Mircea Eliade - Romanul adolescentului miop

Prefata
Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale, profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn, de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor. La un capat de biografie, elevul de 15 ani care umple sute de pagini cu întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator sa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "Academie din Apus", o "sala imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". La celalalt capat, savantul respectat Mircea Eliade avea 23 de ani când C. Noica (mai tânar cu doi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie în afara de ordinea comuna". Eliade, scria Noica în Vremea din 5 decembrie 1929 "e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de replica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-si totusi un echilibru, prabusindu-se si crescând. Niciodata un cuget de aici n-a simtit mai aproape minunea experientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa se joace ideal, sa se distruga prin chin, sa încerce si sa se aventureze. A înteles cel mai bine dintre noi de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. Liantul unei generatii si nu doar simbolul ei. Stimul vital de împlinire si afirmare pentru tot ce va sa zica imensa vointa de creatie a tineretului interbelic. Traditia exegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita Cantemir-Hasdeu-Eminescu-Iorga-Blaga, fiecare dintre acestia însemnând mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare: istorica, estetica, politica, didactica, spirituala. Pentru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. Pentru altii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, când nu chiar a "doctrinarului". Unii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altii Eliade ramâne un diletant în toate, important ca instanta formativa pentru tânara generatie dintre razboaie si atât! Mai sunt si cei pentru care eseistul si gazetarul din Oceanografie, Fragmentarium, Insula lui Euthanasius are, într-un fel, o bataie mai lunga decât romancierul si istoricul religiilor! acest resort spiritual: aventura." (în voi. Semnele Minervei, Publicistica, I, 1927, 1929, editie de Marin Diaconu, editura Humanitas, 1994, p. 462) 1. Dintre multele exemple de verdicte superlative, prefer sa citez acum relatia Eliade-C.G.Jung facuta de Gilbert Durând: "Comme Jung de-couvre la terra incognito des archetypes qui animent la psyche in-dividuelle, l\'ouvre d\'Eliade met au jour la terre si occultee par la de-myhologisation trop chere pozitivisme [...] Eliade comme Jung est â la tete de cette lente mais sure entreprise de remythologisation..." (Eliade ou l\'anthropologie profonde, în voi. omagial Mircea Eliade, ed. de l\'Herne, 1978, p. 39). 1

2. Pentru imensul, stufosul dosar al generatiei \'27 si pentru ce a însemnat "activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din Mircea Vulcanescu, Catre stiinta spiritualitatii românesti, din Dimensiunea româneasca a existentei, editie de Marin Diaconu si Zaharia Balica, voi. III, 1996, pp. 5-55. în sfârsit, între omul absolut1 si omul "fara destin"2 exista o întreaga ierarhie de polaritati. Ei bine, pentru toate cheia o constituie Romanul adolescentului miop. Aici (vorba lui Eminescu: "Viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete/vede-n capat începutul/cine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea mai pura si mai limpede exprimata suma de contrarii-în-armonie care compun personalitatea lui Eliade, definind-o totodata ca însumare exponentiala a generatiei. Daca pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tânarul nostru cititor are a consulta obligatoriu capitolul Primul roman din monografia lui Mircea Handoca4, pentru circumstantele elaborarii 1. "Nu sunt doua saptamâni de când a aparut cartea acelui tânar prodigios de luciditate în care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe seful spiritual al generatiei noastre. Vorbesc de întoarcerea din rai a lui Mircea Eliade. E un roman al ratarii generatiei aceasta carte! Al irosirii ei fara sens, fara finalitate, incapabila pâna si sa se sinucida" (Mircea Vulcanescu, loc.cit, p. 35). 2. Formula "Eliade - omul fara destin" îi apartine lui Emil Cioran, într-un text acid si nedrept, aparut în Vremea, din 1 octombrie 1933 (v. voi. Singuratate si destin, ed. Humanitas, 1991, p. 240 s.u.): "Mobilitatea excesiva a omului fara destin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin altii, în raport cu gândurile altora...". Articolul, avea sa marturiseasca peste ani Cioran, se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei Topa (v. cap. Eliade în Cioran, Exercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed. Humanitas, 1993, p. 115 s.u., de unde se cuvin extrase, acum, rândurile despre dualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal si cotidian, de mistica si de literatura. Aceasta dualitate nu produce la el nici o sfâsiere: este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rând pe rând la niveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze extazul si sa urmareasca anecdoticul"). 3. Ca sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, în ultimii ani, despre acest subiect îmi îngadui sa fac trimitere la capitolul II ("La scoala generatiei 27") din volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura Dacia, 2001.4. Mircea Handoca, Mircea Eliade.Câteva ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva, 1992, pp. 230-248. cartii esentiale ramân, bineînteles, capitolele IV si V ("Tentatiile unui tânar miop" si "Navigare necesse est...") din Memoriile autorului: "în toamna acelui an, 1921, intram în clasa a V-a. Terminasem gimnaziul si începeam cursul superior [...] Convins ca voi studia la Universitate stiintele fizico-chimice, alesesem realul. Dar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, ca alesesem gresit..." Acolo sunt descrise mansarda bibliomanului, complexele puberului, experientele fizice de autopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda a fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si athanor de nelinisti, "umilinta si ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematica Vanciu, ca si prieteniile cu "eroii" romanului: Dinu Sighireanu ("baiat frumos, brun, cu ochii verzi, dupa care suspinau multe fete"), Radu Bossie ("miop ca si mine, destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea un umor si un farmec fara pereche"), Haig Acterian ("de o frumusete lenesa, orientala"), Petre 2

Viforeanu ("înalt, mândru, ironic, izbutind sa fie premiant fara pedanterie"), J.V. Vojen ("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succese feminine cu Dinu Sighireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion, descoperirea (decisiva) a lui Giovanni Papini2, experienta bordelurilor din Dudesti, în tovarasia lui Mircea Marculescu ("tandarica") alaturi de care cunoaste "îndeaproape viata evreilor saraci" s.a.m.d. 2. "O asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta Romanului adolescentului miop - a fost Un om sfârsit al lui Giovanni Papini. Citisem, ca atâtia din colegii mei, L'Histoire du Christ, dar nu ma cucerise. Dimpotriva, Un om sfârsit a cazut ca un traznet. Nu-mi putusem închipui pâna atunci ca pot semana atât de mult cu altcineva. Ma regaseam aproape pe de-antregul în copilaria si adolescenta lui Papini. Ca si el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visând ca pot scrie despre toate. Ca si el, iubeam singuratatea si ma întelegeam numai cu prietenii inteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi. I, p. 92). "Romanul unui om sucit" Mai este oare cazul sa spun cât de etern valabile si de general raspândite în lume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizanta are acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, complexe si disperari... acneice de aici ?!? în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gasim câteva marturisiri esentiale pentru ce ne intereseaza acum: "Ma simteam superior tuturor colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam pentru a-mi largi si adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Ma aflam în plina criza de pubertate, ma descopeream în fiecare dimineata mai urât, mai stângaci, descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid si de neatragator, în comparatie cu unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se pâna la sfârsitul liceului. Probabil ca datorita ei n-am mai ajuns sa termin romanul. La un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decât la persoana I, ca orice fel de literatura, în afara de cea direct sau indirect autobiografica, n-avea nici un sens. Asa am început Romanul adolescentului miop [...] Pe timpul când luam parte asiduu si entuziast, la întrunirile societatii noastre, începusem deja sa-mi iau în serios urâtenia si - în buna parte, închipuita - solitudine. Eram singurul care veneam la “Muza” în uniforma de liceu, toti ceilalti purtau de mult costume “civile”. Singurul care nu încercam sa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma tundeam cu masina numarul zero [...] în plus, aveam o mare scadere: nu stiam sa dansez [...] Dar ma complaceam din ce în ce mai mult în aceasta situatie care mi se parea ca face parte din destinul meu de adolescent exceptional. Mi se parea ca toate esecurile mondene, întocmai ca si umilintele pe care le înduram la liceu, aveau menirea sa ma izoleze de lume, sa ma pastreze exclusiv pentru “opera” pe care eram chemat s-o scriu, opera pe care trebuia sa o inaugureze "Romanul adolescentului miop". în fine, "am devenit cercetas la timp. Aplecarea mea spre “aventura”, satisfacuta atâtia ani pe maidane si în pivnitele Universitatii alaturi de haimanale si vagabonzi, îsi gasise acum o iesire care îi îngaduia sa se disciplineze si sa se adânceasca..."

3

"Romanul unui om sucit" - asa se intitula initial romanul de fata. Topirea Jurnalului în roman este cea mai stimulativa si mai fermecatoare "lectie" de extras din aceste pagini. Chiar daca astazi tânarul de 15-18 ani navigheaza pe Internet prin Cyber spatii si realitati virtuale, experienta edificarii de sine prin alchimia realitatii în jurnalul personal ramâne una de disciplinare fundamentala. "Durerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. Zadarnic încerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de personalitate" etc), juramintele pentru sine ("trebuie sa muncesc mult si sa sufar"; "mi-am fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai frumoase femei"), "tristetea celui care întelege", asteptarea "cu pumnii strânsi, între carti" a bataliei cu viata, apoi puseul egofil, inevitabil ("ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor"; "cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. Cel care se înfrânge, 'senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trânta cu credinta/necredinta ("presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. Cui? Nu pot sa ma gândesc la biserica. Nu sunt un mistic si nici un ateu satanic, cinic, disperat. Cum as putea ajunge atunci la Isus?"), tipicele viziuni razbunator compensatoare ("ma închipuiam mort"; "m-am gândit mult daca trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna"; "m-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani. Si tot de acolo: "începusera crizele de melancolie [...] Mult timp, conditia singuratatii mele ma aparase ca o platosa launtrica împotriva tuturor esecurilor si umilintelor. Si, dintr-o data, singuratatea care mi se parea predestinata ma apara ca o lespede de mormânt. As fi încercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p. 81 s.u.) în sfârsit, pentru comparatii si nuantari, a se vedea, alaturi de destainuirile din Memorii si cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu Claude- Henri Roquet, Proba labirintului, trad. Doina Cornea, ed. Dacia, 1990, p. 19 s.u.) numai asa am sa pot scrie titlul Romanul adolescentului miop care ma va face celebru într-o noapte, si bogat..."; "cândva voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi..."), febrila, permanenta oscilatie eliadesca între suprematia livrescului si triumful senzorialitatii ("ascentismul meu fu în curând înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia [...] Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca") - nimic nu lipseste din acest Manual de sinceritate. O panoplie a sinceritatii ce slujeste perfect ca exercitiu de identificare pentru generatia confruntata astazi cu confesiunile lui Mircea Cartarescu si H.R.Patapievici. "întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e neputinta, ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. Intelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. Primaveri înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu ma mai tem de ele. Si scriu aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. Si nimeni nu poate sa afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri". Iar daca nu va recunoasteti în personaj, nu va iluzionati: însasi delimitarea, nerecunoasterea, este o lectie perfecta de autocunoastere" Dan C. Mihailescu TABEL CRONOLOGIC 1907,9 martie - Se naste, la Bucuresti, Mircea, fiul Ioanei si al lui Gheorghe Ieremia (ofiter). Din admiratie pentru Ion Heliade Radulescu îsi va schimba numele în "Eliade". 4

1954 . va fi numit asistent la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti.Este consilier cultural la Lisabona.Sustine.Publica Traite d'histoire des religions si Le Mythe de l'eternel retour.Se înscrie la Facultatea de Litere si Filozofie a Universitatii din Bucuresti. 1929 . un curs liber cu tema istoria religiilor.Scrie nuvela fantastica La tiganci.Publica eseul Insula lui Euthanasius.Publica volumul Le Yoga. 1945 . 1966 . 1925 . 194ll943 .Vede lumina tiparului volumul de proza Nuvele. dar.Hasdeu. 13 1935 .împreuna cu Ernst Jiinger înfiinteaza. 1932 . 1948 . la Stuttgart.P. 1937 . 1950 .I se tiparesc romanele întoarcerea din rai si Lumina ce se stinge si eseurile India. 1933 . 1940 . dupa o recenzie negativa la o lucrare a lui N. Scrie nuvelele Secretul doctorului Honigberger si Nopti la Se-rampore. lucrare îngrijita de Mircea Eliade.Urmeaza cursurile liceului "Spiru Haret" din Bucuresti. ulterior devine profesor titular si coordonator al catedrei de istoria religiilor. 1943 .Tipareste romanul Sarpele. 1961 . inspirat din propria experienta din India. Primeste premiul Societatii Scriitorilor Români.Se stabileste la Paris. 1917-l925 . revista Antaios.îi apare volumul Mitul reintegrarii.Publica eseul Fragmentarium Editeaza revista Zalmoxis. la Paris. lucrare ramasa neterminata.I se publica Le Chamanisme et Ies Techniques archai ques de l'Extase. morale si politice de B.000 capete de vite.Apare romanul Domnisoara Christina.Apare. revista va fi oprita. Tot aici va publica si ciclul Convorbiri entomologice. 1928-l932 . Iorga.I se tipareste lucrarea Techniques du Yoga.întors în tara. Obtine doctoratul în filozofie. lucrarea Images et symboles. 1939 . 1951 . Editura Fundatiilor Regale publica Scrieri literare. 1963 . pe care o va absolvi în 1928. la Paris. la L'ecole Pratique des Hautes Etudes.Obtine licenta în filozofie cu lucrarea Contributii la filosofia Renasterii.Publica volumul Amintiri. 1942 . 1936 .Editeaza. I se tipareste romanul Maitreyi. 1952 .Publica romanele Santier si Huliganii (în doua volume). 1924-l925 . 1959 .Definitiveaza romanul Isabel si apele diavolului. 1921 Debuteaza cu proza fantastica Cum am descoperit piatra fiilo-sofala la Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor.I se publica romanul Nunta în cer. Alchimia asiatica si Oceanografie. 1949 . 1926 .Este invitat la Universitatea din Chicago. 1934 . Scrie nuvela fantastica 12. 1956-l957 . 1928 .Este numit atasat cultural la Londra.1913-l917 . unde va initia un curs despre Problema raului în filozofia indiana.Lucreaza la proza autobiografica Romanul adolescentului miop. 1938 .Scoala primara o face la Bucuresti. primind titlul magna cum laudae. Illinois. traducerea romanului Maitreyi sub titlul La Nuit bengali. 1946-l948 .Fondeaza Revista universitara. ca visiting professor de istoria religiilor. cu teza Istoria comparata a tehnicilor Yoga.Publica lucrarea de eseuri Solilocvii. Immortalite et liberte. I (Mansarda) 5 .Primeste o bursa de studii si pleaca la Calcutta (India).

Este membru corespondent al Academiei Britanice.Publica. 1980 . condusa de Mircea Eliade. Membru al Academiei Americane de Arte si Stiinte.Apare nuvela Pe strada Mantuleasa. Apare. 1969 .Doctor Honoris Causa al Universtii din Laitancasterf Este membru al Academiei Belgiene.Devine Doctor Honoris Causa la Universitatea din Yale. îi va purta numele. Cordonul Legiunii de Onoare. Primeste titlul Doctor Honoris Causa al Universitatii din Washington. Este Doctor Honoris Causa a! Universitatii din Loyola.Se stinge din viata Mircea Eliade.Primeste. 1978-l979 .Scrie si publica nuvela fantastica Tinerete fara tinerete. Argentina.Catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago.Publica Noaptea de Sânziene (lucrare în doua volume). 1976-l978 . 1977 . nuvela Nouasprezece trandafiri. 1973 Membru corespondent al Academiei Austriece de Stiinta. In curte la Dionis. 6 . 1968 .Lucreaza la monumentala Histoire des croyances et des idees religieuses. 1986. 1985 . lucrarea De Zalmoxis a Gengis-Khan.Este Doctor Honoris Causa la Universitatea din La Plata. la Paris. 1970 . la Chicago. la Sorbona. la Paris. la Paris. 1975 .Doctor Honoris Causa al Universitatii Sorbona din Paris. 22 aprilie . 1976 . Chicago. 1984 .Tipareste.

Si am cunoscut câte ceva din visurile. De aceea. Aceasta. Si sa-l cheme Silviu. pastrez caiete din clasa a IV-a. si la roman ma gândesc de mult. Dinu stie. vrea ea. Dinu m-a întrerupt si m-a rugat: daca într-adevar îi sunt prieten. tot ceea ce nu am avut. doar. în zadar mi-au fost explicatiile: "Vally draga. Parca as fi ascultat marturisiri auzite de mult. credeam eu. Eu n-am cunoscut decât pe fetele cizmarului vecin. sa schimb numele eroinei în Laura. Ma tem. la vara-mea. îmi aminteam ca vara-mea nu se deosebeste mult de eroinele din romane sau de acele pe care un suflet putin exaltat si le închipuie. De câte ori mi se parea ca trebuie sa fiu întristat. De câteva saptamâni. Eroul sunt eu.. îi pun întrebari. când aveam pistrui ca un ovrei si învatam chimie într-un laborator instalat în firida sobei. Dinu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. I-am povestit lui Dinu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prin prezenta acestei fete. M-am tulburat mult la început. m-am si gândit la un personaj pe care la început îl numisem Olga. Mi-au folosit. Puica. Dar cum as putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscuta de Dinu? M-am hotarât sa ma gândesc. nu i-a placut. nimeni n-o putea întelege mai bine ca mine. îsi teroriza fratii. Cea mai mare. în timp ce voi scrie. scriam în Jurnalul meu. acesta e un roman cerebral. Dar adevarul era altul: Jurnalul ma magulea si îmi alina dorul meu de razbunare. sa-l faci pe erou frumos si bun. trebuie sa scriu. Dar pot eu sti ca aceasta e vara-mea. Maria. cu drame interioare" etc. Voi lucra în fiecare dupa-amiaza. viata mea. fura caise verzi si tipa alergând dupa tramvaie. tot ceea ce am dorit din mansarda. pretuieste mai mult decât anii tovarasilor mei risipiti în jocuri. antrenata de confesiuni? 7 .Volumul I 1924-l925 PARTEA I I.nu va interesa cititorii. Pentru mine. Dar cititorii?. fireste. Nu am nevoie de inspiratie. era slaba si rea. era grasa si murdara. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Pentru ca am ramas singur. Am vestit si pe Dinu ca vara-mea se afla sub observatie. nostalgiile si tulburarile ei. Cealalta. pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Nici una.. iar viata mi-o cunosc. care în nici un caz nu pot trece într-un roman. caci am învatat vocabularul fetelor. aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri. Când i-am spus titlul si subiectul romanului. razbunare dreapta împotriva celor care nu ma întelegeau. Romanul îl voi scrie altfel. ca viata mea stinsa între copii si carti . însa. îmi spune. sau La saptesprezece ani. nici alta nu puteau seduce un adolescent. în sarbatori de familie si idile. Daca vrei sa scrii un roman. înteleg si eu ca toata durerea unui adolescent miop nu va misca nici un suflet daca acest adolescent nu se va îndragosti si nu va suferi. în înserari calde si tulburatoare. A cunoscut atâtea fete. m-a sfatuit ea. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. unul frumos si altul urât. Si acel Jurnal de acum doi ani avea un "subiect": trebuia sa se vadeasca într-însul viata unui adolescent suferind de neîntelegerea celorlalti. în zadar. Iar titlul: Dragoste de copil sau Flori de primavara. Si atunci i-am ascultat marturisirile. de câte ori o întâlnesc. Sa fie doi eroi.

Dinu a râs. din "gramatica". ca un adevarat autor de romane. I-am amintit ca nu cunosc nici o eleva. afara de cele câteva din societatea noastra "Muza".Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica si buna. cu scoala. Azi-dimineata pornisem melancolic spre scoala. de timid. Dinu m-a ajuns din urma si m-a strigat: doctore! Aceasta. Ma rugat sa se numeasca tot Dinu. si sa-l fac melancolic. unicul izvor de inspiratie. care sa aiba mosie. încolo.. sa dorm în barci. apropiindu-se: te iubesc!. "Dar pe cine ar putea interesa aceasta?" gândesc eu. iar Faradopol la germana. Parintii s-ar arata recunoscatori si i-ar lasa singuri. pentru ca sunt miop si citesc carti cu coperte cenusii. Profesorii se vor teme de mine. Ea ar apuca revolverele si ar aparea în salon tocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan. Nu am avut deloc noroc saptamâna aceasta. Ar mântui viata fratelui si l-ar îngriji într-un dormitor alb. poate.. dar se arata plictisita de câte ori o întreb asupra vietii din pension. le-ar învata sa vâneze si le-ar spune "tu". Eu stiu ca n-am sa scriu niciodata aceasta serie. cu bucurie la însemnatatea lui în roman. cum am luat ieri la germana. Vara-mea. Staruie chiar sa scriu tot ce cred eu despre el. Din clasa a Ii-a ne cere sa povestim pe nemteste. El era fericit. vegheat de o sora mica si o prietena frumoasa?. Atunci am schimbat vorba. Aici am protestat eu. când Faradopol mi-a cerut sa-i povestesc pe nemteste primul act din Nathan der Weise. îmi merge tot mai rau. Paseam îngândurat catre scoala. totusi. Dar eu ma multumeam sa visez o izbânda târzie si sa sfârsesc caietele Jurnalului. Singura nadejde a ramas romanul care va apare în vitrine la toamna. M-ar fi desfatat sa am vointa furtunoasa si sa fug.. El le-ar întovarasi prin padure. Dar romanul trebuie scris.. de slab. Mai bine situeaza volumul al doilea într-o scoala de fete. ma vor respecta si se vor împotrivi în cancelarie când Vanciu va hotarî sa ma lase corigent la matematica. de la o vreme. îmi marturiseste ca i-ar placea sa fie într-o noapte conacul calcat de hoti. îl ascultase Vanciu si rupsese un "suficient"..Grele si încurcate. Pe astazi aveam patru probleme: . Si. pot scrie orice despre el. fireste. Dar geanta m-ar fi umilit. . Si apoi. Vara-mea se opreste. de sase ani. Dar daca nu ne-a învatat niciodata nemteasca?. sa cutreier tari. iar la mosie un frate brun si curajos.Are sa-ti vina greu. iar eu nu aveam nici o problema scrisa. Corigent tot voi ramâne. a urmat câtiva ani la calugarite. înfrunzisera toti castanii si era senin. Nu vrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar trage sfios mâna când fratele prietenei i-ar sopti.. Pentru ca trebuia. Luni am dat extemporal la franceza. 8 . si se apropie sfârsitul ultimului trimestru. pentru ca tu n-ai fost niciodata barbier. sa uit problemele grele. i-am marturisit ca cel de-al doilea volum se va petrece într-un salon de coiffeur. mi-ar fi fost tot timpul teama sa nu fiu vazut de vreun profesor. dar pentru cea din urma oara. Ma întristam aflând cât sunt. extemporale numai din "gramatica". cu masuta acoperita de sticlute colorate. Trollo da. Mi-a spus si Dinu: "Cine va mai cuteza atunci sa te lase corigent?" Se gândeste. Am sa iau si de data aceasta "insuficient". Stiu eu ce mai gândeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent. sa lucrez în porturi. înca.. zâmbind. I-am spus ca romanul meu va avea patru sute de pagini si ca va fi primul dintr-o serie ce se va numi Dacia Felix.. Ma gândeam: ar trebui sa fug în Cismigiu. de nehotarât. nu am învatat nimic de sase ani.

a trebuit sa uitam Romanul si sa ne grabim. Nu-l stiam. Eu am renuntat bucuros la jocul cu fete si la jocul de carti numai ca sa am noroc la scoala."într-un cerc de raza R.. în gând . când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. . în fund. cum ma apropii de tabla. Poate ma rugam si altceva. Daca as fi femeie si l-as avea tot profesor de matematica. linistit. Cu acest material cules "sur le vif as putea compune volumul al doilea. m-a chemat cel dintâi la tabla. al dracului!" si apoi pocneam din dinti. iar Dinu s-a strecurat. Vanciu saluta demn si îngaduitor. raspund eu umilit si cântarind dispretul privirilor lui Vanciu. Panica piere din senin. Ma stapâneste cu glasul. Nu pricepeam nimic si nici nu ma puteam gândi la problema. are ca baza un cerc.Fa-o atunci pe prima. cu calmul. în clasa. Stii enuntul?. Am aflat de mult ca Vanciu e un Don Juan. Când sfârsisem de copiat de la un vecin cea dintâi si cea mai usoara dintre cele patru probleme grele. ca voi studia patimas matematica numai ca sa-i pot împotrivi aceeasi privire senina si sigura. intra Vanciu. ca sa creada Vanciu ca-mi framânt mintea. am sarit treptele patru câte patru. Ma rugam ca Vanciu sa întoarca foaia catalogului si sa asculte colegii de la sfârsitul alfabetului. Dar nu am. Am facut rugaciunea. cu creta si buretele. cu toate ca nu eram singurul neascultat din clasa. si eu mi-am dat seama ca ma rugam. . totusi. când si-i pleaca în caiet. cu caietul. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei.Câte probleme am avut? . sigur de evidenta lui superioritate si de nenorocul nostru. ca sa nu fim zariti de pedagogul cel nou.. mi-am luat locul din banca I. Am pasit demn.. sunt sigur ca nu i-as putea rezista. sau sa intre servitorul si sa-i aduca o veste neasteptata. Era tot ce puteam face. eu gândeam: "Ei. . Eu nu am noroc.Patru. îmi fixasem privirea pe cele câteva cifre scrise la coltul tabliei si începui a-mi framânta figura. iar noi sa avem întreaga ora libera. si "cap sec" de câte ori ma intimidez la tabla. Privesc calm ochii profesorului si. Fireste. sau sa fie chemat la minister. îmi spune numai "cap de lemn" de câte ori gresesc semnele algebrice. privindu-l cum intra. Dar am facut semn ca-l stiu.Unde sunt? . si la carti.. ca sa-l pot urî. Intrând în curtea liceului.N-am putut sa le fac pe toate. Vanciu si-a întors scaunul catre mine. cu ochii si cu dezlegarile problemelor. fascinat de un desen geometric caruia trebuie sa-i gasesc rost. si a început sa-mi dicteze: . Altii au noroc si la fete. zona nascuta de un arc. si la scoala." Nu stiam de unde sa încep.daca sunt ascultat – îmi bat joc de pântecul pe care încearca sa si-l ascunda sub croiala vestei. A înteles. confesiuni si amanunte. zâmbesc îngaduitor celor din banci. si-a încrucisat bratele si astepta. De câte ori nu mi-am jurat eu.Am acceptat. Mie îmi piere tot curajul când îi zaresc catalogul cu scoarte negre si en-tete alb. De altfel. Am alergat pe coridor. nu stiu cui. Mi-e ciuda ca nu m-a palmuit niciodata. 9 . În timpul acesta. sa public la sfârsitul Romanului adolescentului miop un apel catre elevele din cursul superior. Sa se calculeze înaltimea x a zonei. prin care as putea obtine "jurnale". Nu voiam ca ceilalti sa afle ca mi-e teama de Vanciu. ma linistesc. valoare si dezlegare.

Explica... -Cine îm^a bine. Cine învata bine. simpli elevi dintra sasea reala. schimbat.Invat . nu merge? . însa. Acum însa.. pe drum. . care se încapatâneaza sa nu poarte ochelari.. domnule!. ma gândesc la personajul pe care îi voi crea eu din Robert. ca ma prefac.. am planuit capitole din roman. Ascultându-l..De ce nu înveti. ma arat superior si nu ma feresc de a le dovedi celorlalti întregul meu dispret. domnule Vanciu. GLORIA LUI ROBERT Robert mi-a marturisit. pentru ca eu sunt eu. A citit L'enfant de volupte si Le Feu. Vanciu sa iscalit sub un magistral si dureros de citet "insuficient". bucurânduse: . dar nu o pot îndeparta.. explica. ca nu învat niciodata si.. Pauza lunga. Dupa ce a iesit Vanciu. . Totusi. nu se mai lasa înduiosat de natângia mea. Poate a aflat.Stiu. dar sa vedeti. .Vanciu ma socotise multa vreme imbecil si ma menajase. îmi adusei aminte ca si în caiet facusem unul. transfigurat. Ma viziteaza în mansarda si îmi vorbeste melancolic de neghiobia noastra si de gloria sa.. baietii m-au înconjurat si m-au întrebat. ... de atunci. . pe care mâine va trebui sa-l arat mamei. ma? . Nici nu voiam sa ma gândesc la noul "insuficient". M-am întors acasa împreuna cu Dinu. dar pronunta Piacere. iar Vanciu îi striga la rastimpuri. tipule? Le-am raspuns ca putin îmi pasa. . . zapacelile si mimica simulata la tabla nu ramân fara efect. Dar totul era zadarnic. El ma suspecteaza. si stergeam mereu. si ca trebuie sa ma apuc numaidecât de lucru. M-am asezat în banca. Se apropie seara. în care timp baietii îsi tineau rasuflarea.. Socoteam amândoi ca singura mea nadejde nu ramâne decât Romanul adolescentului miop. ca D'Annunzio îi seamana. II Fuoco.Spune atunci...Avem un cerc... pentru ca nu stiam problema.Eu învat. Eu m-am prefacut ca urmaresc cu atentie si curiozitate calculele vecinului meu de catalog. Eu înteleg ca aceasta reactiune e copilareasca. domnule Vanciu. plimbând creionul pe marginea unui capac de calimara. Acela îsi stia lectia.. De câte ori sunt umilit. Câteodata zâmbesc: întrevad un Robert împlinit. odata.. iar pe masa am lasat la jumatate Bouvard et Pecuchet..Ei. Vanciu îmi da întotdeauna ajutor. dupa ce am scris atâtea pagini în caietul meu. mâine am lectii grele. . dar ma zapacesc. nu mai am curajul sa încep cel dintâi capitol.Nu ma întrerupe!. usurat. II. ma mustru.. -La loc!. un italian roscat si miop. ca sa mai treaca din timp. si. nu se zapaceste.Repeta enuntul. bâlbâielile.Lucreaza. . exasperat: .Stiu. Când ma linistesc.Ce te faci. doctore? 10 . domnule Vanciu. iar ei. la ziua de 15 mai.Ce ai.. începui a construi cercul. în carnetul albastrui.

Robert se înflacareaza când vorbeste de femei. Nu ma sileste nimeni sa amanuntesc portretul prietenului meu. Am încercat.. N-am putut scrie nici o pagina. Când.. adevarul asupra mea si asupra altora l-as spune în caietele Jurnalului. Dar toate acestea sunt palavrageli inutile. Dar eu nu pot descrie. E adevarat ca aceasta caut? Nu stiu. M-as multumi sa prezint. trait. de portrete si de concluzii asupra mediului scolaresc 11 . asa cum se afla în romane. conflictul. nu trebuie sa scriu numai despre ea? Eu am cunoscut crize mai interesante. cu buze de taranca tânara. Conflict. Fara sa vreau. rând pe rând. pentru ca el va fi un personaj de seama în romanul meu. Dar mie îmi place sa ma contrazic. si nu am tragere de inima sa le scriu. Eu n-am iubit. personajele.Trebuie sa nascocesc raspunsuri istete. fireste. Din pricina aceasta nu recitesc bucuros memoriile vechi. Dar nu scriu. nu stiu. Prietenii îmi spun ca voi scrie un roman de moravuri scolaresti. Romanul va cuprinde crizele si sfârsitul adolescentei mele. si trebuie sa chibzuiesc conflictul pe care îl va dezlantui. As fi fericit sa gasesc un conflict. înflorit. exagerez. modific. trebuie neaparat sa introduc pe vara-mea. care ar putea preface romanul meu într-un roman cu subiect.. Adevarul e ca Romanul adolescentului miop va fi o serie de scene.. apoi. Dupa ce am încheiat ultima fraza. fara a fi un roman psihologic. care îl împiedica sa ajunga glorios.. Am înteles ca ma departez de ceea ce puteam spune eu. Eu nu am gasit nimic firesc. viciata si neînteleasa în literatura. l-am surprins de multe ori ca le cunoaste din carti si din filme. Nu cunosc decât adolescenta noastra.. Dar subiectul romanului meu trebuie sa-l inventez. oare. ca repetam scene citite în carti. Si atunci amânam iar capitolul. în fata carora nu trebuie sa apar cu toate slabiciunile mele. înainte de toate. Mi se plânge de slabiciunile lui. Poate e înca virgin. nici unul întrecând saptesprezece ani. El ma admira si ma dispretuieste. Trebuie sa fie o o-glinda a sufletului meu. femeile si banii vin de la sine. A-tunci. Nu stiu daca ar putea interesa un fapt sufletesc pe care autorul însusi nu-l cunoaste. iar nu într-un roman pe care îl vor citi atâti necunoscuti. . Si pentru ca nu cunosc subiect fara eroine.Daca am glorie. Ursuz. de impresii. Dar am pierdut iar firul. în caietele menite romanului. N-as avea singurul lucru pe care îl caut. cu obrajii moi si frunte îngusta. Robert banuieste de mult ca îi ascund pareri asupra-i. romanul trebuie publicat. Sunt atâtea lucruri de spus. Nu am sa-l scriu nici sub forma de Jurnal. eu nu cred ca dragostea e ceea ce se poate surprinde mai interesant în adolescenta. nici unul dmtre prietenii mei nu a iubit. pentru ca nu-l vreau falsificat de analize. în orice caz. Ma voi zugravi si analiza alaturi de atâti prieteni si tovarasi de scoala. As lamuri. m-am oprit. Romanul s-ar continua si sfârsi din propriile lui necesitati. pentru promovarea mea în clasa a saptea. Eu spun tuturor ca Robert e un baiat frumos. E un adolescent fara sprâncene. m-as ocupa prea mult de amanunte intime si n-as avea succes. cum îmi place sa ma port cu el. exagerat. Care ar putea fi subiectul romanului? Dragostea mea catre eroina din vilegiatura. O lume ignorata. Atunci as uita mereu ca scriu pentru cititori straini. aceasta e tot ce stiu. Eroul sunt eu. planul de lucru ar fi simplu. Si apoi. Vreau sa ma ocup acum de Robert. Mi se parea ca trebuie sa scriu ca într-un-roman: atent. nu. Si apoi. între cine? Iata ceea ce ma împiedica sa încep primul capitol. înca. Nu miarn hotarât intriga. Nu gândesc întotdeauna astfel. Dar. Trebuie sa caut un eveniment în jurul caruia sa se întâlneasca toti eroii romanului. în acelasi timp. cu barbie lustruita. Si o parte din prietenii mei le-au cunoscut.

As suferi mai mult daca as fi respins. în orice caz. cea mai cuminte. cu obrajii pudrati. Fetele au ramas fermecate. . Exercitiile în jurul capitolului I n-au avut rezultat. si sa nu le strecor si în roman. Romanul meu va fi scris fara discutii. poate. asteptând sa farmece. Eu am vrut sa-mi dovedesc ca am curaj. Le-am întâlnit lânga Arene. Cu prietenul meu Jean Victor Robert am încercat.. în Saptamâna Patimilor. Totusi. cu obrajii albi si ochii negri.. s-o încurajez. cu buzele timid înrosite. Daca l-as sili pe el. lasau aceeasi impresie de ucenice dintr-un atelier de croitorie. aceasta se stie. O bruna cu palarie alba. Flirturile lor nu-mi dezvaluiesc nimic. sa iubeasca o fata pe care o iubeste si Dinu?. la toate serbarile. aducând si pe Dinu. eu m-am împotrivit mult. Perri cocheta o vulgaritate impresionanta. Eu taceam. Perri ne sopteste ca le-au "agatat" amândoi într-o seara. Nu i-am vazut niciodata iubind.chiar în Jurnalul acesta. în roman. Mergeam împreuna. altfel s-au petrecut faptele". râs încurajator. la prima aventura. Ne-am distantat. într-o jumatate de ceas. perechi. în care sa precizez: "Acest pasaj e neadevarat. le-a vorbit. Dar toate acestea n-au ce cauta alaturi de o aventura erotica. Erau simplu îmbracate.Am plecat de la Robert. în toate liceele. pregatiri pentru roman. Voi avea grija. Eu sufar din pricina miopiei si a urâteniei mele. Nadajduiesc într-un timp când munca ma va înalta destul ca sa atrag privirile. El marturiseste ca fetele îi dadeau târcoale si atunci. gheata se rupsese. De aceea ma arat retras. E stupid. ma tulbura gândul ca am mai vazut-o în toate grupurile de fete.si sufletului adolescentilor. Dar aceasta pare pedant si rece. lânga ele. cu gesturi. Iar eu vreau sa înving întotdeauna. fumând. de aceasta sunt sigur. De câte ori o priveam. fara explicatii date în jurul oricarui fapt.asupra measi asupra celorlalti . Parcul era prea populat. Suferintele mele – pâna atunci .. Ni s-au prezentat din vârful buzelor..ce vor fi acolo povestite la persoana a treia -trebuiesc începute sistematic. Iar noi . Nu ascultam decât pe Robert. E inutil sa reproduc aici conversatia. zâmbind si rosind. îmi spuneam: "Sunt las daca 12 . cu uniforma . în Parcul Carol se întâlnesc perechile de liceeni. Am auzit acele adorabile fraze de început. încercari de a schita anumite capitole . Robert era stânjenit si le vorbea despre literatura franceza. care încerca sa aprinda discutia asupra iubirii si femeii. cine o va povesti? Sa renunt la idila eroului meu? . Robert. pentru ca nu-i prefac. dispretuitor. Voi încerca sa scriu pregatiri de roman si sa clasific material . pe o alee dosnica. îndemnat de Robert si de Perri. Dar seria aceasta de scene. Dinu vorbea rar. pentru ca eu însumi nu mi-am gasit pâna acum. perechi. pe bulevard.nu le va cunoaste nimeni. cu un smoc aspru de par rosu pe frunte. Robert le cunoscuse. de la care am plecat în aceste pagini. cu ironii stupide. ca mai înainte.eram de-a dreptul suspecti. e un prilej. cu parul atent presat. Ma voi gândi daca trebuie atunci sa adaog foi noi. însa. Mai ales "concluziile". Eu ramasesem cu sora fetei care îi placuse lui Robert. resemnat. Sa iau seama. Era cea mai mica din grup si. acela a ramas locul de întâlnire. Iar am alunecat în discutii critice.cu sepci de liceeni. Cu toate încercarile de a se dovedi nevinovate. doua fete si doi baieti. Fetele se aratau magulite de tovarasia noastra. cea dintâi aventura. s-o ajut. chiar cu perechi. Prietenii ma cred timid printre fete. iar nu s-o potolesc. De aceea. Sunt sigur ca romanul meu nu va cuprinde concluzii. ca atunci când imaginatia se atâta si transfigureaza realitatea. am întâlnit în acea dupaamiaza patru fete în Parcul Carol. Ma stânjeneau privirile strainilor. privind în ochi.

Dar eu nu ma grabesc. cu ura. rau. înfiorat de tremurul trupului. Când i-am sarutat buzele. Dar pe mine . toate cuvintele cu doua întelesuri. si în roman nu se va trada. aceasta o stiu. împotriva surorii. Eu mi-am silit tovarasa sa se aseze cu mine. Eu gândeam cine stie ce act nebunesc. Iata ca am vorbit.ma supara oratoria lui fara miez. sa revina. pe par. iar pe mine ma alinau. Ma supara Robert. marturisind ca stiu multe lucruri compromitatoare asupra-i.pâna ce numar zece nu îi trec bratul sub bratul meu. Robert îmi spune ca ceea ce îl pastreaza vietii e gloria. Eram furios pe mine. el n-a stiut ce sa creada. M-am apropiat de ea si am mustrat-o ca s-a lasat sarutata de mine. întunecat. îmi placea s-o chinui stupid. pâna acum. El raspândeste zvonul ca ma tem. Fata aproape plângea. îmi ajungeau pe buze toate anecdotele erotice. S-a asezat mai mult târâta. Robert nu e un geniu. nu-l mai întovarasesc în întâlniri cu fetele. mult. sa merg mai departe. ea plânsa. Eu ma prefac ca nu înteleg. lânga un brad pipernicit. De atunci. Nu întelegeam de ce vorbisem lucruri straine sufletului meu si. Era înca zi deplina. Se zareau si se auzeau celelalte perechi. trebuie sa ma întreb: eu nu sunt tot atât de încrezut? Sa nu ma tem de raspuns. Fata cuteza sa vorbeasca. se îmbratisasera cu prietenii mei. pentru ca e sentimental. mi-a raspuns ca a fost ceva "interesant". nici nu-l cunosc. exagerând un rigorism moral care îmi era strain si antipatic. însa. Eu mi-am pierdut într-o clipa dorinta stupida de a ma dovedi necioplit. care va fi un personaj de seama în roman. umilit. brutal. zapacit. Dar voiam prea mult si faptuiam prea repede. aventura. si-a scuturat rochia si mi-a spus. Dar aceasta o ascund în mine. Poate ca zvonul nu e cu totul în afara de adevar. Povestind lui Robert. Nu vorbea nimic. strivite pe obraji. Fetele se sarutasera. Si fata se înspaimânta. E curios cum n-a priceput ca eram îndurerat de cele ce se întâmplase. strângându-i bratul. îmi porunceam. prea putin de acest prieten. Am început sa-i învinuiesc sora de atâtea lucruri care o rusinau.. Dinu îsi fagaduise. îmi spuneam: trebuie s-o sarut! Numaram pâna la zece. trebuie sa muncesc mult si sa sufar. Ochii tuturor s-au oprit asupra-ne. Eu paseam apasat. dar nu prea mult. Nu lamuream nimic.pe care atunci o cunoscusem -. Nu stiu de ce eram îndemnat sa mint. De aceea îmi dispretuiesc eu prietenul: pentru ca asteapta gloria fara sa munceasca.poate dintr-o invidie nemarturisita . Trebuia sa fiu mai brutal. Ne-am întâlnit toate perechile la cealalta parte a Arenelor. rosu. înainte de a pofti asemenea lucruri mari. Si prietenul meu îmi vorbeste de D\'Annunzio. Jean Victor era fericit. de buzele ei. Spuneam ca trebuie sa ajunga din nou "fata morala". Robert citeste ceea ce îl îndemn eu si vorbeste mult asupra cartilor citite. . Nu îndrazneam. Ma încruntam. de aburii parului. Eu eram palid. Faptul mi se parea o amintire de cosmar. apoi. la întoarcere. Poate. s-a ridicat ca un arc.. Meditând. lacramând. E numai un baiat frumos ca o 13 . pe umarul de stofa decolorata. e marginit si încrezut. vorbeam. ca pleaca sa-si caute sora. II invidiez pe acest italian cu carti frumoase si femei frumoase în amintiri. Cine stie daca nu ne invidiau. Stiu ca ma socotesc deasupra tuturor celorlalti. Eu livid. Minteam spunându-i ca am voit sa aflu daca e "cinstita" sau daca seamana surorii sale. Eu staruiam. poate. Vorbeam. Pentru ca acest caiet e Jurnalul meu. cu mâinile. Fata care nu surprindea întotdeauna sensul tainuit se pierduse. de ce o chinuisem absurd. Se împotrivea cu ochii. Vorbeam aspru." Fata s-a înrosit mult. incult. Si ea se scutura sub buzele mele reci.

asa cum spuneam eu odata ca trebuie sa fie orice adolescent nelinistit. De atunci. Stiu ca ma dispretuieste mult. Ne-am despartit aproape suparati. modificat de lecturi când vorbeste cu mine. într-una din ele am si eu un rol principal. As vrea mult sa stiu ce crede Robert despre mine. Ma va închipui în mansarda mea. Ca daca i-am aflat atâtea taine si slutenii. nu ceea ce îmi spune. care nu trebuie stearsa. . . pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si an. prietenia noastra cere ca ele sa ramâna între noi.Atunci de ce nu-mi pui si partile bune? .Pentru ca autorul romanului are nevoie de un personaj ridicol. Eu sunt simplu. Baietii sunt uimiti. ca sa-mi schimb parerile si sa nu mai fac din el un erou ridicol de roman.Si cum ma va chema? . El îsi pierde timpul sau citeste romane. pentru ca a cunoscut mai multe fete ca mine si se plimba duminica la Sosea. Trebuie sa cuprinda fapte reale si personaje reale. I-am spus ca îi voi exagera pacatele.Jean Victor Robert. poate. ca ma arat mincinos scriind în roman numai lucruri rele despre el. se dovedeste ridicol. Noi toti îl tulburam cu glume rele. piedici în drumul aspru pe care trebuie sa pasesc.Si de ce sa fiu eu acela? . daca munceste cu adevarat ca s-o ajunga. Robert ne vorbeste despre gloria lui. El spune ca "traieste". El ne spune ca citeste pe Balzac. îl voi ridiculiza. cred ca e o farsa la mijloc. fara sa se gândeasca asupra ei. spune el.Pentru ca Robert. si astfel sa fie cunoscut cititorilor. Eu îl întreb. Când ne adunam. In vacante. Eu stau între carti. Robert mi s-a plâns ca nu-i sunt prieten. nu cunosc viata. Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine. pentru ca socotesc toate aceste copilarii inutile. Paseste în mansarda abatut. Robert asculta cu înfrigurare. în roman.Scriu un roman de moravuri si un roman psihologic. sa vorbeasca. pe Ibsen si pe Victor Eftimiu. iar altul se chinuie s-o ajunga. dintr-o insinuare a mea. îi voi culege naivitatile si neghiobiile împartasite prietenilor timp de atâtia ani si le voi aseza toate în roman. . minteam eu. Eu am fost ispitit sa-i vorbesc despre rolul însemnat pe care îl va avea în cartea adolescentei noastre. Robert se simte atât de bine cu ultimele "personaje" pe care le imita. pentru ca. Aceasta e deosebirea între mine si el: ca unul viseaza o fericire si o asteapta. Meditând. asa cum port eu vara. Mi-a strigat ca îi voi compromite cariera si gloria. . prieteni multi. Iata o fraza stupida. superior. încearca sa para schimbat. A protestat. cu ochelari si cu zâmbet încruntat. în câteva saptamâni.] tipatic în acelasi timp. Se încordeaza sa para erou nordic. care iubeste teatrul si planuieste sa scrie piese în trei acte. eu cred ca îsi va reveni. Am întârziat împreuna pâna dupa miezul noptii. Eu ma prefac convins de schimbare. singur la Târgo-viste. El e complicat. banuitor. Faptul acesta trebuie meditat. 14 . ca nu voi scrie niciodata un roman în care el sa fie zugravit ridicol. încât începe sa creada el însusi în ele. Voi fi un soi de "raisonneur". ca sa îmi aduc aminte mai târziu cât de simplu se fac deosebirile la saptesprezece ani. ci ceea ce crede. Mi-e teama ca lucrurile vor merge prea departe. E gol si suficient. îmi vorbeste de Brand. Robert.fata. a ajuns sa se creada altul. în bluza aspra ruseasca. în romanul meu. pe care îl citise de la mine. Robert va trebui sa faptuiasca. Robert s-a convins.

Caleia nu stie nimic. mereu mai tare. însemnari din clasa. în clasa a patra lua mentiune la matematica. nu le va citi nimeni. Dar am luat obiceiul sa scriu prea mult. Râsete. mai ales cele care îmi pot sluji drept material pentru roman.Si unde au ajuns? -In Brazilia. întreaba si el: .Voiti sa va spun cum îi spunea atunci? -Da. într-o recreatie. însa. în roman. Am sa transcriu tot aici o parte din însemnarile marunte. Pake îl boxeaza precipitat si voios. A încercat sa faca chiar portretul domnului. Tolihroniade sopteste. dar tuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. . Iata-ma încheind fara rost atâtea pagini din Jurnal. III. . chacun a sa maniere.Atunci nu-i spunea asa. toate le voi schimba. O zi de la sfârsitul lui mai.Pe unde au luat-o? . Caietul acesta l-am început în ziua când m-am hotarât sa lucrez la Romanul adolescentului miop. .Da.Pamânturile indice. îi aminti.Pe unde au luat-o? Caleia se gândeste.In Brazilia. la sfârsit. Fireste. pentru ca sunt vii si pretioase pentru mine. care tânjea gloria. Vanciu îl lasa sa vorbeasca. vreo gluma. A auzit.Si apoi pe unde au luat-o? . . . A spus ca sandwich-urile erau ale lui. (Tolihroniade sufla ca sa i se sufle. obisnuieste sa spuna. pe Andrea Sperelli si va ajunge iarasi adolescentul marginit si frumos. Pe Caleia îl asculta Noisil la istorie. cu câteva sandwich-uri si o litra de tuica în fata. Caleia îsi priveste vecinii cu ura si dispret.Si altceva? . A fost chemat în cancelarie. Acum. va ramâne repetent. . . si se bâlbâie ca si mai înainte. în roman va trebui sa pregatesc mai dinainte finalurile. ca el a platit si litra de 15 . . impresii continuu sa adun în Jurnalul intim. îndruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate Tolihroniade. Altminteri. Ca sa câstige timp. Si iata ca si acest caiet se sfârseste. Pake e tot atât de senin.îi spunea Capul Furtunilor.Altceva ce voiti sa mai gaseasca? Pake va ramâne repetent. . si manânca tot atât de mult. Ca întotdeauna.Si ce-au gasit acolo? . îmi plac si le recitesc de câte ori am vreme. Poate repetentia nu i-ar fi atât de sigura daca Pake n-ar fi fost surprins de Vanciu la bodega. El raspunde. Tace.) E vorba de expeditia lui Marco Polo. JURNAL DE CLASA întotdeauna mi-a placut sa pastrez un Jurnal regulat si complet.Va uita pe Brand. când e întrebat ce se va face repetent: "Punga mea si patru bani!" Daca cineva îsi îngaduie. le voi exagera. Note scurte.Au luat-o pe la Capul Bunei-Sperante. Tot o gluma. în clasa a doua a fost premiant.

Au cerut sa le-o cânte. .Incetati odata. vom pleca noi doi. Vorbeste încet si trist. tot atât de linistit: . O melodie banala. Unul din ei "a cerut voie afara". A fost eliminat pe o saptamâna si i s-a scazut nota la purtare de la "suficient" la "insuficient"\'.. pâraste baietii. d-le Boloveanu? .Unde-s doi... .iar glasul lui e divin. orga a încetat sa mai scârtâie si maestrul s-a ridicat. Desi va ramâne repetent. .. ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere. ceea ce ne-a îngrijorat numai pe noi si pe parinti. n-ai! ..De ce va purtati sever cu noi. nu stiu unde.. ceea ce se petrece la liceul acesta!". e zgârcit. Si pentru ca n-a obtinut. .. .Care-i obraznicul? . singuri. Fosil încearca sa se strecoare afara. Fosil nu e simpatizat. . Boloveanu cânta înainte la orga.Zexe! S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. magarilor! ..si înfloreste. Apoi roaga pe baritoni sa iasa afara din banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfârsitul anului.. Pake continua sa fumeze în recreatii si sa strecoare în ghiozdan o sticluta cu coniac.ca un mar. Baietii dau câte sase lei si râd de autorul Crinului. Pake n-a renuntat la muntii Fagarasului. învata bine. ca un par.Unde sunt baritonii? N-auziti.Domnilor. glasuieste unul din fund. .Nechematului i se ia darul. daca nu faceti tacere. pe care o soarbe înjurând si lovindu-si prieteneste prietenii.Tu l \'as voulu Dandin! .Dai.Banca din fund. nu de altceva. pe care am mai auzit-o.Nu va astâmparati? . Zâmbeste.. nici la tabara din Dumbrava Sibiului.. Crinul..Profesorul îi ca un parinte. Ora de muzica. N-am nevoie de câstig. va scad nota la purtare! .. . Si adauga.Domnilor. . Daca nu vom gasi tovarasi pentru Fagaras. ca în timpurile bune ale prieteniei noastre. numarându-si din ochi baritonii.E scris pe-al nostru steag! . Maestrul a venit cu un teanc de note muzicale. cunoaste chimie si – 16 .. O bucata costa sase lei. Maestrul s-a asezat la orga si o cânta trist.. o noua romanta a sa.Va dau afara! . ..Chem pe d-l director.Las' sa vie. chem pe d-l director! Dar nu-l crede nimeni. dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreau sa-mi scot banii. Profesorul zâmbeste. Mai avem câteva zile si vine serbarea. . Poate ultima ora de muzica de anul acesta. domnilor? Sa iasa baritonii afara din banci. si-a venit sa le vânda. Aplauze frenetice si râsete.tuica. Dupa ce a repetat-o de câteva ori. copiaza la teze. N-au iesit decât trei baritoni.. puterea creste.De ce va suparati. pretinde ca nu poate cânta. pentru ca e schiop. clatinându-se pe scaun. d-le Boloveanu? .

Noi trei suntem cei mai prosti la matematica din toata clasa. care sta în spatele lui. Niciodata Dinu n-a fost prea harnic. singur. la el. Aseara arn citit pâna la doua. Banuiesc ca ceva din sufletul lui ne scapa amândurora. cum spun eu. Citeste literatura putina. în jur. Nu-l mai "pasioneaza". Fosilo! . Umbla printre baieti. si compatimire pentru profesor. De ce arata Dinu tot mai putina tragere de inima pentru chimie? Am învatat-o amândoi. As vrea sa-l cunosc pe Dinu bine. ce rol va juca în roman. ma întreb: daca acesta e adevaratul Dinu. bun si inteligent. * Teza la matematica. începea sa-mi para rau de nestiinta mea.Unde te duci Partiniseanu? . si acum se întoarce în sine? Nu stiu. ca sa nu-i puna Toivinovici "insuficient". baritonii si-au întors. într-un laborator adunat pe lavicioarele unei odaite din subsol. mort? Cred ca întreaga clasa a încercat sentimentul acela stânjenitor. Când îl întreaba vreun profesor de ce sta cu batista la ochi. Baietii îl striga din banci cu glas tare. îi trage o palma peste ceafa. Cât de putin as fi citit. 17 . Fosil a reclamat pedagogului.Stai la loc. dupa ora. si ciuda pe el.De ce nu respecti ordinele d-lui profesor? Partiniseanu. * Aguletti a plâns astazi la ora de chimie si a pomenit numele tatalui sau mort. As minti si eu bucuros. S-a frecat mult si acum îi sunt ochii rosii si lacrimeaza. câteodata.Unde fugi. Eu m-am prefacut mirat ca citeste atât de putin si l-am mintit ca nu ma culc niciodata înainte de trei. ca ei sa-l vada cum sufera si sal compatimeasca. Sunt sigur ca se închipuie personaj din Ibsen. capetele.pe deasupra . Scena m-a facut sa rosesc jenat. foarte usoara. Dar eu. si toata pasiunea lui stiintifica de un an si jumatate n-a fost decât o iluzie? Daca însusi el s-a înselat atât timp. ca de obicei. Dar acum s-a schimbat mult. bine de tot. Fanica regreta ca nu se poate preface atât de bine. e fericit si raspunde în asa fel. încât orice om inteligent sa poata întelege ca cititul e pricina durerii lui de ochi. încruntat. Sta cu batista la ochi. citeste Le petit parisien. Numai Malu-reanu si Colonas priveau caietul cu aceeasi statornicie interogativa ca si mine. Palma a rasunat. penibil. Nu-mi ajunge sa stiu ca e frumos. Aguletti s-a prefacut si a mintit. . sa-mi frâng mâinile de enervare. Poate sa fie o simpla criza.mai e si evreu. se plimba si doarme mult. Fireste. nici prea ordonat. pentru romanul meu. cântând. înca. Simteam ca ma copleseste o revolta nelamurita si mila pentru Aguletti. rosu. * Pe Robert îl dor ochii din pricina cititului si a formolului cu care s-au stropit clasele duminica. Fosilo? Nu stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afara? . si tot o rezolvam.Nici nu stii cât ma dor ochii. Caleia. baietii lucrau aprins. ca sa auda maestrul. Caleia va face o ora de arest. daca as putea. urmarit de chinuri sufletesti si trupesti. priveam si nu pricepeam. se târaste în banca.pentru ca nu învatasem nimic întreg anul -. Asteapta. Problema. Anul acesta aproape a uitat formule de temelie. dar de ce sa vorbeasca despre tatal lui. Cum însa eu nu stiam nimic . Nu mai munceste. Mie mi-a spus ieri: .

Ajunge la liceu slabit. E drept. înca de pe la Pasti. Am vârât la urma fituica în buzunar . La extemporale naduseste. Fanica e terorizat de chimie. Si nu e asa. as fi capatat "rau". cu foaia alba. se zapaceste. în acelasi timp.A început sa ma necajeasca faptul ca nu puteam face nimic. nerabdator. Poate ne gândim la placerile verii si ne întristam amintindu-ne ca vom fi singuri. Suntem atât de legati între noi. în tot timpul orei a scris 18 . învata pâna dupa miezul noptii si se desteapta în friguri. Cred ca citeste de zece.. sleiti de caldura si ne întristam. epuizat. în ajun. dar în suflete pastram toti un început de nostalgie. când am vazut ca colegii din fata sunt tristi. Când suna clopotul si nu si-a sfârsit lucrarea. Când intra Toivinovici. dupa sase ani de clasa? Sau poate e altceva? Poate ne întristam ca vacantele nu ne aduc cele ce închipuisem noi. Se face rosu. Si. Ne aratam multumiti si râdem. Suntem obositi. * Astazi. De atâtea ori ma pot preface. si o uita de cum e chemat la tabla. totusi. Toti socotim cele dintâi zile de vacanta un rai. Ne obisnuim. cu placerile libertatii. Apoi ajunge nervos. e mai mult decât o nebunie. eu ma bucuram ca am prilejul sa ma analizez si sa-mi însemn sufletul din ceasul acela pe hârtie. Fanica a capatat "bine" la chimie. Dupa plecarea lui Toivinovici. * Notita din 2 iunie. M-am apucat atunci sa însir calcule fara nici o legatura cu subiectul. înainte cu câteva zile de teza. . Am scris ce cunosteam: altminteri. cautam zadarnic marea si nesfârsita voluptate.. varsa calimara. Cu "binele" luat la oral si-a asigurat media. a sarutat tabla si a daruit baietilor o suta de lei pentru cornuri si ciocolata. putin câte putin. ca vor aduce. nu-mi mai ramâne nici o nadejde. Uraste pe Toivinovici si se înspaimânta de câte ori se deschide usa. Despartirea ne alunga bucuriile. Ceea ce. uluit. Se dezmorteste când striga absentii. dezgustati de scoala. în ultimele saptamâni de scoala. Se întelege lesne aceasta. Fanica înlemneste cu ochii la el. dar aceasta nu dovedeste nimic pentru mine. Se emotioneaza ca în fata inspectorului. când se apropie sfârsitul anului. transcrie de trei ori problema. Scriam ca sa ma vada Vanciu si sa se supere ca nu stie ce scriu. Fanica îsi pierde cumpatul. oricare. pierde pofta de mâncare. Pe trimestrul întâi. iar eu din trigonometrie nu cunosc decât cazurile de rezolvare a triunghiurilor dreptunghe. Vanciu se uita la mine. Iata ceea ce se petrece în sufletele noastre. când se vesteste vacanta. acum la apropierea sfârsitului de an: ne copleseste melancolia. când s-a scuzat ca nu are carnetul de note. S-a întors în banca istovit. sigur de ignoranta mea. de ce scriu si cum am curajul sa scriu. si se uita uimit. framânta buretele cu creta la un loc. am închis caietul de teza si am început sa scriu pe o foaie scoasa din geanta. îi tremura glasul. în ora de chimie. ca sa-l întarât pe Vanciu si sa ma razbun ca zâmbea întotdeauna când eram la tabla. pentru zgârcenia lui Fanica. nu vorbesc si stau pe gânduri.unde s-a adunat un teanc întreg. Eu n-am gasit-o. se chinu-ie pâna ce Toivinovici citeste problemele sau enunta subiectele de teza.. Problema era de trigonometrie. se tradeaza daca încearca sa afle un amanunt de la vecin. cincisprezece ori fiecare lectie. se clatina în banca. si vorbim.. se framânta în banca. încearca sa scrie precipitat o concluzie. se bâlbâie.Daca iau media "insuficient" si pe trimestrul acesta. multi dintre noi par veseli si zgomotosi. desfigurat.

. Râde în toate orele. a sfârsit prin a darui lui Dinu un trandafir de la pieptul rochii. Sylvia e o frumoasa si veche "simpatie" de a lui Dinu. . Robert. sa ne odihnim.Tu nu pricepi asta. Jean Victor Robert .Frumos corp. Dinu pastreaza trandafirul într-un sipet cu scrisori si flacoane colorate.. apoi.despre care fetele spun ca e "dragut si ironic" . Baietii îl îndragesc. . care e geniu. eu sunt "doctorul". .. afara de chimie si matematica.Ai mai vazut-o pe Sylvia? Ataca Robert. Mi-a marturisit într-o noapte ca geniile sunt nefericite. Dinu. Dar Robert zâmbeste genial de câte ori aude de întâmplarea aceasta.Copilarii. . Aceasta pentru ca e tot atât de frumos ca el si . Sylvia a fost fermecata de Robert. Pentru Robert.Si apoi. Pe bulevard.. glasuieste Robert. Rivalitatea lor s-a accentuat la o nunta. Dinu e banuitor si nedrept.. urmaresc cu ochii fetele si doamnele. o blonda bacalaureata din Târgoviste. Se îndoieste de Robert. cu dispret.Ti se pare? întreaba. fara sepci si fara palarii. concluziile sunt partile lui cele mai bune.cauta sa se vadeasca cinic.Hai mai bine dupa fete. De câteva luni.Nu-mi plac picioarele. Dinu .. Amândoi. de ce i se spune "Cocos". însa. de doua ori pe an: la Sfântul Dumitru si a treia zi de Pasti. De obicei. însa. . Fiecare se trudeste sa para mai îndraznet. preocupari erudite. Robert. afirma Dinu. Dinu afecteaza ca idila lor e distractiva: . .De ce? Robert m-a mângâiat. renuntând. . blând si imens. Cunoaste cele mai abile formule de introducere când trebuie sa ceara scuze profesorilor. închei analiza Sylviei cu o întrebare stupida. când partenera lui Robert. ÎNTRE DONJUANI Asta-seara au venit la mine Robert si cu Dinu si au hotarât sa ne plimbam în Cismigiu. Fanica poarta în permanenta piramidoane în buzunarul de sus al tunicii. pe care îl întâlnea în aceeasi familie. pentru ca e inteligent si sperios. la arbitrajul meu. Am toate simptomele: urâtenie. pentru ca nu sunt expuse "literar".desi zvoneste peste tot ca nu se teme de Robert – îl necajeste concurenta.. Hotarasc. doctore. . cu ton de specialist încercat.. miopie precoce si desfiguratoare. 19 . Eu mi-amîncheiat tunica si am coborât în strada. Nimeni nu stie. cordon de antilopa si tabachera de argint. fireste. haina deschisa. Sylvia a fost totdeauna o fata vulgara. Don Juan si paradoxal. Robert a oftat si Dinu mi-a oferit tigari. IV.S-a urâtit groaznic în ultimul timp. Dinu se înroseste în întuneric.care se socoteste geniu . ma consoleaza: .. Prevestind furtuna."literatura" în jurul subiectului ca sa umple pagini si sa convinga pe Toivinovici ca a învatat.îsi tine dreapta la frunte de câte ori e nevoit sa stea pe scaun. .. perfid.Fiecare cu ursita lui. Robert purta pantaloni albi si pantofi cu funda. Robert ofteaza pentru ca e geniu.

De câte ori nu stie ce sa raspunda. cu declaratiile. Din pricina celor saptesprezece ani.. iubite. în noaptea aceasta eram hotarât sa lupt.Eu gasesc propunerea compromitatoare. Robert se dezgolise. Sentimental înfrigurat. asteptând revansa. sa pasesti pe sub alei. umil. Dinu asculta.. Robert. .Si asta numesti tu viata.. e reala realitate.. .Nu ma pricepeti. Ma magulea perspectiva de a se vorbi despre mine. Noi toti cautam aceasta. fara aventuri.. si eu si Dinu..Sa nu cunosti atâtea voluptati ale vârstei. . Robert e nefericit ca noi nu îl pricepem.Ma plictiseste. Amândoi. . însa. Când Robert vorbeste despre viata si despre "iubire". pâna la urma.Uite ca traiesc.. 20 . Robert nu ma privea. constatai eu.Nu-s fantezii. presimtind primejdia de a-l asculta pe Robert psalmodiind un sfert de ceas. Robert devine absent si imagineaza. doctore?. paie peste foc. unor prieteni dezarmati si receptivi. doctore. fara femeie. ritmeaza frazele. . Dinu.Ai avut tu vreo fecioara? . modest. . cei doi vor deveni melancolici.Bine. Ma uitam la Dinu si ma întrebam de ce nu ataca.. e fecund si obsedant. . împotriva unei discutii ce ameninta sa ajunga spovedanie. vorbi prezumtios Robert.. sa te culci în paturi albe. .. .Sa te îmbeti în aroma trupurilor suave.N-am spus ca am avut fecioare. .Ce numesti tu "feciorelnic"? intervenii si eu. Dar acum era o primejdie. pâna când o sa-ti rabdam noi fanteziile? .Ce nefericit esti tu. "Ironia" lui Dinu putea fi atâtata.Dar nu sunt nefericit deloc. .Nu-i vorba de filologie. .Zadarnic te ascunzi.. ma Robert. si cautam sa alimentam discutia si s-o prelungim cât mai mult. ofteaza: nu-l pricepem. draga. Dinu fumeaza visator. Robert se pregateste sa ofteze. profund. Am spus "paturi feciorelnice". . . ca în drame. . voluptatea de a stapâni femeia. ritma Robert. ... feciorelnice. Dinu e mai zgârcit în confesiuni..Nici asta nu pricepi... îsi imagineaza un suflet torturat si satanic. continua Robert cu ochii în coroana teiului. a noptii de vara si a muzicii militare... doctore. ma prefacui eu necajit. Stiu ce are sa se petreaca... cu filologia ta. . Si vor începe acele insipide marturisiri..Daca nu vorbesti clar.Femeia. Dinu izbucni.Ia lasa-ma. fericit ca nu iam acceptat-o.. soptite cu ochi înlacra-mati.... suntem siguri ca nu i-a scris. de a o calca în picioare. Ochii se închid. ci de fecioare. tinerete?. Va pieri rivalitatea. .. si Robert se asaza. lovindu-i potirul plin al dragostei. Nimeni nu o cunoaste.Care potir? ma prefacui a nu pricepe eu.. . brat la brat cu sclava ta. .Stii ca mi-a scris Maria.Cum poti trai tu fara iubire. Eu astept.Ce-ti spune? . spune ca el seamana cu Anatole France: sceptic si epicureu....

tunica croita pe solduri . ochii negri. Pentru ca destainuirile nu sunt sincere.. Ba mi-o spusese. Circula si subspecii. Gândeste. Ascultasem aventura aceasta si notasem o suma de versiuni. precum si varietati de versiuni. despre cele ce banuiesc ca se petrec înlauntrul sufletului meu. Muzica a încetat. fara veste. Stiam si cum le cheama. Atunci. Trebuie sa izbândesti sau sa fii înfrânt. sa auda si Robert. Ma simt si eu tulburat. . îndeosebi. de pilda. foarte luxos învestmântata. si ce par au.se întorcea odata de la scoala. Si nu vorbesc niciodata. când se trezi într-un dormitor. pâna acum. Pe mine ma supara confesiunile.Da. .Am auzit-o de mult. cu ispite. Eu . dar nu mai mi-aduc aminte. .. A urmat dupa aceasta o pauza. N-au înteles niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele lor. mi s-ar spune ca "pozez". 21 .. Dar.. Dinu începu pe un ton degajat. singur. versiunile primei femei ma interesau. Iar eu nu ma pot destainui prietenilor. Am ajuns un foarte bun observator. Desigur ca era ispitit sa se destainuiasca. Când. Eu nu spuneam nimic.Nu te-am vazut niciodata cu femei pe strada.. da: ma intereseaza.dupa acele prea putine lucruri pe care le stiu . raspunse prudent celalalt. îl simteam pe Dinu nelinistit. Pentru ca existau felurite si nostime versiuni.Cum. cu privirile în tei. Nu numai atât. Fiecare încearca sa apara în fata celuilalt mai original: sa-l faca sa-l admire sau sa-l compatimeasca. Mie mi s-au destainuit foarte multi prieteni. Si cu toate acestea. Ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. si de nenumarate ori. si Dinu le urmareste cu ochii.. Dar ma înfrâng. Sunt o slabiciune. era vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el. El . casatorita si bogata. îl întrebai pe Dinu care a fost prima lui femeie. tot prima lui femeie avea odata parul negru. buze rosii. Eu nu înteleg cum un barbat poate avea nevoie de sprijinul altuia. baiat frumos. Chiar cel mai bun prieten e un dusman în ceasurile grele. si alte multe amanunte. prietenilor. Nu vreau sa sucomb melancoliei si sa le marturisesc si eu mai mult sau mai putin realizate idile de vilegiatura. . început de vara. înca nu ti-am spus? se ridica fericit. . iar în pat o fata cu parul aramiu. .Eu na umblu cu amantele mele pe strada. însa.Fata? iscodi curios Robert. dintr-un gang iesi o servitoare stânjenita si-l apuca de mâna. în dormitor era un pat. Dar atunci.era în clasa a treia. Robert se culca iar pe banca. Si apoi. sau era roscata. "Poza" înseamna pentru baieti tot ceea ce se deosebeste de ei. Nici nu avu timp sa-si dea seama ce face.I-am spus ca n-o mai iubesc. ataca prin surprindere Dinu. nimanui. Daca m-as dezvalui. si eu încerc la rastimpuri nevoia de a-mi deschide sufletul. dimpotriva. Asa.cred altfel. dar lupt. Pot recunoaste repede pe cei chinuiti de aceasta nevoie launtrica. . Nu e genul meu. Robert se hotarî si se întoarse spre mine. saptesprezece femei. alta ca. Trec perechi pe sub alei. întelegând inevitabilul... Eu ochii cum Robert se asaza la pânda. era casatorita si foarte bogata. avea parul negru-corb.. trebuie sa ramâi singur.Parea numai. vaduva si locuia pe aceeasi strada cu el. sau locuia pe o strada cu el etc. Dinu avusese. Una din ele marturisea ca prima femeie era roscata. Prietenii si-au facut parerea lor despre mine: doctor.

eu nevoie de prieteni. Vreau adevarul. Daca luptele se dau chiar în banca lui. si ruina vointei mele. altminteri. V. fara exceptie. Pentru ca sunt imbecil. mâinile lungi. cu ochii mari si bulbucati. Citeste si când explica profesorii. când scriu. ca toti ceilalti. Cautam durerea trupului. Si eu. Ar trebui sa-mi caut frânghia si sa ma biciuiesc. îi spune câteodata vreun vecin: Marcule. uscat. Atunci îsi reazema cartea de spinarea colegului din fata. Ar trebui sa fac altceva. Dar am raspuns naiv: . nerozi.. în fund.Nu ti se pare. picioarele lungi. Baietii îl cred prost si îi spun. Si nici nu pot citi. Sunt sentimental ca orice alt adolescent. Parca eu nu stiu? Nu stiu ca sunt sentimental si slab. îl mai striga si "Marcala". în loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Daca baietii sar pe banci..De unde vrei tu sa cunoasca prima femeie a lui Dinu Pacatul lui Caragiale? S-a auzit. doctore.. Sunt si eu ca toti ceilalti. Pentru ca nu "mi-am deschis sufletul" prietern\'or. "Tandarica". Pentru ca. încât nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta.. chiar si de durere. sau pe lac. Acum. Si scriu aici. iar explicatiile lor vatamatoare unui creier sanatos. Acum. Pentru ca îmi pierd timpul ratacind prin Cismigiu si mi-l pierd acum visând Margarete iluminate. Zadarnic ma minteam. si lipsit de vointa? Nu visez si eu fecioare blonde. parul cret. 22 . Eu nu ma îndrept scriindu-le în caiet. Am s.Ai citit Pacat? îl întreba Robert.Nu-mi mai aduc aminte. Sunt cel mai natâng dintre toti. timp de cinci minute. cu ochii înaltati spre cer. Sunt atât de natâng. UN PRIETEN Prietenul meu Marcu e înalt. Marcu nu se supara nici de o porecla.. Eu am înteles de ce nu sunt multumit. Si nici nu mi-e somn. Nu mi-e somn. pâna la capat. se încrunta si citeste. . pentru ca Marcu crede ca profesorii sunt. si pustiul mintii mele. . Daca e zgomot. îsi îndeasa degetele în urechi si citeste.. cu care sa ma plimb prin parc. Citeste si când profesorii se gasesc în clasa.. Mi-e cald.Eu stiu ce se petrece cu mine: sunt un sentimental. Si nu sunt multumit. Sunt caraghioase.. se muta în alta banca si citeste. nu se mai aude nici un tramvai electric pe bulevard. cu mâinile încrucisate pe piept. N-am nici un motiv sa fiu întristat. n-as fi acum întristat.. Am plecat târziu din Cismigiu. Zadarnic încerc sa ma ascund. din pricina lungimii nasului. într-o luntre alba? Nu ma visez savârsind fapte eroice si culegând laurii o data cu sarutarile frumoaselor necunoscute care. e aproape de tine. Si nici nu le pot scrie. si slabiciunea sufletului meu. iar pentru ca e evreu. ca aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale? Mie mi se pare ca "aduce" îndestul. Sunt dezgustat de tot. Vreau sa fiu sincer. nici de cealalta. muzica militara de pe malul celalalt al lacului. orisicât m-as ascunde. Sta în banca din fund si citeste romane frantuzesti. Vine în fiecare dimineata cu romanul în ghiozdan si-l citeste linistit.? Dar toate acestea sunt lucruri triste si stupide. . sub luna. Ceea ce înseamna ca sunt imbecil. Citeste romanul. Mai mult.

. Marcule. pe care i-l împrumutasem eu.Destul.Ionescu Corneliu. pentru ca romanul trebuie citit.La loc. .Nu stiu. Se întoarce zâmbind. Numai sa nu-l tina mult timp la lectie. Dar mi-am dat repede seama ca ma înselasem. El era entuziasmat de Balzac si m-a convertit si pe mine. mai cu scrupule în clasificari. Ne-am facut prieteni când ne-am întors într-o seara de la liceu împreuna. Si Marcu se opreste lânga tabla. Marcu îsi ridica necajit de pe carte ochii bulbucati. nu se tulbura. nu se da în laturi. dupa atâta lectura. . Când îi vine landul si Toivinovici îl întreaba. cu mâinile încrucisate. Cere câteodata si lamuriri. Lucrul acesta a silit pe baieti sa-l clasifice drept un iremediabil prost. si Noisil îl elimina pe trei zile. îi pune mâna pe umar. hotarî Noisil. . 23 . tot ce ne cadea în mâna. Pare calm si nu se gândeste la cele ce s-ar întâmpla de va avea nenorocul sa-l prinda. Stie ca în orice caz va lua "insuficient".Nu stiu. se întreaba cum. se asteapta sa-l asculte la chimie.Pentru ca dispretuieste scoala si profesorii. domnule.Nu se face lectura la ora de istorie. Ionescu Stelian. îl zareste pe Marcu citind cu patima volumul I din Rosu si negru. Marcu. Marcu. Daca poate sa-l "duca" pe profesor. se înroseste si spune banalitati sau se bâlbâie.. adresându-se cestorului. Fara veste. ne-a marturisit ca cei de acasa n-au aflat nimic. . izbindu-se cu mâinile lungi de pupitre. strig eu.Adica sunt ascultati vecinii lui de catalog. Unii. însa. Toivinovici întreaba pe primii doi. Când iese la tabla. Explica fazele razboiului de o suta de ani si se plimba de la un capat la altul al clasei.. care au "tocit" toata saptamâna. Când a venit Marcu iar la scoala. ca te-a strigat. domnule. Profesorii îl cred neghiob si incult.Dar prepararea în industrie a acidului sulfuric o stii? . Scoate cartea sau fituicile. Citeam numai Bal-zac. sau îi sufla vecinul. îl stiam pâna atunci cum îl stiau si ceilalti.La teze copiaza. domnule. Am început sa ne împrumutam carti. se supara pe vecini: De ce mi-ati închis cartea? Odata l-a prins Noisil citind în timpul orei. Un baiat îl înghionteste: . luându-i apararea. Le turuie gura si umplu tabla cu formule.Iesi. sau nu spune nimic. vorbeste foarte frumos si foarte original. Se intereseaza de lectia din ziua aceea. în banca. . Stii ce-am spus pâna acum? Marcu nu stia nimic. Eu osândeam romanul lui Mar-gueritte La garconne. Când. Iar eu îmi aminteam cu durere ca era cartea mea. când nu mai e silit sa-si spuna lectia. raspunde linistit: . .Cartea s-o daruiti bibliotecii liceului.Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Noisil.Nu stiu. pentru ca el pleca dimineata cu ghiozdanul si citea romane în Cismigiu pâna auzea sunând fabricile. . nu poate Marcu scoate ceva mai mult la lectie decât bâlbâiala lui ignoranta sau tacerea si mai ignoranta. Malureanu Marcu. . Pentru ca stiu ca Marcu. poti sa-mi scrii formula dezvoltata a acidului pen-tafosforic? . iar el îi lua apararea. ca numai -datorita lui am putut sfârsi Les Miserables.

si poate nu gresesc gândind ca însasi tinta discutiilor e sa supere baietii. De aceea nu poate orisicine sta de vorba cu el. dar îl dispretuiesc toti. E bine. în care scria ca elevul Furtuneanu Petre nu poate fi tuns. însa. cu i cel putin numarul 3.Ajunseseram eruditi în Comedia umana si ne întreceam unul pe altul în cunoasterea personajelor. Marcu mi-a raspuns ca toate sunt scornite de el. si-l retrage din liceu. cu Capitalul lui Marx. La noi în clasa nu sunt decât doi. Furtuneanu îl numeste "evreu distructiv". Iar directorul s-a resemnat si a acceptat "biletul de motivare". Daca cineva spune aristocratilor ca anarhistii si comunistii nu se pot împaca. Unul dintre primii adepti a fost Robert.care i se par îndoielnice -. Când banuia ironia. se declara ucenic fatis al lui Kropotkin si Bakunin. el gaseste motive sa se îndoiasca. îl socotesc foarte original. Marcu n-a marturisit niciodata serios ca e adept al anarhismului. dar 24 . Venise cu tatal lui si tatal spuse directorului ca. Lazimir. nu l-am gasit pe L \'enfant maudii genial. îl chinuiam dându-i sa citeasca cele mai proaste romane.informati de el au aflat ca volumele sunt anarhiste si l-au privit cu teama. îsi trece degetele raschirate prin parul cârliontat si nu-si mai gaseste locul. amanuntelor si curiozitatilor balzaciene. si Marcu nu se supara. Cei câtiva care uitasera j au fost trimisi sa se tunda în timpul orelor. sa necajeasca pe aristocrati. Marcu e multumit. în care nu patrunsese masina de doi ani. Sfârseste întotdeauna prin a "turba" pe aristocrati. când l-am rugat. anarhist. Am raspândit amândoi pe Balzac în clasa.Drept sa va spun. Marcu încredinteaza pe feciorii de mosieri ca în putin timp li se vor expropria din nou mosiile.L-am "turbat"! De câte ori izbuteste sa "turbeze" pe vreunul. Când l-am întrebat de unde stie aceasta. Numai Furtuneanu venise cu aceleasi plete negre. îndeosebi pe Furtuneanu. fie chiar nedreapta. Venea la scoala cu brosuri de propaganda socialista. daca i se tunde baiatul. dar nu prea. si când intervin aristocratii. Aristocratii sustin ca el e adept permanent al anarhismului si al comunismului. Când epuizam stocul. dar ca nu se arata. între baieti. Furtuneanu suferise de otita cu un an mai înainte. în realitate. numai atunci ma supar. Nu îl urasc. Nu poate orisicine sta de vorba cu Marcu. La fiecare fraza pe care o rosteste. Marcu spunea ca sunt foarte interesante. ci dimpotriva. A spus numai ca e interesant si ne-a explicat. Numai când gramadesc argumente peste argumente si Marcu nu le ia în seama pentru lucruri de nimic . Daca vrea. cu deosebire aristocratii care pomenesc de primejdiosul "iad bolsevic". Odata a adus în geanta doua carti frantuzesti. Cred ca lucrul acesta îi face placere lui Marcu. ca sa se mai supere putin si feciorii de mosieri. Când se deschide vreo discutie generala în clasa. pentru ca a suferit de otita.. Trebuia sa ne tundem toti. cu scoartele rosii: L \'unique al lui Stirner si un volum gros de Kropotkin. el trece de cealalta parte. de frica. ei raspund ca toate acestea sunt vorbe. dar Marcu spune ca sunt peste masura de multi. cu \ care joaca saptamânal pocher. baiat bogat. pentru ca el i-a silit sa-l numeasca astfel. Baietii îl numesc comunist. porneam prin librarii si prin anticarii sa ni-l împrospatam. teoriile anarhiste. Pe mine nu ma supara faptul acesta. uitând ca are strânse legaturi cu un alt evreu. . cu cartulii de Engels si Kautsky. dar baietii . spre marea lor bucurie. Furtuneanu nu-l poate suferi de când Marcu s-a aratat "nepoliticos" fata de el.. Si Robert le gasea admirabile. ne marturisea îndo-indu-se: . si toti am respectat ordinul.

Azi-dimineata. Zadarnic ma prefac: sunt trist.Te rog sa nu-ti permiti cuvinte pe care nu ti le permit eu mai întâi. Eu. . mi s-au ivit înca doi cosi. Baietii râsera. Cred ca am avut chiar mai mult succes decât Stefanei. pe sub salcâmi si visez idile rustice.Vezi ca te îneci. * Azi am citit cartea lui Ionel Teodoreanu: Ulita copilariei si am plâns. în fata profesorilor si a colegilor. completa confidential Marcu catre vecinul lui de banca. I-am cercetat mult timp în oglinda si m-am întrebat daca ma va placea Sonia. Era foarte rosu si scuipa prin cavitatile celor doi dinti cazuti din fata.. . Eu n-am fost la "tara" niciodata. Baietii s-au revoltat si apoi s-au resemnat. Poate ca îl intimideaza clasa si profesorul. . ca sa nu ma zareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramând. Si când apune soarele primavara. eu visez la livezi si la crângurile înflorite. Dirigintele însa a cerut explicatii. când Marcu n-a stiut sa analizeze împarat si proletar decât întemeindu-se pe critica lui Gherea. i-a raspuns linistit Marcu. zadarnic încerc sa-mi sfârsesc capitolele din Felix le Dantec. Mi25 . M-am închipuit la Medeleni. el se îndoieste cu o rara scrupulozitate numai de argumentele potrivnice. nici n-ar avea motiv sa-l admire.Furtuneanu a ramas cu parul mare. tuns cum as fi. Si i s-a mai întâmplat lui deseori în clasa sa nu poata raspunde decât cu rezultatele altora.. pentru ca izbutise sa-l faca pe Furtuneanu sa scuipe si sa se rasteasca un sfert de ceas.. dar atât de tare. Si de atunci nu-l poate suferi Furtuneanu pe Marcu. în clasa. Dar pe mine m-a mirat faptul. marturisiri sub plina luna.în urma otitei racesc foarte usor. Te rog sa-ti dai osteneala sa fii bine crescut. daca n-ai crestere de acasa. el le afirma foarte sigur. Nu mi-a fost rusine: am plâns. e drept. Poate nu-si da seama ca în asemenea prilejuri e. si Furtuneanu le-a dat. Când. Mi-a marturisit mai târziu multumirea ce o încercase. . sau cuvinte patimase pe care nu le voi rosti niciodata. la iatacuri luxoase. Am întrebat-o. însa. Numai în discutiile noastre se arata asa cum e. la izvoare. si nu l-am putut explica. si numaidecât ar reveni otita. De aceea. Te rog sa fii cuviincios. In serile de vara. De altfel. însa. Si Sonia mi-a raspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult decât numarul cosilor de pe frunte.. ca se îndoieste de toate. ca directorul. cu Sonia alaturi. interesant si glorios. sustine o teza sau combate alta. în serile de vara hoinaresc pe strazi. Poate se intimideaza în fata celorlalti baieti sau poate socoteste nimerit sa nu li se descopere. Dar dupa sfârsitul orei a venit în banca la Marcu si i-a vorbit un sfert de ceas. Marcu nu-i decât rareori original. din mansarda mea cu ferestrele deschise. n-am fost la tara niciodata. L-a insultat. Râsetele au împiedicat pe Furtuneanu sa continue. în ce priveste probele sale. Marcu îmi spunea ca nu crede în nimic. dar parea linistit. cântând Sheherezade.Sa-l tina ma-sa în vata. Mam închipuit frumos. Am fost toata ziua îndragostit de Sonia. M-am spalat repede cu apa rece pe fata. E suficient sa trec printr-un curent. încât a auzit si Trollo.. l-a facut lipsit de buna crestere si a încheiat formidabil: Sa nu-mi mai întânzi mâna pe strada! Marcu era suficient de rosu. pentru ca nu-l cunoaste. dudui si idile în vacanta Pastelui.foarte putin sceptic..

dar daca exista Sonia. constient de superioritatea mea si de nerozia contemporanilor mei? Unde îmi e dorinta crunta de a ma gasi si a ma poseda în întregime. care n-au avut niciodata ciorapi si purtau rochite de stamba. Spune-i ca nu cer altceva decât sa ma mângâie si sa nu se înspaimânte de mine. cu ochii lacramând de miopie. dar am pus apoi cartea în raft si am râs. Când eram mic.. ca Robert si ca Dinu. spune-i ca un baiat urât. fumeaza si saruta zarzari înfloriti.. care nu stie ce vrea. care se zbate dornica de ceea ce imbecilii din jurul meu ignoreaza pâna si cu numele? Am plâns. spune-i sa-mi trimita adresa. pentru ca eram sarac si nu puteam face ce faceau ceilalti. e trist din pricina ochilor ei. Ionel Teodoreanu. adormeam tremurând de frig si ma jucam cu fetele cizmarului de alaturi. pentru ca Stefanei a cunoscut "cel din urma basm"? Am uitat ca-mi spargeam dintii de furie si de invidie si ca mi-am fagaduit naprasnic ca voi ajunge cât mai curând cineva si ca atunci voi desface salbatic pulpele celor mai frumoase femei. Iar eu numai am\'visat dudui si m-am jucat înainte cu fetele cizmarului. Eu n-am avut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosia mea.. Eu îmi simteam carnea tremurând si ma loveam. care sufera necunoscut de nimeni. Iarta-ma.. Eu mi-am muscat buzele. pentru ca eu n-am simtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia..Zadarnic. daca plâng.. si de obraji frumosi? Am uitat si am plâns pe foile unei carti din Cultura Nationala? Am sfârsit Ulita copilariei înainte de a sfârsi La lutte universelle a lui Dantec? Si nu mi-e rusine de mine însumi?. iar eu sting lampa si visez. Am plâns. pentru ca eu am sa-mi vând cartile lui Felix Le Dantec si am sa ma duc sa ma mângâie Sonia. numai pentru ca eu. si de ochi frumosi.e sufletul schimbat. Iar daca Sonia nu vrea sa plece de acolo. De multe ori m-am întrebat ce am eu în serile de vara. Am plâns. pentru ca un adolescent bogat. care calaresc. si mintea. .. care cânta Shehere-zade la pian? Mi-am recunoscut eu generatia în fericitii de la Medeleni? Mi-am pierdut eu vacantele pentru ochii Soniei. Spune-i sa vina sa-mi daruiasca trei cuvinte de mângâiere. E o carte cu papusi luxoase. am îndurat ani de-a rândul chinurile carnii. cu trupul chinuit de seva adolescentei si cu sufletul înfrigurat de asteptarea adevarului. EU. pentru ca eram înca sentimental si visator. Eu le-am visat numai. Eu ma întrebam si ma chinuiam sa raspund si ma ofileam negasind raspunsuri. din Moldova ei. E buna pentru copiii de boieri. Dar n-am gasit raspuns. frumos si cu parul castaniu s-a îndragostit de o boieroaica poftitoare de. Si mi-am spus: Ulita copilariei e o caramela buna pentru baietii slabi de înger. Am râs de mine. pentru ca nu stiam cine sunt. Eu am ramas tot trist si tot îndragostit de Sonia. ori m-am vârât în camari cu hârtoage. numai pentru ca EU Am fost lipsit de bani si de trup frumos. Am uitat toate acestea? Am uitat romanul meu? Mi-am uitat sufletul.. 26 . Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea. pe care-l cautam zi si noapte? Unde îmi era hotarârea mea de a ma arata lumii asa cum sunt. Iar astazi am citit Ulita copilariei si-am plâns.tutun. Eu n-am sarutat niciodata zarzari înfloriti.. cu poze si cu idile. si de vrerile mele?.

