinu. Am vrut sa-l sfârsesc si am.. Si acolo se îndragosteste de o fata.. . .. atunci când.. . cum am fost si eu anul trecut. de laborator? Dinu îi strânse. întreaga schimbare a prietenului îl bucura... încâlcind cuvintele. le stia cuvintele. si stii. Stii ca ma las de chimie.. stânjenitor de fals.. Se bâlbâia. Stii.. deodata. nu mai aduni fise.. gasind adjective inedite si vorbe ironice... iar vorbind. dar primul capitol din roman se petrece.. Si prea dulceag. pentru ca nu voia sa-l supere. cautând epitete chinuitoare.îl scriu si p-aia." se simti mult mai liber..sta P usura. Ma gândesc eu.Da...Târziu.. dar gândul acesta îi facea bine.Pricep..Ba adun.Celalalt nu pricepu dintr-o data schimbarea aceasta brusca de pareri. s-apoi autorul prea se crede. portrete...Pai romanul?. vedea personajele.... .. când îî asculta vorbind.. o prostie.Acum începe povestirea (ironic) cuceririlor tale. -Ei?berbantule!. Observase si el.. îi trecu prin minte o îndoiala care îl dezarma. 41 spun drept. Stia ca Marin are o idee excelenta de Jurnal si era convins ca va pricinui zgomot îndeajuns la aparitia lui. .. dar în siarsit.... .. vedea noua configuratie a romanului. dar nu îndraznise sa-si spuna gândul... 217 . numai el e geniu. si geniu neînteles. începu sa aiba mai multa încredere în talentul iui. la Sacele. la Universitate . s-apoi... Toata lumea e neghioaba.... Cinstit.Da. Marin îi citea zi cu zi paginile scrise în Jurnal. Dinu asculta multumit.Stii cum sa-ncepi0 . la foc!. Banal... curios sa vada ce-o sa produca. . Era convins câ are talent si de aceea îl urmarea. mâna. tacu.Vasazica. comic.. Apoi. Un roman realist din viata elevilor. In fiecare zi însemn: dialoguri de ia scoala.Dar m-apuc iar de insecte.La munte? . Nu s-a mai scris pâna acum un roman de felul asta. E în vacanta. . Ce-i nevoie sa te mai gândesti? . cu note. Nimic adevarat.. Si Marin vorbea. Era sigur ca nu va zvârli manuscrisul la foc. stii. putin teatral: "La foc!.

... la Bucuresti. Ei. nu. p-aia o exagerez.fuge la Constanta..N-ai auzit? . Si suna atât de ciudat cuvântul "iubit" pe buzele baiatului adus din umeri. încât el însusi.. .. stiindu-si prietenul prea putin aplecat asupra celor lumesti.Asa o chema? .. E data dracului. Uu! ce par!. o fac zglobie..... îti închipui ca ala... succesele erotice. Orisice alt cuvânt. îl fac sa se îndragosteasca de ea. Marin. .Nu fusei atent.Liliana.Si sa vezi mai înainte. cu ochii marunti...eu adica ..A." Aprinse lampa. în timp ce cu pulpele încolacea nervos picioarele scaunelor. Numai cea din urma.. P-aia am iubito.. Se întunecase... adica. Ochi si lampa... cum l-o chema. aia e alta. îi explica. ce vrei?.. îi exagerez caracterul. repede: "Ce stânjenitor cuvânt iubesc.Aa. o sa se zbata..Dinu socotea adevarate toate scrisorile trimise din Sacele si povestirile lui Marin asupra dragostelor sale cu domnisoarele frumoase din localitate. sfârsise prin a le darui un vestmânt de realitate si acum. o frumusete. . apoi ajunge pe un 218 . Si aci. nu. Anette.. stii. sunt deasupra lor.. volum. Apropo. Dar n-am fise. privind o multime fara ochi. închipuindu-si un Marin batrân. îti place? .. (naiv) zicea sa n-o calomniez. rosi. Iubire: ce se potriveste ea cu mine? Eu..Parca Maria. afara de însasi imaginatia mea?" Dar raspunse fara codire: . o sa sufere. Cu Liliana a fost ce-a fost. Aaa.. cum i se parea ca se aseamana. Dar de ce se aseamana? . Se îndoise putin la început.N-a vrut ea. învatat. stii. sa tipe s-apoi sa alerge acasa. Se smulse din gândurile care-i surpau "subiectul" romanului si rasturna un suvoi de vorbe. La urma. Romanul? Tot asa cum stii.. dar închipuindu-si contrastul între Marin si tinerii din Sacele. îsi zâmbira unul altuia.. aia a fost înainte.. roscat.. Marin se gândea: "Cât de mult îl iubesc!" apoi.. . Ei! din asta fac geniul rau al eroului meu. îmi bat joc de prostii care se lasa cuprinsi de pofte animalice (expresia îi placea). dându-si seama de ridicol.. piatra. miopi. eroul . Dinu tacea zâmbind. cu Liliana. si numai asa.Si de ce nu ti-a dat? .A. gândi: "Cum de nu pricepe el ca l-am mintit si î-am mintit pentru a avea si alti martori ai visurilor mele. câtva timp. cu mâinile încrucisate. când îl întrerupe Dinu. Tacu deodata si Marin. cu obrajii patrati si searbezi.... volum. traindu-le însa cu mintea atât de aprins.Dar cum? .. pentru ca ramasese repetent Se face hamal în port. Atâta elocventa pentru cauze straine preocuparilor lui.. am uitat sa-ti spun c-avea un par negru taiat strengareste.Frumos. da. afara de acesta: chimie.. la urma urmei. . dupa marea suferinta.. sa fie tinut în gheare s-apoi umilit. se va arata acel "om sucit" pe care-l cunosti. Nu-si mai întelegea prietenul..Ce-ai spus? . Fata. O umilinta dureroasa i se strecura în suflet. insecte. Îi dispretuiesc. pe eroina am s-o alatur cu firea verisoarei mele. Pacat ca n-a vrut sa-mi dea o fotografie. . nu toate.Cum o sa-l sfârsesti? ... mai zglobie decât era..

O idee noua.. cu o privire zâmbitoare si dornica. da-mi-l si asa. sa-l roage sa declame. Când intra în odaita luminata prietenesc. Cunosc bine scara. el si ea. cum le spunea de atâtea ori. Marin se porni pe râs din capul întunecat al scarii. îsi trase haina. . iar ceilalti îngrijati. Ce zici? ..ť în padure. cu cât se apropia de Bucuresti.atunci cine stie ce se întâmpla maica-sii -. ca sa-si dea curaj. Canon întreg. Se întoarce.ť Mai bine în padure. de calatorii în Orient. puisque c \'etait un vtement neuft>. dar cum am sa-ncep? La o serbare populara?. I UN BAIAT SI O FATA I .. Când m-oi asterne pe scris. Ce sa declame? ŤOh! quandcejour-lâ. .. o revolutie în sufletul lui. .Prea putin trei luni.. . Relua romanul francez.jourlaje parrus dans la cour du colege pendant la recrea. Mai ales inspiratie. dara. connu. Du-te dracului!" Zvârli romanul pe masa si. Privi numai înspre rafturile cu carti si-l întreba: .. Doara eu sunt ala!.ť prea banal.... ..Ce n-as da eu sa am o odaita ca a ta. cu o slova rasfirata si de nepriceput: Cap. ... Vezi sa nu cazi. Gândul capitolului întâi din Jurnal îl persecuta. si atunci. ... ori se întoarce. Ťfois une dimanche.. mai!.ť. interesanta.. Ťcomme ilconvenait.. Dinu nu raspunse. .. Dar într-o dimineata citeste în Universul anuntul dat de Dan.. însa.Aci numai praful e imens. Citi de câteva ori aceeasi fraza... se asternu sa scrie.Ba da. Marin scoase cartea dintr-un raft de jos.. Succes si inspiratie. Unde mai pui ca sunt lucruri cunoscute. colbait.Tu ce zici? . stii.Are sa fie greu.E prea tânar si nestatornic ca sa se poata hotarî la sacrificiile pe care i le cerea libertatea.. rafturile saracacioase pe care stau înghesuite carti. . . . Acum. în padure. ca lupta e frumoasa. frate-sau.. deschizând înfiorat un caiet neînceput. Tipul e într-o lupta sufleteasca apriga... abatut..... ca suferintele au fost în buna parte numai în capul lui. într-o casa din vecini. prin care îl roaga sa se întoarca. ha. dar în româneste. pentru ca mama e rau bolnava.N-ai tu cumva Pere Goriotl . Dinu cuprinse cei patru pereti spoiti cu var.. Simtea ca e las sa fuga. Dar am tot timpul trei luni.. ha. într-un cuvânt.Fugi. de biblioteca imensa.. grai: "La lucru!" Dar era numai un cuvânt.Praful e culoarea locala. Dar ce vrei? Trei ferestre: se face un curent de intra tot praful strazii. fara nici o încredere în vointa sa. ŤJe la revetis pour la premiere. o situatie....Cititi mult? 219 .Sigur.Ei. Dinu încerca un raspuns spiritual.Ha.. ..Nu-i nevoie sa ma conduci.vas care trebuia sa plece din zi în zi. fara s-o înteleaga.... Poti ramâne la Jurnalul unui om sucit. parca o lumina i se lamurea în suflet.Asta asa e. trist. o lume noua. Stii ca la toamna trebuie sa apara. de dimineata. ori îsi urmeaza visul lui de libertate..