.Drumul? 27 . Trei corigente însemna o repetenta aproape sigura. Zaream prietenii uluiti. Dupa un sfert de ceas..Nu. . înadusit. Când am aflat vestea. m-am linistit.o propozitie întreaga.Haben sie heute: Das Haus! . socotii ca este o datorie patriotica sa nu învat limba dusmanilor mei. mam gândit serios. nu mai puteam sa-mi arat multumirea printrun zâmbet. dar aceasta nu-mi stânjenea planurile. Scapam numai prin nepriceperea celui ce lovea. La început. închipuindu-mi toate acestea. luptând cu prietenii ce voiau sa ma pastreze vietii. Cum sunt în banca I.Se raspunde cu o propozitie întreaga..câteva duzini de cuvinte pe care trebuia sa le învatam.Asa se raspunde? . bâigui eu. e drept. Venise de pe front cu o tunica ofitereasca si izbutea sa ne faca sa uitam "lectia" numai cu o privire. jucând oina. LUN I 8-9. M-am asezat pe o banca si priveam rândurile de fericiti ce ocupau bulevardul. . oricum. Ma închipuiam disperat. Dar pentru ca rusinea trebuia. Nu ajunsese înca director..Was haben sie heute? M-a înfricosat preludiul acesta sase ani. socotindu-ma persecutat de Faradopol. strigau: .. De germana ma îngrozeam. Iar eu regretam ca. De câte ori sa-ti spun? Was haben sie heute? . cu pastila între dinti. ma trudeam sa gasesc un mijloc. Doua lucruri se împotriveau.. eram emotionat. Daca vedeam prea bine genunchiul adversarului.. ca prietenii sa ma surprinda chiar în clipa când voiam sa înghit pastila. Si eram miop. lacramam.E un criminal. fiind mort. Se vorbea chiar de intrarea mea în echipa liceului. nu.. privirile si proportiile profesorului de germana.Magarule!. Mai apoi. Sub*propozitiile. Baietii.?.. apoi nu mai aveam nici data timp sa vad mingea. Dintr-o nelamurita dorinta.cu litere "nemtesti" . la sinucidere. eram cel mai lenes. uitam tot. îmi petreceam dupa-amiezile pe un maidan. GERMANA în clasa I am ramas corigent la franceza. însa. .VI. Aici. . începu sa ma stapâneasca teama de profesor. colegii bucurându-se în ascuns de acest eveniment inedit si auzeam plânsul mamei. Ajunsesem vestit în fulgerarea cu care prindeam mingea si o repe-zeam în genunchiul celui din careu. Ma înspaimântau. mergeam cu gândul si mai departe. e un criminal!. trebuia sa raspund mai întotdeauna: .. constatai eu.. . mai neglijent si mai rautacios din clasa.Iesi la lectie. zbatânduma: . Acestia nu sunt corigenti la germana. germana si româna. spalata printr-un act de curaj. la groapa mea. când ma aflam în careu. Unde e caietul? în caiet se aflau transcrise .Das Haus! . chinurile si moartea.. maior în rezerva si profesor de germana. pe neasteptate.. barbat trupes. Nu stiam eu prea bine cum puteam sa capat pastile din acelea cu care se ucid oamenii nefericiti. descult. Asa se raspunde? . însa. Mai întâi. Ma închipuiam mort. Auzeam chiar cum strigam. lasati-ma sa mor!. miop. un sfert de ceas. întristându-ma.

* Acum.Der Schmuck!..Ai tu bani? . Nu avea decât saisprezece ani.. M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa.. . raf? . . dupa aceea voi învata cu un meditator. Scapasem. Pâna în septembrie.Cincizeci de bani. . Când începea ceasul lectiei. încercam eu sa-l îmbunez. spunând ca sunt "persecutat". îmi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc prin cartoanele neamtului încartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate.La loc.. pentru ca asista si mama.. ....De ce vii târziu? Baiatul cu ghiozdanul încremeneste lânga usa. gewusten. Sami: astazi nu facem lectie.. . Spuneam asta si la mama. Mama pleaca la bunica.Si daca nu-mi da? Sami era banuitor si destept. .Zi-l tot. când se înfurie.Wissen.. magarule..Weg! -Articolul. De atunci. .. 28 . nu învatasem nimic. wust.. Ne-am înteles sa-mi împart vacanta în doua: pâna în august voi fi liber..... citea pe Nick Winter.Cum Schraf? Podoaba! . . . profesorul a ajuns director. . Fata i s-a mai înasprit.Cum face subjonctivul pasiv.Spune-i mamei ca-mi trebuie un caiet.Cum merge.... Eu ma aparam. .Cât sa-i spunem ca costa un caiet? .Nu stiu.Ss.. . .Nu.sa vedeti. persoana a IlI-a plural? .A sti! . -Mars!. magarule. jermana îi dificila. Furtuna a trecut cu greu.Podoaba? . la Conservator.îmi ramân si mie douazeci de bani. .S. palmuieste elevii.Asculta-ma. micule? . asigurând-o ca am sa promovez la toamna. germana ma obsedeaza. Asa. Mai bine mâncam înghetata. Dar au plecat nemtii si ministerul n-a mai cerut germana în clasa I gimnaziala. juca înca nasturi. Sami se arata sever.Der Weg? -Das!. Mama stia. vor sa ma persecute. sm. O vestisera cinci prieteni. .Dar de ce te persecuta numai pe tine? . .. .. .Wissen. Trei.Schutnf? ezitam eu. glasul rasuna formidabil în fiecare dimineata si..Stiu ca începe cu s. sm.. Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami...Micule. boule. lasa ca îti dau mai bine marci. dar învata la scoala evanghelica si. Atunci ma ajuta: . vioara..

.Si. ne cheama pe cei amenintati. . va rog. si m-am dus s-o iau.. Dar când e zgomot în clasa. Îmi uitasem umbrela în clasa. Nu stie nimeni aceasta. Dar m-am întors. . . cu o privire umila si umeda. . durerosi. Mam ascuns dupa usa. Obrajii mi se înrosira de rusine si usturime. Aceasta îmi da curaj^ Ma încrunt si ma socotesc Brand înfruntând furtunile. apaream palid. . Anul acesta. .. Pasii domnului director s-au auzit. Ca sa simulez lectia învatata.Stiti voi pe Schiller? Noi zâmbim. Si atunci tremur.. -Unu. Dar germana.Ai sa-ti arzi hainele. Când ma plimb printre banci. ma plimb înfrigurat printre banci.umbrela. si mi se strânge inima. Deodata. .Was haben sie heute? Fireste. simt prea bine aceasta. Ma trudesc cu pumnii la tâmple. cu caietul si cartea.Ce stiti? -Schiller. de trei ori spre stânga. Atunci ma apuc sa învat cuvintele la germana. ca o trâmbita. Ma apropiai de soba. nataraule! îi multumi pentru sfat.A sunat de iesire. Nici Brand nu era înteles si nici eu nu sunt înteles de profesorul de germana. . Tremuram. gândin-du-ma la Brand al lui Ibsen. Nu aveam nici curajul nici puterea sa-i raspund. tot n-o învatam.Nu Gote: Goethe. Uitasem cine sunt si ce cautam în clasa cu un director si o umbrela.Iesi!. . ma pripeam.Mie îmi spune numai "magarule" si nu m-a palmuit decât o singura data. eu mi-am uitat caietul acasa. pentru ca toti trebuie sa zâmbeasca de câte ori glumeste d-l director.Ce-i cu dumneata aici? . de ce n-ai iesit? .... o data cu umbrela. Ochii directorului se înflacarara. însa. Când ma striga.Hai? Stiti voi pe Schiller? 29 .. Magarule! Dar nu aveam pe unde iesi.. Domnul director.. cum se zbuciuma Fanica la chimie. * în fiecare luni dimineata.Domnule. fascinat. în cancelarie. . sfârseam întotdeauna cu "insuficient".. Ochii îmi lacramau. Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla. nu e un om rau. Dar nu stiam.. pentru mine. Nu se arata Brand. si domnul director fumeaza. înainte de încheierea anului. nu mai pot gândi la Brand. dar nu izbutesc sa-l evoc. . mi-am exasperat profesorul. dar eu trec prin clipe grele când nu se arata Brand. E cald. îmi simtii capul smuls de trei ori spre dreapta. si ma zbucium. Am sarit atunci pe fereastra. Poate avem acelasi suflet. pe unde ai intrat? întrebarea rasuna. Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Dar toate usile erau încuiate.Am iesit.. rigid..Lebens Gote.. Ne potrivim. la "îndreptare". trebuia sa raspund eu.. Nu vad decât niste munti acoperiti cu zapada.

Dupa aceea ma culc si dorm patruzeci de ore în sir. Poimâine repet. nu se supara. Am ramas corigent. ca Champollion dupa ce a descifrat hieroglifele. Numai inocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar. Îmi spusei: . Daca râdem prea mult. baieti! Spuneam oricui voia sa ma asculte: . -Magarilor!. Manânc. Hai? VII. mâine pâna la prânz învat din algebra combinatiile.. M-am ridicat pe o banca si am strigat catre clasa: .întelegem ca zâmbetele n-au fost de ajuns. Nu mi-e rusine.. nu am promovat. nici cu triunghiul lui Pascal. Când ma parasea. sau. Unul dintre noi râde. pentru ca am vrut eu.Ia sa dati un extemporal.. CORIGENTA 10 iulie S-a sfârsit scoala. entuziasmul. Astazi ispravesc trigonometria. pentru ca îi întreb din materia fiecarui trimestru. In cea din urma lectie. si mie îmi era somn. Prudent. Trebuie sa-mi obisnuiesc creierul. Eram entuziasmat si credeam. Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc. pentru ca d-l director e serios. Dar ei nu au vrut sa înteleaga. De data aceasta. nu-mi impun asta.. Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient". . Ne asculta cum citim si cum traducem din manuale trucate.Ma apuc sa învat la doua. Cald. Dupa-masa sfârsesc algebra. ma scol la doua. Spuneam: . binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Acasa. Totul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat.Nu ma pot apuca deodata de matematici. si gândul lui e la via din judetul Prahova. Si citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtusi de putin legatura nici cu binomul lui Newton. ma culc. îmi poruncii cu glas tare. 30 . Râsetele trebuiesc sa înceteze.în noaptea asta nu se doarme. sa vina peste trei zile la orele doua dupaamiaza. .. cum am ajuns. tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie. Lucrez pâna la zece noaptea. Stiam de mult ca sunt cu desavârsire lipsit de vointa. Vanciu ne-a spus: . Dar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar. îmi înghiontesc vecinii. Lucrez pâna mâine dimineata. creion. pentru ca nu am vrut. Dupa un ceas si cincisprezece tigari. începeam sa ma îndoiesc. se întuneca.Haide. d-l director ne daruieste fiecaruia media "suficient". apoi repet operatia de doua ori. am împartasit hotarârea mea. Pot sa-si îndrepte orice nota. Raspoimâine ies Ia tabla cel dintâi si îl tâmpesc pe Vanciu. în trei zile învat ce n-am învatat un an si scap. pentru ca citesc pâna noaptea târziu carti de stiinta.. însa... la liceu. Iar eu sunt sigur ca am ramas corigent la matematica.Cei care vor sa-si îndrepte notele. când vazui ca se face trei: hârtie. mai exact. Câtiva ne ajutam de batista.Pâna mâine dau dracului trigonometria. d-l director e satisfacut. S-a sfârsit masa si eu m-am urcat în mansarda.

la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul. Atunci mototolii hârtia si o zvârlii pe fereastra.Prudent. Sa nu-mi obosesc ochii citind noaptea.Trebuie ca e. la noua fara douazeci am luat niste însemnari psihologice pentru romanul meu. bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc. ca hârtia de pe masa e patata.la opt jumatate miam examinat fata în oglinda. B. Apoi am citit trei pagini fara sa ma opresc. Si desenai un cerc si-l împartii în patru si scrisei la fiece capat al diametrelor câte o litera mare: A. într-adevar. descopeream ori ca creionul nu e destul de ascutit. Auzii ceasul trei si jumatate. Erau foarte bine scrise si foarte limpede. si adunai tot ce-mi poruncii. Asta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e 3 supra radical din minus 2. voi. Dar ma aflai citind prefata. ca fereastra scârtâie.m.Haide. ca praful de pe iconita n-a fost sters de la Duminica Tomii. cu toata inteligenta dumi-sale. la sapte mi-a fost sete. domnule! ma rastii eu catre mine însumi. revistele. cartea de trigonometrie a lui Spiru Haret i s-a parut delicioasa. Al treilea cerc era mai reusit. Asta nu-i bun! rostii eu. Istoria literaturilor romanice. iar cosinusul 2 supra radical din 3. 31 . mi-am spus. Am început sa ma dezbrac. iar la noua fara cinci am fost chemat la masa. ca gulerul de la camasa ma supara.d. la noua fara zece m-am hotarât sa ma odihnesc putin ca sa nu ma surmenez.Primele lectii nu sunt grele deloc. Era unsprezece si un sfert când m-am suit din nou în mansarda. ceea ce nu se mai întâmplase de câtiva ani. Dar observai ca obtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade. Sa pun ceasul sa ma scoale la trei. Sanctuaires d\'Orient de Schure. Lasa. . . si eu ma gândeam ca peste o luna voi fi în Dumbrava Sibiului. cu un arc numai de treizeci si cinci de grade. fericit. ca n-are sa-mi ajunga hârtia s. la opt m-am socotit persecutat. si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. când fu sa-l crestez cu doua diametre perpendiculare. în pasajul acela. Dupa masa am descifrat la pian foarte mult. Si îmi închipuii ca am un arc de treizeci si cinci de grade si unii extremitatea arcului cu centrul cercului. la opt si un sfert am aprins lampa . la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame si m-am coborât sa manânc. ori ca tabla de logaritmi nu e la îndemâna. brosurile. socotita de profesori obtuza matematicei. Pâna seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai îmi ramasesera o suta nouazeci si una. Arcul era AB=35°. la sapte jumatate am devenit melancolic auzind ciripitul paserilor. fara convingere. Tutuc reproducea un pasaj de d-l Bianu. a lui Iorga. Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul. Dar. ca sami fac curaj. pentru ca asa se pune întotdeauna la centru.a. iar la centru pusei O. luai în seama ca cercul sters cu creionul îmi atrage atentia. ca nu mi-am asezat comod picioarele. ca s-a uscat cerneala în calimara. foarte interesanta trigonometria. . Sa începem cu liniile trigonometrice: sinusul si cosinusul. III. dar în mansarda era cald.cu toate ca nu era absoluta nevoie . îmi marturisii cu jumatate de glas. D. la sase jumatate am citit o revista. în care dl. Aceasta. Nu e prea devreme la trei? Hotarâi: ma scol la patru. pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusul rece. îndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia: un volum din Auguste Comte. C. autorul afirma ca. îmi spuneam eu. Dar de câte ori încercam sa citesc primul capitol.

si ce e daca am matematica? Matematica ma creeaza pe mine sau eu pe ea? Si iar am adormit. . ci sapte fara cinci.A spus ca ne asculta foarte greu. si ce-are sa fie daca nu m-oi prezenta la examen? . Scoala-te! .Ia mai slabeste-ma... La opt si un sfert am început sa socotesc câte pagini mai aveam de citit si leam împartit la numarul orelor disponibile. Si ceasul a sunat la cinci. . Si atunci nu 32 . Dar m-a lovit lumina diminetii în ochi si m-am desteptat. . . N-am vointa nici cât un clapon... . Am sa învat patru ceasuri pe zi. .Când ma îndreptam spre masa.Greu. Am desenat un cerc. de va ramâne Vanciu uluit. .Are sa ma lase corigent. menite sa ma cutremure si sa ma îndragosteasca de trigonometrie... ca si cum ceasul ar fi fost de vina daca a sunat la cinci.. pentru ca parea ca ma intereseaza foarte mult rezultatul exact. Am repetat socoteala de trei ori. De la patru ma lupt cu ea. ..Ei. . si ce-are sa fie daca au sa râda toti de mine? îndoiala nu mai ma lasa sa împart cercul în patru si sa-i însemn extremitatile diametrelor A. Nu-i nimic de capul meu. . m-am razgândit si am pus ceasul sa sune la cinci. .Ce-mi pasa mie daca ma lasa corigent? Nu stiu eu cine sunt? Nu sunt eu? Aveam dreptate: eu eram. Cred ca n-o fi atât de rau sa va asculte greu. Dupa ce m-am spalat si m-am îmbracat.. si ce-are sa fie daca m-o lasa corigent? .Nu sunt atât de naiv sa ma consum la sase cu matematica? în realitate nu era sase. . B. C. am început sa citesc un capitol din cartea lui Iorga. Si m-am întors pe partea cealalta. foarte greu. Dar aceasta nu însemna nimic pentru Vanciu. N-am sa ajung niciodata nimic. i-am spus pe jumatate adormit. Parea foarte multumit.Ei.Merge? Merge? . Nu stiu ce-oi face. si ce-mi pasa mie de Vanciu? Asa era: ce-mi pasa mie de Vanciu? .Chiar e mai bine sa ma lase corigent.Ei. A început sa-mi para rau sa dormisem un ceas si jumatate mai mult decât trebuia.Mai plimba-te putin prin gradina si apoi mai citeste iar. Am început sa ma ocarasc în gând cu glas tare. Tatal ma privi mângâietor. Pacat de timpul pierdut cu scoala. Toate acestea. Am citit din Istoria literaturilor romanice pâna la opt.Ei. Sunt foarte obosit. D.Nu sunt decât un adolescent ca si toti ceilalti. Zadarnic. sa sting lampa.Bre..Au sa râda toti de mine.. Atunci mi-a adus tata laptele si pe mine m-a gasit rasfoind înfrigurat logaritmii. Dar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasat sa sune.Ei. Am destula vreme la vara sa învat cu sârg. ai matematica!.

ci a profitat de luminile pe care i le-a daruit fara zgârcenie liceul nostru. fara îndoiala. Arata "activitatea liceului.. Stateau alaturi de cei din clasa a VUI-a si le sorbeau cuvintele. a fost rasplatita. La vara. zau timizi în bancile din fata. Unii aveau norocul sa fie întrebati.. pâna dupa miezul noptii. minte! De fapt. 33 . am vreme destula. Se întorceau. nici în clasa a VUI-a. doamnelor si domnilor... VIII. staruinta lui. mai seriosi si nerabdatori. Mi-am strâns bucuros cartile si le-am înghesuit sub masuta cu reviste. Ceea ce era de asteptat. îsi plecase capul ca sa auda poruncile domnului director. rosteste o cuvântare ocazionala.Cum. Prietenia cu "cei mari" se datora. prelungite.ma va lasa corigent la anul. Clasele a V-a si a Vi-a apreciau exagerat glumele celor din a Vil-a si a VIH-a.. . Domnul director. multor "gentileti" la bufetul liceului. Un secretar aduse o coala scrisa cu numele premiantilor.Nu-l ascultati. în nadejdea ascunsa ca vor fi primiti în grupul lor. Am alergat jos si i-am vestit pe toti ca nu ma prezint la examen. Aceia erau privilegiatii. . Baietii. crezuse cel dintâi.. La rastimpuri.. cu altii se începeau chiar comentarii. ramân corigent. la bodega din colt sau la curse. dupa fapta si rasplata. E chiar foarte inteligenta hotarârea mea: sa învat la vara. aplaudau si chicoteau pe sub banci. Sa spunem deci. Cel premiat. munca elevului. Unii se apropiau pe furis de masa si-si aruncau ochii pe cartile cu numele premiantilor. erau fericiti. inteligenta si perseverenta . temeinic matematica.. Trebuie sa învat. "Balaurul". numai pentru mine. si vestea se împrastia printre banci. voiti sa promovez iarasi superficial? Si la anul sa ramân iarasi corigent. profesorii. Baietii se adunau grupuri. câteva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii. zâmbind. Am sa învat la vara. salutând. înca din iarna. Când s-a coborât d-l director. se prefacea ca nu crede. Câtiva parinti se ase-. si anul acesta.. care sunt multi în liceul nostru. E foarte inteligent ceea ce fac.la liceul nostru. . comentând figurile profesorilor. în taina. Aceasta. matematica. cu fetele luminate. Altii îsi statorniceau astfel de relatii de la jocuri de carti. însa. sfârsind prin îndemnuri. Când li se adresau exclamari. dupa acest al saptelea an de existenta a liceului nostru. îmbracati de sarbatoare. ca întotdeauna. ordonati alfabetic. odata. La zece si jumatate începu "serbarea". odata. doamnelor si domnilor. pe catedra. Si ceea ce eu prorocisem. procentul de promovati si de premianti". Apoi priveau cu totii pregatirile de lânga catedra si masa cu carti.a acestui elev staruitor si inteligent. si iar în clasa a VlII-a? Trebuie sa învat. temeinic. Baietii cei mari din clasa a opta venisera cu palarii de pai si se simteau datori sa râda si sa dispretuiasca. s-a adus o catedra. servitor paros.mai bine zis .. PREMIANTII Azi-dimineata s-au rânduit banci în curtea liceului. care nu si-a pierdut timpul. staruinta acestui elev. din fiind. Turuiau binevoitor pe cei mici. înrosindu-se. profesorii întorceau capetele si îi priveau aspru.. Astfel.

. Ceea ce m-a hotarât sa nu mai vin la repetitii. strângând bagheta. Aplauzele prea lungi.. ciupit de varsat. Se strigara alti fericiti si sâr-guitori elevi. -Bravo! Bravo!.D-l Boloveanu?. Do-sol-mi-dooo. Diletantii amutira. Directorul îi zâmbi dulceag.. Vasilica Dumitru.. întreba. . La patru. cu nasul rosu si fruntea îngusta. ghebos. Dar solistul. d. director se ridica si. Baietii asteptau ca pe o delicioasa revelatie ultima compozitie a maestrului. .. nemaicutezând sa intre în banci. Premiantii transpirau...Duc \' nu veniti ia repetitii?. spre ciuda d-lui director. se întorceau împiedicându-se. Apoi. Când trebuia sa tina nota mai mult de trei masuri. au facut sa roseasca pe director si pe maestru.. propuse imperativ d-l director. cu urechile lungi. Maestrul exaspera. Un grup de elevi dinapoia fanfarei repetara încurajarea: . îsi luau fiecare bratul cu carti sau numai câte o carte si. de doua luni. Nu gasise decât noua. forte!. .. 34 . .Haideti. începu premiile. O privire de lânga catedra îi linisti.SstL. ce D-zeu? Unde e toba mare? Câti trompetisti alto sunt? Trompetist alto eram si eu. începeti. Ceilalti. Forte. Un secretar. implora maestrul. si închidea ochii.obez iluminat . Când metalul tremura cu un semiton mai jos.Firanescule.. iar publicul acompania cu vârful ghetelor. înainta timid.. peste putin. Cinci minute pauza. directorul.... si fanfara. premiul al doilea..maestrul de muzica a început sa-si adune baietii pentru fanfara. în mijlocul sârbei.. striga.Am sa te spun d-lui director. catre "dreaga fanfara: ..Do-mi-sol-do. se apropia de cântaret si-l lovea cu bagheta. aia din fund. acolo. Dumitre! Vasilica Dumitru. domnilor. îsi cercetau premiile.. maestrul zâmbea fanfarei. Maestrul si-a strâns bagheta si . . mai cu putere!. organizara un acompaniament pe pupitre.. Atunci. acoperita de acompaniamentul trompetelor alto. Firanescule!. Amuti. va dau afara. clasa a VUI-a reala. "Marsul" era una din numeroasele sale compozitii. înalt. pâna la masa cu premii. stacojii.. acoperita cu aplauze.Sa cânte Potpuriu! dumitale. "Potpuriul national" începea cu o doina. Fi-nalurile se împlineau mai întotdeauna fals. Bravo.Bravo!.. doi. glasui: . întrebatori. fanfara nu izbutea sa emotioneze. din fiind. îi strânse mâna si-si netezi apoi încruntat pletele. se înaspreau.. Destul. Vorbeau între ei. mai mult din ochi.Bradescu Mihail. obosise. Melodia se pierdea pe alocuri.. peltic. .. . iar din fundul sufletelor se ridicau invidiile ca niste aburi calzi. Parintii devenisera nerabdatori. ma pitii sub banca.. premiul I cu cununa. Grupurile de elita.. cu fetele îmbujorate. . Apoi. pistruiat.a început. ca fiu de spalatoreasa. Fara tromboane suficiente si cu un tobosar anemic. Sunetele se îngrosau.Hei! Voi. întreaga fanfara zâmbea publicului. Dar mi se umflau buzele si rasuflam obosit dupa fiecare sedinta. Un.. Solistul rasufla umed când se sfârsi doina si începu sârba. Parintii întorceau capetele. un brun înalt si scofâlcit. clasa a VIII-a reala. Ca sa nu ma vada.Nu te lasa... Do-mi-sol-do. Maestrul se zapacise cu totul. îsi umfla obrajii. Fanfara intona arpegiul glorificator: .

Sandule!... eu si Bona Dinu îmi era prieten. Eu ma prefaceam trist. simteam ca îmi slabesc puterile.. la matematici? Saisprezece... 35 ..Sa traiasca! -Bravo. Sunt liber. Judecam cu o fierbinte nedreptate. Uram pe acei adolescenti cu fruntile înguste. glumind. tot pe dreptate. sunt cu adevarat trist. Eu ascultam si îmi era teama ca ceilalti sa nu afle ceea ce se petrecea înlauntru-mi. albe. Eu nu înteleg nimic din tot ceea ce priveste pasaportul. care îsi învata lectiile.. necunoscutilor. întrebai de la usa: . Uram trupurile acelea plapânde sau robuste. Din clasa noastra eram patru corigenti la matematica: Dinu. m-auziti?. pentru ca nu puteam învata matematica si nu stiam germana. In curând aveam sa-mi trâmbitez ura. Ma gândesc la atâtea piedici pentru care nu sunt înca pregatit sa le înfrâng. brutal.Imbecili. Nu ma gândesc la corigenta. ca sa ma mângâi.. încheiam astfel. Strângeau mâna lui Alexandrescu Alexandru. acelea erau necesare. si rezultatele mele nu erau pretuite. -Bravo. ca sa nu se spuna ca invidiez pe cei câtiva neghiobi încoronati. Ma framânta noptile. Altadata. iar altii exagerau masca bucuriei. discutia cu un coleg premiant. VACANTA E cald si eu sunt liber sa citesc ce-mi place. Mandea! . IX. cunoscutilor. M-am linistit..apoi. se duc la cinematograf si se masturbeaza în fiecare noapte. Daca as capata unul. Am cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam. de câte ori izbutesc sa-l ajung. Am sa ma apuc de matematica la sfârsitul lui august si tot atunci am s-o învat. exageram.. S-au mirat cu totii.învat ce-mi place mie. M-am gândit mult daca nu trebuie sa plec. poate. sunt stapân pe timpul meu. m-auzi? Toti suntem niste imbecili. Când venii la masa. Chioreanu. prietenilor. Si unii se întunecau.dintre repetenti nu venisera nici unul la serbare . Ceilalti doi. Munca mea si torturile mele.. Ar fi atât devfrumos sa fug. aplaudându-si din rasputeri colegii.aplaudau fals rasplata colegilor încununati. încununat. Sau. dar ei gândeau ca fiecare ar fi putut fi. M-am întors cu Dinu. înconjurându-ma premiantii.multimea anonima a promovatilor mediocri si a corigentilor . Faptul ar fi trebuit sa ma umileasca.. . sa fug pentru totdeauna. A trebuit sa ma prefac trist pâna seara. gândind la biblioteca si manuscrisele mele si la j turma adolescentilor. Mi-au cerut amanunte asupra serbarii. din clasa. cu ochii încercanati si supti. Ma priveau prietenos si încercau sa ma consoleze. negricoase si fetele roze sau palide. Voiam sa par linistit. colegilor. Nu stiu daca îmi lipseste curajul. cei mai prosti din întreaga clasa. aveam cel putin tovarasi mai selecti de corigenta. Ca întotdeauna. intimidat. asupra profesorilor.Stiti câti corigenti sunt de la noi. mi-ar fi usor sa ma descurc. pentru ca se întorceau capete catre mine. Dar. Poate urlam. inculti si impersonali. si colegul s-a j furisat. Ce sa fac cu matematica la stiintele naturale? . dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica nimic si ca mama nu ma va lipsi de bani în saptamâna aceasta. Aceasta. E un gând care se întoarce rabdator. Ceea ce îmi placea mie.

Era prea' incult ca sa retina atâtea numiri. Un evreu tânar. Aici. cu care îmi priveam mai banuitor tovarasul si mai prudent aventura mea. A rostit atunci o înjuratura . însa. un temnicer cu inima rece. fara teama de mine. Am vorbit amândoi despre Panait Istrati. cu alt zâmbet. Eu trebuia sa fug dintr-o necesitate launtrica. Mi se parea ca numai o astfel de viata m-ar fi linistit. mi-a marturisit ca parasise Parisul acum zece zile. Tovarasul meu a început sa râda. capatam impresia ca ma minte. Am intrat. Mi-a vorbit. Tânarul fugise din Basarabia. ajunsese ucenic într-o ceainarie din Constantinopol. încercai sa-l surprind. si am petrecut patru ceasuri de vorba cu un vagabond. pe un vapor grecesc. prost îmbracat. în mansarda. Din tot ce mi-a povestit. într-o dimineata. dar care îmi stapâneste vointa. de viata stranie pe care o duc pianistii cabareturilor de periferie. poate. pe care nu le întelegeam întotdeauna. Cred ca nimeni nu m-ar recunoaste. neîncrederea.. N-a putut învata englezeste. Cel din urma îndemn la fuga m-a tulburat dupa ce am cunoscut. apoi. întelege pe Panait.-pâna la Cairo. Pe mine ma cuprinsese. care ratacise mult si îndurase multe. care vietuiesc în celula si nu stiu sa înfrâng în viata.Prietenii toti îmi spun ca si ei au vrut sa fuga. Se ferea sa precizeze meseria. un calau al sentimentalismului. fara griji. în vorba. Simt nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu. nici o copilareasca predare în fata plictiselilor scolii. A doua întâlnire ma facut sa gândesc asupra unor fapte de viata vie. pe banca pustie. glumind. Ma ghicesc ratacind singur. ajunsi în porturi calde. 36 . întelegeam ca petrecu-• se mult timp în Franta. pe o banca la Sosea. cu alt pas. cald. A citit-o repede. Despre ce n-am vorbit. dormind în hoteluri murdare. Furat de vorba. cu banuieli în ochi. atâtea locuri. Am întârziat de vorba într-o berarie pe care mi-o fixase el. fugise din nou. amestecând fraze de argot.savuroasa. Uitase de Hamburg. m-a asigurat el — pe ruseste. Mi-a spus ca nu sunt decât un simplu "burghez detectiv". Am ajuns un campion încercat. Aici a ramas aproape un an. Citeam o nuvela de Panait Istrati. îl priveam corect si. româneste si frantuzeste. apoi paznic la o magazie de lemne în Smirna. pe care nu o înteleg. atâtea minunatii. patru ceasuri. Eu am înteles ca n-am sa pot ajunge niciodata hamal si mam întristat. Fuga mea nu e însa o trecatoare nostalgie dupa aventuri. pe care le cunosteam din auzite sau din carti. ca "lucrator". muncind si citind atât cât vreau eu. Eu îmi simteam carnea încrâncenata de bucurii. fusese picolo într-o cafenea din Brasov. Vecinul meu de banca m-a rugat sa îi împrumut revista. S-a temut sa-mi dezvaluie credintele sale politice. L-am întrebat cum a venit la Bucuresti. Mi-a spus de umerii zdrobiti în porturi. Eu am încercat sa-l conving de inferioritatea vadita a scrierilor braileanului parvenit. E inteligent si incult. Aceasta e o porunca din launtrul meu.. dintr-o convorbire sau dintr-o carte. Citeste ruseste. Sunt cuprins la rastimpuri de o furie oarba împotriva celorlalti si împotriva mea. Daca as fugi. ca m-as sufoca altfel. pe care îl adora. plecam cu alte doruri. Tânarul m-a numit. petrecându-si noptile în orchestre de naufragiati cosmopoliti. dar i le-am ghicit. Simt ca mi s-ar rupe sufletul. as fi atât de puternic. fermecat. înca. luptând. îmbarcati pe vapoare levantine. ma lupt numai cu mine. Vorbea curgator. într-atât as vietui o viata straina. Mia spus ca venea de la Hamburg. Nu întelegeam cum se putuse strecura prin atâtea tari ca lucrator. dintr-o data. Dar trebuie sa lupt cu oamenii. în amiazi? Când neam despartit. "burghez" si m-a asigurat ca nu pot. Gândurile mi-au daruit alti ochi.

Ma dezgusta afectarea. lovind clapele unui pian ametit de tangaj. din ceea ce câstiga. ma seduceau. S-au risipit. Neîncrederea în putinta unei vieti de munca si rataciri nu întârzie sa ma întristeze. Nu stiu cum se vor împaca dorurile acestea. Daca le-as scrie. Hârtiile si caietele ma asteapta în sertar. îmi preciza. încercând sa ma înspaimânte prin imoralitatea sa.R. drumuri lungi împreuna. înabusitor.F. 37 . As fi vrut sa descopar o încercare de revolta. si strângeam buzele de furie ca aventurile lui ma atâtau. romanul. am dormit nopti frumoase în Dobrogea. Apoi a cerut o sticla scumpa de vin si a început sa-mi povesteasca o suma de lucruri care ma entuziasmau prin ineditul lor. Avea o ciudata însusire de a supune vointa fetelor de trotuar. sa-mi capat un pasaport pe un an.. nenaturaletea. golind pahare. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. în viata mea. impus de straini. ca sa nu ma scârbeasca traiul parazit si nerusinat. noaptea târziu. sa ma fac cetatean rus la legatia din Constantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treia mâna cursa Alexandria-Nagasaki. Cercetasia mi s-a parut întotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. Ceea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea e tocmai faptul acesta. Noi ne-am înscris pentru ca capatam permise pe C. Actul de nastere. trebuia sa fur bani multi de acasa. am colindat muntii Neamtului. * E tot mai cald. Tânarul traia în fiecare oras. dar eu citesc pe Anatole France si visez în fiecare seara. cartile. fara sa cred în fericirea care ma asteapta în singuratate. ma închipuiam în mijlocul furtunii. apoi. nebunesti si ma chinuie fuga. din zori pâna la miezul noptii. bijuterii. în mansarda patrundeau miresme de gradina prin ferestruicile deschise. îmi trebuiesc bani. Astept cu resemnare sfârsitul lui iulie. si adorm îndobitocit. de dezgust. Am înteles ca ma leaga înca multe doruri de casa: mansarda. îmi spun eu. îsi alegea pe cea mai frumoasa. Dezvaluii noului meu tovaras toate îndoielile. hotarât sa rup cu tot ce e mediocru. prin cinismul cu care erau marturisite. Am facut.. cu gesturi strivite. Cu atât mai bine. de bacalaureat nu pretuiau. Podelele de lemn abureau în luna. Citesc mult. Ma întâlnesc tot mai rar cu prietenii. ca ale unui om exasperat de caldura si nesomn. însa. de spaima si de entuziasm. ratacirile printre suferind.Ca as putea intra agent la Siguranta. Povestea toate acestea antrenant. Am ajuns. Pe drum. la întoarcere. Am dormit fericit. totusi. ca îmi lipseste o vointa adevarata. am ratacit în Bucegi. ca poftesc în acelasi timp si cu aceeasi furie cartile si vagabondajul. M-am desteptat tulbure de vinul pe care îl bausem cu noul meu tovaras. care sa aleaga anumite nazuinti si sa se consume satisfacându-le. Cred. toate acestea mi s-ar parea literatura. Eu ma tulburam nu de tot ce-mi spunea. fuma în gradini publice si seara juca biliard în cafenele pâna la ceasul când trebuia sa-si întâlneasca tovarasa. N-am lucrat nimic la romanul meu. acasa. ci de faptul ca-i aprobam faptele. beat de nesomn. Ca sa plec. tot ce-mi trebuia pentru fuga. sa plec în tabara de la Dumbrava Sibiului. sa urmaresc tipii suspecti. Gasea astfel casa si bani. cu o "fata" mereu schimbata. El ma sfatui sa ramân acasa pâna ce voi creste destul. Ma chinuie împlinirea unei munci aspre. neodihnite. El vagabonda în timpul zilei. curaj si siguranta ca nu voi tânji dupa biblioteca mea. de visele pe care le visasem.

ca întotdeauna dupa o noapte petrecuta într-un tren aglomerat. Au trecut. 38 . serios. poate. Dovedeste. Pedagogul spune despre Bucuresti: "acest iad de seductii". Ma simt atât de zapacit când ma trudesc sa aflu ceva din sufletul meu. Si poate am sa întâlnesc o eroina. cum se va redeschide scoala. scriu numai ca sa-mi atât vointa. Aceasta numai ca un exercitiu de vointa. întarâtat. silinduma sa par trist. Citeam câte doua pagini pe ceas. ceea ce m-a întristat în somn si m-a bucurat la desteptare. Dar. Dar sunt zadarnice orice explicatii. sa fumez si sa visez. ne marturiseste. Apoi m-am urcat în mansarda si am dormit pâna seara. Am spus ca ma întorc atât de devreme pentru ca mi s-au sfârsit banii. Sunt o forta peste care nu se va putea trece. în roman voi scrie ca doream Dumbrava. mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. pentru ca la Bucuresti ma sufocau "miresmele si patimile". îmbracându-ma. Sa se afle odata cine sunt. Daca el ar fi directorul liceului. stralucit corigenta si am sa-l umilesc pe Vanciu. nu stiu nimic. Ne-o spune mereu un pedagog brun. Sau priveam plopul din fata. Ma minteam. Ciudat. fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtarea mea. trist. Poate am sa scriu romanul. încruntat. Am dat prea putine lamuriri. Aceasta suna frumos. în cel mai nepatruns colt. inexistenta. JURNAL DE VARA 5 august Am ajuns acasa.. dar eram cu gândul în Dumbrava. Astazi m-am desteptat cu mintea limpede. Cu toate ca nu ma putea admira nimeni. Ar trebui ca la toamna sa încep sa studiez atent psihologia. dar ispita era mai puternica decât mine. Fraza cu eroina e de-a dreptul stupida. Am sa pregatesc. cu seninatate. Urmaream literele cu ochii. Si aceasta cât mai curând. pentru ca nu pricepeam nimic. Nu puteam fi multumit.în Dumbrava am sa-mi fac un cort singur. Am ajuns putin obosit. X. Aceasta dovedeste pentru mine foarte mult. 8 august M-am întristat citind ulima pagina. dai nimic. ca întotdeauna. Sunt sigur ca nu ma va putea înfrânge nimeni. N-am visat nici o fecioara bruna. cu educatie prusaca. de la toamna am sa încep sa învat serios. Profesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca. Pentru ca sunt hotarât sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedica. constient. din toate cele ce se întâmplau în suflet. plin de vointa. A doua zi am citit mult. chiar. îmi dadeam perfect de bine seama ca sunt ridicol. pentru ca o cred ispititoare si curata. în dimineata aceasta m-am convins de reusita vietii mele. Acolo am sa stau noptile. Dumbrava îmi place. Eu stiu ca n-am vointa.. Eu stiu ca tot ce scriu. cautam sa iau atitudini "interesante". Au trecut trei zile si înca n-am deschis caietele de matematica. ar face educatie cazona cu noi. retras.

Poate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa ma cunosc pe mine însumi. Nu ma pot analiza serios, pentru ca îmi trec alte gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multa patrundere. Apoi, nu stiu de unde sa încep. E foarte usor sa spui: "Cunoaste-te pe tine însuti!" Dar as vrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva când a încercat sa se cunoasca pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de ceea ce nu exista decât prin imaginatie. Nu ma recunosc în multe gânduri si nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt câteodata trist si de ce alta data îmi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta, care ar trebui sa fie întesat numai cu analize facute pe îndelete si cu toata seriozitatea. Poate am sa pricep la toamna, când voi studia psihologia. 15 august S-au întors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. în cea din urma zi au început sa distruga toate micile constructii din tabara, cu un entuziasm salbatic. Eu n-am regretat nimic. Dinu îmi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a iubit în Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze, frânturi de cântece; mi-a reprodus, cu jocuri de fizionomie, fericirea, durerea, disperarea fetelor; mi-a citit pasaje de scrisori si mi-a aratat originalele. Dinu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. Umbla pe strada fara palarie si, când e sigur ca nu-l vede nimeni, îsi lasa un cârliont pe frunte. Ma viziteaza des si ma întreaba când încep sa învat la matematica; aceasta, ca sa înceapa si el. Eu i-atn fagaduit - încruntat si solemn - ca la douazeci ale lunii parasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. Lucrul acesta am sa-l fac. Trebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi încapatâna, am sa izbutesc. Doar nu mi-o lipsi într-atât vointa. 20 august Am fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita de director, prin care se vesteste ca examenele de corigente vor începe la 15 septembrie. Ceea ce înseamna înca douazeci si cinci de zile libere. M-am înteles cu Dinu^sa amânam pregatirea, corigentei pâna la 1 septembrie. 22 august Am descoperit pe Carlyle. în caietul meu de însemnari critice am scris astazi douazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara. La 1 septembrie ma apuc de matematica. 29 august Stiu ca se apropie corigenta si trebuie sa-mi încui cartile timp de doua saptamâni. Ceea ce ma încurca mult e faptul ca Dinu mi-a adus trei volume din Gourmont, unul din Jack London si versurile lui Samain. Cartile nu sunt ale lui, si m-a rugat sa le sfârsesc cât se poate de repede. Bineînteles ca n-am sa pierd prilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. Dar când ma voi apuca de matematica, n-am sa ies decât la trei zile o data, din casa! 39

4 septembrie Parca eu nu stiu? Sunt cel mai desavârsit lenes, magar, neputincios, mincinos si las din România Mare! 9 septembrie Mai sunt sase zile. Daca pâna la 15 septembrie nu învat de la un capat la altul toata materia, ma sinucid. E cea mai mare hotarâre pe care am luat-o pâna acum în viata mea. A trebuit s-o iau. Caldura din mansarda si Le chariot d\'or nu mi-au îngaduit pâna acum sa citesc decât treizeci de pagini algebrice. Dar acum s-a hotarât. Mi-am dat cuvântul meu de cinste ca îmi voi împlini hotarârea. Daca nu... Ce-mi pasa de crestinism? 10 septembrie Trei capitole din algebra, cu explicatiile lui Barbulescu Constantin, baiat înalt, promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. Pacat ca trece un tramvai prin fata casei. Ma distreaza. Altminteri, Barbulescu explica pe întelesul tuturor, cu glas de bas si cu un creion lung. 12 septembrie Dinu învata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru ore singur. A sfârsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pe bulevard si manânca înghetata. Se întâlneste cu alti prieteni, corigenti la chimie. Toti învata. Jipescu a sfârsit primele trei repetiri ale cartii de chimie la 15 iulie. De atunci a mai citit de cinci ori caietul de notite, de cinci ori rezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de "fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. Numai Marcu se afla din august la acelasi capitol al "clorului". Când îl întreaba cineva ce are sa se faca, el raspunde ca are sa promoveze; sau are sa ramâna repetent. Altceva nu i se poate întâmpla. Baietii spun ca Marcu "afecteaza". 13 septembrie E imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adâncesc anumite capitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte. Ceea ce m-am hotarât sa fac. 14 septembrie M-am gândit mult si am înteles ca am dreptate. Daca as ramâne repetent? Nu ar fi evenimentul acesta scânteia care sa aprinda toata pulberea sufletului meu? Nu e nevoie, oare, de o durere adânca, de o schimbare care sa ma duca de-a dreptul în fata marii opere a vietii mele? M-am închipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si am înteles ca numai asa am sa pot scrie Romanul adolescentului miop, care ma 40

va face celebru într-o noapte, ca pe Selma Lagerloff, si bogat, ca pe Blasco Ibaftez. De aceea m-am hotarât sa nu mai învat nimic pentru corigenta. Vanciu, care nu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. Ceea ce astept si eu. Poate am sa plec de acasa. Cum am sa scriu eu toate romanele pe care le am în minte, daca nu cunosc oamenii vii, în carne si oase, si, mai ales, anumiti oameni? Am sa fug de acasa si am sa ma duc la Constanta, în port. De acolo, dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas. Dinu, când a aflat de hotarârea mea, s-a trudit sa mi-o schimbe, dar totul a fost zadarnic. Eu stiu ca Dinu se bucura în ascuns ca va avea un prieten cu o viata aventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-ar putea mândri în saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitatea planurilor mele de plecare. ...Ca sa-mi bat joc de Vanciu si de întreaga matematica din lume –stiinta absurda si îngâmfata -, am sa citesc toata noaptea Les Messieurs Golovleffde Chtchedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de la anticar, numai cu douazeci si cinci de lei. 15 septembrie Teza. Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri de cap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfârsind pe Chtchedrine... Teza. Nu-mi aduc aminte nimic. Nu stiam nimic. Am încercat sa acopar pagini cu calcule absurde. Dinu lucra de zor. Ceilalti, cu toate ca învatasera mult, îsi priveau colile albe. Problema, foarte simpla, dupa câte mi s-a spus. Alaturi, pe sala, pasii prietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem: "cum a fost". Eu ma gândeam la Blasco Ibafiez, ca sa nu mai tremur. Si nu mai tremuram. Am vazut o frunza vesteda, ce se oprise pe fereastra. M-am gândit ca va veni toamna si va fi frig în port, la Constanta. Iar la mine în mansarda, toamna e atât de bine... Am dat hârtia cu calculele. Vanciu m-a privit în ochi. De ce n-a zâmbit? La tabla. Parca mai mi-aduc aminte? Am raspuns stupid. Mai exact, nu raspundeam, ci ma resemnam sa iau creta din mâna colegului, sa ma apropii de tabla si sa ma schimonosesc sau sa ramân prostit, dupa puteri si dupa împrejurari. Dinu "misca". Ceilalti, ca si mine. Malureanu, înca, nu se obosea nici sa apuce creta în mâna. Un baiat sincer. Vanciu ne privea calm si scria pe o fituica un semn dupa flecare raspuns. - La loc! Acesta a fost oralul. Acum am venit acasa si am scris în caiet. Sa se stie. Mie mi-e somn si ma simt zdruncinat. 18 septembrie 41

Vanciu e un Dumnezeu! Ne-a pedepsit filozoficeste: ne-a promovat pe toti^ Un coleg corigent, însa, nea dat sa întelegem ca a intervenit o fiinta feminina din partea unuia dintre noi. Dar Vanciu nu merita mai putin sa fie adorat. Ma bucur de un lucru: ca îmi place matematica. Am observat astazi ca îmi place. Nu e grea: dimpotriva, are foarte multe parti amuzante. Din toamna ma apuc serios de matematica. Acum e lucru hotarât. Acum m-am convins ca am vointa. O vointa de fier, imensa, nesfârsita. Si tot acum am înteles ca n-am învatat la corigenta, pentru ca nu am voit. Daca voiam, citeam cincisprezece ore pe zi numai matematica. Ma oprisem însa, la gândul de a fugi de acasa. Iar acum mi-am schimbat pur si simplu gândul. De aceea am sa învat la matematica. Ma odihnesc înca doua saptamâni si apoi ma adâncesc în matematica. Numai în matematica si germana. Acum stiu cine sunt. SFÂRSITUL PARTII I

PARTEA A II-A MANSARDA Peste case plumburii, departe, se zaresc doi plopi. Doi plopi batrâni si resemnati, crescuti într-o curte cu grilaj de fier. Când înverzesc plopii, eu stiu ca e primavara si îmi spun: iata, a venit primavara... Ma ridic de la masa mea, deschid ferestruicile si privesc în strada. Trec oameni fericiti pe strada si soarele îmi zâmbeste. întâlnesc atâtea ispite când ma plec si privesc pe ferestruica... De aceea ma tem sa privesc si ma asez mai frumos la masa mea. Primavara, odaita e trista. Eu nu vreau sa fie trista, dar asa e. Afara e soare mult si neliniste, si ghicesc zbor de albine, si ramuri înflorite, si castani umezi. în odaita, soarele a adus lumina multa, dar lumina se revarsa pe ferestre înapoi, afara. La mine, totul e mort. Si cutiile cu insecte, si ierbarul, si biblioteca, si teancurile de reviste. Si peste toate se asterne praf, si seara se face tot mai multa tacere. Si ghicesc atunci cum se strecoara pe sub castani perechi. Dar, în toamnele reci si umede, cât sunt de fericit în singuratate... Privesc în jarul sobei de zid si gândesc: poate, la toamna, nu voi mai privi singur jaratecul si nu voi mai asculta singur vântul... Apoi râd si îmi spun: de câte toamne nu gândesc acelasi lucru?... Dar parca eu nu stiu ca atunci îmi musc buzele ca sa nu plâng si îmi sterg lacrimile fata jarului, pe furis, mângâindu-l cu dorurile mele?... Copilaria s-a stins între peretii varuiti, sub tavanul scund. Aici am fost eu mic. În locul patului de lemn rosu, era un pat cu un leagan. Imi amintesc atâtea ceasuri, atâtea închipuiri care stiu ca niciodata nu se vor mai întoarce. Ei, Doamne, îmi spun eu zâmbind, nu pot ramâne întc deauna copil. Trebuie sa ma schimb, sa fiu mare, mare atât cât vreau ei Poate va trebui sa îndur, sa ma sfâsie tristeti, sa ma tulbure ispite. DJ daca altfel nu se poate? 42

eu scriam laude virginitatii cartilor. nu aud. care mi se vadeste deodata inutila si stearpa. Scriam comentarii asupra femeilor din Balzac si ma convingeam ca e mai desfatatoare mângâierea unei elzeviriene decât a unei curtezane. un roman. Seara. Eu stau la îndoiala. usor si nu vreau sa ma cuprinda tristetea. acolo. Voi marturisi. hotarasc eu. Citesc pâna târziu. Ma gândeam: "Oare îl saruta?" îmi fagaduiam atunci o sotie mica si calda. Eu zâmbesc deasupra cartii. altul insignelor editoriale. Nu trebuie sa fiu trist daca visurile au ramas vise. albastra. pe care mi-a placut a-l intitula: Calatorie în jurul bibliotecii mele. într-o seara am descoperit absenta intrigii. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop îl voi scrie din acelasi îndemn. Câte n-am visat eu din patul de lemn rosu. în fata mesei. rece. In fata mansardei mele se deschide o curte cu gradina sfielnica. când noaptea se linisteste.. Nu zaresc nimic limpede. Adorm dispretuindu-mi blând vecinii. Daca l-as cauta acum în lada. cartea citita mi se pare seaca. Dar nu trebuie sa ma gândesc. se transfigureaza.De ce subliniez eu cuvinte. fara sa ma supar.. De câti ani se iubesc? . l-as gasi alaturi cu atâtea "jurnale". Se aprind becuri voalate de saluri visinii. care sa ma sarute si sa-mi pronunte numele clar ca un râs. sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. Sunt fericiti întrînsul doi tineri. iarasi întuneric. lovind cu geanta gardurile. daca nu s-a îndragostit nici o Marie Bashkirt-seff de mine. Zâmbesc. cu ochii osteniti. Si ridicând la rastimpuri ochii la fereastra vecinilor. tainica. cu atâtea pachete scrise. se face lumina în iatacul cu umbre. pentru ca ma simt fericit. zaresc ferestrele unui iatac. Acum îl saruta.. deodata. la început. Dar ei vorbesc atât de încet. Iar visele se strecoara în viata mea. îmi spun. Târziu. acesta-i surmenaj inconstient. Eu eram amantul. Eu le-am slavit într-un caiet gros. Ce sa citesc? Doamne. Nu-mi cunosc vecinii. pizmas si superior. întâlnesc lumina timida. Dupa o suta de pagini.. Capitolele acestea aveau sase pagini fiecare. în loc sa povestesc întâlniri între îndragostiti. Sunt înca trist? Poate nu se va urca nimeni pâna la mine. Visez acum vise noi si dulci. ca îmi dispretuiesc vecinii. 43 . ca sa nu ma supar. pe care îl simt.ma întreb eu. ferestrele se lumineaza din nou. Dar acum nu-l caut. Ma întorc atunci la Brand sau la Ecleziast. cu desfatari. Din pricina tramvaiului. ma mângâi eu. Un altul culorilor copertelor. senin. Aceasta m-a deprimat. cu taceri. Lumina se stinge în iatacul vecinilor mei. Si. Atâtia ani s-au scurs. Si iarasi schimb cartea. Biblioteca îmi era amanta. în acest carnet. ca sa nu-i stânjenesc. brusc. daca eu n-am ajuns fermecator. asa. a mi se apropie în singuratate numai mie. logodnicul si sotul.. îl zaresc. Si citesc o carte noua. Eu citesc în umbra. Nu trebuie sa ma gândesc. câteodata. se aprinde în treacat lampa de la un mic birou. Nu. Scrisesem cincisprezece capitole. daca n-am cutreierat înca India.. Un capitol îl închinasem cartilor cu semnaturi si dedicatie. cu multe dialoguri. . De ce sa-i cunosc? Nici unul nu are o fiica. dar cartile sunt stupide si reci. Si citesc înainte. pe care nu-i cunoaste nimeni. Fireste. strada. aceasta nu poate fi scris în roman. dupa miezul noptii. îmi fagaduiesc o sotie blonda. Eu ma întorc de la liceu abatut.. Dincolo de grilaj. ci sa scriu. Voiam sa scriu. cu multe elogii. si mie îmi par viata si altora le par vise. am înteles ca n-am sa scriu niciodata "roman". Apoi. pe care nu-l va citi nimeni? As vrea sa cuprind acum sufletul mansardei.Ce sa scriu. ce sa cred? Si schimb cartea. Sotul aduce prajituri la amiazi.. Am parasit caietul gros. prin ferestruica. sunând grabit si îmbujorat. Adorm cu gândul la desertaciunea trupului si a lumii.

Ce fericit ma simt ca uit tristetea.Dar de unde am plecat? De la sufletul mansardei. ceaiul. Un altul ne citea nuvele originale. pe rafturi. Un elev din clasa a VUI-a ne vorbea un ceas despre evolutia materiei. nu tine conferinte.. presedintele nostru e o domnisoara foarte simpatica si nimeni nu se gândeste sa-i reproseze ceva. jetul de soba. secretar. dar nici una n-a fost atât de placuta ca "Muza". piese de teatru. poate. Pentru ca directorul de atunci era un domn batrân si iubea mult morala. odaile acestea au si dat fiinta "Muzei". ma aflu toamna. Domnul director ne tinea predici morale. Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirând alt vazduh decât acela al odaitei în care am învatat slovele pe o tablie de carton. Nu vine niciodata exact la patru. Atunci le zaresc. de la patru la opt. zeci de strofe. vibratiile eterului. pe rând. va intra la facultate. Lungit în patul rosu. Aceasta s-a petrecut în iarna trecuta. Societatea noastra a luat în toamna aceasta un avânt neasteptat. nu cânta la pian si nu "joaca" decât pe Anca din Napasta lui Caragiale. Nimeni nu le banuieste farmecul. zece lei. Se comunicau acolo lucruri foarte interesante. când mansarda e luminata de prieteni. nu riscam sa fim întrebati asupra conferintelor. Am înscris membri si membre. Sediul Societatii noastre e nepretuit. asteptând noaptea Sfântului Vasile. ma copleseste tristetea celui dintâi plâns nestiut mamei. Ce se va întâmpla daca mansarda va fi stapânita de altul!?.presedinte. la anul. Pregateste. cu o coperta indicând: Nuvele. Asa ca. îl ghicesc în fiecare carte. La sfârsit.. Dimpotriva. în fiecare amintire. Si ce fericit sunt ca voi scrie despre sufletul mansardei mele. iarna. clasa a opta. Sufletul lor se topeste alaturi de al meu. îmi amintesc cel dintâi caiet scris clandestin.în particular -. le zâmbesc numai lor. însa . în orice caz. I. casier si plicuri cu en-tete . stinghere. discutiile Einstein-Bergson sau despre valoarea silogismului în stiinta. discutii. anul trecut. Ni se îngaduia. Cum sa nu-l cunosc si sa nu-l îndragesc. lânga aceeasi soba de zid. intelectualii si artistii clasei. cinci lei pe fiecare luna. Domnisoara Alexandrescu e colega cu noi. voi.trei încaperi la subsol din locuinta lui.SOCIETATE CULTURAL-DRAMATICA "Muza" tine sedinta în fiecare sâmbata. nu ni se dadea voie sa plecam. declamatii. Anul acesta. nici sa dormim. 44 . De altfel. Lânga ferestruici. în fiecare saptamâna ne adunam si lucram cu entuziasm: muzica. ne-am constituit în societate. noi. conferinte.o dupaamiaza pe saptamâna . Clasa a Vi-a avea si câtiva poeti. " MUZA " . în ceea ce ne priveste pe noi cei din cursul inferior. Noi am mai avut "Societati" în tot cursul liceului. Când ma întorc din strada. cel mult.. am ales un comitet . în clasa a IlI-a eram obligati sa frecventam sedintele Societatii clasei a Vi-a. sa nu fim atenti. Aflând ca putem obtine trei încaperi. De fapt.si am fixat cotizatiile lunare. La masa.. în fiecare cadra. si ele ramân în aceleasi locuri. Colegul Noschuna ne-a daruit . "Muza" ne-a câstigat pe deplin. E singurul rol care îi convine. Actualul presedinte al Societatii noastre cultural-dramatice e domnisoara TaniefAlexandrescu. Poeti fecunzi. Ni s-a marturisit ca. D-ra Alexandrescu nu e un presedinte sever si neînduplecat. ne marturiseste. Când apropii. ma zaresc cu multi ani în urma. E întiparit pe ziduri. iar eu pasesc înainte. în fiecare sedinta ne citeau. mângâi cu ochii zidurile. Vietuiesc cu toate aceste umbre stravezii lânga mine.. când am lacramat în atâtea amurguri aproape de el? Mi se descopera numai mie.

"Muza". Cealalta. farduri si barbi. si noi voim cu tot dinadinsul sa jucam teatru. Izvorul lui era Faguet. De altfel.Castagnete -era Dinu. fara teama de a fi surprinsi. La sfârsit. în timp ce se pregateste spectacolul. într-o seara. La capatul scenei sunt doua usi. Una din cele dintâi griji ale Societatii noastre a fost de a tipari plicuri cu entete si a cumpara. Nu scapa nici un spectacol. însa. iar dupa un sfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfârsisem introducerea si ca ma pregatesc sa 45 . pentru ca "Muza" e o societate dramatica. Am ales scenele finale. Sufleurul are. La a doua sedinta s-au adunat cinci membri. însa. Hotarâsem sa jucam Don Juan înca din cea dintâi saptamâna de scoala. în aceste "cabine" se transforma colegii nostri în personaje si apar pe scena. Robert. I se dusese vestea ca e un priceput în ale teatrului. Si înca domnisoare dragute. la strada.era Robert.fireste . Aceasta. de asemenea. Daca nu aveam sufleur. plânge la tragedii. Sau tinut doua conferinte si mai multe comunicari critice. cu ferestrele sus. Numai eu ma pripeam si uitam versuri. Una duce în curte. de toti banii strânsi de la cotizatii. Mai ales farmecul membrelor. Leiber s-a ridicat si l-a combatut. Declamatiile dovedisera ca mai toti membrii pot aparea cu izbânda pe scena si toti eram dornici de aceasta. în mai putin de doua luni. Eu si cu Dinu jucam pentru cea dintâia oara la "Muza". am izbutit sa jucam scene din Don Juan de Victor Eftimiu si Discipolul diavolului de Molnar. El marturiseste ca e un actor de viitor si ne declama de câte ori are prilejul. eu niciodata n-am putut retine perfect versurile lungi. pentru ca nu trebuia sa dureze decât un sfert de ceas. deci. noi comentam ore întregi activitatea societatii si farmecul membrelor. e cu totul altceva. în fata salonului. Mai întâi. Noua ne-a spus ca si-a "studiat rolul" si ca a "scos" foarte mult din eroul lui Victor Eftimiu. Robert s-a simtit jignit si s-a retras. si toti actorii au avut succes. într-o odaita întunecoasa. Don Juan . S-au facut numai repetitii. o odaita mai mult lunga decât scurta: scena. Trebuie. S-a reprezentat Don Juan. nici nu ma încumetam sa apar pe scena. Dupa fiecare Sedinta. încaperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentatii. salonul. repetase si în Napasta. în\' toamna aceasta. însa. A iesit de minune.în clasa a V-a alcatuiseram un "Cerc de studii". elegant si are si un pian. lucrurile au mers mult mai departe. Am vorbit eu despre Rama si Petrisor despre Claude Farrere. totodata. Duhovnicul – parintele Ieronim . Noi eram curiosi sa-l auzim. cumpara foarte multe piese de teatru si cunoaste nenumarati artisti. Cu câteva saptamâni mai înainte începusera conferintele. si grija cortinei. la pianul din salon. Pajul lui Don Juan . Când a cerut sa joace pe Don Juan. Nu putea fi refuzat. cel dintâi. sfidându-si criticul. Nu ne împiedica nimic. sa pazeasca usa salonului si sa întrebe: "Cine e?" de câte ori aude ciocanind. Spre seara. despre Racine. Dar printre ei nu era si conferentiarul. cu Bricterian sufleur. S-au încercat scene din însir-te Margarite si Napasta. Sâmbata am avut sedinta cea mai izbutita. Conferinta mea a fost furtunoasa. Anul trecut nu s-a ajuns la reprezentatii publice. în fund.eram eu. Aceasta. Prima repetitie am facut-o la mine. actorii pot circula în orice vestmânt pe scena. S-au iscat discutii aprinse. Si s-a cântat. la "Muza" vin si domnisoare. Asa ca acestia au început sa joace risca la tabla. adica. Robert ne-a vorbit. Usa dintre salon si scena e cea mai discreta cortina. voioase si îndraznete. care a folosit cândva drept bucatarie: cabinele artistilor. n-a fost refuzat. Izvorul acestuia era Brunetiere. E spatios.

. însa. Cu atât mai mult. ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile.care ocupasera cele dintâi rânduri de scaune . De ce ma întrerupeti? . roseste de zece ori pe ceas si e foarte timid. Si l-au apreciat. sa se resemneze si sa astepte sfârsitul conferintei. Lucrurile s-au petrecut. reîncepui eu. Mi-a îngaduit sa sfârsesc pe Rama în sedinta urmatoare. altfel. Si colegele Liei s-au grabit sa vina. Si râsera. Criticii mei -printre care stralucea Leiber – se bucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamâna.. Conferinta mea a continuat în aceeasi atmosfera pâna ce am auzit un glas. tocmai la mine. Dar aceasta n-are nici o importanta. încât e de datoria lor sa râda. în clasa a Vi-a. Venisera domnisoare multe. însa. Faptul acesta m-a si zapacit. repede în hohote. cu cât se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut.De ce n-are? se întreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori.Nu-i vina mea..Si eu nici n-am sfârsit introducerea. am apucat paharul cu apa si am început sa beau. comitetul se framânta.Foarte rau.pe scaun. Comitetul a protestat si. am îngânat eu lasând paharul jos. Crezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la ghete. Eram. Fetele au înteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un "spirit". Au batut din palme. fara entuziasm. . Voiau sa ma sfâsie crunt în fata membrelor. însa numai un sfert de ceas. nu pricepe engleza. Trebuiau.. Si ca voi sfârsi tot ce aveam de spus asupra profetului indian. Am ajuns în fata masutei pe care se afla paharul cu apa si am început: . In fund.Domnilor. 46 .cu o saptamâna mai înainte —. . Eu rosii. ca voi vorbi eu. din fund.Mai ai doua minute. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voi vorbi un sfert de ceas.Dar nu te-am întrerupt noi. Lucrul acesta îl realizam foarte bine si cu multa usurinta. da din mâini si tutuieste domnisoarele si care.râsera. . printre spectatori: . Daca sunt întrerupt. Crezuse ca ma voi învârti agitat si ma voi lovi cu mâinile de oglinda gesticulând. care nu vorbeste frantuzeste. ma corecta: . Erau toate de acord ca conferinta mea se vestea plina de haz. Una dintre membre. apoi. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata în sâmbata conferintei mele. un fenomen.. Lia crezuse ca voi vorbi pe scena. Nu era seriozitate. asa cum am vorbit cu ea . Lia. Dar a izbucnit. Rama a fost cel dintâi profet indian. Nestiind ce atitudine sa iau în timp ce ascultatoarele mele se desfatau. care citeste multa filozofie. Sala s-a aratat miscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un pahar. .. eu am atras în sâmbata aceea foarte multe doi i lisoare. vorbeste repede. cu toate acestea. Fetele . Nu se asteptau. nu saruta mâna L -nnisoarelor si nu stie cum se bea ceaiul. Desi faptul pare curios. . Cineva. nu-mi pot pastra sirul vorbirii. vestise la scoala. sa dau loc la astfel de scene. credea ea.intru în subiect. care statea rezemat de un dulap.Rog nu întrerupeti pe orator. .Invers. Fetele gasira ca întreruperea aceasta e atât de comica. dupa cinci minute de vorbire. m-a întrerupt.Domnilor si domnisoarelor. Eu am aparut linistit pe scena. Lia mi-a facut reclama cu entuziasm: un baiat urât si rai: crescut.

Dar asta n-are nici o importanta. Iar conferinta lui Petrisor na entuziasmat pe ascultatoare si. se ridica Leiber. cu hârtia proasta si cu coperta galbena? .Dar noi nu-l avem.Domnisoarele dumitale. cunoscator al librariei românesti. . Leiber se gândi putin. asa.Bun. apoi se aseza iar pe scaun. Fetele se aratara foarte multumite de procesul lui Raskolnicoff. Toti asteptau cu nerabdare dezvaluirile Liei.Atunci vi-l cumparati sau vi-l împrumutam noi. iertator: . .asteptam linistit hotarârea spectatorilor si a comitetului. . . Fetele întelesera ca era de datoria lor sa râda. .. Avramov. . înca. 47 .Crima si pedeapsa? Nu e o carte groasa si patrata. protestara fetele..Asa.Poti sa sfârsesti în cinci minute? îmi comunica Noschuna ultimatumul comitetului. Deodata.Eu atât am dat.. n-a fost nici o "reprezentatie".Dar cine? .Tot sâmbata viitoare. asa e. . . Si râsera. îsi aminti unul dintre aceia care stateau rezemati de" dulap. Cuvântul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. Sss! . treizeci.. Misu Tolihroniade propuse sa începem câteva procese celebre.Nu stiu. S-a tiparit la Steinberg.Ei. Fetele au început . Pentru ca eu nu sfârsisem. însa. Pentru ca saptamâna trecuta eu nu mi-am continuat conferinta.Da. Lia se lumina.Trebuie.Atunci amâna pentru sâmbata viitoare. Fetele cautau sa provoace un sfârsit hazliu conferintei mele. câteva personaje. Eu zâmbii. eu am citit-o în frantuzeste. .Dar au trecut cincisprezece minute. .. toata.Sa acuzam si sa aparam. Lasati-l sa-si sfârseasca conferinta.Da. si ce daca au trecut? se rasti Lia..într-un sfert de ceas de-abia am încheiat introducerea.. ca pâna într-o saptamâna sa cititi cu totii. Am intervenit. Costa patruzeci de lei.Toata conferinta? . da.sa râda. romanul lui Dostoievski. introducerea lui Avramov.Crima si pedeapsa? .Da. -Ba nu. Cautam o replica "tare".fireste .. . aducându-si aminte ca el reprezinta la "Muza" interesele criticii stiintifice.care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului Rama . . conferinta. membri si membre.Ce facem cu critica. Crima si pedeapsa. si-a afirmat autoritatea: -Ssst! SsstL. . în aceeasi seara. Pe noi ne intereseaza.Cum procese celebre? întreba o fata. se scuza Misu. Comitetul. Sâmbata viitoare.. în fata unui juriu ales dintre membri. eu. Eu . în pahar nu mai ramasese apa. însa. întorcându-se spre el.. . . Entuziasmul fetelor pieri. intervenind. de pilda. Dar sâmbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. . pe Raskolnicoff.( . dupa ea..

Daca o sfârseati. era o bereta de scoala.. Aceasta n-am stiut-o decât mai târziu. era fermecator si aceasta tulbura pe Robert. în salon. . o sare amara? îndrazni altul. însa. aceasta întelegeam si noi. pentru proces. Am adus doi fîcusi piperniciti. marturisea el.Nu pot sa iau sare amara. se afla o ferestruica. L-am gasit pe proprietar. ati fi avut acum alta parere. Textul lamurea: o gradina în palatul lui Don Juan.. era un început. aa.. . pe care l-am legat în jurul becului.. al lui Don Juan. pajul lui Don Juan. Desi era fecior de doctor.. pentru ca scenele se petreceau noaptea. puteam suna. . întins pe o canapea din sala. .hh! Atunci ma hotarâi eu: . Comitetul amâna. Pentru ca la Braila se încercase un asemenea proces tot într-un cerc cultural. N-avea nici o grija. Gasise. . Pentru ca. Începuram sa lucram. ne-am simtit nevoiti sa-i dam sfaturi. . Dinu motivase. Robert. Doi ficusi nu erau o gradina. Aceasta.Ati citit-o pâna la sfârsit? . foarte putin modificata. sa pregatim decorul I în scena. cum purtau tinerii în Renastere. Trebuia. însa. Sa alegem alt proces. fara grija. Când aveam nevoie de ceva. nici nu vrea sa poarte altul.De ce nu iei.E o carte stupida. îsi facuse o vesta de catifea neagra.Cum sa ma frecati? . Am adus si wnabat-jour albastru.. Ne ruga sa-l iertam si sa pregatim totul. a. însa. idioata. Si însarcina pe trei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala.. Misu se împotrivi. enervanta. Fata de atâta bunavointa si atât sacrificiu.Nu. Totusi.Atunci culca-te. nu. Am auzit ca face foarte bine. c-am citit-o. Costumului lui Dinu. care îi dadeau. Pentru ca Robert nu întelegea de ce costumul slugii sa fie mai elegant si mai bogat decât al stapânului. a. foarte simplu: nu are altul. va spun eu.. Numaidecât. am început pregatirile pentru deghizarea si mascuirea actorilor. Noi. înainte de toate..Stiu. cum poarta fetele. Don Juan. în fundul scenei..Sa te frecam noi pe pântec. Am acoperit-o cu o fata de masa..Vrei sa te frecam? . rau faci. ascultati-ma pe mine: e idioata. crampele nu-l crutau. Noschuna ma privi înciudat. un aspect "istoric".... sus. 48 . Pe cap îsi va pune o bereta albastra. pe No-schuma..Ia lasati-ma frate în pace cu frecatul! . o pereche de pantaloni curiosi. Apoi. pentru a ajunge în sala. ca sa poata reproduce pledoaria auzita la Braila. Aranjam noi tot.. Sa vezi cum ti-ar trece. trebuiau sa treaca prin scena. avusese prilejul sa asculte o admirabila osândire din partea unui student. actorii. Misu voia cu orice chip sa se aleaga procesul lui Raskolnicoff. hotarârea pentru doua saptamâni. hotarâram noi. Se facuse galben si. de asemenea.. dar nu pot sa iau. actorii. Aceasta înainte de a veni spectatorii si mai ales spectatoarele. . noi.. Avea crampe.. frate. am venit cei dintâi.Dar ce.Pai. Castagnete. calca încovoiat din sale. când mergea. . eram proasta? Am citit vreo cincisprezece pagini si am azvârlit-o de pe canapea tocmai dupa etajera.

Se bizuia numai pe talentul si pe frumusetea lui. Nu era tocmai placut. ceea ce nu avea Don Juan. un flacon cu apa de Colonia. Don Juan. Si Don Juan era tulburat.Venise. El se afla în sala si se întretinea cu spectatoarele. înrosise buzele si umerii obrajilor. Ca îi place chiar sa joace în fata unei multimi. apoi. dar pentru ce-ti trebuie? . îsi pudrase parul pe la tâmple. La patru începeam. dar si-l pudrase fara mestesug. cea neagra. o manta si doua florete.Suna. Prin perete auzeam râsul lui Petrisor. îsi lipise peruca. Cu o lingurita îmi turnam faina pe cap. se pudrase pe fata. Proprietarul nu stia nimic din toate acestea. ne încredinta el. Eu eram preot. Se asezase. care înspaimântau. Sava". Servitoarea mi-a îngaduit sa iau câta faina voiam dintr-o cutie galbena de metal. S-a facut întuneric în sala. Mai erau acolo aproape toti membrii Societatii si câtiva invitati. care flirta cu Lia. Eram nevoit sa tin gâtul teapan. buclata. . a deschis cu grija usa. Noi. Robert ne marturisi ca lui nu-i e teama. care era sufleur si sufla dupa un cufar. începura sa se fardeze. De la câtiva pasi parea un Adonis. becul cu abat-jour albastru. Intervenii pe lânga proprietar. pantaloni atârnati în cuie. si tunica phantaisie. asteptat. Ca el e învatat cu scena. si îsi umbrise pleoapele cu creion negru. ca sa-mi patrunda faina pâna la piele. desigur. La ochi îsi adânci cearcane groaznice. De-abia cutezam sa-mi zvârl ochii în sala. lungi. care îmi ajungea pâna la calcâie. Dar n-ar fi mai bine sa dai cu faina? . Eu eram cel mai simplu deghizat.Don Juan e palid. apoi frecam. Bricterian. Gulerul si mansetele erau de dantela alba. de la liceul "Sf. în orice caz. îmi dai tu putina pudra? . Presedintele trebuia. . îmi luasem pelerina tatei. Don Juan si Castagnete. Cei doi. în odaia artistilor era mare neorânduiala. faina îmi intra în urechi si îmi aluneca pe sub guler. Patru fara zece. însa si le facu atât de groase. pentru ca ti-ar trebui prea multa pudra. duhovnicul lui Don Juan. pe scena. Mie îmi batea inima sa mi se sparga. cu cât avea parul tuns scurt.Cu faina? . Dinu mai avea si o peruca neagra. ca orice elev de la liceul "Spiru Haret". nu stia cum sa se fardeze. ciorapi negri.Da. eu joc pe Ieronim si trebuie sa am parul alb. Sa sun? . Pajul avea îndemânare. îsi rosi. cutia cu farduri. Noi ne retraseseram acum în odaia artistilor.Noschuna. Avea pantaloni scurti si bufanti. rasfoiam rolurile si ne priveam în oglinda. repetam în gând. deci.Da. pe frunte. pentru ca veneau spectatorii. La cea mai mica miscare a capului se scutura si îmi albea ochii si sprâncenele. în loc de tichie ecleziastica. cu el. încercase sa-si faca doua dungi. Se varsase apa pe mese. si un exemplar descusut din Don Juan se umfla lânga o cana de sticla. Mi-era teama sa nu iasa o culoare nesigura. Prin colturi. . fara îndoiala. ciorapi si pantofi. încât fu nevoit sa si le stearga cu batista uda. numai buzele. de matase galbena cu dungi negre. Mai trebuia sa-mi albesc parul. Ne plimbam nervosi prin odaie. Cu atât mai mult. 49 . însa. s-a aprins.Stii. actorii.îti dau. aproape de ea si-i vorbea despre fragezimea pulpelor. ca s-o cucereasca. Lipseau numai d-ra Tanief-Alexandrescu si Leiber. îmi asezasem pe vârful capului un vârf de ciorap. eram nerabdatori si emotionati. parintele Ieronim.

strângea din dinti si din sprâncene. Ceaiul. duduie? .. Se fac câteva spirite. îl serveste si râde magulita la fiecare gluma pe care o face. lânga soba. Dinu râde modest: -Ha.. Fanica e resemnat. Declama.. Noi am fost aplaudati si chemati de doua ori la "rampa". buzele rotunjite si ochii mari .negricioasa. însa. alte patru domnisoare care vorbeau cu Bricterian si Morariu. Cea mica "simpatizeaza" pe Fanica. Declamam cu entuziasm. foarte bine!. din dosul cufarului.Zaream tulbure perechi de ochi ce se desfatau: de lumina. pentru ca e timida. sa aprins lampa în sala. marunte. la care trebuie sa zâmbesti. Dupa cum prevazusem. orice teama îmi pierise. dar îmi era teama sa numi intre faina în ochi. însa. Domnisoara Sasa . . un costum îngeresc.. Cea mare adora în taina pe Dinu. Pentru ca noi ne-am schimbat costumele si am intrat în sala îmbracati ca toti ceilalti. Leiber învinuia pe Petrisor de neseriozitate si de "flirt". comitetul se adunase sa judece purtarea lui Dinu. lânga dulapul cu carti.. eu si Don Juan ne-am întristat. Scenele se sfârseau fiecare cu izbânda. Nu îngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foarte decent. 50 . Apoi. de ficusi si de actori.. Eram fericiti. Am profitat de prima riposta a lui Don Juan si iam facut semn ca sufla prea tare. ce bine ai fost!. grasulii. Eram duhovnic. . si spectatoarele îsi pironira ochii asupra buclelor lui false. Rezemat de usa de la odaia artistilor -nevazut în sala -.Gasiti. sa râzi de glumele gazdei si sa-ti servesti tovarasa. Declamam asa cum stiam eu ca sunt "bine". Fiecare îi spunea câte ceva si îi zâmbea dulce.îl urmeaza. ce-i drept. pe canapea. Afirma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri în Societate. Se hotarî sa li se dea un avertisment. ma numeam Ieronim si cautam sa smulg lui Don Juan averile pentru manastire. însa. îmi lasasem ochelarii. De altfel. Dinu privea si ne încuraja. sufla cu pricepere. admirabil!. Petrisor si Dinu. cu parul învrajbit ca al Salomeei. eu priveam în sala si cautam sa culeg impresii. nepudrate si cu rochii închise. ha. esti dragut! Dinu se ridica si se îndreapta catre odaia artistilor. Câteodata. Tacere apasatoare. lânga ele. eu m-am încurcat de câteva ori. pâna la genunchi si se aratau multumite de orice privire pe care o surprindeau alunecata asupra pulpelor. a venit în costumul lui de paj. In al doilea rând de scaune.. Bricterian. lovea cu pumnul. care spune totdeauna: mergi. A aparut si Castagnete.Foarte. Spune ca trebuie sa-si schimbe costumul. Eu ascultam cu interes discutia. Erau acolo domnisoarele Dinescu. Robert era revoltat. Toti sorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan.Vai. Avea. Aveau rochii scurte. Mariana TaniefAlexandrescu nu se împaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor Lia si Irina. însa ma retineam în gesturi. ca întotdeauna. Pasea mândru si culegea admiratia membrelor. D-ra Dinescu nu are nici un farmec. Se asaza lânga el la ceai. în sala. Dinu niciodata n-a afirmat ca are talent dramatic. Dupa ce s-a încheiat spectacolul. Dar spectatoarele nu-l priveau. iar Don Juan a sarit versuri. Erau excelente. Dupa câteva minute. însa. Dinu. nu s-a observat nimic.. sufla prea tare si se auzea în sala. ha!. ha. Obisnuitul ceai. Am început furtunos. Ma plimbam linistit pe scena si înfruntam pe Don Juan. Vorbeste putin. În fund. Lia si cu Irina se aflau. De câte ori Don Juan avea de spus mai mult de jumatate de duzina de versuri. La ultima repetitie mi se spusese ca sunt "fara pereche" în Ieronim. Don Juan se înfierbânta.

Dinu a râs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca "Muza". tot de Sf. Fanica nutreste o crunta razbunare împotriva lui Toivinovici. în cancelarie. si a jucat si la "Muza". rosii si cinici. jocuri si gimnastica. si Fanica ne-a împartit chiar rolurile. serbarea va fi fara pereche. dar Fanica este un baiat peste fire de fricos si cu nesfârsita spaima de chimie. deci. A trecut asa aproape un sfert de ceas. Pe Toivinovici îl joc eu. Si îl va juca cu entuziasm. în anul acesta. de câte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre. paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. Dialogul e scris în cuplete rimate . Iar profesorii vin târziu în clasa. s-a îmbolnavit de galbenare si a zacut pâna la sfârsitul lui aprilie. joc de scena" pe care-l închipuisem atunci. Câtiva arunca priviri întrebatoare spre usa. Tace si Petrisor. Cum am iesit pe usa. Toivinovici nu-l persecuta. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfântul Spiridon. Trebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarul sef. ca sa nu rastorn ceasca sau paharul cu apa. biruise. cu 51 . si J nici nu cere caietele cu cuvinte la germana. FANICA Fanica a scris o "revista". iar Mariana e îngândurata. "Directorul" va fi Bricterian. Fanica mi-a zâmbit dulce. Se tine mai întâi o conferinta. ma prefaceam ca nu pot scrie. Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atrag atentia spectatorilor printr-un. Domnisoarele Dinescu s-au înrosit. Apoi. Anume. autorul. întâiul. Un liceu model. Spiridon. în saptamânile acelea s-a hotarât sa scrie "revista". pentru ca aveam penita stricata. pe un ajutor de comisar. A doua zi de dimineata. Am avut. Petrisor. în \ saptamâna aceea d-l director ne zâmbeste binevoitor si nu "asculta". Toti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "câinele rosu". Sasa. pentru ca se va juca . Spiridon e o zi neuitata. apoi cânta fanfara si corul. în credinta mea. Personajele sunt profesorii nostri. însa. pentru ca asa voise regizorul. pe un parinte revoltat împotriva taxelor. si m-a asigurat de succes. Sf. A jucat din clasa a IV-a.îngrozit de formulele acizilor organici si ale seriilor aciclice . apoi declamatii. poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice. pentru ca Bricterian joaca cel mai bine dintre toti. Nu se putea altfel. si e foarte spiritual. La sfârsit. E înalt. cei doi aparura. si nici nu ne da lectii multe. totusi. în primavara .s-a îmbolnavit. Comitetul s-a întrunit dupa plecarea membrilor. pline de haz. De aici. are sa joace doua roluri. oricum. Când Fanica mi-a comunicat vestea. Eu îmi scosesem ochelarii. Aceasta. o suma de gesturi si priviri. E vorba de liceul nostru. îmi aduc aminte ca am mai jucat acum un an. J ca un director de teatru. Fanica l-a scris cu toata patima amintirii saptamânilor petrecute bolnav de galbenare.care n-au rasunet. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite. De Sf. Sfatul m-a îngrozit. Fanica. Spiridon se face întotdeauna serbare mare. cineva mi-a întins o tavita si m-a sfatuit sa pasesc încetisor. Când m-am întors. se desfasoara un dialog între elevul bolnav de galbenare si profesorul de chimie. pe elevul bolnav de galbenare din pricina chimiei. succes. Lia. Din primavara. eu am râs stânjenit si l-am batut zgomotos pe umar. am aflat ca Dinu. Când ne pregateam sa ne ridicam de la masa si sa multumim gazdei. la liceu. Robert. în actul I. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica "Muza".

Locusteanu ghionteste pe autor si îi striga neghiob: "Ma. o tunica prea frumoasa ca sa nu apara pe scena. II asigura ca poate cânta cât de încet va dori. e grasut si entuziasmat dupa dans. sa aiba tunici elegante. Fanica prinde puteri noi. Unii. Gianni n-a jucat niciodata. Fanica e marunt si slabut. pentru ca directorul nu e în cancelarie. pentru ca melodia o va sustine orchestra. însa. entuziasmul izbucneste. nici sa cânte.care stie ca va juca pe bacalaureat . daca li se mai pun "numere" la tunica. De bucurie. rasufla greu si se sterge cu batista pe frunte. cu bratele tremurând si cu picioarele nesigure. Al doilea elev monden va fi Gianni.. Se pudreaza. baietii se întreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. Morariu nu vrea sa primeasca. 52 . Se face rosu si lacrameaza.. Apoi. Eu cred ca ar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. Fredonând atâtea cuplete de tenor. Unul sigur e Robert. Baietii mondeni sunt revoltati. Poate chiar spune cupletul. ma!" Autorul zâmbeste si acestuia si îi recomanda sa soarba oua moi înainte de serbare. vorbeste frantuzeste. în care se pomeneste de "tea-room". patru elevi mondeni danseaza în cancelarie. Si nu-i lasa. Fanica se împotriveste. însa. Morariu refuza încapatânat. însa. ca sa aiba voce. Se discuta costumul bacalaureatului. Bacalaureatul vine în cancelarie ca sa-si capete diploma. Morariu are. închide ochii si strânge falcile. la liceul nostru. însa. am cautat sa calc cât mai prudent. Dinu nu \ mai este. Are înca proaspat în minte succesul de la "Muza". Gianni. în timp ce Fanica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor). Robert . pentru ca au parul prea mare. sa stie sa danseze si sa cânte. Unii cer lamuriri. se parfumeaza. sa vina iara uniforme si fara sepci. la "Muza". elevii mondeni danseaza. Spune ca nu stie sa cânte. când a aparut în pajul 1 lui Don Juan. de asemenea. cânta fiecare câte un cuplet. însa. Daca îi mai tunde si de data aceasta. Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica. Toti au crezut ca aceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o. Dar foarte putini baieti m-au vazut acolo. sunt convisi ca va primi sa joace în foarte putin timp. E încurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. Al treilea elev monden va fi Locusteanu. Asupra celui de al patrulea elev monden se ridica discutii. Fanica. Petit parisien si La garconne. Baietii îl asculta rapiti si zâmbesc de câte ori autorul îi priveste.râde din inima si felicita pe autor. decât în uniforma si cu numar. Totusi. Cu toate acestea. Robert închide putin ochii si primeste. Va trebui sa fie frumosi. Noi. nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. îi zâmbim dulce si îl încurajam cu privirea. Nu stie nici sa declame. când ajunge la scena în care un bacalaureat marturiseste cu entuziasm ferici. deci. A vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare în anul acesta si s-a înscris la "Matei Basarab". Robert crede ca va trebui sa poarte o haina moderna. Gianni s-a înrosit când autorul i-a comunicat rolul.. In pauze. Am aparut pe scena cu capul în jos. E obosit. Când aude aceasta. Au venit sa se plânga directorului ca pedagogii nu-i lasa în clasa. deplin. Succesul e. în actul I. El ne marturiseste modest ca va fi cel mai bine "în rol". Nu poate fi îmbracat. si Fanica le da cu bunavointa. nici la "Muza". cu peruca neagra si pelerina de matase galbena. pantofi de lac si o batista de matase. pentru ca cupletul este tot pentru tenor. Fanica a început sa cânte cupletul parintelui revoltat de taxe.cafeaua sefului. scena I. Fanica staruie. Dinu se afla si el între noi si se arata entuziasmat pentru "revista". Acolo îi lasa. Fanica ne-a povestit si alte episoade. rea libertatii si a pletelor. chiar. e un autentic baiat monden.

plângând mizeriile universitare. La urma. Leontescu ma stie student. In ceea ce ma priveste. dupa o saptamâna si am strâns aceeasi mâna calda. în timp ce orchestra intoneaza un mars eroic. sa întreb cu glas scazut daca pot vorbi cu domnul prim-redactor si sa bâlbâi. Aceasta. în glorificarea profesorilor. Toti aratau. în gândul d-lui Leontescu. nici sa lovim în cap. redactorul mi-a laudat un articol pe care îl publicase în fruntea revistei. Eu stiu ca el ar fi dorit mult sa apara pe scena elegant si fardat. ca sa impresioneze domnisoarele din sala. Fanica se grabeste când ajunge la actul II. Eu am fost hot si am rezistat eroic cu o ramura de salcâm împotriva lui Petrisor si a lui Mânu. Am avut si eu. de asemenea. pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Ceilalti s-au culcat în zori. N-am capatat. Am urcat scarile cu oglinzi putin tulburat. am despresurat pe doi tovarasi . fara sa ma poata lovi. Fanica. alergarile. Eu am adormit. a trebuit sa fug. ceilalti politisti. de timpuriu. a fost masa mare. Ma silisera sa beau nenumarate pahare cu vin rosu si alb.hoti ca si mine . îmi marturiseste. îndestul de indiferenti fata de mustul si vinul lui Morariu. nu mai avea voie sa fuga. Va fi si vin vechi. sa pasesc sovaind catre domnul de la birou. Alta data. cu înteles. De faptul acesta se si leaga nadejdile mele. Eu am zâmbit orgolios. Redactorul foii literare . nici teama. si politistii au zvârlit cu bulgari dupa mine. Cu toate acestea. dar baietii s-au aratat indiferenti. Intr-o seara. de aceea ma oboseste cu sfaturi si cu sugestii pentru viitoarea mea cariera publicistica. în cancelarie. si fiecare paseste în fata i publicului si-si slaveste însusirile. de altfel. lânga noi. nimic. micile mele satisfactii. Ne marturiseste ca va fi aplaudat la scena deschisa. M-am împiedicat într-un vraf de araci. Mi-a spus ca revista se vinde greu. însa. e rautacios. Când hotul era. Am fost atât de emotionat. Sunt nemultumiti de salarii. auzindu-mi numele. Dl. profesorii s-âu adunat pentru a protesta împotriva Curbei Lalescu. ca bani sunt putini. nici atunci.ca si ziarul care o editeaza . eu sunt student la Litere. Eram împartiti în doua tabere: unii hoti. am mâncat struguri si ne-am jucat cu bulgari prin vie. e sigur de izbânda. Eram cu totii nerabdatori sa vedem via lui Morariu. ca deabia 53 . care îsi lega siretul de la ghete. Cortina se ridica. Fanica statornicise regulile jocului: nu aveam voie sa zvârlim cu bulgari mari. însa. ca îi voi calca pe urme. Nu era sfiiciune.si am nimerit cu un bulgare în spinarea lui Robert. Se admiteau. mi-a zâmbit prieteneste si mi-a întins o mâna calda. Culegatoare au fost din belsug. Morariu ne invitase în duminica aceea la via lui. prins. Seara. DOMNUL REDACTOR Hotarât sa capat bani de la revista d-lui Leontescu. spre Dinu. însa. însa. Dinu fumeaza. însa. Ziua. IV. Si priveste. Ma obisnuisem sa bat la usile redactiilor. Ne apropiam de Valea Calugareasca. am pretextat o "afacere familiala" si mi s-a îngaduit sa lipsesc ora a treia de la gimnastica. cineva. Baietii îl aproba din suflet. însa. Politistii trebuiau sai prinda pe hoti. în tot timpul discursului. Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. câteodata. Ne-a vestit ca vor fi culegatoare tinere si must. încât n-am mai avut curajul sa-l întreb daca mi se pot plati articolele.Robert regreta si primeste. Am întârziat de multe ori împreuna. L-am întrebat. el alege tocmai partile slabe.manifesta calda simpatie pentru studenti. tot timpul.

Eu i-am vorbit cu entuziasm i lecturile si planurile mele. Mi-a spus ca colaborarea mea a ajuns indispensabila revistei. în plicuri mari. ochi sireti înapoia ochelarilor de prezbit. O frunte mica. Eu îl priveam fix si simteam cu mi se dogoresc obrajii. Ne-am strâns mâinile fara entuziasm. I-am fagaduit articole. Domnul redactor îmi publica numar dupa numar articolele. Acasa. încercam sa par îndurerat. socoteam eu. Ca va starui pe lânga director. îmi fagadui ca vorbi cu directorul. Ca el întelege situatia mea. cu acelasi pret. fara sa se ridice de pe scaun. pe care le semnam cu numele întreg si cu adresa. la ora de gimnastica. însa. îmi publica tot ce-i trimiteam prin posta. A zâ bit. Mi-a spus ca îi place "orizontul meu larg" si "felul meu de a ma exprima". întrebat daca starui în a studia Orientul. de asemenea. care mi-a strâns indiferent mâna. omul de serviciu nu mi-a dat voie sa intru în redactie. nenumarate notite marunte. Facea corectura articolului de fond: vibram! L-am lasat sa sfârseasca. Dar ce poate face el? Directorul e totul. când stiam ca e singur. Si ma chinuia gândul ca am putut ramâne atât de senin. îsi lasase ochelarii pe masa si se j scarpina în cap. M-a privit aspru. M-a prezentat unui domn venit mai târziu în redactie. cu o liniste care m-a uluit. îmi marturisi ca articolele mele sunt cu adevara "bune". seara. nimic. pe deasupra. si omul de serviciu. ca vai de lume. sau la "Posta redactiei". îl tulburasem. ca îi place "orizontul larg" si celelalte. Cele mai proaste articole. Am atacat atunci direct. înfrigurat saptamâna întreaga. Am fa-l gaduit. M-am hotarât. apoi. N-am avut atunci curaj sa-i vorbesc de onorariu. Eu sunt un tânar cunoscut pe salita ce duce la redactie. Nu mi-a oferit nici un scaun. De atunci nu l-am mai vazut. însa. câte publicasem pâna atunci. însa. Am batut la usa redactiei într-o vineri. Pe d-l Leontescu îl cunosc din vara. îi ofeream. si articole. sa cunosc personal pe domnul redactor.Domnul ce doreste? Astazi. cu ce-i da directorul. L-am gasit fumând lenes în redactie. D-l redactor a sovait si si-a sters ochelarii cu batista. D-l redactor parea ca se intereseaza. în ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu. Ma cunoaste si portarul. alaturi de câteva gaz etc. Douazeci si cinci de lei de articol. Am fagaduit. am urcat scarile cu oglinzi. si el nimic. fireste. si cei doi ajutori de portar. Rupse tacerea fara eroism. care sta pe o banca rezemata de zid si întreaba pe orice nou-venit: . gratuit. sa-l vizitez de câte ori aveam ragaz. 54 . Dar nu pierdeam curajul. ceream cinci sute de lei. La plecare mi-a strâns mâna si mi-a urat sp la munca. dar mi-a laudat articolele asupra lui Romain Rolland. M-a întâmpinat cu entuziasm. Domnul redactor ] ma ruga.traieste el. Câteodata îi scriam si despre nevoile mele si lasam sa înteleaga ca sunt un student sarac si ca m-ar putea ajuta. Redactorul era elegant îmbracat si-si cumpara foarte multe ca frantuzesti. albe. L-am cunoscut asta-vara. Îi ofeream. Vorbea întrerupt si clipea din ochi. alte articole în lucru. încretita. saptamâni. Asteptam. Au trecut. M-a privit atunci cu bunatate si m-. ca întotdeauna. într-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. Dupa câteva saptamâni l-am vizitat. Nu era mult. * Dar astazi. Ma trudeam sa scriu pagini duioase.

S-a încruntat si si-a mângâiat fruntea. Ma umilisem mult si fara nici o izbânda...Esti lipsit de mijloace? Am fost ispitit sa exagerez: . Atunci si-a ridicat brusc capul si m-a privit prin ochelari. . mi-ati fagaduit.. Eram dezgustat si obosit. Eram hotarât sa sfârsesc. te rog. De la nouasprezece la douazeci a trecut mult. D-l redactor m-a privit curios..Ce ne mai scrii? Zâmbete. Eu îmi fagaduiam razbunare crunta. A intrat în redactie. stânjenit.Numele d-voastra? I l-am rostit sonor si demn.. Ma închipuiam tânar cu faima. Mai numar înca douazeci. în vesta. Voi bate apoi la usa.. Sau trebuie sa sfârseasca corecturile. In odaie se facuse cald si d-l redactor ramasese în vesta. De fapt. rafinata.. îmi amintii ca sunt în vizita la d-l redactor si ma încruntai.Nouasprezece. încercam sa ma linistesc. Eu am înteles. 55 . M-am apropiat discret de el. d-le Leontescu? ..Se face. Si d-ta vei fi cel dintâi la onorariu. câteva clipe.. fara îndoiala. Douazeci. un articol ce nu mai poate fi întârziat. Am numarat în gând pâna la cincizeci. I-am spus d-lui director cum stau lucrurile. alaturi de mine. dar trebuie sa mai astepti pâna la Craciun. când omul de serviciu ma întrerupse cu o întrebare stupida.. M-am oprit.D-l Leontescu va roaga sa asteptati putin.Multumesc. Si am zarit. M-a poftit din nou sa sed si m-a privit trist. Am auzit câteva cuvinte si am recunoscut glasul d-lui Leontescu. îti spun eu. M-am ridicat de pe banca.Ce-a spus d-l director.A spus ca se face. coperta revistei.Domnul director? M-a privit pe sub ochelari. cu volume tiparite si portretul reprodus în revistele de seama. Am intrat. Pe strada. A vorbit mult. Ma pregateam sa sorb din plin razbunarea..... Omul s-a întors: . parea un domn blând. D-l redactor privea distrat pe fereastra.Am vorbit. D-l redactor m-a privit blând: . D-l redactor învinge întotdeauna. îti spun eu ca se face.. Zâmbete. definitiva. ..Ce vrei sa spuna d-l director? . .. M-am trudit sa par îngândurat.. trece Ilie Leontescu. Mi-a aratat corectura ultimului meu articol. D-l redactor are de scris. de-abia puteam sa-mi stapânesc necazul. La alta masa. Eu zâmbeam.Stiti. Eu m-am asezat pe banca. senin.Cu totul lipsit. Se face. întrebator: . Omul de serviciu s-a asezat lânga mine.. Cel care învinsese era d-l redactor. Privirea mea l-a dezarmat. D-l redactor m-a recunoscut pe deplin. . . îmi pregateam cele dintâi fraze: eram sigur ca ma va primi îndata..D-ta care ai talent cu carul. Am strigat "buna ziua!". un domn adormit traducea agale dintr-o carte cu copertele galbene. D-l redactor. .Ia loc. Ca niciodata. m-a poftit sa sed: .. Atunci se mareste bugetul redactiei. Am rosit. . . M-a recunoscut si mi-a întins mâna.

Dar sa nu te descurajezi. V. în loc sa lupt împotriva imbecilitatii nostalgice a soarelui de noiembrie.. .Un editor. D-l redactor se înflacarase. Cât m-am trudit eu sa-mi smulg din suflet slabiciunea aceasta care se numeste melancolie. Dezastrul sa desfasurat astazi.. Zâmbete.Hai? Ce zici. ce sa-i faci?! . domnule.N-ai dreptul. în dupa-amiaza aceasta de noiembrie.Cred. M-am întors abatut la liceu. multe. tinere. eu stau linistit si scriu. sunt trist.. sa ma biciuiesc pâna la sânge.. ma întelegi? E o batjocura. pentru ca în dupa-amiaza aceasta soarele straluceste printre copacii desfrunziti? De ce sa privesc pe fereastra. Nu trebuie sa fiu trist.Eu am.Viata. aplecându-ne fiecare din sale. Eu îl priveam zâmbind. idiot si revoltator de naive. . . Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic d-lui Ilie Leontescu. Esti tânar. de personalitate. Zadarnic încerc sa ma ascund. Desi am talent cu carul.. Si la sfârsit ne-am strâns mâinile..Multe.. Câte ceasuri petrecute cu dintii strânsi. cu vita salbatica ce se înalta pe poduri si ziduri de castel? Dovada lipsei mele de vointa o am chiar în clipele acestea.Tocmai. de virilitate.. începuse ora a patra.. Si nu am de ce sa fiu trist. Gânduri naive.. Sunt melancolic. m-am asezat la masa si scriu într-un caiet pe care nu-l va citi nimeni. Câta truda risipita în dupa-amiaza aceasta. d-le redactor?. Sunt ridicol. Se scarpina la rastimpuri în cap. un volum de versuri si n-am parvenit sa gasesc înca un editor. tinere? . Privesc plopii prin fereastra mea.. toata mândria mea. Vointa mea s-a irosit saptamâna cu saptamâna. ma întelegi. Sunt sentimental. ci voi privi pe fereastra.. ... Asteptam chiar ziua în care nu voi lucra. toata durerea trupului biciuit cu frânghia sunt neputincioase în fata unei zile de noiembrie. Aceasta trebuia sa se întâmple. . care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc pe strazi si pe care le petreceam singur nu s-au dovedit zadarnice. Sunt si eu ca toti ceilalti: adolescent sentimental si visator. . cu havuzuri înverzite de muschi. NOIEMBRIE Acum stiu. Si cad pe gânduri. Si tot plânsul meu.. cu statui însângerate de amurguri. Doar te cunosc eu. . Deci sunt stupid. Poate gândesc ca îmi voi acoperi astfel vinovatia. Am recunoscut ca tebânda a fost a d-lui redactor. De ce sa fiu melancolic. Si în loc sa ma lovesc si sa ma zbat pâna la cea din urma încercare.îti public orisice. 56 .Prin câte am trecut eu! Hai? .. câte nopti calde.. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Sunt lipsit de vointa. . în loc sa lucrez? De ce sa ma visez frumos si bogat plim-bându-ma prin parcuri pustii. Mi-a vorbit mult. cu luna.Ce sa zic. d-le redactor.

o clipa de extaz. picaturi calde mi se prelingeau de pe umar pe solduri. O zi ca oricare alta. Apucam frânghia cu hotarâre. Când citeam pâna ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele. natâng. singurul stapân al sufletului si al trupului meu. Pâna ce mi se tulbura cunostinta.se înfigea cea dintâi lovitura. îmi simteam trupul sfârsit ca dupa boala. Câteodata. Eram ametit de vâltoarea pe care o simteam framântându-se în suflet. o data cu geamatul carnii. Era singura desfatare pe care mi-o îngaduiam. cu ochii înclestati de tinta. începeam sfertul acela de ceas de dulci si dureroase desfatari. Eu nu sunt un adolescent ca toti ceilalti. în zilele când ma biciuiam. Când îmi alungam somnul cu pumnii. Acea singura clipa era rasplata întregii mele zile de munca. cu pumnii strânsi gata de a se pravali si a-mi îndurera carnea. înfiorator. Pastram frânghia dupa un raft cu carti. singurul mascul în turma de adolescenti slabanogi. buzele se albeau. îmi suieram izbânda printre dinti. Durerea si desfatarea se contopeau într-o frenezie necunoscuta. Sufletul meu e aspru. Dar ea de ce sa ma întristez? De ce îmi simt sufletul plin de un simtamânt necunoscut. tot mai scurt. Pentru ca asa vreau eu. îmi înabuseam tipatul. pe care o sorbeam ca pe o desfatare fara pret. sa arda. si de pretutindeni se ridica tresariri ciudate. în fiecare noapte. sentimental.. dar e o vointa trainica. Durerea ma apropia de mine însumi. De-abia aveam putere sa îmi ascund frânghia dupa raft si sa-mi las camasa pe spinarea biciuita. Eu trebuie sa fiu acelasi în toate timpurile si toate locurile. ca sa nu vad frânghia cazând. în zilele când sorbeam suferintele trupului ca pe o desfatare. bolnavicios. Pielita de la încheieturi era rupta de frânghie. formidabila. zile când rosteam cuvântul Eu cu glasul plin. Durerea ma atâta. Asa trebuie sa fiu eu. O zi calda. o îndoiam si numaram pâna la zece. de tulburari. Frânghia se ridica apoi tot mai repede si cadea tot mai adânc. aruncata peste umar cu ochii închisi. Vointa mea e absurda. Carnea începea sa se umfle.alba si plina . Urmata de oboseala. 57 . obrajii îmi tremurau. Strângeam pleoapele.. Dar izbânda duhului ma desfata. care apasa si înabusa totul în calea sa. Au fost zile de izbânda.O zi de noiembrie. Eram îmbatat de mine însumi. Vointa care îmi calca în picioare trupul putred ma entuziasma de un sfânt si barbatesc entuziasm. Cele mai frumoase zile. dulce? De ce vreau sa plâng? De ce astept ceva care stiu ca nu va veni niciodata? Mie nu mi se îngaduie nici una din acestea. Eu. jyla purifica. în zilele când ma desteptam în zori si adormeam dupa miezul noptii. apoi.. Pâna ce mi se îngreuia capul si mi se rataceau privirile. Sângele picura si eu trebuia sa-mi spal camasa în zori. Urma. singura vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strângând un drug de fier si sa se biciuiasca racnind. Asa cum eram altadata. Dar nu întotdeauna durerea si oboseala ma covârseau. caraghios. Carnea se înfiora. încruntat. O singura clipa. de tremuraturi. Soarele e trist.. O zi în care batrânii si femeile lacrameaza amintindu-si trecutul. Loveam tot mai grabit. Tâmplele mi se înfierbântau si picaturi sarate mi se prelingeau pe frunte.. De multe ori paseam aprig si madularele nu-mi tremurau când camasa atingea umerii zdrobiti de frânghie. naiv visator. pâna ce carnea se înfierbânta si ajunge dureroasa ca o rana.. Hotarât ca o stânca. cu buzele strivite de furie. Asa trebuie sa fiu eu. înainte de a stinge lampa. Pe spinarea goala . Era cea mai dureroasa dintre toate.

M-am vrut neîndurat. Sa izbucnesc dintr-o data. Am facut si eu glume. mi-am pierdut si eu nevinovatia într-o noapte. care doarme cincisprezece ore duminica. Si lucrul acesta îmi umplea sufletul cu o nemarginita încredere si ma silea sa-mi încordez bratele ca pentru lupta. Mi-am cautat si eu.. am 1 aruncat si eu priviri femeilor cu trupuri calde.un loc în coloanele revistelor de a doua mâna. iarasi. prieteni.. am ratacit si eu. m-am dat putin câte putin. cu pagini în care nu se gasea nici sufletul. lava fierbinte a entuziasmului. Am tradat colturi din taina mea si am lasat sa se vada ceea ce nu trebuia sa cunosc I decât eu. cu articole publicate prin reviste populare. iluminat: eu. Voiam sa trec printre semeni neluat în seama. Si n-am izbutit. Si nu numai atât. joaca la curse. a dragostei si a urii. Si eu. . am râs j si eu mai mult decât era nevoie. pe un pat în care se framântasera zeci de trupuri. Am fost schimbacios si j plin de compromisuri. ca pâna atunci .] danseaza la cabareturi. Si eu. ca toti oamenii slabi. adora pe Mosjou-l kine si se sileste sa para blazat.. cu rânduri scrise fara entuziasm si fara originalitate. Eu stiam cine sunt. Care publicai un volum de versuri la o 58 . Cu atât mai mult. nimeni sa nu cunoasca Dumnezeul pentru care lupt. Am nesocotit cea mai frumoasa hotarâre a mea: aceea de a pastra în mine.sa nu tradez nimic din zbuciumul. cu cât nimeni nu banuia cine sunt si ce voi putea ajunge. am dormit si eu opt ceasuri ca toti ] ceilalti. sa am cugetul si sufletul desprinse din stânca.. Eu. ca si turma. ca orice adolescent. pe ploaie.. Voiam. pâna la desavârsire.Si strigam cu ochii închisi. In loc de a pasi sigur si mândru cu gândurile I mele întregi si cu cartile sfârsite. totusi.. aspru si sumbru. râde spart. când sunt trist.. cu greu. Ca si Robert.. ciupeste noaptea trecatoarele pe strada. miam risipit si eu timpul în vorba cu] colegi imbecili si prieteni plictisitori. zile la care ma gândesc cu dur"~e acum. flirteaza cu dudui la ceaiuri. Care poarta parul retezat la ceafa si lavaliera neagra. însa. N-am vrut sa-mi descopar sufletul adolescentilor livizi si melancolici. Eu stiam ca nu va trece mult si glasul meu va fi glas temut în tara. Mândria ca port în mine o taina pe care n-o ghiceste nimeni mi-ajungea. care admira pe Musset. nici cugetul meu. si palarie cu boruri largi. din întunecimile si flacarile sufletului meu.. Am cucerit si eu. Nimeni sa nu ma vada ostenit de lupta si. Mi-am descoperit si eu sufletul cersind mângâiere si sprijin. Si gândul ca voi înfricosa cândva cetele oamenilor de carne. murmurând confesiuni. si. încât sa astept cu nerabdare publicarea unei traduceri si sa ma supar pentru amânarea ei. care-mi tipareau articolele cu greseli de tipar si cu semnatura necompleta. Suflet torturat. coplesind turma târâtorilor si uluind neputinta celor care m-au cunoscut si mau dispretuit.ca toti ceilalti . seara. . tot ceea ce nazuiam sa] împart mai târziu celorlalti. Eu am vru* sa am sufletul lui Brand. pentru ca straluce soarele printre copacii desfrunziti. ca si toti ceilalti. Care se împrietenesc cu directorii de reviste ca sa le tipareasca o-nuvela pe luna. Nu mi-a placut sa am prieteni.Dar n-a fost asa. Ca si oricare alt adolescent slabanog si vicios. pe strazi. într-o odaita umeda. Dospea si în sufletul meu atâta josnicie. Sub care sa se ascunda. Eu. Am început si eu ca toti cei care se numesc "scriitori". eu.. citeste Rampa. cu toate acestea. ma îmbata. în râsetele celor care asteptau afara. Sa-i biciuiesc si sa le necinstesc fetele si sa ma desfat simtindumi trupul gâlgâind de viata rodnica si creatoare. Sa fiu crezut un adolescent urât si plicticos.

de la Teatrul National. Îl acompaniam eu. fumând. intra slujbasi la minister. Fanica . dansuri moderne.. marsuri si cuplete. un volum de nuvelei cu coperta colorata. m-am pu-j drat si eu ca Dinu.Baietii mondeni cânta fiecare câte un cuplet în cancelarie. si domnul director întorcea necontenit privirea catre fiecare.. dupa ce s-au sfârsit cursurile. m-am dus si eu la cinematograf. VI. ca sa înteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevului Banateanu Stefan. D-l Filimon ne regizeaza toate piesele pe care le reprezentam la serbari. adauga d-l Filimon. Acum vreo zece zile... Sunt linistit si abatut. si . Faptul trebuia sa se întâmple. Profesorii îl încurajau. Zâmbeste. Acum. îi gasiti dansând si cântând. Partile de tenor le simplifica sau le cobora cu o octava. nici în clasa. Profesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui Fanica. lectura "revistei". Melancolia a fost izgonita de amintiri. Nu ma pot. Fanica dadea explicatii: . în sufletul meu e un gol pe care nici o vointa omeneasca nu-l poate umple..continua: . fara greseli de tipar si cu numele dedesubtul ti-j tiului.dupa fiecare înfrângere -l prietenii mei. s-au adunat cu totii în sala de muzica... Croitorul mi-a facut haine "moderne". pusese maldarul de note pe care trebuia sa le descifrez. Am sa pot citi fara teama de a întârzia un ceas la o pagina.Si eu le dau voie sa cânte în fata mea? . Ar fi zadarnica si neputincioasa orice încercare. furati. ma încredintau ca ma civilizez si mâl apropii de "normal". deci. alaturi. Ne adunam în fiecare seara în sala de muzica. Erau romante. Am început.statea în picioare lânga pian. Fumeaza mult. e seara.emotionat ca la ora de trigonometrie . REPETITII Au început repetitiile pentru Un liceu model. Fanica . mustra ca mi-am pierdut o dupa-amiaza privind cerul si amintindu-mi tristetile în acest colt. Am avut si eu mediocra multumire a unui articol tipa-J rit în fruntea revistei. am regretat ca nu am plete. Domnul director s-a lamurit. Cunoaste baietii si îi simpatizeaza.Dar unde sunt? . Am avut si ein mica mea glorie. bunii mei prieteni. Anecdote care nu trebuiesc repetate nici acasa. Era acolo si directorul. care zâmbea si se încrunta dupa împrejurari. Profesorii ascultau. se însoara si îndura toataj viata povara unei sotii slabe si a unor copii rau-crescuti. Ani început a folosi ciorapi de matase.. Fanica fredona cu tresariri în glas. Profesorii s-au asezat zgomotosi în primele banci si asteptau. Regizorul este d-l Filimon. suparati si strigati: "Ce-i cu voi aici? Ce sunt uniformele astea? Ce-i p rul asta? Unde va sunt numerele?. nu! Dumneavoastra nu sunteti atunci în cancelarie.tipografie din provincie.. Directorul întreaba curios: . am citit si eu ultimele romane frantuzesti si revistele! literare." 59 . ne bate prieteneste pe umar si ne povesteste discret anecdote. Si am cazut tot mai jos. Pe o masuta.Dar intrati deodata în cancelarie.A.Sunteti la clasa. .rosu din pricina gulerului si a emotiei .

D-l director e magulit. si aici. pentru ca el nu era tenor. înainte de a începe.. Ritmi saltaret al cupletului a câstigat pe toti. Are nasul mare. Si e sufleurul cel mai de pret. l-au primit cu entuziasm. dar e foarte blând. în banci. Un gest mostenit de pe vn mea când îl stânjenea o rana din razboi. Profesorii râd zgomotos si fumeaza cu desfatare. Se aude în fiecare vara la Teatrul "Carabus". din clasa a VlII-a. care asteptau în curte rezultatul. . Directorul a hotarât sa se înceapa repetitiile. vitriolul si oxine. la sfârsit.Acum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina chimii Priviri semnificative între Fanica si Toivinovici. hidrogen si sulfit. dialog dupa dialog. Fanica se stergea cu batista pe frunte. . pe cât îi sta în putinta. ce-i fenolul. Fanica a izbândit. Baietii. Profesorii aproba cuplet dupa cuplet. însa. Râde si îsi salta pântecul. furia d-lui director. si glucoza. Fiecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizau ceilalti. Lânga el 60 . oxigen..Acum cânta d-l profesor.. stearina. Se opreste dupa fiecare strofa si explica. tot pe rost am sa le stiu!" Profesorii n-au gasit nici o obiectie actului I.Fanica reproduce. la masura. Profesorii au aprins tigari si au iesit din sala de muzica felicitând pe Fanica. chiar si clorul. pe gânduri. glicerina. Toivinovici se înroseste. întrucâtva. se mai gasesc câtiva baieti care ne dau ajutor. Actul II. apatit. Cine ar fi putut sti ce gândea atunci Toivi-j novici? . i-a pus. si de picior. Ne adunam în sala de muzica. Si-n mormânt tot ca si viu. dar benzina. Asa ca.Acum cânta elevul: " Noaptea zau ca sar din pat si-mi pare ca-s întrebat: ce-i alcoolul. fosforatul si hidratul. parafina. sifructoza. fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de ciuda. Apoi. ajuta. în afara de "actori". sase masuri de introduceri Aria e cunoscuta. Fanica îmi tonul. galatit. si cuprit. Eu apas pe rând trei clape albe. cu marsul eroic si protestul împotriva "Curbei Lalescu". S-au împartit si cele din urma roluri. vine printre cei dintâi. si amine.. Minculescu. Fanica se sufoca cu entuziasm.

d-l Filimon râde multumit si autorul îsi ciupeste unghiile de teama sa nu se retraga Gianni. Nu asa semet. d-l Daian. Dinu. împaca pe Gianni si îl asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. Ca sa-l entuziasmeze. . Totusi stau ca-ntr-un salon Si citesc pe La Garconne".De ce nu veniti. se plânge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnului director.Misca. domnilor! La pian. Filimon întrerupe. Lasati reflectiile pentru public. care ia parte cu caldura la repetitii. de cele mai multe ori. " Unul: . Fanica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". Gianni se misca greu "în scena". Sufla d-l Minculescu. . Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor. D-l Filimon ofteaza..Dar uite ce e.Nu asa. Când sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena. . fumeaza si ascunde tigara la spate. plictisit. s Publicul râde magulit.D-l Protopopescu! -N-amrol-lul. ca merge. la care e silit sa ia parte .Pardon. multumind cu capul.Dar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astazi? . . Când sfârseste.Haid\' ca-ncepem.Ceilalti cum au stiut? Filimon se resemneaza: . Minculescu primeste. Da. ma. Pentru ca Pake nu are o dictiune prea corecta.. Mai vin Petrisor Furtuneanu. Vine scena cu un "parinte exasperat". domnilor.Stai. L-au ales provizoriu. frate. care sorb din ochi pe "actori".fiul sau. . Se îmbufneaza. nenisorule? Fanica îsi ciupeste unghiile. în mijlocul clasei.sta. înc-o data! Toti: "Ei nu înteleg ca dupa razboi Ne-am schimbat si noi. Regizorul întrerupe: . D-l Filimon se plesneste pe frunte: . . La fereastra s-au gramadit baietasi din cursul inferior.aproape în fiecare dupaamiaza . îsi sterge ochelarii si se plesneste pe frunte. disperat. "Parintele" e Pake. Sufleurul îsi cauta paginile. Fosil! Pianistul.Ei. Gianni se înroseste. cei patru elevi mondeni danseaza cântând un refren pe aria Machinalement. Mi-e teama sa nu va calcati între dumneavoastra pe scena. domnule Protopopescu? De ce nu vii. Profesorul de gimnastica. domnilor! Mai multa seriozitate! Pianul. . cânta Fosil. Mi se prevede izbânda sigura. Regizorul face un semn: 61 . Fosil ofteaza. Exasperat din pricina orelor suplimentare de muzica si gimnastica. pentru ca spectatorii din banci se desfata. Perri si alti colegi. Amenintarile îl zapacesc pe Fanica.. D-l Filimon bate iar din palme. Gianni cânta: "în clasa-i plictisitor La oricare profesor. baietii îl ghiontesc de câte ori au prilejul si îi striga: .. însa.Ei.Parca ti-am scos rolul. Stau în fund si comenteaza rolurile. baietii din banci aplauda. domnule Gianni. Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". Filimon tine masura cu amândoua bratele. Fac pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi. d-l Filimon bate din palme. cu rolele? De ce nu vii. Fanica îi goneste cu demnitate.

Vine pentru fanfara.Intra. Pake intra în mijlocul clasei.. Vorbiti raspicat. Prin aceasta se obligau sa vina regulat la repetitii si sa asculte de cuvântul d-lui Boloveanu. Directorul . unii lucreaza. Coala trebuie semnata de toti membrii fanfarei. Baietii s-au plictisit de fanfara. Râde cu pofta. ca sa-i auda si d-l Boloveanu. Daca ai dictiune.. nenisorule. care se comunica din banca în banca. Directorul suna. înca o data. adunarile acestea sunt reduse. fac observatii cu glas tare.Gura larga. domnule. domnule director. toat-ta zziu-a? A-asta-i ddin c-c-cale af-fara. în loc s-a-sa iasa pre-miant întâiu. De când cu "repetitiile de teatru".. d-le Protopopescu! Tare.Domnilor. pe domnii profesori de muzica si gimnastica. In acelasi timp. mai rautaciosi. însa... c-care în-nvata nou-noua ore pe zi. Intra servitorul: . vorbeste. zis Cotet. Nu mai vin decât elevi din cursul inferior si câte un întârziat în disciplina."Uita-te ddom-nule..Sa cânt cupletul. pentru ce a venit si încearca o învoiala cu d-l Filimon. O auzise si Filimon. al autorului si al celor doi profesori de muzica si gimnastica.Nu. Gianni "repeta" rolul cu Morariu. Cavalcada Walkyriei.. Pe servitor îl joaca Vintilescu. Sau sa va împiedicati. . Fanica se trudeste sa gaseasca un înlocuitor al "parintelui exasperat". Câte unii. . poti vorbi cât de repede ai vrea." .cheama servitorul. Nici pâna aici. Fanica se trudeste sa învete pe cei cu cupletele grele.Pardon! Nu se aude nimic. Bricterian încearca la orga."Bu-na zziua. Nu merge. Stau rezemati de ziduri si privesc zbuciumul regizorului. Sa nu gresiti cumva iesirile. "Repetitia" de teatru înveseleste pe maestru. nu. scutitil!. a aparut d-l Boloveanu. domnilor. Baietii sunt obositi. sa se auda. care învatase din primul ceas cupletul si melodia. frate. cu un deget. sa nu nimeriti usa. îsi aminteste. dansând. scoate din buzunar o coala cu stampila liceului si semnatura prelungita a d-lui director. Si se suparase. nu!. începe scena cu profesorii de muzica si de gimnastica."Buna zziua!" . Cineva facuse o gluma. nu. Ati stricat tot efectul cu o iesire proasta.Nu asa: buna ziua! Tare.. intra! .Lasa. Totusi." . . La rastimpuri îi asculta si îi ameninta încruntat când fac prea multe greseli. mai încet. si ceilalti sunt exasperati. D-l Filimon da explicatii generale. 62 .. Credeti-ma pe mine. nenisorule! Ascultati-ma." Spectatorii râd. De cuplet ne arde noua acum? Pake râde. scena. mai. Tacere. nu mai are unde sa-si organizeze adunarile pentru fanfara. a-a-cum nu mai învata de-decât cinci si si-a ajuns pre-miant al doi-lea.Ia cheama. Fiul meu. Nu o iscaleste aproape nimeni. Pake repeta pentru a treia oara. Profesorii sunt chemati ca sa dea lamuriri parintelui exasperat de orele suplimentare. în palton. încearca mântuirea: . Pake. hei. De fapt.adica Bricterian . Pretexte absurde sau inexistente. sa va pripiti. domnule Protopopescu. care crede înca în amenintarile d-lui Boloveanu.. cupletul. .. Pentru ca amândoi sunt din judetul Severin. . Va-va rog. Lânga fereastra."Dar bbine ddom\'nule. . pentru ca era zgomot si nu izbutea sa gaseasca o replica imediata.

Sorbea deja gloria. La repetitia generala. astupându-mi urechile. . nici o lumina. Ce se va întâmpla daca acestea nu exista aievea? Daca ele n-au fost decât o parere? Ceva mai mult. Si cum am sa ma fardez. îi tai pe toti. sa patrund cât mai adânc si calm în suflet. cu mâinile departate de trup. Ma priveste în ochi si îmi zâmbeste dulce. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-am socotit parti din sufletul meu. ca sa-i faca placere. voluptatea bisarii în scena deschisa. începeam din nou.. daca voi sti ca nu sunt decât niste vestminte îmbracate în sila? Voi putea. Tace. pentru ca mi-era teama. Noi. Ma bate pe umar si apoi îmi încredinteaza ultima lui taina: . nici un sprijin. actorii. îti jur c-am sa primesc scrisori de dragoste si declaratii. putin rosu în obraz. Trebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. Robert.. sa le parasesc fara sa ma copleseasca golurile sufletului meu? Am hotarât de multe ori sa ma analizez pâna la capat.Cel mai multumit e. ochii pe jumatate închisi. Ochii facuti. nu ne îngrijim de lectii.prin loji.Al dracului mai esti tu. Profesorii nu îndraznesc sa ne asculte. Am amânat mereu lucrul acesta. Niciodata nu m-am putut concentra. Plecam în grupuri. ma trezeam într-un întuneric desavârsit. Se plimba prin clasa cu picioarele încovoiate în ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului. Se opreste în fata mea. Baietii mondeni se îndreapta catre Calea Victoriei. Îi mintim ca facem repetitii în fiecare zi. Mi-am\'aranjat si costumul.Asa fac toti artistii mari. 63 . Unde? Si cum se putea recunoaste adevaratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gândurile se risipeau. Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. el se va învata sa priveasca -în timp ce cânta cupletul . Ma desteptam cugetând la alte lucruri. Si nu numai atât. De câte ori încercam sa ma analizez. Fiecare se gândeste ca îsi are un reprezentant pe na. doctore. Iar dupa reprezentatie.Stii c-am învatat cupletul Bacalaureatului? . Mi-era teama ca nu voi izbuti sa-mi luminez sufletul sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu ma îndurereze. VII. Ma mângâie pe obraz.Impecabil. închizând ochii. Dar n-am izbutit. N-am putut gândi asupra mea însumi. . apasând tâmplele. nicaieri. pentru a întelege calea pe care va trebui sa pasesc. De unde sa încep sa ma caut? Unde as putea fi eu însumi? Ce cautam eu? Sufletul meu. în fata portii ne despartim în trei cete. dupa cum ne-a marturisit el. Acelasi întuneric. Filimon povesteste anecdote si baietii râd zgomotos. Mi le-am impus si mi le-am însusit. cu capul lasat întro parte. încapatânat. Cum sa ajung la mine însumi? Cum sa-mi cunosc eu sufletul si sa vietuiesc întocmai dupa nevoile lui? Pentru ca eu vreau sa ma cunosc. Si nu întâlneam. oare.. DRUMUL CATRE MNE ÎNSUMI Trebuie sa ma cunosc. buzele rosii. Or sa se uite damele la mine. însa. toata dupa-ami Profesorii ne cruta. Ce se va întâmpla cu ele..

Ochii îmi aluneca de pe pagina si îmi sterg mereu ochelarii. Iata ceea ce ma tulbura. Atunci. Eu ma întreb: daca voi regreta mai târziu adolescenta care mi-am petrecut-o.. rasfrânt în mii de atitudini trecatoare. însa. si ma întreb: la ce bun? Iar daca recitesc planurile lucrurilor de mai târziu. Dar cum sa ajung la el? Lucrul mi se pare atât de greu. Sunt zile care eu le urasc. de mult: ca eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din ceasul trecut si cu atât mai putin celui din ziua trecuta. nu am nici o metoda. în marginea vietii? Daca voi plânge mai târziu cei saptesprezece ani pe care îi am acum si pe care îi sfârsesc în mansarda. Stiu ca exista un singur suflet. Daca sufletul meu nu e unul. Daca eu sunt un om de stiinta sau un sentimental. dar acestea sunt trecatoare si pot fi îndepartate la cea dintâi cercetare launtrica. Ca acelasi suflet se afla îndaratul tuturor starilor de constiinta. As vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletul unui adolescent melancolic sau al unui mascul întarâtat. îl izgonesc.cu toata slabiciunea mea la matematica -. sa-l cântaresc si sa-l pretuiesc în valori. Daca mi s-ar da o problema de algebra sau de geometrie . Nici nu mai întelegeam acum rostul hotarârii mele de a-mi gasi sufletul. un gând ma framânta si eu. Sufletul meu.Am pierdut. Altminteri. Eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu. Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei mele sau pasind pe strazi necunoscute. Când încerc sa ma gasesc pe mine însumi. interesante. se strecoara într-însul stari de constiinta streine. Am vrut sa ma lamuresc citind carti de psihologie. iar nu izvorât întocmai dinlauntrul sufletului. ca treaca timpul. ma întristez. eu as putea-o rezolva sau as putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. planuiesc lecturi si scriu indicii cartilor. Sa-l masor. privind la rastimpuri doi plopi? 64 . Ca. nici o indicatie. Ceea ce m-a uluit.. exista o linie de continuitate. Acolo se cerceteaza alte lucruri. pe care-l banuiam. Daca ma pot încrede în preocuparile mele actuale sau trebuie sa fiu banuitor si sa ma tem de timpurii schimbari. ma nelinistesc. în cel mai rau caz. pe sub castani. deci. Atunci lucrez cu sârg. care ar alcatui personalitatea. Mie mi se pare o lume noua. atunci. As vrea sa-mi gasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui câine la anatomie. de multe ori. încât ma înfioara. dar nu mijlocul de a ma cunoaste pe mine însumi si a intra în stapânirea tuturor fortelor sufletului meu. Personalitatea n-ar fi. Nu-l pot aduce la lumina. Si iara sunt zile când ma destept târziu si ma întorc abatut de la scoala si toate din jurul meu mi se par vestede si inutile. absurd. o dupa-amiaza întreaga. Am observat ca un om se trudeste sa nu dezminta ceea ce crede el sau altii despre sine. Eu simt. Ceasuri care ma tulbura. Si lucrul acesta e necesar. din toata puterea vointei mele. Dar ma îndoiesc asupra realitatii acestei linii de continuitate. Am aflat un singur lucru. de unde trebuie sa încep. Pentru ca sunt zile când vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat. pierd curajul. cum l-as putea cunoaste pe cel adevarat? Eu am observat ca. ci o infinitate. Altminteri. As sti. însa. singur. decât ceva impus de vointa. Dar tot ce am scris pâna acum stiu ca nu e adevarat. de-a lungul zecilor de constiinte. Mi se pare ca ea se datoreste vointei mele sau sugestiilor celor din jurul meu. nu voi avea curajul sa patrund în viata. Ar fi numai o masca. odata. ca exista un singur suflet în mine. Ceasuri în care nu ma recunosc. dar în cartile de psihologie nu se gaseste ceea ce caut eu.

Lucrez pâna noaptea si adorm fericit ca m-am învins pe mine. Undeva. în fiecare zi. Ma întrebam: care a fost sufletul meu? Si îmi apareau suflete streine. As spune: asa mi-e sufletul.. 65 . izbândesc. si ocoleam strazi multe pâna sa ajung acasa. pe care eu îi zaresc pe ferestruica. De multe ori. Mi se parea ca a fost altcineva. Eram abatut. Daca m-as cunoaste. când umblu mult si ajung departe de oras. Dar e atâta melancolie în privirea fetei. ma întristau simple si neînsemnate viniete risipite prin reviste. noua? Si voi avea putere?. Poate ma gândesc la plopii din curtea cu grilaj de fier. dar am saptesprezece ani. Ma gândesc la câmpurile pe care nu le vad decât vara sau în duminicile de primavara. Ma mustru. ma gândeam la ziua care se scursese. cu privirea atintita catre o lume moarta. fara veste. Si în ceasurile când ochii îmi aluneca de pe carte. m-am înspaimântat. sub copacul înfrunzit. Si atâtea pareri de rau în liniile dealurilor. nu izbutesc sa ma apar. singura. o fata pe o banca. pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie la rastimpuri. Inainte de a adormi. Dar eu ramân mult timp privind plopii si drumetul. care exista undeva. Si pasind. sub un copac înfrunzit. si ma înfioram. Trebuie sa lupt mereu. Niciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi. liniile dealurilor pe care le ghiceam însorite. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce începusem cu o luna. Nu ma recunosteam în multe fapte împlinite si vorbe rostite. Banal. Atunci adormeam obosit si îndurerat. Atunci as fi atât de sigur de mine însumi si de viata. Un drum de tara. Am aflat ca însusi sufletul. demult.. contradictoriu. încercând sa aflu cine sunt. ma grabeam sa ajung acasa si ma atâtam la munca si eram stapân pe gândurile si pe sufletul meu. Alteori. Iar pe drum. însa. iar vointa îmi slabeste. marginit cu plopi. Si iarasi ma întristeaza o vinieta tot atât de simpla. si nu ma gândeam la nimic. un drumet paseste. Indata încetineam pasul. si asa vreau eu... Ascund revistele si citesc înainte. trebuie sa ma apar împotriva sufletului meu. Nici la vremea pretioasa pe care o pierdeam pe sub castani. Sunt coplesit si pornesc pe strazi.Stiu: nu sunt un baiat frumos.stinse zgomotele din strada. Adorm surâzând. Nici eu n-as putea spune pentru ce. Sau auzeam melodii care îmi desteptau în suflet tristeti si pareri de rau. astfel.. Daca mai târziu se va face lumina si voi întelege ca am apucat o cale gresita? Daca ma voi simti strein în lumea pe care o socotesc acum prietena? Voi mai avea curajul sa ma întorc pe aceeasi cale si sa încep o alta viata. ma gândesc mult la acesti saptesprezece ani. In alte zile. cu o saptamâna. auzeam revarsându-se pe vreo fereastra game la clavir sau sonate pe care le framântasem si eu. Alta data. Privesc pe ferestruica plopii si acoperisurile plumburii si aud . Si nici la cartile pe care le voi scrie. In câmp se zaresc seceratori. si pe care eu nu le privesc.. De multe ori... Si paseam tot mai încet. Dar nu pot citi. lacramând de ciuda degetelor prea mici si a octavelor prea mari. Si toate acestea ma întristeaza. Plictisitor. Dar acum mi-e teama de viitorul acela întunecat si amenintator catre care ma îndrept calauzit de un suflet orb. pe care-l simteam în timp ce citeam îmi era strein... ci trec alaturi. iar în departare. aproape de tot. Sufletul mi se schimbase. Gândul odaitei cu carti nu ma tulbura. cu o zi mai înainte. altul. Gravura aceasta ma întristeaza întotdeauna când o privesc cu luare-aminte.

discutam aproape tot timpul si comentam câte un text de câteva rânduri. Poate de multe ori am lacramat. Am citit multe carti. Leiber si Petrisor. si profesorii. Sufletul meu ar fi dorit. se ridica Petrisor si critica.. Au început sa ma strabata alte gânduri. cu aquila. Sunt fericit. Ne spune multe lucruri pe care noi le vorbim. dar n-am stiut aceasta. Pâna acum. Ma privesc. INCIPIT VITA NOVA A nins toata ziua. La modern e alta atmosfera si alta viata. Atâtea trasaturi streine. dintr-o singura bucata. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. si autorii. odaita reînviaza si cartile din rafturi îmi vorbesc. De aceea am fost astazi fericit. si multe lucruri dintre cele care îmi faga-J duisem sa împlinesc nu leam împlinit. 66 . Când traduce si comenteaza Leiber. pentru ca asa am voit eu. A trebuit sa ma hotarasc sa trec la modern. îmi amintesc prea rar.. erudit si ironic. Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop e singura mea nadejde. De aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre. Si am trecut. N-am învatat psihologie. cel putin. vara. Dar nu-mi voi putea analiza personajele. dar n-am câstigat nimic. însa. Nu m-am analizat. Atunci. Profesorul e blând. N-am izbutit. ca sâ pot sa ma cunosc. se îndoieste de calitatea amândurora. iar sufletul meu se întoarce. de obicei. Au început sa-mi placa alte lucruri. poate. dai nu iam îngaduit eu. Sa ma prezint cu texte latinesti pentru clasa a V-a si a Vi-a. se ridica Leiber si se apara. ca am scapat de matematica. Pentru ca "maestrul" nu asculta decât la sfârsitul anului si pentru ca nu ne sileste nici la teme scrise. Dimpotriva. Si întotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut privind pe fereastra sau întristându-ma pentru o melodie de clavir si o vinieta cu un drum de tara. pentru ca nu le cunosc. Si unul si altul risipesc ironii. A trebuit s-o iau de la început. nici la extemporale. sa se simta trist. Apoi am obosit si m-am întrebat* asupra mea. Apoi aprind obosit lampa. Eu n-am întâlnit pâna acum un asemenea suflet printre adolescenti. dar cred ca lucrul acesta e foarte greu de aflat. acum traduc din Horatius. Totusi. aquilae. Sufletele lor nu vor fi liniare. si sa ajung la Caesar. As vrea sa stiu cine sunt. apoi.Câteodata se înnopteaza. toti îl asculta. "Maestrul". în felul acesta. contradictorii. si clasa noastra. VIII. A trecut toamna. Dar noi nu apreciem decât ironiile lui Petrisor. îmi place mult si limba latina. Dar dispretuieste ignoranta noastra. Vreau sa citesc acum si pe Bergson. Dupa ce sfârseste Petrisor. Am citit pâna noaptea târziu. La discutii iau parte. De chimie. Nu le pot întelege în adâncurile sufletelor. Am scris caiete multe ca sa descopar. îi place sa ne asculte discutând si se desfata. Pentru ca nu ne mai temem de nota sau de extemporal. dovedindu-ne golul argumentelor noastre. si nu stiu. Si am citit toate introducerile. Privesc în mine. Mi-am cumparat textele legate în pânza si cu coperte de carton. "Maestrul" e un ocultist si filozof. am învatat prea putin latineste. în caietul acesta am scris tot mai rar si mai putin serios. Mi s-a îngaduit sa dau examenul de diferenta în mai. As vrea acum sa stiu ce e sufletul.

De aceea se ridica zâmbitor si tuseste. Pentru "teze". Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. nici n-a citit multe carti asupra Romei. Bratasanu cunoaste un covârsitor numar de cuvinte nemtesti si. anul trecut. Bratasanu cunoaste toti consulii. Totusi. melo-dios . îsi are textele învelite în hârtie albastra si înseamna cuvintele latinesti într-un caiet special. fara nici un onorariu. Niciodata nu spune mai mult decât a citit sau a auzit de la profesor. Când poate. Si e cestor. De-abia ne mai vorbea. 67 . de 1 când a venit în liceu. Aceasta. Bratasanu. Uita aproape! tot ce înmagazineaza. învata j tot ce i se da sa învete. De asemenea.se da din toata materia trimestrului. Numai gramatica latina si cuvintele germane nu 1 le uita. pentru ca a venit dupa cea a lui Bratasanu. copiaza. ci numai ascultând fraza. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti.Ai sa te tâmpesti. "Maestrul" l-a felicitat si i-a prezis ca va ajunge mare scriitor si mare orator. într-adevar. Se informeaza din dictionarul Varemberg si Saglio. Rar. Si le face. Când trebuie sa comenteze: " Vides ut alta stat nive candidum Soracte. ma!. Lânga el. repeta toata materia. si zoologie. spun baietii. nu poate sa citeasca fara dictionar o carte germana. Dar Robert vorbeste. ca sa-si faca "lectiile". chiar când "lectia" e prea putin interesanta si el stie ca nu-l mai asculta. nu pentru ca are talent. "tiranica" ! . ".spune el -. Bratasanu stie tot ceea ce se cere unui premiant. El vorbeste oricând si despre orice. Iar la examenul oral pregateste dupa juxta câteva paragrafe la întâmplare. ca sa poata vorbi mai mult. Dar nu pricepe de ce a ajuns August împarat. când nu are nici un j roman cu el. E "seful" clasei. Adica sta pe catedra si ameninta: .e mult mai bine informat.. E revoltator de constiincios.. cu anii respectivi.desi dispretuieste civilizatia latina. Dar Marcu . De aceea e premiant cu cununa. Si vorbeste. când se! întâmpla sa le gaseasca. pentru el. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. De fapt. care a avut succes. Ceea ce e exact. Si a citit multe volume de Boissier. E simpatizat pentru ca e "baiat bun" si primeste sa vina la domiciliu I si sa predea gramatica latina.Marcule. nu e un erudit. Si o izbânda. Marcu are "insuficient" la latina. carej vorbise despre Sosele si apeducte la romani. pentru ca "maestrul" nu lasa corigenti: . cred eu. Pentru ca teza . rezumând o suta de pagini in quarto din Varemberg si Saglio. a tinut o conferinta asupra Jocurilor de circ la romani. nu stie nimic. într-o banca din mijlocul clasei. Baietii jucau tintar sau table. La Istoriile lui Tacit. Dar Marcu nu stie gramatica si traduce foarte prost. Bratasanu e formidabil în gramatica. Traduce chiar fara sa se uite în carte.. Nu stie decât lectia. la modern. în vara.. Nu poate. Marcu a citit pe tot Tacit. Dar nu ramâne corigent. Robert se îmbujo-l rase si calca încrezut. el ne da lamuriri asupra Soractelui si asupra climatologiei Romei. semnata Bratasanu.Stiu eu ca tot nu învatati. Totusi.ne spune Bratasanu . însusi "maestrul" i-a spus într-o zi: . Dilueaza întotdeauna. si chimie. nici pentru ce a scris Horatius Carmen Sae-culare. Dar eu n-am citit niciodata o teza buna. ci pentru ca i se pare ca vorbeste "bine". toti poetii sunt "frumosi". El stie si trigonometrie. Asa i se pare lui Robert. si fizica. De aceea... Conferinta a fost însa oj întâmplare. Apoi întârzie mult ] dupa miezul noptii. cu toate acestea. Robert nu stie nici sa traduca. Robert sta lânga Bricterian. cautând cuvintele si articulându-le victorios.Fanica sta în banca a doua. te scriu! Marcu e cel mai lenes si cel mai neastâmparat.

Toti simtim o deosebita bucurie sa bârfim pe Robert. Erau mântuiti.e numai o legenda. De cele mai multe ori zâmbeste ironic. Adevarul se afla întotdeauna de partea lui Petrisor.tenori. Si nici nu le-a mai sfârsit. El. IX. cutiile de gândaci si se minuneaza. Cât timp se petrece aceasta.. care îmi admirŤ cartile si rabdarea. baritoni. Cei care stiau la matematici îsi îngaduiau sa manânce cornuri pâna la intrarea lui Vanciu. si noi îl ascultam. Orisice ar spune Leiber. Ceilalti. Suntem cu totii buni prieteni. Petrisor zâmbeste ironic. Am drept tovaras pe Horatius. Se minuneaza 68 . în fiecare seara. e incontestabil superior realului. Modernul. toti au rasuflat. El pre-| fera sa cheltuie saptamânal o anumita suma si sa fie linistit. Popri san — care e bas si locuieste în mahalaua Floreasca . Nici Petrisor nu cunoaste "antichitati". pentru ca asa se obisnuieste între buni prieteni. Vin si alti buni prieteni . cu trei banci în urma. ceea ce revolta pe Robert. Aceasta. se ridica Petrisor. La real era o atmosfera înghetata. Când se ridica se îmbujoreaza si articuleaza raspicat. Pentru ca. Ca sa fie mai multa lumina. Când a sunat clopotelul. Leiber se informeaza din Fustei de Coulanges cu o seara înainte de lectie. însa. Tot "orator" e si Misu Tolihroniade. De aceea sunt fericit. Dar Bratasanu nu sfârsise Apeductele. însotit de o traducere. însa. ridicam globul de la lampa. înainte de a intra "maestrul". Adica ne spunem pe nume. Leiber comenteaza. iar a doua zi citeaza cu multa siguranta autori latini si culegeri de izvoare pe care nu le-a vazut niciodata. Comentam repetitiile pentru Un liceu model si bârfim pe Robert.. Dupa câte stiu. ne înjura fara suparare. dupa ce oboseste Leiber. de altfel. vorbeste mai rar. însa. Pentru! ca nu-i "intereseaza". Iar a doua zi a vorbit Robert. Colegii mei de la modern ma entuziasmeaza."Maestrul" motaia cu ochii închisi. Fanica e un baiat serios. Fanica se intereseaza de anumite localuri. ca sa-si "deruteze" adversarul. erudit. Fumam si suntem fericiti. din pricina lui Vanciu. n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice". Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoare trebuie uitata. pentru câ s-au împotrivit baietii. Clasa se desfata ori de câte ori discutiile între "oratori" se încing cu aprindere. Leiber "vorbeste" întotdeauna dupa ce a sfârsit Robert. îmi admira. în clasa nu se auzea decât conferentiarul si zborul mustelor. Dar datoria lui e sa critice pe Leiber. eruditia lui Leiber în "antichitati" – ca si a lui Bratasanu . de fapt. pentru cei care nau citit La cite antique. basi -. Pâna ne adunam cu totii. Fanica el preocupat de chimie si matematica. Cu multi sunt bun prieten. comentam si bârfim. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de când spune ca va fi în curând iubit de o printesa. care va fa în curând iubit de o printesa. în acelasi timp. Comentariile lui Leiber sunt originale si instructive. Si îl critica. CUMOS-AJUNUL Corul se aduna la mine în mansarda. Câte unul din "elita" ma întreaba ce mai scriu si unde mai publicj Sunt sigur ca nici unul n-a citit o pagina din tot ce am publicat eu. Fireste. Bratasanu tine un curs de gramatica latina. ne împrumutam bani si ne povestim "cuceririle". Dimpotriva. noi suntem siguri ca Petrisor nu-l aproba. Poprisan afi ma ca e "isterica".ne da în fiec seara amanunte inedite asupra unei femei care-l iubeste. Iar eu sunt magulit si ma arat modest si îi bat pe umar. Fiecare îmi face aceeasi marturisire: ca el n-ar avea atâta "vointa". Aceasta.

Fanic? îi aminteste ca trebuie sa repetam si Gaudeamus igitur.. pentru casele patriote... Fanica îl loveste cu putere de marginea biroului.De cânii pregatiti corul? 69 . tara sa cunoasca cuvintele. Petrisor si Dinu. O.îl enerveaza. pentru ca vom fi invitati în câteva case prietene si trebuie sa fim pregatiti. Aceasta. nu se încing discutii literare si nici filozofice. Mai repetamPe -al nostru steag e scris Unire. Apoi. cântec iesit din moda. vom zâmbi moderat si vom desface\'mandarine. Fanica e multumit de Buna dimineata. evis est".. La sfârsit cântam Multi ani traiasca si Totdeauna.în loc sa-l linisteasca .. dupa cum e si bagheta de trestie. Ceea ce îi im-J presioneaza.de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rupte. Dinu discuta fumând în fotoliu.. De aceeasi parere se arata a fi înca trei prieteni. Cum însa noi. Dupa aceasta. cântam A ruginit frunza în vii. sa bem vinul ca si-acuma. sofismele. Aceasta. Diapazonul e indispensabil. dar trebuincios pentru casele batrânesti. Cântam întâi Buna dimineata la Mos-Ajun pe trei voci. Bricterian vorbeste si se învârte prin odaie. care ne întristeaza si pe care Bricterian îl cânta gândindu-se la Heidelbergul de altadata. ia o pozitie mai ver-| ticala si vorbeste mai tare. a." Fanica se trudeste sa pronunte cât mai clar cuvintele. Dar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul. Daca se înfurie. ca sa le auda toti tenorii. când vin Bricterian. învârteala . Robert se rescneaza.. Si doamne care ne vor admira: . Robert îsi trece mâna prin parul marunt si ofteaza: .". totusi. Si eu le explic ca îi conserv în solutie de sublimat si îi usuc pe o I bucata de pluta. A-ceasta ne explica Fanica. . vis al vietii studentesti.. El afirma. închide pe jumatate ochii si zâmbeste. Fanica nu are de unde sa stie lucrul acesta. Basii îsi strâng buzele si-si înfig barbiile în piept. între ace. Acolo ne vom lasa paltoanele în vestiar."evis. iii. Robert ne marturiseste ca noi "nu întelegem". apoi închid ochii si încearca: laaaa. la zoologie. romanta din Don Juan. Perri îi împrumuta diapa zonul. Ceea ce izbuteste sa ne supere toti. Fanica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". Eu le spun ca acelea nu s albine. pentru ca nici unul dintre noi nu e în stare sa-i nimiceas logic.. întârziem pâna! seara discutând. ere tur.Dau alt aspect. si tragând cu urechea la vecin: . Ceilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cânta solemn. totdeauna. va rog!. începem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Acolo vor fi domnisoare care ne vor îndemna: -Luati. Si cum: mansarda mea e prea mica. Ei spun ca asa fac chiar cei de la Mitropolie. Si în toata Sevilla nu-i una ca tine.ita^nostra. De obicei. Noi suntem rosii si ne stergem cu batistele. satisfacuti. Toti ma întreaba cum se numesc gândacii] verzi-aurii. Câtiva îl privesc cu admiratie. . n-am ajuns înca clasa insectelor. din colt. Petrisor argumenteaza sofistic.. Si eu le spun calm: cetonia aurata. Tenorii deschid gurile cât pot si-si lasa capejdte"pe spate. ci himenoptere.Iubesc o femeie. Pentru ca suntem prea multi.. Acesta e cântecul favorit al lui Robert.. ca fluturii sunt mai "frumosi" si mai interesanti.

Pasim prin mijlocul strazii si ne uitam unii la1 altii.. O.. Dar baietii au fost revoltati. sa stins de asemenea lumina. fals. si el va raspunde ca e ragusisi va tusi semnificativ. ba. Babo! . toata Sevilla." Domnisoarele se vor îndragosti de el. smochine. grupuri si se întâmpinau . un casier si doi "chibiti". Apoi.. si strigam: . Unsprezece coristi. Apoi. Le-am luat. Poprisan a luat atunci presul de fier si l-a târât prin toata curtea. Baietii soseau grupuri. Zapada putina înghetase si sticlea. va trebui sa cedeze^si va începe: "Sipuo. Am cântat. ma! Si râdem. Fanica îi iscodea daca au mâncat nuci sau au baut vin negru. Fanica a suierat printre dinti: -Drace!.Apoi. Fanica e un mic tiran. de pe strada Batistei. Casierul ne-a vestit. Bricterian va fi rugat sa cânte prologul din Pagliaccio. Apoi ne daruieste mandarine. catre cei din casa. Stingeti lumina.O suta de lei! La o casa mare. excluderea de la masa finala sau excluderea definitiva. douazeci de lei amenda. ne-au primit. Noaptea era senina si rece. Dar numai ameninta. Baietii s-au apropiat sfii-j ciosi si au apucat cu mâinile ce au putut. mere. Signori.. Noi am înteles ca doamna glumeste si am râs cu hohote... zâmbind.Salve. iar prietenii îi vor spune.mama lor de ciocoi.Dar ce credeti voi. lumina. Am asteptat. ai? Traditia. Scusatemi.Ura.. Toti spun "sarut-mâna" si se întreaba: . boanghenilor!? Ca murim de foame si am venit sa cersim. La noua si un sfert pornim.. Am intrat într-o curte cu grilaj si castani. Suntem cincisprezece baieti. cum am strigat noi.. si ne admiram. Si am cântat iar: Multi ani traiasca! A iesit o doamna cu fata luminata si ne-a! întrebat de traiste. Mama asculta la fereastra. Alaturi. Când am ajuns si eu. 70 . sipuo.Multi mai suntem. zvârlindu-l peste gard. mamei.cu entuziasm: . . însa. lânga poarta: . apoi. desi ne puteam multumi cu zâmbete. Pentru o abatere mica. ba. un dirijor. A urlat un câine si aj s-a stins.. lovindu-l pe umar: .. brusc. pesmeti dulci.Buna dimineata la Mos-Ajun.Cât a dat? începem apoi colinda. Signore..la usa mansardei .. La sfârsit. tare: . Au înjurat pe proprietari si au ies: trântind poarta. entuziasti: ..Aaa. nu mai erau pe tava decât vreo cinci nuci si o smochina. A fixat. Pe tava erau adunate fructele traditionale.. multumind politicos doamnei. la sfârsit. si pedepsele celor nedisciplinati. Cântam. iar casierului îi strecoara o bancnota. Si restrictiunile sale sunt pur formale. scazuta din suma ce o vom încasa fiecare. în curte. vis al vietii studentesti... Pastele vostru. Buna dimineata. Se da sol mi presento: Io sono iiprologo.Ai fost bine. am gasit lantul pus la usa. Pentru o abatere mare. ai? Apoi.. armene. La alta. ba! .

pe lânga bani. sa bem vinul ca si-acuma! Unii spuneau: " Câte un pic!" Iar altii raspundeau. mama asezase totul mai înainte. îi turnau pahar dupa pahar îi spuneau: . ne-am hotarât s-o sfârsim.Si n-avem tenori. cu fetele iluminate. Tinta tuturor era Robert. "Seful" îl golea triumfator. Cântam zâmbind.Pic/ Pier. însa. noi am luat ghiulelele de otel de la usa si le-am purtat în brate o strada întreaga. pe la rascruci. La Radu ne-am lasat paltoanele în vestiar si ne-am îngramadit în sufragerie.vecina si fumau. sefule! . ne pofteau mandarine si mere lucioase. trecuseram pe la Fanica. însa. . si cinci sticle cu vin. Noi neam furisat repede în strada. Radu. dar râdea în guler si nu putea sa se stapâneasca. mai obositi. . . Vocabularul lui Poprisan revoltase pe unii. . La douasprezece. Bra sanu vorbea atât de mult si schita atâtea gesturi. Am pornit.Ne-nfierbântam si cântam mai bine. Iar baietii au fost multumiti si de curcan. apoi rasufla: 71 . Ceea ce ne-a spalat ocara si ne-a linistit. pâna la fund paharutul. Ceea ce izbutea întotdeauna sa ne entuziasmeze. a fost crutat. Cozonacul se sfârsise de mult. sefule. precum si alti câtiva. unde ni s-a servit ceaiul. si de vin. Câtiva. Am umblat si pe alte strazi. în pomiere de cristal. entuziasmase pe altii.. pentru ca era prea dulce. Drept care. în tot timpul am socotit ca e de datoria noastra sa facem spirite.Fanica ar fi intervenit. In mansarda mea. vazând ca nu mai întâlnim decât prea putine case cu ferestrele luminate. Mai înainte. scoborând glasul: . de aceea. Brai sanu venise cu o sticluta de lichior fabricat de el si cu o punga plina paharute.Totdeauna. Toti eram de acord ca nici un cor nu-i ca al nostru.care nu cinaseram . Baba si cu prisan desfundau sticlele si încercau sa-l îmbete pe Bratasanu. Si am repurtat izbânda cu Lopa-tarii.ne-au dat patruzeci de lei. si de atmosfera. Auzeam câteodata. Am plecat de la Radu îndata ce mama lui ne-a daruit o suta de lei. dar l-am baut pe drum. Ne turna si ne marturisea ca lichiorul e excelent. încât ajunsese ispitii si baietii nu s-au putut opri sa nu-l îmbete. Au fost zadarnice toate amenintarile lui Fanica.Ragusim altminteri. Ceaiul ni s-a servit cu cozonac si câtiva dintre noi . Vin ne-a mai dat si Robert. totdeauna. Am cântat. catre mine. Fanica. Aproape de unsprezece am fost primiti într-o casa foarte luxoasa. de la care capataram. si convingându-se de aceasta . unde am prins curaj. glasuri barbatesti si ne opream sa-i ascultam.Am înghetat. Noi am cântat cât am putut mai frumos. Dupa aceea ne-au mai întrebat daca nu mai stim nimic.Cu sanatate.. însa. trecusera în odaia. Cei care ne-au ascultat se aratau multumiti si rontaiau fursecuri în fata noastra. Pe masa. unde ne astepta masa întinsa si sticlele cu vin.am fost fericiti. Nu se mai temea nim de amenda. Nici unul n putut goli. noaptea vine. si am plecat culegând toate merele si portocalele ce mai ramasesera pe masa.

Ascultati-ma pe mine. . .Lasa-l. . . Dadeau sfaturi. ma. ba? . . Baietii l-au înconjurat: .Fetite. ca mergem la Coana Roza.Fii serios. Bratasanu protesta: ..Am eu un secret.. Apoi. ba! Dar Bratasanu si-a împachetat paharutele.Unde pleci. sefule..Daca stii.Nu mi-e frica. cu totii la Coana Roza. -Tt! . ca se rusineaza!. .Nu ma rusinez.. .Pentru ca asa vreau eu. . c-o întâlnesti mâine. Apuca paharul si-| sorbea dintro înghititura. . .Ce-esti copil? .Asa vreau. .Toarna un pahar cu rom în sticla. Atunci baietii i-au cântat: Numai la betie Uit de saracie.Nu mai beau.Daca ma iubesti.As! Trei pahare. a strâns câte mâini i-a fost cu putinta si s-a îndreptat împleticindu-se catre usa.Mi se pare ca ti-e frica. . .Si de ce vrei sa pleci? ..Atunci bea-l si p-asta.Dar cine te vede. ca îi e frica. .. Dar lucrurile s-au sfârsit altfel.. . ba. a vestit: . Bratasanu s-a smuls din lantul Poprisan-Baba si s-ajurat ca nu mai îsi atinge toata noaptea nici buzele de vin. .Nu mai pot sa beau. seful se hotara.Nu mai pot. sa întrebe daca a placut lichiorul si.Hai ca se-ncalzeste...Stai. Se facea mai rosu.. Unii asigurau ca într-un sfert de ceas va fi "turta". Bratasanu a multumit.Dar de ce vrei? . sefule. ma. articula: . . în pace. ma? îi apropiau paharul de gura.. . deodata. 72 . de ce nu mergi? . pentru ca stiu si eu.Lasa. ..Nu fi copil. Apoi. Unul interveni mustrând: .. dar a ramas nestramutat în hotarârea lui de a se întoarce acasa.Am baut destul.Eu plec.Mergem.Lasati. la sfârsit. .. .Azi e noapte sfânta. Numai la pileala Vindec orice boala!. Ceilalti din odaia vecina se interesau "cum merge". ma. a început sa-si strânga paharutele..Ti-e frica sa nu te-mbeti? .Nu mai beau.. schimbati vinul..

Gândindu-ne si dezbatând mult. Sunt si aici examene. Pai. nici femei isterice.asa cum se gaseste scris prin carti . ci pentru ca sâmbata e ziua trupului. Si sunt tot atât de necesare. SFÂRSITUL PARTII a II-a PARTEA A III-A I. Doamne.nu ne încumetam sa "cucerim" femei. Sâmbata noaptea. era patru si jumatate. poate. care sa ne robeasca sufletele si sa se furiseze. 73 . Nu ne-au soptit cuvinte din carti si din vise. Nu ni s-au apropiat. Noi am mai ramas înca multa vreme. eu am mers pâna acasa cu Dinu si am fredonat amândoi: Pe calul balan. De altfel. lucrul acesta se petrece foarte rar. unul altuia. Doamne. SÂMBATA Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sâmbata ca pe o zi rara. cu rasuflarea sugrumata. foarte veseli. pe calul balan. Noi ne cumparam cu bani putini sfertul de ceas datorit dragostei. fierbinti si rautacioase. Adolescenta noastra îsi tesuse. Când ne-am hotarât sa plecam. Casele cu felinare rosii sunt gimnazii unde se descopera si se educa fortele masculine. Iar Poprisan. cu buzele strivite de buzele noastre. din pricina fumului. cu pleoapele apropiate.lipsiti si de fascinatie personala. noaptea. Si banuieli rusinoase coplesesc pe acela ce încearca sa se furiseze. Robert ar spune a dragostei. Poate si noi am fi dorit sa strângem în brate trupuri si sa muscam buze. Adevarul este. rascolindu-ne sângele. Nu pentru ca e urmata de duminica. Ceea ce poate fi socotit un lucru trist. si de bani . pe care noi toti le pastram ascunse în suflet si le chemam atunci când suntem tristi. Nu mi-l pierde (bis). altul. însa. aceasta se socoteste un lucru obligatoriu. tini-mi-l. Dupa aceea. Nu ne-au privit în ochi. cautând sa para netulburat. Curând. a femeilor isterice. Poate am visat si noi . si femeile gândurilor noastre nu ni s-au coborât în cale.I-au dat drumul! Bratasanu a pornit singur prin zapada. Au ramas naluciri tulburi. pentru ca era ziua lui. Cu saua verde (bis). unde nu gasim nici dragoste. ca sa ne mângâie. pentru ca era prea târziu. despartindu-ne definitiv. când suntem singuri. Am iesit cu totii în strada si am umblat o bucata de drum fara sa ne despartim. rânjind. "Sarbatori fericite" si ne-am fagaduit sa ne întâlnim a treia zi de Craciun la Fanica. Noi . a trebuit sa deschidem ferestruicile. noi ne îndreptam catre casele cu felinare rosii. însa. si de timp. La vârsta noastra. Nu ne-au sarutat lung. ne-am convins ca nu mai putem trece si pe la coana Roza. alte chipuri decât cele pe care le zarim dupa miezul noptii.femei cu ochi negri si priviri de jaratec. tini-mi-l. Am mâncat totul si am golit aproape toate sticlele cu vin. întovarasite de aceleasi emotii ce strâng sufletele si întuneca vederea. Ne-am urat. Dar au trecut ani dupa ani. în iatac.

M-a întrebat cum ma cheama. eu m-am trudit sa cred. cu sfaturi si glume. banii pe masa. Inlauntrul sufletului. întelesesem si eu aceasta. pulpele se dezgoleau. Nu voiam sa-i întâlnesc ochii. înecate în râsul spart de fecioara beata. Glas soptit. A încuiat usa si s-a apropiat de mine. ci de cea a femeii straine. Apoi am intrat într-o berarie si am cerut de baut. Am privit si eu. Pentru noi se rosteau cuvinte afrodiziace. eu eram. Si l-am facut silindu-ma sa par linistit si demn. respectând tariful cartierului. sarbatoritul. De acum nu mai eram copil.: parau în pretul trupului. zgomotosi. desi tremuram. Apoi m-am grabit sa ajung în fata oglinzii. Ceilalti m-au felicitat de alegere. Dar "fata" mi-a spus ca sunt "dragut". "dupa". cu teama. Ne-am deprins cu greu. Am întâlnit trupuri vestede si obraji ofiliti. Obraji tineri. Dar am înteles ca "fata" minte. cu ceilalti. fara mâneci.In locul lor. Eram scârbit si umilit. careia trebuia sa-i vorbesc. Nu mi-e rusine de aceasta. Am pasit la început cu teama în curtile pietruite. si ochi stinsi. Ne-am apropiat de ferestre. Eu ma cunosc: nu sunt "dragut". A zâmbit si ea. De altfel. Am intrat în curte. însa. Mie nu-mi place sa se intereseze necunoscutii de numele meu. Mi s-au comunicat toate farmecele pe care "fata" le daruieste în schimbul celor doua bancnote. I-am facut semn. Aceasta era dragostea? Trupul? Femeia? Eram ispitit sa scuip si sa plâng. Noua ne zâmbeau buze ce se cum. Pentru noi. De trupul care s-a daruit mie. Ne îmbiau carnuri despicate obscen. lovind gardurile. si îmbratisarile din pat. Afara. multumiti de curajul meu. 74 . si a bancnotelor pe care trebuia sa le las pe masa. Eu nu stiu nimic de ceilalti. în fata ferestrei se adunasera barbati ce priveau. Ceilalti se aratau. De aceea. apoi si-a ridicat rochia si i-a înghesuit sub ciorap. m-am desteptat. sa-mi rup vestmintele ce pastrau mireasma de carne ieftina si sa uit cuvintele pe care le-am rostit. Am lasat. noi ne-am deprins sa mângâiem prudenti trupuri istovite Si sa sarutam umeri cu miros de pudra ieftina si apa de colonie. M-au laudat si mi-au prezis mari ispravi în viata. si sa-mi sfaram pumnii. Tremuram nu de teama revelatiei trupului. si guri înrosite murdar. si patul. batând în geam si zâmbind. Nu vreau sa popularizez pe strada. Restul s-a petrecutfara emotii. A zâmbit tot timpul. Si nici nu vreau sa stiu în caietul acesta. nici dintr-alta. Poate acela a fost singurul ceas când nu m-am gândit cu dispret la sinucidere. O rochie dureros de scurta. sleite. Odaie în care ramâi o clipa singur si privesti cadre de prost gust si lampa învaluita în foita rosie. Voiam sa alerg. A trebuit sa fac si eu acest pas. am rostit un nume strain. Plateam eu.. cercând sa zâmbim. ea nu s-a aratat miscata de delicatetea mea. cunoscatori ai casei si ai "fetelor". fara sa se oboseasca sa ma cerceteze. o data cu ceilalti trei. M-au îndemnat sa fiu vesel. I-a numarat. si camasi stravezii vadeau forme moi. Eu îmi amintesc de noaptea mea. Prietenii mei au glumit tot timpul asupra "fetii" si melancoliei mele. curajosi. iluminati sau crunti. care trebuie sa ramâna numai al meu. ciudat. Mi-am ales trupul. "Fata" s-a întors. afectând gesturi de felina.. nici sa-mi culeg gloria însotita de o strângere de mâna. La rându-mi. De dragostea mea.. Am râs. "Fata" mia zâmbit. M-au însotit pâna la usa. nici dintr-o parte. tulburat si îngrijorat. Ceea ce m-a descurajat. însa. Asteptam nerabdator sa-mi vad tovarasa descuind usa si urându-mi "noapte buna".

M-am întors singur acasa. La ce bun? Ne-ar antrena într-o lume noua. De ce sa ne ascundem? Dragostea noastra e sincer fiziologica. Nici sentimentalism. în forme neasteptate. curioase. Noi. Dansurile nu sunt artistice. Dar exista. Noi. Cântarim din ochi fiecare madular si îl pretuim în bancnote albastre. Nu ne îngaduim nici perversiati senzuale. Urmeaza încordari si dintr-o parte si din cealalta. Trupurile se apropie. sau ne cumparam caramele si ratacim prin Cismigiu. Cu atât mai bine. Dar ele sunt ale noastre. Dar în suflet purtam aceeasi deznadejde ca în fata fetei cu bani ascunsi sub ciorap. Ne încredintam cât am fi hotarâti sa platim fiecare în schimbul posesiunii imediate. Au trecut apoi luni dupa luni. 75 . m-am surprins pasind mândru. Ceea ce nu poate fi decât un lucru îmbucurator. Câtiva dintre colegii mei se îndragostesc în vacante. ca o datorie careia trebuie sa i te supui. la anumite ceasuri din noapte. cei lipsiti de "cuceriri". înca un pas catre adevarata cunoastere a realitatii. ne închegam. Iubesc si sufera. La un colt. La petreceri se danseaza. Nu cautam nici voluptati îngaduite de tarif. saraci si cerebrali. ne supunem fara parere de rau. Aceasta însemna ca încrederea îmi crescuse. nici Robert. si sâmbata a ajuns tot mai putin emotionanta. straturi în suflet si asteapta. Poate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem. Frecventarea periodica a caselor cu felinare rosii ne dezvolta însusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. înfiorând. Pentru ca întotdeauna ma contrazice. alegând. noi nu ne putem satisface nici senzualitatea. numai fiziologie comercializata. nici senzualitate. Am râs. ritmic. Dar mie mi se par firesti. si aceasta mi-e deajuns. Si m-am bucurat. Si ne alegem distractiile dupa timpul liber si dupa banii pe care îi avem. Din pricini felurite. Dar aceasta nu dureaza mult timp. fara sa stim. îsi potrivesc simetric formele si se învârtesc. fiziologie. Faptul se îndeplineste corect. Adica. daca avem timp. Poate sunt departate de adevar. în curti tainuite. Se socotesc natângi daca nu obtin sarutari si îmbratisari prelungite. discutând. Cu Marcu discut patimas si entuziasmat. Toate câte se spun sunt minciuni necesare pe care le accepta întreaga clasa si pe care nu le crede nimeni. care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman". alte pareri asupra femeilor. Discutam îndelung. Nici Dinu. Sâmbata ma întâlnesc din vreme cu Marcu. Noi toti. Deci. fara glas. Eu. târziu. Sau deviaza. Sau se pervertesc. Ne sunt impuse chiar de viata. încep sa calce alaturi de dragoste. Ceea ce se reduce tot la fiziologie. stiu sigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". dupa miezul noptii. Sau mergem la cinematograf. care stapânim un trup în schimbul a doua mici bancnote albastre. Acestea se petrec în carti sau cu feciorii de boieri. Si pasim. Si cu atât mai putin sentimentale. iar nu împrumutate. Noi cercetam întotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vedere strict obscen si financiar. Faptul poate supara pe moralisti. Acestea se astern straturi. framântam trupul ales numai întrucât finalul ne odihneste nervii si ne limpezeste creierul. nici impulsul sentimental. Si poate ar trebui sa le luminez dedesubturile.

si sânge tulburat. Ne controlam impresiile. discutând. dogmatic. Sânii. care pregateste cafele. Cu capetele în lumina apropiata a lampii. Vestminte de iatac. De ce sa ascund? Am privit adesea. Ajungem târziu în fata caselor unde stim mai dinainte ce chipuri vom întâlni si ce cuvinte vom auzi. cu care ne mândrim amândoi. El îmi comenteaza texte anarhiste. Comentam faptele inedite. la încheietura soldurilor. în odai cu perdele groase. rotunzi si mari. zâmbitoare. moi. îsi vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse.cunoscând rana . Si . Amândoi întelegem aceasta. începe. Nu din dorinta de a selectiona materialul. despre trupuri. Prin fereastra. victima metafizicei. Iar de acolo ne înapoiem satisfacuti. La rastimpuri. eu. Ci pasim în noapte. Si tintesc cu ochii grupul. sau stiintele favorite. eu. Am cutreierat prin locuri ascunse. Soldurile fara rod împietresc. Discutam ultima carte citita sau articolul lui Cocea din Facla. Si amintirea felinarelor rosii nu ne înfioara. Am sorbit mireasma feminina cu ochi înghetati. eu. lacom. Pasim alaturi. solduri si sâni tainuiti. Umerii poarta urmele mâinilor care i-au poftit. torent nestapânit. Creierul. si ne îndreptam pe aceleasi strazi. ochi masculini au cântarit si au hotarât. Privim si cercetam vizitatorii. Pentru ca nu ne întelegem. pe spetezele scaunelor sau atârna. în noapte. Femeia batrâna din colt. Si parasim curtile cu felinare rosii. Câteodata. în adâncurile sufletelor noastre. îl cernem si îl valorificam. Intram. Ne îmbie. Dar asteptarea nu dureaza prea mult. cu umerii obrajilor dogorâti. Celelalte îsi cauta tovarasi în grupul de afara. cele cu noroc se înapoiaza. Trupuri tinere sau vestede. cel putin la început. Numai creierele. fetele asteapta. ne daruieste mecanic raspunsuri. în curte. le mângâie cu priviri blânde. Când ne hotarâm. Pentru fiecare gest nadajduiesc într-un nou client.Si aceasta îmi place. 76 . zvelte sau trunchiate. îsi întind picioarele. Dar locurile si oamenii sunt prea ispititori. Am mângâiat cu gândul carnea tovarasei ispititoare. asteptând semnul celui indicat. Aceasta le însufleteste. El e materialist. cu miscari potolite. zâmbind. iar eu îl initiez în orientalism. care se cer justificate. zâmbind. dârji. stravezii. Cinic. neînsufletite. Si nu lacramam pentru nedreptatea lumii. suntem autentic sentimentali. îngreunate. scurte.ne straduim sa o ascundem. Ne soptim observatii pretioase. Amândoi. dezgolind pulpele pâna sus. în tramvai sau la biblioteca. Dar pe toate le privim în lumina inteligentei. îsi coboara formele. Carnea framântata se odihneste. El e sceptic. Discutam cu aceeasi patima. aprinse. Tot ceea ce ne înconjoara nu e decât materialul infor pe care noi îl culegem. Continuam discutia începuta cu un ceas mai înainte si rupta în zeci de fire sau ne trudim sa gasim explicatii si concluzii asupra noilor cazuri. ne întrebam despre femei. Se ghicesc oase înfierbântate de munca si muschi sleiti. despre dragoste. suntem nedespartiti. alaturi de trup. si simtim cum sânge proaspat pulseaza în vine. în miez de noapte. în încaperea cu scaune multe si cu icoana. El calm si afectând o rece indiferenta. Bratele se împletesc. Dar sunt zile când strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastre poftesc alte trupuri. fetele se ridica repede si ne ajung. Nu suntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism exagerat. obisnuit sa se întrebe. framântându-ne creierele. Asteptam întotdeauna pâna ce ne hotarâm sa ne alegem "fetele". Si nu tânguim soarta trupurilor în vestminte stravezii. Ci din curiozitatea de a le privi cât mai mult. ceasul menit preludiilor si realizarilor erotice. fetele cerceteaza grupul.

tovarase cu uimire în ochi. cu perverse si dracesti rafinamente. Cu ochii. Virilitate stralucind cu straluciri stelare.. nici buze rosii si nu le voi putea darui. Trec pe strada grabit. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne. Micsorati în pleoape vestede. truda ]linistitoare. în vânt. si ochi mari. Am poftit crunt pulpe si umeri albi. Voi vorbi. ca un sex ce se desfata si stapâneste. pentru trupurile de farmec ce-mi rasar la colturi însorite de strazi? Eu ma ascund si mai mult în vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf. mi-e teama. spumoasa revarsare de vreri. în car4 ne? Ce pulpe se vor strânge? Ce ochi ma vor privi. Ci sex pur. Trupu-mi va fi stropit de sânge. As fi muscat buze rasfrânte pervers si as fi sorbit sângele prelins. ochii mei nu sunt luati în sea-ma. Desfatarea mea va fi desfatarea masculului întarâtat. fierbinti. în mânie. si muschii se vor încorda. Voi raspândi în juru-mi efluvii ce topesc îndoielile. si buzele se strivesc livid. Si izbânda mea va parasi alaturi. rosii.sau înalte. bratele vor despica trupul în miscari. în desfatare. Trupuri I în care se tortureaza simturile. mândre.. Nu chip frumos si haine colorate. Virilitate dezrobita de povara lubrica. . voi pasi pe strazi cu stralucirea biruintei oglindita în ochi. viril. cucerind. si nimeni sa nu ma ia în seama.. banuitor. Trupuri hranite cu seva fierbinte. Nimeni nu banuieste câta pofta. rasar trupuri cu farmece. ritm vivace. si oasele se sfarama. si brate care stiu mângâia. când degetele mele se vor înfige. îmi pregatesc razbunarea împotriva trupurilor care acum ma dispretuiesc. se în potriveste groaza. Vedenia biruintei mele asupra celorlalti. dezgustate. La colturi. Iar pleoapele se apropie si privirea se întuneca. si vor rasufla ca o împletitura de serpi sugru-j mati. ce contorsioneaza suvoaiele de sânge. ma vor cauta. Si ce trup mi se va împotrivi? Ce pumni vor pastra înca vestmintele pe sâni. senine. Sunt urât si întunecat. furisati sub lentile ce deformeaza si dezgusta. albastri sau negri. privire dârza. mângâierile care au multumit si înseninat. Furia se potoleste. si madularele mele vor scrâsni. câta cruzime si câta ura se ascund într-însii. Dar trupul meu va fi stânca. Pentru ca dispretul trupurilor îmi îndurereaza sufletul. Trupurile cauta obraji rozalbi si buze groase.Când ma furisez încruntat pe strazi. piept otelit va coplesi sânii albi.. Ce am eu din toate acestea. Vedenii ma ispitesc sa zâmbesc. Cândva. si musca feciorii. se înfierbânta dorinta. încruntat. Trupuri ce tremura. Trupuri ce nu ascund nimic. cu lacrimi ipocrite de miopie. le mângâi si le fur. ci numai adumbresc. Mi-e teama sa nu atrag atentia înainte de vreme. Dar acum. Dar. curajosi? Buzele VCM musca. nu va mai fi astfel. Peste multi ani. Trupurile îsi întorc privirile de pe chipul meu schilod. deasupra cearcanelor de nesomn. Ma vor chema atunci si ma vor! iubi. ca pe o bautura scumpa si rara. în curând. Trupuri zvelte în vestminte ce nu dispretuiesc. Nimeni nu mi-a întâlnit vreodata privirile ce tâlharesc carnea si dezgolesc trupuri. palpita nerabdarea. sfioase. Si încrun-l tarea ma urâteste si mai mult. Voi vorbi. ipocrite . si mângâierile se vor îndeplini rafinat si bru-l tal. pe fiecare. Eu n-am nici ochi frumosi. copilaria. Si 77 . si vor simti caldura cuvintelor mele si jar din faptura mea le va biciui carnea. Si voi vorbi aproape de trupurile cu vestminte tulburatoare. înca. Sunt urât. înflorite în zâmbet si în pacat.tulburatoare. se înfioara asteptarea. istovite. gândurile acestea ma mângâie. Trupuri plapânde sau provocatoare mignone. Gesturile melej vor trada pofta necurmata.

Dusmanul meu de moarte e Papini. am murit. Eu voi fi frumos. sa nu fiu el. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. a prostituat valorile pe care eram menit sa le risipesc în lume. acolo unde Eu trebuia sa ajung. Nu vreau sa fiu altul. Si ochi verzi. si le stapânesc. a creat Papini. în carne. Ochii sclipesc. Tot ce puteam face. Am sa-mi fauresc un suflet nou si am sami poruncesc drumuri noi. Nu vreau sa fiu Giovanni Papini. Ochi limpezi. cu gândul. Zâmbete în suflet. Obrajii uscati se întuneca. El a vestejit. El mi-a furat comoara sufletului meu. Copilarie înveninata de furie ascunsa. II. si m-am bucurat de salbatica bucurie citind Omul sfârsit. aceasta nu ma înspaimânta. Pumnii se strâng. Adolescenta chinuita de miopie si de obsesii cerebrale. a consumat. Trebuie. a ajuns sus. PAPINI. Vedeniile ma întovarasesc. prin desis. Dar nu eram sfârsit. tot ce puteam crea. negri. ma închipui ajuns pe culmi si ma odihnesc. La rastimpuri. pentru ca mi-a scris viata. Aceasta va fi tinta vietii mele: sa ma deosebesc de Papini. si îmi aplec tot mai mult ochii în caldarâm. De acum. pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni. Alte priviri se vor scurge prin ochii mei tulburi si alta viata va izbucni în adâncurile sufletului meu. Si pasesc tot mai hotarât. Pasesc în umbra castanilor. sunt si eu sfârsit. ca sa ma întarâte. a ajuns mare. de ura pe cei bogati si puternici. L-am urât. e spaima. Nu vreau sa sufar suferinte straine. Si nu vreau sa-mi îndrept pasii pe drumuri batute de altul. Nu vreau sa port pe umerii mei durerile altor umeri. Apoi. Romanul meu nu se va mai închega niciodata în pagini si capitole. Daca Papini si-a secatuit comorile ce-i licareau ascunse în suflet -comori ce licaresc si în sufletul meu —. Si prin aceasta s-a înaltat. mari. Astazi. Nu vreau sa mai fiu eu însumi. biciuita de neputinta. a calcat în picioare. atunci. Le pastrez în mine. Dar ma trezesc repede. Am 78 . alta lumina îmi va lumina chipul meu schilod. Si am lacramat.le dezgolesc de pe acum. Urc înca. Binecuvântata moleseala mi se strecoara. mari. înainte de apusul soarelui. pentru ca el cuvântase lumii ceea ce voiam sa cuvânt eu. si nu l-a mângâiat nimeni. Iar eu trebuie sa ma schimb. tulburat de vedenii. sa nu ma banuiasca nimeni. a siluit. EU SI LUMEA Am citit astazi Omul sfârsit al lui Giovanni Papini. e miop. consumata în plâns. Acela eram eu. Nu puteam fi sfârsit. roasa de nebunesti ambitii. Am sa-mi palmuiesc obrajii uscati pâna ce voi simti dureros sângele împungându-si pielea. nu mai astept sâmbata. L-am urât si l-am iubit o dupa-amiaza întreaga. Papini e urât. Eu am vietuit viata lui Papini. voi avea patrunzatori si limpezi ochi. si fericiti. Ochi negri. Dumnezeul meu a revarsat asupra-mi jaratecul si gheata glumei perverse. Sa nu seman cu el. ramân iarasi singur pe strada. Si am strigat în singuratate. nevazuti. El si-a sfârtecat si si-a vadit putreziciunile sufletului. ca sa nu mi se spuna ca am imitat pe Giovanni Papini. daca ai lui Papini sunt verzi. De-acum. daca ai lui sunt. si mi-am lovit trupul. si le cântaresc farmecele. Sa nu ma vada nimeni. Si l-am iubit. Am sa-mi sfarm lentilele si am sa-mi largesc ochii mari. de invidie pe cei cu chip frumos. Si atunci. voi vraji femei. N-am ajuns. la adapost de lumini. Sângele se umfla în grumaji.

cu vointa mea. tot mai sus. a Lumii si a Demiurgului. Simt în mine pulsând atât de salbatic viata. Ce-mi pasa de ochii pe care i-am istovit citind carti si înnegrind caietul. gata sa se zvârle mai sus. acum. De acum nu mai îmi e teama de ceilalti. Papini mi-a fost cel mai neîndurat dusman si cel mai darnic prieten. sfarâmata. Orice îndoiala ce-mi mustea în suflet s-a risipit. Ca eu. Nu mai ma vor înspaimânta de acum asfintiturile de toamna. de durerile. Nu mi-e teama ca voi seca într-o dimineata si voi cersi de la altii. Voi lumina alte întunericuri si voi urca. Voi rodi pretutindeni roade noi. si în sufletul meu nu se mai pot strecura de acum laturile adolescentei. Lupta împotriva lui Papini. în chipul fiecarui trecator nu întâlnesc oglindita decât o comica miniatura a fapturii mele. De acum va începe adevarata viata. rosu. fierbinte. Am fost creat ca sa ma târasc ca un vierme pe urmele stapânului meu: Papini. Caci am de unde risipi belsugul. Trapul meu va fi vesnic încordat. dar asupra carora nu cutezam sa-mi înalt bratul. nu vor întelege niciodata durerea tragica a vietii mele. îmi par toti neputinciosi. o data cu soarele. suvoaie fara numar spumega. zvârlita în lume douazeci de ani dupa original. o rasfrângere balcanica si îndobitocita a florentinului. Puteri neasteptate ma covârsesc. Ceea ce fremata pâna acum sfios în mine se framânta urias si asurzitor. M-am aflat pe mine însumi. si eu le privesc de sus.fost. netemator de jarul ochilor si gândurilor mele. In curând. si zâmbesc.. o zdreanta. de bucuriile mele. EU! De-abia acum îmi înteleg dorintele si stradania necurmata. Cei multi si cei prosti. si alcatuind indici. Si adevarata lupta. o umbra. Voi tine întotdeauna fruntea rasturnata si îmi voi scuipa râsul si veninul deasupra multimilor. de razbunarile mele? S-au coborât. meschini. alte trepte. Am fost creat ca sa-mi plâng viata. Au cazut în ape întunecate. toate darurile ceresti care se ascund în trupul cuvântului de farmec si de groaza. acesta sunt Eu. searbezi. Papini mi-a aratat geana cu rosietice sticliri si m-a împins pe drumul cel mai nevoios. încât ma înspaimânt privindu-mi semenii. Preturi pe care eu le întrezaream. Imi bat joc de soarta mea. Cine cuteaza sa se apropie. voi fi altul. Si ma vor învinui ca am maimutarit pe Papini. Si voi pastra în suflet necontenit aceeasi turgescenta masculina. As vrea 79 . Si îmi bat joc de mine însumi. Viata mi-a stors alte preturi. EU! De-abia acum înteleg toata pretuirea. la picioarele stapânului meu: Papini. As vrea sa Stiu arunci cine îndrazneste sa ma înfrunte. asteptând porunca sa se reverse în lume. tot aurul. imbecilii si infirmii creierului. toti acei tineri vrednici de a primi în fata pumnul meu si al celor alesi. M-am chinuit si m-am desfatat citindu-l. nici naluciri stupide.. si sânge mult. în pumnul Demiurgului. Dar nu mi-e teama. Am muschi grei si oase tari. care de-acum nu-mi vor folosi la nimic? Ce-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatesc pentru fapte pe care niciodata nu le voi îndeplini? Ce-mi pasa de nazuintele mele. departe de sufletul meu. S-au coborât. am savârsit acele fapte care ma apropie de Papini. Am fost masca cu chip de lut. Ca nu sunt decât un epigon. Papini m-a ajutat sa fiu eu însumi. Lumina neasteptata s-a coborât în adâncurile sufletului meu. si spenna gândurilor mele va rodi brazde nesfârsite. Papini m-a învatat sa pasesc cu pasi grei în fata Lumii si sa strig: iata. Imi bat joc de vointa lasa a Creatorului. sângerat. înlauntrul sufletului meu. în curând va sosi ziua cu rasarit de sânge. natângii cu ochi frumosi si cu fruntile înguste. si durerea mea. Dar aceasta nu se va întâmpla. fapturile ce compromit sexul. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si în alta matca. Si lupta împotriva mea: cea mai crâncena lupta.