ceea ce se întâmpla foarte rar. noua ore pe zi. fruntea colturoasa. plini de praful musuroaielor de furnici pe care sezuse entomologul la pânda. cu chipiul prafuit si ghetele nefacute. Era ceva involuntar. care din orisice neam si-ar trage viata si în orisice mediu si-ar trai zilele. asa în mijlociu. în viata de toate zilele. avea mare ciuda pe oamenii care îsi pierdeau timpul cu dragostele. Fata îl privi uimita. cu atât îi scade minunata frumusete. . . si niciodata nu-i trecuse baiatului prin minte ca acest dar dumnezeiesc l-ar putea întrebuinta. înca.. Caci Radu Giurgea. care-i dadea un aer de paiata melancolica. care-i întunecau frumusetea în ochii fetelor. de altfel. înrosindu-se pâna în radacina urechilor. ca orisice adolescent înclinat spre visare. mai lucrez la entomologie. fata smeada si cu un nas lung si ascutit.Dar. Dar aceasta frumusete era un drept al sau. Apoi. ca sa se dezvinovateasca: .Hm! Cam opt. 220 . care-i napadea sufletul numai când privea fapta în sine. . i se parea ca. de care numai închipuirea-i se putea servi. ma ocup si cu chimia. Apoi. Vorbea repede. dar nu citesc întruna. si aceasta numai din neglijenta si dispret pentru eleganta caraghioasa pe care o trâmbitau "aristocratii" clasei. caci Radu nu era mai niciodata cu gândul la lucrurile privite.Câteodata mai mult... O! si nu era frumos deloc baiatul! închipuiti-va un copilandru înalt si desirat. Radu Giurgea era entomolog si. noua ore pe zi? -Da... ar trebui sa scriem câteva pagini. în rarele lui iesiri prin lume. am colectie de pietre. cu succes. Mai scriu. cu cât se apropie de pamânt. adus putin din umeri. Fata îi privea mereu. puneti pe cap o sapca cu cozorocul reînnoit de patru ori. se socotea frumos. ca si cum s-ar fi lepadat de o greseala faptuita în nestiinta.Bine. o observatoare foarte slaba si niciodata "\'i si-ar fi putut H? seama ce se petrece în afara de mediul ei. cu niste pantaloni largi. . în fundul sufletelor lor. pregatindu-se sa întârzie acolo ore întregi ca sa-si întregeasca cunostintele sale asupra industriei casnice la furnici. Iunecându-si ochii pe fata arsa de soare si patata cu cosi stârpiti de nerabdarea aceea necajita caracteristica adolescentilor. ochii mici si miopi. Credea ca povestile acestea nu se petrec decât prin romane. câteodata mai putin. si aveti portretul în creion al tovarasului domnisoarei Aura. cu niste sandale iarasi bune de purtat "pe munte". ierbar. Umbla întotdeauna cu nasturii tunicii descheieti. mai traduc..pe unde nu-l duceau gândurile? —. cu capul mare si acoperit cu un par rar si galbejit. îmbracati acest trup schitat fugar cu o haina din acelea pe care burghezii le recomanda de purtat "la tara". Era. De-ar fi sa-l facem în culori. ca un adevarat naturalist si visator ce era. Baiatul pleca ochii în jos. neluându-si ochii din vârful sandalelor. Si cu toate acestea se necajea întotdeauna din pricina cosurilor acelea mici de pe barbie. caci Radu. Niciodata nu i-ar fi trecut prin minte ca sunt oameni care citesc pâna la zece ore pe fiecare zi.Opt. Poate în gândurile sale se creHea neîmbracat defH caci nu se sfia nio\'nrlata sa se culce pe namolul malurilor ca sa "observe" cine stie ce gânganie ciudata care plutea pe apa pârâului si iarasi îi venea foarte lesne sa se trânteasca pe toate gramezile de lut proaspat. ca pe un lucru rar.. nu stia niciodata cu ce era îmbracat. Si dispretul acesta era departe de a fi fatarnicie. dupa cum marturisea el însusi. doresc întotdeauna sa placa. Din aceste cauze.

era foarte naturi ns nce-la care clasifica cu atâta usurinta toate speciile de himenoptere din Valea Larga sa ramâna completamente dezarmat în fata unei viespi tinere. Ce o sa mai descopere si el?. Si de aceea. Radu îsi însemnase pe hârtie schema întregii lui vieti. . clasa a sasea. De altfel. si în cel mai bun caz ardea de pasiuni pe care liceanul nu le întelegea. sfâsietoare pentru altii.. Aurora Onciu. Prinzându-si apH>i mintea si obiceiurile. de care el. era sigur el ca sunt mai multe. Si Radu era unul dintre aceia. nu-l învatau niciodata cum se vorbeste cu fetele -. se înspaimânta. nici un rând nu era rezervat dragostelor cu urmari durabile. îl zapacea privirea lor ca fundul unei prapastii. am uitat sa ma recomand.De! Apoi tacura. în ochii lui. Tânarul naturalist era recunoscut ca fiind de o timiditate de care colegii sai se rusinau. si mai ales de fete. cât si esteticei coloritului.. Si pe el. "stupid". Radu Giurgea. jucându-se cu un fir de paius ce i se prinsese de rochie. si. numea cu un singur cuvânt pe toate reprezentantele sexului frumos. Radu se îngalbeni.. mutra lui zapacita si ochii care parca tot cautau o cararuie pe unde sa se piarda în tufis înfaptuiau mare bucurie în sufletul fetei.carti care. cu toata groaza întunericului lui. i se pareau ridicole. cât de mult îl atragea necunoscutul. Neaplicând niciodata principiul conservarii speciei la viata pe care se pregatea so duca. vorbi fata. Trebuie sa stiti ca nu se afla pe lume o mai nevinovata placere pentru fetele acelea pe care baietii le-au numit cu oarecare dreptate "de viata" decât o convorbire între patra ochi cu un baiat prostut. Sunt mai multe. careia nu-i crescuse înca acul.Ce tot are fata asta de râde?. Umblând tot timpul dupa insecte sau pierzându-si noptile în lectura unor carti tiparite parca anume ca sa înspaimânte pe amatorii de literatura usoara. si ale caror urmari.Orisicât.. faceti socoteala! Si recomandatia aceasta avea darul sa stârneasca adevarat belsug de râs asupra domnisoarei Aurora Onciu. Dar de femei avea mereu teama. e mult..vestmintele cercetatorului lasau mult de dorit. "femele".. si daca doriti si vârsta... . atât în privinta structurii subrede a tesaturilor. Si era atât de trist când se gândea la lucrul acesta.. dupa cum era de asteptat.. îl apuca de brat. pasemite pentru ca nu-i pricepea înca însemnatatea. zise ea. iar corpurile lor zvelte aveau ceva necunoscut într-însele. Dar fiti siguri ca Radu nu stia nimic. Dar pe acela unde sa-l gaseasca? în insecte? Apoi leau studiat savantii pâna în vârful aripilor. E ciudat obiceiul acesta la oamenii savanti de a dispretul tot ceea ce nu intra în raza cunostintelor lor... cu toata eruditia lor. Radu avea toarte putine de spus în fata ochilor adumbriti sau uniformelor cu rochie scurta. apoi. si lui numai unul singur îi placea. luminându-se de zâmbet. Dar nu stia care necunoscut. Aura. cercetatorul faptelor celor mai cunoscute. Si v-as putea aduce ca exemplu cele câteva zeci de romane frantuzesti citite numai pe jumatate si cu însemnari pe margine: "nu e adevarat!". si n-a mai ramas mustata de tântar nereprodusa în cei putin o duzina de manuale. femeia se facea vinovata de mari si nenumarate greseli.. Vazându-l ca tace. Asa cum o cunoscuse din romane. ea nu cerea decât bani si iar bani. . Radu zâmbea cu inima strânsa si tot întrebându-se: . si puzderia de semne de întrebare presarate mai la fiecare fraza. "minte" etc. fata întoarse discret ochii.. care se înroseste pâna la radacina parului..Uite. 221 . Si într-adevar ca. parca aducându-si aminte de ceva. .