. Gloria de romancier precoce nu mai ma ispiteste: A trecut un an. Am râs de multe ori cu Dinu amintindu-mi de el si de planurile mele. A trecut un an. încet. Incet. Si ma simt atât de încurcat în fata caietului acesta. Chiar lui Giovanni Papini. Am recitit tot ce am scris . Si n-am gasit nici un suflet prieten. Si eu mam închis tot mai mult în mine. nu avem ce sa ne spunem. eu îl cred naiv. Si as vrea sa aud ca ma învinu ieste cineva de plagiat. El a dat clasa a VUI-a în particular. Unii ma privesc cu neîncredere.Ce mai citesti? Si eu îi arat cartea pe care o am în fata.. El ma plictiseste. pe înserat. Poate. însa. Si când vine la mine. împreuna.pâna aici. si m-au miscat. M-au lasat sa pasesc înainte. Ma viziteaza tot mai rar. Nu mai suntem nici colegi. As vrea sa cunosc pe acela care se va îndoi de carnea si de duhul meu Ma va afla. Eu am sa ramân mereu tot mai singur. Ce departe mi se par unele lucruri si ce straine altele. Am trait cu totii. Si amândoi ne privim cu neîncredere. As vrea sa-mi vad tovarasii si dusmanii.atunci sa stiu ce melc din multime încearca sa-si târasca faptura-i lipicioasa catre soldurile mele. aproape zi de zi. si vedeam studente. si eu n-am scris nimic în caietul acesta. M-am racit cu totul de Robert. Ceilalti au trecut si acum sunt la facultate. cineva dintre noi doi va zâmbi. si eu 80 . la urma. Sa vina. asa. Si cum se framânt cu maruntaiele arse de veninul invidiei si al neputintei ciunge. Si n-a murit nici unul dintre noi. UN AN A trecut un an. dar parca am murit multi. Dupa-amiezi dulci si înserari linistite. Dar Robert n-a mai voit sa se înscrie iarasi la liceu. As vrea sa-i vad cum I mura si cum îsi coboara trupurile în tarâna. Il voi întâmpina. care se coborau în biblioteca. sub teascul cartilor mele din mansarda. si vedeam perechi. pizmas si certaret. sa stinga rani vechi. si poarta vestminte stranii. la biblioteca. Nu mi-e teama de nimeni. adolescent miop. Si eram acolo singur sau cu Marcu. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. prieten cu adevarat. toata. menite sa ai ga atentia.. El spune prietenilor ca m-am îndobitocit cu eruditia.. Primavara pe care am petrecut-o. cu cerul însângerat. singur. Dar aceasta nu trebuie sa ma îndurereze. Iar recitind viata mea de acum doi ani si de anul trecut. la primavara care a trecut fara sa ma raneasca. aproape fara sa iau seama. întristând. Ma întreaba. Si am ramas tot mai singur. îl voi lasa sa-mi pipaie încheieturile gândurilor. Furtuneanu si Bricterian. El ma crede pedant.. Am citit mereu si am scris. . Ceilalti s-au oprit în locuri pe care cugetul meu nu are sa le cerceteze. si apoi le-am uitat.. si a cazut. Nu e bine asa? Si nu am vrut chiar eu aceasta? Ma gândesc. coplesiti. Si ca romanul meu e copiat dupa Un om sfârsit.. Si eu îl vorbesc de rau si îi ponegresc numele.. si sa privesc în ochi miile de zdrente care alearga acum pe strazi. III. S-a înscris la conservator. pentru ca nu stie cum sa înceapa: . înteleg cât de mult ne-am schimbat noi si cât de mult sufletele noastre. De ce sa scriu? Romanul adolescentului miop mi se pare inutil.Un an. eu îl enervez. Ce scriu? Ce a fost esential pentru mine în timp de un an? Au trecut fapte dupa fapte. sa-mi ravaseasca sertarele. cu Bricterian.

N-a scapat nimeni. Eu ma bucur de aceasta si îmi spun ca e dovada de virilitate. acum. si îmi povesteste. Cea mai mare parte din timp petrecând-o citind. Amintiri. în fata aceluiasi volum enorm. Dimineata. urmarind cu ochii un fluture alb? Când m-am întristat.. Aceasta e pricina pentru care am scris atâtea pagini inutile. comentam. mult. si ma gândeam la limba greaca pe care va trebui s-o învat si care îmi va istovi ochii si anii cei mai frumosi. si tot ceea ce faceam. Nu stiu cum a trecut iarna. Poate scriu acestea. Am încercat de multe ori sa aflu cine sunt. Si iata acum ca se sfârseste alta primavara. altul sunt fata de prieteni si altul fata de mine însumi. am avut perfecta constiinta de mine însumi. si mereu doream alte carti. dupa un an. ceasurile de biblioteca îmi sunt ceasuri straine. nu gasesc decât în el. Timpul nu poate fi perceput decât de acesta din urma. ci ca aceasia e fericirea: singuratatea. pentru ca în inima mea clocoteste iubirea si se revarsa? Dar astazi sunt trist. Când am vazut eu cea dintâi floare? Si când am zâmbit eu. si ele erau dragalase si zâmbeau. cenusii. In fiecare dimineata ma desteptam necajit ca pierdusem atâta vreme si cartea ramasese necitita. Ceea ce m-a mângâiat. coplesit de apusuri reci si rosietice. si studentele îmbracau rochii subtiri si albe. Iar zilele treceau una dupa alta. Iar în biblioteca nu mai eram eu. si nu aveam cui sa le destainuiesc. si eu tot în biblioteca astept serile. dar ca si eu as vrea sa încerc iubirea. Incolo. Petrisor e acum la facultate si ma întâlneste câteodata.. Am înteles ca trebuie sa duc o viata dubla. însa.ma gândeam la facultate. Dar e atât de saracacios. pe drum. E foarte greu sa limpezesc aici nuantele pe care le-am aflat cu privire la eul din biblioteca si eul din restul zilei. Dar cum as putea sti eu ce s-a petrecut într-un an? Fiecare dimineata mi-o petreceam asteptând orele de biblioteca. Am închis cartea ca sa-mi citesc "romanul" si acum îmi pierd timpul sa-l continuu 81 . iar eu eram urât si citeam aceeasi carte fara sa-mi ridic ochii.. numai pentru ca trebuie sa scriu în caiet cât mai mult. Marcu. Dar stiu ca nu va fi asa. Si amândoi zâmbeam când trecea pe lânga noi vreo fata frumoasa si. De ce sa-i ridic? Iar lânga mine. monotone.. Dar n-am izbutit. Numai eu. Atunci poate sufeream mult. deci. nimic. dar eu îmi spuneam ca nu sufar. faceam pentru viitor. Dar parca eu nu stiu ca aceasta nu e fericirea?. Dupa un an. Iar eu îl ascult cu bucurie si ma gândesc apoi ca în curând voi fi si eu student si voi duce viata de student. Si mereu îmi spun ca sunt fericit.. care se preling pe ziduri. Era cineva care citea. si tot singur ma întorc spre casa. aproape toti prietenii mei au iubit. si simteam atât în suflet.. De aceea. Pastrez vii câteva zile din vacanta Pastilor si câteva saptamâni din vacanta mare. Dinu s-a facut mai frumos. nu stiu cum a venit primavara. însângerând bulevardele?. M-am schimbat. Si a venit vara si dupa-amiezile erau tot mai calde si mai lungi. legat în piele verde si pe care nu-l mai cerea nimeni. Si erau atâtea gânduri. Dar parca eu nu stiu ca atunci ma mint si ca îmi musc buzele ca sa nu plâng? Si nu stiu ca zâmbesc întotdeauna silit si batjocoresc pe cei îndragostiti. Si asa s-a scurs primavara... pierdeam constiinta oricarui lucru împrejmuitor. iluminate de aceeasi dorinta. Citind. In fiecare noapte adormeam cu gândul la cartea pe care o lasasem pe masa. De aceea. pe care nu le pot distinge în timp. eu nu am astazi aproape nici o amintire dintr-un an întreg. Si mereu ma gândeam la viitor. si în ziua aceea am fost cumplit de trist.

altminteri. Simt clocotind în vine. în piept. N-am cunoscut nici iubirea. strabatuta de fiorul vietii interioare. Unicul si atotputernicul stapân. rabdatoare. Si fiecare ma învinuieste de monotonie si îmi spune soarec de biblioteca. Roadele sunt ale mele si numai ale mele. Munca pe care o împlineam gemând. E drept. cu pleoapele vestede si grele. suierând. dupa lupta. în zori. Dar ei nu cunosc patima mea. dar care mi-a daruit doua sute de carti mai mult citite. nici prietenia. strigându-mi izbânda sau durerea. Eu am vrut sa le uit. dulci. Munca continua. Ei n-au vazut în eruditia mea decât eruditia. Le îndepartez cu vointa sau le îndeparteaza viata din mine. va veni izbânda. si ochii se învinetesc înfundându-se. Toate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi si care acum s-au pierdut din minte. rasuflând sforaitor. nici durerea strigatului cocorilor. si l-am calit cu gândurile mele. Dimineata. Pentru ca asa am vrut eu. Pentru ca eu sunt singurul stapân al trupului. anul meu e gol si sterp. Si ma slavesc pe mine. Si toate tânguirile acestea în urma unui an care a trecut. Sau . O viata care creste si se tulbura.îndurerat ca un adolescent. pe care eu l-am dospit cu sângele meu si l-am însufletit cu viata mea. care navaleste din adâncuri. statornica. daca as reciti. Dar eu înteleg. Iar fata se usuca. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult. si spumega. Si. Dumnezeu. si voi lupta. si ameninta. Si atunci sunt slab si scriu aici pagini duioase. Dar e anul meu. si eu sunt Dumnezeul sufletului meu. O viata pe care cu greu o acopar si o ascund. nici îndoielile. cu ochii înclestati de tinta. Iar anul meu e sterp de inutile efervescente sentimentale si e gol de plicticoase si neputincioase pierderi de timp. sunt si eu câteodata obosit. viata. as râde. ca întotdeauna. Si ma desteptam în racoarea zorilor. Dar trebuie sa le rechem. Eu stiu ca. A trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. sunt vrednice de eroii lui Ionel Teodoreanu. înflacarata de sfântul entuziasm al cunoasterii. si zguduie temeliile fapturii mele. Ori. si creste. Iar în noaptea aceasta. la tâmple. triste. Adevarul e ca astazi sunt trist si. si se ridica. De aceea. nici nostalgia crepusculelor campestre. Noaptea adormeam regretând ceasurile pe care trebuia sa le petrec nemiscat. Cu atât mai bine. si ma frângeam în caldura patului. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma cutremur la gândul revarsarii sale în lume. si se înfierbânta. nici lupta. Dar acestea sunt false. Pentru ca. Iar mâine voi fi puternic. si trupul se împotrivea. O viata pe care nici unul dintre tovarasii mei nu o simte. iar pe frunte se adâncesc dungi. PRIETENII 82 . nici melancolia toamnei. Dar pe care o simt când sunt singur si care ma înfioara cu fiorul luptei si izbândei.le-am uitat. acesta e anul meu. deci. Eu nu mi-am pierdut timpul. oftând în somn. nici bucuriile trupului.daca le-am cunoscut . nici zbuciumul. IV. e anul vointei mele. Nimeni nu-mi banuieste viata. luminându-mi-se minunea. eu sunt mândru de minunea mea. imbecil. Ce sa fac cu amintirile? Amintirile sunt icoanele timpului pierdut. strângându-i. se ascunde altceva: pofta. Am muncit. sfarâmând dintii. cu fruntea înfierbântata. nici biruinta mea. nici visurile ce izvorasc din privirea marii. Cei care îmi spun ca voi ajunge om de stiinta se înseala. ceasurile mele triste sunt trecatoare. si îmi cânt lauda. dedesubt. Ma îmbracam tremurând si ma asezam la masa. cu fata încordata sau împietrita. când ma destept. Sunt umbre în viata mea puternica si fierbinte. Sau adormeam frânt de oboseala. Ceasurile triste sunt trecatoare.

vom întâlni comisii severe. cu care am copilarit si care ne cunosc. fara sa-l privim. ca sa ne bucuram de venirea lui Radu. Si iata ca astazi ne-am întâlnit iarasi. 83 . grea. Si. Intelegeam cum rosturile noastre ne rup si ne leaga de alte vieti. Dupa glumele lui Radu. prost si puternic. A fugit din internatul liceului din Brasov. Ne-am adunat.Am fost atât de singur în ultimele luni. Prietenii toti se tradau tulburati. Radu îsi fuma tigara. Si zâmbesc de câte ori înteleg cât de strain pare prietenul meu celorlalti si cât de nebun în fapta lui. o fata noua cu un suflet nou. As fi vrut sa plânga. dar am simtit toti nevoia de a vorbi de ele. povestea anecdote stupide. si care acum ni se par atât de vechi. fugise. crapate. definindu-se suficienti sau insuficienti pentru Universitate.. planuind. Cei care învatau înainte. ce teroriza localurile de noapte si-si silea prietenii sa goleasca sticle sub amenintari. Nu se astepta nimeni la un asemenea raspuns. beat. cu rugaminti. fals. doar.. Bea tuica dimineata. stinghera si stranie. fuma cincizeci de tigari pe zi. Eu ma gândeam cât de inutil e Jurnalul acesta. deodata. rasarit din murmurare. In loc de comisia amabila. . I-am surprins atunci priviri amare si resemnate. Noi râdeam ca sa-i facem placere. In mansarda s-a facut. Nu putea adormi si nu putea mânca fara tuica. rau. Si ma întristam aflând cât de putin ne cunoastem. Radu a ramas neclintit: nu mai voia sa învete la nici un liceu. Am zâmbit. dintr-o data. un suspin. Parea plictisit si obosit. sau o bucurie mare. Acolo. Mai aveam numai o luna pâna la examene. primavara. se surmeneaza. murdar de sânge. Si. Dar prietenul se dezradacinase. Ne-a înspaimântat mult noul bacalaureat: suntem cea dintâi serie. uita sa observe si sa remarce caustic. care ne vor cântari în trei minute. Nimeni nu stie ce se va petrece precis la bacalaureat. cu chipul lui de tobosar. . fugind din dormitor dupa miezul noptii. Am vorbit despre lucruri de-abia încheiate. pastrând fiecare taine niciodata dezvaluite. E al doilea an pe care îl pierde. încât ma socoteam aproape fara prieteni. venind de la cârciuma la liceu. . A fagaduit ca se va apuca de carte când îl va trage inima. voit fals.. sa lumineze dintro data ascunzisurile sufletului pentru cei care stiu sa vada.Pentru ca mi-a murit mama. aici. prietenul în ziua înmormântarii abia coborând din tren.. am început sa ne ascultam unul pe altul. si pasii lor ma departau. grea. Poate ma îndurera gândul acesta. pentru ca îsi stia sigura repetentia.. Profesorii si-au pierdut calmul. sa plâng cu el. Se întovarasise cu un fecior de mosier. acum. Fuma. Il întâlneam pâna acum în vacante. Ne povestea senin cum l-a întâmpinat tatal. baietii sunt înspaimântati. gluma lui a rupt tacerea. Nu ne-am lasat complesiti de amintiri. toti cei din timpurile bune ale adolescentei noastre. Pasii mei ma înstrainau de prieteni. nu poate sa învete. cu scene. sa-l mângâi. unde însemn tipurile surprinse fara continuitate. de a ne marturisi legati prin aceeasi melancolie. îsi pierdea bunul-simt. Ajunsese cinic si vulgar. miop.E cinic. putin stânjenit. Acum. mai dureroase decât o noapte de lacrimi. Invatase expresii unguresti si glume germane. sclipirile. deodata. Se întâmpla ca un amurg sau un drum în noapte. Acum. dar voiam sa ramân singur.. Ne-am vazut. cu dinti lati si buze mari. cu amenintari.. la Brasov. Noi ne aratam revoltati. Strâng atunci bratul prietenului si ascund taina în mine. Se îndobitocea din vacanta în vacanta.. aleasa din profesorii liceului. în mansarda.Eram sigur ca moare. N-a tradat o lacrima. tacere. atât de îmbatrânite si de triste.

.. M-au întrebat cât am scris din roman. Aparea din nou acel Robert cu pantaloni scurti. Ne vedeam iar mici. înca..Fanica e terorizat de marele examen.va fi reprodusa într-un capitol. blând. acum consumate. pentru totdeauna. Am încheiat. Multi suntem siguri de corigenta. Invidiem pe Furtuneanu si Bricterian. De ce ma simt acum deznadajduit. Fiecare împrospata un amanunt sters... o etapa di viata noastra? Chef de bacalaureat. Ne-am amintit atunci. unul la Drept. . 84 . atât curaj ca sa râdem. pe pat. Noi pastram. spunând ca lucrez la partea a doua.. Nu scapam prilejul de a-l coplesi cu bârfeli. Daca se întâmpla sa cada? Noi îl asiguram ca predispozitiile lui catre emotii îi pot fi fatale. Robert vrea sa ajunga actor pe scena Teatrului National si profesor universitar de literatura franceza. Ne spune ca profesorii de la Conservator i-au prezis cariera fericita. încercând sa zâmbesc.. cu Furtuneanu au ramas tristi.Numai sa nu încurci rolurile: sa reciti la Universitate ca un prim-amorez.. . . ca de acum vom lua fiecare alt drum. pentru ca amintirile si observatiile mele nu pot ajunge niciodata un roman? Mi-au cerut sa le povestesc capitole dintr-însul. Eram atât de veseli vorbind. Dar parca eu nu stiu ca nu voi scrie niciodata Romanul adolescentului miop. scriind cele dintâi Jurnale. . Robert zâmbeste superior. stim! ne grabiram a marturisi noi în cor. Si atunci. toti. . poate. cum a început Robert sa citeasca frantuzeste. nu vo: putea face. de o disperata tristete?. prietene. De ce m-au stapânit. Am povestit crâmpeie din ceea ce scrisesem în caiet. pareri de moarte? Nu gaseam nici hotarârea de a ma mustra pentru melancolia exaltata în discurs. pe doua carti primite în dar de la Dinu. voi stiti cine sunt. si prietenia noastra . în ceea ce priveste Universitatea.. Vorbeste Fanica. ca-i semn rau!. îi e teama sa se socoteasca fericit.se va raci firesc.Nu-mi va fi greu sa ocup o catedra de limba si literatura franceza. cum împrumuta de la mine Pe Balzac.Nu mai cobiti. s-apoi.Eu cred ca vom fi mult mai tristi decât socotim acum.Stim. Le-am spus.. fara sa ma întrerupa cu exclamatii si comentarii. Am tesut fiecare un manunchi de fire: copilaria si adolescenta noastra sfârsite într-un liceu si o mansarda. descoperind carti. fara sa înteleg pricina. la Drept.. din fotografia clasei a IV-a. . cum sa îndragostit de critica lui Faguet. Le-am spus ca însasi aceasta adunare neasteptata si completa . I-am mintit. Bricterian. îngrozit. împrumutândule. Atunci am vorbit. cu Radu.veche de opt ani .. altul ia Filozofie. cum l-a "înteles" pe Corneille dupa ce a citit o monografie asu-pra-i. Vom întâlni fiecare prieteni noi si. asa cum proiectasem de atâtia ani. si ochii priveau un raft cu carti.Eu fac cheful de bacalaureat. încercând cele dintâi colaborari anonime la reviste.. Nu-si îngaduie nici un plan pentru viitor. Cine stie daca în aceasta zi nu se încheie. care acum sunt studenti. . Eram miscat.. Prietenii si-au amintit de pasiunile mele stiintifice.. Mângâiau cu privirile odaita. coplesit de tristete. Fanica apuca un colt de masa si-l ciocaneste.poate ultima din cariera noastra de scolari . cum memoriza din Musset. cine stie câti vom trece? Dar ne vom aduna peste cinci ani. Vom da bacalaureatul în toamna.Sa ma vad eu cu patalamaua la mâna. taticule!. Nu vor promova decât prea putini în sesiunea de vara.. atunci.

Acum stau aici.. uite-i ca plâng!.Cum stiu ca a venit vara. Dar toate acestea nu trebuie sa ma intereseze acum. Fireste. fericiti.. o caut. ma oboseste lupta pe care o duc. Trebuie sa ma bucur ca am descoperit în Radu un nou prieten.. Ne tulbura senzatia unei despartiri definitive.Opt ani. . cum faceam în celelalte veri. S-apoi. si de fratii care acum sunt departe. S-apoi. noapte buna. TRISTETI. dezamagit. Fireste. mai departe. colt dupa colt. în ceasul acesta. în ceasurile rafuielii? Si cu cine ma voi rafui? Simt cum vara aceasta . spre Sosea. Si nici aceasta nu trebuie sa ma intereseze.. Numai Fanica îsi pastra calmul..Uite-i ca plâng.înabusita tragic în odai cu acoperisuri dejaratec – va fi ultima vara.. ce curios pare. care îmi aduc aminte de copilaria mea si de jocurile mele. Miezul lui mai ne îmbia în strada. lacramând. în racoarea serii. De când nu ne mai adunaseram opt baieti în mansarda mea. si la lentilele mele tot mai dureroase. Am stins lampa si am coborât. Marcu râdea. care mi-e soarta. ÎN VARA Iata. As vrea — cu orice risc . tânguielile si gratuita melancolia. Aceasta ne-a suparat si ne-a hotarât sa schimbam discutia. jignindu-ne tristetea. Dar eu îl întelegeam si-i zâmbeam pe ascuns. sunt obosit. E cald si îmi petrec ceasurile prin odai straine.astept câtiva bani si curajul sa plec. am ramas iarasi singur. fireste. O privesc. Nu sunt trist si nu reflectez cu amaraciune la acest sarman sfârsit de cariera scolara. modest si netrucat de sentimentalism. când prietenii nu ma parasisera si eu nu-i parasisem. pe sub castani. Ma plictiseste si ma sugruma finalul acesta ce-si prelungeste\'. Ne-am oprit în gradina cu flori. scara de lemn.. Dar eu am strabatut de mult cele din urma fruntarii ale adolescentei. se gândea la mama lui moarta..De câti ani cunoastem noi mansarda? .. tainuita. Iata. Vanciu. spre Cismigiu. tacuti.. Ci examenul de bacalaureat. Corigent . As putea gândi cu luare-aminte la atâtia ani irositi si la chipul meu tot mai vested. noptile.ca întotdeauna . Nu ma gândesc la moarte.. Au plecat toti. Poate el nu se va plictisi stând cu mine de vorba.. Ma simt atât de obosit si trist si deprimat. . Prin ferestruicile deschise patrundea tipatul tramvaielor pe bulevarde. Voi fi fericit sa închei pentru totdeauna viata de elev. o masor cu ochii. iarasi singur. unul altuia. Ne-am urat. Când se va sfârsi? Ce oglindiri voi pastra eu în ochi. asteptând noi examene. fara nadejdea biruintei apropiate. Se facuse seara.sa stiu precis. Radu si-a aprins o tigara. Cine stie când voi mai scrie în caietul acesta? V. ma va lasa corigent. Stiu ca trebuie 85 . bacalaureati sau nadajduind tomnateca promovare... Dar adevarul e altul. Ceilalti rasfoiau distrati un teanc de reviste. pervers agonia. Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa J luni.. e o simpla criza de melancolie. înteleg. De-abia mai pot citi. Pentru cea dintâia oara ma înspaimânta gândul ca odaita nu va ramânea întotdeauna a mea. Sunt inutile. Nu avea nici unul curajul sa se desparta.

Dar parca eu nu stiu ca toate acestea le facem pentru ca nu putem face altfel? Si ca nimic din ceea ce traia altadata comun în sufletele noastre nu mai traieste acum? O data cu prietenii. invidiind fericirile altora.. atât de schimbate.. Si atâtea din dorintele care ma înfrâng acum. Ies numai noaptea si ma feresc de trecatori. si sa ma privesc în oglinda fara sa ma recunosc? Nu stiu nimic. Mie teama de mine.De acum nu-mi voi mai scrie "memorii" false pentru uzul vointei mele.. Mi-e teama sa nu renunt la mine. Si durerea pe care am încercat-o în amurgurile acestea. sa ploua zile dupa zile. Nu pot sa învat. Si ma voi surprinde schimbat.. si gândul se coboara tot mai adânc. Cât de departe mi se par vremurile.. de viata. ne laudam si ne întrebam de viitor. sa arunc zdrentele lumii acesteia de care eu de mult m-am despartit si de care ma târau lanturi meschine... simtindu-ma singur.. Recitesc caietele de amintiri.. Disperarea muta. aproape fara lupta. cu suflet proaspat.. si altfel voi privi lumea. asteptând s-o cunosc. Va trebui sa trec si starea aceasta. Dar ma gândesc ca tulburarile sufletului sunt pe sfârsite si ca în curând voi capata alte priviri..Ce-mi lipseste? Ce-mi lipseste?. si eu nu stiu daca am raspuns celor ce sufletul meu ma întreaba. "personagiile". ca sa patrund în grupuri de tineri parosi si îngâmfati. Si patimesc... si colind Cismigiul. si ani multi sa rasfira. Iar eu le simt cum se duc. Cu adevarat.. Si chiar adolescenta aceasta în care am vietuit.. daca eu stiu pentru ce vie-j tuiesc. stapâna va pieri într-o dimineata. obosita. Pasii ma duc orbi în seara si ochii nu lovesc decât vedenii. Voi mai întâlni prieteni? Va trebui sa ma schimb iarasi. Si iarasi ma întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit. si sufletul mi-e tot mai pustiu. Si atâtea chipuri pe care nu le voi mai vedea. ca sa-mi însusesc altele. si câte rani se vor deschide.. Cât de putin vreau acum. râdem. Am ramas sa sfârsesc singur lupta. din adâncuri. si inima mi se strânge de teama. si trec din încapere în încapere. una câte una. . iar eu îi privesc. pentru ca urasc mult. Sunt ispitit sa ma întristez. Nu voi mai purta tunica neagra si nu ma vor mai tulbura atâtea marunte ispite. dar simt tortura luptei si jarul fierului ce ma despica. Si toate rândurile dintrun caiet pe sfârsite.. Dar parca stiu eu de scriu acum adevarul?. Dar socotelile cu adolescenta mea le voi face.. zicându-mi: Ś ce frumoasa e viata! Si apoi ma întreb. As vrea sa ploua. Atâtia ani si atâtea îndurari. multimi. Si ma întreb cum am sa ajung la Universitate. Vara.. si îl vor închide ca într-un ulcior.. Nu stiu ce va fi cu mine dincolo.. nimeni.sa traiesc mult. si dusmanii rasar din mine. atâtea obiceiuri pe care le voi uita.. si ratacesc pe bulevarde. Si iarasi ajung acasa. iar eu voi uita noptile din vara cu arsita si tristeti. totusi. Stiu eu cine va birui? 86 . privindu-mi pasii goi si tristi pe alei. se rup si fâsii din sufletul meu. îmi voi aminti noptile pe care le încep în Cismigiu. Ma prefaceam prea vesel si ma ascundeam chiar fata de mine. De ce am vrut sa ramân singur? De ce nu e acum nimeni lânga mine? Nimeni. .. alaturi de atâtea nadejdi. Si e tot mai cald. Nu stiu cu cine lupt. si eu ramân tot mai singur. Si prietenii mei. rafuiala va fi dureroasa. Si asa trec ceasuri. Când ne întâlnim. Nu stiu. trist. Miam parasit prietenii si ei m-au parasit. ca si mai înainte.. m-am balacit si m-am revoltat acum o voi lasa în urma. si ochii îmi vor cuprinde soarele. Si eu strain. Si câta amaraciune îmi va întuneca sufletul.. Cuvinte ce amutesc sufletul. si mai stearpa iubirea catre oameni..

Unde sunt acum toate umbrele acestea? Unde sunt vrerile. însa. si lacrimile mele? Simt ca tot ce am crezut pâna acum fumega. nu ghi-f cesc procedeele. Au trecut de mult timpurile când chimia si insectele îmi odihneau creierul. fara nici o disperare. E dureros. încât o noapte de vara sa ma de trame într-atât? Cât as vrea sa stiu ce voi simti si voi gândi eu în vara viitoare. nu mai ma multumesc. a 87 . Oh! cât mi-e de greu sa scriu ceea ce nu am învatat din carti. atunci voi întelege necesitateť. culegând ajutor si dragoste? Trebuie sa-mi câstig prieteni? Ceea ce înteleg eu acum îmi îndurereaza fiinta pâna la maduva Oare am ajuns atât de neputincios... tuturor acestor schimbari. Sîj banuiesc ca toata aceasta nedumerire va pieri în curând si ca negura! care-mi oboseste sufletul se va risipi. înteleg atât de] putin din toate aceste lumini si umbre ce-mi brazdeaza sufletul. cheltuite resemnat în lecturi'' inactuale. Schimbari de temelii s-au înfaptuit în suflet.\'grea de amintiri. Sunt obosit si trist. ca tot ce-am vietuit a fost vis. scriind acestea. a golului. încercam sa ma patrund si sa ma înteleg pe jfline. pe care eu le socoteam inutile.. Cum sa le spun altfel] decât "fapte"? M-am desteptat îmbogatit. Acum. în anii de criza. intim . nu aflu cuvinte. ca împlinirile.. Stiui numai ca ele se precipita acum.. as fi avut un tovaras. depasirile mele] sunt întovarasite de acea constiinta a absentei. aproape fara sa iau în seama. Cum sa lamuresc euŤ Simt ca îmi lipseste ceva adânc. ma întreb: oare ar putea cineva construi un roman asa cum l-am înteles eu. sigur.. Nu mai cred în ele. ca o rasfrângere completa si reala a adolescentei mele. De aceea. Romanul adolescentului miop nu va fi niciodata scrifl Cum as putea nota mobilitatea ciudata a sufletului? Iar daca as izbuti. împlinit si. Niciodata nu m-am simtit mai departat de mine însumi.. s-au depus înlauntrul meu "fapte" noi. zilele sfârsite inocent în fata Io.. De ce ma napadesc amintirile? Si de ce ma învaluie noaptea de vara cu tânguiri de greieri si asfintit de patimi? Si nu mai am deloc puteri în mine? Si sufletul meu e cu adevarat naruit? Trebuie sa mi-l schimb? Trebuie sa ma schimb? Trebuie sa ma pogor în strada si sa întind bratele. Dar rezultatele saptamânilor mele sunt evidente. fara sa izbutesc. noptile istovite lânga volumele cu scoarte rosii dini "Bibliotheque de Philosophie scientifique". si sunt singur în casa aceasta. cât as vrea sa stiu daca atunci sufieru-mi va îngadui sa plâng.Se sfârsesc însemnarile adolescentei. Când voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfârsesc caiete dupa caiete...j calului cu tritoni. si temerile. MA CLATINA VÂNTURILE Dar numai aceasta e lumea? De câteva zile ma chinuiesc altfel de întrebari. Dar. Au trecut si tim-î purile lui Felix Le Dantec si Haeckel. sub i arsita unor îndoieli cemi sfâsie sufletul si-mi împrastie vrerile. Stiu ca nu le îndura ado-l lescentii care au patinat dincolo fara nici un soc. Eu ma simt altu hotarât altul. si fiecare poarta alta luna sau alt an. oare caietele mele ar putea alcatui un "roman"? Tot ce am scris în cinci sute de pagini ar încapea în câteva capitole? Am adunat mereu tot mai putine date asupra celorlalti.cu care sa ma I contopesc – de ani.. Cit de departe sunt înca de un roman. masiv. ca tot ce-am facut se naruie. Ma înspaimânt de câte ori frunzaresc Jurnalul. de iarna. chinuit de j sentimentul absentei unor lucruri despre care nu stiu nimic. Ceea ce pretuiam mai înainte privesc acum cu nepasare. VI. totusi. Din toate acele saptamâni de toamna. Dar ma aflu singur. înnoirile.

. Si ma cuprinde ciuda gândind aceasta. de aceea nu pot fi aspru fata de putinatatea rezultatelor sale efective. în adolescenta. Nu stiu de ce invidiez soarta adolescentilor catolici. renuntarea mea de a mai scrie când m-am convins de ridicolul eroului. De câte ori vreau sa aflu cu adevarat. cauzele.adolescentei noastre? Eu am vrut sa scriu o carte care sa fie m primul rând o justificare a întregii vieti launtrice pe care am vietuit-o în marginea scolii. Ma întreb cum am ajuns aici: la marea mea întrebare. a nostalgiei. Simt numai insuficienta vietii Tiele launtrice.. Ard de dorul unui adevar unic si pur. si filozofia sunt inutile. numai atât?. N-as putea raspunde pentru ce m-am hotarât sa scriu eu numai o asemenea carte asupra adolescentei. pe care nu o pot întelege si explica. totusi. Nu mai culeg material într-însul si nu fac exercitii de romancier precoce. Si. ca acum un an.. Acum simt ca si stiinta. însa. a unui "ghid" infailibil. Si m-am întrebat daca retusând personajul Jurnalului meu as mai ramâne în realitate.. iar tristetea ameninta sa ajunga disperare. Sunt linistit si odihnit. si crezând ca ies din adolescenta. ghicindu-ma pe alocuri ridicol. Nerecunoscânduma în atâtea din paginile caietelor. când cartile îsi pierd savoarea. Sunt convins ca drumul pe care lam luat se va opri în fata unui punct mort. de mult stiute? M-am hotarât sa nu mai scriu în Jurnal. orice Biserica îmi repugna. Dar pentru cine marturisirile acestea. Mi se pare ridicol sa 88 . pentru ca . Nu voi izbuti. Nu e vorba de o nemultumire trecatoare. a mediocritatii. \'argi. Aceasta e tot. totusi. în ceasuri de grele tristeti. Daca l-ar citi cineva. e un| simplu opium. Eroul ar aparea vesnic contradictoriu. Si. nu l-ar întelege. si e mult. o confesiune personala. Mi-am spus: adolescentul dintr-un roman trebuie sa fie numaidecât cel din Liceul "Spiru Haret". eu voiam romanul meu o carte de viata efectiva.. ma înabusa marginile pe care eu le socoteam generoase. Problema pe care predarea totala o solutioneaza.si nici nu se poate urmari decât cu închipuirea . a nemultumirii totale. Nu-mi recunosc sufletul de acum în nici unul din "capitolele" triste ale Jurnalului. * Dar eu am început prin a însemna starea sufleteasca. Nu am urmarit . atât de noua si de intensa. oricum.formele pe care neîncetat le-a cunoscut sufletul meu. Si. Si iarasi. petrecuta în riguros examen interior. atât de contradictoriu. si istoria. m-am staruit sa amân problemele stiintifice pentru Universitate si sa ma multumesc acum cu istoria. de naufragiat. prin faptul ca te consuma si te înstreineaza. ma simt atât de tulburat. Nu stiu de ce am ciuda pe munca mea stiintifica.el nu-si mai are nici un rost. mam întrebat daca as putea construi pentru roman un personaj atât de stânjenitor. câteodata. daca hotarârea mea de a nu contraface realitatea e sau nu literara. îngâmfat. Sunt convins ca a-m împlinit întotdeauna spontan si nedisciplinat. Orice dogma. As repeta de un nesfârsit numar de ori: numai atât. Dar istoria. ca orice lectura care nu te zdruncina. o rafuiala. citesc pagini. Cartile te silesc sa-ti pierzi inteligent timpul. de nesatisfacut.. si.fara "roman" . adaug. La rastimpuri tot mai mari. Mi-a fost teama ca cititorii nu vor accepta necesitatea ridicolului adolescentei. alaturi de necesitatea eroismului. ma înfurie. îl deschid. de siguranta unei dogme. pentru ca nu înteleg cine îmi aduce mie siguranta convingerii. stiu acum atât de putine lucruri esentiale. aceasta pierdere inteligenta nu e mai putin absurda. de plina criza. într-o seara. înteleg. totusi. Dar. a romanului adolescentei. anul 1924? Fireste ca nu.

poate adunasem material inutil. stiinta. aceasta atitudine fatisa ma multumea. Nu ma pot apropia efectiv de duhul sfintilor. prea departe? Ratacesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pastrez în aceste pagini. aceasta nu e o explicatie. fara nici o cauza reala. care m-au departat de cartile cu stiinta.. disperat. Am ramas întotdeauna un curios neodihnit. în Mântuitor. Ceea ce am scris asupra credintei este atât de putin limpede.. Dar de ce sa le numesc ale mele? Sunt izvorâte din necesitatile organice sufletului meu? Sunt cu adevarat sufletul meu autentic. Nu sunt un mistic si nici nu sunt un ateu satanic. ma întristeaza. Când m-am întrebat: "Aceasta e viata? " . Presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. cum nu adaugam mai înainte: dar cartile a-cestea îmi vor cuprinde. Deasupra tuturor ipotezelor si explicatiilor va ramâne faptul. însa. Presimt ca se vor petrece altceva decât simple experiente în marginea unei carti sau a unui om aflat din carti. Cui? Nu pot sa ma gândesc la Biserica. filozofia. Cum as putea. pe mine ma clatina vânturile. în Biserica. valorile mele. înca. Nu pot accepta credinta în Dumnezeu. sunt nelinistit}\' daca credinta înseamna altceva? Daca eu nu am ajuns înca a dibui tâlcul credintei si iau superstitia înspaimântata în locul unui fapt sublim de care ma aflu. cinic. sufletul meu de totdeauna? Poate sunt rupt din preocuparile mele. Pasii acestia îi împlineam cu fiecare carte citita. Poate am îndurat prea multe experiente direct personale. nu stiu pentru cât timp si aproape nu stiu datorita caror împrejurari. din dorinta convingerii. De ce s-au naruit toate acestea dintr-o data. Adaug. cel putin acum. Mi se parea ca îmi lipseste constiinta rostului acestor carti si acestor nazuinte. Dar daca toate acestea nu sunt Biserica. fara nici o criza? Poate eu lucrasem pe nisip. multumi si epuiza viata?. Atunci de ce scufundarea brusca petrecuta zilele acestea. ajunge la Iisus? Iata ce simt: 89 . nu stiu de la cine. iar daca as ajunge vreodata calugar. M-am întrecut. dupa atâta truda stiintifica. Pe mine ma nelinisteste noua viziune pe care o capat. Eu gândesc si acum aceleasi laude asupra cartilor cu stiinta. istoria sunt inutile? Cât de departate mi s-ar parea acum. pentru ca mi-e teama sa nu ma conving din autosugestie. Nici nu stiu daca ceea ce îmi lipseste e credinta. Dar oare. în loc sa ma multumeasca. nu pot sa le cred. De ce astazi întrecerea e atât de evidenta si. Am iesit din mine ca sa pasesc mai departe. Astazi am simtit imediat si dureros nemultumirea de mine si de munca mea. De câte ori gândesc cuvântul acesta: credinta. ma copleseste cu acel sentiment al absentei? Ce-mi lipseste? Viata mea launtrica de pâna acum. as pastra în biblioteca rafturile naturalistilor si colectiile erotice. Am citit marturisirile sfintilor cum citeam marturisirile oamenilor: din curiozitate. Dar. în Sfinti. absurditati biblice si grozavii catolice.. desi m-am convins demult ca mistica nu trebuie înteleasa..m-am întrebat: }Atât am vazut eu din viata?" Nu ma mai lega nimic de cartile si de nazuintele care ma entuziasmau pâna atunci. insultat chiar. Iar eu banuiesc ca m-as putea explica mai bine daci mi-as înfige pumnii în tâmple. cu fiecare durere refulata. iar nu din evidenta adevarurilor. înainte. aceasta e sigur. sfârsita în ceasul acesta? Truda mea nu va lamuri nimic.accept. as închide ochii si mi-as jura sa nu m* ridic de la masa pâna ce nu gasesc cea dintâi solutie vrednica de a i tinuta în seama. viziunile mele. dupa cum m-am convins ca nu sunt Religia? M-am apropiat de mistica în diletant. rosturile mele. atât de putin lamuritor. ma simt nemultumit. însa. Acum. e perfect inutil. Dar lucrul acesta. Dar nu înteleg mistica. atunci.

si iarasi înaltat. Scriam subiectele pe o lista. la mine în mansarda. polemizând în biologie si literatura. si nimic nu înteleg. BACALAUREATUL Emotii mediocre la examenul de corigenta. peste un ceas. si Marcu raspundem prompt. în sala prea mare si prea rece pentru sângele nostru înspaimântat: arn fost rânduiti fiecare în câte o banca. au trecut. a memorizarilor. M-am linistit de cum am început sa scriu. Au început atunci zilele de neliniste pentru bacalaureat. si vointa mea îndoielnica. si din pricina unor întrebari stupide. frigurile asteptarilor înainte de teza au trecut. Eram liberi trei zile. pe liste albe si oficiale. orasul torturat si trist sub frunze. el la medicina. As fi vrut sa alung tot undeva.. Ni s-a fixat. acum. Ceea ce nu m-a înspaimântat destul ca sa recitesc pe vacanta cartile ultimilor patru ani de liceu. exact. Eu luam o fizica. si ulitele brune. si el singur geografia. învataseram matematica. Nu mai ma recunosteam. pasionati si cinici. ascultând prin ferestruici orasul revarsându-se catre câmpurile toamnei. iar dupa-amiaza am pregatit versiunea franceza. Doi profesori necunoscuti si grabiti ne-au dictat subiectul. ca sa învatam. iar nu amanuntele pe care oricine le poate memora din carti. am tradus un paragraf din Seneca filozoful. Ne-am întors acasa fericiti.. Ne-am întors acasa fara bucurii mari. si pe noi ne ispiteau nostalgii bucurestene. în vara au cazut multi.. ziua de examen a fiecarei serii. începuse toamna. Fagaduiam toti lui Marcu glume antisemite. Am fost cuprinsi. planu. Seara ne întâlneam din nou si rataceam mult. Si nu stiu nimic alt. si sa pasesc eroic. pe care nu le deschisesem niciodata în liceu. Ma desteptam în zori si cercetam manuale aspre si seci. Ne umileau diminetile prea senine si parcurile dezmortindu-se proaspete din ploaie. Dar ne surprin-deam. Aceasta s-a petrecut întotdeauna. VII. eu la greaca. în orasul meu.. Ma descopeream erou. si lasat iar în suflet. si timpul meu prea scurt. de la primul examen din vara. Vanciu biruise. de febra nestapânita a lecturilor pripite. La teza am rezolvat toate problemele.ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. instinctiv îndârjit. socotindu-ne studenti. el o geografie. atunci.Ovreiul în veci nu piere!. a sublinierilor cu creion rosu. Si eu. Rezultatul examenului de corigenta. pentru ca citeam carti nesuferite în început blând de toamna. 90 . Ma întâlneam cu Marcu. la acelasi ceas de dimineata. Si Marcu raspundea sententiind: . Am încercat sa precizez ceea ce trebuia sa stiu si ceea ce stiam. Am râs pe strazi. Eram toti admisi la oral. Mi-am spus ca la bacalaureat se va cerceta cultura generala. a fiselor. Munceam cu un suflet si un creier strain. dupa trei ani. Simteam cum îmi scad puterile. înscrierea la bacalaureat cu taxa scumpa. cu pietre reci si case albe. învatam dureros. în sufletul meu. a rasfoirilor nervoase. în fata marelui fapt. asteptând rezultatul. Si iarasi nu gaseam puterea de a ma batjocori ca sunt melancolic. ind ani de munca universitara. Eu am învatat fizica singur. Uitam cu încapatânare cele ce mi-au povestit colegii. A doua zi. iar lista era fara sfârsit. cum ma voi pravali daca nu uit totul pâna ce scap.

Ce domn român s-a înecat în Dâmbovita? Aceasta o stia ultimul din serie. Eu eram palid si îmi torturam ochelarii."Acum e seara. cu tâmplele supte. Dar azi dimineata era senin si rece. Profesorii s-au asezat pe scaune. Am început cu limba si literatura româna.Stii ceva despre originile poeziei populare? I-am spus ce stiam. .Stii ceva despre el? 91 ." Dar ma linisteam si paseam înainte. . cu buzele albe. . cu gândurile straine de examen si de comisia care întârzia sa se adune. plictisit. pentru ca întelegeam pe Eminescu si i-am interpretat mai bine decât se astepta începutul Scrisorii I. Am ajuns în curtea larga printre cei dintâi.Vlad înecatul. vinete. unul lânga altul. papagal premiant si mi-a pus alte întrebari. Am asteptat sa se apropie ziua oralului fara nici o emotie. fara carti si fara fise.Stii exemple din lexicul bizantin? O întrebare stupida. Mi-am amintit si m-a tulburat. în clasa navalise prea multa lumina. N-am putut sfârsi cornul. îl vedeam ca se opreste cfl greu sa nu ridice degetul. am fost chemati în coridorul întunecat.. fara nici un rost.Multumesc. Poate e evreu. Paseam alene.. cu gâturile reci. M-am surprins înciudat ca lipsea catedra. Paseam în curtea larga. a raspuns.Si. rasfoiau carti din ghiozdane pline. Dar a cazut\' singur în cursa. Vecinul meu nu avu noroc. Dar Marcu si ceilalti fagaduisera ca vor veni. . dezgustat.Poti sa-mi spui evolutia sufixelor? Baiatul privea în gol. Noi.De ce nu mai sunt si eu în liceu. parerea de rau cu care o studenta în medicina. Dupa un ceas. zâmbind la rastimpuri prezumtios. Prima izbânda îmi daduse curaj. M-a întrerupt. . deodata. Miop si suparat. profesorul m-a socotit. Eram calm. . Mi-am amintit si m-au tulburat alte scene si cuvinte aproape uitate. fireste.din sadism . si trotuarele erau curate. fara sa banuiasca acele nopti parfumate când citeam pe Sincai si fara sa stie ca descoperisem de curând la un anticar Istoria filologiei române a lui Seineanu. fara sa doresc nimic. ale caror raspunsuri nu se pot memora. Aceasta a bucurat pe al treilea vecin. fara sa ma gândesc la nimic. dar a confundat. Am raspuns poate prea prompt si încruntat. Am plecat fara sapca si fara geanta. La rastimpuri as fi strigat: "Sa treaca! Sa treaca. Cadeau frunzele si fructe de castan salbatec cadeau.profesorul l-a sarit. ca sa afle rezultatul. Nu eram emotionat. prea calm. . . m-am surprins calm. Am raspuns la istorie ceea ce dorea curiozitatea banuitoare a profesorului: relatiile lui Petru Musat cu polonii.. ce cauta pe fratele meu. De ce îl persecuta atât? ghiceam ca se întreaba ceilalti. Am plecat dupa ce ma sarutat mama si mi-a facut cruce pe frunte si a aprins candela. N-am putut goli ceasca cu cafea neagra. mi-a spus: . Câtiva candidati.Pe unde intra Nicolae Mavrocordat în Bucuresti când venea din Moldova? _? . de la alte licee. îmi priveam tovarasii: tremurau. M-a întrebat din istoricii ardeleni. Ocoleam curtea. pe care .! cercetându-ma pe mine. se risipesc miresme de ploaie. e cald. întrebat.. dar stiam. Vecinul lui tremura. într-o banca lunga. Cu dumneata am sfârsit. evitând bulevardele cu tramvaie si trecatori grabiti. Nu cunosteam pe nimeni din seria mea.

furios.. cine stie daca nu ne vom uita?. monoton. sase.Spune-mi evolutia aparatului digestiv de la echinoderme pâna la om. M-am plimbat iarasi prin curtea larga. Daca voi promova.. Ma întrebau profesorii. însusirile mele n-au fost rasplatite. Pacatele mele n-au fost surprinse. si asta ma doare. E toamna afara sau e toamna în mansarda mea?. daca îl voi scrie vreodata. de atentie. Si de aceea scriu în caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. Daca ma întrebau altceva. Am povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. Am rosit. trist.la o discutie de filozofie biologica. colectiile de insecte. la limba franceza. Dar profesorul nu era multumit. incult si îngâmfat profesor al unei stiinte culese din manualele elementare . As fi vrut sa-i spun: "Ce?. Am plecat fara nici o bucurie.." As fi vrut sa-l provoc . Eram umilit. Dar n-am putut face nimic. si dulapurile cu carti din care atât am citit. Voi dovedi cu atâtea pilde ca trec cei norocosi. Si ma întrista portarul.. Ma pasiona întrebarea. rece. în roman.nu discuta decât despre sinonime si omonime sau ne punea sa rezumam Cidul. nu-ti admir decât o mediocra încapatânare. Daca nu voi trece?... în orice caz. Si cinciul e bun. Sfârsisem. trebuia sa le înveti pâna la capat. voi promova mediocru. de logica. M-au socotit naiv. Sunt aproape sigur trecut.. . Pe mine ma întristau clasele în care peste putin timp nu voi i mai zari nici o fata cunoscuta. iar la geografie originile geologice ale muntilor. am scapat!. Le raspun-deam pripit. am raspuns tot ce m-au întrebat. Ma doare ca n-a trecut Si Marcu.A fost domn al Munteniei. poate luam la toate "insuficient". tara sa tip. De acum.. ca un perfect papagal. cu ochi tulburi. Daca ma întreba la naturale insectele. cei favorizati.. volumele lui Brehm. -Bine. Miam amintit lecturile mele stiintifice.. cu platani ca în zilele examenului. ca pentru nota cinci. fara sa alerg pe strazi. încet. Perrier si Fabre. mult. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste.. nu sufletele. Si nu simt nici o bucurie. Despartiti. Am facut. ma întrebau elevii asupra bacalaureatului. încet. 92 .. media.. Vecinii mei stiau atâtea numiri de râuri si munti. raspundeam. Altminteri. anii petrecuti în laboratorul de fiziologie al Casei Scoalelor. Am avut noroc. La fizica si chimie. Pe noi ne legau creierele. A început sa ploua: greu. luam cea mai mare nota. VIII. Mi-am înghitit amar umilinta. Miera ciuda ca profesorul ... îmi da.. Mi-a socotit memoria proasta. pe un colt de zid. am avut si nenoroc. mult. voi culege toate stupiditatile. printr-o întâmplare.. . M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Mi-am citit numele pe lista. FINAL Am scapat. Penibil. N-am stiut nici afluentii Crisului Alb.. asa cum îmi fagaduisem. toata absurditatea bacalaureatului. si orga marunta -"ascunsa sub scara.pe el..Daca te-ai apucat sa le înveti.incult . Am trecut singurul din seria liceului nostru. La geografie n-am stiut sa spun flora versantului nord-estic al Muntilor Apuseni. la franceza romantismul. faceam eforturi de memorie. Am luatpatru. nu-mi va mai fi prieten. cei tâmpi.

toamna.. Voi scrie: "Pentru ca am ramas singur. Dar am sa-l scriu ca un Jurnal al autorului. însângerata. sa râd?. . Ma simt furat de noi desfatari.. Cine ar putea întelege tristetea salbatica a acestui sfârsit pentru totdeauna?. firesc si dramatic..Prietenii m-au sarutat. nu-l voi rasfoi – ca pâna acum singur. câteodata eroici.Iata ca încep rasplatirile. Cine stie ce viata începe în zilele acestea de toamna. note.. singura. Si ma simt înca legat de adolescenta mea. Se sfârseste. Am schitat cele dintâi capitole. poate. Voi rasfoi mai târziu caietul si. m-am hotarât sa încep chiar azi Romanul adolescentului miop. Astazi am colindat câmpurile cu miros de toamna. îl închei. nostalgii. de acel roman pe care nu l-am scris. ploua. Ma obsedeaza romanul. Câteodata ridicoli. Cartea mea nu va fi un roman.. sa muncesc fara odihna. O viata se închide. Dintr-o mansarda iubesti întotdeauna ploaia. Scriu cu greu. Si nu stiu cum sa-l scriu si nu pot sa-l scriu.. Ploua. Soarele se iveste din nou. Nu înteleg nimic din tot ce vietuieste acum în jurul meu. E singurul mijloc de a surprinde realitatea. Ma lovesc. Nu l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care -l-as oglindi în roman." Sunt fericit ca în gradina ploua.... Caietul acesta e înca un caiet de adolescent.. ci comentarii. Eram cu totii contururi.. ca în dupa-amiezile copilariei. pentru ca ma arde dorul de a începe chiar acum romanul. Vreau sa închei Jurnalul în aceasta zi de toamna. trista.. de strain. pentru ca nu puteam descoperi în mine si în ceilalti un roman. sa alerg. Am venit acasa. si ma simt ispitit sa plâng.. Mansarda mea a ramas aceeasi: blânda. Cum as fi putut iscodi în lumea aceasta un conflict care sa duca la un roman?. Si nu pot munci. De acum va trebui sa muncesc mult. si nu pot munci. îmi musc buzele. sa-nu istovesc crunt anii tineretii. mediocritate. Nu l-am scris. pentru totdeauna. Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. schite pentru roman. descoperind un colt albastru de cer. Mai vreau sa scriu numai câteva pagini.. ma chinuie atâtea fapte care trebuie spuse. Am plâns ca un adolescenta lânga un copac. Am revazut atâtea lucruri... Nu vreau sa ma gândesc la Universitate.... SFÂRSIT Volumul II [GAUDEAMUS] 1928 [PARTEA I] 93 . N-am stiut si nu m-am întrebat. când eu ma simt atât de schimbat. Soarele se întuneca. si apoi sa-l sfârsesc. de gânduri noi: Universitatea..

clar. pe bulevard. îmi spuneam: nu e asa ca acestia sunt cei mai frumosi ani? Si nu stiam daca trebuie sa-i stapânesc sau sa-i las sa ma stapâneasca.. La sfârsitul orei. zidurile tot mai mohorâte. dispretuiau studentii sfiosi sau studentele cu rochii prea lungi. Nu cutezam sa vorbesc colegelor. Asteptam. de draga. lânga ferestre.. si cum se iscodesc nelinisti. Erau si dudui care luau note.. Pe coridoare. duduile îsi potoleau enervarea închizând si deschizând genti suspecte. lânga ziduri. Coboram scarile.Cel dintâi curs.. în suflet. . . Totul se rafuia. Castanii îmbatrâneau cu o toamna si iedera ruginea printre ferestre. toamna. pe coridorul ce ducea la secretariat. Tufele mari de liliac se umileau în soare. si toate mi se pareau frumoase. singur. "Ei doar înteleg ca totul nu e decât o gluma". Si mi-erau toti dragi. De ce mi-am uitat visurile care înfloreau si se alungau în somn nelinistit?. Fratele meu a încercat sa glumeasca: studentii sunt poeti si bohemi. Sub palaria mare. de-acum. Domnul vorbea rar. obositor de clar si de rar. perechile tac întotdeauna. prea alba. Ma stânjenea palaria... în amfiteatrul "Maiorescu". Zaream prea multe studente. ascultat lânga fereastra.. parul adunat salbatec deasupra cefei palide. S-ar fi spus ca asteptam un fapt de mult fagaduit. si globurile galbene rasareau în seara. sufletul se tulbura. obrajii rezemati în pumn. Ma încruntam ca sa prind curaj. Rezemat de zid. Dimineata.Strazile erau tot mai reci. Jos. Curtea îmi era prietena.. bulevardele reci. Pe coridor. Aveam bani multi si-mi cumparam carti scumpe. Simteam cum cresc în mine nadejdi si doruri. Dar nu cutezam sa vorbesc colegilor care se asezau în bancile din fund si-mi priveau banuitori lentilele si zâmbetul. sufletul mi-era clar... ei îmi sunt tovarasi.. Perechile. cu ochii în toamna.. citeam. ma desfâtam. Trecusera acele nopti tulburate de gramatica greaca. Seara. ploua.. sprâncenele încruntate. Grupurile. Cea dintâi schimbare: mi-au fost simpatici sentimentalii. treceau oameni care nu ne cunosteau profesorii. ploua. tainuit. Eu îmi cumparasem carti multe dupa bacalaureat. De ce ma întristau hotarârile adolescentei. O alta dovada: ceream si capatam bani pe cele ce publicam.. am lovit o duduie care m-a 94 . DECOR Castanii erau umezi dupa ploaie. într-o dimineata dureros de senina m-am coborât din mansarda. prea mare si prea neagra. si le socoteam asemenea Hypothiei. Dar eu aveam mansarda. Aveau urechile mari. si nu scrisesem niciodata versuri.Ploua. întarite în ceasuri tulburi?.. Fruntile descoperite. ci eu sa-i descopar pe toti.. paream mai degraba un zugrav german. Atunci am hotarât: greaca nam s-o învat acum./. Casa mi se parea atât de buna. si gândeam de-acum. Trebuia sa-mi gasesc prieteni noi. Cea dintâi dovada ca adolescenta mea era definitiv încheiata: nu mai scriam Jurnal. gândeam. Si zâmbeam. Si nu stiam ce astept. Gândul acesta stupid ma împiedica sa înteleg elogiul filozofiei ca suprema încoronare a activitatii pamântenilor. seara. Grupurile întotdeauna râd. As fi vrut sa nu ma descopere nimeni. înciudat de amurgul prea sângeriu si de mâna vecinei mele. perechi si grupuri. în fata unei usi. prea calda. O purtam numai în ploaie. Cerul era înalt. în mansarda. Zaream tineri cu atitudini de gânditori la congres. Si toamna ploua. care se asezau în bancile din fata si nu ma priveau deloc. si deasupra mea. "Cea dintâi toamna" gândeam eu. Flori de tufanica ma ispiteau. Paseam sfielnic si stânjenit de privirile celorlalti. înalt. .

Am înteles aceasta când marturisea basarabeanului: "E asa de inteligenta!. care citea carti de filozofie germana si se mândrea cu feminismul. asteptam pe coridorul cu ferestre largi. 95 . Cadea seara. dupa doi ani. spatos. Discuta cu oricine filozofia germana si feminismul.. cu ochi banuitori si ciorapi patati de noroi. Nu-mi întâlneam colegii din liceu la nici un curs. Avea un început de fraza foarte ciudat: "Ma rog.. De arunci o salutam umilit... mi-a pierit sfiiciunea. Cei care stau în bancile din fund sopteau ca e un convertit. dupa sfârsitul seminarelor. la începutul lui decembrie.Daca ploua seara.. cu servietele sub brat. balai. Iar eu scriu povestirea aceasta linistit si înasprit de pasii pe care iam facut. apoi palid. indiscret. cu plete. Altul. feminini. A rosit. aproape chel. cu parul retezat pe frunte. deodata.. Acum. Bibi nu-mi raspundea. încheindu-i. se înstruneau coruri. Si scriu o povestire care nu e.Dar mata de unde stii? . încet. S-a împrietenit cu un evreu care iubea o evreica frumoasa. Am aflat mai târziu ca pe duduie o cheama Bibi. întâlneam studenti de la Teologie. Si studente din orase departate. Când trecea ploaia. a trecut. la mine. Am surprins un crâmpei de convorbire. . cu tristeti si amurguri. amintirile sunt amare si grele. cu pasi moi. Am început sa uit împrejurarile în care am cunoscut pe doctorandul cu fruntea lata. la Sofia. ma întorceam acasa. Si cercul nu exista.privit enervata. domnule.. de-a lungul bulevardului. liniate. Era înscris la Teologie. nu-s buni de nimic! -Zau?. Mi-a vorbit. Dar de ce îi spuneam eu Bibi?. Ma întâlneam si cu o studenta cârna.. cu barbi tinere si aspre. Un batrân vrea sa-si daruiasca averea pentru Camin. iar eu scriu ceea ce a vietuit.Daca n-au citit pe Hegel. ma accepti ori nu ma accepti?" Feminista dispretuia studentele frumoase si studentii inculti. trist. Si nu-mi îngaduiam sa fiu trist. De atunci îmi zâmbea.. cu câteva chipuri. A fost la Atena. iar sus. Un student basarabean. cu zâmbet nervos în coltul buzelor subtiri. grupuri la camin. trist. Ma obisnuisem. Am surprins-o într-o zi citind un caiet cu versuri. //.Sa fie sanatoasa. daca cercul ar exista. . pe strazi spalate si reci. * Toamna.Eu..". Mai întâlneam o fata bruna. Am fost palid. Câteodata venea însotita de un tânar palid si firav. Viata se vietuieste înainte. înalt. dar o iubea. . cum orasul nu are înca un cerc studentesc. Si. Nu aveam noroc. Era urât. Faptul s-a petrecut atât de repede. cum trec anii universitatii fara ca nimeni. sa-i cunoasca. încheiata... care blestemau ploaia. Porneau grupuri. apoi rosu. mansarda s-a luminat. Unul. încet. . înca. la Paris. PRESEDINTELE Toamna am sfârsit-o singur. catre vecin. intime. care vorbea blajin si învata cuvinte latinesti pâna ce începea cursul. pe covoare blânde. iar eu o salutam. Si studenti sarmani de la Litere. Nimeni nu stia mai mult. sunt feminista. Priveam ferestre luminate si ghiceam odai calde.. însa. pentru ca îsi pierdeau masa la cantina. Drept si Filozofie. Nu pierdea nici un curs si îsi transcria notele în caiete mari..

în odaita. rodnica si avântata. prin ziare.Eu sunt. Am alergat jos.. oare. Vor stânjeni si obosi pe cei de acasa. la Universitate. Mama nu a crezut în "oaspeti" pâna ce nu a vazut pe duduia care întreba.. la ora 5. si a plecat. daca jeturile sunt comode.Am eu o mansarda. scrisese apeluri pentru studentii orasului. Eram nerabdator si ma întrebam daca e destul de cald. sediu provizoriu?.Decembrie. . Doctorandul îsi musca buzele de nerabdare. M-am îmbracat.. . cu amaraciunea amintirilor directorului în suflet.pentru ca fiecare se multumeste sa-si petreaca anii cu cei câtiva tovarasi vechi. ce de carti. stânjenit. Ne-am despartit în noapte. Dar se face selectie. ..Dumneata lucreaza înainte.. de directorul batrân.. Lânga soba citeam înciudat informatia la rubrica "Universitare": Astazi. ferestruicile mele pareau albastre sub zapada.. cumparase dosare si hârtie. Ma înrosii. de care îi leaga copilaria sau liceul. .. socoti volumul aerului din odaie. Doctorandul s-a împotrivit...Ce de carti... La ce sunt bune toate acestea.. Unii vor pleca imediat... nu se poate. A doua zi de dimineata.. undeva. Pe drum. si am plecat amândoi la directorul liceului. frig si tristeti.Mai mult de doua ceasuri. o întrunire si nu gasea sala.. adunase cinci colegi pentru comitet.. Luase Corydon. fericiti. treizeci. Am primit-o numai pentru coruri.". am întâlnit cei dintâi fulgi. nedisciplinati.. studentii si studentele sunt zgomotosi. urcase treptele de lemn si ciocanea la usa.Nu stiu. la cantine. eu am sa citesc ceva de aici.E bine? 96 . era Bibi. întorcându-ma singur. mic si sfios. . Dimineata.Tocmai. studentele si studentii care vor alcatui corul orasului sunt rugati sa se înscrie la sediul provizoriu din mansarda.. Medicinist. pentru studenti. o camera pentru început. Mi-a spus de tot ce facuse dupa ce ne-am despartit. la ziare. . obtinuse cei dintâi bani de la batrân.. am sa-mi mai amintesc.. Taceam. cald si scurt. mansarda e a dumitale.Asa e.. comandase la tipografie buletine de înscriere.. mai ales. Doctorandul nu venise.Mansarda e a mea.. sa vedeti. . aici e o mansarda. la decanat. sa ma gaseasca singur. . acum? începe o noua viata. . Am adus jaratec mult si lemne multe.Câti? . Batrânul încerca sa se înduioseze: venisem acum noua ani. daca rafturile sunt curate.La cinci avem oaspeti. Voia sa vesteasca.. pentru cincisprezece persoane. albe. Bibi nu se astepta sa ma vada si.. .. Aducea o geanta încarcata. A multumit. . . Daca s-ar gasi.Va rog. zorit. Ne poate da si el o mâna de ajutor? Primeste sa ne împrumute sala de muzica pentru cele dintâi întruniri? ...Numai dumneata ai venit? . Fireste. un parinte al sufletului meu de adolescent?. .. douazeci.. Dupa doua ceasuri deschidem ferestrele. iata-ma acum student.Fireste.

Pe aceia îi cunosteam: doi de la Politehnica. N-au avut loc decât prea putine dudui. A amintit donatia batrânului. . .. la rector. I-am retinut numele. comitetul provizoriu. Studentul înalt si tiganos. . .Nu sunt cu totul singur. Cum era sa-i spun ca o cheama Bibi? S-a prezentat singura. retezate la ceafa si mâinile dezgolite pâna la umeri. cu ochii negri în cearcane.. va putea primi donatia. într-o jumatate de ceas. Ma privi lung. . Ceilalti. mute.. . Se adunase.. Dezarmat.Domnilor.. O rugai sa ia loc pe un jet. Râsete.Primatul curajului.Tenor.. prezumtios.Ba da. Un manual de Economie politica.Si disciplina... Fetele protestara.E interesant. între rafturi. înfricosati. O duduie alba si cuminte se supuse. Baietii. Dar cercul nu exista.. .. foarte bine. Deasupra capatâiului. cât mai repede. Oaspetii mei se înflacarasera... straini. cu fruntea înasprita de frig. persoana juridica.. îsi cauta cuvintele.. Zâmbea. sa înceapa ei întâi! Baietii protestara. obraznici. pe scaune si pe pat. Corul si festivalul ne vor aduce bani.... . Aprobam..E mult de atunci. dar le rostea definitiv.Do. . cu buzele umede si narile tremurând. care statea rezemat de usa. mica. munca.Nu te plictisesti d-ta singur aici? Mintii. se enerva. Un tânar oaches fu desemnat dirijor.N-ati citit nimic de Gide? .Acela-i de Charles Gide. Fagaduiau ajutor. fa. replica o blonda. la Palat. nu pari îndragostit. re. precizai. miresme de vestminte feminine. conditiona presedintele.Domnule presedinte. la pat.. Duduia se facu rosie. eu îmi cautam mansarda. si. Un schior. mansarda era plina de studenti si studente. apoi. la o masa..Nu ma prezinti domnisoarei?.Adica cum? . umila. Cercul trebuie sa ajunga persoana morala si. Astfel. trebuie sa încercam o "viata studenteasca". un sublocotenent în ultimul an de Medicina. . palid. în acelasi timp. iconita îsi 97 . Era magulit si ruga pe fiecare sa-si încerce glasul.Roman? . .Cunosc si eu un Andrei.Da. Rafturile priveau. cu geanta umeda de fulgii topiti.. Fum de tigara. Nu era orator. student la Politehnica. da. Interveni presedintele. . cu ochii în carte. Avea bucle negre. în tumult. Palid.Primatul sexului frumos. . Vom merge cu colindele la ministri. un tânar slab si gârbovit.O! pardon! Si asta-i Andrei.. .Ciudat. umbre. sol. cu buze mari. Ascultam cele ce le spunea presedintele. entuziasm. îsi dadu parerea. Trebuie închegat. . mi-ati fagaduit. M-a mântuit doctorandul. mi.Noi ne cunoastem glasul din liceu. intrase fara sa se vesteasca. O studenta.. la. care fuma mult si-si cântarea cuvintele. . . .

am vazut cum se lasa sarutata. Fetele s-au plâns presedintelui ca "se face politica". . Le ghiceam cum. care acum d întreba.Atât? Se împrietenise cu Bibi. Favoriza pe Radu.. . de nebanuit. . seara dupa seara. rasfoiau intrigate carti germane.. umerii..Esti obraznic. îsi lasa admirati cu pleoape apropiate genunchii. Sedusese si pe presedinte.. Era cald îmre peretii albi. fumau si nu erau atenti la dirijor. Era atât de nou. Baietii se adunau cu o jumatate de ceas mai devreme. Baietii. Repetam Gaudeamus igitur. îi auzeam cum conspira. Fetele au acceptat atunci sa înceapa... Ma simteam atât de fericit si atât de stingher!. Se surprindeau.Poate visau. provocator.Duduile vor face game.Dumneata ce crezi? Eu nu voiam sa cred nimic. N-am oferit decât sosonii!.Domnisoara Nonora ce crede?... ca prilej de dezordine. Erau câtiva îndârjiti. cu rafturi multe si tigari fumegând. într-o dupa-amiaza. Duduia cu cearcane sfârsi gama corect. altii împotriva.. Se aplecau cinci tenori.. La început.Aaa?! A doua zi au început repetitiile. . . Nu alegea. Se pogora în mansarda. Supara fetele... Fetele ajunsesera prietene. Drept si Conservator. Se adunau în jurul sobei de zid.Cine îmi scoate sosonii? Poate vorbise si pentru mine. daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti. printre carti. Corurile strabateau prin ferestruici si înviorau strada. dorind ceasul repetitiei. iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte. Pe ceilalti îi vedeam rar si comentam lucruri neînsemnate.. sunt tot mai ispitite de mansarda mea.Suntem raciti. la capatul se de un student frumos si prost. Aceasta a nemultumit pe baieti. De cum sosea cea dintâi fata. încet!. sa discute problema în alta parte. îi ascultam. în cealalta.. pe îndelete.. 98 . altii purtati de curent..Numele d-voastra si facultatea? .încet. si ninge mult. . Mi-ai luat tot rougeul de pe buze.Nonora. Si începeau sa discute greva studenteasca.scutura frunze din coroana uscata de salcie. discutia se înflacara.. Si presedintele a interzis-o. sânii. îl întâlnise într-o seara la mine. Daca domnii colegi vor.. accepta cât de multi curtenitori. Erau furiosi ca îmi înstrainasem mansarda unui cerc de necunoscuti. . Interventia presedintelui solutiona dilema... Veneau târziu. fetele.. pentru ca cerea în fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa. prin fum de tigara. gândeam eu.. si poate i-a placut urâtenia lui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapânit de soarta. Bagati de seama sa nu spargeti geamurile. . îmi marturiseau nelinistea cu care pasisera într-o odaie scunda. A trebuit sa se accepte repetitii comune.. . în discutii: . fara covoare. într-o dupa amiaza.. Nonora era tot mai provocatoare. poate îsi aminteau romane sau poate nadajduiau. baietii. apoi. si ne bucuram ca afara ninge.Selectia prin sex. . Zâmbea fiecaruia. Veneau împreuna la repetitii. Unii îmi cereau politicos iertare ca ma întrerup. pareri dintr-un Heidelberg ce înviaza. Radu era singurul prieten de care nu ma despartise toamna. Era "simpatic".

ca sa ne batem cu zapada. festival. se prefacea curios de stiinta. am trecut toti pe terenul de fotbal.De vie? . cu halat alb si fruntea încretita. Citeam. aparându-se cu servieta. cu capul rasturnat. Munceam ca la împlinirea unei datorii sau a unui obicei. teza în laboratorul de balneologie. Pastram aceeasi intimitate în vorba. Colegii l-au îndragit si îl bat cu bulgari dupa fiecare repetitie.. Bibi s-a tradat.Daca ma razbun si te îngrop în zapada? . Dupa ce s-a sfârsit adunarea. totusi. simt zapada pe gât. Taberele s-au despartit în câteva clipe. înscrisese membrii. dupa ce ne desparteam. Lecturile nu ma mai nelinisteau. fireste. Avea întotdeauna geanta plina si era întotdeauna grabit. M-am hotarât sa-mi las parul lung. cinic si "spiritual". . izbutise sa smulga o subventie de la Prefectura si aprobarea pentru colinde... Membrii îi erau recunoscatori pentru un singur lucru: ca le dadea prilej sa se întâlneasca si sa se amuze. însemnam pe hârtie. Pentru ca parasisem disciplina Jurnalului. . camin. La a doua întrunire s-au platit cotizatiile.Uite. sa se lase îmbratisata de toti cei care îndrazneau. brun. a fost poreclit "Gaidaroff'. Studentul înalt. Loveam îndârjit. O întovarasea numai el acasa.. care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi. Si Radu venea în fiecare seara la mine. 99 . As fi alergat.. Nonora îl prefera studentilor. îsi pregatea. pentru ca era inteligent. cu deosebire în presedinte. dar sufletul meu nu mai era al cartilor. Tremuram.Dumneata tradezi.Spune-mi. Ceilalti erau frumosi si vulgari. Voia sa ajunga inginer sef.. Dar eu îmi cautam prieteni noi. îndemnând. Aple-cându-ma sa strâng bulgari. Nonora. de când aflase ca vine Nonora. cu creierul. cu capul rasturnat. în mai putin de douazeci de zile alcatuise un cerc recunoscut. Ceea ce întelegeam si simteam din carti.Ai vazut ce sprâncene are?.. Nu credeau în fagaduielile presedintelui: persoana morala.. alaturi de atâtea fete frumoase si baieti destepti. chiuind.. în ceasul când începeau repetitiile. tombola. pe par. Se plângea apoi ca "salbaticii îi luau tot rouge-ul". El voia sa ajunga inginer sef. fara sa fie chemat la ordine. sa ma întreb. zi de zi. Continua. M-ai iertat. sa-mi îngrijesc fata si sa-mi cumpar gulere albe. Ma gândeam tot mai rar la mine însumi. juridica. am glumit. blestemând. cu priviri de muncitor ambitios. Un fapt care m-a uimit: n-a protestat nimeni. . Le închideam în creier... Mi s-a parut ca Bibi îl iubeste. care sta totdeauna lânga usa.. împartise sarcinile comitetului. .în curând ai sa ajungi antisemit. Bibi mi-a prezentat pe Andrei: înalt. Evitam sa ma adâncesc. sa raspund. Se simteau însa bine în acea sala de muzica. gasise sediu provizoriu. Se lasase frig peste zapada. atâtea daruri pe care noptile sfârsite în cârciumi nu le naruisera. colonie. Nonora râdea provocator. dar îsi ascundea cu greu ambitia. Inteligent si volubil. La dreapta mea lupta No-nora. îmi îngaduiam sa ma contrazic fata de mine. M-am întors acasa cu pasi usori. M-a întrebat a doua zi cum îl gasesc? L-am laudat. Presedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru un act însemnat.. în mansarda am privit oglinda mult. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbale ale sedintelor de comitet. mult. Nu urmaream nici o idee intima. Descopeream în el. în acelasi timp. vecin liceului. Saruta cu buzele desfacute. La cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti. Radu îmi era aproape un prieten nou. spatos.

as.. Dupa miezul noptii. cu pregatiri pentru petrecere pâna dimineata.. Am colindat. Radu suferise toata noaptea. împrejurarile. . tot mai bine dispusi.. Exclamatii...Chimia industriala. Eu ma prefaceam nepasator. cum sa raspund modest si politicos laudelor aduse bibliotecii. am întovarasit duduile acasa. Bibi era înciudata: . un director de ziar si la decan.. saruta patimas. fara sa rosesc... Gaidaroff îsi fumase toate tigarile lânga o studenta în Farmacie. Haide acasa.. Eu: "Zau?" Bibi: "Obraznicule!" Nonora: "împacati-va". Nonora. Nonora: "Minti". si Gaidaroff care se întreba câte tigari putem pune în buzunar. Eu am adaugat: "Când?" Nonora scrise: "Acum". Eu: "Ai ghicit". Eu am întovarasit pe Bibi si cautam fraze în care sa-i pot spune: tu. cauta-mi sosonii. si dirijorul care ne felicita. Bibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini întrebari: "La ce te gândesti?" Nonora raspunse: "La cel care trebuie sa moara". si presedintele care râdea fericit si sorbea pahare cu vin rosu. "De ce?" Eu citai din Cosbuc: "Nu cerceta aceste legi.. muscând buzele. Bibi: "Numai atât?" Eu: "Sufar".. care îsi aruncau glume cu tâlc.. pe fiecare: . Ma asezam la masa ca un functionar care asteapta fluieratul fabricilor. * 100 .". Descopeream zi: dupa zi cum sa ajut duduile la îmbracat. Majestate... ochi dracosi. care se naruia fara sa-i înteleg.Ma plictisesc Radule. la un prieten. un filantrop. Vorbeam despre Nonora. Izbuteam. Parasisem ambitiile cu care învinsesem liceul.. Nonora: "Esti nostim".. masinile ne-au lasat în fata unei curti ciudate.Eu. la trei ministri... A condus-o acasa. în capatul mesei. Rezumam corect. Bibi. Spre dimineata. citeam. Ma aflam între Bibi si Nonora. cu zapada înghetata sub stele. Ma simteam atât de fericit în mansarda mea plina de tineri. fetele în costume muscelene. mica.Dumneata?. cum sa zâmbesc.Vivatprofesores. noi aprinsi de vinul patriarhului si îmbatati de izbânda. Eu: "Nu mai avem loc pe plic". A fost fericit ca l-a chemat Nonora.. Si ma surprindeam gândind gânduri obraznic de streine fiselor. fara graba. Ma desteptam diminetile tot mai târziu.. O blonda. Citeam. Uitam cu multumire tulburarile care altadata îmi scurtau noptile.Domnisoarelor si domnilor. emotionat: ..... . cum sa-mi îndulcesc asprimea privirilor. Bibi: "în prudenta sta fericirea". . Noaptea trecuse atât de repede.. îngramaditi în masini mari. între doua studente care vorbeau cu vecinii. brat sub brat. Presedintele. entuziasmati: . Adunam fise în cartoane.. sâni ispititori. Noapte cu colinde la Patriarhie si Palat. ispititoare. Era surpriza presedintelui: o sala.Vietuiam o viata noua... zâmbind: . uimire. Se statornicisera perechi. El o sarutase. Austeritatea adolescentei se risipise în toamna. si Nonora care se înecase cu un cataif. Si regele care ne întreba. Baietii. Pierdeam tot mai multe nopti cu Radu. Si masa cu belsug boieresc de la Patriarhie.. pastrând masca sufletului vechi.. S-ar fi spus ca cineva ma însarcinase sa-i rezum anumite carti.Eu m-am întristat stupid.

Presedintele semna tot atât de multe hârtii si compunea tot atâtea j proiecte. sus. ne-o spuse domnul. La plecare.. . Vicepresedintele. pe înserat. îmi vorbea intim. . Zâmbea dupa fiecare discurs. . studenteste!.Nu suporti vizitele fara galosi? "Seful" hohoti. E student si el. Comitetul era încurcat. Fetele râsera. co. Nu se entuziasma. nu vorbea.Ma "Malec".Noi îi zicem "Malec". livid si serios. Eu zâmbeam si ofeream scaune noilor-veniti. împreuna cu "elita". . Radu.. Se aseza pe scaun. Nonora. doua mediciniste sentimentale. da.Esti bun! Ce zici.. Presedintele a \' hotarât suma pe care trebuia s-o depuna fiecare pentru sticlele de. "seful" a venit cu un tânar livid si serios. spaima jidanilor.Jocuri au sa fie? . fara sa multumeasca.Pe mine ma cheama Gabriel.. Iarasi tacere. Asa-s eu. saracul. Ceasurile erau tot mai I putin ale mele.. îl enervau retorica si cartile lui Nicolae Iorga. în mansarda. palid si calm. Fu ajutat sa-si desfaca paltonul.. Nonora îi privea provocator. Cercul se însufletise. multe. ma. Gaidaroff. . La rastimpuri. Atât.Nu stiu.Ce presedinte.Pacat. Fireste.j mitetul.. îti place. A pritnit cea dintâi sa petrecem noaptea Sfântului Vasile..Stim. In ajun m-a vizitat un student spatos de la Politehnica... Si eram fericit. cu ungurii. Gaidaroff interveni. îndoieli si reculegeri nu ajungeau în suflet. Le împartisem: cartilor si cercului. NONORA Nu gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea. . Pregateam balul si festivalul. la Drept. Andrei erau invitatii.j bola. pupam ca leii!..Elefterescu. am acceptat. cu glas de bas cinic. câtiva de la Drept. sefule?! Jocuri de societate.Zile stapânite de viata.. cu zâmbet umed si cu ochi pistruiati. presedintele. cu ochii la ea. patriot. în mansarda se facu. Verva domnului Elefterescu ne stânjeni. poreclite "Florenta"... ." 101 . blonda Mariuca. . înca. cerceta propunerile cu zâmbet si logica glaciala. Tatameu. pe care ni l-a prezentat: Gabriel. Carti se adunau. . catre Gabriel care nu îndraznea sa treaca pragul: .. Râdea familiar. ma "Malec"? îmi uitara numele. sampanie. nu se lasa coplesit de efuziuni colective.. Fetele se adunasera lânga soba si asteptau. Ne întâlneam. privea pe Nonora. si tot mai prietenoasa se arata fata de mine. în început de iarna alba.... Seara. ///. Ma iertati . ma! Hai ba.. la mine. dintr-o data. Duduile îsi cautau tovarasi pentru tom. ca si-a platit cotizatiile si vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. Elefterescu.Ca la Cluj.. Bibi se gândea tot mai mult la Andrei. eu riscam câte un: "Da. sa examinam si teza contrarie. simi spunea "sefule". Mi-a spus ca e membru în cercul nostru. .. cel de la Chimia Industriala. era sa-i înjur.Domnisoara e studenta? -Nu. am fi fost colegi. tacere stânjenitoare. Apoi.. surorile bune de la sopran.Acum. clipind din ochi: .. ma "Malec"? "Malec". . fericit. "Seful\' uitase sa-si scoata galosii. Sunteti antisemiti?.