îsi alese apoi lectura. Se pregati sa înmoaie tocul." Sfârsi prin râs. Credea ca e mai nimerit noul titlu.. dar se simti deodata rece. si le înghesui pe toate într-un plic mare galben. numai în camasa si cu pumnii apasati pe frunte. Nu-l mai tragea inima spre foile acelea desperecheate si se simtea obosit. cu dintii strânsi: "Am sa scriu.. Si pentru ca. scârbit de câte ori se aseza la masa cu gândul sa scrie. deocamdata. nu gasise alt mijloc de a le vadi însusirile lui. Pierduse nadejdea unei reabilitari în u>ut profesorilor prin volumul pe care l-ar fi putut publica. se înciuda. Era atent si se întreba: "Ce dracu mi-a venit?. Erau suflete care visau nemarginirea. cât am scris!." Tremura. unii veseli. începeau sa înteleaga cum sunt tintuiti de legaturile pamântului. trist. lua plicul si-l zvârli pe masa. îngrozitor de banal.. Aduna atent foitele scrise. Marin parasi Jurnalul unui om sucit. Caci lânga viziunea unui Orient îndumnezeit cu mintea. obosit.. apasatoare.. încerca sa se trezeasca afundându-si capul într-un lighean cu apa proaspata. se simteau deodata întristati. Ochii unora sufereau de lipsa al-bastrului nesfârsit. geloase. se înviorau. îi gonea atentia.. calatoriile prin locuri unde omul se contopeste cu firea. tarine si catune prietenoase. caldura îl ametea. pâraie. se înfiorau în fata apusului indian. Se desparti de roman. simtamântul zadarniciei marei bucurii.. Impresia de searbad si inutil ce se strecura în suflet: oboseala nemarginita. Si sufletele sufereau în aceasta împartire. un râs silit. sa scriu!. amenintator. Se ridica deodata nervos. 222 . Iar. Si nu stiau ce sa aleaga: când se hotarau pentru hoinarerile din cartile de calatorii. paduri de brazi si valurile inedite ale unei mari despre care credeau multe. în odaita. coborârea scarilor a fost cea mai fericita clipa din copilaria lui.. asa cum se despartea întotdeauna de luciiuiic care nu-i mai piaucau. pe care l-ar fi vrut ironic. sufereau nedreptatind unele visuri. Iar când deschise ladita în care-si pastra hârtiile si caietele lui. Deschise ladita. Ochii se odihneau în raceala. Dar nu stiau prea bine care vis l-ar dori repede îndeplinit. cu sepci de vara.." Gândul acesta îi înfiora spinarea de placere. adaoga.-Marin! Marin! . desfacu bratele si ocoli de câteva ori odaita..\'amasa! Trânti vesel tocul. linistit. Ele. nemiscat. se alaturau. Dezamagit. care voiau sa se dea în întregime. care se apropia banal.. IV Câteva zile în urma. Voluptatea libertatii secatuita cu mintea în orele lungi. Baietii veneau în diminetile limpezi cu tunicile descheiate. încordându-si bratele.. îl cuprinse un entuziasm neasteptat si vorbi: "Cât am scris. Citea cu greu. Nu se putea linisti. trebuia numit Romanul unui om sucit. altii melancolici. Astupa cu luare-aminte calimara. închise calimara si usca cerneala pe ultimele rânduri. ahhh!.. se înrosi de necaz si îi urî cu gândul. pe care scrise: încercari pentru "Romanul unui om sucit". prapastii. satul. în credinta maiestriei capitolului Un baiat si o fata.. Cum nu mai putea fi vorba de Jurnal". de la sfârsitul trimestrului. O nemarginita încredere în sine îl napadi si. iar luminitele înnegurate de miopie se aprindeau. fara sa le citeasca. * Nostalgia celor din urma zile de scoala. Bucuria vacantelor farâmitata de prea multa asteptare. O adiere de somn îi legana la rastimpuri trupul si arunci îsi lasa privirile pe ferestruica din fata. dormitând.

epic!. dar stiinta.. . .. gen liric. cum ai mai rabdat.Rabda. scotând sunete prelungi si lovind cu piciorul în podea. Unii dormitau cu capul plecat pe brate. . bine legat.. altii îsi dezmorteau madularele schimonosindu-si obrajii.. Rasfoiau cartile. Intr-un rând voi sa se scoale si sa-l întrebe de nazbâtiile ce le cuvânta cu cartea închisa. si multi dintr-însii nu aveau înca nota pe trimestrul al treilea. tocmai ei. . Ce este.. a eroilor de romane si a personajelor nuvelelor lui Bratescu. gen liric. i se paru acum o vorbarie goala. Cu toate acestea. . Vechea imagine a urgisitului de soarta. recunostea fericirea "tocilaaiiui".La ce ti-e frica? . pe care premiantul nu o întelegea.. Era înalt. Când s-o mai sfârsi si asta. pe altii dimpotriva. Marin Popana. un viitor "savant". cititor patimas. care-l astepta pe el. a neîntelesilor de plebe. Se gândi ca ar fi o oboseala zadarnica: în minte îi veni nesfârsitele discutii între "intelectualii" clasei si Brâtasanu.pâna acum. de lectii si pretindea ca dispretuieste pe cei supusi "maruntisurilor" acestora. Cu necaz. II iubeau toti si îl vorbeau de bine..Te trece conferinta. elegia? Elegia este atunci când poetul vrea sa ne. înca zece zile.. oprîndu-si ochii pe vreun vers din Iliada sau recitind fara voie rânduri din Faclia de Pasti. Marin îi era prWft1. Pe unii. apoi alerga spre clasa. o purta cu atâta seninatate.Cald "foarte". mai putin zgomotosi. printre banci. îi era indiferenta celuilalt.Doua sute douazeci si doua.. . domnule. se arata nesimtitor fata de profesori.. îsi ura masca pe care. Marin se trudea sa nu râda. . si ce caldura!. trecu palmele racorite peste fata.. Dar clipa trecu mai repede decât ar fi crezut.. . în spatele lui... si se gândea la corigenta aproape sigura. Clipa aceea când sî-a dat seama cât de putin sincer îi este gândul. Mai putin veseli. care glasuiau între ei.N-are ce face. îl judeca si el. Dar Marin se îndoia.Pe unul dintre visatori. gen dramatic. Marin auzi pe Bratasanu.Parc-o sa vrea Voitinovici?... Elegia. înabusit.Voinesti 223 . corigent.. Cei patruzeci si opt de colegi se ravaseau. inconstient. pe care o mângâia Marin. . Marin se rezemase distrat de-a lungul bancii. Era ora de româna. îsi ura fiinta si minciuna.Chimia. îndragostit de muzica. Asa e regulamentul. ca întotdeauna. Aceeasi zapusala prafuita.. avea o fata negricioasa si ochii adânci. ascultându-si la rastimpuri vecinii. rascoliti atâta vreme de emotie. Marin îsi spala voios mâinile la cismeaua din curte. . era stiut ca cel mai "simpatic" din tot liceul.. sentimental.. dar îsi dete seama cât de fals este.. premiantul clasei. îa matematica.. ce masca se nevoise sa poarte neîncetat. Bataia aceea de joc. zgomotul bulevardului. asteptarea clipei decisive îi îngalbenise..Uuuuf. gen liric. mediile proaste mai mult decât arata si întelegea ca nu se poate dezlipi cu totul de "prejudecatile" vârstei si situatiei lui de scolar. aceleasi ferestre deschise prin care se strecura. Au trecut. se bucura când visul îl ducea din clasa a treia.Gen epic..Sa vad daca trec si eu. clipa suprema îi facuse nesimtitori... dramatic. îi era drag si lui baiatul... . El. ca toti colegii. ce mai vine? Liric.. dar nu se prea v^itan nu-si împrumutai p^iduu carti.. îl dureau notele rele. neica. care va trece clasa cu cununa. îl cheama Haig Bracterian. nu-sî încredintau confidente. . un armean focos. îi luase toate puterile. învatân-du-si "lectia"..

"Babo"!.. .. "Babo"? "Baba" . pe "teren".. ..Aicea se tipa. Cineva îl ghionti pe Marin. se plesneau pe spinarile pline.Ai fost aseara Bracterian?. firi-al dracului! . ..Care a dat? . speriat. . baietii se asezara mai toti prin banci. soptita discret de profesorul de gimnastica. . calcând masurat spre catedra. Apoi schimba vorba. lovea linistit cu creionul în catedra.Ce-i.. ..Ce ne facem ora asta. . Pentru întâia data.Aicea nu se doarme.. nu faceti galagie. în clasa. se raspândise zgomotos în clasa.Marcala.A fugit al dracului.. Morariu.Astâmpara-te. ba doctore.. Tacere. pârlitul^\' .se aseza pe marginea bancii si vorbi cu o fata întristata. Marin tacea.vecinul lui de catalog. Marcala. Ce-i lipsea?........ zvârleau râzând cocoloase de hârtie si-si strigau poreclele din cele patru colturi ale clasei. zgomotul începuse sa se potoleasca. Perri Ermo Hanibal . va lipsi de la ore doua zile.Va rog.Nu te lua dupa ce scrie Rampa..Am încercat: nu ne lasa directorul... sareau peste banci.Ba. Crezuse ca vine profesorul de româna. Interventia cesto-rului era de prisos. care era masca? Lasat în voia gândurilor.. ma? . .Pp.. . Sari în sus.. cu ochelarii prinsi în siret negru. înlaturarea pericolului risipise amorteala ce coplesise baietii. imaginea aceasta îl înfurie împotriva-i. hai? Ia pune mâna. doctore.. a dracului "Baba". feata. Mai zici? Mai zici? Marin începu sa râda.. Era însa cu totul altceva: profesorul telefonase la Directie ca. calcau ghiozdane. 224 .Nu facem nimic. .. în teama de a nu fi surprins tolanit lenevos pe banca. Ironic.. . Va rog. Te usuci aici si rabzi. . . O prostie. vazuse chiar fata rotunda si ciupita de varsat a domnului Nanul. Bracterian! .. înalt.Unde-i Marcala? . cartile se ivira pe pupitre. ...Baa. p. . . cu gura mica.. si cu tunica curata.Al dracului "Herr Doktor".. Masca pe care o purta. Iar vestea.Matale ce poftesti? . fiind bolnav. trâmbitata de câtiva "neascultati".. domnilor.Scoala. "Babo"..Va rog. ochii mici. Faceti tacere. ca se aude jos la cancelarie. Aprinsi acum de bucuria celor cincizeci de minute libere. -Hauuuu\'L."Cocos". .îi rasari ruginita în minte. Dar bine ca n-a venit si Nanul: ne omora. cu cioclul coliliu rasarind marunt în mijlocul barbiei.Ai fost? -Noo. ba Popri-sane. Marin simti ca-i lipseste ceva.Nu ne da voie pe teren? . feeeata! pp. pf... ..

în august zici ca e? . O organizeaza Velcicu.. ca sa atrag atentia. E ciudat cum am început sa cred si eu în realitatea acestui capitol.Nu prea ma duc pe la sediu. . populare si ma vâram sub toate tufele si prin toate santurile. . tot timpul studios. ma apropiam. 225 .In tabara. Subiectul îl aveam pregatit în minte. O sa fie trai o luna de zile în padurea Sibiului. ordine de zi. care nu pot aparea într-un roman conceput sub forma de .. E drept.. Asta-vara. ca ceva admis fara entuziasm.Tu mergi la vara în tabara? întreba cel dintâi. Daca voiam sa prind necrofori. parca ar fi la cazarma. sub comanda lui Georgescu de la Marea legiune.. cu batista la gura. cu cartile lui Fabre sub brat. //. Scena se petrece la Sacele. Pot pune analiza celorlalte personaje. prefer sa fie un roman naturalist. încât sunt crezute si de cei mai sceptici dintre prieteni.. iar cel dintâi capitol l-am si\' scris. Câte "memorii" de-ale mele n-am zvârlit eu în foc. cum am facut pâna acum. mp totul si zvârl în foc. Dar cum se face de nu esti informat mai bine? . l-am spus de atâtea ori. satul de munte unde am fost eu asta-vara. Trebuie sa-l scriu.Ce vrei. de cadavrele gainilor zvârlite de gospodine într-o curte parasita. sa-ti spun? Nu le pot suferi papuseriile alora de la Marea legiune. .Perri ramasese cu ochii pierduti în gol. De aceea petrec ore frumoase când citesr Jurnalele mele. gazda mea avea o fata cam de-o vârsta cu mine si îndestul de frumoasa. sunt o multime de "pusti" d-aia.. e sigur ca se face? . Nu reusesc întotdeauna sa ma gasesc asa cum sunt.Adica nu te duci deloc. molatec. Raducanu..De la 20 iulie. Am modificat mult vechiul plan. Nu mai îl scriu la persoana I. Am sa pun si analiza. însa.jurnal". cu descrieri multe si cu dialoguri. încât trebuie sa ma gândesc câteva clipe ca sa-mi dau seama ca nu e decât o minciuna. mie mi-a placut întotdeauna sa ma analizez pe hârtie. dar eu am ramas tot timpul peste masura de corect. deci.Tocmai bine. îmi compuneam o fata pedanta. am sa merg. costume baltate. ca sa inspir încredere orasenilor.Ei.Sigur. purtam totdeauna în mâna un binoclu. PRIMUL DONJUAN 28 mai M-am apucat serios de Romanul unui om sucit. drapele. Am fost.. . Mai la fiecare pagina apar altul. iar când vizitam hora din Sacele. Ma mândresc: învalui cu atâta verosimilitate toate aventurile mele.. mai. . Perri vorbi fara convingere. Gândeste-te ca nu esti numai tu si eu. la 20 august. Marin se tolanise de-a lungul bancii si privea tavanul. Când ma duceam la Brasov. Nae. Trebuia sa scriu articolele de entomologie pentru Ziarul stiintelor. Ce poti sa faci? ..Tabara cercetasilor? Vasazica. pe care nu-i poti tine altfel în frâu. dar pot pune mai mult într-însul.. Oare sa fiu asa în realitate? Sau toate marturisirile mele nu sunt decât produsul fanteziei? Eu stiu ca de cele mai multe ori sunt sincer când scriu. pentru ca ma înfierbânt la seri? si uit realitatea. eu am petrecut o luna la Sacele si tot timpul am umblat dupa insecte. când scriu mai ales pentru mine. Daca nu-mi place. . Un roman naturalist e mai greu de scris. mai! Au si ei dreptate.

asupra petrecerilor câmpenesti în care eram tinta tuturor privirilor si asupra multor altor fantezii. El s-a aratat vesel. fara ca însa . prietenii mi-au cerut amanunte. mi-aduc aminte. în sfârsit. acum doi ani. Am povestit cucerirea Lilianei în amanuntele cu care povestisem pe cea a Otiliei. Pe fata gazdei o chema Ana. care mai de care cu nume mai frumoase. Ma desfâiain de minune. Am povestit de atâtea ori evenimentele. ramânând a socoti eu mai pe urma daca erau demne sau nu de a fi scrise. i-am citit o pagina în care era vorba despre el si am fost atât de stânjeniti. îmi spuneau ei. apoi una cu Otilia. Eu regretam un singur lucru. le inventam pe loc. . Scriam toate acestea sincer. Odata. pentru ca n-am sa îndraznesc. apoi înca una cu o fata al carei nume l-airfuitat si. pentru ca nu-i dau sa citeasca decât articole entomologice sau niste amintiri searbade din cercetasie. dar nu gaseste un moment prielnic sa mi-o marturiseasca. deoarece ma stiau prea putin aplecat asupra celor lumesti.Ia asculta. dar n-am sa-i spun. precum si nenumarate prietene. începusem chiar sa ma falesc fata de mine. Mai multa prudenta nu ar fi stricat. Cred ca se îndoieste de talentul meu scriitoricesc. Mai întâi. o dragalasa prescurtare de la Violetta.Am sa-i exagerez mult caracterul. luasem obiceiul sa-i citesc Jurnalul. s-au minunat citindu-mi scrisorile. Am alunecat însa pe o cale primejdioasa când am început a vorbi despre eroina romanului. dar eu le-am comunicat ca o cheama Etta. si-apoi întârziam ore întregi ca sa continui. Am s-o fac zburdalnica si rautacioasa fata de baieti. Am dat amanunte asupra plimbarilor mele nocturne cu tovarasele repede schimbate. unele numiri.. ca si cum toate acele tovarase ar fi existat si-ar fi fost cucerite aievea. Ea însa va pricepe. asupra lipsei mele de scrupule în privinta virginitatii celor doua fete. încât am întrerupt lectura. asupra geloziei dintre cele doua verisoare. ..cu un pachet întreg de "Convorbiri entomologice" în geanta -. Pe deasupra. încât nu le mai puteam tine minte si riscam oricând sa fiu dat de gol. am vestit ca mai are si o verisoara. chipul meu savant si cunostintele mele uimitoare pentru domnisoarele din Sacele.cred . Aceasta s-a petrecut ieri. Pe care ai iubit-o întâi? 226 . frate. întemeiat pe acest material. oprindu-ma la fiecare sfârsit de pagina sa se usuce cerneala si bucurându-ma când întâlneam vreo fraza reusita. m-a întrebat Dinu banuitor. Ieri însa am întârziat mult de vorba asupra romanului. . Dar gândindu-se mai cu luare-a-minte. încât pastram aceeasi ordine si aceleasi expresii. ca scornisem atât de multe amanunte asupra tovaraselor mele din vara. au crezut ca faptul nu e prea greu de lamurit.sa se bage de seama. Dar eu tot cred ca se îndoieste. date fiind curiozitatea ce o stârneam eu în sat. scenele scrise prietenilor. care se numea Otilia. dar se întâmpla ca întâlneam pasaje atât de exagerate. Poate ca Dinu banuieste ceva. Eu am\'sa ma îndragostesc de ea în timpul unei plimbari în padure. Din când în când încurcam unele date.Când scriam însa prietenilor. i-am spus. numai pentru muie. E drept. Când îmi cerea amanunte. am închipuit mai întâi o dragoste cu Etta. si el pretinde ca toate acestea îl intereseaza. îndracita. E data naibii! Aici am început sa încurc lucrurile. I-am spus ca m-am apucat serios de roman. îi povesteam ordinea evenimentelor si schitam analiza personajelor. cu o minunata scolarita din Braila (de ce tocmai din Braila?) ce se chema Liliana. încât roseam amândoi. Credeam si eu în ele. procedam altfel. Când am venit la Bucuresti. L-am tinut mai întotdeauna la curent cu planurile mele literare.