Presedintele se lumina.. Gagice. .. fix. Ne priveam unii pe altii.. . . îl auzeam. calm.."Seful" ne-a vorbit de bataile lui.. deprima. ma "Malec".. Domnul Gabriel facu iar eforturi sa zâmbeasca. Noi aprobam.... grotesti. ma!. sa stiti! Nu ma cunoasteti. "Seful" se întoarse zâmbind..Astia ne-au stricat petrecerea!. cu nelinisti comice. Rumoare. Se scutura.. tacut. domnule?. ce-i trebuie. Fetele îsi ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel. Azi e mai vorbaret. 102 . O enerva. O data esti student! Unuia i-am zis numai atât: "Ma'. saracul.. Ce zici.. Paria d'italiano con me e con altri.O nevasta.. schimba scaunul. zâmbind trist. cum aluneca.. îl ascultau toti..E casatorit?. . sa petrecem cu studentii.. am rasuflat...A fost lata rau.. Auzeam si de sampanie.. înciudati. . Domnul Elefterescu îi facu senme.. . saracul. Atunci se auzira bulgari moi în geam.. întorcea ochii. Privire iritanta.. care tulbura.Plânge.Asa face el.Pacat de sampanie. Aplecându-ma.Ce facusi. începu atunci sa priveasca.. înspaimântat... nimiceste siguranta..Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism!. . . fericiti.. Dar îi baiat bun. "Malec" o privea. la Cluj. zarii prin ferestruica pe "Malec".. Nu izbuti decât sa-sr frece pleoapele si sa-si subtieze buzele. Nonora se ridica de pe scaun.. . Gaidaroff se apropie si îi oferi tigari. Aia la miezul noptii. Sopti. jocuri.. Mansarda se însufleti într-o clipa.Da. Si are o nevasta frumoasa. "Malec" privea pe Nonora. Domnul Gabriel se facu palid.. A fugit. nici mort! Eu beau doua pahare. Nonora era enervata. "Seful" râdea.Asa-i firea lui. Dupa ce am auzit poarta închizându-se. Studenteste!.. Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea lui glaciala. fara sa întelegem. Am spus eu c-o sa petrecem bine.. . masa. se prefacea plictisita. Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig.Eu plec.. resemnat. sa-l vedeti când îl cearta nevasta-sa. jvialec" se încorda sa zâmbeasca. nevasta-sa la Universitate.. aProape cadaveric..Asa-i ca-i nostim?.. S-ar fi spus ca. ... pe Nonora. . . Apuca paltonul. livid. . jos. ma? Unde plecasi? Stai. Domnul Gabriel tresari si întoarse capul ordonat.. Ma duc si eu. . Radu fuma mult. cu sublocotenentii. ma "Malec"?. începu sa vorbeasca....Cine i-a adus. domnule. Presedintele era furios.De ce te uiti. El ? la slujba. trosnind treptele.. asa la mine? întrebarea izbucni înfuriata.. înfundai lemne în soba.. în curte. insinueaza spaime de cosmar. Nu va dau voie mai înainte. înghetat. ma. fara sa raspunda. N-am avut nici timpul sa-i aprind lampa pe scara de lemn. "Seful" strânse câteva mâini. Râdea magulit. Nu izbuti. palaria si fugi. din liceu.. Si bine a facut: are acum casa.. înca. sampanie. "Seful" facea haz. Situatia era ciudata.

un surplus de energie care trebuia cheltuit. Nonora ma opri obosita. dar nu lipsea de la nici o întâlnire cu Nonora. cum îl atâta. "Florenta" între cei de la Drept. sa ma apropii. so îmbratisez barbar si s-o sarut aspru. sefule.. Nonora. socotindu-ma timid. Bibi era cea mai tulburata de vizita si de concluzia acra a vicepresedintelui."Malec" sufera de un început de idiotie. cum se lasa mângâiata. începe. Eram tulbuut.. Se întristase si privea pe Andrei. soldurile. Ma interesau ca un fapt nou si ciudat. Si ceilalti care savurau spectacolul.. Gaidaroff se asezase lânga Mariuca. . te cheama Malecť!".. .. Nonora aducea cele mai multe obiecte pentru tombola. nici nu întelegeam nimic. Am visat vise stranii... As fi vrut sa însemn într-un caiet cele ce se petreceau în suflet. obiceiul Jurnalului. te lauzi.Salbatici... Pierdusem. buzele. oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote: -Nu întelege. cinci.... cred.. S-apoi.. Numarau baietii. Am adormit iar. doua.. încarcând pachetele în trasura si aprinzându-si nemultumit tigara de la tigara. S-a risipit din mansarda atmosfera de straniu grotesc.. cu barbati care ma strigau: "Sefule. care banuia indiscretiile lui Radu. Dupa sampanie se acceptara jocurile. -E inutil. cercul..Tu începe.. presedintele.. Eu ghiceam urmarile unei încercari ciudate. expansivitatea crizei depasite.. pulpele. retinute de pumnul ei.. apoi se adumbreau tristi. îti spun eu când sa te opresti. la cinematograf. Ne vedeam aproape în fiecare zi. Lasam sa ma poarte viata... numai pe Andrei. pe care o lasase tonul si privirile lui "Malec". Ascultasem de atâtea ori tângu-ielile lui Radu..Una. îi luceau la rastimpuri ochii ca un taciune. cum îi râde fierbinte aproape de obraji.. As fi putut ramâne într-o seara singur cu Nonora. Eram toti prea veseli.. Stiam ca Nonora nu crede ceea ce spune.. Nonora. Mâneam si umpleam pahare cu vin rosu.Daca esti pervers..Si ceilalti care se desfatau.. medicinistele între membrii comitetului.. Toate acestea nu ma tulburau. nu ma plictisi. pe care nu-l întelegeam. ma privea provocator în ochi.. noua. Vicepresedintele îsi rosti parerea domolit si clar. . Râdea. S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului: sa sarut pe Nonora. cum îl saruta.... încerca sa ma supere.Cu public. trei.. . îmi lauda ochii Nonorei. dimineata. din însuratoare. . .Pe frunte? . suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala. deasupra genunchilor.. O întovarasea Radu.. pe strazi dosnice. . fireste ca nu stiu. patru. Radu lânga Nonora. îmi povestea mângâieri. -Nu stii. pielita.. Când ramâneam singuri. cinci. Si.. si nu izbuteam sa încep fraza. însa. Nonora era calma. Stiam ca mai mult nu se poate. student la Politehnica. dar cu 103 . Trebuia sa ma apar.. Cum era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe Nonora? . N-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii.Asta i-a venit. Bibi între mine si Andrei... si verva suspecta a d-lui Elefterescu.Haide. Dar ma umileau privirile blajine ale fetelor si superioritatea vulgara a baietilor. . lung.De câte ori? încercam eu sa prelungesc. cu toate acestea. M-am desteptat. întristat. Radu continua sa adoarma în zori.. înabusitor pe gura... sarutari prin ganguri.. cu dintii strânsi. furios. Bibi..

mars!..... Când mi-a spus cea dintâia oara pe nume. L-a sarutat patimas. Gaidaroff.. bilete pentru membri. . ma mustram.Sarutam pe oricine îmi dadea tigari. dar ma placi. si o doream.. 104 . lada cu costume. Radu s-a îmbujorat. ma insultam.. am fost fericit. jucase prea bine. Nu izbutise.Esti urât.Ma placi.. Bibi era indispusa ca lipsea Andrei.plin ocupat.Tu ai sa-mi platesti capriciile la bal. Dar simteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata în apropierea ei... Pianul era dezacordat. încurcat... Mi-era teama de ea. sa si-l învete.. servieta cu acte. .Semeni cu un ocnas: si urât. N-am avut curaj sa ma întreb daca mi-e draga. o apara. în fata noastra." As fi putut face si eu acelasi lucru. . fara sa izbuteasca.. zâmbind dracesc: "Acum ajunge! Hai. .. nu mai ai nici un haz. ca nu m-a lasat sa fumez.. lazile cu obiecte pentru tombola. alerga.Fireste. cu ochii vii sub fruntea obosita. De ce îl evitam. . fu respins de insurgenti.Esti apetisanta. .Asa rasplateste ea. un vagon. Cu Radu a baut patru coniacuri în restaurantul garii. . Comitetul încerca. rezumându-ma sa fiu socotit un exemplar ciudat de puritate. eram umilit. zgomotosi. A jucat la festival mai bine decât am fi socotit noi. Nonora se prefacea ca râde. în restaurantul pustiu. Fugi de aici.. s-a refugiat în odaita vecina si a cerut tigari... Poate vrei sa ma scoti regina.. .. Radu fuma enigmatic si-i soptea la rastimpuri.. Stiam cât de anevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca Nonora.pumnul pe mâna lui umeda. Presedintele. când suportam si eu aceeasi mediocra viata sexuala ca toti ceilalti. .Stiu. Treceau câteva ceasuri si iar ma descopeream asteptând-o.îti tremura narile. Dupa lasarea cortinei înguste. într-o sala calda si înviorata de neastâmparul nostru. dar nu si-a pierdut calmul. . s-apoi îl vestejeste..Vei fi crezând ca din pricina ta? Ť . Aveam eu o cutie si ma pregateam sa i le dau. cu trei clape lipsa. dar Radu i-a întins mai înainte cutia lui.. a trebuit sa uite.Esti enervant si te repeti. Nonora se asezase între mine si Radu.Tata e de vina. Numai Bibi. GaidarofT purta trusa cu machiaje. enervata de rolul pe care-l juca în piesa.. Nu l-a lasat sa plateasca. trista.. purtat de întâmplari?. . Dirijorul insinua un cor. în taina: . si vulgar.Esti un nesuferit! . Masa... Nu-mi întelegeam pornirea catre Nonora.Puneti-mi vin! Puneti-mi vin!.. Mi-aminteam atâtea pagini neîntelese. Fetele se prefaceau suparate. Presedintele. Am lucrat trei ceasuri ca sa decoram sala cu brad si panglici inelate de hârtie... . de nevinovatie. In dimineata festivalului a venit la gara. din pricina ca pastram în nari înca prea proaspata mireasma ei si în ochi se furisau scenele povestite de Radu. si miop. Iar eu trebuia sa cânt din Grieg. Surprinzându-ma dorind-o. sa organizeze convoiul. înca. care preferau sa glumeasca în fata ferestrelor..

glumind. ala.De ce l-ati lasat. Aproape de ceasul zece.. ironici: "Domnisoara e pansiva". . 105 ."Leul".. si sublocotenenti care spun. E revoltator... pe care ne silise s-o acceptam.. . domnul Elefterescu.. în timp ce noi ne desfatam de mânia Nonorei. si bate din palme.... Pe mine m-a facut "gainusa" Seman eu cu o "gainusa"? Gaidaroff. Pe el si pe "Malec". ..Stiti ca a venit. Asa a racit sora lui "Malec".închipuiti-va. va spun ca îl bat. aparura din sala Radu vicepresedintele si Mariuca. frate..E prea cald aici..domnul Elefterescu.Stiti ca a venit prietenul lui "Malec".Spune ca "ce rau o sa-i para".. ne-am grabit s-o sfatuim noi.Fii prudenta. pe doua mese. adauga timid Mariuca.. Deschideti geamurile. fratilor. mantouri. Numai de el vorbeste. Nu trecu mult. curtenitor: ... Nonora prinsese curaj. apare ... Eu râdeam fara nici o parere de rau si fagaduiam presedintelui sa scriu o comedie cu acesti doi prieteni stranii. prietenul lui "Malec". Saracul.Eu îl bat! . ... nu ma anuntati si pe mine ca avem bal! De-abia am prins ultimul tren. Eu l-am trimis în odaia noastra. Ne-a exasperat.. Vicepresedintele cauta o solutie practica si discreta sa-l elimine. Erau tulburati. si intra chiar "Leul". Râdeam cu Gaidaroff de placerea cu care va fi întâmpinat "Leul".. Eram toti furiosi.. vecina salii de dans si vecina garderobei. ce râu o sa-i para.. . . Atunci aparu Nonora... sa intre? Se duce la fiecare si-i povesteste cum a cunoscut el pe "Malec". comica si ciudata.Va rog.. domnule.. nervos. .. îl întrece pe "Malec"!.. pentru a doua oara. stim. Provinciale rau fardate si concurentele la premiul de frumusete... Si râde singur..Vai de mine. .Balul. e adevarat ca studentul care sta la masa primarului a cunoscut pe "Malec" sau e o farsa? Nonora i-a explicat înfierbântata legaturile dintre artistul de cinematograf si prietenul d-lui Elefterescu. Trebuia sa clasez patru sute de paltoane. palarii si perechi de galosi. ...protestând ca-e student si nu trebuie sa plateasca ... Eu îl bat!..... Ne-a compromis cercul. N-am avut nici timp sa trec pe la "Malec".. si familii care consuma multe sticle cu sifon. O sa raciti. sefule..Si la toata lumea spune tu. frate?.. .Bine.... Gaidaroff îmi da ajutor si potolea. si logodnicii cu haine negre si pantofi prea strâmti.. . Cine le-a spus. Presedintele îmi încredintase supravegherea locului celui mai greu: garderoba.. O duduie din localitate ma întreba blând si jenat. ca avem bal? De unde i-ati mai scos.. Raspunderea era mare. îmi spune tu. .Si e obraznic. ... în clipa aceea intra si presedintele..Exagerezi. . dar nu ne puteam stapâni sa nu admiram situatia de vodevil..îl bat. îmbujorat de vin. nerabdarea celor care asteptau cu paltoanele pe brat sa le vina rândul.

Stiam ca se preface. sefule! O data suntem studenti. ascultati-ma pe mine. din adolescenta. concluzia. Si iarasi ma gândeam: nu! nu!. sa Pierd prietenia lui Radu. . Cineva striga.Ma tortureaza.. De altfel.Nonora!. s-o conduc la spectacole. Domnisoara e indispusa. Se apropie de Nonora si clipi strengareste din ochi. sa învat dansurile. sa-mi croiesc hainele la magazine de pe Calea Victoriei. vointa!. fara sa stiu daca eu voiam sa ma întreb sau daca întrebarea ma stapâneste: o iubesc? Nu puteam raspunde. si tu degeaba astepti sa te sarut. sa-i vorbesc curtenitor în public.Mâine vin iar la tine..Pacat.... Atunci i-am apucat mâna si am muscat-o salbatic. stapânindu-ma sa n-o sarut. Nonora îmi sopti. fara sa ma stânjenesc. spuse "noapte buna" si pleca. mai mult ca niciodata.. Nonora m-a acceptat pe mine. Nonora se îmbraca mâniata. sefule.Nu avu nimeni curajul sa înceapa. . care nu-si mai luau ochii deasupra noastra.Ia lasa gluma.Fara politica. e obsedant cu "Malec" al lui. în sufletul meu izvorâra atunci chemari uitate.. tigarile sunt proaste. îmi spuneam cât de mult va trebui sa ma schimb ca sa-i plac: sa stiu glume. Parea ca nu-si aduce aminte. Mi se parea ca alaturi de raspuns încolteste o noua întrebare: aceasta e dragostea?. Radu a voit s-o întovaraseasca acasa. trist când raspundeam: o iubesc.. le-am petrecut nelinistit.. hai? Interveni presedintele.Iar sunt plictisita.Ti-o dispun eu. cu gura aproape.. Si cel putin daca mi-ar fi draga.. Nu mai esti interesant.... politicos si retinut.. Nu stiam nimic.. înlauntru-mi: vointa. tremura.. îmi vedeam anul farâmitat din pricina Nonorei. . e aici. Dar ma simteam trist. nici cum s-o privesc. Radu si cu mine alergaram în strada.Te afectezi. în mine. vointa. -Da... 106 .. .Poate stii sa si saruti.. te rog... Nonora era gânditoare. II vad. Si-a ascuns muscatura sub batista. In gara abia am mai gasit trasuri.Asadar. Aproape de casa.. Dar nu mi-e draga. cresteau.. mai ales fara public si fara adversari. sa fiu îndraznet... sa-mi parasesc cartile. si fara obraznicii. Sunt nebuni amândoi. Ochii i-au sticlit în cearcane. îmi vorbea mult mai blajin. Nonora era plictisita si fluiera. Nu stiam ce sa-i spun.** Iar a tacut.. nici cum sa-mi pastrez mâinile.. O admiram cât e de rezistenta. Tacere. sa stiu sa-i apuc bratul..! . Nonora îmi vorbea blând si cald. fuma si umplea paharutul cu lichior. Sufletul mi se lumina ca dupa o regasire. fara sa-mi încurc pasii.. numai.. Nonora a cerut lichior si cafea. Iam oferit cutia cu tigari.. Dar luna era palida si tremuratoare.. Ma tulbura. .. . Am asteptat în gara trenul de unsprezece si un sfert. iar p tzr. în tren. Sau e beat.... S-a-i.. chemarile cresteau. nici daca trebuie s-o mai musc. . Ma zarisera câtiva calatori.. Cele doua ceasuri.Te-ai dat cu jidanii.... întrebarea fu suierata cu buzele si cu ochii. sa n-o îmbratisez. Ma apropiai mult de ea. N-a voit cu nici un chip sa se întoarca. Ca doar n-o fi amorezata. Naturaletea "sefului" dezarma.. Nonora nu parea stânjenita. Ma întrebam la rastimpuri. . Vicepresedintele începu o fraza în care punea doua premise. . din anii când scriam Jurnal. . .

jidan".. Pe strazi. întrebând: . Nonora ma privi. glasuri tinere. din ceasul când întâlnisem pe presedinte pâna în noaptea despartirii de Nonora. Nonora n-a mai batut la usa mansardei. Pe d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant: i-au dat sa bea rom si vin alb. A cântat singur Gaudeamus în restaurant. fara sa se supere. Ma consumi inutil.. O banuiam nelinistita.. Dar la cinematograf cu tine nu merg si nici n-am sa te vad prea des. Si tu. si gândul acesta nu-mi îmbogatea sufletul. numindu-l. fum de tigara. Sfârsea toate frazele tânguindu-se: -Ilpovero. am de lucru. ca sa nu sparga paharele. a jurat ca iubeste pe Nonora si a fagaduit sa înscrie în cerc pe sotia si sora lui "Malec".. glumele lui Gaidaroff. atât. A învinuit Cercul ca nu stie sa petreaca "studenteste": trebuiau sa retina pe Nonora si s-o pedepseasca silind-o sa-l sarute. ma calauzise un strein. Ma simteam atât de bine. a adormit.Poate sa nu fiu acasa.. Presedintele a cerut personal scuze familiilor la care se asezase "Leul". Am regasit voluptatea amara a zilei încheiate tacut. a început sa plânga. Tu ma enervezi fara a fi cel putin o femeie fatala.. "Am vointa. De acum. Reîntoarcerea a fost chinuitoare.Devii interesant. Dupa doua sticle. prietenia lui Radu. Poate crezi ca voiam sa te seduc. Zâmbeam. Ajunsesem incoherent.. Si nu e nici cazul La femme et le pantin. Ma gândeam prea mult la Nonora. A voit sa intre în sala 51 sa vorbeasca publicului. farâ sa se încrunte. dezorientat si stapânit de slabiciuni. de mondenitatea definitiv 107 . Am platit birjarului.. IV. Se oferea sa cânte el daca l-ar fi acompaniat Nonora. Vreme de doua luni.. De altfel. Seninatatea nostalgica asternuta pe frunte de ispitele înfrânte. daca aveai de lucru. Nu poza în victima. care stie sa cânte din flaut.. si Radu sunteti bolnavi: va socotiti irezistibili.. Efterescu a început sa plânga si apoi a insultat pe presedinte. Râdea atât de puternic de ce\'e ce povestea. INTERMEZZO A fost o iarna întunecata si nelinistita pentru mine. "Malec". A povestit numeroase anecdote cu tatal lui "Malec". în mansarda plina. Radu l-a calcat pe picior. Uitasem ispitele ce cuprind sufletul în înserari singuratice.. îl înasprea... ma plictisesc eu acum.Sinteti antisemiti? Dupa miezul noptii a început sa vorbeasca italieneste cu Gaidaroff. Apoi. Puteai fi mai politicos.. în fiecare seara. iar publicul sa joace hora. Ramânem prieteni.. . Am nervi si am sânge. trebuiau sa interzica dansurile. De arunci. Stateau lânga el Gaidaroff si Radu. Cald." Nonora pasea lânga mine. Simteam nevoia sa spun: "Nonora. tacerea. îmi era ciuda si ma simteam totusi fericit. ci numai îl tulbura. . Ca sa-l retina. care s-a departat cu urechea la pânda. întorcându-ma acasa. am vointa!. Nu stiam ce sa raspund. Ne-am urat "buna seara" reci si rezervati.Vorbesti niste absurditati. nu? Veneam la tine sa te vad în treacat." ma minteam eu. ca toti tovarasii de cor. Simteam aproape organic cum ma modific sub înrâurirea oaspetilor mansardei mele. îl usca. încât a trebuit sa-si scoata gulerul. la masa de lemn. în lipsa.. nestiut si nedorit de nimeni. apropierea Nonorii.

.. Nonora. Alunecam în întrebari chinuite. Timpul. Nesincer. începea sa se desprinda o toamna. prospetime. noutate. Mi-er teama ca ne vom minti si ca ne vom pierde timpul în vorbarie zadarnica si ieftina. de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut. Im fagaduisem sa nu evit scrutarea pâna în adâncuri. si înca fagaduielile erau îndo-lelnice. anulate. poate. într-o mansarda înzapezita.. 108 . îmi spuneam: acolo era viata. Daca mi-ar fi fost draga. As fi devenit un cifru.. Am fost atât de trist în ziua când a coborât dosarele. Ma resemnai sa accept fiziologia fara Sentimentalism si farâ pierdere de vreme. Hotarârea mea de a ramâne singur a impresionat pe noii prieteni. ca limpezimea marii dupa furtuna. O asteptam senina si rece. deschis. trebuia sa-l scurg natâng alaturi de Nonora. Si de ce nu întelegeau ei ca porunca tineretii e de a trece înainte?. în mansarda. închinat îndurarilor sau desfatarilor.. ma nelinisteau hotarâri pe care trebuia sa le iau si nu aveam curaj. Nimeni nu se întelege. tulbure. Asteptam. Primejdia 1 era alta: derivatele actului firesc. obosite de insomnii. Zile dure. aici sunt carti. în sala unei societati. Daca nu m-ar fi ispitit gura si soldurile ei. le-a sorbit si nu le-a destainuit altui suflet. Dar munca nu ma istovea si nu ma linistea. sincer. Niciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca. Sufletul îmi era tulbure.. Regasii disciplina lecturilor de dimineata. si tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea. ma surprind. alte tulburari ma stapânira. poate experimenta în câteva saptamâni intens si vivace visul sau virtutile lor de ani?. se anuleaza unul pe altul. Nu-mi mai ramâneau decât umbre în odaita alba si amintiri în suflet. aici e lasitate comoda si surogat. ci din porunca strainilor din mine. Ma luminez. de viata. se exclud. Sinceritatea pe care ma încapatânasem s-o pastrez ar fi fost naruita. ma în-fioara simtamântul ca acesta sunt eu. De ce nu întelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate. cu note si extrase. Ceasurile erau tot mai mult ale mele. ascetismul meu fu curând înfrânt. încerc sa rânduiesc cele câteva rezultate. acolo era curaj. Timpul întâiei mele tinereti. pur sexual. tara pasi mari înainte. care îmi daruise rostul si unitatea. Zi dupa zi ma încordam sa-mi gasesc vechea cale. Toate experientele adolescentei. biblioteca. Nu cautam sa stiu cine sunt. se dusmanesc.. dintre toti câti îndura alaturi de mine carnea si duhul.. Nonora. încercai reîntoarcerea la asceza.. resturile de la tombola. As fi cunoscut fericirea mediocra si sura a vietii vietuite. Ce-mi putea darui Nonora în schimbul renuntarilor î^le? Câteva luni de tovarasie sexuala. sentimentalismul sau poza. Nu voiam sa ma risipesc în acuplari inutile. As fi capatat amaraciunea cinic sentimentala a celor care spun: mi-am trait tineretea! De ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea ei?. Tortura era Nonora si experientele pe care le banuiam în prelungirea tovarasiei noastre. si cu ispitele lui Radu. o papusa comuna. dar care ma departa.. si linistea nu ma daruia. ca oricare alt tânar inconstient si mediocru. înstrunita de un anumit creier.. asa cum se cuvine între doua fapturi cu suflete si creiere straine. Si nu stiam daca trebuie sa ma felicit pentru pasul meu.. Si când tulburarea Nonorii se risipi. Cea dintâi hotarâre: acoperirea lipsurilor surprinse în toamna. as fi ramas alaturi de toti ceilalti. pe care îl pofteam barbateste si îl fecundam cu sângele si creierul meu. Le-as fi primit cu brate largi. Noptile erau iarasi întrerupte de tresariri. trup purtat de viata celorlalte trupuri.. Nu izbutesc. asteptam linistea în dezghetul iernii.. La rastimpuri. Presedintele a gasit un alt sediu. un trecut. îmi spuneam.depasita.

la Universitate întâlneau neîncredere sau vrajmasii. diverse si interesante probleme. Voia" sa-mi creez o unitate cu riscul a oricâte renuntari si mutilari. "orba îi era irezistibila. palpitând sub rezerve. Profesorul de estetica literara era temut si bârfit.poate regretând . Era un obicei al Facultatii de Litere: nici un student nu putea pasi în publicistica decât polemizând ^lgar cu profesorul de literatura româna si estetica literara sau adulându-l la seminarii. pus la încercare. una ascunsa. teoriile fundamentale. vorbea si scria ca sa nu-l înteleaga nimeni. Nu întelegea nimic. Nu avea elevi propriu-zis. ca oricare alta. supravegherea si atâtarea mea launtrica îmi vor revarsa în creier si în suflet un prea plin al carui izvor ceilalti nu vor izbuti sa-l înteleaga. grasun. bacsisuri literare. Dupa o iarna începuta violent si sfârsita în întuneric. nici o metodica. voi sti sa aleg. Nimeni nu stia ce este filozofia. era guvernamental si nu accepta tezele de doctorat care nu-i comentau 109 . nu-lf laudau si nu-l respectau decât acei tineri care aveau volume de tiparit si] prea putin curaj sa-si caute editor.. la Universitate. Sau tinerii care nazuiau catedre. nu era o stiinta. socoteam eu. si era blând. Aflasera si lucruri noi asupra presocraticilor. cu bunavointa guvernului si contributiile studentilor. Fanatic. Aflasera ca se studiaza. întâlneam studenti care nu întelegeau nimic din cele ce rostea. alta în plina iumina. Iar fiecare curs era un profesor. Profesorul era de o stranie si perversa naivitate. Trebuia sa încep maturizarea. persecuta . fara ca ceilalti sa o banuiasca. posturi. Cea subterana ma va stapâni si. Altminteri nu as fi putut împlini nimic din cele ce amânasem pentru maturitate. cu lamurirea elementelor: atomii. pentru ca era batjocorit. sa-mi pregatesc sufletul pentru revelatiile ce în curând mi le va darui viata. preferând sa-si continue întâlnirile la orele de istoria literaturii române modeme.. O casa de editura le era definitiv închisa. stiam si simteam un singur adevar: ca voi vietui doua vieti. con-l ferinte. profesorul. Cei câtiva care dovedeau curajul sa-l înfrunte sufereau consecinte ani îndelungati. un grup de reviste obscure îi insultau sau îi ignorau. Si noua viata se va petrece numai în mine. unde profesorul era glumet si sala întotdeauna bine dispusa. Trebuia ca tineretea mea sa-si aiba înteles în afara de carti. PROFESORUL Dupa vacante. miop si blând. lui sau sistemului estetic. si era bun. Socotisera filozofia o stiinta care începe. Soarta profesorului era tragica si ma înduiosa. îi daruise astfel un Institut si o tii. La logica nu aflasera nimic. Dar filozofia. se socotea genial. cursurile de la Filozofie erau mai putin populate. V. se socotea singurul critic estet al târii.pe cei care i se împotriveau. în timp de criza. care vorbea ceea ce îl interesa pe el. Cei care se înscrisesera la Filozofie fara lecturi si experiente se surprindeau dezorientati si paraseau cursurile. Parând inofensiv. la istoria filozofiei. cu usoare bâiguiri si tolerate greseli de gramatica. Profesorul era batrânior. în curând. ci o înmanunchere de cursuri. si zâmbea. Traia numai pentru literatura. distant sau intim. pentru ca profesorul vorbea prea clar si prea convingator. iar dupa câteva lectii auditoriul pierduse firul cursului si profesorul descoperise alte cinci. contribuia totusi an dupa an la anularea bunului-simt literar si la minciuna.Am hotarât sa aleg din mine anumite caracteristici si sa-mi spun-acesta sunt eu! Am coordonat caracterele si mi-am poruncit sa nu vietuiesc launtric decât pentru a le încalzi si a le face sa rodeasca. la seminarii. functiunile chimice. Maturitate înseamna unul.

profesorul comenta cu o biciusca operele de arta proiectate. Repetau toti. întâlneam la iesire studenti de la Politehnica ci studente de la Farmacie. Un prieten de la Drept venea întotdeauna cu o duduie frumoasa si neastâmparata. Baietii ajungeau îndrazneti. Perechile se asezau în fund.sistemul. acelasi gest. Se afla vesnic în cautare de formule inedite. Se întâlneau numai perechile sentimentale. Era profesorul cel mai glorios. iar fetele -"Gigi". Numai fetele nu întelegeau de ce e persecutat Maestrul. Raspunde. într-o seara a venit la seminar un student tot atât de marunt. îl socoteau profund. timizi. Veneau studenti din toti anii si de la toate facultatile. subtil si elegant. nu se suparase... Stiau si profesorii de cele ce se petrec în sala de conferinte. E cunoscut sub numele de "Galvanometru" sau "Micul Kant". blond. Cu timpul. le crestea respectul. încercând sa fie polemic. Vorbeste cu glas de adolescent si loveste cu pumnii în banca.. afara de cazul când vorbitorul era frumos si brun. Se descopereau toti. dar nu le dadeau dreptate.Ideatia kantiana si rationamentul prin recurenta. Ca sa faca un compliment. locului si persoanelor (zâmbeste). cu servietele si blanurile pe genunchi. Se asezau aproape. Ore de întâlniri mai erau la cursul de literatura franceza sau la filologie. marunt. Veneau aici perechile mondene. nervosi. Se pogorau în sala miresme si fluturari de stofe. Câte un oftat prea sincer nu mai revolta pe nimeni. accesibila printr-o noua structurare. Raspundea într-o limba jalnica. fete ce lucrau la Biblioteca Academiei. mai bine. neîntelegându-l. Primise cele mai multe si mai nestapânite insulte din tara.. Cei din fata îi spun "La Fontaine". Fetele îl ascultau si. prompt si obscur: .. viciul era atât de inofensiv si practica atât de universala. cu sala numeroasa si selecta.. La literatura franceza. pentru ca e curtenitor si îndraznet. La seminariile de filozofie vorbea întotdeauna un student din anul III.Te flairez accesibila în simptomele d-tale etice. Nu întelege nimeni ce vrea sa spuna "Ghita". Cursul de istoria artelor se tinea într-o sala comoda de conferinte.. ca într-un salon. nu îndrazneste nici unul sa i se împotriveasca. care nu absolvise externatul. încalziti.. tot atât de erudit si de subtil. Fetele ascultau cu desfatare atacurile tinerilor. confuz si nesfârsit. la lumina. încercând o subsumare a elementelor direct fecundate de exercitarea formala a unor metode care nu exclud preocuparea gnoseologica. De altfel. încearca duzini de epitete.. studente care dispretuiau sentimentalismul si studenti care stiau sa profite de ceea ce nu dispretuiau ele. lânga ferestre.. studentele copleseau. ntifl mai stânjeneau. Cei din fund l-au poreclit "Ghita". Dar cursul de istoria artelor nu se putea preda decât pe întuneric. parea un trup ce respira patimas si prudent. îmbujorati. în manifestarile dtale neurologic-spirituale. neizbutind sa ajunga decent. pentru ca nu-l puteau memora. Fetele îi citisera cursul. sau în ecuatia cedarilor inevitabile.. Fiecare stia ca vecinul sau vecina sunt tot atât de tulburati. cu dintii strânsi. Se ridica si începe: . Dintre colegi. Vorba lui era irezistibila.Valorificând sub unghiul strict pedagogic si riguros scolastic aderent contingent timpului. pe care-l cunoscusera dintrun roman "en vogue". Zvonurile despre însusirile cursului de istoria artelor se raspândisera uimitor de departe. Cele câteva studente cuminti se refugiau în primele banci sau se asezau pe strapontine. baieti cu gesturi romantice sau nationaliste. Astfel. . 110 . Profesorii îl suporta.. Sala. in întuneric.

baietii îsi marturiseau îndoielile. rezultatul unei necesitati de pura spiritualitate sau concluzii teologice? Viata profesorului de logica însemna pentru mine siguranta ca solutia acelor crize începute în adolescenta trebuie sa mi se lamureasca. Dupa ce pleca. La Filozofie frecventau studentii seriosi. Profesorul intra zâmbind. buni si semidocti. întunecata.Asta nu înseamna ca nu trebuie sa le cititi. fetele comentau ochii si urâtenia seducatoare a profesorului. socotite nu nuclee de credinta potentata. Ma nelinistea. un filolog muzicant. Profesorul marturisea ca ceea ce lipseste manualelor de logica e logica. .Le retrag.Sa le cititi. Interveni profesorul. Ceasul trecea cu un profesor chinuit pe catedra si o sala înmarmurita. .Esti amfibiu metafizic. ... ispitit sa lase gândirea nesfârsita si sa se întoarca la o formula lui cunoscuta si accesibila celorlalti. l-a învinuit pe "Ghita".Cum sunt? . Intelegeam ca experienta sa religioasa poate fi autentica si în afara cadrelor logice. putin plecat din umeri. Daca aceasta 111 . o pronunta cu accente perfecte. . .. si-si începea vorba firesc.. Mie mi se pareau toate acestea firesti si recomandabile. Pentru ca cei inculti nu întelegeau."Ghita"! Ochi mirati. Singurul curs unde se încapatânau sa vina studente si studenti care nu întelegeau linia conferintelor. sedusa de nelinistea comunicata cu pupilele. cu întrebarile iscoditoare: "Nu? Nu?. Profesor tânar. Se aseza comod pe scaun. va rog. cu gesturile. chinuit de întunericul care învaluia înca noua formula. Profesorul se bucura de formula gasita si o repeta. cu cearcanele. . prin propriile lor lecturi. . imputându-mi numai organica fatala-mi predispozitie catre. . apoi îl asculta cum se departeaza. Cei de la Politehnica nu întelegeau cum poate fi mistic ortodox. Dar respectul catre dogme. Fetele îsi opreau zâmbetele cu batista.Esti subversiv. . uluit.. Cei de la Litere nu întelegeau cum a putut sa-si treaca doctoratul cu o teza de matematica. însa. fara demnitate universitara. iar ceilalti îsi maturizau. profesorul o înviora cu sarjele împotriva manualelor de logica si împotriva lui Kant.Plaseaza definitia în planul coherentei si al logicei evidente.Despre mine e vorba?." Când sala ramânea prea multa vreme inerta. Intervenira auditorii din fund. Cei de la Teologie nu-i iertau glumele si pornirile lui lumesti.. brazdata... cu ochii clipind straniu.. modelând-o. Formula îl mâna într-un rationament al carui rezultat nu-l putea preciza mai înainte. un mistic profesor de anatomie... clar.Esti obraznic. Fiecare fraza parea atunci gândita. Auditoriul alerga câtiva pasi. cu profilul ciuntit. .Corosiv periferic. . poftim.Sa-si retraga cuvintele.... o insinua plecat peste catedra. ortodoxismul lui. ~ Domnilor. ci numai frânturi disparate era cursul de logica si metafizica... ci adevaruri ce pot fi dovedite rational? Dar credinta lui ortodoxa era efectiva sau sugestionata.Dumneata esti dicotiledonat.. învatasem de mult sa nu ma uimeasca un geometru poet. o dezgolea. . îndurerat de întunericul celorlalti... rotind capul. .Nu accept sfatul metodologic într-o riposta de dialectica personala. cu pupile albastre în cearcane tulburate. cu profil ciuntit. constiinta si cunostintele filozofice. cu fata smeada. dar sa nu le credeti.

. pe care pasesc dus de destin si de înfrânarile mele. în logica. zapacit. daca profesorul de logica nu l-a apucat înaintea mea? Si daca. Ce drum sa apuc altul. încordându-se în metafizica si în teologie. .viata e aceea pe care o lasa întrezarita. Daca profesorul nu crede în Dumnezeu. Atunci m-am hotarât sa vorbesc profesorului. istovit. biruita sau biruind în suflet. nu putea starui într-o constiinta care a gasit pe Dumnezeu.. mai ales.Dumneata crezi? Dar stiam ca nu putea sa-mi raspunda. încurajator. rar conducând la alte fezultate. De aici. deprimat. Ajunsesem sa nu mai disting o notiune de o judecata. de când am aflat singur ca judecata nu e întotdeauna stabilire de raporturi între doua notiuni..Ce trebuie sa fac? 112 . . n-am izbutit sa-l cunosc? Si însasi aceasta cunoastere — despre care nu stiu nimic — cum o voi putea discuta cu el? Sa-i vorbesc deschis sau sa-l încerc prin întrebari? Si cum l-as putea încerca pe el. nici eu nu-mi voi gasi linistea pe acest drum. fara eforturi. l-as fi întrebat: . Dar ma întunecai într-atât.. Trebuia. Profesorul ma ajuta sa descopar singura deosebire: elementul existential. fara sa fi aflat nimic sigur. în mine din mine? Pot raspunde. . Eu bâiguiam. nu ai de -ce sa te grabesti.. Cum sa-ti spun? Lucrurile acestea nu se înteleg bine] decât dupa ce nu le-ai înteles mult timp. pe lânga Universitate. totusi. ci si între o notiune si un obiect sau între doua obiecte. .. cum vine impulsul sexual sau artrismul. Au trecut saptamâni chinuite. Dar vesnica lui ispita. desi problema inductiei nu am priceput-o nici pâna acum. Mergeam alaturi. rationamente. ai sa te limpezesti. Cercetai logica lui Benedetto Croce.. puteam merge singur mai departe. si nu izbuteam sa-i dezvalui întreaga! tulburare. sa cunosc bine logica hegeliana. Dumnezeu nu exista. nu crede în primatul gratiei.pe care nu-l patrundeam întotdeauna . . Multi înainte.Nu întelegem nimic prin noi însine. în ultimii ani. judecati. cu Enriques. Profesorul mi-a vorbit blând si prieteneste. crede? Cum sa-i spun ca sunt crestin fara sa cred în Dumnezeu? Cum sa-i spun ca arareori mi se pogoara Iisus. cu toate chemarile care tulbura sufletul? Daca el nu crede.. Nelinistea si disperarea m-au cuprins de câte ori am încercat. poate un pacatos inconstient si mândru.m-am inors la moderni. ai sa întelegi firesc. cu Goblot. sfielnic. sa înteleg pâna la sfârsit problema logica\'...Eu te-as sfatui sa te zapacesti complet si absurd.. stâlcindu-si izbânda între pupilele albastre si pleoapele întunecate? Nelinistea care nu era numai logica.. De la Hegel .. Întro dimineata am dosit cartile în raft. Eu m-am lamurit dupa sapte ani.. Si sunt probleme pe care nadajduiesc sa nu le pricep niciodata.Fericita vârsta. Aflai te primele capitole frânturi din observatiile mele.. Sinteza clasica nu m-a multumit din ziua când am surprins arbitrarul împartirii în notiuni. Croce era clar si obscur. Numai. Atunci. asa cum nu cred nici eu. cu Gentile. apoi. cel mai ascutit dialectician al Universitatii? Dupa fiecare ceas de logica ma nelinisteam si mai mult. Ma întrerupse. Acestea ne vin asa. Si daca. nouasprezece ani. fara tortura. deosebirea dintre "tunet" si "tuna". am dispretuit-o. la o anumita vârsta. A zâmbit tot timpul.Dar eu vreau sa ma lamuresc... logic: asadar. Dupa aceea. încât fui nevoit sa ma întorc din nou la manual. pentru ca eu.

.Si e ciudat ca eu banuiam lucrul acesta demult.. cu parere de rau... Eu nu am picioroange ca onoratii mei colegi. împotriva tuturor ispitelor.. fie ca nu stie. Evita religia.. De altfel. Poate. Dar dumneata? . cu sprâncenele dracesc arcuite.. desi... Cum as putea sti? Ajungând acasa.. Si îti spun ca nu e nici închipuire. Rugându-ma.. am sa traiesc în veci. m-a sfatuit: .care nu-l îngaduia dincolo de pulpe . mai ales de Descartes. De aceasta sunt sigur. nici Nonora. nici minciuna. . Povestind lui Radu întâlnirea cu profesorul de logica. era pe masa. Apoi. singur. De altfel.Dar cum ai sa fii mântuit?. si gânduri multe..... Fie ca stie. ... Pe masa se aflau destule alte carti. Am sa mor... . sau poate un farseur.. ..Sa-ti pierzi timpul. Religia câstiga procesul în absenta.. Eram stânjenit.... 113 .. o lauda sau o injurie. de Descartes.. nu mi-e frica de moarte..mi-a pus întrebari la care eu si poate toti cei care nu se multumeau cu vorbe nu puteau raspunde. domnule!.Când te vei duce în Germania. D-ta stii cât de mult poti învata într-un oras în care oamenii se misca altfel decât aici? Avea pentru fiecare autor o exclamatie. Si tot am ajuns rau. O singura observatie i-a alunecat.. ispititoare..Dar... oamenii merg altfel pe strada.Dumneata esti precoce.Daca vrei sa afli religia. crestin. neagra. o paranteza. ma tineam de betii. du-te prin cârciumi. Acolo. Radu era crestin... . eram ispitit sa-l întreb. tulburat. el e nebun sau Dumnezeu. si hârtie alba. . te-as ruga.Cunosc un crestin cu doua fiice pagâne. . îl priveam uluit. Eu. Parasind lauda Nonorei . nu le izgoneste. Dezvaluirea sufletului prietenului ma tulbura. Desi ascet si duhovnic. vei întelege pe Descartes. îl ascultam cu mirare. Ochii profesorului licareau albastri în orbite stinse. Bea. de Pascal. .. gândeam. Pe drum.. si caldura multa în suflet. Cu atât mai rau. de Poin-care. Când ma privea mai prieteneste. Stiu ca.Nu te sfii. nepierind. aflam ca am sa fiu mântuit. medicina si biologie.. de italieni. am amânat lamurirea definitiva. am facut o descoperire care m-a uimit: prietenul meu si tovarasul de bar întelege sensul si simte nevoia filozofiei. Dar nu poza si nu discuta filozofie. palid. mai ales sinteze biologice. la împlinire. Ce mi-a vorbit la cafenea? De Mach..Cafea bei? . Strângându-mi mâna..Dumneata crezi?.. Nu banuisem ca misticismul pe care îl socoteam împrumutat si confuz era de o simplicitate atât de crestina..Câteodata. un epitet. citeste logica. profesor universitar. lucrurile acestea sa nu le afle prietenii. incult. Ai strica totul. iar saracia nu ma jeneaza într-atât sa nu pot oferi o cafea si tigari unui tânar prieten... Ne-am despartit în seara. Nu-l auzisem înca vorbind de "mântuire". si sufletul nu are sa moara.. nu ti-as putea da vreo dovada. si cerneala neagra.Nu stiu. Era palid. dumneata nu pari cu desavârsire neinteresant.. Mi-e frica de moartea fara Iisus. Stii sa-ti pierzi timpul? Ia o foaie de hârtie si mâzgaleste-o cu creionul pâna seara. si era atât de pacatos.. la vârsta dumitale. . Sfârseam iama cu un suflet îndurând tulburarile toamnei si presimtirile primaverii. pacatos fiind.Profesorul meu e un geniu. Munceam aceeasi munca aspra a celui ce se întarâta sa-si duca fagaduinta.

Visam vise de tragic sexual. îmi biciuia carnea. I-am asteptat. Norii buni si tulburi. ma hotara sa apuc drumuri potrivnice sufletului meu. Profesorul era singurul care ma putea linisti. sa-mi înfig umerii în brazde negre si sa privesc soarele. fiindca ma surprindeau iubindu-i.. ca un rob sângerat la roata. si munca mea. Nici lecturile savârsite chinuit. curat.. Primavara mea nu era asemenea celor pe care le cunosteam din viata tovarasilor sau din carti. si pofta de a ma cunoaste si a ma stapâni. cu solduri de trecatoare necunoscuta. VI. Vietuiam începutul acela de primavara ca un sir de nopti în iatacul unei amante cu doruri nestapânite. Mi-au fost dragi norii care revarsa în suflet tristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin. socotin-du-mi sufletul nesimtitor si uscat între carti.. ma biciuieste si ma smereste?. mult. Nu aveam niciodata curajul sa ies singur din oras înn -o zi de primavara prea senina. în fata râului. Vrajmasa mea cunostea toate iscusintele unei perverse Ma tortura cu ramuri de cires înflorit. Trotuarul era o ispita: sinuos. Era singura ispita care ma stapânea. Si faptele mele. o farâma de creier neconsumat. înteleg fiecare neliniste. Dar soarele stapânea iarasi. Ma bucuram de fiecare tresarire a razelor: se întuneca! se întuneca!. sa adun flori în rafturi. ma coplesea furia. scrâsneam din dinti mângâind o piatra: pamântul cu aburi calzi ma silea sa-l sarut. sa ma framânt cu bulgarii lui grei pe pieptul gol. îmi îndurera sufletul. daca întâlneam o brazda. în dupa-armezi parfumate. Nu ma linisteau nici marsurile prin orasul noptii. a trecatorilor.. Si el mi-a spus ca trebuie sa! ma tulbur. urlam. umilindu-ma. Si nimeni nu banuia înfrângerea care ma zdrentuia. lacramam. ratacind. si teama. Ma întarâtau caldura. Lumina a înviorat mansarda. mântuirea mea erau norii. cu chemari catre pribegie. Primavara ma biruia întotdeauna. Daca priveam pomii goi. si nerabdarea. ea s-a pogorât blânda si a luminat orasul cu castani înmuguriti. carentuneca zâmbetul orasului cu chemari. Copiii ma suparau. Era amara si salbatica. Cum le-as fi putut spune lor ca primavara ma tulbura. paseri napadeau tulpinile de iedera. si tristetile le înteleg. îmi sângera creierul. bucuriile. Eu nu voiam sa iubesc copii. si nimeni nu banuia jarul sufletului meu.. Ma bucura aceasta si ma necajea. mult. Sfatul era mult mai sincer si mai adânc decât as fi crezut atunci. Ma desteptam pasind pe covor de luna si ma îmbracam. gradinile. sa-l mestec. De ce n-au întâlnit furtuni cu moarte în valuri vinete? Adormeam noptile înfrânt.# Acum. nici profesorul cu luminite albastre si sprâncene dracesc arcuite. Nu ma linisteau nici tovarasiile cât de prelungite. a strazilor. femeile Orgasmul ma tortura ceas cu ceas. norii mei. umilit. cu cer dureros de clar. când eram ispitit sa lovesc în zidurile odaitei prea albe si prea strâmte.. soarele. liniat corect de umbra streasinilor. în odai straine. un colt de sensibilitate. si porneam pe strazi. In fata câmpurilor nu-mi mai puteam înstruni reflexele. Nu-mi ramânea un simt. si ma târâm iarasi robit. ma farâmita. monotonia pomilor. când scriu. Dar atunci nimic nu întelegeam. Ma istoveau numai frânturile zarite în gradini. ploaia mohorâta si rece. 114 . vântul. Paseri.. Stiu eu ce se putea întâmpla?. PRIMAVARA în anul acela. Nu ma linistea decât întunericul biruind ziua. Si eu nu voiam s-o marturisesc... Primavara. cu trupuri straine. Stiam ca ceilalti ma dispretuiesc. Trebuia de acum sa întârzii cât mai putine ceasuri la masa de lemn. si ult ma îndurera nesiguranta.

ale vârstei. nu izbutise sa refaca atmosfera din vacantele Craciunului. dorurile. întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta. parfumat. Si nimeni nu.. Ma simteam pasiv si îngândurat ca o fecioara sentimentala care îsi asteapta. Dar membrii nu erau niciodata prea numerosi. Acum stiu ca ceea ce ma tulbura alta data nu era primavara. nestearsa. pe care presedintele mi-a încredintat-o. S-au petrecut limpeziri dureroase. prefacerea mea într-unui din acele numeroase si perfecte instrumente de dragoste. ma umilea mai mult decât toate poftele care îmi sugrumau rasuflarea si-mi biciuiau sângele. la festival. Si nu sunt trist. ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita. si eu nu puteam face nimic. nici de toamna. fara scrâsnet. cu caderea paserilor. Primaveri înapoia mea. De ce stiam sa-mi stapânesc trupul. pe care îl doream între brate si piept. Simteam cum ceea ce pretuiesc mai mult din sex: înfrânarea se risipeste. desfatatoare. creierul toamna. ce se cerne în singuratate. a sufletului. la bal . nebanuit de nimeni. ca cea a creierului e neputinta. poate sa afle daca sunt trist. Asteptarea e o atitudine feminina.Nu ma umileau poftele. Si scriu în miezul toamnei. într-un caiet pe care îl ascund între cartoane cu fise. ci altceva. rece.era primejduita. Munca iernii – banii adunati la cor. îmi era daruit o data cu înflorirea câmpurilor. Trebuia sa cutreier singur salile ca sa întâlnesc pe 115 . nimic. la care intervenise presedintele. Nopi. streina. Acum. stapânul sa o culeaga.. Nu-mi era teama de suvoaiele care se revarsa în sânge si se consuma. MUNCILE SI ZILELE Iarna. ale spetei. De ce sa iubesc sub porunca cerului. resemnata. elanurile. nopti de furie. a ciresului. Cei care îsi aminteau mansarda intima si calda se simteau stânjeniti într-o sala prea mare. Si iata ca acum nu mai ma tem de ele. Mi-era teama sa nu parasesc hotarârile mele pentru hotarâri mediocre. Zile fara plâns. nebuniile. Trupul strein pe care mi-l împrumuta primavara. evadarile care ma chinuiau în vântul si seva primaverii. mult. când povestesc aici fapte de mult trecute. a creierului. Si scriu aici.. ci ale sexului. era al trupului strain care îmi înlocuia trupul o data cu dezghetul. pe care sa le regret apoi. cercul. cu o tristete blânda si retinuta. primaveri înainte. înfrângerea aceasta ma umilea. nu mai ma înspaimânta primavara. Acum. primavara. risipire de timp. VII.. definitiv. mult. spiritual si pozeur. ci de sufletul nou ce se insinueaza. dar nici unul nu voise sa-si ia raspunderea. Nici revista universitara. Ci faptul ca acest dinamism epuizant îmi era poruncit. întelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. iarna? De ce nu-mi stapâneam trupul si sufletul primavara? Poate ca nu mai erau ale mele. In primavara nu ma înspaimânta viata carnii. sensibilitatea. nici de povestea cu amintiri. cu scaune multe si cu tablouri oficiale între ferestre. ani tristi. Ma înspaimânta abrutizarea prin sentimentalism fals. Nu era al meu. cercul s-a adunat în sala Societatii. îngrijit. Primavara ma putea îndragi de o faptura care iarna sau toamna mi-ar fi ramas prietena.. aceasta era umilinta crunta. vara. primavara o astept cu acea nostalgie virila pe care o daruiesc crizele depasite. istovindu-ma. a liliacului? De ce sa fiu înselat? De ce sa astept? Asteptarea iubirii. Presedintele era disperat de tânjeala care ameninta sa destrame. în Nonora nu ma înspaimânta trupul ei. Comitetul sfatuise sezatori intime saptamânale. lamuriri care au înabusit razvratiri surde..

Cunostea toata Universitatea. poate voi birui ca erou. gândeam.. eu supus consiliului de disciplina. de pe urma caruia revista nu mai supravietui decât o luna. nici nu putea ajunge. care îsi cumparase un caiet si izbuti sa încurce atât de mult socotelile. riscând eliminarea. se pleaca vietii celorlalti. Cel criticat a intervenit pe lânga profesorii mei. a treia zi. ci numai încordarea neostenita catre ea. Vestea am aflat-o dimineata. Nefiind nici antisemita. Cel dintâi numar a fost cumparat din curiozitate. Adormeam istovit. Cu numarul 3 se ivi un incident. nici filosemita. Dar fiecare suflet pâlpâie câtiva ani tineri în jurul viziunii eroice. Fiecare suflet stapâneste virtual eroismul. îmi ajungeau zvonuri care îmi dadeau de gândit: revista va fi suprimata. se usuca si piere. cu dintii strânsi sj Ochii pe carte. Publicasem recenzia obraznica asupra cartii de frunte a unui batrân si celebru profesor. a scris câteva articole în cotidianul sau sub obsesia faptului. repros de discipol. Numarul în care s-a tiparit vestea retragerii a fost ultimul numar. Tremuram de furie si de încredere. Celelalte asteptau. Petru. aproape fara sa ma ridic de la masa. Ca sa nu piara revista. Mi-am amintit un singur cuvânt: "ignorant". sa fac singur trei corecturi.. Logic. încât trecuse un excedent de douasprezece mii de lei. paginatia si expeditia. M-am desteptat dupa câteva ceasuri. cu capul greu. fara sa ma stie nimeni. Am adormit în zori. douazeci de ceasuri.In acel început cald de primavara. Eu nu întelegeam nimic din tot ce aflam. Nam raspuns. n-a interesat. care trebuia sa intervina din nou la profesorul de estetica literara. Recenzia avea pacatul de a fi documentata. îmi tremurau mus-chii si fruntea îmi ardea. dupa miezul noptii.profesorul care ne fagaduise articolul de fond. Profesorul de estetica literara m-a învinuit. fara sa-mi pomeneasca numele. ca sa ma dovedesc atât de crunt si nestapânit în fata unei deziluzii. în al doilea an la Drept si Filozofie. cu ochii pe carte. de ignoranta si obraznicie. care a încercat mai mult decât o deceptie. încât nu-mi scapa un cuvânt. într-una din revistele sale. Am raspuns aspru. fagaduind lui Petre sa lucrez alaturi de el sub pseudonime. Cineva al ciocanit. Si apoi. temut la seminarii prin dialectica-i iritanta. m-am retras. s-a tânguit. conflictul nu ajunse în discutia senatului universitar. . si creierul vibra ca în febra. cât de mult îl înaltasem. apoi accepta valori mediocre. Ar fi descoperit. daca prin aceasta evitam o adulare. Trebuia sa scriu singur cronica. Amenintarile nu ma amarau. Seara. Am citit iarasi toata noaptea. N-a înteles nimeni. m-am multumit cu un pahar de lapte cald. As fi cântat. închisesem usa cu zavorul. Eram atât de în-. biruinta nu poate avea însemnatate. cele dintâi primejdii îmi erau îndemnuri nebanuite. Am prânzit într-un sfert de ceas. Eram hotarât sa pierd un an. m-a îndârjit. A patra 116 . as fi urlat. Gasisem si un administrator: pe dirijorul corului. cordat. a protestat. Revista nu se vindea. Prin Petre. la masa. în ziua când am citit rândurile profesorului de estetica literara împotriva-mi. Ghiceam de pe atunci gândurile la care am ajuns mai târziu: ca sensul vietii nu e fericirea. Prin interventia unui profesor politicos si binevoitor. am lucrat îndârjit. înapoia paginilor de intempestiv frondeur. Gândeam ca e firesc sa critic cu argumente o carte imperfecta si s-o judec în pagini patimase când autorul fusese pentru mine un îndreptar. Un ochi parunzator ar fi înteles cât de scump mi-a fost autorul cartii. Aceasta m-a limpezit. ci realizari eroice. Ma întovarasisem cu un prieten din liceu. cu ochii pe carte. Aceasta a bucurat pe autorul cartii recenzate si a stânjenit pe profesorul politicos. Am strâns dintii si am început sa citesc. în mansarda încarcata cu fascicule. Eu nu disperam.cu oricâte renuntari sa ating eroismul? Cine stie. pâna în zori. De ce n-as fi eu acel suflet care .

Atunci îmi voi cladi o casa cu terase la mare si o voi locui singur. tânguieli. usor. Cum am sa le sfârsesc fara dusmanie sau rara tacere?. Nu puteam rasufla. Mi-a numarat bataile inimii. Si va trebui sa scriu. criza trecuse deplin. pe atunci. Pofteam lupta necurmata. ma simteam istovit. încapatânati. fara sa pot ridica grumazul din piept. de nimeni cunoscuta.. Minteam. descompus. de atunci. Daca voi fi laudat. stiintele. M-am tulburat privindu-ma în oglinda: livid. filologia. iar scrisul e amar si anevoie de împlinit câteodata. Se legau de ea atâtia ani de chinuita adolescenta. Dupa câteva ceasuri. renuntând. "e un somnoros". cu creierul tulbure. cu parul umed si ochii supti în pleoape vinete. pronuntarea poruncii: vreau! Era aproape un rit magic. atâtea mii de ceasuri de lecturi surde. Dar ei nu stiau ca nu dorm noptile. muscând stânca. Ma îmbata. Nu fuga de realitate ma tortura. simteam ca mi se sfarma viscere încordate. Vointa era pentru mine o realitate. mai ales. eu care voisem sa ucid somnul. si drumuri de piatra detunata spre munti cu nori. Somn? Uite? Sa-mi fie mie somn? Iarasi mi-am simtit mintea proaspata ca în prima zi din regimul douazeci de ceasuri.. Ma zaream urcând. citesc o notita batjocoritoare într-o revista provinciala. A trebuit sa sun. sângerând. Visam o austeritate care sa 117 .zi. douazeci sau treizeci de ani nu voi întâlni aceeasi dusmanie. As fi vrut sa nu vietuiesc decât vânturat de ispite. usor. Doctorul venise cu trusa urgenta. Dar eroismul -singura justificare a vietii . Spaima si junghiul îmi pricinuiau palpitatii a caror primejdie nu o banuiam. ca pâna atunci. cu roade în rafturi si în sertare. realitatea. un junghi îmi fulgera inima. Numi zâmbea sufletul decât dupa împlinirea unui fapt care depasea omenescul. cu oasele sfarâmate. neînfrânta. unde ispitele si amintirile sunt puhoi. ci vointa de a stapâni. patru ceasuri de somn. Nu tânjeam dupa liniste. matematica. pentru ca astfel vreau eu!" Pentru mine. ne ignoreaza. dupa confortul mizantropului. îl auzeam... Ma întarâtau nu numai cele ce se spuneau împotriva-mi. Visam câmpuri largi si vânt aspru. repezi si neregulate. cele ce nu se spuneau. religiile. Am închis ochii si mi-am închipuit sala profesorului de estetica literara. istoria stiintelor. Cu cât mai mult se tace în jurul meu. eu. filozofia. Ma desteptam la opt. care pogoara în suflet aroma dumnezeirii si a dracului. istoria antica. plansete. palid si rece. Si voi munci necontenit. urlând. oricâte insulte as fi primit. M-am târât în pat. Ma înabusea gândul ca sunt un ignorant. Pofteam amaraciunea si disperarea eroului ca pe un fruct sau un sold alb. istoria artelor. Pentru toate acestea trebuie timp si disciplina. calcat în picioare.. Viata mea. nici un ziar. Panica. spunând ca-mi pregatesc o lucrare urgenta de seminar si trebuie sa manânc la masa mea. ca sa nu pierd continuitatea. Nu voi citi nici o revista. La cea mai neînsemnata miscare. Si lupta necurmata nu întâmpin decât în singuratate. nauc. Am hotarât sa suprim somnul. Când a aprins lampa cu alcool. Nu-mi era teama de ispite. ocultismul.. dar sa stiu a le depasi. ci. Nu mai mi-a facut injectia. revelat siesi de singuratate. Ma încovoiai. Dupa câteva ceasuri de munca. mireasma eroismului care nu înfloreste decât în sufletul aspru si vast. Sunt înca atâtea lucruri care trebuiesc adâncite: limbile orientale. a fost o neistovita încordare dupa eroism. Gândeam: "Domnii nu vor sa stie ca existam. m-am înviorat. scrisul? Cu atât mai bine. în curând vor trebui sa stie. atâtea experiente. socoteam eu.nu rodeste decât prin cumplite si necontenite renuntari. Am început a respira. pierdeam. cu atât mai mult scriu si citesc. Si nu banuia nimeni. Rasuflam greu. Eram furios ca voi muri stupid. Ma întristeaza gândul ca în zece. Dupa o saptamâna. Lunile de tacere în jurul muncii care o împlineam gemând miau fost cele mai prielnice. A trebuit sa-mi îngadui.

DRUM DE LA MANASTIRE în dimineata Floriilor. parul si sânii ei.. Am coborât în gara zgomotosi. Nu izbuteam sa deslusesc nimic. Vointa mi-o înaspream prin munca. care ma încredinta ca primavara îmi va fi fatala si voi sfârsi prin a ma îndragosti de ochii. Era frig întunecat printre candele. îmi erau cunoscuti. Nu întelegeam de ce. si melancolia adolescentei aspre. Buzele i se adunasera într-un zâmbet trist Ovalul fetei se linistise. la mine Msumi. poate.. Si totusi.. O clipa. si era blonda. La ferestre.. Am pornit pe drumul ce înconjoara lacul. eu sunt complex. Cine stie de ce lacrameaza? Poate iubeste sau poate asteapta. N-a observat nimeni. M-am prefacut ca nu vad nimic. larg. am zarit un chip de fata. Voiam sa vietuiasca. prin mine. îmi spunea arunci un strain. Auzeam necontenit si stânjenitor de clar râsul fetei de la fereastra. poate eram multi. nu vrea sa le asculte. cu I buze rosii si ochi negri. Dar daca viata launtrica se va realiza prin suflet. ochii verzi si nostalgici în umbre viorii. înflorisera ramuri de cires. trenul de Constanta ne-a lasat în gara manastirii.. la munca si scrisul meu izvorât din forja testei? Si nu stiam ce trebuie sa fac. Poate eram singurul pe care sa-l supere. Râdeau. Si fata cu ochi verzi soptea. în vagonul nostru se mai afla un grup de studenti ce plecau tot spre manastire. o zarii privind lumina stinsa prin ferestre. Ochii lacramau dar poate nu lacramau. Nu stiam câti suntem. multi. Dar celelalte? Viata. Ma supara. cum sa aleg? Cum sa renunt? Si nu stiam ce trebuie sa fac. Din suflet. Banuiam tristetea care o napadeste. Atunci as fi fost erou. Gaidaroff iesise din iarna îndragostit de Mariuca. înca o data.. si aceasta ne bucura. arbusti înfloriti. sub sprâncene frânte în unghi de mirare. trecut. Eu îmi poruncisem sa lupt întotdeauna pentru împlinirea adevaratei mele vieti. singura. iar Bibi râdea de soaptele lui Radu.înspaimânte fortele mediocrilor din orasul si timpul meu. 118 . si fata. De ce tresarisem? Ma chinuia parerea ca o mai vazusem undeva. Ceilalti plecasera.. sunt nesfârsit în dorurile mele. Plecase. Stiam ca nu crede si ca nu se roaga. frunze vestede si colti de iarba mare.. Nu ma temeam de experiente cerebrale. enervant. Printre copaci. Ce trebuia sa stapâneasca în mine? Vointa si creierul sau sufletul?. Si râsul continua clar. pentru ca aici sunt umbre. pentru ca râsul fetei era pentru altii. privindu-i. VIII. ci numai mi se parea mie. soptea. din suflet: renuntarea înseamna mutilare. Cine stie de ce priveste fereastra stingând soarele.. Eram de multe ori înfrânt. Padurea îsi desira mugurii. întuneric.. stapânindu-si râsul. cu presedintele în frunte. si nadejdile ei încep sa le iroseasca anii. la munte. Stiam atât: ca trebuie sa-mi descopar si sami exalt toate potentele sufletului si creierului. întorcându-ma. Si Mariuca îl îndragise. râdeau. nici Nonora. si. Eram toti coplesiti de primavara. sufletul?. Printre ei.. Ochii îi erau atât de ciudati în pânza de tristete. Era de acum liniste. palid.. la o fereastra deschisa. Grupul de studenti si studente ne întovarasea. si ma desfata gândul ca a ramas aici. iar afara e soare si zvonuri de viata. a ramas tacerea în biserica. Eu ma împrietenisem din nou cu Nonora. jar nu prin creier? Voi avea atunci vointa sa renunt la creier. într-o vara. eroicul. de nimeni cunoscuta. Si eram fericit. poate. pasind. din carne. Am pasit smeriti si ne-am închinat în biserica. navaleau ispitele desfatarilor imediate si dulci. ma abateau tristeti vechi si amintirea unei vacante singuratice. demult. Tresârii.

. Avem o prietena comuna. . fara lacrimi. lucioase sau putrede. spuse lui Bibi.. mi-a îngaduit sa ma întristez. ramâneau numai câteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic si gingas. Ce multumit am fost ca mustrarea Nonorii.. ca nu stii nimic! Asculta alta. am întâlnit iar râsul fetei cu ochi verzi.. Radu se plimba pe alee alaturi de Nonora. fara sa înteleg. . Ma privea fagaduitor si atunci. cu înfiorari metalice. am sarutato.. fumând si soptind. si baietii erau prea zgomotosi. în curte. Fata se opri.. . "Florenta" îi servi o ceasca cu cafea neagra.Hârcile acestea ma învata sa-mi fac de cap. în acelasi timp. Bucle scurte îi întunecau i fruntea.Vezi ca mi-ai luat tot rouge-ul. Viorica. O înconjurau cinci baieti. si ea le declama frânturi de strofe: Codreanu. . . Demostene Botez?. Buzele Nonorii îmi stapâneau gura ca o ventuza. s-aduce rachiul. si se bucura ca renaste viata cercului. Oase galbene..Poate îsi aminteste. S-a apropiat zâmbind de "Florenta'. Ma uimea si ma tulbura. când sunt tânara. zâmbind gales.. . râzând si clipind. . Parul ei îmi tulbura pumnul. În curtea manastirii era prea multa lumina. îi luceau ochii si rasufla cu nari fierbinti. Arghezi. Minulescu.. . Celui din urma i-a recitat frumos si enigmatic câteva strofe banale si sincere.Spune-o p-aia cu balada popii. acum.Pe dumneata te stiu de la Facultate. Atunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se împlineasca..Fugi de aici.. mate.. am mâncat pe fata alba... cu dragoste.. Cele doua "Florente" facura cafea. Am zguduit-o de bucle si i-am strivit iar buzele de gura mea. Fata cu ochi verzi venea alergând. întinsa deasupra ierbii si frunzelor.. .Ce vreti? Eminescu sau Topârceanu? .. si fetele râdeau. Baietii începura reflectii ironice.Haide. Pe mine m-au chemat. Nonora nu era trista. Cosbuc.. care poate o îndragise si îi scria strofe cu gândul la ochii ei?. râdeau..Alegeti alta... Presedintele se desfata.. te rog sa nul spui. ochii râdeau.Daca îmi banuiesti numele.Asi! Cum de n-au ghicit ca era un poet tânar. Când si le resfira. dupa câteva versuri. decât faramituri de desfatare... Nonora ma chema. ostenita.Philippide. printre coroane vechi. Am vizitat cu Nonora cripta întesata cu sicrie. Fata cu ochi verzi le raspundea tot atât de prompt. A zâmbit atât de frumos marturisind ca îi e somn. Iosif. Gaidaroff cauta brândusi cu Mariuca. Stiu si cum te cheama..Vrei sa-mi dai si mie o cafea? Stii cât mi-e de somn.. adaoga cu sprâncenele poruncitoare.Ghici? .. în padure. Presedintele destupa sticle cu vin vechi.Victor Eftimiu?. .. . Bibi s-a luminat. 119 .. amintindu-mi atâti straini care o sarutasera. sau poate presimte durerea vietii care cere sa fie vietuita toata si nu îngaduie.. Am râs amândoi.. Când i-am trecut prin fata.

. încercai eu o retragere onorabila. Am vorbit. Un capriciu deplasat.Numai în palma.. îi surprindeam. departe.. o simteam atât de apropiata. . Eu eram încurcat.. Acolo întelegeam mai mult. duduita. Ceilalti comentau bine dispusi mersul meu terorizat. despre biruinte nestiute de nimeni. Fata asculta. fata tresarea si ochii verzi îsi paleau luminitele.Fireste. slab si vast.. Am ales un trunchi rasturnat... am vorbit deschis si mult. Domnul de lânga d-ta seamana cu un persan. . Iam apucat mâna.. despre visuri.Eu. cu umbre. .. . "Persanul" de la Drept râdea magulit.Cu d-ta nu mai discut. nu înteleg.îti multumesc. Fata cu ochi verzi voia sa stie. Fatal. fara "d-stra" si fara sa rosesc. .Pardon. am privit îngândurat linii din care întelegeam prea putin si i-am facut portretul. stânjenit de sinceritatea si debitul vocabularului. se alinta ea. Gândul ca as putea parea ridicol. Sfârsind. Fata se supara.Trebuie de acum sa ma feresc de d-ta! poate îmi ghicesti si visurile. Cele ce aflasem din Freud. Vorbeam.. Ma asculta tot mai interesata. . nu stia ce sa-mi spuna. o întrebam.. ma calma... se alinta. dar ceea ce banuiam era mai aproape de adevar. Nn va pot trada caracterul în public... Nu m-a întrerupt.De unde stii si asta?. torturat de doruri si paralizat de mediocritatea împlinirilor — îl modelam tot mai precis. voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta. stânjenita. despre carti.. N. Se ruga.Spune-mi. ispitea. Se schimbase. poruncea. Numai atât? Flaide. gândeam eu.-o multumea nici un tâlc. cu gânduri ascunse chiar fata de sine. mintii eu încercând un zâmbet de chiromant. o revoltara.Mai bine sa renuntam. nu a glumit.. Eu încercam zadarnic sa mi-o închipui în biserica. strecurate cu pricepere. Dar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirile ei fata de ceilalti? . Sufletul fetei cu ochi verzi pe care îl voiam capricios si nelinistit.. La rastimpuri. "Persanul" se multumi sa ridice din umeri în fata cozonacului adus de presedinte. Vorbeam deslusit. câteodata. aproape de lac.. ochii alunecându-i peste lac. nu a încercat calambururi cum facuse cu ceilalti.. de lamurita. domnisoara. . pentru ca sfârsisem toate liniile palmei.. Ceilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studentei necunoscute. . Si nu voia sa-mi spuna numele.Dumneata esti prietenul lui Bibi? Stii sa ghicesti? .. vorbeam. La rastimpuri. îmi ajunsese si mie rândul. vorbeam. Eu banuiam tot ce se petrece în sufletul ei de sentimentala naiv mascata sub verva si banuiala ma încuraja. O stiam atât de bine. în orice caz. 120 . . .Va jeneaza?. mai atenta. Eu vorbeam. Am trecut apoi la fata. spune-mi si altceva. Zâmbi. peste padure. începura inevitabilele ghiciri în ceasca de cafea. despre înfrângeri. cu contrastele evidente. fereste-te. -Nu. despre sex. Marturisea aceasta fara alte cuvinte.. îmi apuca pumnul si ma sili. . poate sentimental si erotic..Mi-e teama sa nu-ti placa.Poftim! îmi întinse palma. esti consecvent cu remuneratoriile d-tale însusiri. Am ramas pe trunchiul rasturnat pâna seara.

Alta solutie nu e? -Nu..Dumneata ai bucle. Observai. dar niciodata nu oboseste în doi. Ce ne facem acum? I-am spus gândul meu: apucam soseaua înapoi si luam drumul cel mai scurt. la Sixtine si la ocultism? Nu aveam nici unul. lai rastimpuri.. .. Adiau arome de iarba umeda. Cum de am ajuns. Ochii verzi s-au înspaimântat o clipa. . .Câte ceasuri? . . ca nu ma priveste decât pe mine.. bratul meu. iar mi-e frica.Mult. -Nu. Eu i-am vorbit de tul.Haidem. foarte mult. de flori. .. draguti si prosti. Am plecat spre gara când rasareau stelele. mai pastrasem cornuri si cozonac. Tovarasa mea le gasi fara pereche.Am început sa ostenesc.Un drum în noapte nu-l sfârsesc decât zorii. Ne opream. Eu îi povestii conflictul meu cu recenzia din revista universitara si fui fericit ca îmi da dreptate. Mi-e frica întotdeauna noaptea pe câmp. însa. Poate o înspaimânta noaptea. si-mi povestea. si-mi povestea. pe care nu le spusesem Nonorei. . Aveam atâtea sa-i spun.Daca vrei. am trecut de padure si am ajuns pe sosea. Nu stiu în ce cartier sezi mata. în servieta. printre profesori si studenti. . . Am preferat cercul d-stra pe care îl stiam de la o prietena.De abia în oras.Sunt niste colegi obraznici. Am întrebat-o daca îi era frig...Cât sunt de inculta. La gara.. aflaram ca ultimul tren personal trecuse catre oras cu un sfert de ceas înainte. cum ceilalti au plecat spre gara.Mie. .Crezi ca mai avem mult? Eu îndragisem raspunsurile afectând maxima.. sa ne odihnim pe marginea soselei.. . . apoi. Aveam mâinile argintate \ de luna..Ti-e frica? . Apucasem cararea ce ocoleste lacul..O aventura mai mult. ... pe sosea. ea serezemase de trunchi si-mi punea întrebari cu raspunsuri lungi. .I burarile celor care îi primesc lumina direct pe craniu. . Trebuia sa ne grabim. Masuram timpul dupa luna si dupa oboseala ei. 121 . îmi spuse cum nu poate suferi baietii spilcuiti.Mi-amintesc cum s-a înserat. Ea mi-a recitat sute de versuri cu luna. S-a îngrozit. . nu. Si. Pâna în oras nu sunt mai mult de doisprezece kilometri. Am întrebat-o de tovarasii ei.. care taie calea ferata.Trei.. apoi au râs. ceas... îmi destainui preferinte prin Universitate. se întrista ea. Eu nu mâneam si îi povesteam cu amanunte Martin Eden. pe câmp.. nici lui Bibi.Vom ajunge la unu noaptea.. de pamânt. dupa ce neau chemat lung prin padure. Noaptea stapânea rece si senina.Mi-e frica. Forta lui Martin Eden a impresionat-o. . ca îi e teama sa-si lase ochii alaturi.. Dar daca dtale nu ti-e frica. totusi. nici altul..

lacrimile îi alunecau blând pe obraji. pustiu de suflete. 122 . niciodata nu ma simtisem mai odihnit. Orasul o înviorase o clipa. Toamna cheama atâtea amintiri..Asa spun toti si toti sfârsesc acolo. Si apoi. toamna. de amanti si copii.Tot nu ti-e frica? -Nu. în mediocritatea sura Si invincibila. o vreme când nu vei mai avea nici regrete. De ce m-am întristat si eu. Nu vei pastra cel putin nici constiinta înfrângerii. luna. Plângea. Povara bratului mi se paruse binecuvântata. pe care i le rosteam deprimat eu însumi de soarta ei?. pentru ca tiai planuit vieti prea frumoase si te-ai nascut mai sensibila. prevestindu-i? Si de ce simteam realitatea cuvintelor.Nu mi-ai ghicit viitorul. si osteneala o coplesi. în fata casei.. Si atunci i-am prevestit casatoria cu un barbat pe care nu-l cunoaste si care nu o cunoaste. ci poate numai "le compagnon". Rasufla prelung.. abrutizându-se de munca stupida. cu parul înfrigurat de adieri. . Am ajuns târziu. poate.Astfel... Ma simteam mai puternic. te va înabusi viata orasului mort. Pe bulevardul pustiu înainta cu încredere. profesoara cu sot functionar. soseaua alba... Noaptea era tot mai rece si mai aromata de câmpuri.. A trebuit. si din ochii ei se revarsau tristeti i de mare moarta. Mi-amintii de toate hotarârile si nadejdile pe care mi le marturisise: îsi va lega viata numai de un om superior. Tremura. Ma opri. Vei duce viata obscura si mediocra a tuturor celor care îsi fac. la vârsta mea. A izbutit sa vorbeasca. Eu. iar ea ma asculta. ca esti osândita sa-ti suporti familia pe care ai acceptat-o întrun ceas de oboseala sau de lasitate plictisita.. dupa doua.. cu latrat de câini si felinare pâlpâind. ca n-ai vazut înca lumea. o întrebai: . apoi. plângea. Si mergeam.Mergeam.. Când am privit-o iar. Iar a lacramat. de absenta aerisirilor. Iar înaintea noastra.Parintii d-tale n-au sa te certe? . Vei uita cartile frumoase.. . îmi marturisea ca trecerea pe acea ulita de periferie. E stupid. Mi-era mila de ochii ei... de aceasta sunt sigur. . duduie. zâmbind. . cu luna înapoia noastra. îti vei pierde timpul amintindu-ti ceasurile de elan universitar si poate vei regreta renuntarile la originalitate.... Va veni. Vei uita tot. dar simteam atâta bucurie salbatica sa-i prevestesc biruinta vietii mediocre si ucigatoare... îngreunându-mi pasii. cedând zi dupa zi. Vei lacrama sau vei plânge. acceptând tot mai mult mediocritatea. tot. spunându-i "noapte buna".... Si înapoia noastra. o înspaimântase. ca n-ai trecut oceanul. în fata casei.. tineri.. va sti sa înfrânga vointa parintilor si prejudecatile mediului. Acel om nu-i va fi numaidecât sot. Ea pleca pleoapele si pasea istovita.Dumneata glumesti. sunt absolut libera.. îi întindeam mâna.. Ci numai un sot vulgar si copii. uitându-si nazuintele si dorurile..Parintii mei nu stau aici. Vei întelege ca tineretea ti-e definitiv încheiata. sa urce stradela cu piatra tare. însa... Niciodata nu voi accepta viata din nuvelele lui Cezar Petrescu. Dumneata vei suferi mai mult. viata de provincie. Atât. si eu vorbeam. . Sa-ti mai arat palma? -Nu. visuri ca ale d-tale. ducând spre orasul cu lumini multe în noapte.. cu muschi proaspeti.

si esti sensibila. .. purtarea mea nu fusese poruncita de slabiciune. Asadar.Am înteles ca dadeam prea multa însemnatate unui fapt ca oricare altul.Voi gasi un om!.. decât oricare alta serie prelungita de îmbratisari. Si eram fericit. Am plecat singur pe strazile pustii si reci. Aceasta o putea face oricine. Am coborât din pat si. Avea rochie scurta de 123 . crunt. De aici. O istovise atât drumul de la manastire. . cu o siluire pe brazde.. cu ochii ridicati. Ma astepta la fiecare gara.. Presedintele a fost nelinistit tot drumul. Pentru ca era Radu cel care ma mustra. cea mai frumoasa si cea mai noua. Eram fericit. Zâmbii. începe o viata noua pentru mine". astazi. cum d-ta nu poti atinge. Zorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. niciodata. o cheama Niska. Numele îmi lumina. înainte de a începe lucrul. o serie de tâlcuri date crestinismului: si Radu parea ca ma întelege si ma explica. De ce sa nu vietuiesc fapte pe care numai eu sa le pot înfaptui? De ce eroul sa fie . A fost mult mai frumos drumul pur în noapte. înteles întotdeauna ca o bruta. am glumit.. ai nevoie de o vointa si o perseverenta în nebunia renuntarilor. am încheiat eu. la Sâcele.. simtind cum îmi ajunge prietena. A ramas uimit când i-am povestit întâmplarea. resemnarea nu înseamna fericire. Ma simteam singur si puternic. Ai pierdut o ocazie. am încercat sa-i explic ca la fiecare împrejurare eu caut solutia cea mai perfect etica.. . ori esti nebun. IX.Pun ramasag ca în trei ani vei fi casatorita în provincie. Dar m-am întrebat: de ce?. ori esti îndragostit. alergam.. pe cararea alaturata liniei ferate. mai ales la anumite femei. cu sase ani mai înainte.. Nu ramâne oricine noaptea cu o fata. alaturi de o necunoscuta. O CHEAMA NISKA! La începutul Saptamânii Patimilor am întâlnit mai multi colegi din cerc.. . nu ma putea banui de castrare. Ce era sa-i raspund? Ca sa sfârsesc. începuse vânt de zori. Desi. am scris: "Jurnal intim de primavara. Cu pumnii strânsi. Peste câteva zile. el n-ar fi putut face nebunia aceasta. Tie pot sa-ti spun. când depasirea nietzscheana catre supraom se poate face pe calea împlinirii celor mai nebunesti porunci etice? De ce sa nu ma deprind cu necesitatea cotidiana a eroismului. de timiditate.. Stiam unde o vazusem. Credea ca îi ascund. Venise Bibi si fata cu ochi verzi. astfel ca viata mea sa ajunga a functiona firesc o viata eroica? Radu îmi cunostea prea bine ispitele si posibilitatile sexuale. si esti capricioasa. am auzit râsete si batai în usa. de insuficienta. N-am putut adormi. Ea a deschis alene poarta. sfârsite. si ca nu vei fi fericita.Numai atât? -Da.Celor care n-au îndurat niciodata lupta pentru împlinirea unei absurditati li se pare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea. deodata. în padure. privindu-mi prietenul. Precizez.. Radu a venit chiar în dimineata aceea sa ma caute. ci de fortele spirituale ce-mi stapânesc constiinta. putin înainte de apusul soarelui..Ori esti prost. adaoga. Pentru ca esti femeie. Florii. si cea mai eroica. Poate eram singurul care vegheam.Ca sa supravietuiesti. amintirile.. poate.. care miau comunicat zvonuri asupra disparitiei mele din excursie. Si am rupt foaia caietului. ..... care îi place.

. dar m-am prefacut încurcat de intimitatea pe care mi-o vadea si mi-o cerea Niska. De altfel. . Am îngânat câteva cuvinte fara rost si le-am oferit scaune. scrisesem.. dar simtea un dor sa fumeze. prietenul tau. ma simt atât de straina. cu un moralism pedant si fals. îmbatrânit. amare. alaturi de ispite?. daca îti vorbesc rezervat.Lasa-ma sa spun eu. I-am spus de ce nu trebuie sa confunde un suflet luminat eticeste cu un rigorism uscat si absurd. Eticul trebuie sa se cristalizeze ca o încheiere de experiente.. somnul. Câti le suporta.Nu-ti pare bine ca am venit? Niska îti multumeste înca o data... De ce sa nu o traiesc si eu. . eu ma hotarâsem sa-mi închin viata chimiei. cea dintâi porunca: "Nu voi iubi!. Eticul e o descoperire. Seara se pogora lin în mansarda. Pe cea dintâi fila a unui caiet Jurnal.Biblioteca nu poate fi rânduita de mâini straine.. rasfoia.Femeia nu poate experimenta eticul. Un domn carunt o strigase: "Niska! Niska!" în dupa amiaza aceea. exclama.. . Nu fumase pâna atunci.. .. .. printre încordari si nostalgii de mult apuse. 124 .. mai ales acele experiente care primejduiesc viata. Auzi.îmi pare bine ca stii si asta! Credeam ca s-a suparat. studente. Niska m-a întrebat daca am tigari..Stii ce se vorbeste asupra noastra? Ca a fost o încercare de rapire neizbutita. care s-a purtat revoltator de cast.. te necajesti.Ma primesti bibliotecara? Sa vezi ce frumos stiu sa asez cartile. puteti? . . Am venit sa-ti amintesc ca te-ai purtat foarte dragut acum câteva seri si mi-ai vorbit foarte frumos. Am rosit de bucurie.. Cea dintâi seara de primavara când întârziau sus. în constiinta-mi... Niska se uimea în fata fiecarui raft. Daca îti vorbesc sincer. N-am vrut sa le-o spun..Dar aceasta nu o face nimeni. .Cu dumneata nu stiu cum sa ma port.. Bibi.. . marturisii eu. barbatii." Amintirea îmi ratacise sufletul într-o vara singuratica.. De ce "revoltator" lânga "cast"? I-am vorbit Niskai despre imboldurile mele etice... în dupa amiaza aceea..Opreste-te. .. înca o data?. ca si cum ar fi fost numaidecât nevoie de rapire!. .. I-am spus ca. desi la plecare te-ai suparat si miai prezis niste minciuni pe care acum sunt sigura ca le regreti. Crezi numaidecât ca a avea o constiinta cu valori etice înseamna a fi castrat.. Vizitatoarele mele ma priveau fara sami înteleaga umbrele fetei.Si dumneavoastra. dar îi zarii ochii zâmbind. ma suspectezi.Nu toti: o elita. sa fie învinuit de abuz. nu luat din carti. .... Scotea cartile.. o cucerire de a mea în ultima iarna. amare. admira. Bibi refuza cu încapatânare. Legasem juramânt cu mine însumi sa nu-mi pierd ] vremea cu nimic altceva.. nici mostenit din copilarie. opreste-te ca nu mai înteleg. . ca tot ce e poruncit de familie si scoala prin teroare. nesimtitor sau imbecil? Crezi ca etica nu poate vietui alaturi de pacat..Au facut-o altii. linistea?.. Trebuiesc serii întregi de experiente ca sa pârguiasca un suflet masculin. înaintea mea.Vorbeste-mi ca si cum ti-as fi prietena. la mine.adolescenta si fugea printr-un lan.. faptul acesta e concret si viu. Spune da!.. într-un sat de munte.

încruntat. usa.. Nu stiam ce sa-i spun. esti prea dragut.. si eu?... X... nu le-a observat. o pusei într-un plic si scrisei data. zâmbind. Bibi mi-a spus: . ea fierbinte. Coborând scarile. n-am sa vin.. Aceasta nu poate însemna decât bine. când am mai putin de lucru.Si care sunt zilele? .. Vrea sa vii si tu.. Nu mai vazusem pe Nonora din Duminica Floriilor. . sfârsi jumatate de tigara. A deschis ferestruicile în primavara.Sa stii ca de acum îi cu adevarat suparata. înainte de cinci. . A plecat. în orice caz. Radu se ratacise printre primele banci. cu capul plecat.. amintiri. a tresarit.. fara sa se împotriveasca. si în sufletul meu nelinisti se voiau uitate. pe sâni.. . . eu încruntat. . I-am spus ca în anumite zile.Lacramând. Era prea calda..Mata exagerezi. tremura fierbinte. Bratele i-au frânt trupul. Nimeni nu se gândeste la mine.. si ma musca de brat. Seara..Nu.. 125 . Pe Nonora nu o putea decât bucura descoperirea. cu sprâncenele mobile. E reconfortant. frecându-si pleoapele.. La un zvon din strada. Trei ceasuri am prelins pumnul pe carnea Nonorei. . Alaturi de restul meu. primesc câteva ceasuri. A doua zi. Niska m-a întrebat daca ma poate vizita. si-au alunecat buzele pe umeri. Taceam.Le pastrez. Si-a regasit jetul lânga soba de zid. Voiam sa-ti prezint si pe Viorica.Farmece? . înveseliti de tristetile care se vor aduna de acum deasupra plicului.Daca vine cineva? . Ea se alinta. întrebarea ma mustra si pe mine. Umbrele care mi-au întunecat ochii.. . la mine". Am râs.Cu alte cuvinte.Mersi. cu buzele Nonorei scrijelindu-mi buzele. stapânit de încordari.Si eu care credeam ca ne vom împrieteni.închide... gândeam eu. .. Nonora palpita. nu voiam sa raspund.. si genunchii prea ispititori. Nonora a intrat din nou în mansarda. .Niciodata nu m-am gândit sa le fixez. nu vrei sa ma primesti? . râzând nepasatoare. . Nonora mi-a fost alaturi.Ne putem întâlni câteodata.. ani dupa ani.Astazi e Vinerea Mare.Ei bine. un bilet de la Radu: "Mâine merg cu Nonora la cinematograf. L\'HEURE SEXUELLE Am iesit din cinematograf buimacit. îmi amintii îmbratisarea zbucnita printre sicrie.Ce faci? . Voiam sa-i dovedesc ca o biblioteca nu ucide siguranta actului vicios.. îi ghiceam uimirea: eu. nu te speria..Ai cea mai simpatica odaita si cele mai multe carti.. Ne-am despartit privindu-ne în ochi. Râdea... Se prefacu ca-mi sopteste. . cu par întunecat si ochi în cearcane. Biletul m-a bucurat ca o mântuire.

De ce mi s-a înfiorat sufletul ca mângâiat de gheara streina?. sa nu ma tulbur inutil. desfatari si amaraciuni..Seara. zvârcolindul. silinduma necontenit sa-mi amintesc hotarâri pentru ceasuri grele. atâtia ani. întelegeam ca si Bibi o adora. Aceasta îmi dadu curaj. ca am sa sfârsesc prin a ma îndragosti de ea?. otelite de ani.. . nu te enerva prea mult. Am înteles ca mângâierile ei nu le priveam ca o ispita ce biruieste. Si ele ma înfiorau proaspete acum. Banuiam ca se lamureste o criza. Bibi se împrietenise tot mai mult cu ea. Si nu le astâmpara. cu lumini tulburi sub pleoape. de examenele ei.De ce-mi exagerezi toate calitatile Niskai. copcile de la umeri erau desprinse. de licenta la care de acum lucreaza. Mi-am amintit mireasma pietrei sub stele. desi stiam lot ce îngaduie Nonora. Aflasem ca parintii ei au locuit în Basarabia. Bibi mi-o lauda exaltat.Ai sa încerci nebunii. întârziam chinuit. îmi simteam creierii grei. . Nonora venea aproape în fiecare zi si închidea singura usa. Mi-a poruncit sa ramân cuminte. Tremuram.. si înfrânarile . smeriti si provocatori. Venea la ceasuri când nimeni nu îndraznea sa ma viziteze. Nonora tresarea. îi suierau cald narile. si ele se risipeau înlauntru-mi. veghind pe jnepeni zorii. I-am amintit ca îi sunt un prieten de al carui cuvânt nu trebuie sa se îndoiasca. si toate tristetile. zâmbi Bibi. casa pe care Niska o închiriase unei familii prietene. Iar acum 126 .. pe care le cutreieram în luntrea cu tovarasi tacuti.Nu se stie. ci le porunceam din vointa mea. dar nu voiam s-o înteleg. nici nu mai voiam s-o întâlnesc. Atunci am simtit îndârjindu-se hotarâri vechi.iestui bani ca sa plece. Mi-au umbrit ochii viziuni pustii de balti în amurgit. O vara ftizica îi daruise. de singuratati. S-ar fi spus ca Nonora nu era decât trup chemat sa astâmpere chemarile sufletului. Mi-a vorbit de romanele pe care le-a citit Niska. I-am spus atunci ca stiu ce vrea. o sarutam. . Cât îmi îngaduia Nonora.. dupa ce a plecat Nonora. apoi la Craiova. salbatic. de toamne. lucram. Voia sa aleaga. la un colt de strada. cu priviri pe cer si gânduri pe ape. eu torturat. Pulpele atâtau mângâieri îndraznete. Sânii îi erau goi sub desfatare. pentru nelinistile ce nu se limpezeau. Sânii îi înghetasera. bruni si calzi. ca Niska e adorata sau urâta de fete. crezi.. O sarutam. Avea . îi mângâiam cu obrazul. înca din viata. poate. Si nu eram linistit. ca irita baietii sau îi îndragosteste. la un cuvânt al fetei cu zâmbet. cu aceeasi inocenta perversa a trupului pe care îl framânti si nu-l stapânesti. si nu ma înseninam. Când m-am întors alaturi.. Pe Niska nu o întâlnisem. Ne desparteam.. Am întrerupto. si toate pornirile. Ratacisem mult. Mi-a marturisit. . Si jocul începea cu aceleasi îndârjiri. apoi la Brasov. . madularele istovite.. Nonora m-a rugat sa tac.nemarturisite – îmi picurasera într-un suflet coplesit printre celelalte suflete.Baga de seama. dar astepta sa-si gaseasca tovarasul. Nu voiam sa ma gândesc la Niska. Prelungeam asteptarea cu muschi în febra. m-am privit: ochii îmi licareau sur în cearcane. Guri fierbinti i-au alunecat pe pulpe. Avea prea mult din ceea ce gândisem eu. ea linistita. Nonora închise ochii si-si musca buzele. cu ochii orbiti de caldura pântecului.Nu ma asteptam sa ramâna atât de lucida. singur cu muntele. S-au resemnat sa nu intervina în viata si nazuintele singurei lor fiice. Trupul Nonorei era tot mai aproape. fata mi-era palida.. Tremurau. tot mai nelinistit în chemari. cu buzele. parul umed. Un spasm îi înserpui trupul.

Nu stiam. .... Ma gândeam: prietenul meu osândeste capriciul.Iubesti pe Nonora?.Stiu. nostalgii.Totul trece.. Ma stânjeneau privirile lui Radu. alaturi de Bibi. dar daca Radu iubeste pe Nonora? Rupeam o prietenie. care se gândea la Andrei. în fata unei colectii de reviste filologice. îmi amintii eu din Heraclit. Am cunoscut-o la biblioteca. Radu se îndragostise de surorile tuturor prietenilor. 127 .Astept sa-mi treaca. si ma bucuram ca n-am chemat nici un nume pe melodii triste. .. i-am surprins ochii abatuti. de trei "stele".Nu e asa ca are sa treaca?. Mi-era teama ca primavara. zâmbind trist. Am râs. cu fruntea alba sfârsita sub parul strâns la ceafa. . fara sa ne spuna nume. o iubesc! Daca îi chemam numele pe vreo melodie trista. mintii eu. luminata..Mi-a prezentat-o Bibi. nu pentru ca primeam pe Nonora.. Avea umeri cald arcuiti. iubesc. mi s-a parut cea mai fireasca si mai autentica fecioara. . Dar cum de ai iubit-o? Când ai cunoscut-o? . fara chiar mângâierea ca e rupta de dragoste. care mi-ar fi cheltuit timp si truda ca sa fie alungate.Nu. mi-am spus. tristi. Prietena Niskai era mica... Si Radu o iubea. Buzele ascultau întotdeauna.. Din liceu. . în noaptea aceea am visat-o. Vazându-ma resemnat sa-l ascult vorbindu-mi de dragoste.Nu stiu.. ca mai înainte.A câta oara iubesti acum? am iscodit eu. care nu ma întovaraseau decât în singuratate.Ai sa fii fericit. fina. Spunea taina aceasta cu o indecenta care ma facu sa rosesc. pofta carnii întunecate si fierbinti. Gândeam si eu cu Radu: iubire.cu încordari ciudate în suflet. "Foarte simplu. Trebuia sa râd. Eu socoteam ca anumite cuvinte nu trebuiesc rostite nici sufletului drag.. Radu îmi surprinse zâmbetul.. Primii aceeasi masca nepatrunsa drept raspuns. . si mi-era teama. nici siesi. .. cu ochi mari si limpezi. rasariturile de luna. în ziua filtrata prin ferestre reci. . de profesoara de engleza a lui Petre. . . ci pentru ca o primeam fara sa-mi fie draga si fara sa simt. ci numai le-am rostit. Nu de mine. Dar am facut rau. nu o puteam îndragi. doruri. . Pe ea am iubit-o asta iarna.. Aproape s-a rosit când mi s-a prezentat. brate albe. desi eram baut A doua zi m-am gândit la ea..Viorica. vorbirile în doi pe alei.Nu cred. când Radu a fumat si a tacut mult. . ma întristam. Am râs aflând ca e îndragostit. O doream prietena. Ma simteam vinovat.Tu ai sa iubesti?. Fruntea si ochii îi zâmbeau. . La Brasov iubi ochi nostalgici în cabarete. l-am sarutat.. de o actrita... In toamna aceasta a iubit iar. Radu încerca întrebarea care îl ispitea de ani. austeritatea sentimentala în care vietuisem îmi vor ridica neîncetat întrebari. gesturi blajine. asta e iubire.Atunci? . Eu stiu. si care ar fi pierit o data cu apropierea Niskai -nu-mi putea aduce decât piedici.. într-o zi.Ai sa-i spui? -Nu. e perversa si capricioasa.

prin mai. el mi-e un prieten nou. se închina lui Beet-hoven. El iubeste. pentru ca ne vazuse Niska? Eram trist. PRIETENUL MEU IUBESTE Am un prieten nou. nu ne-am mai întâlnit. un dor de nimeni banuit. La un colt de strada cu trotuar curat. Eu voiam sa râd. Dar a iubit pe doamna. la mine. Nonora se alinta. ele dispareau. Citeste mult. cu lecturi. vorbind. si o carte cugetata. o amintire. Eu simt alte multe lucruri si am sa i le marturisesc. Surprinzându-ma gândind. Am primit sarutarea cu salbatica pofta.. Dar nu tradasem niciodata un nume.. S-au întâlnit la munte si s-au iubit. Am plecat amândoi pe bulevarde. De ce sa-l stie? într-o dupa-amiaza. vorbea. Eu ascultam. Eu îi destainui manuscrise de nimeni cunoscute. Am înteles aceasta în dupa-amiaza în care ne-am 128 . mult si nestapânit. ai sa spui ca sunt stupid. Toate acestea sunt capricii sentimentale. Si i-am spus cuvinte pe care nimeni altul nu i le spusese. voiam s-o sarut. Sotul doamnei e arhitect. Prietenul meu era un student ca toti ceilalti: blond. dar el e 1 prietenul meu nou. Nonora asculta. El e singurul prieten. dar ma întelege Petrecem nopti de mai.. De ce m-a durut întâlnirea? De ce nu stiam ce sa mai spun Nonorei. o sarutam. de noua ani. Nonora vorbea. placut. Daca prietenul meu mi-a întins o cursa. pe mine ma copleseau mustrari: trebuia sa alerg dupa Niska si sa-i spun. am un prieten nou! Am sfârsit liceul împreuna. El îmi citeste versuri pe care niciodata nu le va publica.Iarta-ma. Niska ne-a vazut trecând.I mele lui nu poate fi decât: prietenul meu! Am multi prieteni. în sufletul lui s-au iscat dezlantuiri de potente. Doamna pe care o iubeste. cu buze umede. Nu ma urmareste întotdeauna. zâmbind.. Am fost atâtia ani tovarasi. Si o sarutam. XI. stapâneste somnul. îmi spune.. I-am spus Nonorei ca se apropie examenele. îmi spuneam. urmarindu-i pasii prin alee. El marturisea ca banuise la început o taina. Nu are sa stie niciodata adevarul. M-a sarutat înapoia unui pavilion pustiu. în nopti singuratice. cu clavirul alb. cu talente. spre parcuri. Dar din primavara aceasta. poruncindu-le sa dispara. Ne-am descoperit într-un amurg. poate o aventura din adolescenta. Eram abatut. de când ne cunoastem. m-am întrebat: sa-i spun sa nu creada?. Poate întelege-dedesubtul prieteniei pentru tânarul înalt si blond. pentru ca m-a privit batjocoritor. Iesind din parc. care-i asculta slavind Sonatele. Lui îi împartasesc si o carte de poezii. De atunci. Dar eu nu te înteleg. în mansarda. Ne-a privit mult. muscândui buzele. îi spun.. ce se încheie înflacarat. Am râs mult de gluma prietenului meu. Si. înalt. am cunoscut-o într-o librarie. ceea ce simte. Ceea ce gândesc. S-ar fi spus. i-am scapat. Cum nu ai ostenit noua ani? Si cum nu te-ai plictisit asteptând-o?. Poate si el gândeste gânduri pe care am sa le stiu.ca mi se sfasiase o nadejde. vorbind. nici de mine. trist.. Si cu toate acestea.. Nu. faptura mea toata îi spunea ca iubesc. Fata mi-a ramas aceeasi masca. si a iubit pe Beethoven. care se bucura. tu iubesti o singura fata cu o putere care ma înspaimânta. Vorbeam eu.. Ea a înteles. Nonora nu si-a mai descheiat copcile de la umeri.

scriind cartea întâiei mele tinereti. niciodata. Prietenul meu a fost purtat de pânzele deznadejdii care întuneca si ucide. aici.. De acum. A urmat ceea ce trebuia sa urmeze. sincer. Doamna cu mâini albe în claviaturi îi spunea ca îl iubeste. ci numai ne încordam madularele în mers lung. si fulgerele înalbastreau peretii.. el daruindu-i versuri. Ma întrezaream mare... Trasnete în brazi ne-au desteptat. Muncea în biblioteci.pentru ca cel îndragit nu se uita -. de nelinistit. Si gândul asteptarii ma nelinistea si ma mângâia. se dezlantuia furtuna. minteam eu... îndemn la viata si opera. Si parca padurile erau 129 . El voia sa realizeze seria fagaduita de lucrari. tânarul blond a ajuns prietenul meu. din dragoste. ce se va petrece cu mine. Si furtuna crestea în munti. Dragostea îi aprinsese ambitii si doruri.. Ani din el se vor risipi: o stim amândoi.. în început de vara. Ferestruica tremura smerita în Ploaia repede. Nu îmi vorbea decât arareori de dragostea lui. Noptile calde. rea. cel care a plâns cu el si apoi l-a certat cu porunci aspre.întâlnit. cu prietenul meu nou. I-am spus ca îl piz-muiesc. si nu a izbutit . crescut în bucurii. Si juramintele lor. Dar tot ce a adunat din dragostea doamnei vor fi seminte cu rodul pretios. Am ajuns pe ploaie.. în odaita plutea mireasma florilor de smirdar uscat. purtându-si tortura sufletului care voise sa afle zarea dragostei... prietenul meu era fericit. si atât de curând. Iar în visele noastre se tânguiau vedenii. A fugit. în lipsa sotului. nu-si mai risipea timpul. Si serile lor. Era atât de înaltat. ea improvizatii între Ceaikovski si Grieg.. De ce am întrerupt firul povestirii mele cu o tristete grabita? în începutul acela de primavara. Si era senin în ochii nostri. Si doamna care nu-l ere-l dea. Cum au trecut. pe care el le crede. Coboram avântati Fietrele Albe si nu vorbeam. Totul era acum chemare. Credea în el si în iubirea doamnei. Ne întelegeam atât de bine. aspra.. si desfatare în truda noastra. el în miez de tara apuseana. Doamna lui e un exemplar atât de rar. Si ghiceam în jurul nostru râs de munte. si auzeam izvoarele. cum s-a torturat gândind doamna alaturi de sot. Afara. XII.. Am adormit cu duh aspru deasupra asternuturilor noastre. Am adormit în odaita cu peretii albi si o lumânarica de ceara galbena. si auzeam ploaia. îmi povestea chinul începutului. de harnic. îl astept. întoarce. am ajuns la schitul cu pestera. Vorbea cu atâta patima retinuta.. S-a regasit si s-a împlinit din dragoste. Iubind.. A crezut în mine dupa ce s-a convins ca îl înteleg si îl pizmuiesc. Cine stie. si se învalmasea cu noaptea. rece. cum a luptat ca sa uite. FURTUNA LA SCHIT în miez de vara. iar serile se întâlneau. Eu gândeam: daca pe el apropierea doamnei l-a creat din nou. Nu-l mai recunosteam. cu prietenul meu nou. eu. Si vântul napastuia urlete de sihla. daruindu-i duh de barbat. Iam fost sprijin. cine stie?.. mare. Eu.. si apoi cel dintâi sarut în fata clavirului ce purta înca arpegiul minor. îi daruise puteri de munca nebanuita.. pe ea I care nu o întelegea decât alaturi de Beethoven. care nu iubeam. si nu-l mai iubea. cu atâta încredere în fortele si însusirile lui alaturi de dragostea doamnei. în munti. si izvoarele rabufneau chinuind ca mânate de isme. cu fericirea pe care as întâlni-o eu în dragostea sufletului de fata?. si cum nu se mai pot.. pe blana din salon.

Nu aveam nici curajul sa pier. iar acum. filozofiei religioase. pe fereastra. Asadar. Pe drum. Am deschis ferestruica fara sa rostesc un cuvânt. Sus. ci numai printr-o experienta. pur. sub cer clar. nu poti dispretui filozofia si teologia. coborâta din veacurile ghetei. la credinta ortodoxa. am vorbit. care îsi tânguiau acum înfrângerea. si apele se îndârjeau asupra schitului. Voia crestinismul absolut. Faptul s-a petrecut la Geneva. credinta în Biserica. Se împotrivea cartilor. Si muntele. o banuiam întunecata si j umeda. Nu se sfia marturisindu-se crestin. Eram ostenit. ca sa ma vindec. trebuie sa primesti teologia si. Venise si el. si la lumânarea galbena a citit rugaciunea Sfântului Ioan. Minunea. desi datele prime ale crestinismului nu se pot nici cunoaste. Daca esti ortodox pur. * Dimineata. ca noi. Cât a durat tacerea noastra?. si batrânii. strivite pe sub pietre ca viermii. dar. închinându-se. Urcam o coasta aspra. Sufeream prea mult de piept si eram prea las ca sa nu ma tem de moarte. întemeiata nu numai pe Noul testament. Plamânii se însanatoseau din luna în luna. A privit. dupa ce am sorbit laptele în cesti de pamânt ars. Ne înspaimânta apropierea pesterii. o data ce ai primit Biserica. Izvorul blestema aceeasi ura salbatica. Banuiam o discutie interesanta. am încercat vindecarea prin Christian Science. pentru ca. Prietenul meu se exaltase. Prietenul meu a oftat. m-a dus la Noul testament. pe stânca din coasta schitului. deci. pe care de asemenea o marturisesti. credinta fara nici o rezerva în dogmele bisericii. 130 .. Era student la Matematici si Filozofie. la teologia catolica. ci si pe învataturile patristice si conciliare. O banuiam fara sfârsituri. Asteptam.Surprind o contradictie evidenta în afirmatiile d-tale. si în suflet îmi lacramau aceleasi bucurii alaturi de aceeasi gheara ce risipea întuneric. Laudam amândoi seninul. Noaptea îmblânzise muntii. Lumânarica pâlpâia umilita de vânturi. dar deplasata..batrâni înviati. . în noapte. Nici unul nu îndrazneam sa ridicam ochii catre celalalt. unde mi-am cheltuit ultimii bani. tresarind.Convertirea mea s-a împlinit în împrejurari stupide.. înainte ca prietenul meu sa raspunda. Si din scorburi se înserpuiau ghearei lungi. Prietenul meu era palid si înfrigurat. Vânturile purtau norii si purtau fulgerele în pustietati. cu fruntea uimitor de larga. întrerupse studentul. M-am asezat pe patul alb. e mai mult decât credinta în Noul testament. filozofia. cu temei de magnetism animal. pe care o marturisesti. suferind de piept. teologiei. Studentul veghease toata noaptea în bisericuta. . aparându-se poate împotriva învinuirii de protestantism pe care o insinua studentul. Ne-am amintit furtuna si spaima. un brad fulgerat astepta smerit zorii si mirarea calugarilor. florile si vântul care se potolise. si scorburile. Zaream stele stralucind.. nu se prezentase la nici un examen. am plecat mai sus. în urma. Vorbea despre credinta simpla si mântuitoare.. sa locuiasca la schit o saptamâna. am întâlnit un tânar palid. nici repeta printr-un proces rational. ce se pogoara prin har. tresarind sub picaturi. Am crezut.. Nu-mi ramasese decât pofta de viata. Se însenina. cu tâmple boltite. apoi. Si atunci.

pe care o stapânesti.Iar experienta e credinta. m-a transfigurat. desi eu îl simt. Aici e deosebirea si aici se iveste marea mea îndoiala. care e îndreptar. pot profita din contactul cu forme si functiuni de gândire complet purificata de gândirea planurilor inferioare. prefacându-se din om un om de al lui Dumnezeu. m-a facut crestin. . Eu nu cred.Acum te înseli fundamental.. . prin însusi faptul functionarii lui în viscere de spiritualitate proprie. care e mai mult decât un rit si o credinta. Voiesc sa-ti spun cum înteleg eu crestinismul. ..Da. pur ortodox. adica credinta.Domnilor.Cred ca nu ai dreptate. . . De ce e nevoie sa întelegi d-ta un crestinism nou? Exista unul singur. Iar cetatea omeneasca... discutiile teologice sunt întotdeauna interesante. Ea nu ti-a fost decât daruita. . marturisii. Pâna acum nu pot cunoaste un crestinism viu decât personal.Atunci.Atunci. -Eu nu cred în har. si totusi am avut o experienta religioasa. Ceea ce numesti dumneata "experienta religioasa" a fost siguranta mântuirii. . iar nu prin dogma. etern si infinit. Crestinismul e o spiritualitate antimon-dena. D-ta singur ai spus. .. . care mi-a pogorât în suflet viziuni de crestin.O ai. îti accept învinuirea d-tale de protestantism.. Ai crezut atunci.Acum gresesti si d-ta. Eu as recomanda chiar lectura teologiei dogmatice oricarui tânar. întrerupse prietenul meu. Transfigurarea e o depasire ce nu se poate face decât prin har. menita sa calauzeasca evolutia omului catre Dumnezeu.Transfigurarea aceasta se face prin experienta mistica. o cetate a lui Dumnezeu..Acesta-i protestantism. de ce ne întrerupi? . Ti se pare ca viziunea omului ca egal de al Lui Dumnezeu.Si totusi. în mine exista acelasi crestinism viu. vorbi studentul. criteriu si valorificare. De fapt. cum are Prietenul meu? . care vor studia filozofia sau matematica. pentru ca te stapâneste ratiunea.Nu poate fi decât personal. cu gândirea din istorie sau biologie. Nu am nimic personal într-însul. ti se pare absurda credinta pentru ca o judeci. însa.. Orice crestinism autentic e si personal.. experimentând pe Christos.Un crestinism actualizat.Pentru ca plecasem de la crestinismul meu. fecund. Acum. Dar prefer sa fiu protestant si crestin decât ipocrit fiu al Bisericii. implorai eu. De altfel. . gândesc ca nu întotdeauna crestinismul necesita credinta. 131 . dar te temi s-o recunosti. Asa e? . se întâlneste acolo o atât de pura si organizata spiritualitate. de ce nu mi se daruieste si o credinta statornica.O marturisesti aceasta acum. prin rasturnarea valorilor lumesti si înscaunarea valorilor divine. si-l recunosc ortodox si ecumenic. . . Crestinul moare si învie în Christos. recunosti si credinta. prin austeritatea si sobrietatea lui. adica siguranta harului. eu nu cred în Dumnezeu. daca recunosti o transfigurare a constiintei izvorâta din creier. . ca experienta e o transcendere a constiintei rationale. încât chiar cei care nu vor crede niciodata.Ti se pare ca nu crezi. dar nu starui.Adica eretic.Eu nu cred în Dumnezeu. . ai câstigat-o singur. creator de valori. .Nu. .

prin har. Vreau sa împlinesc o viata înspaimântatoare. Vointa omeneasca. Dar eroismul meu valorifica si actualizeaza premisele crestinismului. dar nu oricare erou al duhului e un crestin. Vreau sa realizez un eroism concret. . Dar esti pagân autentic în eroismul dtale. ..Nu vrei s-o crezi. . . Dar d-ta întelegi consecintele credintei acesteia? Nu le caut în istorie. prin Iisus. .. e vointa. De altfel.Totusi.Nu pot s-o cred. esti înca stapânit de pagânism. asa cum altii se multumesc a vietui în nori. cu toate renuntarile pentru primatul spiritualitatii. însutindu-mi. . Vreau sa fiu nebun. aspra. .Eroul îl depaseste? .. înca. .. tocmai pentru ca te socoti un crestin pur. . temelia experientei religioase. e prezumtie diavoleasca. Acum va înteleg deslusit.Cel care lupta cu sine ca sa concretizeze.Gratia e esentiala pentru teologi.Nu-ti cunosteam. sa întrec pe toti cu faptele mele. . Iata de ce nu sunt pagân: vreau ca eroismul sa rasara din carnea si sângele meu. Crestinul depaseste omenescul. Poti gasi gratia predominând în tot Noul testament. de nostalgii. Religia d-tale e pragmatism si magie. gândindu-ma la ascetismul indian si la renuntarea budista.Nu poate fi pagân un eroism alcatuit din renuntari. crestin. .E frumos. sa vietuiasca si sa raspândeasca anumite valori spirituale ce depasesc cu mult spiritualitatea comuna.Desigur. Cel care întrece omenescul. din înfrânare. eroismul. Eroismul d-tale e pagân. . de elanuri. Sa pastrez ascunsa taina cea mare. sa nu se ridice nimeni pâna la mine. Vreau sa ma depasesc. Te contrazici si d-ta.îndoiala aceasta am avut-o si eu. pe care îl vrei realizat numai prin vointa. Dtale îti multumesc ca m-ai ajutat sa aflu ceea ce vreau sa fiu: erou.Care sunt? . toate având un tâlc nepatruns. ca un sfânt.Fii te rog scurt. ce întrec spiritualitatea omenescului simplu.Crestinul e astfel si un erou. ca sa vietuiasca ascetic. 132 . vointei divine.Ai uitat esentialul: gratia. e preferabil sa fii protestant decât budist sau necredincios. fiziologic si social? . ci erou. asa cum a fost Dante si Don Quichotte. Orice suflet care vietuieste o viata eroica. . te apropii de Luther. iar nu unul de vorbe.înca o greseala. . ca sa-ti pot tine minte toate greselile. pâna ce nu voi mai fi om. dar eu sa fiu erou. lasati-ma sa va spun în ce consta acest crestinism eretic. în genere.Depinde: ce întelegi prin "erou"? . conducând la transubstantializare. e un suflet crestin. din exaltarea unei etice crestine. rastignite pentru o nebunie a duhului. prin tacere. sa ma depasesc prin experiente si suferinte.Eu socotesc crestin orice erou al duhului.Nu înteleg. . .. Fireste. .Primatul duhului. Vreau sa pogor vointa ideilor în viscere.Adica protestant. Cel care renunta la viata celorlalti. atunci când nu e asimilata. daca d-ta anulezi vointa personala în crestinism. Dar discutia aceasta ne-ar duce prea departe. . . numai pentru ca si-a fagaduit siesi sa împlineasca acele câteva hotarâri. Si ei realizeaza o viata luminata de anumite valori spirituale.Am sa te lamuresc. vasta. ti le amintesc în d-ta: nu esti crestin.Si totusi.Te contrazici cu cele ce-mi spuneai adineauri. erezia. sa vietuiesc în lume. Sa nu ma înteleaga nimeni. vorbi întristat studentul.

D-ta crezi în fortele d-tale. cu atât vei fi mai senin. Francisc.Nu cred în Dumnezeu. . de fericire. ridicându-se: . nu dumneata ai biruit.Cu cât te vei apropia de solutia crestina. . înfasurati în vânt.Nu. ma îndoiesc de har nu pentru ca am discutat cu d-ta. . Dar gratia lui Dumnezeu e mare. cum nu cred nici în Dumnezeu.Vorbesti copilarii. Prietenul meu tacuse de mult. har nemijlocit si infinit. Te-a ajutat. dar lacrimile. personale? . sa raspund: "Nu! îti marturisesc.Vreau sa fiu Sf. sa creada. ci astept gratia. Am ramas cu studentul în matematici pe un trunchi. Nu te felicita dupa izbânda. ci pentru ca am stat în tovarasia d-tale. . . Mi-e mila de suferintele d-tale. chiar.Dar eu nu vreau sa fiu fericit. încât sunt ispitit acum. sub cer senin. daca m-ai întreba: "Crezi în har?".. El gândea.O simpla experienta a credintei te-ar fi dus mai aproape de eroism decât toata durerea unei vieti pagâne. pentru ca vreau.. asadar. .Ceea ce e dureros e ca nici eu nu pot crede. . Apoi. .Toate acestea sunt discutii desarte. Poate am sa evoluez.. Altfel. Dar d-ta nu esti decât un simplu pagân torturat de neputinta convertirii.. ci Dumnezeu.Nu întelegi? E un simplu instrument divin. Am mângâiat toti trei bradul despicat de trasnet. în nesiguranta." . .Asta nu o cred. dar suferintele.O ironie finala? . Nu exista decât un singur lucru: credinta. . desi o doresc.De ce vrei sa te chinui toata viata? .Predestinare? .Eu nu anulez valoarea vointei. Dar nu cred. în plictiseala amara. .Iata eternul pagânism nostalgic. în durere. prietenul meu s-a dus în chilie. . cum doresc si pe Dumnezeu. N-ai sa izbutesti nici un act eroic.. Dar în întelesul de a experimental eroismul.Credinta te face fericit fara eforturi eroice. realizând cel putin un fapt eroic. erai înfrânt... Nu cred decât în Christos. Prietenul meu rosti.Am sa izbutesc. . Daca nu voi fi înca în sanatoriu sau în pamânt.Eu stiu cât si cum sa cred. .Pentru ca astfel pot ajunge erou. sfânt. Studentul întari.. Francisc fara gratie. Mi-e teama. . ajutându-te prin har... Ne-am întors la schit. . Nu pot dormi linistit decât în primejdie. ai sa ajungi erou. . Aceasta e pozitia definitiva. Noapte buna. dar o cer iluminata de credinta.Nu Dar vreau sa ajung cu orice chip erou. luminat de un zâmbet. în duhul d-tale de tânar exaltat.Cu atât mai rau..Desi bucuria va fi salutata cu lacrimi. .Dar ispitele pe care le înfrâng. cel dintâi si cel mai mare erou al crestinismului. Ne-am asezat toti trei pe muchia muntelui. am sa ma bucur împreuna cu d-ta.Am sa ma rog pentru el. Daca Dumnezeu vrea sa te mântuiasca. 133 . Un Sf. -Sa-ti ajute Dumnezeu. Raspândesti atâta pagânism exasperat de propriile lui elanuri. Nu cred în fericire. nu sunt dovezi de existenta vointei mele efective. Esti demoniac. Crestinul e optimist si senin.

N-am spus nimic prietenului meu. Când am intrat în chilie, s-a îmbujorat si a ferit o pagina pe jumatate scrisa. - îi scriam ei... Mi-e atât de dor... Am ramas o saptamâna, citind Evangheliile si Apocalipsul. Eu aveam în sac un caiet alb, menit unei povestiri pe care nu o puteam scrie. Lânga caiet, S.Francisc si Pascal. Dupa o saptamâna, prietenul meu s-a simtit coplesit de singuratate. Studentul coborâse în Ardeal, la o ruda. Mi-a daruit un exemplar din Gracian, cu o dedicatie trista. Si prietenul meu era tot mai trist si tot mai stapânit de amintirea doamnei. Intr-o dimineata, m-a sarutat si a plecat. L-am întovarasit o bucata de drum, prin padure. Era atât de fericit ca are s-o vada... Când am ajuns pe platou, ne-am despartit. Eu ma întorceam spre schit, el cobora jos, catre oras. Era senin, cald, liniste. Ne-am amintit urcusul, pe ploaie si întuneric, cu o saptamâna mai înainte. - De acum, fiecare cu drumul sau... Treceau zile aspre, dure, nemilostive în îndoieli. Vietuiam acea salbatica singuratate pe care o doream din biblioteca mea. Nu vedeam decât pe calugari. Porneam în fiecare zi, singur, cu caietul alb pe creste, pe muchi, pe carari ce coboara în prapastii. Iubeam viespile care culeg mierea arbustilor. Iubeam pasarile pe care, de multe oi, mi se parea ca le patrund în glasurile lor. Iubeam muntii rai si padurile cu putregai Printre trunchiuri. Noptile, ma chinuiau întrebari. Aveam acelasi raspuns, si chinul ma 'ndreptate sa cred ca sunt pe drumul cel bun. Nu uitam niciodata ca Vreau sa fiu erou. Dar întrebarile erau multe si crude: "Ce am sa-i spun Nonorei?" "Sâ fug de prietene?" "Sa fug de Nîska?" "Daca am s-o îndragesc?" "Sa rup dragostea?" "Sa ma mutilez?..." Au fost nopti când tulburarea ma umilea pâna la plâns. Criza crestea, crestea în singuratate. Ma simteam parasit de toti, uitat, agonizând într-un pustiu. Sufletul îmi era corMesit de marasm, de disperare muta, de slabiciuni. Totul îmi poruncea sa ma întorc în oras, între oameni. As fi voit sa vad pe Niska, s-o rog sa-mi fie prietena buna. As fi voit sa vorbesc, în jurul meu nu era nimeni. Rataceam, si Pascal mi se parea rece, si Sf. Francisc de neînteles. în fiecare dimineata îmi spuneam: "Astazi voi capata linistea cu care am venit". Adormeam cu vedenii de fericire umilindu-ma. Ispita cea mare era dragostea si fericirea prietenului meu. îmi spuneam: "Iata, prietenul meu e fericit. De ce sa nu fiu si eu?" Si nu credeam în fericire, si o pofteam ca pe un fruct. De câte ori tristetea singuratatii aspre ma coplesea, îmi spuneam: "Are sa treaca, are sa treaca...". Mi-era ciuda sa astept ceasul acela -care trebuia sa vina — cu neîncredere. Nu era începutul si icoana întregii mele vieti singuratatea aceasta disperata si chinuita?... Un amurg însângerând padurile m-a linistit în câteva clipe. Nu pot zugravi o liniste de singuratate. Era credinta si nadejde, si dragoste, si pornire spre jertfa, spre renuntare. Am gustat fericirea amaruie si calmanta a biruintei. în seara aceea, la lumânarea pe care o mai aprinsese o singura data prietenul meu dupa furtuna, am deschis caietul neînceput si am scris pe cea dintâi pagina: "...Eu îmi voi însemna aici crizele si solutiile mele. Un caiet pentru suflet, în care oamenii vor fi ispite, iar evenimentele, atitudini. Nu mai pot reconstitui experientele care m-au bântuit în aceste zece zile, dupa plecarea prietenului meu. Dar, depasita fiind criza, eu ma simt mai puternic, mai voios, mai 134

încrezator. De acum stiu: cu cât mai mult voi fi coplesit de tristete si de neliniste, cu atât trebuie sa ma bucur mai mult. Izbânda va aduce o limpezire dureros de senina, si-mi va mânia fortele. Asadar, nu trebuie sa evit primejdiile: sentimentale sau cerebrale. Sunt dator, ca sa realizez eroismul, sa înfrunt ispite mari, vaste. Ca sa ma împlinesc pe drumul daruit mie, si împartasit numai studentului si prietenului meu, trebuie sa renunt la fericire. Renuntarea o voi înfaptui dupa coborârea în lume. Renuntarea nu înseamna schivnicie. Ascetismul va fi pur etic. Nu voi renunta la un lucru decât atunci când el îmi primejduieste drumul catre eroism. Asadar, nu renuntare definitiva, ci renuntare cautata. Voi fi prieten cu Niska. Iar daca primejdia va ajunge temuta, daca ma voi îndragosti, sunt dator sa-mi aprind dragostea pâna ce ma va stapâni complet. Atunci, voi renunta la Niska sau la oricare alta dragoste. î-am pomenit numele, pentru ca de ea ma simt ispitit mai mult. Sunt sincer; nu mi-e teama de primejdie. Singura grija: eroismul. Aceasta nu trebuie s-o afle nimeni. Voi vietui aceeasi viata. Daca anumite renuntari pot parea nebunesti, cu atât aiai bine. Numai un nebun supravietuieste mediocritatii. In ceasurile mari, sa nu fiu trist, ci semn. Accept nostalgia numai în amintiri. În fapte, -aceeasi dârzenie si încredere virila. Faptul trebuie supus eroului. Viata toata trebuie sa se frânga sub nebunia Iui..." XIII. PLECARE Am coborât senin. Orasul se pârguia sub cer de flacari. Strazile, în amiaza, se înalbeau pustii. Oamenii se strecurau pe sub ziduri, adulmecând umbra. în mansarda mea, soarele navalise îngalbenind albul cartilor. Am plecat iar, catre sâtui cu vile în sân de mare. Acolo, rasaritul orbeste zarea apelor: amiaza sticleste ca o bolta deasupra trupurilor foaie pe nisip înfierbântat; amurgul sângera pe dealuri de argila; seara se iveste o data cu luna, adusa din pustietati sarate; noaptea se limpezeste albastra, înalta. în gara am întâlnit pe Marcu, întovarasit de un tânar brun si de o duduie. Nu-l mai vazusem din iarna. Ne-am îmbratisat, printre perechi grabite, printre hamali. Mi-a prezentat noii lui prieteni: duduia, cu un nume evreiesc complicat, studenta ia Stiinte naturale; tânarul, medicinist si antisemit. Râdea, si as fi crezut ca glumeste, daca nu as fi zarit zvastica de argint la cheotoarea prietenului sau. Nu mi-a iasat timp de narari si iscodiri. Trebuia sa ne gasim locuri, într-un compartiment nu prea aglomerat, ca sa putem calatori si discuta în tihna. Am aflat un culoar gol si ne-am multumit sa ramânem rezemati de Ś cstre. Marcu si tovarasii lui se duceau la Constanta. El va ramâne în septembrie si va pleca, apoi, la Marsilia, pe mare. în Marsilia, Plantele iui are rude. Se va odihni si va pleca la Paris, sase-sapte ani, Pentru Medicina. Mi-a povestit cum a trecut bacalaureatul în vara.L-a îndârjit prima cadere. Pierdea un an; nu avea nici timpul sa-si faca ostirea. A început sa creada ca e persecutat, ca a fost respins din pricina antisemitismului comisiei. Atunci, a început sa învete. Opt luni, a învatat ceas cu ceas, asa cum învatam amândoi cu un an mai înainte, în Biblioteca Fundatiei. Ne-am amintit amândoi iarna si primavara petrecuta alaturi de carti mari, cu legaturi sure. Miam amintit atâtea amanunte, cu un prieten care se despartea... 135

L-am întrebat de ce n-a venit sa ma vada. Când l-am cautat pe acasa, vecina m-a vestit ca se mutase, fara sa lase noua adresa. - Mi-a spus Radu ca te-ai facut antisemit, ca primesti la tine un cerc studentesc crestin, ca pregatiti manifeste si conspiratii... Râdeam, râdeam. - Fireste ca Radu nu ti-a spus nimic din toate acestea... La mine în mansarda a fost doua luni, e drept, sediul cercului. Multi studenti erau antisemiti... Dar pe mine ma stii: nu am fost niciodata antisemit. - Foarte rau, ma întrerupse studentul cu zvastica. Prietenului meu Marcu iam marturisit de multe ori: un student român luminat, care nu e antisemit, e las sau nebun. Un student luminai, trebuie sa fie nationalist... - Absurd, zâmbi Marcu. Un student luminat trebuie sa fie cetatean al viitorului: comunist. Daca nu vom anula noi atât superstitiile nationalismului, ale granitelor, ale neghioabelor teorii etnice, atunci, cine sa le anuleze? - Tu esti semit si pozeur. Anularea de care îmi vorbesti nu te împiedica sa fii un fanatic al iudaismului. - Noi trebuie sa ne lasam legea cea din urma, pentru ca nu avem nimic altceva în afara de lege. - Exagerezi; aveti mult mai multe însusiri. De altfel, ceea ce m-a îndemnat sa-ti fiu cel mai bun prieten a fost tocmai iudaismul tau intens si sincer, alaturi de un internationalism banal si nesincer. - Internationalismul nu poate fi realizat decât prin iudaism. - Domnilor, le marturisii, discutia ma stânjeneste. Marcu mi-e bun prieten; sapoi, se mai afla aici o duduie... - Duduia nu se supara, pentru ca e logodnica mea, zâmbi studentul cu zvastica. Râdeau toti trei de uimirea mea. - Nu-ti vine sa crezi? ma întreba Marcu. Aceasta domnisoara renegata... - Pardon, asimilata, preciza râzând duduia. - Când te asimilezi unui popor necivilizat, e o renegare. - Poporul e tânar, vorbi iarasi medicinistul. S-apoi, fata straina se afla pe pamântul sau. Acum doua mii de ani ar fi fost roaba: acum, e sotie si stapâna, câteodata... - Aceasta e înca o sclava a crestinismului, socotii ei. - Din pacate... - Nu vorbi asa, îl întrerupse Marcu. Prietenul meu e un crestin autentic... - Domnul nu poate fi crestin. Din cele ce scrie, îl banuiesc pagân, chinuit între Apollon si Dionysos. - Te rog sa amintesti si pe Iisus. - Daca vrei... Dar eu te socotesc suficient de evoluat cerebraliceste ca sa mai pastrezi o mentalitate primitiva. Crestinismul e religiozitate, adica politeism condensat, adica animism, fetisism, magie, salbaticie. - O mie de greseli într-o singura fraza, ma suparai eu. Mai întâi, monoteismul na fost niciodata un politeism condensat, ci exaltarea suprematiei zeului Cerului dusa pâna la anularea, la disparitia celorlalti. Un singur zeu, deci, ajunge Dumnezeu; iar nu o suta de zei redusi la o singura sinteza, cum spune scoala mitologica. A doua greseala e atât de covârsitoare, încât te coboara în ochii mei la nivelul oricarui medicinist mediocru si îngâmfat, incult si obraznic... - Oh! ce de complimente!... se minuna, iritata, duduia. - ...Pentru ca numai un astfel de medicinist poate confunda experienta crestina cu originile religiozitatii. D-ta nu vezi ce înspaimântatoare absurditate 136

afirmi? Daca inversezi astfel fazele evolutiei, nu întelegi ca eu pot sa-ti raspund: Einstein e un salbatic? - Sa auzim, sa auzim! se bucura Marcu. - Pentru ca si eu am dreptul sa ma cobor, ca d-ta, de la geometria în spatiu la geometria plana, apoi la greci si la egipteni, si la chaldeeni, apoi la liniile trase de salbatici pe peretii pesterilor. Daca teoria einstei-niana îsi are obârsia în geometria cu trei dimensiuni, iar aceasta în liniile pesterilor... - Liniile salbaticilor nu erau stiinta... - Tocmai de aceasta te învinuiesc si eu: magia, fetisismul, politeismul nu contin o religiozitate autentica, ci numai o serie de fenomene sufletesti care nu au nimic comun cu experienta crestina. Identitatea d-tale între crestinism si primitivism e de-a dreptul absurda. Concluzia: crestinismul nu exclude nici stiinta, nici filozofia, nici civilizatia... - Poate sa ai dreptate... în orice caz, d-ta nu poti fi crestin... Datoria d-tale e sa fii antisemit... - Stupid. Nu pot deveni partasul unei solutii atât timp cât n-am studiat problema. - Cine te împiedica s-o studiezi? - Antisemitii. D-ta crezi ca mai pot fi obiectiv când se sparg geamuri, când se bat colegi evrei, când se închid colegi crestini, când nu mai sunt cantine, camine?... Cu atât mai mult trebuie sa iei o atitudine. Expectativa e o lasitat - Bine spus, zâmbi Marcu. Te-am admirat întotdeauna pentru litica fortei, singura care da rezultate. Nu mai sunt socialist, pentru erau prea multe teorii si prea putin curaj. La Paris, voi organiza nu îr truniri împotriva României, ci atentate împotriva guvernului. Pentru fie care deputat ucis. beau o sticla de sampanie!.., Marcule. îl rugai eu, ma iriti inutil. M-am ferit întotdeauna sa i cut cu tine problema aceasta... - Nu ai curaj sa te angajezi pe o pozitie, insinua studentul. - Am mult mai mult curaj decât ai banui. Am curajul sa astept. Teoria mea e sa-mi echilibrez si sa-mi lumineze constiinta. Tara poate sa piara... - Te înseli; tara nu piere, pentru ca cinci studenti evita proba evreiasca, preferând sa se afle mai întâi pe sine, sa-si creeze critera valori ... Un exemplu de dezordine. Daca as fi dictator, te-as împusca. Iar pasa tarii de constiinta d-tale? Incordari si depasiti clerul tarii.. . Esti student îa Filozofie... Vorbesti desi sti ia Medicina. Tevcontrazici ia st etnic: sânge, pie; sa abata discu I naivi si sentime rea muit zeitatea medicinei, fara sa împ clegi tu prin libertatea medicini omnu \'mi place lelaL - Din nefericire s-au schimbat, li int - Oh.!... si o înteleg gresita. - Cei de la Litere împrumuta mentalitatea si cunostintele. Ar fi interesant de stiut ce dori Marcul - E interesant integral, ironiza medicinistul. Poate domnul cred în dragoste?.., - Desi indiscretia e stânjenitoare, nu ma supar. Dar nici n â pot raspunde. - Fireste, noi nu întelegem, râse duduia.,. - N-am spus chiar asa. Dar d-stra confundati impulsul sexual sau colajul, sau acea "sympathie amoureuse" cu dragostea. Nici nu încerc sa intru în amanunte asupra treptelor acestei dragoste autentice. - Ar fi interesant, zâmbi duduia. 137

"Iata.. Eu . în care a copilarit. Si moartea bunicii lui. ei cu medicina si cartile anarhiste. pleca. Duduia j pe fereastra.. Marcu a evitat. Apoi. la o fereastra deschisa. si toate renuntarile îndurate. si nostalgia sfârsiturilor de petreceri. ! an singur lucra: ea nu crede nici în nationalism. Tresarii. despre viitorui lui. soptind.. în orasul cu fabrici. fântâni la rascruci de drumuri. Eu am vorbit cu Marcu pre anii petrecuti în liceu. între ei... despre viitorul meu. .. . Poate îl înduiosa despartirea de tara în care i s-au nascut si iubit parintii. sa aflu motivul legaturii d-voastra. Priveam amândoi. . Marcu e un prieten care pleaca. Suntemi buni prieteni.. cred uscat. El spune ca e antisemit.. si maturizarile mele dureros de prei lungul experientelor cautate si exaltate. dar o suport ca o ceptie. Acum. "Cu Marcu ma înteleg tot mai ran." Gândeam si nu-i spuneam nimic.. Ma întrista gândul despartirii de un prieten. si iectunie. curajul absurditatilor. el ma socoteste mistic. cu toata gafa pe care constient o fac. Eu ma întristam. . a experientelor ucigatoare Dreptatea trebuie sa fie a mea. halucinat. istoric. si studentele de la biblioteca.Eu nu cred nimic. Si idila înabusita plapând. Dar eu studiez biologia. Estera. Cine Iaca ne vom mai întâlni în acesti cinci ani. oameni plecati sub povara verii. spiter. Si nici unul. pasii pe drumuri neumblate. Toti trei rosira. nici în Śatkmalism. rafuieee spirituale.. înfruntându-se. Seninatatea mea e amara. Pentru mine. Sunt îndragostiti ca doi adolescenti sentimentali. Zâmbea rautacios. Poate îsi marturisea: "Omul acesta îmi curând. Fireste. Ei sunt studenti de ai viitorului: pregatesc o casnicie întemeiata pe .. raspundeam.Eu cred în stiinta si în tine. Spuneau ca nu se iubesc. se împotrivi duduia. nici altul nu vor sa renunte la minciuna. care din noi are dreptate?". daca voiti sa mi le estainuiti.Numai eu. privea. De fapt. el cu gandunle lui. Poate îsi amintea liceul. se iubesc. pentru ca eu am suferit mai mult. eu cu viata mea launtrica.. Trenul despica sesuri cu flacari albe.. simplist.. Vorbi Marcu. logodnicii au nas aiaturi. Ne întelegem. un tânar care asteapta.Ar fi interesant pentru mine. pe strada cu soare mult. Apoi am tacut. Poate ca. pagubelor si câstigurilor. mai sumbru in adolescenta. si prietenii lui. ramana cu o declaratie sentimentala. un strain"".Tu ai sa iubesti? 138 . Si Marcu privea. care adulmecând orizonturi. mai vini.. Eu. si noptile de Purim. El ramâne pentru totdeauna la Paris.. zâmbind. ea se lauda cu stiinta.Nu e chiar asa. înca. aceasta e tara mea". Dupa cu s-aii coborât la o statie si au cumparat fructe.. epicureu înnascut... Studentul încerca sa glumeasca. si-au marturisit. cu mine alaturi. Marcu însemna tot ce vietuisem i dur.. vorbii eu. Zaream gari.unitatea inteselor. dar e afectiva. Mareu îmi amintea de Htiile si infrânanie. câmpurile sub soare. A lui a mincinoasa si presarata cu îndoieli care niciodata n-au aJuns intense si definitive. pâna aproape de seara. catre perechea ce soptea la fereastra: .. Marcu a zâmbit si a început sami istoriseasca viata pe care o va vietui la Paris. Am tacut amândoi.Cred ca amândoi sunt nebuni. cât timp Marcu nu se intoarce in tara?. astept lamuriri de la d-stra. eu cu ale mele. .Poate crezi ca ne iubim? . nebunia contradictiilor. gândeam. colindând vecinii în dominouri negre.

s-o caut printre trupurile sub soare. Dar Niska nu era o primejdie. Eu voiam. "El are sa-si poarte tara acolo. Batea vânt dinspre mare. . care ma priveau fericiti... seara. soarele ce se stinge mi-era îndemn. deserturi. rasarituri..De când te-ai convertit? . 139 . Dinu. îmi spuneam ca o prietena înzestrata cu suflet înalt va alina asprimea sufletului meu. Ma întorceam acasa tremurând. Si prieteni vechi. Mâneam cele ce-mi dadea gazda. în fiecare noapte. el citind jurnale. Ma îmbujoram de câte ori gândeam ca voi întâlni pe Niska. Scrie-mi despre ai nostri. am sa-ti trimit adresa. de miresme.Sunt magulit. Dar mai ramân în Constanta trei saptamâni. . Plecam iarasi. ma plictisesti cu aceeasi literatura a ta... . marturisii... în Franta.. . înaintea si înapoia mea.. pe cararea ce duce printre stânci. e mai bine sa ne despartim acum. De la cazinou se furisau. Scrie-mi despre Robert. Pe mine ma ispiteau lacrimi. la cazinou. XIV. De abia ma stapânesc. Fanica..Desi nu e literatura.. Am tacut iar. . nu întotdeauna izbuteam sa-mi ascund tristetea amara a biruintelor. gândeam. si fete de profesori ma împresurau în noapte. Aprindeam lumânarea alba si citeam.. Gazda ma socotea un mizantrop precoce. SFÂRSIT DE VACANTA Din cerdacul vilei îmi odihneam ochii pe mare. Am strâns mâna logodnicilor. zâmbind ostenit.. si profesori-despre toti. si iarasi. ne-am îmbratisat. eu asteptând noaptea. cu fruntea în vânt. . de zgomote. si colegi din liceu. am coborât.. orase cu turnuri.N-am sa fug de ea. Marcu m-a chemat.Marcule. o data cu stelele. cu Andrei. regenerare. printre vile. singura pagina pe care o scrisesem în Jurnal. Eu o voiam prietena. Piatra era rece si cerul înalt. mediocru. ostroave. sa pogor în mine vraja tainica a soarelui ce apune.. melodii cu ispite. Rataceam singur. la restaurant.. Iar în sufletul meu stapâneau tristeti de adolescenta pustie.. despre Radu.Nu te înteleg... din scrisorile mele". spuneam. Descoperisem de mult ritul.. Trebuia sa înfrunt primejdia.Nu. Marcu dadu din umeri... numai.. Ma întorceam seara. Îmi porunceam sa citesc. Ai cazut si tu. Zaream Perechi putine. Ma surprindeam tot mai des cu ochii pe mare si cu foile cartii rasfoite de vânt. Si banuiam ca sunt cunoscuti în satul cu vile rasfirate. îndragisem un colt cu stânci pravalite în mare. în parc.. singur. De ce ramâneam singur?. îmi porunceam sa cobor pe plaja. Când s-a apropiat trasura.. I-am fagaduit. Dupa o saptamâna.Daca iubirea lui Dante si a lui Don Quichotte e cadere.. Daca vrei...Nu ne-am vazut de mult. Dar gândul meu de dupa iubire n-am sa ti— o spun. parca ai pleca pentru totdeauna. mediocru... pâna în septembrie. bici. Le ghiceam întovarasite de lumini.. diminetile. S-apoi.Desi în liceu pareai vesnic îndragostit... în gara. . bucuroasa ca platesc cât îmi cere si nu ma plâng de nimic. Apa se linistea sub luna. pe plaja. cu gulerul de la haina ridicat. Bibi îmi spusese ca o va întovarasi. Asteptam acolo vântul. In cele dintâi zile n-am voit sa caut pe nimeni. arsite. .. . atunci am cazut. Porneam aproape de amurg. viziteaza-ma. noaptea.. Adormeam cu viziuni ciudate: oceane.Nu uita sa-mi scrii.

de Andrei. Ma grabeam. Eu am rosit.. în pantaloni albi. în goi. Dai are sa-Râdea... fara sa înteleg pricina grabei. Dar paseam înainte. Voiam sa ma întorc.... Capatasem o verva care ma nelinistea...Ce nesuferit!. spunând ca sosisem numai de o zi. în noapte. Niska era entuziasmata de capriciul soartei. disperat. am prins curaj. Tânarul cu pantaloni albi se oprise.Imposibil.Pauli cel mai bun prieten al meu. .. pentru examene. Niska a alergat. .Iti pare atât de bine ca m-am logodit? . spre stâncile mele.. Tu nu te-ai schimbat. M-am întâlnit cu un tânar. un strain.Fireste. Eu ma înveselisem pâna ia sarja. câstig ramasagul dupâ câteva luni. Tânarul alerga înapoiami. eram îndemnat sa-i ? I Niskai..Niska...... Cine stie ce a: cititorii Bibi are sa fie fericita.. s-a întors. Apoi. chirie. ... pe malul marii.. Mam întristat.Pentru un asemenea eveniment. -Niska!. team asteptat din iulie.. Logodna va dura dr Taceam. . A frecut pe lânga mine. Ma întorc apoi. minciuna ma desfata si ma alina. a vorbit.. asteptându-l. Am zâmbit. îmi spunea tu. gândeam. Niska tresari. în noapte. iritat.. Paul se plictisea. . ramasagul nu l-ai câstigat. a râs. . Eram palid.. cu ce gând? . . am felicitat-o. sa-i mai recunosti. S-au înnegrit de soare. Mi se parea ca ma cobor dintr-un pat de istovit... . . E stupid romanesca si nu te-ar crede nimeni. Nu întelegeam de ce ma priveste banuitor.Bibi sta la mine.. zâmbind. ca nu mai aveam nici un rost. 140 . în mine. grabindu-se pentru întâlnire. . M-am întors. Andrei la o ruda. "Poate m-a recunoscut". Taceam. .. acum.Poate pentru ca n-am vorbit o saptamâna". mi-a spus pr m-a prezentat. Dar m-am oprit.Si dumneata. eleganti. despre ce ramasag este vorba? Ma pregateam sa-l lamuresc. alaturi de un domn în alb. începu sa-mi vorbeasca de Bibi. negre în albul arg al apei.. ca viata era vana si hotarârile copilarii. Paul se enerva. Am pasit tot mai încet. suspectându-ma. .Paule. sarutat mâna galant. doua saptamâni. gândii eu. Ma gândeam: "Nu mai am nici un rost la stânci.Prietenul meu e un pesimist.. Am întrebat-o daca ramâne. mi-a strâns mâna. plictisesc o pereche".De altfel.. palid. L-am z o tovarasa. De ce se întristase Niska?. m-a privit.Miam încheiat haina si am Pasit în sus.Daca ai sa continui Romanul adolescentului miop sa nu pe întâlnirea noastra. Am mintit. Ne întorceam toti trei pe nisipul rece. intr-c noapte.Am venit sa ma odihnesc. . jumatate în umbra.Cât va vrea logodnicul meu. stam si noi doua saptamâni! . Am trecut prin fata tor fara sa-i prive ochiul s-a împotrivit. îmi zaream stâncile.

... . Paul e un imbecil.E discreta..Gresesti. . Mi-a spus ca Niska s~a suparat mult pe mine. ca un romancier. dar ca prieten. Paul si Niska plecasera la Constanta.. cu amenintarile. Noaptea si singuratatea ""\' descopereau în suflet puteri nebanuite si elanuri. I-am mintit. A acceptat rugamintile tânarului din lasitate.. .Mie?. Bibi.Sa ma supar? . spunând ca ma doboara somnul. la anul. O plictisea cu declaratiile. dar prost.Pentru ca ai disparut fara sa-i ceri adresa. cu ochii în cer dobrogean.Asa e. mai spatos. Ma îmbujorasem.. Niska va urma perfect dramul prezis de mine: sinucidere spintuala prin casatorie. fluierând.El. Îsi ia. .. . nu e un baiat rau. mai bine dipus.. Paul e o confirmare a prezicerii mele din noaptea Floriilor. Va fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi Niska. .Bibi.Tu judeci altfel. . vei mânca cu noi. De altfel. I-am întrerupt.. lamuri Paul. Nu înteleg ce a hotarât-o pe Niska. Mai au doi ani.. -Mediocru... . si porniri Le culegeam pe toate si le ascundeam în mine: "Cândva. Noptile. Tu vrei ca toti sa-ti semene. licenta.. poate.. Bibi? .Vorbesti ca un elev de liceu.. în gradina restaurantului.în orice caz. Ma culcam între gropi.Pentru ca te-am gasit. fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data. . . aici.. r n pe câmp. Nu-l iubeste. E tot atât de mediocra.. slabiciune sl provincie. Ea voia altceva. Mi-a batut inima. . Ca prezicator ma bucur. de acum pot sa-ti cer impresii personale asupra dragostei. ca si oricare alta sentimentala. vor pleca amândoi la Paris.... sa-i cer amanunte asupra lui Paul-dar asteptam sa fiu Pe deplin linistit... Doream s-o revad." Nu spusesem Niskai vila ia care locuiesc. doream sa vorbesc cu Bibi..Asteptam revansa.. mirata. .închipuieste-ti. Apoi. Era neagra. am privit neaua din cerdac si am scris povestiri.Eu vorbesc deschis. Am alergat pâna acasa.Abuzezi. Cu atât mai rau pentru Niska.Bibi. .Domnul Paul are sa-mi poarte pica. dupa ce citisem de cinci ori singura pagina din Jurnal..Niska s-a logodit cu un anume Paul. pentru ca ai pomenit logodnicului ei de ramasagul acela absurd. cu o barca automobil. Astepta pe Andrei.. S-a aratat fericit de întâlnire. Niska zâmbi. Niska n-are sa fie fericita. 141 . Câteva zile. Am adormit spre dimineata. printre capite cu umbre tulburi. protesta domnul Paul. . ca un filozof. . . Eu vreau ca viata Niskai sa semene Niskai.. . m-a cunoscut la un bal... A venit si Andrei: mai negru. de raua cu efecte de luna. frumoasa si fericita.. si-a raspândit zvonul ca se împusca daca îl refuz..Declaratia mi-a facut-o." Pe Bibi am întâlnit-o într-o dimineata. insipid si frumos. timp destul sa se cunoasca. eu cred în cele ce spun.. voi avea nevoie..Exagerezi.De ce. Am adaugat: .

.Riscant. Daca nu te-as fi întâlnit. ...Sunt fericit... Niska? Am râs amândoi. Nu te-ai gândit la nazuintele tale când ai acceptat pe Paul? . Mi-a parut atât de rau când am aflat ca nu vrei sa-mi fii prieten.încearca sa-l ridici pe Paul.. Niska. . .... dar trebuie sa-ti spun. Nu-ti sunt un bun prieten ca-ti spun aceasta.. .. cu tânguielile lui. Nu credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului. trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamâna si sa-mi împrumuti carti. . Pe mine ma ostenea un gând: "Daca as minti pe Niska...Eu n-am sa iubesc decât un om mare. Printre snopi în capite. si prezicerea ta s-ar fi realizat.. degringolada nu mai poate fi sfârsita. Niska tacea.înaltator. Niska mi-a soptit: .Niska. Dar tu? . .Aminteste-ti un singur lucru: ca de acum trebuie sa-mi fii prieten.. Am ramas fara sprijin. pentru ca n-au stiut sa-si stapâneasca o zi sau un ceas plictiseala si tulburarea.. Am încercat sa glumesc. Sa nu mai vorbim.. Voi. . . Am iesit amândoi pe câmp. ... A venit dimineata.Niska. vorbind.De acum.înainte sa încerci complimente. te contrazici de la o luna la alta.. .îl iubesti. Am slabit dintr-o data...Daca te-ar auzi logodnicul.. Niska era tot mai prietenoasa. în fata apei nelinistite.Cele ce-ti spuneam eu. le-as fi uitat. Smulse inelul din deget si îl zvârli deasupra stâncilor.... . De atunci....Tu ai s-o cunosti? -Da.." Am primit porunca gândului. . nu stiu. eu am voit întotdeauna. Paul se plictisea si încerca sa ma evite cu siretlicuri stupide... Ceea ce vrei tu.. n-are sa se împlineasca.Niska.. Am acceptat multumind. femeile mediocre faptuiesc întotdeauna fapte asupra carora nu mai pot reveni. ca o usurare.. Dupa întâia înfrângere. Apoi.. viu sa te iau de la vila... coboram catre ape. 142 . . încheie Andrei.... nu ave ti rezistente spirituale.. Am sa ma gândesc doi ani..Desi enigmatic. privindu-ne. .Daca te ascult prea mult... ne întâlneam în fiecare zi..... fagaduiesc.De acum.Primul voiaj împreuna.Nu stiu. istovita. crezu Bibi... . îmi fagaduiesti sa ma ajuti întotdeauna sa ramân eu însami?.... covârsit de bucurii. Gândea. înainte de baie. într-o seara... si tot mai adânc îi patrundeam în suflet. Te duce mediul. Am tresarit. te-ai logodit cu marea..Si scump.. ma convingi. ne-am asezat sa o privim. îmi tulbura linistea aici. Dar acum. femeile tinere. .. . Niska îmi apuca fericita bratul.Ceea ce înseamna ca trebuie sa lupt împotriva prezicerilor mele. nu stiu. nebanuite Niskai. .Mâine. . Nu vreau sa stie si Paul.. . Am coborât încet cararea stâncoasa.Nu stiu. mai înainte.. Niska avu o licarire ciudata în ochi.. cu bucurii în suflet.. insinuindu-i ca o iubesc?. socotii eu. trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata Japonia.

. Zi dupa zi. gândeam. trebuie". cautându-si un sens de originalitate. într-o seara cu pareri de furtuna.. bucuriile. când se descoperea urând chipuri. Stiu ca Niska asteapta sa o înc. . urmaream prefacerile. i le rascoleam. Uit ca rostul vietii mele e altul. GhicwH . ... Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cni^^H iri. Eram aspru cu mine însumi. poetii parfumati si eseistii abili. Dupa-amiezi cu arsita ravasita de vânt sarat. sus. fara ajutorul meu. de marea tulburata. Se apropie tot mai mult de Ś arasa visata. torturile.. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice.. Niska vrea sa se mântuie de mediocritate. mai eroic. pe creasta dealului. libera... . stinsa de mediocritate. A rupt logodna. as pleca cu tine oriunde rea!. risipind dispret si acea nelamurita-însusire de a Orgoliul viril. Eu nu voiam sa gândesc la hotarârile Jurnalului. M-as uita la el ca la un p. zâmbind. cu pretuiri care aluneca mintilor celorlalti. pe cararea spinarii de deal dobrogean. fara autd^f gestie: fara afectarea fatala duduilor sentimentaie. Intr-o seara. i-anv^^H mâniat de Brand. Dar daca îi fauresc o arma împotriva-mi? Daca eu din nou o Niska. creez. nelinistita. Voiam acea Niska pe care o întrezarisem la manastire: mandra. Ma bucuram ca luminarea Niskaî se face firesc. Primejdiile cresc. nebunesc.Sufletul viril stapâneste tot atâtea însusiri de mângâiere ca si cel feminin. si eu aveam nevoie de apropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond. carti si amintiri îndragite.La Brand. . Si aflam ca nu mi-e draga. toate aceste înlesniri primejdiei nu sunt 143 . si mi-a strâns bratul?.. Acasa. Cu atât mai bine pentru faptul meu . la cartile care trebuiau sfârsite.: crise. Trupul Niskai se înfrigura în serii. la examene. Ma surprind dind: alaturi de ea. Am întrebat-o la ce se gândeste.. îi ghiceam doruriLe.. plecam. mi dupa ani pe tarmuri. I-am luminat pâna în ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit. si noi ne întorceam pe nisipul umed. cum îi încovoi capriciile. ma întrebam: "Mi-e draga?". de a încorda creierul si sufletul catre depasiri... de noapte si de glasul meu rostind cuvinte dure. i ie ^^H nam.înspaimântat: eram ispitit s-o sarut. zâmbea si lacrama. daca încearca scene. Ma lega de Niska pe cu care o dezvaluiam siesi.Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii. Marea se linistea seara. la povestirile care trebuiau trans. o stapânesc. în Jurnal: "Niska ajunge primejdioasa... privind amândoi marea. îi lucram sufletul. mi-a strâns bratul si mi-a \'. Sunt dator s-o ajut.Gândean: . cu Niska. primejdia eroismului meu? Totusi. sa ratac. De ce m-a privit Niska si a zâmbit.... nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapân. aproape de miezul noptii. cum îi aprind nosta^^H ^us ca\'brazda sufletului ei imi astepta vointa ca pe ti^^H Ś Ś. sprâncenele se plecasera. între fluvii mari. curat. mai întunecat. Eu voiam o astfel de Niska . cu afât mai rau pentru mine.Niska. pe hârtia alba.. Când ajungeam. înfiorata de vânt. Oare n-as îngheta lânga un suflet atât de îndârjit si auster? . Mi-era prietena. Am înteles ca pofta ei de mare e autentica. deasupra stâncilor.. o sileam sa-si paraseasca micii ei zei favoritii lecturilor de pension. Acele doua saptamâni am fost tot timpul împreuna. M-am it. Ea ar fi pierit.exaltata: li-ai spune jide!. i le atâtam. ca acesta e un semn rau si ca..ť Ochii Niskai erau verzi. pentru ca se apropie furtuna. de a potentele pâna la dezlantuirea în opera.. De altfel. asa cum lucram o poveste închipuita.ezeu. racorit de stele.. îi tremurau.... singur. la vila. M-am. de fapt. arcuite. I-am insinuat dragostea pentru asprul duh maâoj Pastorului. Dar eu vreau sa fiu roaba unui Brand..Am sa-i spun ca am pierdut inelul. sub ochi încruntati. logodna se poate socoti desfacuta. câte n-as face?. la urma urmelor. Numai un asemenea barbat as primi ca stapân... sa-i spun ca mi-e i. Niska ma asculta.

ne.. sa se depaseasca. . într-adevar. Poate.. Nu stiu cum sa scap de ele.Au.. . Niska întelese durerea care o astepta în ceasul când prezicerea ei exaltata va trebui sa se împlineasca.. . TAINE 144 . depaseste sensibilitatea de elita. nu trebuie sa ne mai intereseze. streini unul dupa altul." XV. sentimentele.Toti suntem datori sa ajungem eroi. Eu socotesc lupta cu amintirile unul din exercitiile indispensabile constiintei eroice. într-o odaita cu ferestre deschise catre mare... ma întrerupse Paul. nu se poate. Ultima seara am petrecut-o împreuna. iul.Acestea sunt fraze.. privi marea.â-l astepte acasa în sen coase. cineva trebuie sa piara. . zâmbi Paul. înflacarata. totusi... celor care nu izbutesc sa patrunda adâncul fapturilor. ca nu se mai pot întoarce. Cu mult mai pretios si mai rar. .? .si era vesela. . Dimineata. Eu cultiv amintirile. Cel care se înfrânge.. pe stâncile unde ne \'mâlniseram. .Poate e un erou. pacatul de a parea fraze. cu supa si mângâieri. Paul fuma afectând un sentimentalism voalat... Vla covârseau hucurii ndâ-ma la tediocru profesor fie matematica.. toti trei.Stâncile acestea sunt un trecut pentru noi toti. florile..Si dumneata vrei sa ajungi..a-i iV. lasând în urma mea o vacanta cu ispite.. Pentru ca am petrecut doua saptamâni care nu se mai pot întoarce. Cel care e ispitit de amintiri se dovedeste sensibil. fâptuinu-o din vrerile carnii si lui meii. încordând-o sa se nplineascâ. Ś. cu entuziasm...Nu iubesti amintirile? insinua Paul. Eu m-am hotarât si ma trudesc.ťse.Fireste.e aleasa feminitate... Cum sa-i spun ca viseaza visuri inutile si primejdioase? Pentru ca eu ma simt tot mai puternic. fara sa ma întristez. un erou adaptat sensibilitatii si creierului contemporan. Eu. îmi spunea.... Am privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda ochii. sa-si lumineze în fapt toate însusirile ei Ś . amândoi.. Mi-a prezis un fapt care o va stingheri.. Poate nu e înca lamurita: dar fericirea noastra e irealizabila. se întrista Niska: sa nu ma las risipita de amintiri. /uind o sotie frumoasa si bogata. Niska era trista.. asteptând ceasul plecarii. .Eu le accept sa ma îmbogateasca. . îsi scutura buclele si încheie: -El are sa ajunga!. Niska ne privi pe amândoi.Nu le las sa ma stapâneasca.. . Socotesc ca cel care stie sa se desfete în amintiri si poate.decât Jiska rnâ stâpânet: ura pe fata: raspândea zvonul ca Ś.Asadar.. desi tot mai ispitit.Ai o sensibilitate barbara. creând pe Niska. niciodata. Am tacut toti. ca tânguirea lor îti împiedica viata si împiedica alte amintiri sa se adune în suflet. Scriu aceasta în dimineata de 2 septembrie. sa le înstru-neasca e un adevarat barbat.. Eu nu voi fi înfrânt.. dar nu le las sa ma surpe. senin.Iata ceea ce n-am putut sa învat de la tine.. . care . zâmbind: . împliniti launtric. cu cât e un erou fara glorie. desi sunt student în matematici. . nu? . care. . ii stapâneam logodnica nuh ca un amant.Gândeste-te ca nu mai sunt. E stupid sa pleci coplesit de aici.. am scris în Jurnal: "Niska se contrazice iremediabil.

Pe mine. nu doream pe nimeni. trebuie sa fie larga. necunoscut de nimeni. nu se poate stapâni tot. Aveam o gramatica si un dictionar. Eu trebuie sa ajung la tinta. Prietenii ajunsesera obraznici: nu voiau sa ma lase singur. în marginea manualului de istoria stiintelor antice. Mi-am Muscat buzele. îmi poruncisem atâtea reguli. Fara urale. sa nu public decât gânduri straine experientelor mele. ei au lucrat patimas. sau pentru ca o adâncesc comod. Am fost prea mult înrâurit de falimentul universalismului la Papini. si cu disciplina. Au trecut examenele. de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universale? Fireste. uitând 145 . Nu disperam. Trebuie sa ma scutur de neîncredere.. Nu rezista nici un obstacol muncii încruntate. mi-l împlineam zi de zi. Stiinta. fara glorie. cu atât ma cuprindea disperarea. Ca sa înteleg si mai bine. sanscrita. "Singurul mijloc de a nu fi învinuit ca plagiez pe Giovanni Papini e sa-î întrec. 2 si Creatia sufletului dupa Timeus) si am adânc dintâi parte din voluminosul Le scienze esatte nell \'antica Grecia Gino Loria. ebraica. Munceam în mansarda. gradini.. singur. Nu voiam sa întâlnesc pe nimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada.. pe lungi fâsii de hârtie. ochii îmi fugeau pe textul ebraic. nesfârsite. dementele lui Euclid din versiunea italiana a lui Enriques. nu!" îmi descoperisem lacune: matematicile. Cei care au cazut. fara sa cer ajutor. m-am întors la Theon dupa ce acoperisem cu însei câteva coli. pentru ca în sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele muncii omenesti. O data ce voi realiza asceza etica. VIII. Nu primeam pe nimeni. "Toti cad biruiti de largimea stiintei.. izvoarele: sa nu marturisesc nimanui descoperirile mele. ascuns în orasul cu fabrici. pentru ca o studiaza câteva ceasuri pe zi. mi-am depasit speta. înainte de a fi adânca. ci cu calm. voi birui. însemnam tot ce trebuia sa cunosc. greaca. alte urcusuri. dezorganizat. Seara trebuia sa-mi întrerup munca geometrica si sa ma apuc de ebraica. fâsiile ajungeau din zi în zi mai numeroase. O viata spirituala eroica. "Orice criza trebuie solutionata prin munca. pe mi-l daruise Mieii. îmi vor trebui cinci. nu cu lecturi îndobitocitoare. Ochii îmi deasupra literelor groase. au fost slabi. toti se plâng de neputinta mintii în fata adevarului risipit printre mii de carti si de tinuturi. de ce sa nu ajung si un erou în stiinta? De ce sa nu creez din mine o capodopera? De ce sa nu fac din viata mea spirituala oglinda veacului meu? Nu trebuie sa ma înspaimânt de esuarile înaintasilor. Am studiat doua zile si nopti Timeus." Lucram tot mai îndârjit. alte carti. Toti domnii care spun ca stiinta e imensa gresesc. precipitat. e imensa. Am învatat geometria. nestiut de nimeni. toti sfârsesc tânguindu-si falimentul enciclopedismului. nu cu exaltari retorice. prin munca aspra. am citit pe Plutarc posiace. ma surprindeam dorind alte pagini. Dupa fiecare pagina înteleasa. Atunci îmi voi spune: m-am creat din nou. Miam întocmit un program si.Saptamâni sfârsite în lecturi pentru examene. Ma înfiorau desfatari descifrând gândirea proaspata de-a dreptul din izvor. pentru ca nu întelegeam tratatul lui Theon din Smirna asupra Numerelor în doctrina lui Platon. de la care nu ma abateam: sa nu studiez decât esentele. dar se pot culege si însusi toate esentele geniului omenesc. din semintele lor pot rasari paduri. în pripa. fara daruri. cu metoda. zece sau cincizeci de ani. Munca mi-era greaj pe ca o împlineam singur. biruind stiinta universala. lanuri. Ma desteptam în zori si. Mi-am fagaduit sa ajung un erou în etica. prafuite cu puncte. înfrigurat nu de ceea ce îmi vor cere profesorii sa stiu. Cu cât întelegeam mai mult." îmi spuneam aceasta si munceam. pâna la maturizarea definitiva. calme. slava. Dupa cea dintâi vizita a Niskai. Taceam si munceam. Nebunia si moartea sunt gânduri care înspaimânta pe cei mediocri. ci de câmpurile de întuneric pe care le descopeream înaintea si în jurul meu.

Descifram entuziasmat din Mahabharata: "Asidraya Naio nama Virasen asuto bali upapannn gu-nairistai. Am uitat tot ce s-a. învatam." întelegeam ca mai trebuie sa lamuresc un amanunt indispensabil operei mele. "Daca nu ma scol acum.") Dupa zece zile. totul trece." Dimineata m-am desteptat cu madularele farâmate. "De ce citesc Simmel si nu reîncep greaca?" Am deschis gramatica greaca si caietul de cuvinte. si nu eram multumit. Ma linisteam. când îmi poruncesc. ci o experienta. învatând alfabetul: elif. Priveam toamna prin ferestruica. Daca Dumnezeu nu vrea sa pogoare asupra-mi har? Gândul ma îndârjea. îmi strigam: "Ajunge! Ajunge! Am sa înnebunesc!" Si iar gândul: "Acesta-i un motiv sa dorm opt ceasuri si sa nu învat ebraica. Nu e o înfrângere.. "Plânsul e stupid si enervant. Verbele atât de lesnicioase mi se pareau inutil de memorizat. bey." Degetele raschirate în par au smuls. îmi racoream ochii. N-am facut un pas mai înainte. daca nu mai plâng". Pe fâsii de hârtie ma exersam scriindu-k sub forma izolata initiala.întelesul semnelor. în loc de patru? De ce am lasat ebraica? De ce nu m-am lovit peste buze când m-am surprins privind toamna? De ce las sa ma stapâneasca gândul ca voi fi si eu înfrânt ca Papini? De ce îmi îngadui voluptatea mângâierilor unei înfrângeri? Si de ce îmi pierd timpul gândind toate acestea. cu pleoapele iritate. "Am sa ajung si fara Dumnezeu!" Lucram zi dupa zi. Nu ma duce la o solutie". pierd toata încrederea adunata în patru saptamâni de munca si singuratate.. Nu eram multumit de fapta vointei mele. disperat. daca sunt melancolic. mediala si finala. multumindu-ma cu texte traduse. trist. Trupul întreg îmi era greu si-l simteam strain. Mi-au trebuii câteva zile pâna ce am deprins cele opt soiuri de consonante. istovit. Apucam o carte de Simmel neînceputa. am rasfoit manualul si am descoperit ca mai trebuia sa învat vocalele si difton-gurile. cu numele Naio. pey. petrecut în seara aceea." Am tresarit. tey. Ochii ma usturau ca sa descifrez pe zad initiať de zad medial. realizarii vietii eroice. îmi odihneam privirile în toamna. M-am despartit atunci de amândoua si am început pe cartea lui De Martmo." ("Fu un puternic rege.. Noaptea.. Mau disperat cele patru izafet. Reîncep limba greaca.. dimineata studiam uri ceas sanscrita din manualul lui Fumi. compus din doua semne complicate si dureros de memorizat. Nu aveam curajui sa ma de nici una. mai ales formele Hifil si Himaei Dupa un ceas de tulburare.. Am reînceput sa plâng de furie. m-am convins ca nu pot învata doua limbi în acelasi timp. noapte dupa noapte. într-o seara am simtit cum ma stapâneste oboseala. Lapsusul m-a lovit dinprincina efortului. Am schimbat orele de ebraica pentru dimineata." Plângeam. fiu al lui Virasen.. "N-a fost oboseala. singur. !-Daca am sa înnebunesc?" Am 146 . simtii un gol sub tâmple si apoi senzatia ca sunt un strain. cu slabiciunile. confundam pe maqquei\'cu pase/:. Am petrecut o dupaamiaza întreaga p] du-ma prin odaie. cât sa cer de la vointa. Mâinile le priveam pe masa. Am ramas un ceas la studiul lui Ghiaf. îmi opream lacrimile. m-am coborât din pat buimacit. sey. si încheieturile ma dureau. chinuit de aceeasi lupta cu toamna. Trebuia sa aleg. Eram trist. Mi-aminteam discutiile de la schit. si nu le recunosteam.. M-a cuprins spaima. Am închis cartea si am scris în Jurnal: "Ma las deocamdata de limbile orientale. Pâna atunci. a miopiei si a literelor". "Totul trece. Eram palid. Ma revedeam în adolescenta. cu ochii în cearcane. Dimineata m-am desteptat senin. m-am spalat si m-am asezat la masa. cu nostalgia. gi hey. Eu nu pot fi obosit. acum?.. "De ce am dormit opt ceasuri. Sunt alte esente pe care trebuie sa le asimilez mai înainte. "De ce sunt obosit?" Mu ma mai simteam obosit. "N-am facut nici o fapta eroica. Fruntea mi se parea stranie.. confundam accentul Segolta cu Telisa qetanna.

"A dormi înainte de ceasul statornicit e înfrângere. Am recitit rândurile din Jurnal.." "Doamne! Doamne!.. totul trece"... mai multa disciplina. .." Am adormit greu.. nu lamuream întelesul cuvântului pentru. REDACTIA 147 . acum." "De ce ma întreb?. Astazi voi dormi mai rrnJt! dar jos nu ma cobor.. Sunt obosit pentru ca accept gândul oboselii... am sa-nnebunesc!. gol de continut. la nebunie. Alta data..." "Poate am înnebunit?... Un gând ma biciuie: "Nu pot sa ma rog pentru ca sunt diavolul!. în zori m-am desteptat. Ba am!... senzatia de sfârseala definitiva." "Nu am vointa!. "Roaga-te lui Dumnezeu.. Durerea nu o simtii decât o clipa. dupa ce m-am înabusit cu o perna. Eram tulburat. Am adaugat: "0 simpla criza... înseamna ca sunt bolnav. Gândul ma insinua.." îmi venea st râd: "Dracul! Dracul!" Inconstient... "Cine sunt eu?" zâmbii.Nu exista oboseala!. "Acum trebuie sa ma culc. dar vointa nu-si mai gasea vehicul în carne." "Daca ma culc..." "Am sa ma culc!. "Daca nu ma mai limpezesc niciodata? Daca am sa ramân toata viata asa?" îmi smulsei parul de ciuda. "începe surmenajul" mi-am raspuns.. cu palmele împreunate: "Doamne! Doamne! Doamne!" Nu puteam sa gândesc. îmi navaleau pe creier. "E stupid. sunt o bestie. pierdui constiinta rostului meu într-o mansarda Cu carti.. Totul pierise. Simteam tot mai îndraz-neata tulburarea asupra creierului si sufletului.. Dumnezeu exista?. Ma surprindeam întrebându-ma: ce înseamna scaun?. Eu exist!" XVI..." "Ma culc. 'Surmenajul nu exista pentru mine".... dintr-o data." Urmam dialogul celor din mine înspaimântat. apoi." "Nu exista Dumnezeu..rânjit: "Acesta-i gând de ispita ca sa ma cobor din mansarda si sa dorm opt ceasuri"... Dumnezeu exista sau poate nu exista.." "Daca eu sunt dracul?" "Hei! hei!. Apoi." "Liniste! Liniste pe nervi!.. Ma gândeam la moarte.." Vârtejuri de frig îmi patrundeau prin urechi.. M-am surprins tremurând. cu bratele pe masa." "Daca am înnebunit?. în genunchi. Cine a glasuit astfel? Nu-mi recunosteam vorba.. Am început sa ma rog. Trebuie sa strig: "Nu exista oboseala! Striga!" Ma clatinam.. Oboseala si senzatia de pierdere a constiintei sunt ispite." îmi porunceam. cine a strigat?" "Eu!" "Cine sunt?.. Sunt o bestie. nici sa simt cuvântul Doamne! II spuneam numai. am deschis Jurnalul: "Poate am sa-nnebunesc astazi..

stânjenit de activitatea febrila a redactiei. .. Sterge. Vino mâine pe aici.Se publica.îti dau un sfat: nu lauda niciodata... Am ramas. A dat cu ochii de mine.Dumneata esti?. Povestea o cearta cu un birjar. Gâsindu-si subiect. trimite la tipografie vraf de manuscrise. L-am recunoscut pe "Traznea" dupa limbaj..Gazetaria e fatala celor de vârsta dumitale. Am asteptat sa treaca ziua. barbati multi.. adauga. priltj de cearta. rusinat. nici reportagii. Mi-a frunzarit manuscrisele cu ochi binevoitori.. A repetat în redactie tot ce a marturisit birjarului. Auzind ca birjarul îl înjura.. Śnalt.. A întrerupt anecdota. de strada si de ploaie. dactilografele la administratie.. Profesorul m-a prezentat. 148 . Rânjea. îmi fagaduiam sa public articole tot mai straine de cele ce se publica... . . . Si-a amintit ca n-a scris articolul de fond. nu ridica ochii din manuscrise. în ziare. Am întrebat pe profesor daca intrarea mea în redactie nu miar putea fi primejdioasa. Nici politica. usi trântite. am sa am grija sa te dau eu afara. cu dinti albi. "Traznea" era pamfletar si om temut. Nu stiu daca a sfârsit scrisoarea. apoi. anecdota n-a sfârsit-o. s-a întors si l-a înjurat.. Stateam întrun colt de canapea.. batrâna. Dar aici n-ai sa faci gazetarie. Aceasta foloseste.De ce ma întrebi? Nu stii ca nu sunt aici pentru nimeni pâna ce îmi scriu articolul? Povestea din anecdota si citea din scrisoare. Aici.. altfel. Pe biroul secretarului. L-am întâlnit în redactia cu fum de tigara. face liniste si întreaba pe casier daca îi da avans din chenzina. Cândva scrisese cuvinte bune asupra-mi. Ci numai o experienta publicistica. Alaturi.E frumoasa? . mobil. lipeste fituici pe margini. cu buze umede. Daca am sa vad ca-ti perverteste maturizarea si te împiedica de la studii. "Sunt adevaruri pentru ziar si adevaruri pentru carte". sonerii. ud pâna la piele. cere pahare cu apa. de obicei. Aceasta ma încuraja.Nu. înjura! Pe mine nu ma saluta respectuos decât autorii dramatici pe care îi spurc în cronica. îmi spuneam. ca sa afle subiect. cu par si atitudini disperate. de câte ori mai pomenea de el. Dar am sa ma feresc sa dezvalui adevarurile mele interne.. Birjarul n-a vrut sa-i duca. Le-a înjurat pe toate.. A început o noua anecdota. vorbea. Te-am angajat în redactie... cufundat în citirea corespondentelor din provincie.Ceva sa las sânge. suna servitorul.. Birjarul fu de la început înjurat.. cu canapele rupte. Usierul i-a adus o scrisoare si vestea ca o doamna doreste sa-l vada. De aici. Fireste. brun. nu raspunde la întrebari. Eram stânjenit si nu stiam cum sa-i multumesc. calul fu prilej de insinuari pornografice. necunoscuti timizi. Vorbi de trasura. Pastreaza întotdeauna dreapta pe tocul patat cu cerneala albastra. .. . cu nerabdare.. a plecat furtunos >n odaia vecina. Am urcat iar treptele redactiei. . limpede si la porunca. A sfârsit prin a-l duce acasa. cere aspru articolele redactorilor. Nu sa-\'Uta. un barbat tiganos.. Ajuns acasa. trimite dupa articolul directorului... am scris pâna seara pagini pentru ziar. îl însotea cu o înjuratura noua. N-ai sa scrii decât ce ti-o placea. sa vorbesti cu Traznea. lânga usa. acesta a raspuns. cere corecturi. Spunea de cal. cearta pe reporteri.Profesorul de logica era de acum si ziarist. cu peretii învesmântati în afise colorate.. Eu am ramas sa cunosc pe ceilalti: secretarul de zi. telefoane. ai sa te înveti sa scrii scurt.

Asculta dezbateri parlamentare si le rezuma zilnic în treizeci de pagini. douazeci corp obisnuit. îi admiram siguranta si nu ma dumiream cine îl informeaza atât de prompt si precis.Câte rânduri? .Mon cher. Reporterul se aseza la masa glumind.. E vesnic bolnav de ficat. fara invidie. si la Siguranta. Veneau amândoi directorii. care-mi spunea: "Piciule" si ma batea pe umeri. si la Interne.Omul matale. la tiei. slab.Manuscris?. doua subtitluri. ipocrit. râzând înecat.Douazeci si sase de cuvinte. toti amantii actritelor de la Teatrul National.. aprinzându-si tigari. în multimea redactiei..Frustrarea fiscului. Am pomenit. o stiu de la ministru. afirma.Exclus!.. Vorbeste rar. de coleg autor al unui pamflet manuscris. Unul spunea "servus" si-si freca nervos unghiile.. si procesul de asociatieMai deosebisem. sefule! Avem. si la Vama. Reporterul stia tot ce se petrece în oras si cunostea întreaga tara.. precis ca un functionar de gara. toate cafenelele literare. dar nu a avut bani.. sincer. si la Camera.. Celalalt pasea demn. . . A intrat în gazetarie. Licentiatul a încercat.. Ma gândeam ce interesant ar fi de studiat memoria lui. Profesorul de logica asculta pe "Traznea" si fuma.. . cu vesta alba si cu gesturi distante. caustic sub plecaciunea umila. Citise toate scrisorile particulare schimbate între sefii sau reprezentantii opozitiei. Reporterul cunostea pamfletul. pe un tânar elegant si istovitor.Pardon! Persoana care mi-a spus. toate întâlnirile guvernamentalilor. Venea aproape de prânz. toate amantele directorilor celorlalte teatre. un licentiat în drept. De obicei. gras si roscovan. . .. un titlu pe doua rânduri. si la Capsa. N-ai vazut cu cine am venit în masina? . Stia toate planurile. si la primministru. Stia toate trenurile întârziate. care inaugurase o serie de "anchete politice" de succes. vizuala si auditiva. A doua zi. atunci. Îl admiram. proclama caderea guvernului în mai putin de o luna. intervine reporterul Parlamentului. într-o dimineata. si lauda cu amar pe 149 . celalalt. pe vremuri. Ma îndragise un reporter scurt. El stia si daca premiera saptamânii va avea succes sau nu. insinua îndoieli. cu monoclu... Despre oricine s-ar fi vorbit.Ai nostri. unul cu tigaret de chihlimbar si cu un vraf de ziare germane. si la Patriarhie.. lansa sfidari. Se culca. chinuit. toate politele. seara. Atunci se adunau în redactie toti. cu pleoape micsorate. Cunostea toate intrigile marilor budoare..Te-a indus în eroare. toti preotii. despre împrumutul extern. un cliseu."Revista". îi citeam "ancheta". .Ce-a scris patronul? . larg. critica literara. Reporterul roscovan si plin aluneca adesea în controversa cu autorul "anchetelor politice": . .. un nume cu desavârsire necunoscut. tragea concluzii. .. Ii tremura mâinile de câte ori are sedinta de noapte.îmi aduceam articolele de doua ori pe saptamâna. coane. A avut succes."Traznea"? . veninos. toti prefectii. si la Palat. el putea sa serveasca amanunte. Fumeaza mult si tuseste.. întindea mâna la oricine si zâmbea suspect. se interesa secretarul. De trei ani nu mai citeste aproape nimic. toate gândurile.

.. . începu Traznea. . el. Acum. am scris zi dupa zi. Si curajul îmi crestea. Miros de cerneala.. Eu ma descopeream tot mai însufletit si mai harnic. . Viorica iesea de la facultate. Radu o astepta. e inima si creierul tarii.. Apoi.Vine ambasadorul Elvetiei. si munceam de nimeni banuit. nu mai pot citi decât gazete. .autorii contemporani. lucioase ma desfata. Manuscris?.Cine se duce? . anunta secretarul.. -Ora? . Poate. preciza autorul "anchetelor". Radu pasea în toamna tot îndragostit de Viorica. fara sa-si ridice ochii din pagina.. traieste in medias res.. care nu absolvise clasa a saptea.Cu conditia sa scrie pentru douazeci si patru de ceasuri.. m-am risipit. Raspundea sfios si evaziv când o întrebaJi de lecturi. Articolele sa fie efemere. îti apuca întâi un deget. ma întorc în masina cu prefectul. s-au adus pahare cu apa. s-au împartit pe la mese blocuri albe. corectând ultima fraza scrisa. Plecam înfierbântat... daca nu e roman Pornografic sau memorii politice. Ea nu banuia nimic si-i ierta toate declaratiile. Turnatoarele de litere suierau sub claviatura culegatorilor. asa e! încuviintara calduros cei doi reporteri politici. Mare mizerie!.. Ma duceam sa-mi fac corecturile într-o sala de la al patrulea etaj al tipografiei. apoi capul. . Si nu mai are curajul sa se lase de gazetarie. cu spalturi.. de pâine si de putregai. .. Iar au rasunat sonerii.. gazetarul perfect e reporterul anonim. si ce-am ajuns?. . vorbi un reporter care fusese pe vremuri director de gazeta. în mansarda. exaltat. de cursuri.Ora cinci si un sfert. îi întâlneam în apropierea serii. pe bulevard. socotindu-le glume. A trecut an dupa an.! Gazetarul e un erou. . . în-muind tocurile în calimari. si m-am trezit ca n-am facut nimic. apoi trunchiul. .Va aduc eu reportajul. iar nu I pentru un an sau o luna.Eu am Camera. cu sângele rascolit.. Dintr-o polemica literara. Nu întelegeam cum o redactie si o tipografie pot obosi. cu geanta sub brat. am amânat licenta în Istorie. în fiecare seara.Nu insulta gazetaria. M-am farâmitat. .. s-au aprins tigari.. Nu întelegeam ce îi putea spune. ajungi întro polemica de doctrina politica.. Din acea zi esti robul gazetariei."Piciul".Eu am patruzeci de ani.Asa e. tuciurii. de plumb. Asteptam corecturile umede la masa cu scaune patate de cenusa.O gazeta e mult mai primejdioasa decât s-ar banui. Aroma cemelei proaspete.Neanuntata... porunci reporterul gras. ataci Parlamentul. în sala vasta alergau copii cu manuscrise. Am amânat doctoratul în Drept. Ma enerveaza orice carte.O conferinta diseara. e aproape neurastenizat. apoi mâna. fumând.. . Viorica se arata fericita ca ma întâlneste si rosea. Gazetarul trebuie sa se mântuie de stupida notiune a eternitatii prin scris. interveni secretarul..V-ati apucat de taifas. e inepuizabil si inedit. vorbi profesorul de logica. de idile. Toti oamenii mari ai nostri au fost gazetari. .. ca e sfânta. .Eu am adunarea de la "Casa Scoalelor" si senatul universitar. Radu nu putea fi crezut. cu gânduri multe.. Gazetarul se naste în fiecare dimineata. de spirt. vorbi cel roscovan. Eram stapânit de 150 .Eu am cercul de studii..