n-ai sa crezi.Pe.. adunasem si eu elemente pentru cuceririle mele de asta-vara. .Ei. aici confunzi tu lucrurile. Dar cele ce mi-a spus în urma m-au pus în grea încurcatura.Si pe una si pe alta.Otilia si Liliana. De cum începuse vorba întelesesem. Cele ce spui s-au întâmplat cu Paula. .Foarte ciudat^ dar am citit o nuvela. nu-ti fie teama. o fata zvârle cu pumnii apa la un izvor si apoi fuge. Ma mira respectul acesta religios fata de un sentiment pe care nu l-am încercat niciodata. . în sfârsit. fara voie. ca ati întâlnit un izvor.. Daca ti-as spune. . tocmai când cedase. si ca. silindu-se sa-mi vorbeasca indiferent si cu o mirare putin naiva. în care amanuntele unei dragoste se potrivesc uimitor cu cele întâmplate tie.Asa. am raspuns eu sigur..Pâna acum îmi spuneai ca numai pe Otilia.. Mi s-a parut ca Dinu a regretat ca am gasit portita de scapare. Doar nu putea sti el mai bine decât mine cele ce sau petrecut asta-vara la Sacele.Asi. nu în toiul unei avalanse de cuvinte din care nu se mai întelege nimic.. .. pentru ca lucrurile acestea nu se uita niciodata. de d\'Annunzio. ca tu ai vrut sa bei. . Si ca ai prins-o. Otilia. doctore.Si acolo. . . Dinu citise si el nuvela din care.Nu ore întregi.Hm! ciudat! facu el.Si pe carp Ť\' n^oit-o din amânau?\'? . în realitate.. . . A citit si Liliana nuvela si a imitat pe eroina. Nu miam spus tu mie ca te plimbai cu Liliana prin padure.. . .Care amândoua? . hotarându-se poate sa ma dea de gol. Ma stânjeneau mult cuvintele de dragoste. . Pe Liliana. si ea ti-a propus sa bei din pumnii ei? Ca atunci când ti-ai apropiat buzele. iar nu cum pretindeam eu. Ti-am spus ca e data naibii. . ai auzit pasi prin apropiere si te-ai multumit numai s-o saruti? Si ca apoi a plecat în saptamâna aceea? . M-am aratat vesel. si pronunt constient.Chiar asa s-a întâmplat. ai uitat tu! Eu însa îmi adusesem foarte bine aminte ca lucrurile se întâmplasera asa cum sustinea Dinu. Mie mi-a aparut ideea ca o mântuire.Cred.Spune.. Eu trebuie ca m-am îngalbenit putin.Acum înteleg.. fie ca o iubeai prea mult.Prietena Otiliei. rosesc. cred ca nu l-am convins. ea ti-a zvârlit apa în ochi si tu ai sarutat-o? . iar confunzi! Dinu nu mai avea ce spune. fie ca nu te-au ajutat împrejurarile. Si nu mi-ai spus tu apoi mie ca ea a fugit si tu ai urmarit-o ore întregi?. îmi pare. . Când pronunt "iubire" si "iubita" în fata unui prieten. relua Dinu. Am mintit întotdeauna si miam fagaduit sa mint înainte când se vorbeste de dragoste. Toti trebuie sa creada ca 227 . nu a venit nimeni sa ne deranjeze. Simteam cum îmi fuge pamântul de sub picioare.. în orice caz.Care Paula? .Ma rog.Ia asculta.. .Parca o chema altfel..

Pentru clasa a saptea.. despre dragoste. cu parul rosu si cu nasul gros si acoperit de par. 2 iunie Azi am parasit romanul. cu cozi de nichel dupa ureche. însa. eu aveam alte gânduri. devin dintr-o data un Don Juan. De aceea m-am si batjocorit. Un baiat ca mine. N-am nici o tragere de inima la scris. Si câteodata sufar de aceasta neîntelegere. ar fi un dezastru. Iar când ma vad în genunchi la picioarele unei fete peste masura de frumoase. Cred ca acum încep sa ma cunosc mai bine. Trebuie sa învat ceva la germana. Poate am sa scriu romanul în vacanta. Nu stiu de ce. si sa am patru fecioare pe luna. CAPITOLUL ÎN CARE APAR FECIOARE. supararea tot nu mi-a trecut. cu cozi groase. Dar eu sunt necajit. pentru ca nu pot întelege de ce ma vad caraghios atunci când rostesc cuvântul "iubire". CASTELE SI BERETE SPANIOLE Eu cred ca m-am înselat în toate paginile caietului acesta. în fata unei dudui nu pot spune trei cuvinte fara sa ma bâlbâi si fara sa fac greseli de fonetica. asa cum am auzit ca avea d\'Annunzio?. Acum. care ma iubeste. Nu vreau sa devin romantic ca ceilalti prieteni. dar ma vad întotdeauna cu ochelari lunguieti. Am început de pe acum sa-i obisnuiesc pe cei din casa cu corigenta la matematica. sunt foarte timid si ma pricep numai sa imaginez scene de dragoste. e atât de reala. care studiaza chimia si publica articole stiintifice.. ca sa ma linistesc. Si cu toate acestea. 228 . cu sprâncene neestetice. cu buze subtiri si vestede. Eu sunt un baiat urât. Nu poate sti nimeni ce vad eu când rostesc cuvântul "iubire" si nimeni nu poate întelege ridicolul acelei viziuni. vara. atât de caraghioasa în realitatea ei. Faptul ar merita poate mai multa însemnatate decât îi dau. Sunt eu ambitiosul care îsi sfarâma pumnii strângândui si care ar vrea sâ-muste cu dintii din carnea pulpelor fierbinti ale femeilor de neam mare? As vrea eu sa-mi vad chipul în toate vitrinele si sa se vorbeasca de mine. X. Doua corigente odata m-ar doborî. Dar eu nu rosesc din timiditate. eu rosesc. Eu nu pot pricepe de ce nu ma vad asa cum sunt. pentru ca atunci când rostesc cuvântul "iubire". Nu as mai fi avut teama de profesori: Romanul unui om sucit le-ar fi deschis ochii si m-ar fi pretuit asa cum trebuie. eu ma vad într-o atitudine ridicola sau lânga o duduie prea frumoasa. si cu lentile scumpe?. când am obosit si vreau sa ma culc. Dar asta-seara sunt plictisit si abatut.eu. caci au început tezele. M-as fi înscris la laboratorul de chimie de la "Casa Scoalelor" si as fi lucrat cu tragere de inima. cu ochelari mari de baga. eu. Mi-e ciuda ca nimeni nu poate vedea atât de exact scena aceasta. nu trebuie sa-si piarda timpul cu fleacuri. Rosesc. Asta înseamna ca si anul viitor voi fi socotit de profesori drept acelasi elev mediocru de pâna acum... Dar a trebuit sa-l parasesc. dar daca as ramâne si la germana.. Se apropie sfârsitul anului si trebuie sa-mi îndrept nota la germana. în realitate. Trebuie apoi sa învat si la celelalte materii.. Stiu ca am fost ridicol vorbind lui Dinu despre dragoste. Nici nu-mi dau seama ce covârsitoare însemnatate are pentru mine parasirea romanului.

Poate eram necajit si excitat când scriam toate acestea. Nu sunt eu acela. Nu ma recunosc nici în mansarda. poate ca nu doream. pentru ca in Bucuresti stateam în mansarda si respiram praf si dogoare. Dar ma întreb: am dorit eu întotdeauna pulpe fierbinti sau numai mi se parea ca doresc? Poate ca doream. ar baga de seama ceilalti. si când vin. ascuns. mincinos si profitor de lucruri ce nu se pot capata. Pe fata cu parul scurt o iubesc. Spun ce gândesc si nu se supara nimeni. Eu n-am cunoscut pe nici una. si tot am sa sustin ca-mi iubesc tovarasa cu parul scurt. Pentru ca eu nu mai ma recunosc. Trebuie ca exagerez. pentru ca mi-e teama de ele. nici încruntat. Nu e nevoie sa-mi mai reamintesti cosii si miopia. care sunt eu? Acela care scriu acum? Dar la Bucuresti. Nu trebuie sa afle nimeni aceasta. dar port înca masca? însa ceea ce era caracteristic la mine pâna acum era masca. în Dumbrava? Daca m-as schimba. dar asa e. îmi pare rau ca nu le pot saruta si eu. Acum as vrea altceva. Oare ma schimb eu aici. Daca vei putea 229 . mi-ar pune întrebari. Eu as marturisi ce vreau. Aici. Nu ma intereseaza. parca ma aude cineva?! O iubesc. Dar atunci. care vin la noi în tabara si râd de toate nimicurile. nici la biblioteca. A doua zi E ciudat. Eu stiu de ce îmi închipui prietena mea patimasa dupa entomologie. ca un motan bubos.. Dar trebuie sa aflu ceva sigur. si pace. scriu foarte sincer. Mie îmi plac acum lucruri foarte curioase. Dar nu e asa. cine era? Nu mi-e necaz ca nu pot dezlega problema aceasta. fara nici o ambitie si fara nici un gând ascuns. Ma aflu foarte bine asa cum sunt. Acum stau în padure si mi-e sila de acel eu din Bucuresti. Si-apoi n-ai avea nici un succes. si le saruta. sa lacramez si sa scriu epistole amoroase. iar acum stau sub stejari. Aici însa. pentru ca ai început sa devii banal. iar daca m-am schimbat. Îmi plac fetele din Sibiu. sunt convins ca m-am schimbat. dar sunt prudent si mi-e groaza de ridicol. M-am schimbat mult. Devin din ce în ce mai melancolic. ca sa cred eu ca nu ma leaga de ea decât o tovarasie stiintifica. ca un hoit de bivol în care colcaie viermii. rautacios. Pentru ca eu tot stiu ca nu m-am schimbat. in Dumbrava. nici scrâsnind din dinti. Recunoaste-te de data aceasta învins. Ce? Ei. Caut sa ramân singur. simpatic si "original". nu-mi pasa de nimic. pentru ca nu cumva sa-mi zareasca cineva. sa ma gândesc la cele ce-mi plac mie. Ceilalti le cunosc aproape toti si se plimba cu ele. cât de cât. o stiu sigur.. fata. Acum ma înteleg altfel. deoarece idealul meu din Bucuresti mi se pare aici searbad si josnic. mam schimbat. trebuie sa lepad masca. Atunci. Romantic? Nu. si s-ar mira. si bag de seama ca n-am sa izbutesc niciodata sa ajung la aceasta. dar mi-e teama ca am sa râd prea mult când mi-oi veni în fire. eu pornesc în padure. îmi mai place sa visez o prietena cu parul scurt. cu care sa pornesc dupa insecte prin padure. ar baga de seama Dinu. ca port deci masca? Cine ma sileste s-o port? Dumneata pricepi ceva din toate astea? Totusi. Acolo trebuia sa port cu grija o masca. ce e adevarat din toate acestea? Unde ma mint eu. de ce cred ceilalti ca sunt acelasi. Poti sa ma zugravesti ca o broasca purulenta. daca mam schimbat. Am recitit rândurile de mai sus si am înteles: încerc sa ma conving ca devin angelic. Si atunci. Dar vad ca toti ma socotesc cel dinainte. Dar nu-mi plac numai fetele din Sibiu. acum? Poate m-am schimbat. Mi-e teama ca nu cumva sa-mi placa vreuna si sa încep sa oftez.

Am uitat sa spun ca are o ceafa foarte frumoasa. o sarut pe gura. ochii mei cei tristi mai pastreaza înca expresia ochilor din timpul zilei. . dar acum lucrul acesta ma împiedica sa dorm. Pe lac sunt si lebede. Mi-a spus-o. Si când visez. foarte inteligenta. care le fac multa placere. Lucrurile s-au petrecut astfel. Si nu ma intereseaza faptul ca parcul imens seamana cu codrul nostru de stejar. aceasta ma bucura. Eu. care nu prea s-ar potrivi cu bereta mea spaniola.Te iubesc.atât de subtil. Deocamdata. Nu ma întrebati cum se face aceasta. îndragostitii se plimba pe malurile lacului. nu datoresc lamuriri. Nu mai am parul rosu. Iar ea mi-a raspuns înrosindu-se: . Era în puterea mea. dar nu despre lebede vorbesc eu admiratoarelor mele. Nu mai mi-e foame. în acelasi timp. Am crezut la început ca e gluma. cu atât mai bine. vreodata.prin padure sunt delicioase. iar fetele care ma admira cu fetele din Sibiu. cu pleoapele negre ca la actorii de cinematograf. metafizice. Ma cam încurca ochelarii. dar nu era. însa. visez castele cu parcuri imense. dar ii îndepartez cu cea mai mare usurinta. Pake = om cu carne si oase multe. asteptând sa aud tipetele fetei pe care trebuie s-o salvez. Are o ceafa foarte frumoasa. Pake se mira de binefacerea mea. nu s-a întâmplat nimic. Le vorbesc despre lucruri abstracte. Vorbesc foarte frumos.mai târziu sa râzi. Ele îmi lasa în suflet o melancolie nesfârsita. E foarte frumoasa. cu toate ca sunt sase dioptrii. atât de chinuit de problemele 230 . Am spus ca are parul taiat. pentru ca ma trezesc de zeci de ori pe noapte. îsi lasase trupul pe bratele mele si închisese ochii. Dar. Si atunci am sarutat-o pe gura. Dorm mult. încât nici nu pot mânca ca lumea. Niste ochi mari.Si eu te iubesc. lasa-ma sa ma plimb cu tovarasa mea cautând insecte. eu ramân de cele mai multe ori impasibil. Asa sunt eu. Eu i-am spus. foarte culta si ma iubeste foarte mult. Nu râd. simt ca-mi lipseste ceva. una din admiratoarele mele are parul retezat si citeste pe Fabre. parul îi aluneca peste urechi si-i flutura obrajii. e ca sunt melancolic. tristi. castelul cu tabara noastra. Altminteri. sa aibe si Pake o Milly a lui? Nici nu ma întreb daca tovarasa mea l-ar putea place pe Pake. ca sa nu ne scape nici un exemplar. Mai am o sabie lunga si o pelerina violeta. lacul cu lebede cu lacul din Dumbrava. cu o expresie. dar nu-i admira nimeni. Dar eu. Eu fac parte. pe care îi cunosc toti. Gasisem amândoi un cuib de Bombus terrestris si ne asezaram pe jos.. îmi plac mai ales ochii. fara sa rosesc: .. Sunt uimitor de frumos si port un costum din vremea Renasterii. atât de trist.ah! eu . cum au cazut acum un an fetele din Sacele. perechi. o cheama Milly . Când ea potrivea batista la gura cuibului. si toate fetele din parcul imens se pierd de dorul meu. cârliontate.de obicei. Stiam de mult ca menirea mea e sa salvez fete. pentru ca pe aceasta o iubesc. care ma face sa cedez portia mea de varza cu carne lui Pake. Si ceea ce e mai frumos. din fiece pereche. iar eu am fost fericit si am sarutat-o pe gura. Perechi. Plimbarile cu prietena mea . ci niste plete negre. dar nu se poate chema ca dorm. cadea si ea victima poftelor mele. Când. în care stapâneste o desavârsita melancolie. Ma întrebi daca nu s-a întâmplat si altceva? Nu. Ma simt stingher. pentru ca o iubesc. care nu ma cunosc. mai ales tristi. Mi se pare ca am auzit-o chiar soptind ceva. dar ce-mi pasa mie de Pake? Ar fi în stare. si-mi fixez ochii pe solnita în tot timpul prânzului. cu genele lungi si tremurânde.

care singur din întreaga tinerime româna pot procura fetelor acele clipe sublime de dragoste abstracta. A treia zi. Am voit sa iau notite pentru Romanul unui om sucit.. melancolic.. ca un adevarat întelept ce iubeste.lly (pentru ca asa o cheama). N-am sa pot lua nici o hotarâre. Eu. Dar nu ma pot vindeca. fiinta adorabila. Stiintele si cartile mi se par searbade. Câteodata uit ca ma aflu în Dumbrava Sibiului si soptesc cu ochii pe jumatate închisi.si în Sibiu. eu.. asta se stie: Aura locuieste în Sibiu si e singura la parinti. absolute pâna deunazi. Asta are sa se sfârseasca rau. . Milly! Sunt atât de trist. Daca ramân luna întreaga în Dumbrava. Am un brâu rosu. Si trebuie luata o hotarâre. Ea zâmbeste si ma soarbe din ochi. care ma prinde de minune. Milly!. Si eu nu vreau sa devin altul. Aura e în culmea bucuriei. prea sunt melancolic. O duc la cofetarie si o silesc sa manânce cât mai multe prajituri. care îmi încinge mijlocul si-mi vadeste o talie. zau. Dar sunt. Sunt trist. si Pake! Dar cemi pasa mie de Pake?. nitelus caraghioasa si direct romantica. Are sa fie atât de placut sa pot observa fetele domnilor profesori. imediat dupa corigenta.. în loc sa însemn asa cum simt. Atât de trist.e mai frumos asa: Aura . si visez pe M. pentru ca i-a fost dat si lui sa admire o pereche atât de potrivita. Nu numai ca îmi dau seama. Când ma duc în Sibiu. iar munca si ambitia mea inutile.Ce-i cu tine.metafizice. îmi pun un costum de cercetas.. Au început sa observe si baietii... acela e rezervat cuceririlor din timpul noptii. Ce te-a apucat baiete? A patra zi Peste putinta sa-mi vin în fire. Eu. pentru ca am socoteli de regulat cu acela care sunt eu astazi si am de tras profit dupa urma necazurilor îndurate.Vino. Mie ce-mi pasa? Am gasit geanta cu franci francezi si cheltuiesc cât ma îndeamna inima. care ma multumesc sa sarut numai pe buze o fata ce-mi sopteste cuvinte placute în timp ce Pake. nu stiu ce are sa se întâmple cu mine. îi dau sa duca si acasa. eu. iar lemnarul ne priveste fericit. ridicol. îmi dau foarte bine seama ca sunt de o melancolie apasatoare. Visez ziua întreaga si tânjesc. E atât de frumoasa Aura! Mergem si ne cumparam cutii pentru insecte. sunt foarte trist. pentru ca Romanul unui om sucit va fi un roman obiectiv. Si de câte ori ma gândesc la Roman. Am sa devin altul. unde faptele si starile sufletesti vor fi înregistrate fara suparare si fara batjocura. Am de unde. dar ma si distrez din pricina aceasta. Inutile! Asta ma necajeste mai mult: cred în castele si nu mai cred în munca si ambitia mea. de-si sucesc fetele ochii ca sa ma vada. acum cred în ele. care cu adevarat pot iubi o fata cu parul scurt. Milly! Te astept. eram ispitit sa batjocoresc putin. Ma simt lipsit de vointa. Melancolia a început sa-mi zdruncine si principiile mele. . eu. Milly. Ce am eu cu insectele? Acum nu mai visez castele si fete cu parul tuns. Si aceasta nu se poate.. Mi-a fost peste putinta. La Craciun va fi sfârsit. pentru ca.. iar dupa Pasti va aparea. Eu nu mai port costumul din Renastere. 231 . Dar asta nu se mai sfârseste! Dar am sa devin ridicol. însa. Dar nu. doctore? Nu mai prinzi nici o insecta? .. ma conving ca ar fi foarte bine sa-l încep la toamna. Zâmbesc si eu.. E fericit. Ma duc cu Aura . Am o bluza verde si niste pantaloni verzi. si o tin de mâna.Nu mai prind..