-plecat. Dimineata.Dar Niska? .. nu stia unde vreau sa ajung. sigure. plâns si apoi s-au împacat.. mai batrân. alaturi de un presedinte. . încheiai eu. Eu îmi aminteam de dupa-amie^ile primaverii. i-am raspuns ca lucrez. rupt de fâsii straine una de alta.. întorcându-ma singur acasa.. Ma supara capul. Ti-am spus ca lucrez. Am înteles ca sunt tot atât de 151 . îmi suspecta gândurile. îmi simteam sufletul sfâsiat.impresia ca Viorica e vesnic îndragostita. se astepta. Si ma înduiosa. N-am scris. "Seful" era încurcat de descoperirea mea. Cel putin Niska are grija sa raspândeasca zvonul ca teai îndragostit de ea. . Nu stiam cum sa-mi acopar disperarea. într-o noapte. nu stiam daca trebuie sa zâmbesc sau sa îl compatimesc. Mirarea Nonorei m-a umilit cu insinuarea zâmbetului si a ochilor. Nici Bibi. în fund de provincie sau de mahala. s-o chem din nou în mansarda sisi pregatea vreo razbunare draceasca. examenele pierdute din pricina slujbei. . ci corector de noapte. De ce m-am întristat.Ce face domnul Gabriel? Mi-a povestit nemultumirile sotiei lui "Malec". alaturi de ei toti.Nu cred. zâmbii eu.. ranit. tulburate de sexualitate. . stânjenit de indiscretia rautacioasa a Nonorei. cum s-a ridicat sotia de la masa si cum nu s-a mai întors. cu nuanta de blândete superioara. Nu întelegeam cum izbutise sa fie înscris în cerc. într-o mansarda acum înghetata de singuratate. la berarie. Ea râdea mult si-mi povestea succesele de la balurile de vara. la sticlele baute. Pe Nonora o vedeam rar. tristetea care ma coplesea. Am aflat cu uimire ca nu e student. Nu stiam ce sa-i raspund. pentru ca o ghiceam resemnata sa nu marturiseasca niciodata.. cu Nonora. Nonora nu se supara. cearta în menajul unui ofiter superior din pricina ei. saracul.. si ajungeam obraznic. De altfel. Nu mai ma înveseleam auzindu-l spunându-mi: sefule.Lumea vorbeste altfel. nici Niska nu stiau nimic.Daa?. Parea umil.. A încercat sa se sinucida.Niska se foloseste de o alegorie stupida. Spune ca esti un nou Pygmalion si ai sa sfârsesti prin a te îndragosti de creatura ta. încercam sâ ma gândesc la festival. certurile dintre sotie Si sora. erau amintiri.. aveam ameteli. Viorica îsi pastra taina cu o încordare pe care i-o admiram. de Bibi? . toata noaptea. la mare. . mai amar. Pe drum. îmi vorbea prieteneste. plânsul lui Gabriel.Niska are dreptate pâna la dragoste.. Nu stiu daca era hotarâre sau timiditate. Sotia s-a întors.. amintindu-mi petreceri de iarna. n-a vrut sa se mai duca la slujba. Chiar domnul Elefterescu era acum schimbat. Erau atât de departe. ireparabile. Fiecare încerca sa para cel biruitor.M-a înscris "Malec". Eu afectam indiferenta si zâmbet enigmatic. într-o dimineata am gasit în redactie pe domnul Elefterescu.. la plecarea mea în miez de noapte.. au . . siguranta muschilor mi se tulburase.. Ma înabusea pâna la sufocare mireasma naruirilor încete.. întrebându-ma cum îmi mai petrec timpul. poate. . Povestea vietii mediocre si tragice ma obosea aproape organic. de Nonora..Niska se odihneste dupa examene. o vad atât de rar.. Sora si mama lui n-au vrut s-o mai primeasca. pentru ziar si pentru Universitate. în treacat. Gabriel a cautat-o ca un nebun. îmi fagaduiam sa scriu Niskai o pagina mustratoare. cererile în casnicie de la Mehadia. Si toti stiam ca e îndragostita. erau atât de departe.

Asculta mult. "Aceasta înseamna ca trebuie sa ma odihnesc. acum. cotropindu-i etajerele mignone si caldute dinlauntrul sufletului. mai tare!". numai pentru mine: "vreau sâ lucrez!. ma privi si se aseza la I masa. Domnul Elefterescu îmi vorbea. alaturi de domnul Elefterescu." Eram atât de ostenit. de înfundare în balta staruia... lucrez". . Simt o bucurie draceasca sa-i rastorn valorile.Niska iar s-a schimbat. Auzeam usi trântite. fierbinte. domnule Elefterescu? Mirare. Ramâne pe drum. Nu întelegeam nimic.. profesorul îsi scria articolul. "Eu am nevoie de prietenia Niskai. El ma privea atent. Am rostit. XVII. fara sa-mi înteleaga nelinistea. râzând: "Malec"? "Malec"?. Vrea sa plece. Descoperisem un verb. Are atâtea însusiri. auzeam pe secretar luând comunicatia telefonica din provincie: "mai tare. A uitat lectiile mele de sobrietate si optimism viril.. în fata mea. m-am surprins ispitit sa ma apropii si sa aflu cum de nu cade cu fruntea pe maldarul de foi albe. îmi marturiseste ca plânge.. . "Vreau sa înteleg!. pasi grabiti pe scari. "Nu ma lasa linistit si ma silesc sa muncesc tulburat. "Eu am scris acestea". uluit.. PRIETENA MEA ÎN TOAMNA . Ca lupta e zadarnica. în amurguri prea sângerii. Ma viziteaza des. în mansarda. sjl.. încapatânat: "sa lucrez.. creion chimic.. O clipa de reculegere si am înteles ca ma aflu în redactie.. "Toate acestea din pricina toamnei si ai Niskai". de ce nu pot s-o împlinesc. nu visam." Arn înteles ca omul de la masa e profesorul de logica. M~am înseninat.Si dumneata pe cine cauti aici.Sefule.. si-l repetam în gând. sa-i calc în picioare sentimentele prea comun-feminine.. gândeam eu multumit. câteodata. atenta si trista. te-ai facut palid.mediocru ca si ceilalti. am luat corecturile si am cerut. Atunci.... Uitasem cum se spune cuvântul "nimic". la masa. de nervi destinsi. sânge fierbinte stropea creierul. îi vorbesc aspru. Am cerut un pahar cu apa. "Totul s-a petrecut aievea".. De când ne-am cunoscut si-a pierdut corosivul superficial si prompt pe care-l stapânea în fraze si replici. Nu izbutesc întotdeauna s-o alatur sufletului meu. Profesorul trecu pe lânga mine. Senzatia pliabila de agonie. Strânsei iar pumnii." Zâmbeam. Servitorul mi-a adus corecturi. agatata. "Cine l-o fi învatat sa scrie?" ma întrebam.Nu v-am spus? sunt corector de noapte. 152 . nu stie cu cine.. Mi se parea ca vorbirea noastra se petrecuse în vis si auzeam iar refrenul deprimant de astaiarna: "Sefule. Nu se întelege. sefule. Mi-am strâns pumnii... încât îmi comunica si mie tristeti nebanuite. Nu vreau s-o înteleg. gândeam. Am tresarit. Mi-am muscat buzele ca sa nu-l întreb. . Nu mai pot deosebi visul de realitate. sa o umilesc. E atât de nostalgica.. perfecta?. aproape. pentru ca n-am putut crea înca adevarata Niska pe care o cheama sufletul meu. Ochii îmi licareau de bucurii." Domnul Elefterescu a tresarit. Eu m-am luminat... | -Ceai?. si ma dispretuiesc. Îmi pierdusem iar constiinta rostului meu în redactie. uite pe ŤMaiecť!". Ma frecam pe frunte. zgomot surd de tramvaie. încât m-am lasat blând pe scaun. Am scrâsnit din dinti. Nu stie unde. Apoi.. o dispretuiesc. pentru ca îmi desteapta nostalgii pe care eu le-am sugrumat în murmur.

Banuieste ca o iubesc.. ci munceste.Stii la ce ma gândesc? La plecare. exceptând. fara anticipari în gând. Nostalgia ta e hibrida. toate ratacirile.... Ai sa ajungi un resort. Niskai.O femeie nu poate. prietenei. femeia se poate expert" menta în nenumarate feluri.. gândul plecarii e stupid si inutil..Vorbesti ca o bacalaureata.Eu cred ca vointa prea puternica te mutileaza... Dar o femeie trebuie sa renunte sau sa imite. . . . Când am sa sfar-sese... Eu nu pot minti... genul Paul.. ..Niska. Ś." Dupa-amiezi de octombrie.... Un barbat. si totusi sunt nelinista. Vrea.Niska. ma oboseau.. luni de libertate. Plecarea e singura care trebuie sa te intereseze. Fireste. .Atunci nu te mai gândi. e drept. însa..Mi se plânge ca ma port prea aspru cu ea.. toate voluptatile. Pe banca din parc. Toamna si primavara. . Ce?. îmi rapeau timp. Eu o uram.. Don Juan a fost o simpla priza sexuala. . fara nostalgii. nu de Paul. Acestea.. toate farmecele...Eu nu pot. Daca nu poti pleca singura. când munca se istoveste în miez de noapte. toate viciile. Nu poti cunoaste cu adevarat decât ceea ce renunti de a stapâni.. te mecanicizeaza.. cine îmi da dreptul sa vorbesc... Vreau sa plec.. . Stiam ca trebuie sa izbândesc. Niska era intrigata. .. nostalgiile si dorurile care ma stapânesc din afara ma umileau. catre parcuri... acesta-i un dar ales. . pe care nu le cunoaste nimeni. cu sugestiile mele. alege-ti un tovaras.Alege un coleg si desteapta-i vointa.Nu stiu cum sa te lamuresc. Ai mai spus aceasta si asta-primavara. nehotarâta.. ci da putinta celei mai furioase libertati. ci cresc. ci de seriozitatea cu care eu vorbeam despre femei. 153 . Ma temeam de toamna si o înfruntam. râdeam amândoi. cu însusirile ei de aleasa feminitate. Cum ar putea întelege nebunia hotarârii mele? Ea banuieste tot. Vreau sa te fac sa întelegi un singur adevar: ca stapânind o vointa calita. Nu te înteleg.. Eu îndragisem iarna si vara. daca nu le cunosc? Poate sunt un Don Juan.Cine?.. sa-i spun. Cu cât era mai primejdioasa ispita. . îti poti îngadui toate experientele.. Ce am sa ma fac singura? Când am sa-mi dau licenta?.. ca nu-mi dezvalui sufletul ei. .. dupa ce ti-ai luminat constiinta virila.Atunci nu le-as fi cunoscut. lumina intermitent si suspect.. Ma tulburau.. Nu e numaidecât nevoie sa joci rol de prii" amorez.. însa. Tu poti îndemna sufletele masculine... Vrei sa pleci. pleaca. nu vreau sa ma gândesc decât la ceea ce trebuie sa fac..Eu nu am sa-mi iau sot. Acum. e torturat de obsesia depasirilor. Ea iubea toamna. Ma reconstituieste intuitiv. fireste. Sotul tau va fi un fericit. lânga tine. afara de hotarârile mari.Bine. nici sa te istovesti în garsoniera.Paul a fost un accident. treci prea departe... Ispitele biruite nu dispar... Ai sa îndepartezi toate ispitele.... vointa nu mecanicizeaza.. Niska asteapta confesiuni. De altfel.. voi pleca. . asta nu stiai? Si apoi... In adolescenta aveam si eu asemenea doruri. . Ochii verzi s-au îngândurat..Tu ai vointa. stiu.. fara melancolie si iara tulburari de napraznic dinamism.. cu atât mai dârz o lasam sa Se apropie. dupa ce te-ai realizat launtric.... . tânguirea aceasta nu te îndreptateste sa nu vrei si tu. cu prietena mea. Asteapta marturisiri.

iar dupa-amiezile întovaraseam pe Niska. în cercul nostru. Nu uita ca cercul se crease numai pentru a putea primi dania. un profesor de istorie. calorifer si electricitate. munceam noptile si diminetile. Uitasem hotarârile Jurnalului. "Florentele" îmi luasera înainte.. de atunci. cu calatorii în Italia.. Vietuiam o viata ciudata. puterile. ar fi vrut sa înceapa o ancheta si sa afle cum fusese admis d-l Elefterescu în cerc. modelându-i sufletul. la Paris. Am întâr-2lat. apoi. cu vie. îl voiam fericit. pentru ca valorificarea mea se împlineste prin alte criterii. Zâmbeam. îi pierise sfiiciunea. Cele ce le-am destanuit asupra domnului Elefterescu si prietenului sau au stârnit senzatie. s-a ales alt comitet. Vicepresedintele venea tot mai rar. Acolo. într-o noapte. Erau mândre de alesii lor. cinstita. nebanuite greutati. Le vedeam atât de clar. nu mas întelege. încât s-ar fi spus ca sunt numai un spectator. îmi cunosteam datoria. în cele doua odai. Voiam sa pulseze în ea toate izvoarele feminitatii de elita. oricât de perfecta ar ajunge. presedintele istorisea fazele donatiei batrânului. tusea.insinua presedintelui sa sileasca pe batrân s-o cumpere si s-o repare. o viata lunga. cu sali de baie. îndârjit si calm. donatorul voia sa cladeasca un camin modern. oglindindu-mi vointa.. o casa cu încaperi calde 5\' primitoare. de sufletul ei. Niska. organizau saptamânal ceaiuri dansante si ne invitau. atunci. O cultivam si o iubeam ca pe o carte favorita. XVIII. Dar de aici la dragoste era înca drum lung. întelegeam ca. ci ma îmbogateste cu experiente. un ceas cu un gând copilaresc: sa aleg cele mai nimerite pe-redii. Cele doua vieti nu se excludeau. Gaidaroff secretar. în vara. S-au înscris alti membri. Veneau. întotdeauna. Eu nu discut niciodata despre trupul feminin. eu nu voi fi fericit prin ea. cu scaune multe. IASUL Presedintele a organizat din nou cercul. Viorica si Radu.. eu ma întunecam. Presedintele s-a împotrivit. l-am surprins dorind o casnicie timpurie. Ne adunam în sala de la etaj. atât. Retrase fondul cercului din bugetul prefecturii si îl varsa în fondul pentru ajutorarea învatatorilor. izbutise sa ajunga persoana juridica. Radu tot îndragostit. au etlit la adunare cu logodnicii. iar Bibi cu Andrei. L-am iubit mult pe Gaidaroff. la Viena.. Urmaream doua cresteri: a personalitatii mele si a sufletului Niskai. trebuia sa fiu ispitit de Niska. Cerea pe ea cinci milioane. mi-a marturisit.. Voiam sa fac din Niska o alta opera. Prefectul îsi arata. cu prieteni. zâmbea prelung. si un politehnician.Sufletul feminin se intuieS1\' prin introspectiune într-un suflet constient masculin. 154 . era palid. dupa nesfârsite alergari. Parea guraliv si gol sufle-teSte. pentru camin. Mariuca se arata cea mai satisfacuta de descoperirea mea. El îsi grabea licenta în drept. sunt inutile conversatiile. o sotie linistita si cuminte. Bibi a ajuns bibliotecara. Se ivisera. întelesesem ca prietenia Niskai nu-mi rapeste timp. Prefectul . Ma pasiona prietenia noastra. cu ferestrele la bulevard. Viorica tot enigmatica... în ceea ce prives trupul. La fiecare sedinta de comitet sau adunare. ca Mariuca e sotia visata din liceu. însotita de Gaidaroff. alaturi de Mariuca. foarte tânar.care avea o casa veche si darapanata . ea se lumina. Presedintele regreta ca vechiul comitet îsi daduse demisia. din prima pagina. vie. Ajungea întotdeauna. de când toti stiau ca sunt îndragostiti. cu covoarele ridicate Radu dansa mult cu Viorica. întru împlinirea capodoperei: creierul meu. în acea noapte.

Sa taci.Sunt obraznici. atât. nici pe strada. 155 . Niska.. Din cercul nostm mergeau multi. prea rece si. nici "paiate" nu e de ajuns.. Stirile alarmau comitetul. nu!. — Niska. Batrânul se îmbolnavi si ceru grabirea formelor.Ceasuri de asteptare în sala de sedinte a caminului medicinistilor... Prefectul fagaduise un sediu..Nu.. se minuna de munca si îndârjirea societatii studentesti care înaltase un camin de aproape douazeci de milioane. De la începutul lui noiembrie..Stii de ce râd? Pentru ca toti ne cred îndragostiti si ne bârfesc. de o conceptie etica a masculului. si însusirea de a distinge.Plângerea la ministru nu avu rezultat.. fapte care se puteau dezvalui oricând si oricui.. niste papusi parfumate.Mi-ai furat expresia..testamentul va fi declarat nul. Fereste-te sa nu te atinga. spre bucuria noastra si spre fericirea Mariucai. Nu pot sa-i sufar! Nu stiu daca trebuie sa-ti multumesc daca acum toti mi se par niste în-aâmfati. daca stii sa te izolezi. Numai presedintele nu-si pierdea calmul. dar toate acestea au fost uitate. Nu le spune adevarul aflat de tine. Grupul nostru. Voia un cerc strâns si intim. alaturi de ea. Te apropii. ca sa capatam legitimatiile pentru congres si foile de drum.. fagaduise si lemne. Presedintele nu dispera. pentru ca. . Pozeaza.. cât de curând. mediocri si stereotipati. sa stii. de donatie. Celelalte grupuri se exercitau în glume cu felurite nuante judetene. orice ai face. . Batrânul adaoga în testament ca îi dezmosteneste. între studenti de la toate facultatile. în anul acela. Vorbeam tainuit. . Ma enerveaza. nu uita ca esti femeie. Comitetul nu-l ajuta. N-am întâlnit nici unul care sa-i semene... dar nu-l facu dupa cum cereau avocatii.. Doi nepoti amenintau cu proces de mostenire.. Dar sala împrumutata era prea mare. nu sufar. De ce sa-i superi spunându-le ca sunt imbecili si paiate? Daca poti. Niska m-a silit sa ma izolez. Seful delegatiei fu numit Gaidaroff. . se cred seducatori..Cu atât mai rau pentru tine. batrânul va fi supus unui examen medical. Facu testamentul..Putin îmi pasa! Niska. De altfel... pentru ca tu esti o femeie. . .. Eu am început sa flairez tipul perfect masculin. chiar. râzi. pe o treapta de scara. dintr-o suta. Ma revolta. nici în saloane. nu stiu cum sa le spun... imbecili autentici si imbecili confectionati din snobism. . As vrea sa stiu tot ce cred ei. nici la facultate. tot trebuie sa-i suporti. . dar nepotii vesteau ca . e prudent sa spui toate acestea cu mai mult calm. si femeia nu poate sa lupte. în coltul cu biblioteca. se cred inteligenti. de mult... cauta solutii. asteptam hotarârea zilelor de congres. cu patefon.. Nu muncesc...Niska. ..Ti-am furat mai mult. Mai trebuie sa faci un singur pas. de camin. îsi amânase teza de doctorat.. zâmbii eu ca sa-mi ascund bucuria.. era straina. . aproape treizeci. imbecilii sunt inofensivi. se cred frumosi. apoi.. -Poate sunt. Presedintele nu putea veni. Membrii se adunau toti numai o data pe luna sau când stiau ca va fi dans.Nu e adevarat. de când presedintele refuzase târgul cu casa.dupa moarte .Exagerezi. congresul studentesc se tinea la Iasi.. ca sa-si vada dania împlinita.. ocupat cum era cu dania.. nu se bucura.. Ma desfata gândul ca sunt vorbita de rau.. iar o femeie compromisa e anulata. ... suntem într-o sala cu multi straini.îmi bat joc de vorbele si parerile lor. ti-ai Însusit tot ce am dorit eu. Toti oamenii îmi par imbecili. ca sa se poata ocupa în voie de cerc.

în noaptea aceea. Pe peron. Nimeni nu mai încerca rânduiala disciplinata. S-au aprins lumânari. au ticsit coridoarele. De câte ori o vedeam ostenita. Aflând ca primul tren pleaca în câteva minute. sefii! trenului. Se aflau. Trenul a plecat cu întârziere în uralele celor ramasi. furnicau studenti si studente. Studentii se recunosteau inteligenti daca puteau vorbi mult. Dupa un sfert de ceas. miam amintit de . . Când au sosit vagoanele în gara. în restaurant. invidiosi. nu o supara nimic. Fara sa vrea. va suferi mult.. nebanuite. Se întrista. nici toate studentele nu se subsumau 156 .Poate ti-e somn. Barbati visati de ea se gasesc rar de tot. Gara de Nord astepta doua trenuri. Controlorul. Pentru ca toate compartimentele tânjeau într-un ritm de meschina veselie. De ce l-am propus. tare. pe sali..La Iasi. daca nu va uita ceea ce a învatat de la mine. Fireste. Fiecare îsi cauta sprijin la cunoscutii cu trecere. ... saruta pe Bibi si pe Viorica. au izbutit sa coboare câtiva. îmi strângea bratul. Ś . Nu am înteles multa vreme de ce cresteam eu întelegând ca o tovarasa de a mea se naruie. ma bucuram eu sa-i chinui entuziasmul si. Eu ma prefaceam ca nu înteleg nimic . Nu te supara nuanta?. de fapt.. totul se linistise. de parinti. -Plecam! Plecam!. Ametita de vânt. Niskai îi fu somn.Domnii studenti sa pofteasca jos.în seara aceea am scris în Jurnal: "Niska face progrese primejdioase. s-au îndesat în compartimente. fara sa ezite în ceasul când insinuarea trebuia sa se pogoare în fapt. Adormi pe umarul lui Bibi. grupuri de studente enigmatice si studenti desantati. la amândoua se atasasera vagoane studentesti pentru congres.jocurile" domnului Elefterescu. Daca Niska nu-si va întâlni un dezastru apropiat. aduse de congresisti prudenti. fara sa clipeasca la pasajele riscante. si numai prin carti. Studentele socoteau ca par dezghetate daca repezeau riposte cu insinuari. risipiti. Presedintii de cercuri judetene de societati îsi pierdusera rabdarea asaltati de curiosi. încât ar fi înmarmurit-o? Taceam. salbatece. lubrici. mult. nu plecam. nesuferite. A ajuns sa fie tot atât de pretentioasa ca si un suflet viril. nu stiu ce am.. si aceasta ne desfata. I s-au asezat pe trepte. sub ochi rai. navala s-a dezlantuit. Cum i-as fi putut spune Niskai ca destainuirea era altceva. repede. ceilalti ne iscodeau suspect. Se face alt tren la noua patruzeci. striviti. cu îndrazneala. Eu încercam sa-mi precizez simtamântul catre Niska. se pleaca biruita. ma cotropeau puteri proaspete. unor necunoscuti si necunoscute? L-au acceptat cu exclamatii. iMi-au fost. Ne-am adunat. Anevoie... Noi doi am ramas la fereastra.. la membrii comitetului general. De ce nu pot zugravi aici surâsul Niskai? Am plecat. îmi judeca sexul dupa un criteriu care nu mai e feminin. toti cei din "elita". întotdeauna. studentii au navalit în toate vagoanele. Râdea. alaturi de noi. nu toti studentii din vagonul nostru. Am tacut amândoi.. Noaptea era neasteptat de senina pentru sfârsit de noiembrie. Niska era exaltata.. în mediocritate. In compartimentul nostru de clasa a treia nu exista lampa. Calatorii de toate zilele erau Purtati.. atât de monstruos înalta. lauda." Noaptea. fara sa se intimideze în fata unei replici juste. Din compartiment. ci. pe doua banci de lemn. pe coridoare. de studente timide.Nu stiu ce am. saruturi umede pe obraji straini.. suntem dusi. Pe Niska. Ne lovea*vânt peste crestete. zâmbea. Ea poate nadajduia o destainuire. hamalii disperasera.

Deschiderea congresului la Teatrul National. Si nu voiam sa încerc scuturare îndârjita. în jos de Copou. în mansarda mea. împreuna cu toata "elita". Amândoi pastram de ani nostalgia lasului. Nu-mi amintesc decât cea dintâi coborâre în Copou. Si erau zile de toamna frumoasa.. porunca de a-i ajunge. Paseam zâmbind. Un singur gând: toate acestea vor trece. o data cu cele dintâi lecturi moldovenesti. în lumina vointei si creierului meu. Si apoi. Si primeam duhul strain. ci zâmbeam.. Niska m-a chemat la fereastra. alei. Simteam cum ne mângâie duhul orasului cu taceri. teii.. si paseam tot mai departe. Am fost împins pe un coridor de multimea congresistilor. râdeam si foloseam la verbe persoana a doua singulara. dur. Simteam cum vazduhul orasului ma încingea. domnule. visat în primaveri singuratice. Gara.. asteptat cu ochii.. Lasam sa se strecoare cu ochii pe uliti. Grupul meu a aplaudat. Fireste. pe scara vagonului umed de ploaie si patat cu funingine. cu pleoapele vinete. nici ilustratiile pe care le scriam presedintelui si vicepresedintelui.aceluiasi tip.. brat sub brat. la Niska nelinisti si tristeti pe care. în noapte. otravit.. 157 . pe cer. în drum catre un congres. Cautam. gemând de tineri cu cocarde tricolore. Cercetam cu ochi ascunsi daca ma priveste cineva. Nu mai mi-amintesc nimic. Am avut o sovaire când a trebuit sa sarut pe o blonda de mediocra frumusete. galagios. Mi-a raspuns ca-i e somn. în piata. cu valiza în dreapta. idilele. fara sa\'fiu stânjenit. întesata de tineret.. ma încovoia. nu ma plictisi. încurajarea m-a enervat.. acoperite cu semnaturi violete.. Eu privisem tot timpul pe fereastra. Jocul dura. Nu era prea greu. nelinistiti de apropierea teiului sacru. Ea se prefacea ca doarme. eu îi rasuceam buclele. rece. de steaguri. Am întrebat-o daca vrea sa intre si ea în joc.Ma lasi sa dorm cu capul pe genunchii tai?. eu voi ramâne iarasi singur. si atunci ma voi stapâni..... singur. Dar. N-am auzit nici un discurs în întregime. De ce nu obosea? Cât i-a trebuit Niskai pâna ce sa adorma? S-a desteptat în zori. le-as fi smuls cu cleste înghetat. ... în restaurantul cu stapân fericit. fara sa vad nimic. fara sa înteleg. ma rascolea. Cea dintâi masa. ne-am orânduit în convoi larg si nesfârsit. lasul. Se pasionasera de noul joc si de bunavointa colegelor straine. nici tacerile lui Bibi. de dudui cu cocarde. case cu cerdacuri. Vorbeam tare si degajat.. Simteam. dorit. Niska se desteptase si ma privea.. sa sarut o blonda necunoscuta. pentru ca un suflet nu ajunge stapân decât în singuratate. ascultam urale. Niska era cu adevarat înduiosata. pe care n-as recunoaste-o. Toti ne vadeam schimbati. în josul unei date: 28 noiembrie. Am privit-o si eu si am vorbit înainte. nici glumele lui Gaidaroff. în tren. cu ascunzisuri de suflet. ma gândeam ca nu ramân decât trei zile în lasul dorit de ani. se nivelasera. careia colegele îi spuneau: "studenta din Viena". daca îmi poruncisem. cu studente necunoscute. Si nu stiam ce sa vad si sa culeg mai întâi: ulite. Nu voiam sa creada ca sunt legat de ea si ca nu puteam culege desfatari. mult. îndragit în liceu. întâlneam mereu zâmbetul vioricai. Problemele îmi erau necunoscute. palida.Haide. una câte una. si nu voiam sa accept concluziile referentilor fara sa pipai încheieturile obârsiei. Nu puteam fi atent. Si eu care întelegeam si ma lasam purtat de curent. .. Toate acestea ma desfatau. cu bratul Niskai în stânga. cu melancolii. nici toastul intim pe care l-am ridicat pe rând. ovationând.. aspru. cu Niska.

daca as fi izbutit. prin Copou. Lânga morminte. apoi. Nu se mai putea dansa. nu s-ar fi putut smulge din privirile stapânului ei.. Avea mâini albe. Vorbea mult si râdea. .. stânjenite.. Si zâmbeam. îl întreba curioasa amanunte iesene. întelegeam sufletul Niskai pâna în unghere. Situatia era penibila..nu rasare soarele în fiecare zi pentru minei. mai nelinistit. cu familie straveche în orasul boieresc. Eu ma prefaceam ca ascult atent discutia ocazionala dintre studentul balai si directorul revistei . Balul.. cu luciri dracesti sub sprâncene caruntite de fumul tigarilor -asupra circulatiei pe strada Lapusneanu. sunt întotdeauna îmboldit catre reculegere. Ii sunt confesor. nu mai era gânditoare. L-am batut prieteneste pe umar. Si-o îndragise. Am întovarasit-o peste tot. am uitat. atât de atenti unul la altul. De ce sa plâng? Nu apune si. Si ma desfatam cautând amanunte pentru întovarasirea lor.. Cea din urma oara.. Studentul o îndragise. trecusera doua zile de congres. Niska iar se schimbase. Fireste. cu ochii în jar.. si ai mei. pe noi... strângând bratul Niskai. Cercul nostru era nedespartit. în cimitir a lacramat. baiatul îi placea cu adevarat. Pe alta hârtie. dar ea se purta ca si cum mi-ar fi ghicit si împartasit gândurile. îi voiam logodnici..Aseara am îmbracat-o ultima data... cu cearcane. as fi niers mai departe. si mi-e colaboratoare. poate chiar fagaduiti.. Ne crezuse îndragostiti. avea nasul drept. Regretam ca nu-mi luasem Jurnalul. Atât. Ma sufocam. buze rosii si nume cu faima. pe care însemnase data. 158 . Niska a voit sa priveasca mormintele proaspete si monumentele din cimitir.Vizita în redactia Vietei românesti. Am uitat si niciodata nu-mi voi mai aduce aminte. Amândoi. Ma asteptam sa aud hohotind în urma noastra. Eu ma bucuram ca sunt uitat. Tot ce am simtit atunci. cu studentul îndragostit de Niska. Eu ma trudeam sa-i fac prieteni. Se temea sa nadajduiasca. Râdea mult împreuna cu studentul balai. "îmi îngadui prea multe slabiciuni". Am cutreierat mahalalele. am rasuflat.ochi cu spaime. Ce ne-am spus noi. am fost oaspetii studentului balai si blând pe care Niska îl cunoscuse în tren. . Eu eram fericit. Ma desfatam gândind ca vietile lor se vor împreuna din vointa mea. . Grupurile se frângeau în multime. el vorbindu-mi de Manuca. eu tacând. Doar eu i-l daruisem astfel. Am alergat pe scari. fara îndoiala. Apunea soarele. a intrat în sala sufocata de perechi. Nu mai era trista. dupa ce intrase în cofetaria vecina. N-am spus Niskai nimic. Orice ar fi încercat. Acolo. printre redactori care ne priveau surâzând cu înteles si clipind din ochi. se apropia întoarcerea. mai dornic. Era aproape o zdreanta. Ochii Niskai erau aceiasi. gândeam. asimilati îndragostitilor în ajun de tainica logodna. pluteau în aburi viorii. Dealurile lasului le-am vazut. Studentul nu stia ce sa creada. noaptea întreaga? As fi dorit mult sa stiu cele ce gândeau membrii "elitei"-\' Eram. Când ne-am spus: "Buna seara".. alaturi de Niska. Râdeam. Fetele trebuiau sa zâmbeasca. Ea ma ajuta la studii.Noaptea am petrecut-o împreuna cu Gaidaroff în odaia unde ne încarterasera de la centru. Niska mi-a dat un plic. cu degete lungi.Nu suntem decât niste prieteni ciudati. eu o ajut sasi gaseasca un tovaras pe care sa-l iubeasca. mai vast. se farâmitau în perechi. îl ruga sa ne duca în redactia Vietei românesti. Dimineata. trecatori oaspeti din orasul cu fabrici. o fâsie cât o palma din rochia ei de bal. am fost trist. nu puteam scrie.. Am urcat si la Cetatuie. Poate.

Nu mai sunt un adolescent. 159 . XIX. Pentru aceasta. Cel mai bun prieten "nu pretuia" nimic. îi vorbeam mult si cald. sau un nume. îi voi da un suflet. Nu citea decât carti care îl puteau ajuta ca avocat si om politic sau romane ultime pentru discutiile mondene. Chiar programul înscris solemn aici. Am scris în Jurnal: Jasul a fost mult mai primejdios decât socotesc. fireste. Ar fi prea multe de spus. Literatura engleza nu se discuta în saloane. dar nu avea timp sa le adânceasca. numai pentru ca era "un hoffl-me du monde". de Viorica. în Jurnal. Dar se trada. Anii de dialectica scolara si inteligenta lui ascutita îi foloseau sa rastoarne argumente pentru o clipa de ezitare a adversarului.. Dar ť ajungea. într-un compartiment din vagonul Politehnicei. In fiecare dupa-a-miaza pleca. l-a citit si a pomenit de el în tot timpul reprezentatiilor. pronun-tându-l impecabil: Saint Joan. pentru un cuvânt gân-gavit printr-o întrebare raspicat pusa sau o formula. Putea pomeni cartea la facultate sau în saloaneA învatat englezeste.. Descoperise un mijloc excelent de a-si completa cultura. pentru ceilalti. la Universitate. la ceaiuri. Dupa câteva saptamâni de regim saisprezece ore pe zi munca. asupra-i. Niska nu mai mi-e acum enigma. Trebuie sa reiau munca de la începutul toamnei. Am sa încerc sa ma apropii. Fapte. Eu am ramas singur cu Viorica pe culoar. ci mi-a anulat patru zile. daca Petre se afla într-un cerc care trebuia covârsit. Câteodata era dusmanos. Fireste. Ma simteam iarasi puternic. experienta împlinita cu Niska. Calatoria iu m-a obosit. când nu avea dreptate împotriva unui prieten. flirta cu dudui bogate. el trebuia sa biruiasca întotdeauna. mult calm. cauta cât mai multe cunostinte. Totul trece. îsi marturisea rar ambitia care-l rodea si-i scurta somnul. mai ales. zvârlea glume înveninate. La seminarii.Eu înteleg prea bine de ce trebuie sa fiu \'Wpotriva Moldovei. Orice s-ar fi întâmplat. îsi alegea relatiile. nu ceda. vizita pe profesorii care îi puteau fi cândva de folos. De altfel. se informa asupra influentelor politice. închei". Toti stiau ca Petre vrea sa ajunga si toti îi încuviintau ambitia. Nu ceda niciodata când se aflau de fata straini. îi întelegea si rostul. Muncea. poate întelege si ea. Eram nespus de atâtat în verva. l Ajungând. râdea rau. platind scump. S-au întors împreuna. din care memoriza amanunte si citate pentru seminarii. cât mai mult. la prieteni. orice urma de sentimentalism dispare. M-a ajutat si a muncit pentru revista universitara. aceasta îi era un mijloc bun de a-si câstiga admiratia profesorilor. Voi încerca. Eu cred ca îl interesau istoria si filozofia. chiar acum. Dar. dar voia ca munca lui sa fie cunoscuta si rasplatita. Eu înteleg. Niciodata nu m-am simtit mai slab.De ce nu mi-a privit mai adânc ochii?. pastra foarte putin din miezul cartilor. si necesitatea. amintind ca ochii Vioricai sunt fara pereche. Nu trebuie sa stie nimeni ca mam întors de la Iasi înfrânt. nadajduia sa ajunga profesor universitar. nu lipsea de la nici un ceai aristocrat. ea îsi va petrece timpul cu gazda noastra din Iasi. sau carti de eruditie vulgarizata. e absurd. vorbea la seminalii. multa sobrietate. Si nici lupta care începe nu trebuie vestita cu surle. nu am putut lucra nimic câteva zile. Revista îl interesa. VRAJMASUL LUI PETRE Pe prietenul meu îl întelesesem din liceu: el voia sa ajunga. Si Viorica era fericita. el nu citea englezeste. înainte de premiera Sfintei Ioana si-a cumparat volumul Shaw. Biruinta mea a fost o parere. ruga pe prieteni sa-i rezume ultimele carti citite. Si.

Tu trebuia sa-ti cultivi patima. la începutul vacantei. Nu-i puteau surprinde razbunarea decât cei care îi patrunsesera patima.Eu trebuie sa ajung. . niciodata nu o vei multumi. Prietenul meu si-a pastrat. Petre era un patimas. de parvenit. îsi purta razbunarile întregi... Neam amintit anii de liceu. nemarturisita ani multi. Singura mântuire. desi adevarul îl intuisem. într-un anumit ceas. . De ce m-as fi suparat daca trebuia sa treaca peste mine. ca si gloria. dusmaniile si prieteniile noastre. încerc sa-ti dau prin cuvinte mari impresia pe care o simt eu când vorbesc despre ambitie. orice progres e inutil. Mi-a spus cum nu-si are o zi de liniste. Nelinistile tale metafizice m-ar fi împiedicat sa progresez real.Acesta e tocmai amanuntul care nu-mi place. Petre si l-a tradat pe al lui. E o patima barbateasca. Eu i-o întrezaream pe a lui. cum tresare noptile din visuri care îi potolesc setea de faima si putere politica.Un paradox. Cea mai crunta umilinta a simtit-o într-o noapte calda. trebuie sa lucrez ca un om politic. ajungi sa-l stapânesti si sa-l gusti. ascuns si prudent. înveninat si zâmbitor. cum e ros amar de pofta care îl stapâneste.judecând astfel. dupa ce îmi marturisea ca sunt zile în care ma uraste. Mi-a spus cum scrâsneste din dinti la vestea izbânzii vreunuia dintre noi. si atât. orbit. cum nu poate uita.. de ani. încât îl îndrageam si mai mult. la o masa dintr-o gradina. .. sunt atâtea lucruri bune de facut în Universitate.. ... e prea târziu ca sa se vindece. . bagatelizând-o... Te-as fi voit prometeic. fara sa cadem.Uiti ca tainuirea ambitiei mi-e poruncita chiar de ambitie. si poate el mi-o banuia. sa ajunga efectiv.Daca patima e autentica. societate cultural-dramatica. în amândoua sufletele ramânea o taina. Femeile si societatile feminizate au avut întotdeauna nevoie de un reconfortant teozofic. batuseram drum drept. Am întârziat mult. Ochii lui Petre se tulburasera. sa ma îmboldeasca spre creare.. cu vin bun. Adevarul acesta e jenant de banal. zile în care ma invidiaza. bine pazita. vorbii eu. sa nu se mai aline cu visuri. noi doi. Eram tot mai buni prieteni. sunt tot atât de putin mistice cum sunt stiintifice brosurile de trei franci ale abatelui Mo-reaux. iar ambitia altul.. nu ar fi lucrat alaturi de noi. ambitia. Eu cred ca numai lipsindu-te de un lucru. împreuna cu atâti altii.Eu îti admir ambitia. Amândoi ne întelegeam si ne schimbam gândurile. daca nu ar fi înteles roadele. Ma razbunam înal-tându-ma. Eu nu puteam sa ma razbun asupra altuia. Surogatele pe care le cunoasteti voi. tu nu izbutesti sa fii nici un Rastignac. marturisindu-i sensul vietii mele. Acum. Petre ar fi laudat munca noastra. Eu întelegeam razbunarea ca o pornire de ura menita sa ma depaseasca pe mine. intelectualii si mondenii. te întarâta si te chinuie cu cât le urci culmile. fara sa uite nici cea mai neînsemnata rafuiala.. Orice satisfactie pe care o vei câstiga îti va scurma pofte îndoite... Petre lovea. Stiam ca prietenia este un fapt. sa-mi împrospateze puterea de munca.Depinde ce întelegi prin misticism. politic. Sunt la moda acum. apriga. noi doi. Ai o ambitie restrâns politica. El era destul de inteligent ca sa aprecieze o activitate si sa nu se angajeze decât cântarind riscurile si vremea pierduta.. Pe tine au început a te bate vânturi mistice. s-o proiectezi pe un fundal cu proportii si sugestii cosmice. . Ambitia.. Ne-am uitat înapoi. 160 . Eram înspaimântat ascultându-l. sa-i dai un sens metafizic. Cum vezi. iar nu lovind. la o raspântie? îl întelegeam atât de bine. Eu vreau sa ajung politiceste. îsi voala ura pâna la gluma. . dupa-amiezile de la "Muza". de care nu trebuie sa te rusinezi si pe care nu trebuie s-o ascunzi. Atunci.

îmi place o fata...De ce s-o sugrumi? . absurd si stupid.. daca ar fi stapânit acel sens metafizic de care îi vorbisem. aceasta iarasi ti-o spun. Petre m-a vizitat. . sunt lipsit de vointa. mai am examene. Ma gândeam ca. ... e revoltator. Criza tineretii nu poate fi depasita decât ajutat de o patima.. Nu stiam daca va birui ambitia sau dragostea. Iar în loc s-o seduc. ci împotriva anularii. fara crize.Ai avut dreptate. . o iubesc într-atât. dar nu mai ma pot stapâni. în adâncul ochilor. Numai tie îti spun. E o experienta etica. actualizezi o ambitie trecuta. te contrazici cu principiile tale.. va ajunge.....O iubesc. pentru ca ma împiedica sa ajung. în acea iama. . poate s-o mântuie.Pentru ca e stupida. Petre a cunoscut o studenta de la Arhitectura. în suflet. ..Exagerezi formula. fara torturi launtrice. poate.. nici o maimutareala snoaba..Nu.L-au pierdut. noi suntem generatia ursita sa cautam pe Dumnezeu. o punere la punct. ca sa poata lucra mai comod în mediocritatea lor.. . Sunt stupid. într-o noapte. însa. m-am îndragostit de ea.. te prefer celorlalti.Totul trece... a idiotizarii nostalgice prin dragoste. nu ca prieten. iar eu sufar mult. Si apoi.. Misticismul meu nu e o influenta livresca. nu?. Eu sunt obsedat de refrenul acesta. Se aflau tot timpul împreuna. adica realizata de-a lungul a oricâte împotriviri."Principiile" mele nu sunt împotriva dragostei. 161 . . . trebuie sa-ti spun. întelegi tu nebunia faptei mele când am cerut-o de sotie? Am vrut sa fug. si taceam. s-a întâmplat.Cei dinaintea noastra?. de iluzia unei fericiri comode. Ceea ce trebuia sa se întâmple. Cred ca patimile masculine sunt menite suferintei. sunt un rob.. ca am sa ma înec daca nu sugrum dragostea. E cel mai impropriu mijloc de a mi-o apropia.Stii ce se petrece cu mine? Sufar o criza de adolescentism. O iubesc ca un adolescent. Sunt aproape nebun.. Eu simt ca am sa cad. Petre se tânguia.. în viscere. .O ironie? .. Sunt un neghiob. Am ajuns sa-mi fie teama. nu?.Nu. Iata ce am înteles eu atunci. nu? -Nu. si am mai spus ca numai o hotarâre nebuneasca. Eu întelegeam.. Stiu ca e umilitor. Desi..Tu îmi vorbesti ciudat. Acum ai dreptate. . încordarea crunta dintre cele doua patimi. . Ma interesa. Eu cred ca li s-a luat Dumnezeul. . nu se poate.. încât am cerut-o în casnicie. desi de-a lungul unei dureri înzecite. dintr-o generatie care ancoreaza orice actiune si orice valoare într-un plan transcendent. chiar o experienta religioasa.. . -Polemizezi.Stii ce-mi spuneai asta-toamna? Ca tineretea e un timp primejdios..Obsedanta doctrina a virilitatii. de o nebunie. ma plâng ca tu. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritatea sentimentala si cerebrala. O iubesc. Cum l-as fi putut ajuta? îl mângâiam cu ochii. .Eu sunt dus de vointa mea. Oricum ai fi.. Are sa treaca... iremediabil stupid.. Priviri.. în curând. încearca sa ti-l împlânti în creier.Ar fi multe de spus asupra vointei tale.. ca nu sunt mântuiti decât nebunii. . . nelinistit si abatut.. o iubesc. stiu ca e stupid. ambitia lui Petre ar fi biruit.

.. Eu îmi urmam drumul amar. semne de rafuieli sângeroase. durerile si nelinistile sunt uitate. Criza lui nu-si apropia sfârsitul. seara si noaptea Sfântului Stefan stapânesc strania însusire de a ne face sa uitam tot ce ne-au daruit anii si de a ne socoti iarasi colegi de liceu si personaje din Romanul adolescentului miop. îsi ghicea înfrângerea. de neputinta de a lucra din pricina femeilor. îmi spuneam.. Un tânar nu trebuie sa creada în fericire.Mamico. ne-am adunat . Cu atât mai rau pentru ei. dar nu putea fi îndepartata. ochi distanti. Avusese izbânda în teatru. valorificata si stapânita decât dupa ce te-ai îndoit de ea. Nu îmi era teama. Petre nu mi-a marturisit nimic. necunoscut de nimeni. cât ramânem împreuna. Dar ziua Sfântului Stefan ramânea vechii familii. Robert era singurul pe care nu l-as fi lasat sa iasa din liceu. în suflet. o maturizare sentimentala. Povestea întotdeauna cu glas de bariton cald. Pentru noi. "Toate acestea sunt pregatiri. dupa despartirea de Petre. reconstituiam scenele dureroase zâmbind. îsi crease un personaj si-l silea sa joace în toate rolurile prevazute si neprevazute.. Era înscris la Facultatea de Litere. vietuim din nou liceul. asa cum îi insinuasem eu. mai amare?. prezumtios si dragalas. Va trebui sa se împlineasca si faptul. Grupul nostru. ci luciditate. rautacios. ma distrug femeile. sarbatoarea aceasta e ciudata si necesara. de a începe cu ei vieti noi.la Fanica. era incult. Robert nu putea rosti cel mai neînsemnat cuvânt fara gest teatral. Gândul era reconfortant: dupa ce o perioada e depasita. atunci va ajunge un sot nenorocos. melancolie ne înveselea acum. El credea ca toti ceilalti îl invidiaza. Fericirea nu poate fi cunoscuta. înca. Eu m-am departat iar de prieteni. Nazuintele lui ar purta atunci o tragica si austera sobrietate. pentru ca avea obraz alb de adolescent. nedespartiti în ultimele clase. gura draceasca. Neam risipit si ne-am legat de alte grupuri. Pentru cei multi. Dar e atât de dureros si greu sa nu crezi în fericire. Nu pesimism. Se socotea înca geniu neînteles. vointa eroica. înca. Socotindu-se neînteles si persecutat. de a ne rupe iarasi si a ne încadra mai sus sau mai jos în alta parte. cu multi ani în urma. Invitatii lui Fanica sunt colegii. Se plângea. luptând. Poate Petre crede înfericire. încercaseram fiecare. calm. glas de scena. suferinta.. adica masculina si ascetica. Eram. mai nemiloase. îsi alcatuise o figura dispretuitoare. Dupa-amiaza. Tot ce fusese spaima. Robert se ignora pâna la absurd. a fost rupt la Universitate."Daca va izbuti sa ramâna nebun pâna la capat. Petre îsi va depasi criza tineretii. în acele douasprezece ceasuri. Dar daca izvorasc alte "dureri si alte nelinisti. Zi si noapte. munceam calinduma. îsi aducea buzele ca la un râs amar de drama. înlantuirea de suflete straine poate întrista pe prietenii vechi. Banuiam. Se va realiza atât cât îi va îngadui esenta inferioara a patimei. fericirea ajunge chiar un sens dat existentei. Jean Victor ajunsese actor la al doilea teatru din oras." XX. Ne strigam cu porecle din liceu." Acestea le-am scris în Jurnal. Simteam fiecare chemarea de a patrunde mai departe. compact înainte de bacalaureat. prea tineri ca sa ne întristam ca toti acei ani au trecut. de a ne desfata sau suferi. necunoscut celorlalti. dar nu-si trecea decât doua examene pe an. Suferea.ca în toti anii . în timp ce glasul lui era de tenor lipsit de volum. 162 . Cei dintâi veniti au fost Jean Victor Robert si Mihail. din necunoscut în necunoscut. Când râdea. PERSONAJELE JUDECA AUTORUL A treia zi de Craciun. ca sunt de-acum amintiri.

dar îi judeca cu cel mai ager bunsimt. se revolta Noschuna.îngâmfati si invidiosi elevi de conservator. nostalgia vechilor prieteni. Seara ieseau împreuna la spectacole. eleganta trupului. Nu s-a înflacarat niciodata.îi aminteau. citea cu o luna înainte de examen.. nu urmarea nici un tel. . Pretuirea vietii se marginea. Erau toti înfierbântati de revelatia pe care le-o facusem. îi pot lasa numele din viata. cerândui o noua întâlnire sau invitându-l la un bal. premierele cinematografice. cancanurile. viciile. ci l-am lasat sa spuna doua cuvinte si sa dispara. Nu avea nici un pacat. Robert. Nu fuma. rolele lui Robert. . nu se putea lipsi definitiv de grupul colegilor de liceu. îsi propusese sa guste putin din toate. la câtiva prieteni si la o femeie oarecare.. Ce vrei. Citea trei ziare zilnic si doua reviste mari lunar. nici în sportsman. la "chemin de fer". Si judecata le-o marturisea pe fata. sa nu se consume. nu s-ar fi suparat. Uite câte chei am în buzunar. cu o punga de fondante alaturi. cu mult bun-simt si multa verva. pudrat. totusi.. 163 . Frecventa ceaiurile. urma.. pacatele. Petre. nu astepta nici o bucurie. Atât. el nu muncea... la teatru. mama dulce..E jenant pentru el. Prietenii lui cei noi . Oricât de rautacios s-ar fi purtat prietenii cu el. între prieteni îsi îngaduia sa piarda. învatase întotdeauna bine. desi se înalta în mediul de marasm si mediocritate. Era bogat. actori betivi si blazati .De ce? O data ce n-am creat un personaj. cursele.. nici o însusire de seama. în odaia cu sofa si patefon. cu obrazul lui de fata. îi lipsea înca ceva. poemele prietenului blond. balurile. Nu-l stânjenea nimic. Am si garsoniera. N-am timp.. pentru ca nu-i schimba. Robert nu uita sa vina de câte ori era chemat. Noschuna. îsi purta pretutindeni plictiseala lui de tânar fara pacate si fara ambitii.. publicarea capitolului de amintiri asupra "Muzei" din Romanul adolescentului miop. Mihail evoluase lent si sigur.. întins pe canapea. nici în Don Juan. în casa caruia se realizau productiile dramatice ale "Muzei". citea ultimele carti si le judeca cu creier propriu. numai cât mai comod. S-a adunat curând tot grupul: Radu. Protestau si comentau.. la rastimpuri. îsi întâlnea bisaptamânal amanta în garsoniera închiriata împreuna cu Robert.. . pentru el. nu i-am dat un rol însemnat. Era înalt. cu buze carnoase. Era întotdeauna impecabil îmbracat. fireste. Spiritul critic îl echilibra sufleteste. prietenul meu si alti câtiva. cu un neasteptat spirit critic. cu o fata de copil serios si rece. Se adunau.în fiecare saptamâna le schimb. Sfârseau cutii cu bomboane. Pe Mihail nu l-am înteles. Entuziasmul lui se înalta Pâna la afirmatia neta: "E foarte bine". Daca ar fi murit în zece zile sau în optzeci de ani. Si as vrea sa scriu o drama. zvonurile orasului monden. si ar fi fost un organism armonios si viu. înviorat numai de invidie. încretita de sprâncenele ridicate interogativ. beau cafele si comentau articolul lui "Traznea". nici o neliniste.. pâna la o mie de lei. alba. tineretea si avutia îi erau garantii de fericire. iar revolta si-o vadea printr-o înjuratura scurta si retinuta... mai ales. Poate acel preaplin care da sens activitatii si ritm dinamic vietii. Cauta sa petreaca. La prieteni tinea mai mult. aproape în fiecare dupa-amiaza. Dreptul.Nu trebuia sa pui numele adevarate.Ofta flatat. totul îi era indiferent. nu l-am transfigurat prin imaginatia si vointa mea si. nici o ambitie. nu bea. Dinu. dar nu poza în snob. Si am de lucru. Raspundea plictisit la telefon când doamna sau duduia îl tinea de vorba. . îsi freca fruntea îngusta. Se marturisea burghez linistit si mediocru. nici sa nu se nelinisteasca. Nu invidia pe nici un prieten.

. .. Fenomenul e anevoie de înteles. asupra noastra. Te cunosti pe tine. în realitate. dar a ales trasaturi care i-au placut din sufletele noastre. asa cum esti aievea.. sunt altele. sincera si. daca se va tipari vreodata. . nu toate lucrurile sunt precise. dupa amanuntele spuse de dumneata. 164 . Numele îrw erau calauza inconstienta. Preciziunea completa e trucata. nu e menit publicitatii. pe cei câtiva din juru-ti. eu te aveam precizat în minte. când nu întotdeauna ma intereseaza?. De Ce sa schimb orânduiala în roman? De ce sa prezint pe fiecare personaj. de altfel. ci faptul daca ti-am surprins resortul launtric. Ori. la aparitie. Nu vi le spun. cu toate acestea. De altfel. începura atunci adevarate polemici.Aceasta e o lacuna fundamentala a romanului. vorbi el. o sa avem prilej sa revenim.. când nu întotdeauna îl cunosc si. Autorul a cazut singur în cursa pe care ne-o întinsese noua. personajul era liber sa primeasca vointa autorului.E complicat. Va avea. . nu lasau imaginatia sa adauge.... înainte de toate.. nu esti un observator bun. al caror trecut nu-l cunosti si nu te intereseaza. dar numai tu le puteai spune.. acest caiet. aduna într-însul material pentru un Roman al adolescentului miop. Asadar. Schimbând numele. Mai întâi. Noi suntem de acum personaje.Toate acestea nu au nici o însemnatate. . dar nici nu ne-a zugravit fidel. Nu ma intereseaza daca ai rostit sau nu cutare propozitie. mai ales. Te lasam sa vorbesti cum voiai tu. apoi orice fraza pe care te las s-o spui. raspundeam eu. sunt zece insi cu care te întâlnesti mai rar. Daca nu m-am jenat eu.Deloc.. personajul romanului autobiografic.Cuvintele nu le-ai spus. pe care nu-l va scrie. între personaje si realitate exista deosebiri. Ai lasat deci imaginatia sa lucreze. Pe mine ma bucura chiar ca ne-a pus numele atât de transparente. sa le schimbi numele.Puteai.. si înca multe.Nu cred. pentru ca nu l-am zugravit complet.Cititorul nu se va putea plânge. . fireste. pentru ca ne-am departa prea mult. Pacatele romanului. aminteste-ti ce am spus asupra personajelor secundare: ca îi las sa dea o replica sau sa ajute un fapt si apoi îi parasesc fara sa comunic lectorului ce s-a mai petrecut cu ei. disciplinata..Si. Cititorii îi vor scrie: îl cunosc pe X. pe care i-am citit în manuscris.Foarte greu... Era atât de greu?. care e. cunosti. . Romanul trebuie sa fie. zugravirea pe larg si istoricul fiecarui tip era absurda întrun Jurnal: dupa câte se întelege. m-ai facut sa spun o suma de cuvinte pe care stiu precis ca nu le-am rostit. pentru ca. înainte de toate. e construita si lasa impresia de tabela anatomica. eu ma pot apara: personajul X nu seamana cu cel care traieste si îl cunosti dumneata. Nu aveam cu mine decât pe prietenul nou. . o suma de neplaceri. Nu ne-a modificat. Cartea mea e un roman si o culegere de amintiri. Pastrându-ti numele de Dinu. daca am izbutit. mai departe. totusi.. . si autorul. l-am ghicit. tu o puteai. pentru ca fiecare are dreptul sa vada altfel pe un personaj. în viata. trebuia chiar s-o spui în aceeasi împrejurare. observa Petre. se împotrivi Dinu. Cititorii se vor însela astfel la aparitia romanului. Am voit sa oglindesc efectiv adolescenta. elev de liceu. Asadar: nici nu ne-a creat. sa marturisesc atâtea indiscretii de adolescent. niciodata. toate capitolele care îi privesc. Mai mult.. cât am putut surprinde cu mijloacele mele. Aceasta ar fi daunat cartii.. Cititorul are nevoie de preciziune. de ce sa se jeneze personajele secundare? E o simpla cronica. mai ales. . într-un anumit sens si grad. Numele mi-erau mijloace de control. viu. dar nu e asa.

divergent.Si daca.. Sfârsind ultima pagina. la fiecare personaj: acest personaj vrea sa ajunga om mare. Tu apartii spetei fericite a pseudomasculilor: actorii de mâna a doua. prieten al meu. Nu ma intereseaza acei câtiva germeni latenti de bun-simt. Nu zâmbi.. pe care sa-l prezinti si sa-l urmaresti pâna la capat. Ceea ce urasc eu în tine nu esti tu. De aceea n-am vrut sa te schimb si te-am lasat aidoma.. Petru. . Dar un anumit material adunat din experiente nu poate fi folosit decât pentru romane. Si îmi faci cel mai mare rau la-sându-mi numele de Jean Victor Robert. . mi-esti drag. totusi. mai ales scris sub forma de confesiune. îi lasa sa creada ca acesta e masculul.Nu ma intereseaza complicatiile atât timp cât nu dau nastere la crize. în fond. îi parasesc. poetii sentimentali. Dupa aceea.. de seriozitate. ar dori sa stie ce s-a petrecut cu ceilalti. în primul roman si în toate celelalte pe care le voi scrie. Pe tine n-am vrut sa te crut. pentru ca mi-esti prieten. Fals si stupid. profesorul de logica. . .. . Daca ajung într-o împrejurare cu alte personaje secundare.Numele e prea frumos.Acel altceva nu ma intereseaza. centrifug.. Don Juanii. . ... Eu vreau sa-l întreb altceva (catre mine): cum m-ai conceput?.Tu mi le spui. ci sensul valorilor pe care le proclami si le raspândesti tu.. ca tip de mascul pozeur.. 165 .Totusi. întrerupse Robert. vorbi prietenul meu.. iar experientele nesfârsite.. ca apartii acelei fericite spete de masculi manques. le las sa-si împlineasca rolul efemer si-apoi le uit. Toti voim sa ajungem oameni mari. în viata realizez un fapt alaturi de un prieten si de zece necunoscuti. ci ale prietenilor. te intuiesc si te anticip chiar. care zac în sufletul tau. Esti un exemplar perfect de ratat al sexului. Nu numai experientele mele. care se bucura de admiratia masei si a femeilor. Nu e nevoie sa mai spun..Daca romanul e izbutit. apoi pot alege alte personaje principale: Radu. Se multumesc sa se atrofieze an dupa an. Tu îti destainuiesti slabiciunile duhului. . Când îmi spui. cititorul va fi nemultumit. de când te-am convins ca esti un geniu. Un simplu Robert nu poate fi primejdios. De aceea te-am si sfatuit sa te faci actor. Iar pe tine te cunosc. mai exista si altceva? .De unde stii tu ce se petrece în sufletul meu? .Aceasta o socotesc un pacat al romanului.. snobii.Sa lasam discutia aceasta. profesorilor.. Cum as putea înlatura acei zece necunoscuti sau superficial cunoscuti în roman? Cum as putea afirma ca acel fapt. realizat de doisprezece oameni. . afemeiatii. nu glumesc si nici nu polemizez cu un personaj. . Pentru ca celelalte personaje nu-l intereseaza. Romanul poate parea bizar.Un suflet e mai complicat decât formulele tale. Continuu actiunea cu cele doua personaje principale. nu le evit. Eu am înteles de mult. a fost facut de doi? Mint atunci viata si las pe cei zece obscuri sa vorbeasca si sa faptuiasca în voie.Atunci evita asemenea personaje secundare: aduna replicile pe care trebuie sa le dea într-un singur personaj. de luciditate. ca "te distrug femeile" si îmi spui "mama draga".E un ciclu? . Dar el perverteste constiinta celorlalti. dusmanilor. Nu te pot suferi pe alt plan: ca reprezentant... Personajul câtorva voi fi eu. .Procedeul e riscant.Nu stiu. eu sunt edificat de evolutia ta launtrica. Viata e lunga. cititorul nu poate sa aiba asemenea doruri. oftând. pe mine nu ma cunosti.Aproape asa cum esti în realitate. . nu ma mai intereseaza. Niska.

. Nu ataca decât dupa ce are convingerea ca e placut. notiunea barbatului. Si. rece.. . Discutia s-a împartit iarasi. .. Dinu nu e nici cel putin un simplu instrument sexual. presedintele a vestit ca donatia e primejduita din pricina prefectului. s-ar trada: printr-o licarire a privirilor. Nimic nu e al tau. gândurile tale de prezumtios adorabil si alintat de femei. Dupa-amiaza calda. înfrângerile si biruintele dezlantuite în sufletele câtorva de aceasta vointa. e morga. stapânindu-si anevoie frigurile. nimic nu e autentic spiritual.Pe Dinu îl arat asa cum e si în viata: peste tot trece fara sa lase urme.. nici banii. ci esenta inferioara a spiritualitatii tale. Curtea. Fiecare voia sa stie cum îl concep pe el. obisnuiesti publicul sa-ti socoteasca masca plictisita de viata. Duduile te socotesc interesant si superior. . ...Apara-te.Nu. nici ochii. complet si ast. leai împrumutat si gesturile.. nu mi-esti mai putin un prieten drag si scump. . Ceea ce bâigui prin saloane ai împrumutat de la artistii de cinema. au sens. Aveam toti zâmbete triste si ochi ispititi 166 . o precizare pentru tine si pentru cititorii romanului. nici tineretea. Ne revedeam din Craciun în Craciun. din clasa a cincea de liceu. în care sa marturisesc o parte din ideile la care am ajuns. dureros de calda. ci ca nu îl mai preocupa spiritualitatea. aceasta-i mântuirea voastra: ca nu va cunoaste lumea. Vicepresedintele primului comi-. Dinu a ajuns inert ca si Robert. creat de tine. în tine. nu ma intereseaza nostalgiile de mai bine.. Ceilalti. nu mai e curios de o enigma. au valori. nu te cunoaste. care au constiinta virilitatii. de cunoscator al tuturor voluptatilor. plictisit.. de o solutie. în tine. drept expresia masculului resemnat. tu vorbesti ca si cum m-ai cunoaste mai bine decât mâ cunosc. am citit vestea în ziare: vicepresedintele murise. Pentru ca fumezi. Lumea care te admira. Fostul vicepresedinte zace din toamna. când ne adunaseram pentru întâia oara. Asteapta Pastele. XXI. aproape atenuatizat ca spirit.. daca ar vietui o viata subterana. Nu are înca nici meritul donjuanesc. . aerul de blazat. . au si intuitia duhului autentic si viu.Ma multumesc sa arat crizele. E indiferent. în felul lui. El. MOARTE La adunarea din martie. printr-o carte citita. Batrânul e nelinistit.Fireste. Ai dreptate.. dorit si asteptat. tet era singurul care îi putea fi de ajutor în chestiunea donatiei.Un adevarat discurs. cu cearcane. printr-o întrebare. palid. Am ramas fericiti pâna în zori. Nimic din toate acestea la tine. Nu îl învinuiesc ca nu mai citeste.. taci. Circulând prin saloane. Duhul tau. totusi. Tu. Dinu e. au nazuinte. Dinu nu seduce..Ceea ce mi se pare nesuferit la tine. nelinistile. de ftizie. de o experienta. de o cercetare. personaj infam. obosit. Ne-am adunat toti lânga presedinte. deprimat. ai ochi frumosi.Draga.... glumira ceilalti.. Am sa scriu o prefata. De câteva luni e tot bolnav.. nervos.\'ci se lasa sedus. care vrea cu orice chip sa i se cumpere casa pentru camin. Aceasta-i primejdia: si tu compromiti virilitatea. împrejmuita cu liliac înfrunzit. dar nu în sensul pe care îl vrei tu. A venit apoi masa cu belsug de vin... de vointa ta. se întunecase sub flamurile cernite. au experiente. de o problema. de consumat. un ratat precoce. hainele le împrumuti de la croitorii parizieni.. Dupa câteva zile. ca sa plece la munte. Dinu fuma si zâmbea. Au început atunci inevitabilele glume si indiscretii... dar în alt sens.. Totul ti-e dat. compromite sexul. care experimentezi de-abia câtiva ani..

munca. am doruri si lanturi pentru dorurile mele.. . Monologul tau. Prietenul meu îmi lasase bratul. te marturisesti zdrobita. soptii. în curtea tovarasului mort. Niska a venit lânga mine si a ramas tot timpul cu bratul strâns de bratul meu.Am sa sufar mult departe.Numai Dumnezeu ma poate scapa.. . Dinspre tufele de liliac se iscau zvonuri de stup. . Prietenul meu începea sa asculte.Si cât stai? .De ce îmi spui? Pleaca! .. Numai Dumnezeu.îsi aminteste de sora lui. Le izgoneam. .. . în curtea cu prieteni tristi. pe care o întelegeam?. în patru zile. Amintirile nu ma întristau. cu un rând trist ca o chemare. pâna la cimitir. La ferestre banuiam ochi curiosi si întristati de vârsta prietenului mort. 167 . ma abateau. cu batista pe buze: .De ce plânge? . Avea ochii plânsi si sufletul sfarâmat. ci disperari mute. în fata unui obstacol pe care nu-l poti trece. Numai Dumnezeu ma poate scapa. Niska.Nu. Murmura.. mai cald si mai prelung. . Nu raspundea.. El e. la venire.de cer. Nu merg singur. Niska era nelinistita. Cerul era aproape. Prietenul meu îmi tinea bratul drept.. A tacut iar. Eu îi spuneam. De ce sa fiu trist? Am douazeci de ani. p6 undeva. albastru. L-am vazut. Niska bratul stâng.. senin. cu trotuare înfierbântate... Tu. strain de noi. Nu am nici un motiv sa fiu trist.. Banuiam. cu o panglica alba. . am trup pietros.. de acum. . Strada era lunga. Convoiul se risipea. Tacerile Niskai nu sunt reculegeri. muntii ma asteapta. deasupra. "O noua primavara.Nu se poate.. Din curti se înaltau plopi. Niska. plecari. Noi suntem chiar aici despartiti. Pe drum. . mirati. prin scris.Pâna la jumatatea lui mai. ma oboseau trupeste. cu bulevarde.E adevarat ca pleci în Italia? . strabatut de nourasi nostalgici. Eu eram ispitit sa ma gândesc la cea dintâi sedinta de cor. S-au înfrigurat amândoi.. Cum as fi putut mângâia durerea Niskai. Si vânt blând adia mireasma de primavara pustie. salcâmi înfloriti si gradini cu rasaduri de flori. Tu întelegi ceea ce are sa-mi lipseasca mie. Soarele ma încalzeste... singurul care °ma intereseaza. pietruita. Cum sa-l mângâi? Taceam. purtat pe umeri.Numai Dumnezeu are sa ma scape. Ajungea. tinerete. Plângea. Mi-a murit un prieten si un tovaras. negre. acolo.. proaspete... prietenul mi-a povestit despartirea de doamna lui. am vointa cumplita. ..Are sa-ti para rau ca ne despartim? .. mi-ai fagaduit sa nu te lasi niciodata înfrânta. la vicepresedintele mort. în mansarda. am întâlnit ochii înspaimântati ai Niskai.. cu brazde rasturnate. zumzetul orasului cu parcuri. drumul de fier e proaspat si nesfârsit.. . Nu mai încearca sa se înalte iar. Iar am tresarit..... pe strada. în tânguiri.Ia-ma si pe mine! De ce m-a înfiorat strigatul Niskai? Tovarasii de drum cernit ne-au privit. cu fabrici. strângând în pumn batista alba.Da. Prietenul meu îmi apucase iar bratul..Niska. mi-l poti împartasi..A murit? Strazile erau iarasi înguste. am cervice neînduplecata. o sora mica.Am sa plec si eu. Am vazut si coroana cercului..

scârbita. în coroanele ce întovaraseau pasii prietenului mort. cu plansete. Era acum nostalgica si linistita. asteptând stele. Strazile tot mai largi.. Nu voiam sa înteleg. .... .. în convoiul de colegi si prieteni ai mortului. nu e asa?..Am vazut lumina. Am venit sa-ti spun "drum bun". Vorbise Niska. "noapte buna". Fireste.Dar Viorica? Niska îsi întuneca fata..Spune.Voi nu stiti ce rea e Viorica.. Niska. asa cum se cuvine unui suflet care pretuieste moartea.. în dreapta mea.Niska. Mi-a zâmbit. Gradinarul îsi îmbraca haina lasata pe treapta unui monument de marmura vânata. Nu mai vorbim de asta-iarna. când nu pot lupta. Tovarasul lui fu lasat în pamânt cu frânghii. . Moartea o meditez singur. La celelalte morminte licareau candele.. întrebându-le: "De ce?.poate e fericit sau poate nu e. Paseam. Iar se schimbase.. înserare în cimitir." Gândeam si alungam tristetile.îti amintesti cimitirul din Iasi?. cu privirile pe chiparosi.. Niska. Niska. Groparii îsi asteptau plata.. . .. Aleea cea mare se nelinistea. în fata tuturor? Tristetea mea ma va stapâni în singuratate. chemând primavara. . o înteleg si ma închin ei.. 168 ... . îsi pastrau geana sângerie. Se plimba. . Banuiam buchete mari de flori scumpe. O banca iesise din iarna cu doua picioare surpate. Nu mai mi-e prietena. eu care am îndurat si am scrâsnit dintii în disperari ce-mi copleseau duhul si-mi rastigneau trupul?. cu care îsi petrecuse atâtea dupa-amiezi de iarna.E stupid sa fii suparata pe o prietena. Si apoi." în noaptea plecarii am auzit pietris ales lovind ferestruica mansardei.Nu stiu. Nu stiu. cu care s-a întors de la congres. Presedintele fu purtat pe brate.. .Mi-e draga! Niska tresari. Bratul stâng purta tulburarea Niskai. .Toti spun ca suntem îndragostiti unul de altul. prietenul pângea pe mâinile doamnei. Niska. Câtiva nori. în amintire.Nu poate sa-ti lipseasca nimic..Bibi e bolnava. în vânt de seara.Iti multumesc. Eu am întrebat-o atunci de prietenul ei iesean.. .. si. pe cer.Ai venit singura? .. febra îl tulbura. . alaturi de Niska.De ce m-ai mintit? Eu priveam priviri drepte.Ce sa-ti spun? Daca mai vrei.. De ce sa fiu trist acum. deasupra capetelor. la apus. moartea ma stânjeneste acum. cerul îsi scutura norii...Si nu e asa? N-ai sa ma uiti.Sa nu mai vorbim. în strada. -Nu. cu bulgari. Dar de ce sa pastrezi amintirile? .. Dar aici. în fata gropii cu unghiuri negre. tu tremuri.... Niska o jignise. Ai sa-mi scrii mult si..... sa par eu trist? Sa fiu si eu ca ceilalti. cu capul rasturnat ca sa ma priveasca.. pâna la cimitir. .. .. . castanii începeau sa dea unlbra. Prietenul meu mort va vietui înlauntrul sufletului. Eu mi-am stapânit bucuriile. Ai sa-mi scrii. Se apleca spre mine. îl stapâni.. .

în tren." Noaptea. eu nu sunt îndragostit. E rusinos? Da. noua si agera. fata mi-e draga. mi-e draga. Au trecut câteva ceasuri. Nu mai pot apara meterezele sufletului. Stiu ca nu sunt nebun. Mi-e draga. Eu nu pot s-o stapânesc. îmi spun: sunt tulburat." Pe vapor. de aceasta ma umileste. Si stiu ca toate acestea sunt împotriviri desarte. Ispita e puternica.. m-a fulgerat o asemanare cu Niska. dar peste un an. sufar stupid. Are sa treaca. Mi-am batut joc. mi-e draga.. fara sfârsit. înfiorator.... aproape de nebunie.. în vagon. Sufletul mi-e sfâsiat de tristeti si apoi exaltat de bucurii. aceasta o simt. lam cautat si l-am privit iar. Fata nu mi-e draga. De ce am scris în Jurnal? N-am izbutit nici sa ma linistesc. Dar încurajarea mi se pare neghioaba. ma simt înlantuit de un brat strain. E umilitor sa fii îndragostit. Au trecut si tristetile singuratatii de la schit. Nu vreau sa înteleg nimic. si fata tot mi-e draga. trebuie s-o adâncesc si s-o stapânesc.. Dar daca nu mai sunt eu? Am sa ma caut mâine prin oras.. nu mai stiu precis chipul fetei. Stiu eu ce am? Nu înteleg de ce mi-a fost teama.. Am avut aceeasi tulburare ca ieri. LUMINA LA ROMA în Jurnalul meu intim. Voiam sa-i patrund fiecare trasatura. peste zece ani?. încât a început sa se stearga. Hotarârile mele ma coplesesc de tristeti disperate." "Dar de ce am scris eu asta-noapte despre ispite? Am uitat hotarârea: dragostea nu trebuie alungata. E umilitor sa numesc aceasta: dragoste?.. Mi-e draga.. Si acum scriu aici. Dar mâine. Rasfoiesc la rastimpuri Jurnalul si recitesc hotarârile... de hotarârile mele. mi-e draga. la Iasi. e penibil. e jignitor. De ce să înteleg? Adriatica e albastra 169 . Niska. Cred ca nu e adevarat nimic din cele ce am scris. Fata necunoscuta mie draga. Cuvintele sunt stupide... "Mi-e draga Niska!. Ea ma mângâie. Chipul i l-am privit atât în amintire. Roma m-a farâmitat si m-a adunat iar. Acum. Sufletul meu nu e rascolit de dragoste. catre Fiume: "De ce am ascuns doi ani? Mi-e draga Niska din noaptea când ne-am întors de la manastire. N-am cautat eu dragostea? N-am voit eu s-o cunosc si s-o robesc? Aceasta e dragostea. Sufar.. M-am întrebat cum am putut-o folosi atât timp. Poate sunt obosit de drum. au trecut si nostalgiile toamnei si ispitele." "Cum as putea întâlni pe acea fata? O pastrez înapoia pleoapelor. Cum scriu de senin marturisiri umilitoare... Cum l-as putea rosti.. ca o gheara straina. Trebuia sa tac zece ani. M-am tulburat. M-am întors la hotel. ci stapânita. singur. Le împlinesc cu greu. încerc un sentiment ciudat. Am citit cea dintâi pagina din Jurnal... întorcânduma pe Corso.XXII. si fata mi-e draga.. Dar acum. Am alergat. de mine. am scris în acea noapte de aprilie: "Pe o strada cu nume obscur am vazut astazi un chip de fata.. cuvântul pe care l-am învatat de la altii? De aceea. Stiu ca aceasta e dragostea. întorcându-ma catre hotel. de Roma. Si mi-e draga. Totul trebuie sa treaca. Nu e umilitor. Dar am pierdut iar chipul fetei. Când mi-amintesc de chipul fetei. stiu: fata seamana cu Niska la ochi si la par. iar nu în Jurnalul de calatorie. Acum.. da. Mi-e draga. fara sa-i observ desertaciunea. Mi-a fost draga si mai mult la mare. Ma înabus." Insula Capri. De aceea mi-o spun mereu. Dar daca ea pare desarta numai pentru ca ispita e mai puternica decât mine?. Poate sunt nebun. spre Ancona: "Niska. Niska. Dragostea e vinovata. Fata mi-e draga. îmi spun mereu: totul trece... Tot ce scriu acum sunt minciuni.

Mi-e draga Niska! Aceasta e singura realitate noua. Vara petrecuta în rataciri. Voi lasa sa-mi fie draga Niska. Niska va renunta. cu pretul a oricâte îndurari. Multe gânduri au ajuns acum sentimente. . Mi-a cerut sa-i povestesc.. asurzitor. nici Niska. ea nu trebuie sa stie cât mi-e draga.. alaturi de vechea realitate: eu. Pentru ca o spun eu. oricât de lunga i-ar fi agonia. dormind prin stâne. aduceam caiete mari. uit orice altceva. îndurând ploi reci.. Am luptat cu somnul.. Nu ma voi teme. asa cum am \'enuntat si eu. Plecam. si simt ca va ramâne în suflet. Sufletul Niskai îmi apartine: i-am ghicit dorurile. de aceasta sunt sigur. ci eroismul. N-a înteles nimeni. Rataceam prin munti. simt mai precis ca aceasta e carnea mea.. tainuita si neîntinata. pretextând ca îmi pregatesc examenele. cu revolte. urias. pe care am vazut-o rar.. Nu pot lamuri nimic. Dragostea Niskai mi-e acum departe. Nu stiu care parte din mine s-a schimbat. înnegrite. Va trebui sa închid caietul si sa privesc Adriatica. Simt! Daca se va observa schimbarea? Cum am sa ma întâlnesc cu Niska? Ei nu trebuie sa-i spun. cu nebunia. Iar eu nu sunt oricine. cuprinsi de nebunie. începustm sa ma 170 . Viata nu mi-a fost daruita. Eu voi suferi mai mult aflând cum altul o va stapâni. Ce fapt mai eroic decât o renuntare? Si o renuntare care sa nu fie o extirpare. sa-mi marturisesc. Ea nu poate sa înteleaga de ce renunt. De ce sa nu-mi fie draga Niska? Cum sa spun? înteleg si simt altfel.si sufletul meu e senin.O observatie ciudata: de câte ori gândesc si scriu cuvântul vointa. Nu e adevarat. Restul sunt ipoteze si jocuri. cu nemultumiri.. Dar Niska va renunta sa-si aleaga alt sot. si nu sot. Voi tainui pentru altii. Poate au sa-mi piara nelinistile. nici o biruinta chinuita de remuscari. aceasta din pricina Italiei". de acum.. pentru ca am voit eu. cum era sa-i spun ca am fost la Roma.. Nebunia mea nu este dragostea. intentiile. cu ispitele cartilor amuzante. si de acolo la Napoli. ca acesta e sufletul meu. Ma întorceam la rastimpuri în orasul sub flacari. Va pieri. am construit-o eu. îmi urmam drumul cu pasi durerosi. Mi-am amintit ca vreau sa fiu erou." "Daca se va observa schimbarea în tara? Eu ma simt atât de schimbat. cu lecturi. Toate anticiparile acestea n-au rost. Simt o reînnoire. Tot ce încercam sa uit crestea în amintire. Nu trebuie sa-mi rapeasca timp. Drumul mi-l voi urma. Vreau sa ramânem prieteni. si ma chinui în van. Totusi. Din intuitii. Daca nu. fara sa uit si fara sa plâng. acolo. au ajuns experiente. Ceea ce am îndurat astatoamna nu a îndurat nici unul dintre contemporanii mei.. în singuratate: mi-e draga Niska. dar n-am fugit din fata-i. aproape de mine. mijloc de împlinire al marelui meu gând. singurul în care ma încred. cu poftele trupului meu tânar. cheltuind putin. Aceasta e lesne de înteles.. Am înfrânt nebunia. nadejdile. fac si eu.. trebuie sa ma cred. Dragostea trebuie sa ramâna. Iata. Sunt un nebun. ma simt mai viu. Când spun: îmi voi pastra dragostea ani dupa ani. cu un caiet si o carte. ca aceasta fac. Sentimentul tragic al existentei îl pastrez. Hotarârile n-am sa mi le schimb. barbar. Aceasta o pot scrie cu fruntea sus. Orice îndragostit îsi jura credinta dragostei. Ceea ce fac toti. Singuratatea ma chinuia. cu oboseala. dar îmi ramasese mântuire. chiar pe Niska. tovaras chiar. apoi prin Ancona la Fiume?." * Toti mi-au spus: "Ai o nostalgie apuseana. va pieri. Ea m-ar primi. viu.

de chemari si de biruind asupra slabiciunilor. cu ambitii si nelinisti de munca istovitoare. Alaturi de viata dura. mai putin pretios dintre paginile scrise. Gândul acesta a întristat-o mult. Iar eu îi sunt tot mai aproape de suflet. Acum. iar nu la dragoste. Acum.obisnuiesc cu tulburarea. Celelalte erau confesiuni stranii. Nimeni nu putea patrunde dincolo. sentimental. care sa o întareasca. Cele ce am îndurat. golurile culturii erau umplute cu aceeasi metoda. cuta sprâncenelor. cu nelinistea.. s-a pogorât iar seninul. prin orase de Dunare. Putin îmi pasa de toamna de afara. ci jurnal. "De ce sa plâng?" mi-am spus revazându-mi chilia. toamna ma chinuie mai mult si mai adânc. Si nu stiu ce astept. Ma osândisem. dureroase. Banuiesc ascunsi în suflet nori de furtuna. Niska ma întovaraseste în ratacirile mele. Nu voi scrie aici nici o meditatie. stiintificeste. si sufletul ei creste din semintele duhului meu. sfârsita dupa miezul noptii cu hotarârea celui care stie ca odihna se va pogon o data cu moartea. Îmi purtam singuratatea pe carari. Nu cunosc.. atât timp cât eu nu sunt înca împlinit. Gândind la durere. pâna la plecarea mea. Afara. Nu disperam. Si nam plâns. Daca as continua. lecturile anevoioase se prelungeau cu aceeasi strictete. Ma supravegheam etic. A început sa creada ca orice nadejde de mai mult e desarta. Titlul acestui capitol e fals. Nelinistea de pâna acum a facut loc spaimei asteptarii. Eu asteptam un fapt hotarâtor. amanuntele. Ma voiam om depasit. Cine le-ar fi primit sa le tipareasca? Simtind apropierea eroismului. La schit. de-a lungul bulevardelor. Vietuiam într-o continua febra cerebrala. Si privirile se schimbasera. experientele ultimilor ani.. Iata. padurile se însângereaza. Am fost si la schit. Câmpurile se înaspresc. MEDITATIE PENTRU DOUA TOAMNE Cea dintâi toamna începuse cu chemari pe sub castanii umezi. dupa cum nu stiam nici acum doua toamne. Tot ce am facut pâna acum. taina. unei singuratati austere. n-as mai scrie povestire. care m-a tulburat mult. mai putin original. biruiam. Daca el nu s-ar întâmpla înca un an. Nimeni nu poate afla. singuratatea nemiloasa. adica. Asteptam înca o ispita. enigmatice. 171 . departe de oras. Astept halucinat. Cealalta. Cu aceasta pagina se încheie povestirea celor doi ani de experiente. fara sfârsit. se va lumina sufletul eroic. prin taina care ma sfâsia. Renuntarea se împlinise. pe strazi. Nu stiu cum se va sfârsi. în durerea suprema. Oasele începeau sa se rânduiasca altfel. Publicam ce era mai putin viu. nemultumit de ceea ce face. Dar mie teama.. e toamna. Faptul putea fi pricinuit de întâmplare sau de vointa Nis-kai. Dar a fost numai o criza. Cele ce scriu sunt înca atât de proaspete în minte. acesta sunt acum: barbatul care-si asteapta ultimul salt. sunt eu. Socoteam ca sufletu-mi va suferi vesnic. începuta în fiecare dimineata cu aceeasi îndârjire. ma observam cu o grija suparator de pretentioasa. Niska îsi pastra acelasi loc. singuratatea mi se însenina. amara în spasmul ei încapatânat pâna la nebunie. XXIII. de suferintele mele care îsi cer rodul. apropierea lenta si dureroasa de acea faptura pe care îmi place a o numi erou. îmi vietuiam viata cunoscuta de ceilalti. pe câmpuri. în mansarda. cu pieptul ros de dor nemarturisit. îmi coltu-rasera fata. sar putea narui. prin manastiri. fruntea purtau fiecare o masca. îmi aminteam: totul trebuie sa treaca. Niska ma socoteste cel mai bun prieten pe care îl poate avea o fata. Liniile. Aici. De aceea mi-e teama.

dar numai atât. fiica. P. Sa-ti amintesc mai mult?. Plopi pe care i-au privit adolescenta mea. Nu te-as fi facut sa-ti pierzi mult timp. nici prea lungi. Nu fii prea magulit de izbânda. SFÂRSITUL PARTII I PARTEA A DOUA SCRISORILE Prietenul meu.. am sa ma îndragostesc de amintirile noastre si am sa plâng. de ce nu ma lasi sa te vad? De ce fugi de mine? Eu nu stiu sa scriu. mi-a pierdut urma. fara sa observ. Tu lucrezi ceva? Poate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese.. sa-ti spun cele ce banuiesc în jurul gândurilor familiei care m-a îndragit. Nu stiam nici eu de ce plâng. \' Cu fata linistita. M-au îndragit toti: mama.. Tot ce stiu e ca m-am gândit mult la tine. Nici Radu nu întelege.. scrisul. vrei sa-ti scriu. sa fiu vesela. Nu poti banui cât am îndurat eu. departe. ma trudesc sa scriu ca tine?. Esti revoltator. Poate de ciuda ca se sfârseste înca un an. de data aceasta.. în timpul sarbatorilor. prudenta. Vietuiesc aproape singura. de sarailiile prea dulci.. sunt osândit nelinistilor si asteptarilor care ma strabat zi si noapte. Am fi stat amândoi. Stii ce faceam în loc sa ne pregatim licenta? Vorbeam de tine. în odaita ta calda. cerul e vânat. sprintene si "literare"? 172 . sa le multumesc. Astept sa-mi scrii. Va fi o intrare cumplita.S.. Nu ma exalt retoric. Niska.. îti vestesc un singur termen: cinci zile. la tovarasia noastra.. îmi ajung zgomote din strada. si sufar acum iar ca nu-ti pot spune nimic. Biruinta finala e singura care da sens si pret unei hotarâri. E destula tristete în mine. Ferestruicile sunt înca îmbrobonate.. Poate vin si cu Bibi.pentru ca izbânda va trebui sa fie de partea mea. Dupa ploaie. între carti. Cine stie ce pun la cale. pentru ca m-am gândit prea mult la tine si am vorbit de tine. Pâna atunci. voi aprinde lampa. Am stat o saptamâna la Bibi. De la masa mea zaresc doi plopi zdrentuiti. Nu înteleg de ce te-ai închis în casa si nu mai îngadui prietenilor sa te vada. în curând. la Iasi. fiu. am suferit mult. Trebuie sa-mi scrii si apoi sa-mi comunici ziua si ceasul când ma primesti. astept. prizoniera. Dar poate e tristetea celui care întelege. Pentru ca adversarii tai erau un volum gros de texte românesti sec. într-o curte necunoscuta. Daca ai sa ma lasi mult timp singura. care m-a ospatat de sarbatori... de prietena ta care a fost fericita. Si voiam sa râd. Ar fi fost asa de frumos. o scrisoare sincera? Sau preferi scrisorile de asta-vara. si ti-am împrumutat cuvintele. Familia care m-a stapânit. nu stiu. de vinul prea vechi. Nu stiu. Nu-ti mai amintesti de noaptea Ajunului. nepot. De ce nu ne-am întâlnit? Nu as fi plâns atât. alaturi de o familie mediocra si fericita. Voiam sa te vad. salutari de la Niska. cu pumni strânsi.. Nu socoti scrisoarea aceasta o declaratie. XVI si Histoire de la langue. Pâna atunci. fericita?.. Si mi-ai fost nesuferit. nu scriu aici laude toamnei si nu insinuez nostalgii. Stii ca. Tu îmi ascunzi ceva.