Am parcurs orasul cu fanfara în frunte. Nu-mi intra în obicei. trebuie sa ma mântuiesc. de fete unguroaice si de mesteri tipografi. De aceea te anunt numai ca am fost primiti în gara de muzici si autoritati. în a doua zi ne-am desteptat în ploaie. am dat de copaci si am început sa alergam. ca doara nu era sa le spun adevarul. Mai întâi ne ghiontim tovarasii de saltea (saltea. de scolarite.. ne-am întins optsprezece corturi mici. pentru ca nu mai am ce citi si ma doare capul daca nu citesc. cincizeci de cercetasi. As izbuti sa fiu numai mai pedant si mai plictisitor ca de obicei. plus comandantii respectivi. nici fete cu parul tuns. sa leg o prieteni ou o fata de împarat. Pe mine ma asteapta alta viata. în sunetul unei goarne ragusite. Stii foarte bine ca Sibiul e un oras în Transilvania si în acelasi timp capitala de judet. e trist. si ne-am pregatit sa petrecem o luna de zile. I-am mintit pe toti. Am spus comandantului ca plec. de un luminis cu lumina electrica si cu niste corturi neîntinse. doua corturi mari si doua corturi-magazii. apoi blestemam oleaca în gând 232 .. de dascali. mai putin zvârlitul bonetelor în aer. Cu atât mai bine. orisice s-au spune. marginiti si supusi poftelor imediate. etc. pentru ca are sa moara. Eu stiu ca are sa moara. a fost din belsug. Tabara! Chiotele erau impuse. dat fiind pericolul mortal în care te poate aduce lectura acestei epistole prea putin voltairiene. Trebuie sa înteleg o data ca n-am nevoie de idile. pentru ca trebuie sa învat pentru corigenta. în realitate. Chiar daca lucrul acesta te intereseaza prea putin. Nici gând pe mine sa-ti zugravesc minunatiile naturii etc. cât mai complet posibil. Eu nam nevoie de idile. Acolo am sa ma asez la masa mea si. Iar acum am sa plec. asupra starii sufletesti si sociale a-prietenilor tai din tabara. dragul meu. ci numai doresc. o ploaie mohorâta de toamna. sa fiu un ascet temut. din ale caror pulpe fierbinti voi musca odata si odata!. capitala de judet) pastreaza alaturi de el un minunat codru de stejari. pâna ce daduram de un pod. Pentru ca de citit. Cel de acum e trist. care poarta pitorescul nume de "Dumbrava Sibiului". când voi obosi citind. am sa strâng pumnii si am sa ma mângâi gândindu-ma la carnea femeilor de neam nobil. Acestea sunt bune pentru oamenii simpli.Dar parca mai pot voi eu ceva acum? Pot numai pe hârtie. Eu sunt de esenta superioara. Am alergat pe o alee vreo jumatate de ceas. în mansarda mea am sa devin cel dinainte. si afla ca sunt hotarât sa te informez. vorba vine). în mansarda mea nu primesc nici tineri cu bereta spaniola. SCRISOARE DIN TABARA -l Fragment — Pregateste-te de clipe amare. burghezi. Ceea ce nu stii e ca acest Sibiu (în Transilvania. Peste trei zile Azi s-a hotarât. Am spus prietenilor ca nu mai pot ramâne. Tu nu trebuie sa te îndoiesti o clipa de reaua noastra dispozitie când ne desteapta goarna. omul caremi trebuie. Entuziasm. Ce vreau eu astazi? Poate nu vreau nimic.. Eu vreau sa ajung într-o zi cineva. Si asa a început viata de tabara pe care o duc de o saptamâna. Aici am descalecat noi. dar sa ma las ispitit de o fata cu parul tuns. vezi mai la vale) la sase. Eu am sa rup cu idilele si am sa parasesc fetele cu parul scurt. resemneazate ca porti în mâna teancul acesta de hârtii pe care gândesc a ti-l trimite. nu mai încape îndoiala ca nu vei îndrazni sa-l citesti. Acolo sunt eu stapân.. Dimineata ne sculam (cum dormim. de domni cu cioc si de un cârd de vaci. as vrea sa ma reixag în fundul unei paduri.

la o cismea afara din tabara.Dar comandantul Vulpe? . Dupa cum te-ai asteptat însa. Când vin si eu bucuros de lichidul rosu. Te întrebi. De aceea. . Dupa aceea. datorita unui complex de cauze necunoscute. câteva minute. nici un muritor. si continua sa-si înmoaie statornic felii întregi de pâine neagra în cana smaltuita. îl vad pe el din nou cu cana plina. ceilalti tovarasi. care cu totii îi seamana. si sfârseste întotdeauna bombanind. ca el asteapta aici de o jumatate de ceas. neavând ochelari pe care sa nu-i gaseasca dimineata. în fiecare noapte.. caror pricini se datoresc aceste tipete care ma distreaza în lungile clipe de asteptare.. gramadindu-va toti cu ciomege si satâre sa aparati intrarea acestei cazone locuinti.. dulce si ma pregatesc a-l ironiza pe Pake.Pai el nici nu-i în tabara.. ca sa-i risipesti aburii calzi ai somnului. care doarme sub un car. eu îi pun la marginea cortului.I-am spus: "O cana pentru domnul comandant Vulpe". care ar trebui sa fie cu cana goala.cu ea plina. ca Pake e înzestrat cu o lene imensa. la urma. 233 . ca ce e întârzierea aceasta. ca ne apuca amiaza" etc. în timp ce tot eu trebuie sa fac coada la cazan. tipetele lui Pake. Ma resemnez întotdeauna si astept cu stergarul sub brat. pe tiganul ajutor de bucatar. strâmbându-se. în pozitia aceasta. Pake ramâne nesimtitor si doarme vârându-si capul în iarba. îl gasesc întotdeauna pe Pake alimentându-se cu ceai. dragul meu. tabara. buzele. pricepi acum cum eu -sarmanul de mine . cercetasia. eu ca si.. Acum manânc. nu-ti poti face idee.. ca de ce nu-si fac toti datoria cum sio face el. fierbinte. Apoi se potoleste. si pe madama de la dugheana de peste drum de tabara. exasperat ca se anunta ceaiul si tu nu esti spalat. linistit. dragul meu. ma deznoada în bataie. apoi îl calci pe mâini (el si le baga sub pântec). de altfel. cere sticla de eau de Cologne din colt (pe el nu-l mai lasa sa intre). pe iarba. . Acolo trebuie sa fac coada. scoate o batista si-si cerceteaza particica cu particica obrajii.Supliment! . barbia. îi pisezi picioarele cu o pereche de bocanci (el nu simte) si. obtinând acel rarisim supliment.. Si închipuieste-ti starea nervilor mei când. comandantul. Sibiul. In ce ma priveste. .îmi striga el. ca asta nu e regula. Afla. îl gasesc . Trebuie sa te sui cu picioarele pe el pâna sa-l faci atent la îngrozitoarea (pentru Pake) fraza informativ-imperativa pe . al lui Oprisan si al altor Herculi din grupele vecine si. Pornim apoi la spalat.gornistul. desigur. apucând câte doi la un picior si trei de cap. sosesc cu mult mai devreme decât mine. la urma. te scoli si-l dezvelesti de tot ce are pe el. apoi la un baston cercetasesc. sprâncenele si. sfârsind a iesi înfuriati afara din cort. Atunci recurgi la o cana cu apa. fruntea. unde sunt si eu. la culcare. operatia aceasta e întotdeauna întârziata la mine din pricina ochelarilor. Atunci ma informeaza cu amanunte: . pe care nu-i gasesc.Daca m-o prinde. care i-o spui: "A sunat gornistul! Scoala-te!". Cum însa. Si mi-a dat. dintii.care ma scol cu prea putina întârziere.Si daca te prinde? .împotriva tuturor asteptarilor . Apoi îsi ia o strachina imensa si alearga la cazanul cu ceai. pentru ca ceilalti tovarasi. "Fir\'ati ai dracului de somnorosi!". aburind. tocmai de la corturile grupei întâia. strigând "ca ce fel de treaba e asta. descriem în fiece noapte o miscare curba de translatie (aa! tu esti modernist!).. Dumbrava Sibiului. cum nici tu. ochelarii mei întârzie întotdeauna sa-mi cada sub degetele care bâjbâie de-a lungul cortului. facând deliciile celorlalti cercetasi si desteptând pe comandant. în timp ce aud de departe. îl târâti afara din cort. ceri ajutorul lui Livbv-ski. Pake se multumeste sa urle cât îl tine gura.

Admirabile ranunculacee si un exemplar de Rosa vulgara cum n-am întâlnit pâna acum. sarcina cea mai grea. dupa o asemenea zi de lene. pregateste . eu iau o cutie mare. încât ar trebui scrise anale întregi ca sa-i redea un palid chip.Cum merge. îmi spune: .. ... Dar nu pot sa ma plâng. ma întâlnesc cu comandantul taberei. milos.. în dosul lui. spala vasele. dau drumul fluturasului...Chinocino. cu toate ca te anunt ca nu ma pricep decât la adusul apei. baiat cumsecade. atât de complet. aprinde focul. Seful.Admirabil! Chiar azi. Pornesc agale printre copaci. îndeosebi xilo-phega violaceea nu apare decât pâna la amiazi si trebuie neaparat sa prind câteva exemplare. Apoi: .. ma întind la umbra si dorm pâna ce ma apuca foamea. când avem atâta treaba? . aduna lemne.Daa! Ma mir si eu de atâta noroc. tocmai astazi. Vorbesc foarte serios. asa! .Am gasit niste specii de chinocinocialiaginacee (numele e nascocit sub inspiratia momentului) rarisim. încurcat si multumit în acelasi timp ca are sub ordinele lui un cercetas atât de savant. calcând indiferent. Trebuie sa fie o varietate noua.Hai.Pai bine. în fata cortului.. Microlepidopter ca asta n-are nici Muzeul.Asa.. Mai greu o duc când. Dar. unde dracu l-ai gasit? . însa. Altadata.Eu stau pâna ce gasesc o xilophega violaceea. ramân.. -Ei? .? . dupa împrejurari. cu atât mai bine . doctore.. . în fiece zi. . îmi iau un aer savant si îmi potrivesc pedant ochelarii pe nas.Ce sa zic? Frumos.daca gasesc vreo sopârla moarta. .Azi e rarwre: se prind himeronterele de minune. exasperat de aceasta scena care se repeta din trei în trei zile. curata cartofi. încing curelele curiei de herborizat si ma prezint la Livovski: .Uite astea! 234 .. în sfârsit. De cele mai multe ori vânez într-adevar gânganii sau culeg plante caracteristice.Acesta-i planul. dar neinitiat în tainele entomologiei. duce scrisori la posta si le aduce pe acelea pe care scrie Tabara Sibiu.. jarisim.pe lânga un foc strasnic .. Seful. îmi încarc bratul cu buruieni . . Hai? Ce zici? Seful. -Numai spune!. du-te.Ei! Si unde sunt acelea de le zice. eu vin cu iarba sub brat si cu sopârla în mâna dreapta.sezatoarea pentru seara. târguiette din Sibiu. Dar ia priveste microlepidopterul acesta (si-i arat un fluturas saracacios. ma invita sa ma cinsteasca cu ciocolata. încruntat. Poste-Restante si. o grupa "de servici": matura tabara. naturalistule? . ma priveste lung. . cum nu se poate mai vesel.si pornesc spre tabara. si vezi de nu întârzia si tu atât. Când vine rândul gnipei mele.Plec dupa insecte si dupa plante! .Daca însa spui ca ai treaba. cu aripile scuturate de polen)... eu.P-asta? Dac-ai sti cât am alergat dupa el.. îmi face semn cu mâna de departe sa vin la el. Ceea ce urmeaza e atât de vast. domnule comandant. ca nu-mi dai voie sa umblu dupa insecte si ca ma pui sa aduc apa la bucatarie. Atunci prind repede vreun fluturas. M-am facut numai apa. Când ma va întreba comandantul cum stau cu fauna si cu flora taberei. cu un aer preocupat sau multumit. ca un adevarat savant. . eu am sa-i spun asa cum sunt lucrurile..

.. care râde. Toti. Se mai aduna si alti comandanti si câtiva cercetasi mai rasariti. nu se lasa. si tin adevarate dizertatii. Vezi dumneata? asa e domnule. stateau 235 . Veneau vizitatorii... . Nu se asteptau la întorsatura care a luat-o povestirea mea. Comandantul nostru e însa vanitos. da. Si îl privesc dispretuitor. da. Si îmi trebuie cutii mari.Nodurile. Si când vor sa ma întepe. Aici ramân cu gura cascata. îsi înteapa capul si mor.Ai vazut. Eu las ierburile jos. Eu li-s tata lor.Iar pe vipere le prind cu siretul de ghete. . surâzând îngaduitor fata de ignoranta lui Vulpe. Eu stiu cum sa le apuc... Eu aduc discutia asupra entomologiei. nu paraseste nici o clipa pe comandant. mândrindu-se cu stiinta cercetaseasca. admirau -tabara.. . s-a ocupat pe timpuri cu botanica. pentru ca disting usor culoarea rosie (ce legatura are?. tainic.Le vedeti cum sunt? . o colectie nu se face cu una cu doua. se preface ca priveste staruitor nodurile si deodata se lumineaza. . .De cap?! . Toti se minuneaza de stiinta mea si îmi cer amanunte. da. Prind si scorpioni.Si pe sobolani în batista.. cu amoniac. -Ei?! . Eu privesc în ochi pe comandant.. îi arat obisnuitele noduri ale gramineelor.De cap. mi-a raspuns. . Vulpe se încurca.Pai viespile cum le prinzi? . ..Aa! da. mirându-se: .Pe viespi? .. . Pe coropisnite le scot cu zahar ars.Pai astea sunt graminee. Eu i-am spus: .. care. Nici unul nu mai vorbeste. Din nefericire.Nodurile astea? Le vad. .. .Si eu scot câteva paie verzi sau cine stie ce soi de urzici si le întind. De aceea se apropie cu un aer de cunoscator si apuca cu luare-aminte paiele. Apoi începem sa vorbim despre alte lucruri..Daaa.Daa. Nu sunt foioase!. admirativ. Dar si pe ei îi prind.Cum sunt? .. pe care s-o arate vizitatorilor. care stiu cu ce s-a ocupat Vulpe pe vremuri.Dar tot mai stie Vulpe botanica.. Vulpe. Si atunci m-am multumit sa înfig gânganiile în niste ciuperci uriase....Viespile? Foarte simplu: pun mâna pe ele. ca sa pot gesticula mai în voie.Nu distingeti? Nu sunt foioase..Cine nu sunt foioase? . Nu se lasa Vulpe... Ma silit sa pregatesc o colectie a insectelor din tabara. Eu.Cu fluturii îi mai greu. Eu continui netulburat: . Eu.).. camarade. ca sa fac economie. ... sunt pregatit pentru orice întrebare. Nu-ti poti închipui admiratia tuturor. . pe care le taiam felii-felii.Pai cum e?! Astea le deosebeste de graminee. da. Vulpe? Ai vazut copilul? Apoi catre mine.. cu care Vulpe nu s-a ocupat niciodata.Domnule comandant.Vedeti astea? .Las-ca faci tu si fara cutii.Si cum le apuci? ....

Uite. Ma scoteau anevoie din cort.Ati vazut?. dar îmi iau de departe o mutra severa de savant.. Câteva exemplare din Nepa cinerare de toata frumusetea. . cinerare! 236 . doctore. Comandantul priveste mândru domnii.. fac indiferent. c-au venit vizitatorii. comandantul trimitea sa*ma cheme..Hai. Specii rare am eu acasa. Eu vin bombanind.Ah. coleoptere si lepidoptere prost conservate.. sunt numai niste biete himenoptere. compatimindu-ma în gând... domnii ar dori sa le arati colectia. Când se pregateau sa plece. cu cercetasii. .. .de vorba cu comandantul.. Domnii ma privesc. .