Nici venirea ta în amurg. senzual.. studenti din anul întâi.. si prajituri. care filozofez nostalgic. multe carti care 173 . Dar n-a fost asa. a slabit pasii pe un drum care ma va duce departe..Si venirea lui Radu.. si vin mult. mult.. Am îndurat si eu. Poate n-ai sa întelegi nimic. pentru ca experiente de mult banuite si încurajate amenintau sa-mi tulbure hotarârile. straine si fericite. îti sunt cel mai bun prieten. Ti s-a strâns inima. nici ratacirile pe la librarii. "Florentele" casatorite. dar nu cu ei. Tu iubesti faptele mari. cu umerii încordati la masa de lucru. aproape de doua. pe care nu le cunosteam. si mâinile tale în mâinile mele.... si asa suntem când ne întâlnim. pentru ca tu râdeai prea mult. Am scris acestea ca sa-mi întelegi singuratatea si sa banuiesti îndurarile mele. Bibi. provizoriu.. Daca am ramas departe de tine atât timp. Niska. ca sa-ti aleg carti de daruri. cu aceleasi bulevarde reci?) In mansarda era cald.. criza s-a întrecut. cu pumnii framântati. daca te fac sa rosesti. dimineata.. pur si aspru. Ai venit la cinci. cu obraji de ger.. si nu capricios. Nu am uitat nimic. Ai adormit. care ne priveau obraznic. si râsul nostru stingherit când ne-a insinuat o logodna pe care am fi savârsit-o tainic.. Câti mai ramasesem din vechiul cerc?.. asa cum iubesc eu sa fie prietenia. cu aceeasi pijama?. Niska.. Buclele scurte fermecasera perna.. în loc sa încerc a-ti scrie o scrisoare frumoasa. nu te-ai purtat ca o prietena. bucurosi ca ramânem iarasi singuri. Ai adormit cu mâna sub obraz. Mariuca. Ar trebui sa povestesc. Tu ai înteles de ce râdeam noi atât?. care m-a înspaimântat. nici privirile celor din cofetaria calda. comitet nou. Niska. Viorica. Totul trebuia sa-si recâstige vechiul echilibru. când tu dormitai zâmbind. De atunci. eu pe jet. Niska. Farmecul se înzeceste în tacere. ai plecat a doua zi. Asadar. nu e asa? Spune. asa cum faceam eu în copilarie.. Trebuie sa ramân eu însumi. nu ma poti mustra. aproape de despartire. un singur gest. Niska. iar eu îti povesteam din Soren Kierkegaard. am facut-o pentru a ma pregati la un fapt mare. numai pentru noi doi. Niska. Sunt tot atât de stupid si eu.. izbucnit spontan si dureros de lung. Si mie.N-am vrut sa te vad. S-a petrecut. ma stapâneam si ma înfrângeam fara îndoiala biruintei.. Pentru mine.. Asa eram si noi. studente din anul întâi. Dar daca astfel trebuie sa se petreaca faptele? Ei erau fericiti.. Dar m-am înfrânt. Nu mai eram decât noi si înca acei trei studenti mediocri de la Drept. Iarta-ma. Spunându-ti ca sarutul nebanuit. ti-am simtit si eu desi fara lacrimi . Nu putem ramâne întotdeauna în anul întâi. Si ar fi stupid sa ne întristam.. Niska. întoarcerea acasa. îmi spuneai ca esti fericita si nelinistita. tu pe pat. Si apoi. iar eu îti cumparam prea multe prajituri. Socoteam ca vom întârzia de vorba pâna dimineata. Ne-am sarutat. mai lasat sa cred multe. Stii. aproape de zori.. Niska. dupa miezul noptii. sa lacramam pe un trecut. multe.. si nu ca doi prieteni. . nici tie nu ti—1 voi destainui.. de neprie-tenie. a fost pricina claustrarii mele. Presedintele bolnav. De ce nu ma întrebi cum am dormit eu atâtea nopti pe aceeasi perna.. a primejduit roade pe care le astept. pentru ca îti sunt mai mult. (Ti-ai amintit întoarcerea de la manastire. ceasurile acelea au însemnat prea mult. Si eu aveam mult de scris. Nonora asimilata Societatii medicinistilor. Tu nu banuiesti roadele eroismului meu si nu cunosti drumul. Nimeni nu-l cunoaste. nici ceaiul din mansarda. care ne socoteau logoditi. am îndurat cu ochii aprinsi... Nu ai dreptate sa-mi amintesti noaptea de Mos Ajun. sala cu perechi noi. vizita la cerc. Cre-de-ma.. de alegorism excesiv.. A fost original. pâna în noaptea Ajunului. ai sa întelegi? Ne-am sarutat. Gaidaroff. Stiu ca te vei plânge de obscuritate. prelungit cu vin vechi.lipsa.

trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate. Criza nu e, înca, trecuta. Prietena buna, n-ai sa te superi daca îmi voi pastra, înca, singuratatea. Tu ma vrei mare, nu e asa?... Dupa cum stii, nu primesc pe nimeni. Voi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie. Astept. Daca, însa, tu înduri nostalgii prea deprimante, spune-mi. Te voi vizita. înainte de linistea mea, trebuie sa împlinesc linistea prietenei. Plânsul tau e copilaresc si stânjenitor. De ce nu ai reactionat împotriva familiei care te-a tinut prizoniera? Si apoi, de ce sa plângi, când esti, înca, atât de tânara?... Prietene, scrisoarea ta m-a îndurerat. Nu-mi lamuresti nimic. Nu stii ca înteleg greu fara tine?... De ce nu ma lasi sa vin? Eu cred ca mi-ai scris ca sa ma necajesti sau sa ma ironizezi. Sufar mult, singura. Înainte îti ceream tie sfaturi. Acum, cui sa le cer? Ai mintit spunând ca-mi esti prieten. Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rau; m-ai apropiat de tine, de gândurile tale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura. înapoi, nu ma pot întoarce. Nu mai pot fi cea de acum doi ani. Si sunt atât de trista... Si plâng, amintindu-mi fapte de pe timpul când eram prieteni buni. Fireste, toate acestea au sa treaca. De ce nu vrei sa ma ajuti si tu? Esti dator prieteniei fata de Niska. IV Niska, eu trebuie sa ramân singur, oricât te-ai supara tu. Pentru ca aceasta e vointa mea, pe care o ascult, întotdeauna. Nu te preface ca nu întelegi. Banuiesti multe si poate chiar ghicesti. Nu astepta sa-ti dezvalui gândurile mele. Mi-esti cea mai buna prietena, dar sufletul meu ramâne al meu, si ma împotrivesc îndârjit ca un strain - toti trebuie sa-mi fie straini - sa-l dezvaluie. Singur, nu te uit. în singuratate, nimic nu se uita, ci numai se linistesc tulburarile. Deosebirea este aceasta: ca în singuratate pot iubi sau gândi un lucru, calm, senin; în timp ce în mijlocul celorlalti m-ar sugruma nelinistile, m-ar întuneca pâna la ura. Nu uit decât amintirile pe care le voiesc uitate. Prietenia noastra ramâne. Desi, ceea ce ma hotaraste sa nu te mai vad e o calcare a prieteniei. Tu, de ce nu vrei sa întelegi?.. De ce te-am sarutat? Gândesti ca ne mai putem numi prieteni acum, cât timp tulburarea e proaspata în creierul si în sângele meu? Tu accepti promiscuitatea sentimentala; prietenia alaturi de sarutul pe buze. Eu ma razvratesc împotriva ei. Toate prieteniile sfârsesc aici: se împrumuta la început carti, se asculta concerte împreuna, se prelungesc vizitele pâna seara târziu, se strânge înfiorat palma prietenei, apoi sarutul sfios, apoi îmbratisarea patimasa, apoi logodna sau colajul. Prietenia mea trebuie sa ramâna pura. Nu ma stapâneste rigiditatea unei morale mediocre, ci vointa mea. Eu vreau sa îmi ramâi numai prietena. Tu nu poti sa-mi întelegi disperarea? Si eu, ca toti ceilalti; si eu, te-am sarutat dupa o noapte petrecuta atât de nou si de eroic. De ce n-am putut ramâne stapân pâna la capat? Pe tine nu te sufoca mediocritatea acelui sarut? Si noi, prieteni austeri, vorbiti de râu si neîntelesi în originala noastra puritate, sa sfârsim ca oricare dintre ultima mie de perechi universitare? Ma tortureaza pâna la obsesie gândul ca ne-am lasat înfrânti acum. la sfârsit, de mediocritate. De aceea trebuie sa ne despartim, pentru un rastimp. Nu vreau sa întelegi gresit despartirea noastra. Nu se va rupe nimic, nu se va pierde, nu se va încheia nimic. Despartirea cea mare se va înfaptui în toamna, când eu voi pleca în Nord, iar tu în vreo tara calda, sau vei ramâne aici, cu casnicia de mediocra si comoda fericire. 174

Vom ramâne câteva luni singuri; eu cu cartile mele, tu cu prieteniile cele noi. Ne vom scrie, cât mai mult. Daca îti trebuiesc carti, ti le voi trimite prin Radu. El e singurul pe care îl primesc, foarte rar, în mansarda. Ma întrebi daca lucrez ceva. Niska, sunt atâtea lucruri care trebuiesc stiute... Cartile sunt mari, multe, ispititoare; noptile sunt lungi. Anii acestia i-am petrecut ca sa-mi adun stiinta. De acum, cine stie ce voi face. Cel care se opreste la carti e un sarman neputincios; iar cel care trece pe lânga carti, un schilod. Drumul meu trebuie sa ma duca acolo unde vreau eu. Tie n-am sa-ti spun. Aceasta se va sti dupa cinci, zece sau cincizeci de ani. Dar nu e asa ca te plictisesc marturisirile mele obscure? Rugându-te sa întelegi si sa nu te superi, te saluta prietenul tau. P.S. Stii ca Radu iubeste tot mai mult pe Viorica? E ciudat; se apropie doi ani de când a cunoscut-o si a îndragit-o. Radu niciodata n-a fost atât de statornic. S-a schimbat mult. Bea tot mai rar, citeste. N-are sa izbuteasca sa-si realizeze o viata corecta; de aceasta sunt sigur. îi lipseste ceva, un resort launtric sau o axa, sau o notiune. Nu stiu. Dar Radu e menit ratarii definitive. De aceea te întreb daca tu stii ceva de la Viorica. Sunt stupid. Am uitat iar ca nu vrei sa te împaci cu vechea ta prietena. De ce, Niska?... Prietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartim? Sunt atât de trista... Am suferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa întelegi suferinta mea. Tânjeam zi dupa zi. Ma desteptam diminetile, ostenita. As fi voit sa fug, sa fug... Stiu cât sunt de stupida sa-ti marturisesc dorurile mele. Tu ai voit sa le împlinesc; dar daca nu stiu cum?... Stiu un singur lucru, pe care ti—1 împartasesc cu rugamintea de a-l întelege cuviincios: ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, de trupul tau. Vreau sa te simt vecin. Departe, ma chinui. îndur acum crize pe care nu le înteleg. Iarasi te rog: de ce nu vrei sa ma ajuti? Ele au sa se limpezeasca, stiu; dar daca ma vor ucide si pe mine, în acea mediocritate care ne înspaimânta pe amândoi? Te rog sa ma ajuti, sa ma aperi. Nu stiu cum sa-ti scriu; dar am început sa ma tem de soarta, de oameni. Ma simt iarasi slaba si nici nu mai pot râde ca altadata, nu mai ma pot preface. Altadata eram trista, si toti ma socoteau neastâmparata, usoara, nepasatoare. Acum, toti înteleg ca sunt trista. Cine stie ce banuiesc. E jignitor, si pentru mine, si pentru tine. Crezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti îndragostit si suferi în singuratate? îti spun aceasta ca sa întelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa. Ai sa te surmenezi, si n-ai sa poti scrie nici una din cartile pe care le-ai fagaduit. Si apoi, esti stupid; pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare - sa ne despartim?... Dar eu am uitat; nu mai sunt tulburata nici de amintire. Tu, daca ai cu adevarat vointa, uita. Primeste sa ne întâlnim iar, si iar sa petrecem ca doi bum prieteni. îti strânge mâna, Niska. P.S. Nu-mi scrie, te rog, nimic de Viorica. Pe Radu l-am vazut de câteva ori, dar n-am surprins nimic deosebit. VI Niska, am citit scrisoarea ta în cea mai frumoasa dimineata de iarna, în cel mai alb oras. Daca ai sti cât m-ai ispitit sa cobor jos, în curtea cu zapada, pe strazile cu soare, cu pomi, cu perechi fericite... Niska, m-am chinuit iarasi, cu 175

amintiri întunecând seninatatea rafturilor. Eu, care ma socotisem aproape linistit, si-mi fagaduiam sa te întâlnesc... Ma înspaimânt, Niska, de mânia tragica pe care o simt deasupra-mi. Oricât m-as însenina, un cuvânt scris de la tine iar ma tulbura. Lupta începe, si biruinta ma daruieste dupa ceasuri lungi, si când totul a ajuns iar amintire, un alt cuvânt scris o învioreaza; si iar începe lupta... E stupid sa ma plâng de consecintele unei hotarâri de ale mele. Eu am voit, eu trebuie sa sufar. E o dovada de slabiciune scrisoarea aceasta, care începe cu marturii; dar ar fi mai mare slabiciunea daca nu ti-as trimite-o. Nu sterg nimic, ci îti scriu ca dimineata, cerul si scrisoarea ta m-au chinuit amar, disperat, prelung ca o agonie. N-am putut citi nimic în acel ceas. Am privit pe ferestruica doi plopi înzapeziti, într-o curte alba. Nu, Niska, tulburarea n-a trecut. Eu nu te pot vedea atât timp, cât sarutul final staruie sa ma mustre. întelege, te rog, si durerea mea, singur aici, într-o iarna cu câmpuri, cu petreceri, cu sali luminate pâna în zori. Eu nu ma pot coborî înainte de un fapt pe care îl astept, dar nu-l înteleg. Uita tristetea scrisorii mele; sunt tot atât de puternic, oricâte ispite m-ar încerca. Aminteste-ti ca tineretea e o criza; nu supravietuiesc decât câtiva nebuni, stapâniti de patimi sau de încordari eroice. Tu cunosti hotarârea mea. Acum, cât timp sunt trist si tulburat, nu sunt erou. Trebuie sa ajung. Viata mea nu accepta compromisuri: ori erou, ori anulat. De aceea lupt, ca unul care stie ca înapoia lui e moartea, etica, sentimentala sau cerebrala. Ti-am spus prea mult, nu e asa?... Acelasi prieten. VII ...Am venit la tine, dar am citit acel ciudat bilet de la usa si m-am întors. Veneam cu vesti; dar unui înmormântat de viu la ce i-ar mai folosi?... Se vorbesc multe prin oras asupra claustrarii tale. Zvonul pornit de la redactie pomeneste de o carte pe care o scrii si care va cuprinde o suta de foiletoane. Dar e un zvon pe care nu-l crede nimeni. Prietenii tai insinueaza ca ai fi îndragostit si ca, îngâmfat cum esti, nu vrei sa te tradezi. Desi, singuratatea ta prelungita e atât de vorbitoare... Un alt zvon e de-a dreptul ofensator. Se sopteste anume, mai ales de catre colegii din cerc, ca esti nebun. Nu te supara; eu nu fac decât sa reproduc fidela cele ce-mi ajung la ureche. Dupa socoteala lor, ai înnebunit asta-toamna, când ai publicat acele pagini de scandal. Nebun erai si mai înainte, pentru ca scriai întotdeauna la persoana I si pomeneai de tine ca de un supraom, pomeneai de "carnea, sângele si duhul" tau ca si cum toti cititorii ar fi fost obligati sa le proslaveasca. Acestea spun ei, colegii de la cerc. Fireste, eu nu cred nici unul dintre zvonuri. Cred ca vrei sa faci o farsa si sa lucrezi în tihna la unul din mediocrele tale romane. Mi le-ai povestit,\' asta iarna; si cred ca nu se vor vinde. Pe mine ma poti primi, nu? Am si alte lucruri sa-ti împartasesc, care te-ar putea interesa; asupra dragostei lui Bibi, asupra unui domn care ma cere de sotie, asupra unui tânar dragut, cu buze foarte frumoase, care ti-e prieten etc. Fireste, daca esti prost-crescut si te încapatânezi sa nu ma primesti, n-am sa ma supar. Sa nu crezi ca am sa ma neurastenizez de dorul tau. N-am sa te mai vizitez, niciodata. In orice caz, te pot vesti ca aceasta e singura scrisoare pe care o primesti de la prietena ta, Nonora. 176

VIII Nu mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios. Eu astept lamuriri precise, si tu ma zapacesti mai mult. Nu stiu ce si cât sa înteleg din scrisoarea ta. Cu cât o citesc mai mult, cu atât sunt mai tulburata. Sunt eu, prietena, atât de ispititoare? Am ramas împreuna noaptea de Ajun si nu mi-ai spus nimic. Am fost ca doi prieteni vechi si buni. De ce te-ai schimbat, de atunci? Sa fie acel sarman sarut, de care ma caiesc? Dar uita-l, uita-l!... Tu, care ai exaltat prietenia, te porti ca cel din urma dintre prieteni. Un pretext stupid îti slujeste sa te îndepartezi dupa ce m-ai silit doi ani sa gândesc si sa simt ca o tovarasa de a ta. E atât de greu sa întelegi ca sufar de absenta spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara Grieg sau fara Comentariul lui Don Quichottel Nu-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scrisoare, cu rugaminti de îndragostita. E umilitor. Acum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa cea dintâi scrisoare a ta. E prea târziu. Iti sunt prietena, si am nevoie de creierul si sufletul tau. Stii ca sunt femeie, si înca prea tânara, sa pot evolua singura. Nu pot face nimic fara sprijin, fara imbold. Nu pot face nimic mare. înainte de a te cunoaste, eram nepasatoa-re si ma socoteam libera. Acum, nu mai sunt. Vreau prea mult ca sa pasesc singura. Am nevoie de atmosfera pe care o respiri tu, de gândurile si încurajarile tale. Daca tu vrei sa ajungi erou, eu vreau sa ajung o femeie de elita. E greu, nu e asa? De ce nu-ti amintesti si de mine? Car-\' tile pe care te oferi a mi le împrumuta nu pretuiesc nimic, acum, când sunt tulburata de gândul ca nu vrei sa ma primesti. Eu nu am sa ma realizez prin lecturi. Universitatea nu mi-a dat nimic. M-am schimbat prin tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu îndemnuri. Cartile le înteleg alaturi de tine. Si le înteleg numai când nu sunt nelinistita; ca acum, de un prieten pe care îl pierd. As avea atâtea sa-ti spun, sa te întreb... Cum le-as putea scrie, când eu scriu ca tine, cu expresiile tale? Poate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, învatându-ma sa patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor. Nu mai pot suporta colegii care îmi fac curte, nici colegele vicioase si bâr-fitoare. Nu mai pot suporta pe nimeni în afara de Bibi. Nu stiu ce are sa se petreaca cu mine. Astept primavara cu inima strânsa. Dar mi-e atât de dor de ea... Am atâtea amintiri pe care le vreau împrospatate. Daca as sti sa scriu, ti-as spune multe;*si daca as vrea, iarasi ti-as spune multe... Nu e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmatica? Prietena ta, Niska. IX Niska, întotdeauna când îti citesc scrisorile ma întristez. Si nu alung tristetile decât scriindu-ti. De aceea, poate, ritmul începutului si ritmul sfârsitului sunt atât de potrivnice în scrisorile mele. Nu ai deloc dreptate. Datoria prietenului e sa împarta durerea celuilalt, spui tu. Desi eu cred altfel, îti accept formula. Dar daca nu-ti mai sunt prieteniei altceva? Nu am atunci datoria sa ma încordez si sa ajung iar prieten? Îti marturisesc aceasta ca sa nu ma întelegi gresit, si sa nu vezi în claustrarea mea o calcare a prieteniei. 177

te vei lasa purtata de un tovaras care acum ti-e necunoscut. si acum vrei si tu. Dar drumurile noastre trebuiesc despartite.) si profita de inexperienta sexuala a sotului. nu se mai împrospateaza. epuizata.. ť Toate acestea sunt triste. Totusi. piere. în curând. fecioara.. nu? Le îndur si eu. ma întuneca si ma înspaimânta mediocritatea adulterului inevitabil. sufletul feminin oboseste repede.. în lipsa unui alt suflet prieten. Mediocritatea biruieste întotdeauna asupra unei femei singure. deprimata. Rezervele sufletului feminin se consuma repede si. Aceasta e soarta. Vei aluneca firesc si iremediabil în mediocritate. trebuie sa pasesti singur. îti marturisesc. la întoarcere. te vei simti sfârsita. dar. daca nu se ataseaza de o constiinta masculina cu care sa comunice. chiar cu riscul de a parea în ochii celorlalti o vicioasa. oricât ar fi de superioara. E adevarat. pentru ca ele sunt mai puternice decât mine. ale sufletului tragic pe care-l deslusesc în lume si în munti. Oameni care nu tresar rostind: acesta e copilul meu. si chemarile lui nu pot fi înabusite. anevoioasa si riscanta pâna la compromitere. Am acelasi dispret pentru sot. te vei lasa aleasa. sarman functionar grabit sa adoarma dupa o singura si pripita îmbratisare. Pentru ca nu vei avea puterea sa alegi tu sotul dintr-o mie de barbati. Tu nu vei avea puterea de a trai libera acesti ani. faptul acesta ar fi cea mai mare multumire a unei anumite parti din viata mea.desi ma doare sfatul acesta. o fericire calduta de camin. Urmeaza pe cea a libertatii. Dar nu îti socotesc criza atât de primejdioasa ca sa renunt la hotarârea mea si sa ma apropii. Astfel înteleg eu. Drumul e greu. O femeie.. Sa nu crezi ca sunt un mizantrop sau un anarhist. Tu ai doua cai de urmat: cea dintâi. Orisicât m-as trudi vei ramâne capricioasa si te vei pleca dupa fiecare înfrângere pâna la anulare. care sfârsesc prin a se suporta si chiar împrieteni. menirea femeilor. ca daca pe tine te întristeaza. nu ma vei uita. mie mi-au scormonit visarile 178 . care-si cauta sotie ca sa poata avea apartament luxos. Dar nu-l vad cu putinta. care culege resturile (a fost altul înaintea lui. luând si daruind. Poate. Tu ai toate însusirile si toate pacatele femeii de elita. Pentru ca nu vei avea curajul sa pleci singura. Am cel mai sincer dispret pentru amant. Sunt numai un puritan si. dar le ascult. pe aceasta cale a libertatii perfecte. emotii mediocre de-a lungul unui sir de amanti sau de copii. De aceea . mâncare calda si copii. Poti ramâne pura.Stiu ca esti reconstituita prin mine si stiu ca sufletul feminin e pasiv. când e concretizarea permanenta si vie a unei fericiri etice. a fericirii prin abrutizare spirituala. sa te mângâi. e calea libertatii perfecte. daca nu ma razvratesc viciile si greselile în libertate. eu am voit. iar trupul se insinueaza. multumiri resemnate. casnicia e inevitabila. Iar... pentru ca mi-esti prietena -apuca de la început cea de a doua cale. pentru ca femeia se orienteaza greu singura. sa ajungi o femeie superioara. Tu esti perfecta lânga mine. sunt ale destinului. Dar tu trebuie sa vezi cum vad toti ceilalti casnicia: o întovarasire arbitrara a doi oameni care nu se cunosc.. Dar am ajuns prea departe. multi ani. Pe tine te sfatuiesc sa încerci amândoua caile. Casnicia e cel mai perfect fapt omenesc. Tu trebuie sa te gândesti întotdeauna ca ceea ce citesti în paginile acestea au fost scrise de mine. Si e cel mai dezgustator când se înfaptuieste prin lasitatea unuia dintre soti. luminata de un sens spiritual.. si nu stiu unde sa ma întorc. Nu trebuie sa te simti jignita. asteptând sa fie fecundat de spiritul si valorile masculine. Ai sa vrei sa-ti treci grijile si oboselile asupra unui sot. nu?. nu ma vei mai întelege.

. ti-ai schimba gândul. de asemenea. sotia mea ma va îndemna neodihnit sa urc treptele. la creatie. Ieri am fost la tine. Asa e ca par stupid? Daca mi-ai cunoaste logodnica. dar esti aproape nebun. Niska nu te va putea atâta la munca. Erai acasa. am citit biletul de la usa si am ciocanit un sfert de ceas. îti doresc sa nu pieri în mediocritatea care te înspaimânta. si apoi usa era închisa. asa cum mi l-am schimbat si eu. ne vom vedea curând. nu numai colaboratoare. De ce nu mi-ai deschis? Radu mi se plânge ca nici pe el nu-l mai primesti. Acum. Ce s-a întâmplat între voi? Va stiam prieteni. Ti-am strigat de mai multe ori: "Petre. de acum. Tie ti-am marturisit. Fac totul ca sa-i plac ei. asupra unor pasaje ciudate. Mi-a înteles patima si s-a entuziasmat.. pentru ca asa scria în bilet. De altfel." Sunt sigur ca ai auzit. ca vrei sa pari original. Petre. în plina criza.. ci si pe ea. si tristetea s-ar preface în bucurii. ca n-am sa împlinesc o casnicie mediocra. nadajduiesc. sunt Petre. o prietena tulburata. la curaj. Si ti-am marturisit. din cartile daruite asta-iarna. dar are acele însusiri de care ti-am vorbit. Dar menirea mea e sa nu spun cuvântul. Logodnica mea nu le are. Ma simteam atât de fericita. pentru ca toti spun ca esti îndragostit de Niska. fara ajutor. în vreme ce le scriai. Ai uitat. începusem sa ma bucur de primavara.. aspra si mincinoasa. ce s-a petrecut cu tine?. ca le va primi o prietena care nu te-a vazut din noaptea de Ajun. sa nadajduiesc o întâlnire apropiata. si trebuie sa-ti vorbesc. Prietenia noastra. pentru ca. ca nu mai raspunzi la scrisori. mai târziu. veche de doi ani.. Am plâns iarasi citindu-ti paginile rautacioase.. raspândeste zvonul ca ai înnebunit. scrisoarea ta. trebuie sa cauti un nume si o avere. Am sa fiu fericit. dezorientata. deodata. Voiam sa-ti fac o suma de surprize. Eu am venit sa-ti comunic un eveniment pe care nu l-a aflat nimeni pâna acum: logodna mea. pentru ca tu erai singurul care stiai de dragostea mea si de ambitiile mele. am citit mult.si mi-au însângerat sufletul. covârsitoare: fericirea noastra. Tristetea mea e întotdeauna mai disperata.. de ce ma înspaimânti zadarnic? De ce îmi prevestesti un viitor în care tu însuti nu crezi? Tu stii ca eu n-am sa primesc un sot. Si vreau sa te previn ca te asteapta un dezastru daca o vei lua de sotie. puterile mele de munca sunt înzecite. o sotie bogata si inteligenta. Nu poti întelege cât rau mi-ai facut. De acum. X Iarta-ma ca ti-o spun de la început. Iar Nonora te bârfeste groaznic prin oras. ci si un pas înainte social. care ar fi voit sa fac eu acel fapt. sa ajung. Pentru ca Niska nu e de aceeasi esenta spirituala ca logodnica mea. un fapt nu ma supara numai pe mine. Si. pentru ca amândoua s-au contopit într-una singura. lupta dintre cele doua patimi a trecut. Ca sa-ti plac. 179 . Tu vei gasi. iar nu altul. Urasc si mai feroce. pentru ca ma tortureaza gândul acesta: un cuvânt. Si apoi.. XI Prietenul meu. patrund tot mai sus ca s-o vad multumita de mine. Mi-am însemnat pe o fâsie de hârtie multime de întrebari. care te va ajuta mult. crezi ca nu ma învatat ceea ce trebuie sa fac?.

Si eu plâng ca o adolescenta si ma gândesc la hotarâri nebunesti.. ma ispiteste gândul: de ce sa nu ajungem tovarasi? În toamna plec. sa alerg. Nu pot s-o gândesc.. în orasul cu acoperisuri întinse. lamuriri finale. Mi-e teama de fericre. nu o vorba desarta de continut. Dar eu nu pot crede în fericire. As plânge de ciuda ca par sentimentala si îndragostita. Cum poti ramâne în mansarda? Te urasc. Eu stiam ca Niska m-ar fi primit tovaras vietii ei.. chiar fara sa fim soti. e libera. Or. îmi amintesc cu Bibi tovarasia noastra si marea.. m-am simtit atât de singur si parasit. Niska. Dintr-un capriciu. asa ca sa înteleaga Niska. de mângâiere. nici s-o simt. si vacantele. dupa ce m-ai îndemnat.. îti recitesc scrisorile.. nu mi-ai scrie scrisori în care sa ma sfatuiesti la mediocritate. nici 180 . asa cum a visat ea?.. dar mai înseninat. doi ani. ghicindu-i sfârsitul..Ce vrei sa-ti spun? N-ai dovedit. pe aceasta pagina care va fi citita de Niska. în ultimul timp. daca nebunia nu ma va stapâni înca putine zile... Nu pot crede în realitatea fericirii.. toate încordarile de pâna acum mi-au pogorât un sens tragic al existentei.. Scriu toate acestea cu amaraciunea celui ajuns la sfârsitul îndurarilor. Nu te înteleg. Pentru mine. sa-ti fiu aproape. cu tristetea care ma copleseste. încât voiam sa cobor în strada. Sunt mai trist. Niska e perfecta.. care trimit Jurnalul ca prietena sa afle cât am îndragit-o. XII în Jurnal: "Citind astazi ultima scrisoare a Niskai am fost atât de disperat.. trupului care se razvrateste. Pot scrie. înecata în ceata. în primavara. mi-e draga. larta-ma. Ma gândesc tot timpul la tine. de ce sa nu plec cu Niska. care nu am putut tacea pâna la urma.. Niska mi-e draga. Nu se îndrageste decât o singura data. nici chiar daca ti-as spune ca te iubesc. tragicul e efectiv. tovarasia Niskai se contopeste în sufletul meu cu fericirea. ca Niska e singura femeie pe care as dori-o tovarasa. Am sa pronunt si sa gândesc: vointa câteva minute si am sa ma schimb. s-o întâlnesc si sa-i spun: mi-esti draga!. Te admir si te invidiez ca ai un suflet atât de aspru sau atât de nesimtitor. singura fericire pe care as putea-o astepta. Ma simt atât de rusinat vorbind de eroism aici. cât m-a torturat si m-a ispitit. pentru mine. Dar si eu sânger. trebuie sa renunt. singura. daca ai suferi si tu. ca sa-mi înteleaga faptul si durerea.. Toate experientele.. Eu.. Magia cuvântului îsi va face efectul.. cu atâtea daruri neîntelese. Simt ca nu mai ma pot împotrivi mult sufletului care se zbate. m-ai îndepartat. Nu stiu ce am sa fac. E atât de senin afara. de asemenea. stiu ca vointa ta te scurma. M-am hotarât sa-i trimit acest caiet intim. naruirea eroismului va fi deplina si definitiva. prietena ta. de care ma dezlipesc pentru totdeauna. e frumoasa. sunt atâtea flori... ea e creata de mine. fara prietenul meu. Ea nu e numai o fata cu cele mai multe însusiri.. mai mult ca oricând. si ea mi-e draga.. esti încapatânat ca o bestie. mai scriu aici câteva pagini. Simt ca. Recitind paginile ultime ale corespondentei noastre am înteles ca nimic nu te poate convinge de salbaticia ta. atât de cald. Trebuie sa renunt pentru ca asa am voit eu. si numai o data se întâmpla ca sufletul fetei sa-l stapânesti. Vrei sa-ti spun mai mult? Vrei sa sfârsesc scrisoarea aceasta cu tânguiri de îndragostita? Ar fi stupid si inutil. Si cu toate acestea.. Prietena mea. ma înspaimânta. Acum. nici un pic de bunatate. asa vreau eu. Tovarasia Niskai ar fi. Tu minti spunându-mi ca suferi în singuratate. te sângera. eu.. de prietenie. Stiu.. dupa ce doi ani m-ai ajutat sa ies din ea.

Nici nu mai recitesc. în iubire. eu pictor. o ascult. crede-ma. Toate acestea nu m-au împiedicat sa-mi fie draga Niska.. Si apoi. Eu nu pot crede în fericire. pentru ca ma aflu sus. De ce sa ma tem de dragoste? De ce sa încerc s-o ucid. pentru ca nu-i pot împlini chemarile? Aceasta e o dovada a puterii: sa nu ma las purtat de dragoste. Si apoi. Dar daca aceste nazuinte nu se vor realiza niciodata? Deceptia cea mare va fi a Niskai. pentru ca as vrea sa se gândeasca fara odihna numai la mine. am fost asa cum voiai tu sa fiu. Acum. împotriva vointei mele. cu plânsul neputintei. Vointa mi-ar fi ramas aceeasi. întâlnirea cu Niska. m-as simti umilit. Niska ma admira. Vreau ca singura lumina straina îngaduita în suflet sa fie Niska. prilej de nimicire a prieteniei si admiratiei ei. poate sufletu-mi va oglindi alte lumini. modela. ostenit si istovit. calma. chiar daca as putea crea lânga Niska. puternic. Viata mea va fi întunecata. de departe." * Niska. m-as consuma lucrând si as sfârsi prin a nu mai lucra nimic. De abia mai am puterea sa scriu. In putini ani. Ea va regreta tot ceea ce crezuse mare. As vrea sa ma admire pe mine. sa n-o dispretuiesc. nici reculege. cu valorile si nazuintele mele. a carui ultima pagina am sfârsit-o acum. în mine. Cred ca am scris multe fraze obscure. Niska m-ar cunoaste larva. poate. lipsit de experiente cerebrale. Iarta-ma. nu m-as mai fi reînnoit. Ultimii ani mi s-au deslusit în tâlcurile lor intime. Eu ma simt dus de meniri. cu fata descompusa de veghi. Am fost puternic. sensul vietii acesta e. XIII 181 . Iar Niska nu mi-e prietena si creatura decât prin viata mea launtrica. cu disperarile si înfrângerile deprimante. de acum. prefacuta. Menirile ma poarta prin vointa mea. N-as rabda sa admire pe un tenor. nu ma înspaimânt s-o port. mult. Ea va ramâne în suflet. As fi nelinistit. M-ar chinui Niska. Nu am lasat pe nimeni deasupra-mi. Desi n-am înca dovada biruintei definitive. care atunci îmi scapau. As vrea sa fiu eu tenor. Mi se întuneca mintea.o spaima copilareasca. la începutul unei crize. înfrâna.. sobol munci tor si orb. totusi. eu sportsman. mult. îmi va fi iarasi buna prietena si aproape. totusi. N-as fi împlinit nici una din operele fagaduite mie si Niskai. As fi ramas tot timpul lânga ea. Nimic din seninatatea sigura. nimic nemarturisit. distanta pe care o admira ea. pentru ca asa vreau eu. Ma simt naruit. în mine. pe un pictor sau pe un sportsman. as fi voit s-o am necontenit lânga mine. Evolutia mea ar fi fost iluzorie. întelegând ca vointa e atasata de o alta vointa. sfarâmat. tovarasia Niskai mi-ar fi în acelasi timp un nesfârsit chin si. sa nu-mi ramâna nimic strain. N-as mai fi putut munci. în toate aceste atitudini. Mai târziu. inedit în mine. fara sa se depaseasca. aspra. cu slabiciunile sufletului.. sa n-o urasc. îsi trimit Jurnalul meu intim. pe care am stiut-o cali. aspra. M-as arata cu pacatele carnii. ani. a fost tragica.. sobra. Singurul tau prieten. iubire din pricina si. Dar dragostea nu are nici o înrâurire asupra vietii de toate zilele. când eroismul nu va fi numai o tinta. amara. Niska. dupa cum tragica a fost prietenia noastra. nostalgica. Ma voi coborî iara si în lume. Mie somn si tremur de oboseala. am fost foarte puternic. aproape. Nu ma voi feri de ea.

De ce sa te chinui. toata viata? Nu ne vom mai întâlni alta data. Mi-e teama sa nu crezi ca sunt îndragostita.Prietene. Noi vom fi soti. ne vor bârfi aflând ca am plecat fara sa fim soti. Nu e frumos asa? Nu e original. Mai târziu. Te vedeam atât de sus.. îti înapoiez Jurnalul. nu e nou si nu e. eu care aveam nevoie de tine. mare si creator al luminilor mele. Pentru mine. As plânge mult. esti un Dumnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet. Tu stii. Dar de ce trebuie numaidecât sa scriu frumos? Cele ce vreau sa-ti spun. m-ai creat. si sufeream. le pot spune sincer si fericit. ci pentru ca te simt puternic.. va fi de acum înainte rodnic. Stiu ca tu vei izbuti. nu ma sfiesc sa te cer. M-as târî la picioarele tale. Prietene. tu puternic. dar dragostea trece. Tu vezi soarele în dimineata aceasta? Pe tine te nelinisteste primavara. Te-as vrea stapân. As fi dorit. eu aproape de tine. A mea. Tu ti-ai trecut probele vointei. real? Am putea pleca mâine. Vom astepta vara. simt ca nu pot vietui decât alaturi de tine.. Eu ti-as spune multe daca nu as fi atât de tulburata si atât de grabita. ti-as marturisi acum multe. nu ar fi putut fi altfel.nu va dauna operei. sa transcriu anumite pagini. si aceasta nu pentru ca sunt îndragostita de tine. asa cum ai voit tu. mai definitiv. Atunci când vei fi obosit. nu e asa? 182 . de ce sa suferi si sa-ti risipesti puterile? Eroicul tau. Cu atât mai rau de cei ce ramân în urma noastra. asa cum vrei si cele ce vrei tu. Cum sa-ti spun bucuriile si lacrimile care mau covârsit citindu-ti Jurnalul? Am învatat aproape pe dinafara paginile din Italia. când stiu ca tu suferi mai mult. asa cum e sufletul meu acum. Voi sti sa uit atunci când opera va straluci perfecta. dar sunt si altceva. se uita.. sa ma daruiesc tie. De ce sa ne despartim? Tu îmi spui ca îti sunt draga. Viata ta îsi va pierde sensul fara mine. nici logodnicul suav. Nu m-ai învatat tu aceasta? Nu mi-ai sadit tu pretuirea feminitatii?. care am fost atât de slaba." Ultimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie îndragostit. mai ales. dar fara martori si fara oficiu. Nu vom gasi. Nu duce renuntarea pâna la nebunie.. pentru ca te stiu un barbat. atât de izolat. Dar nu mai e nevoie. si vom pleca..de trupuri si suflete . De ce nu ma iei? Acum. altadata. citindu-l si recitindu-l. orice fata se îndragosteste. asta-noapte. sa le înfrângi. Nu esti pentru mine sotul ideal. si nu sunt umilita.. Sunt bogata si sunt libera. Tu îmi marturisesti ca eu îti sunt fericirea concreta si autentica. te voi mângâia. nu ma înspaimânta slabiciunile omenescului. nici unul. pentru chemarile sufletului tau.. Niska!. Tot ce e luminos în mine ti se datoreste. Nu trebuie sa ne despartim. în fiecare primavara. Poate sunt. fericiti. si din pricina mea. fara sa lase urme. ma simt înca trista. spune-mi de ce sunt trista acum atât de aproape de bucuriile pe care înainte ma temeam chiar sa le visez? Primavara. Nu ne mai putem desparti. nici curtenitorul priceput. suna atât de ciudat "Mi-esti draga. N-am vrut sa cred de la început. asadar. care sa ne înlocuiasca. Ce sa-ti mai scriu? Sunt si eu obosita si fericita. Apropierea noastra . Esti ceea ce eu nu voiam sa cred ca exista. si care nu ma puteam înalta. care ma fascineaza si ma stapâneste. Eu ma simt a ta. Pe mine. Dar eu ma simt legata de tine mai adânc. mult. Jurnalul e al nostru. te sfâsie? Când vrei sa ne întâlnim? îmi voi lua si eu licenta în vara. Nu te teme ca vei fi larva informa si oarba. întotdeauna. Dragostea fetelor e ciudata si nestatornica. Cum sa-ti spun? Mi-e teama sa scriu aici: mi-esti drag! Pentru ca stiu ca e mai mult decât aceasta. iarta-mi tot ce ti-am scris. Daca eu as sti sa scriu.. te cheama. slab. pentru ca alaturi de tine gândesc si simt. Tu m-ai creat. De ce sa nu ramânem tovarasi... Cele ce ai îndurat te-au calit îndeajuns.. deprimat. ai sami multumesti.

Sunt palid. tu nu poti spune decât da.. florile de liliac s-au trecut. în primavara? Nostalgia plecarilor se va preface în fapt. Tu ai sa scrii amintiri. Câte nu vom împlini. sa îmi vorbesti. Când ne vom vedea? Am sa fiu atât de. Gândeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita. amândoi sunt tineri. disperat si neobosit... Vizita Vioricai. * De la 9 pâna la 20 aprilie. Te cer. 183 . Stii ca eu ies atât de rar". o vizita. în gradina.. îmi spune ca Niska si-a amânat examenele pentru toamna..Pentru ca. Nu mai ai nici un motiv sa te împotrivesti vietii noastre. Pe amândoi ne cheama fericirea. seara. Nu stiu. va fi o casatorie fericita. Am fost destul tristi. cu geanta plina de caiete si carti. stie ca Niska nu mai e trista. sa plecam.S.. printre munti. prietene. acum. As vrea sa-mi vad prietenii. Acestea ti le scriu acum. Iar sunt trista. s-a sarbatorit logodna Niskai cu fiul cel mare al familiei care o tinuse prizoniera în vacanta de iarna. Nebunia ta trebuie sa se sfârseasca aici. Lucreaza la Academie pentru licenta. Eu am zâmbit si i-am spus: . ci râde. Acest fiu e inginer si e îndragostit de Niska..Niska a avut noroc. Dar tu trebuie sa vii. nu mai stiu nimic. ca nu mai munceste. Criza ti-a trecut. Cartile s-au adunat atât de multe în rafturi... din adolescenta. SFÂRSITUL PARTII A II-A [PARTEA A III-A] Azi. Seara i-am scris: "Prietenul tau îti ureaza etc. Cum ai putea spune nu.. Nadajduiesc ca îmi vei face. Ma simt rusinata. * 22 aprilie. Nu mai stiu nimic. glumeste si pleaca târziu de la ceaiuri dansante. Tertium non. încercând sa patrunda dincolo. nu stiu ce sa-si scriu. încât am început a le rândui pe podele. Prietena. Tiam spus atâtea. slabit si mâna îmi tremura. Dar nu va fi decât fericirea. te vreau. ci ziua întreaga ramâne alaturi de logodnicul ei.. felicitari si salutari. eu am sa te ascult. De la Bibi. înca o data. 8 aprilie. cu obraz proaspat.. Prietenul meu ma privea atent. Logodnicul ei e fericit ca Niska s-a schimbat. si am sa-ti zâmbesc. rataciri pe tarmuri. si eu am suferit destul din pricina nebuniei tale. Te-am chinuit destul. Dar ei au obosit sa vina si sa nu fie primiti. lacramând fara sa înteleg pricina. care e Niska ta. Vestea am aflat-o de la Radu. sa colindam.. P. cu mine? Tu stii cum îmi ard flacarile plecarii? Sa colindam. Tu nu mai ma poti lasa singura. împreuna cu logodnicul tau. frumosi si bogati. As vrea s-o mai vad pe Niska. împreuna? Te voi ajuta întotdeauna. sfârsita. noaptea. N-ai dorit tu. întunecati.. Astazi m-am plimbat mult pe strazi. Eu astept de la tine fericirea sau moartea. E suparat ca nu i-ai împartasit direct hotarârea ta.. am muncit ca un nebun. îmi esti drag si îmi esti stapân. Ochii îmi lacrameaza de lecturi. Nu m-ai învatat tu sami ajut tovarasul pe care îl voi alege? Te-am ales pe tine.. pe ape.

S-a înspaimântat de slabiciunea mea.. si toti cunosc prudenta lui Andrei. De Bibi am auzit vesti triste... în toamna plec.. a unui profesor de liceu. Datoria ta nu e sa te lasi coplesita. Trece. Dar nu e trist? . . acum? De ce s-au despartit Mariuca si Gaidaroff? Mariuca se plimba prin parcuri cu un student de la Politehnica. ti se par stupide. cu pieptul larg si umeri tari.. va pleca acolo unde o va trimite Ministerul. Cine ar putea sa ma biruie. ci sa dai valori mediocritatii. Nu plec.Mai ai mult de lucru? . are sa sfârseasca si ea ca oricare studenta de la Litere. poti pleca. Dupa licenta. cu locuri noi. fara sa fi cunoscut o primejdie. sau transfigurând-o. cu rosturi politice. Dar mai sunt câteva luni. acolo e sfârsitul. Si se înspaimânta de viata pe care o va duce de acum.. Dar eu?. ucigatoare.Stiu. Viorica mi-a marturisit si tristetile ei.. Dragostea lor a durat doi ani. si încheierile sunt totdeauna triste.... stupid de repede... Poti trai în cea mai plata mediocritate fara a ajunge mediocru.. Poate nadajduieste o sotie cu zestre..... sotie. în oras. Ce mult l-ar iubi...Viorica.Ascultam atent si luminat destainuirile Vioncâi.. De abia va gasi timp sa mai citeasca o revista.. Totul se uita..Nu se surmeneaza decât cei care vor sa se odihneasca.Nu ma razvratesc.. Pentru ca nu stiu daca voi mai putea citi. . în cel mai bun caz....... toate acestea trebuie sa se întâmple. ai dorit anumite întâmplari care nu se vor împlini... Si anii au trecut. nu e asa?..Unde? . . Câti dintre noi mai pastreaza tristetea disperata a celei dintâi idile. Si Bibi îl iubeste. înca. cum ai îndurat melancolia adolescentei definitiv depasite.. înainte de a aduna rezerve pentru cinci ani. stinse. Ea..... în criza. De ajuns..... . Ce frumos ar fi sa îndrageasca un coleg si sa ajunga amândoi profesori. cu oameni noi. Acum fiecare apuca pe alt drum. Si nici nu-l cunoaste. înduri acum melancolia sfârsitului universitar. în adolescenta? închei o epoca. Mariuca asteapta o casnicie pripita. Dar e asa de trist... acolo unde ma duc. care rascoleste acum Academia. Sunt atât de fericit sa ma simt tânar. aici. zâmbii eu. te razvratesti zadarnic. Te-ai înlantuit acum de anumiti tovarasi. poti cunoaste tot. Si cât ar lucra. si nu cunoaste ceea ce ceilalti toti cunosc. o durere mare sau o bucurie mare. de tremurul mâinilor. Tu stii ca eu am sa plâng în ziua licentei?. Gaidaroff se pregateste pentru barou. Va ajunge profesoara într-un oras de provincie.Viorica. Sfârseste Universitatea si nici un prieten bun..Nu.. de multimea caietelor scrise.Pâna în toamna... E greu. Ai sa începi o viata noua. proaspat. Viorica a plecat tot atât de trista. înteleg ca toate visurile mele au fost visuri. sa gasesti sensuri tuturor faptelor care acum. Tu esti baiat. asa e firesc. Andrei aproape a zapacit-o. însa.. Viorica. atât de repede.. Eu înteleg ca astfel trebuie sa fie. cu lumea. Toti îi cunosc dragostea.Nici eu nu stiu. Fireste.. poti ajunge oriunde. cu nume. îmi sfârsesc tineretea stupid.. o carte la o luna.Ai sa te surmenezi. Pentru mine... . îl iubeste.. . Lupta împotriva mediocritatii biruieste numai în doua împrejurari: sau iesind din ea printr-o nebunie a sufletului... Gaidaroff e îndragostit de o necunoscuta. Câte n-a nadajduit în acesti doi ani. . daca ar avea un sprijin. Mi-au ajuns 184 . . cu destinul. de cearcanele ochilor.... Trebuie sa traiasca. îndârjit în lupta cu mine. iar eu scriu în caietul acesta cele ce mi-a marturisit ea si cele ce i-am raspuns.

fara disciplina.Nonora..A început sa fie cald în mansarda ta.Nonora. voiam sa te sarut comod.Nu se poate. hai la mine!. mansarda?. Misticismul lui Radu.. Nu si-a putut sfârsi fraza cu împotriviri. Eu nu pot sa ma duc la Ea. .. .. atât de pacatos. cu care se va casatori.. Calugaria tânarului nu e o alinare. bruni si speriati. .... Cum n-a înteles. si-apoi sa se hotarasca..Nonora. .Scoate-ti bereta. altadata ma lasai sa-ti sarut sânii.. * "• Mi-a zâmbit. Iam zarit sânii.. . . Va pacatui în manastire si mai mult. dupa ce plec eu. Dar e. . vast. e inutil sa te prefaci pudica. • . mi-a luat bratul . a încercat ultimul mijloc. Sunt logodita. îi astept la mine.. atâtia ani. I-a sarutat fotografia pe strada. parasite acum cinci ani. scrisoarea fara raspuns si nepasarea cu care lasam sa treaca lunile fara so vad. Lasa-ma! Bratele mele erau prea tari. atât de întunecat...Acum nu se mai poate... Sa mai astepte. casa se darâma.Nonora.Nu se poate!. Acum doi ani o îndragisesi. I-am strivit buzele si i-am frânt mijlocul. Nonora a fost astazi mai frumoasa.. E prea veche. * Azi. mai puternic decât vointa mea. îmi placi si mie.. sa mai mediteze.Ai început sa vorbesti ciudat. Nu ai amintiri în odaita mea?.zvonuri ca Bibi a facut nebunii ca sa-l retina. nu însenineaza.si am plecat. înca.. mai puternic decât respectul pentru dragostea Nonorei? I-am soptit. . mai calda. Eu l-am sfatuit sa-si treaca ultimele doua clase de liceu. dar ma înspaimânta urmarile. Eu îi simteam trupul încordat. iar sufletul vast... Nu vrei sa vezi... aproape de înserat. Ascetismul oficial si poruncit e plin de ispite.. si. Uitase obraznicia mea. . * Si tot n-am vazut-o pe Niska.. scoate-ti tot ce vrei. Mi-a marturisit ca e îndragostita de un tânar actor. ca nu o iubeste? * Schimbarea lui Radu ma înspaimânta. Ce-am simtit eu atunci.. Aminteste-ti. Ascet si singuratic poate ramâne si în mijlocul celorlalti. Acum sunt logodita. tremurând.Nu. Mi-a aratat fotografia lui. Copcile de pe umeri se deschisera singure. sa rataceasca. E torturat de un gând absurd: sa se calugareasca. . sus. în toamna plec.. pe bulevard. .. cu o dedicatie stupida si dragalasa.Nu te mai recunosc... . Nu stiu si nu cred. sa uite îndemnul la claustrarea oficiala. am întâlnit pe Nonora. .Cu atât mai rau pentru logodnicul tau.. ci tortura.. pentru cea din urma oara. 185 . mai patimasa. Nu linisteste. Iar linistea nu si-o va gasi..Ai sa fii cuminte? . în mansarda.Ca un prieten.. Eu l-am îndemnat sa plece singur. îi înteleg gândul.

ci o meditatie. înainte ca eu sa sovai. cu examenele trecute. si te-ai logodit. mare. nu fuga. Nu ma întristeaza nimic: nici risipirea cercului. doruri.De ce ai facut asta. Nu exista decât doua vointe: cea cosmica si cea eroica. înapoi nu ma mai pot întoarce. ai fagaduit... eu nu am nevoie nici de plecare. într-o zi de reculegere. acest cuvânt exista. Simt vara în mine si în arbori. de ce ai facut asta?. * Din scrisoarea catre Petre. Claustrarea mea nu a fost o fuga. înfrângeri. Acolo. ci ai fugit din lupta. si iar doream trupul fetei cu mireasma florii de liliac. bucurii. cu atâtea amintiri. daca ma vor surprinde împrejurari asemanatoare. Bratele i le-am înlantuit de bratul meu. Si simteam tulburarea nestinsa. Pentru mine esti înca un învins. va fi o uitare organica. Amândoua sunt tragice. slabiciunea. Eu ma simt de acum definitiv deasupra celorlalti. de simturi. Am ales cealalta cale. pentru ca sufletul meu e atât de vast. Acum. desfatândo si apoi luând-o ca un fur. îmi scrii ca nebunia te-a mântuit. ci un fapt las. Pentru mine. Tea mântuit mediocru si umilitor. Stiam ca o puteam stapâni prefacându-ma inocent. Viata si vointa mea îmi sunt ajutor neînvins. de ineditul faptului pe care-l întelegea din ochii mei. O ghiceam tulburata.Tu nu ai biruit. nici darâmarea casei în care am copilarit. ci faptul celui care vrea sa-si vindece ranile în singuratate. Ai fugit dupa ce îti dadusesi cuvântul de cinste ca vei ramâne prins. De ce s-o urasti si de ce sa fugi? Trebuia sa ramâi aici. ai înteles greseala si ai fugit. Ai fost atât de slab.. înjurai meu. Seva fierbinte îmi aduna puteri neînchipuite.. fara aparare. . Si-mi scrii ca te simti puternic. a mansardei cu amintirile adolescentei.. de primavara.. Laudai logodnica pe care acum o socotesti obstacol în viata ta de cuceriri sociale. Am recitit cele ce mi-ai marturisit la începutul primaverii. nostalgii. logodnica celuilalt plângea. prefacându-te îndragostit de alta sau prefacându-ti vicii care s-o înspaimânte. nu se poate!. fara sa se sfarme si fara sa se tânguie. A început sa râda. Nu ma întristeaza. în patul meu. Aceasta era barbatesc. De unde îmi ghicea Nonora gândurile? Ma enervau împotrivirile ei de fecioara perversa. ". Ai facut acel pas pentru care trebuie sa te chinuie mustrari. Nu mi-au placut cuvintele de osânda împotriva logodnicei. Am despicat genunchii si i-am stapânit coapsele. de purtarea mea. nici plecarea mea pentru atâtia ani. E umilitor. însetat si ma îndemni sa fac si eu tot asa. Ne-am desfatat trupurile. Trupul i l-am frânt. efectiv. sa rupi logodna. Faptul s-a petrecut înainte ca Nonora sa judece. o reorganizare a 186 .. a sufletului nascut din trup.. nu a adevaratului suflet.Acum ai sa vrei mai mult. Lumea trebuie sa se plece si sa-si primeasca ursita fara sa murmure. Plecarea mea nu va fi fuga. sincer si direct. încât cuprinde într-însul dureri. încrederea în pasii mei de-a lungul tarilor si anilor. sensul eroic pe care l-am deslusit dupa trei ani de încercari si atâtea luni de chinuri. încât ai urât faptura care ti-a dovedit. din acel oras departat si imens. toti sunt tristi de vara si de despartiri. Priveam pe ferestruica. între carti.. Apoi. în orasul cu ispite. nici de fuga. De altfel. Cu o singura deosebire: eu voi pleca dupa ce voi învinge. Am cerut-o. Nu stiu daca îmi întelegi seninatatea. De ce sa fiu trist? Eu stiu ca toate acestea trebuie sa se întâmple. Fuga ta nu e o dovada de vointa. Ea nu e vinovata. ai s-o uiti. pentru ca sufletul e transfigurat. nici logodna Niskai.

mijloacelor de lupta. Tu nu poti întelege pretuirea biruintei, pentru ca nu stii cine mi-a fost dusman. Am toate motivele sa fiu trist, si sunt totusi exaltat. Nu o exaltare provizorie si trucata. Acestea au trecut, o data cu cele din urma reminiscente ale adolescentei. Exaltarea izvoraste din îndurarile mele, din ultimele experiente, din sensul pe care îl dau eu lumii. Lumea vasta, nesfârsita; sufletul meu e vast; nazuintele sunt nesfârsite si împlinirile vor trebui sa fie nesfârsite. Aceasta o spun eu. Eu, care am îndurat magia cuvântului Ťtrebuieť. Soarele exista; atât timp cât îl simt aproape de ce sa ma întristez, de ce sa ma tulbur, de ce sa plâng? Nu mai am doruri, pentru ca dorul se preface în realizare. Voi pleca. Nimic nu trebuie sa ma tina de vechile tinuturi, de vechii oameni. în fiecare ceas, altii. Tot mai departe, tot mai sus. Eu pot sa gândesc acestea, pentru ca eu le voiesc îndeplinite. Nu plec si nu ratacesc ca sa uit. Nu voi uita nimic. Cu cât mai mult se vor aduna amintirile, cu atât voi fi mai fericit. Nu fericit în sensul comun. Ci fericit, adica eu însumi. ...Sfârsesc aceasta scrisoare prea lunga amintindu-ti de fapta ta lasa, bicisnica si mediocra. Nu ai dreptul sa ma îndemni spre pilda, pe mine, care am pasit mult mai sus, fara oa nimeni sa stie sa înteleaga..." * Prietenul meu îmi scrie. "...Trecând prin Lausanne, am vizitat în sanatoriul universitar pe studentul tuberculos cu care am discutat acum doua veri, la schit. E foarte rau bolnav, dar e senin. Studiaza matematica fara sa stie medicii, mental. M-a întrebat de tine, m-a întrebat daca ti-ai gasit credinta sau starui în prezumtiosul tau eroism. Nu am stiut ce sa-i raspund. I-am spus ca ma rog lui Dumnezeu ca sa-si pogoare harul asupra-ti si sa te mântuie de nelinisti. Am întârziat mult de vorba. El mi-a spus ca se afla pe urmele unei descoperiri ce întrece tot ce s-a împlinit pâna acum în lume. Mi-e teama de prietenul nostru. Nu stiu nimic de la tine. Nu ne-am vazut si nu ne-am scris atâta timp... De ce ne-am uitat noi, oare? Nu-ti sunt, înca, cel mai bun prieten? Eu am început sa ma vindec de dragostea încheiata atât de amar. Nu-ti pot scrie aici si nu pot spune nimanui cât am suferit. Am plâns, m-am rugat de ea, mam târât la picioarele ei... Eram aproape de nebunie, de sinucidere. Ma rugam lui Dumnezeu zi si noapte. Studiul nu m-a alinat, ci numai credinta. întelegând ca nimic nu se mai poate întoarce, am vrut sa uit. Si n-am putut uita decât acum, dupa un an, dupa rataciri în care mi-am cheltuit tot ce aveam. Ma voi întoarce sarac, crestin si dornic de munca. Sunt mai adâncit. Tot ce staruia adolescent în ochi, pe frunte, pe buze a pierit. Simt ca sunt mai amar, mai trist si simt ca voi ramâne vesnic asa. Am fost înfrânt, am fost calcat în picioare, istovit. Acum, ma înalt iar. Tu ce mai lucrezi, ce mai planuiesti? Mi-au ajuns zvonuri despre o munca înspaimântatoare, începuta în toamna si sfârsita de abia acum. Astept roadele. Esti fericit ca poti lucra în tihna, linistit, netulburat de ispita dragostei. Prietenul meu, asculta-ma: nu iubi. Vei suferi mult, vei îndura umiliri si înfrângeri inutile. Cauta linistea, pazeste-ti-o. E singurul lucru care pretuieste în viata..." * Astazi, dobrogene. 21 august, am privit soarele 187 pogorând înapoia câmpurilor

Sufletul mi-a fost strabatut de acelasi orgasm al poftelor vaste. în fiecare dimineata si în fiecare amurg, eu privesc soarele. Acesta îmi aprinde în vine jarul fara care nu pot vietui. Laud soarele în fiecare dimineata si îl tângui în fiecare seara. Traiul meu e simplu si aspru. Locuiesc aceeasi odaita, la aceeasi gazda de acum doi ani. Dar nu mai scriu povestiri într-un caiet cu pagini albe. Si în satul rasfirat pe coasta nu mai întâlnesc pe Niska, pe Andrei, pe Bibi, pe Paul. întâlnesc alti oameni si le zâmbesc. N-am fost un singur ceas trist. Ratacesc pe câmpuri, sorb vazduh sarat, îmi odihnesc ochii în mare. Gândurile mele sunt acum greu de pogorât în scris. Sufletul meu e tot atât de cald si pastreaza tot atât de neatinsa pretuirea Niskai. Niska îsi petrece vacantele la munte, lânga logodnicul ei. Ma gândesc la rastimpuri la ea, la vechii membri ai cercului, despre care aflu putine vesti. Nu sunt trist ca toate acestea au trecut. Cele ce vad înaintea mea, drumurile care ma îmbie, raspântiile cu vânturi, cerurile cu ispite, întunericurile cu primejdii numi îngaduiesc timp sa ma întristez. Sunt atâtea de cucerit, de aflat, de gustat... Sunt pamânturi care ma cheama, sunt insule care ma asteapta, sunt carti care ma doresc, si atâtea topuri de hârtie alba, rece, ispititoare, care ma atâta. Altadata, ma întristam la fiecare amintire, la gândul unei despartiri, al unei livezi înflorite, al unei seri de toamna. Acum, amintirile ma îndârjesc pâna la turgescenta. Eu sunt, si ele au trecut. Gândul acesta ma înfrigureaza de desfatari. Eu am ramas; cum de-as putea fi trist pentru ca am înfrânt moartea, am îndurat ani, si am ramas. Gândul de a ma crea, de a ma lumina pe mine fara a face din viata, creierul si sufletul meu o capodopera, îl împlinesc. Toate fagaduielile le împlinesc. Munca, veghile, ratacirile pe câmpuri, pe tarm ma desfata. Soarele, lumina, florile cu tulpini scamoase le-am îndragit. Nu mai ma simt singur. Ceea ce era altadata obscur si tainuit în suflet, acum stapâneste. Nu ma mai pot simti singur: pentru ca sufletul limpezit în singuratate a ramas acum singurul meu suflet, si vietuind cu el nu ma mai tulbura dorurile si nelinistile celuilalt suflet, înlantuit de lume. Acest caiet, început într-o zi de vara chinuita, se va încheia cât de curând. Sovai sa-mi încredintez gândurile de acum unor pagini vecine cu paginile scrise în alta vreme. Caietul se va sfârsi firesc, fara strigate, fara entuziasm, fara tânguiri. Calm si retinut, asa cum îmi va fi drumul. îl voi rasfoi, câteodata, serile. Si ma vor întari oglinda slabiciunilor si tulburarilor care au fost înfrânte pentru ca trebuiau depasite. * Octombrie. Toamna e senina si calda. Sfârsesc examenele, cu sufletul împrospatat de toamna, zvârcolit de chemarile tarilor care îmi sunt streine. Îmi pregatesc plecarea. Am întâlnit pe Niska. A sovait, câteva clipe, apoi mi-a scuturat mâna. Nu ne-am întrebat. Eu o priveam: era schimbata, frumoasa, cu bucle negre deasupra fruntii palide. Am vorbit despre examene. Aflând ca plec, mi-a cerut sa mergem împreuna la manastirea unde ne-am cunoscut. Poate ziua aceea va fi ultima zi a prieteniei noastre. - Merg, Niska, desi drumul la manastire nu va fi sfârsitul prieteniei. Astfel vreau eu, si am dreptul sa aleg, aici... Mi-a zâmbit. Era atât de tulburata de întâlnire, de cuvintele pe care i le spusesem, de privirile mele arzatoare si stapânite, încât si-a scos inelul de logodnica si l-a ascuns. Am zâmbit si eu. 188

* Toate diminetile au fost frumoase. A fost senin, si trist, si cerul înalt, si câmpurile aspre, în dimineata întâlnirii noastre. Eu eram hotarât s-o ajut pe Niska, sa-i amintesc si s-o conving ca i-am ramas, înca, cel mai bun prieten. în gara, am întâlnit-o cu aceiasi ochi viorii, cu ovalul fetei mai trist, cu buzele mai palide. - Buna dimineata, Niska!... Am început sa-i vorbesc, sa râd, sa glumesc. I-am spus câte fapte noi ne asteapta pe drumurile noastre. Al meu e, poate, un drum de culmi; dar si drumul ei merita sa fie batut sincer, voios, culegând desfatari. Ea era tot mai trista, si îmi zâmbea numai, alaturi de mine, privind, pe fereastra vagonului, câmpurile în toamna. Am ajuns, i-am luat bratul, si am pornit pe cararea ce înconjoara lacul. Amintirile se împrospatau, dureroase. Padurea era acum sângerata, cu aleile pustiite, cu frunze multe luate de vânt. Drumul ma îmbata, ma înspaimânta. Ma înaltasem atât, în trei ani... - Când pleci? - în câteva zile, Niska. - Ai sa uiti, nu? Cum i-as fi putut spune ca nu voi uita, niciodata? - E stupid... nunta mea e la sfârsitul lunii... iar n-ai sa fii... Am mângâiat-o pe par, zâmbind. - Stii care va fi darul meu? Un caiet alb, legat în piele, si sus, pe prima pagina, o data... - Vreau sa-ti însemni viata. Când ma voi întoarce si te voi gasi schimbata, înfrânta de mediu, de mediocritate... am sa încerc sa aflu toate împrejurarile prin care sufletul din mine a pierit... Stii, Niska, ma pasioneaza agonia mea si a fapturilor mele... E tragic; si reconfortant pentru mine... - De ce îmi spui toate acestea?... A început sa plânga, si bratul ei tremura, si ochii se adânceau sub lacrimi. O priveam, îmi ascultam sufletul razvratit. Ochii se înfigeau în zari, în cerul cu flacari reci. - Eu credeam ca ai sa ma mângâi, ai sa ma ajuti... - Niska, prevestindu-ti fericirea în mediocritate, eu te mângâi. Te stânjeneste cuvântul, stiu. Spune-i atunci cum vrei: casnicie, fericire comoda, în oras de provincie, cu sot cinstit, cu copii frumosi... Alege tu cuvântul... Eu vreau sa-ti spun ca vei începe o viata noua, care nu e cea pe care am ales-o amândoi, în anii prieteniei noastre, dar care te va face fericita, pentru ca te va abrutiza spiritualiceste... - De ce îmi vorbesti, de ce îmi spui toate acestea?... Nu stii ca atât cât existi tu, nu pot fi fericita?... - Ai sa uiti Niska, departe de mine ai sa uiti; cum ai uitat când te-ai logodit... Am lasat-o sa plânga. în padure se isca vânt de ramuri. Zaream nori albi adunându-se. Niska tremura tot mai dureros. As fi voit s-o mângâi, sa-i spun ca mi-e draga... Dar sufletul era de acum senin. Si cu cât se tulbura padurea, cu atât sufletul se însenina. - Stii ce vreau?... Sa cautam trunchiul de lânga lac unde mi-ai ghicit în palma... - Se apropie furtuna, Niska... 189

- Vreau sa-mi amintesc... Atunci era primavara, era atât de frumos, eram atât de naivi... Eram în anul întâi... - Si acum, esti licentiata. Si e toamna. Si se apropie ploaie, cu vânt rece... Mergem spre gara, Niska... - Nu, nu... vreau sa revad si manastirea si biserica... - Niska, se întuneca. - Ce ne pasa noua? Nu mi-e teama de ploaie, nu mi-e teama de padure... Vreau sa mai vad o data... - Si eu vreau sa ne înapoiem. Tu traiesti din amintiri, dar eu traiesc din viata. Ce-mi pasa de amintiri? Ce-mi pasa de acea primavara nostalgica? îsi au locul lor în suflet, dar nu vreau sa le împrospatez, acum când se vesteste ploaie... De ce sa ma întorc înapoi cu trei ani când viata ma asteapta, vasta si ispititoare, înainte?... Mergem spre gara, Niska! Nu s-a mai împotrivit. Lacrama, si lacramile îi alunecau pe obraji, ca din ochii unei icoane. Padurea fosnea, se risipea si se aduna în vârtejuri de frunze. Cerul se întunecase. Am iesit la câmp. Câmpul era întunecat, cu iarba pustiita de soare si bruma. Drumul catre gara era de pe acum înnegurat de ploaie. Ploua, ploua. Ne ajungeau miresme de câmpuri rodite cu samânta norilor. Si vântul iscat din munti chinuia padurea. Gemetele se fugareau deasupra brazdelor. Paseam amândoi, cu fruntile plecate în ploaie. Niska plângea, blând. Eu îmi simteam sângele razvratit de frig, muschii înserpuiti pe oase, umerii încordati. Eram puternic, eram puternic, alaturi de lacramile Niskai... în gara, am asteptat tacuti cel dintâi tren catre oras. Priveam cum ploua. De-a lungul copacilor loviti de picuri, eu zaream tari cu lumina, tari cu zapezi, cu orase... îmi gândeam drumul meu, patimas de tot ce voi afla, de tot ce voi stapâni în anii tineri, pe care abia îi începusem... Niska îsi alinta la rastimpuri pleoapele cu batista alba si mica. S-a apropiat trenul. - Noi ne vedem astazi pentru cea din urma oara. - Da, Niska. - Si ne despartim de acum... - Pentru cinci, zece ani... Pe urma, iarasi ne întâlnim... -Da... - Vine trenul, Niska... - Trebuie sa plecam, nu?... Fireste, trebuie sa plecam. Eram numai noi doi în sala de asteptare. Niska, ridicându-se, mi-a aratat cu degetul obrazul, si a zâmbit. Am sarutat-o pe gura, lung si dureros ca un geamat. Ne-am urcat în vagon tristi, tulburati. Nu ne-am vorbit pâna la gara. în trasura, i-am strâns iarasi mâna. - La revedere, Niska!... Orasul se înseninase, proaspat dupa ploaie. Am plecat, singur, pe strazile reci. Universitatea e iarasi înviorata în valul de studenti tineri, de studente timide. Coridoarele se lumineaza de ochi, de zâmbete, de obraji. Salile sunt tulburate de neastâmparul celor din anul I. în bancile din fund se asaza aceiasi studenti glumeti, în bancile din fata aceleasi studente cu mâinile albe. Profesorul de logica stârneste aceleasi nelinisti. Totul e viu, e proaspat, e nou. Nu cunosc pe nimeni. Ai mei s-au risipit. Banuiesc în perechile stânjenite de ochii celorlalti legaturi pe care anii le vor strânge si apoi anii le vor desface. 190

la rubrica: "Lespersonnes qui accompagnement le porteur passeport". de colinde.. Nu sunt trist.. devinez toujours". fumând. la orice pas în odaita scunda. . ratacind. cu dedicatia: "Devinez. în timp ce eu rascoleam sertarele si rânduiam cartile în lada.Radule. globul de la lampa ridicat. deasupra patului fara iconita. de Viorica.... Ma simteam ostenit si strain.. obosit. frig. Ne-am sarutat. si adunarile prietenilor. O parte ma va întovarasi dincolo de tara. nu-mi voi mai recunoaste strada. Mansarda mea pare ciudata. în zori. când am gasit cutia cu amintiri uitate. Eu plec. Toamna e senina si înalbastreste padurile. Ci ma simt numai obosit. Intorcându-ma. nu plâng. Trenul meu despica dealuri si câmpuri brazdate.Sa te gasesc sanatos.. ranita. Am zâmbit citind însemnarile pe plicul de vizita: "La ce te gândesti? La cel care trebuie sa moara." Am zâmbit deschizând plicul cu data din aprilie si scrum de tigara. si lectura timida a celor dintâi pagini scrise. Se întrista amintindu-si cum m-a cunoscut în gimnaziu.* Ultima zi si ultima noapte. Eu i-am daruit cea mai frumoasa carte pe care am gasit-o în lada mea deschisa. Lacramile lui erau mai puternice decât vointa-mi încruntata. si între filele pasaportului. Se darâma doar zidurile. din Universitate. ma destept. o fâsie de matase si o fotografie de a Niskai.. Jurnalele din liceu. în locul casei batrâne. risipiti prin oras. Ma simt usurat. din liceu. si noptile de adolescenta. Se întrista amintindu-si si de Nonora. Se facuse frig. Rafturile sunt acum goale. alaturi de fotografiile din copilarie.. ma desteptam. . scriu aceasta ultima pagina. alrulla Torino. de lupta care a durat prea mult si prea crâncen. Cadrele au fost coborâte. Trebuia sa ma grabesc. Radu lacrama. . a venit Radu si s-a întristat.. . o data cu mansarda. Felinarele pâlpâiau la colturi de strada. Trecuse miezul noptii. de Ajunul cu bucurii. patimas si odihnit.. ciuntita. pe amândoi obrajii.Radule. o parte ma vor astepta în podul bunicii. înghesuite într-o lada.. în zori.. liber. Hârtiile din sertare. Radule. Seara. Mi-am ales numai câteva plicuri.... Un prieten la Geneva. El tot ce a avut asupra-i: un pieptene si un carnet.. de Bibi.Esti copil.. Marcu si Petre la Paris. Sa ne despartim. El a plâns. Cartile au fost coborâte în lazi. De ce sa-mi amintesc. câteva hârtii. Povara amintirilor piere. Caietul îl voi purta cu mine.se va înalta. zvelt. Cum ne-am împrietenit. L-am întovarasit în curtea cu trandafiri îngropati. caietele cu povestiri si gânduri. copilaria.. Acum. cu tufe de liliac. Am pus cutia în lada. adunate si scrise vreme de zece ani.. printre oameni straini noua. Lumina îngheta între rafturile goale. Am tresarit o singura data. trecutul?. M-am închinat soarelui care sa înaltat în cerul rece.. Ceilalti. Radule.. alta casa – înalta si cenusie . ca sa nu-mi vada ochii. eu l-am îmbratisat.. încearca sa fii tu aici în ziua când se va darâma casa. 191 . adolescenta. Se mai afla în cutie pasaportul meu pentru Italia. iar mansarda mea se va narui. Rasfoiam hârtii multe..

voi renaste.simt fluturari de meniri. Nu voi lasa sa-mi scape nimic din cele ce mi-a fagaduit. vast si senin.. în fiecare dimineata. îi banuiesc pe ceilalti. In fiecare noapte. Toate gândurile. sa cutreiere. Cerul e acum însângerat si calm. alaturi de o padure si un râu. Sufletul meu e aspru. toate dorurile se încordeaza catre anii dinaintea mea. SFÂRSIT 192 . Soarele se pogoara. vasta si diversa. înainte. sa ma coboare în gari necunoscute. Nu las în urma mea nimic. înspaimântatoare în ispite. ma voi darui. As vrea ca trenul sa alerge. la cele ce va trebui sa împlinesc. Ochii nu mi-i pot dezlipi de zarea catre care alearga trenul. nici tristete. Viata ma cheama. Totul e înainte. în lumea noua care ma asteapta. Poftesc orasul strain ca pe un fruct zemos. Viata ma atâta ca o primavara perversa. Nu ma înspaimânta nimic..Revarsari de viata ma înabusa. cu geana vânata. neodihnit. Drumul ma îmbata. înapoia mea. nici amintiri. în orasul strein. nici lacrami. Câmpul cu roada însamântata ma tulbura. Ascult cum alearga trenul însetat de vazduh. la cele ce va trebui sa cunosc si sa îndur. Poftesc anii care îi voi petrece într-însul ca pe un trup.

astazi 12 noiembrie 1923. Cel putin asa credeam eu. când convoiul suferintelor si umilintelor a început a se abate pe capul meu. îmi pun mâinile în urechi si trec mai departe. si cu toate acestea nici o mustrare de cuget.Ce filozofie. dar se puse pe munca si îi întrecu pe toti. Lenes. cu toate ca profesorii ma cred inteligent. dar dupa alte conceptii. ma rog Domnului sa fie astfel. 1928 1l-l9 februarie 2-8 martie ADDENDA JURNALUL UNUI OM SUCIT Eliade Gh. caci astazi începe greul scoalei. Lenes. "monser"! Curata nebunie! . Scoala s-a început de doua saptamâni si parea ca luase un aspect cu totul diferit de cel de anul trecut. eu sunt singurul elev în clasa care nu învat. în dosul meu auzii: . Poate în toamna anului 1925 voi zâmbi de cele scrise acum. Eu l-am început astazi. 27 octombrie 1921 Toate jurnalele de zi încep de la zi-ntâi a lunii. si bune. au început a se gramadi asupra persoanei mele. Da. lenes! iar eu nu raspund. cât despre mine. rotund si tuns ca-n palma. fara pic de remuscare în fata raului. dar efectele le simt si le îndur. cele mai multe rele. au început a curge notele. Prima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica. 193 . renumele de "lenes". Dar azi.S-apoi e si "lenes". întotdeauna ma-ncurc si se vede cât de colo ca n-am pus mâna pe carte! Lenes! Da. mi-am dat seama cât se poate schimba un adolescent în rastimp de doi ani si am râs de "suferintele" mele. caci de câte ori sunt ascultat. aceste epitete ce nu pot sa le sufar. lenes. nici o tendinta spre îndreptare?! Ce Dumnezeu!? Parca n-as fi om. azi vazui ca manselasem. Cauza n-o stiu nici eu. Lenes! Eu sunt. bineînteles. iar cuvintele "lenes" si"mediocru". Copilariile acestea sunt bune de descretit fruntea la necazuri si ca un vesnic imbold spre perfectiune. V reala 192l-l922 Citind aceste pagini. în copilarie. si rele. Starui în nadejdea romanului "omului sucit". ce las! 28 octombrie 1921 Toata ziua am fost suparat.Da! un nebun ce se tine de prostii si filozofie! . pe capul meu de elev în clasa a cincea. Dar eu?! Fara amorul-propriu al naturalistului. desigur. ghicii ca se vorbeste de mine. Mircea ci.Clinceni. Si Fabre îsi primise odata.

. fara a fi mângâiat de nadejdea ca l-as fi putut umple la loc. Lenes. cearta. la scoala. studiu de pe urma caruia îmi atrageam atâta înjosire în fata camarazilor. primul cuvânt îl auzii de la tata: este cam "lenes". am iesit din ascunzatoarea mea si. Citii pâna seara "philosophie" si de abia atunci mi-adusei aminte ca mâine nu-i sarbatoare. uit toate amaraciunile si peste putin sunt cel mai fericit om. în sfârsit.. ca se poate foarte bine sa-mi schimb dispozitia generala printrun simplu "insuficient" si de aceea cautai cât mai curând sa ascund volumul. în lumea instinctului si a inteligentei. iar la urma. Dar. Simtii pentru un moment placerea veninoasa a acestui viciu. crimile navalesc. Aveam de facut o comparatie la româna. dramatic. desertai flaconul. Trecu un ceas si. Fara a fi citit ceva... tinta cercetarilor mele.. doua de miere si o duzina de eprubete si începui explorarea locului. drept în fata baii. Si-aici mi-au venit lacrimi. rafturi de carti. improvizat dintr-un borcan de muraturi. ca sunt condamnat sa stau cinci ore într-o clasa care n-are nimic care sa o faca placuta. poate ma. ma dau la o parte.. nici de suparare. dar nici de bucurie. ma dezbracai de pardesiu. ca sa fac un dus! malul lacului Herastrau. ajutorat numai de fondul de cunostinte din anii trecuti. ca sa nu fiu tentat de titlu-i sugestiv sa întrerup tema începuta.. fara pregatire. zoologia. în care le tineam anume pentru anatomie! Certându-mi distractia pagubitoare. eu ma încapatânez si stau neclintit în fata micului acvariu. Iar lenes? Pâna când? Si. cu lampa aprinsa. ce s-a facut. unde se zbate o întreaga familie de tritoni. care-ti ofera fara rautate tot ce are ea mai frumos si mai sfânt. încalzit de entuziasmul meu pentru stiinta.întors acasa. Le pusesem într-un flacon cu sulfura de carbon. în lumea aceasta îmi petrec eu cele mai frumoase clipe ale copilariei! Uitând ca mâine am scoala. borcane si eprubete. Amanuntele acestei nepotrivite activitati stiintifice au fost destul de dureroase: e destul sa amintesc ca am facut de doua 194 .. Cu tocul rezemat de buza calimarii. începui de-a dreptul pe caiet. ma sculai. adormisem. Comte si când vazui ca un simplu semn într-un catalog oficial e ca si un numulit pe lânga un mamut fata de scopul vietii mele.. în lumea muta în aparenta. Pâna la încetineala ploii ma refugiai lânga podulet.. Si când ma sculai. 1 noiembrie 1921 Prima bucurie! O nota buna la fizica. scosei la iveala din îniunecoasele-i buzunare patru borcane de mustar.. de mândrie.. Grupul trece fara a ma baga în seama. uitând ca mâine poate m-asculta. cu cotul presând gresit un pachet de foi din cartea de româna si cu capul aplecat peste scrisul proaspat. ma pravalii pe scara si ajunsei fara întrerupere. ca s-o termin. ultima injectie cu fierul înrosit. m-apucai de studiul meu favorit.. s-a facut. Lenes!. ca-ntotdea-una.. dar repede am parasit-o când reluai ultimul capitol din La philosophie posi-tive de A. ultima picatura de otrava: lenes. fug. în lumea celor care nu graiesc. am luat nota noua.. Mâine. micul meu muzeu. voi auzi din nou în dosul meu mustrari batjocoritoare la adresa "nebunului" care-si "pierde vremea" cu gânganiile si nu stie nimic la scoala.. In odaita mea plina de unelte proprii. lenes! Simt ca lacrimi îmi împainjenesc ochii. surescitat peste masura.. cu care ocazie observai cu vadita parere de rau moartea tuturor insectelor capturate.. Vazând ca ploaia nu înceteaza. de remarcat asemanarea în ce priveste elementul.

am pornit-o la excursie. cu ghetele lui unchiu-meu în picioare. Rezultatul a fost umplerea a doua borcane cu crustacei. cu toate ca bruma ce cade dimineata e destul de groasa si cu toate ca la patru se-ntuneca de trebuie sa aprind lampa. când m-am sculat. Dar. mama încuie usa si ma vazui silit sa ma curat în mijlocul curtii. în Tunis. Sâmbata. fui foarte deziluzionat. 195 .. în meleagurile dimprejurul Brasovului. Bucuros.. 3 noiembrie Indispozitia de zilele trecute mi-a trecut. ma visam în vacanta. ma vazui silit sa ma-mbrac. caci mâine avem engleza si nu prea stiu. când în loc de trandafiriul cer al Tunisului. Da. Fu destul de trist ca vatmanul de la tramvai nu ma primi în vehiculul automat ce conducea. scapat de scoala si elevul unui însemnat naturalist englez. când tata veni si-mi stinse lampa. sub care-mi rasfatasem spiritul noaptea întreaga. prelungii sedinta pâna la opt. dat fiind ca argument principal cantitatea neobisnuita de loess galben ce transportam în pardesiu. ma vazui înconjurat de o bolta plumburie.. studiai pâna la unsprezece. mai ales ca odaia se cam racise. când fara teama de mutra profesorului de franceza si fara frica de spinarea rautacioasa a radicalilor herborizam multumit. 4 noiembrie Astazi m-am sculat la noua. insecte si larve acvatice pe care urma sa le transport la locuinta-mi din mansarda caselor din strada Melodiei nr. îmbracat foarte rudimentar. trebuie sa ma culc. 1. Sunt cinci ore de când citesc ca un disperat Souvenirs entomolo-giques si de când admir si preamaresc în gând pe nemuritorul Fabre. Când ajunsei acasa. Toata ziua am fost ocupat cu cercetatul animalelor din ziua precedenta si. în sfârsit. la excursie. ca chinezul dupa ce sia mâncat orezul. morocanoasa si ploioasa. ce se zbateau între peretii unui borcan de sticla. Dar o bura de ploaie repede ma aduse la realitate. Ora unsprezece si un sfert. Mi-adusei aminte de axioma lui Alecsandri: "Românul e nascut poet". si astazi. vesel ca-mi clasificasem cea mai mare parte. si niciodata imaginea zâmbitoare a poetului nu-mi aparu mai clar în minte ca în acel moment. care numai la poezie nu te predispunea. ne-scapând bineînteles din vedere recolta mea stiintifica. cu toate ca e singura materie la care învat cel mai mult. Desigur ca e tata care vine sa-mi stinga lampa.ori cunostinta cu raceala apei la picioare si ca am avut nenorocul sa vad inundate de broaste toate hainele mele udate de ploaia ce nu înceta. aud pasi pe scara. ca scapai de toate formalitatile ce le întâmpinam din partea mamei si a servitoarei si putui sa patrund în odaia-mi calduta. Toata noaptea ma visai. cel mai înfocat optimist. contrar obiceiului meu de a ma destepta o data cu gainile. care venise sa faca studii.. Vazând ca nu vine nici un sol care sa afirme cele visate de mine. Nu ma descurajai si mersei mai departe pe bulevard oferind o priveliste rara trecatorilor amatori de asemenea lucruri. Dimineata. precum si aspectul himeric a doua broaste moi. Duminica.

de colegi. Sunt "eu".. ca sa nu mai plâng din nou. cu ochii blânzi. nu puteam transmite degetelor cele ce simteam. începui seria a doua a Souvenir-xsnlor si. cu fata în sus. când ma chema la masa. Lampa e stinsa. 7 noiembrie Azi a plouat toata ziua. dar ce febra? Credeam ca n-o sa mai scap niciodata de ea. si arini. Cu coatele pe masa. . iar batrânul e Fabre. timpul!. aiuram..Mâine! ma-nfior când aud cuvântul acesta aducaior de voie buna sau tristete. am avut febra. în dreapta o alee de liliac. iar vântul îsi chinuieste prada. Adevarat?! Dar imaginea mi se sterge repede din fata ochilor. cu potpouri. In gradina. mi-l puse drept pe perna si apoi auzii: iar a plâns! Ghicii: era mama! 28 noiembrie 1921 Trei zile am fost bolnav.. în loc sa studiez. De ce nu mi-a dat Dumnezeu si mie o casuta la tara. Tristetea naturii s-a transmis si asupra mea. în pat. îmi ridic capul care ma doare grozav. pâna ce chiriasul nostru a iesit si m-a rugat din inima sa întrerup aria. Unsprezece si jumatate! Ar fi timpul sa ma culc. înconjurat de o aureola formata din insecte si îi pizmuiam fericirea ce-a simtit-o. Mâine!? Ce-o fi mâine? Ah. caci toata ziua astazi am fost trist. o mâna îmi ridica capul. dar cu o expresie de ciuda. Dupa-masa trecui sa cânt ceva la pian. dar sunetele erau false. de te apuca fiorii. Iata-ma din nou sus. ca prin vis. auzii pasi pe scara.. ce trosneste. plecându-se împaciuitor ca în fata celui mai tare. Am luat atunci Marsul funebru de Chopin si i-am cântat introducerea. iar în fund. la caldura dezmortitoare ce începe sa se raspândeasca. nu ma ridicam de la masa decât seara. spre dezvaluirea misterelor cuprinse în protoplasma? De ce? De ce suiit condamnat sa îna epuizez în conglomeratul acesta de patimi. afurisita. N-am putut mânca mai nimic. mama nu mai contenea din plâns. iar lânga el un baietas. nespus de trista. tufe. recitesc pentru a nu stiu câta oara L \'harmas din Souvenires. cu parul blond si cu o fata trista. în fata o gradina cu verbine si petunii... de ce nu m-am nascut la munte. un omulet fara barba. ceea ce am si facut repede. Din cauza prea marii temperaturi. entuziasmat din ce în ce mai mult de "Virgil al insectelor".O casa draguta cu doua caturi si într-un stil modern. rascoleste nu stiu ce la radacina unui liliac. Pe drumul spre Campestra. unde as fi lucrat fara frica. încercai câteva mazurci. în aceasta lume care nu ma întelege si ma sileste sa învat. pentru a-mi câstiga pâinea? De ce? Simt cum o durere mare. Mi-e mila de bietii copaci. înconjurata de o întreaga armata de copaci. mare ma cuprinde si repede pusei perna la ochi. iar doctorul doar îngâna: 196 . Aveam întotdeauna pe naturalist în fata ochilor. Dormitam. desisul fara umbra al "harmasului". de viclenie si intrigi. ma gândesc. Luminitele focului joaca voioase pe peretii de curând varuiti. Afara a început ploaia. fara teama de profesori.

privind prin ea. si ceea ce s-a nascut din spirit. în aiureala. si cu toate acestea simtii ca silabisesc: "Ceea ce s-a nascut din carne. te doare rau capul? . cu toate ca exista. simt ca zbor. .. pierdusem notiunea timpului. în jura-mi. Ce ai avut? Bine ca te-ai vindecat. prin nimic. care. . peste tot ceata luminoasa. puiule. Atunci ma napadira alte întrebari: "Unde e creierul? Pentru ce judec? De ce vaz?.Oboseala nervoasa.. Cum simt ca unul stie si i-ar fi de ajutor în goana lor dupa note. si visul?. Visam... acuma nu puteam defel întelege ca as fi om. infinit. Atunci îmi pusei întrebarea la care totdeauna gasisem raspunsul. culca-te.. vorbeste despre ce-a citit. de altfel. Acuma îi cunosc pe toti. carne este.. dar faceti reteta aceea si puneti-i gheata. nici macar o ceata... jos ca un gol nemarginit în care. o durere vie simtii pe frunte. Ceea ce nu e bine. tinându-ma cu mâinile de peretii fosforescenti. . într-o ceata luminoasa.. înfiripau o vorba-doua si se eschivau. poate sa capete o.. în timp ce ma apropiam de o deschizatura închisa cu o poarta enorma rosie pe care nu scria.. c3 vine acum doctorul . mai ales daca citeste filozofie poate influenta întreaga viata. nimic. citeste prea mult. A! m-apropii. de doua ori invizibil ca si razele. citeste prea mult si acum e cuprins de o debilitate nervoasa care îi mareste îngrozitor febra.. Si tunelul fosforescent atât de frumos. brazdata cu milioane si milioane de ochi stralucitori. am ajuns!. 197 . "A! ai venit?. luminile tunelului se stinsera. spirit este.Ce ai." De când mergeam si tot la usa tunelului sunt. ca ramasei mult timp ca sa-l admir.în tunel. pe care nu îl pot atinge. Periculos. tunelul. nu se vedea nimic.... si-n mijloc un tunel imens. Cum e aia? Ma privii. Acum. se vedea prin el ca printr-un geam.. ca jarul.. pluteam." Parca se rupse ceva din mine. încetul cu încetul.. foarte usor: "Ce sunt?" Si curios ca altadata îmi raspundeam "un animal perfect uman". 30 noiembrie 1921 La scoala. nu mai stiam unde sunt si uitasem ca sunt pamântean. nu e bine. Eu nu mai auzeam nimic. cu toate acestea. Nici un semn de prietenie din partea colegilor.. Cum ma doare capul! Dar uite tunelul. parca pierdusem ceva... poate sa capete o. privirea nu întâlni nimic. îmi punea mama gheata. dar parca eram treaz.Tunelul. fara sfârsit. nici un semn ca le pricinuise un pic de bucurie însanatosirea mea. Cine esti.. dar cu toate acestea nu cadeam. tunelul. puiule. Nu simteam nimic.Ah! Mama. . o sfortare! Mai! Mai! înca una! în sfârsit... interesul îi predomina.. unde sunt? Ma uitam în sus. dar un ce neînteles ma tintui în fata usii.." Vroii sa trec înainte.. Si viseaza vedenii.. Când le dadeam ziua buna.Uite ce e.. unde... în fata se întinde tunelul.Nu ma mai cunosti? Mama. îmbracat într-o imaginatie pe care toti acesti bolnavi sunt convinsi co vad. E rau. foarte periculos. simt o durere usoara în tot corpul meu. ceea ce cu câteva minute înainte simteam ca aveam.. înaintam pas cu pas. Un singur lucru ma chinuia. Ma uitam mereu în jos si eram uluit de frica. doamna. ceata se întuneca si.. oboseala nervoasa.A fost un vis. eu? Un nimic. .

alias si de politica. insuflându-mi sentimente de temere si de mai multa încredere în mine. dintre care foarte putini merita numele. ce numi placea sa fac ce faceau altii. dar care mi le porunceste necunoscutul! Parca bolnav. ca sa scap si sa ajung. da. fara nici un rost? Caci cu toate ca de multe ori treburile-mi merg bine... în clipe libere. lor. fie el analitic sau nu. Ce-o fi? Ce pacate din alta încarnatie ma fac sa sufar acuma. cu mare seriozitate si prudenta. eu am învins. etcetera. de ce nu ma împacam eu cu programul scolii. ajunse pentru mine curate chinuri. la un început de neurastenie. prin munca m-am ridicat aici. numai si numai sa ajunga. iar daca vad ca au învins. caut întotdeauna de a ma refugia de "placerile" zilnice. sub pretextul unei prietenii. ca în alta încarnatie eram fachir sau asa ceva.. premiantilor. toate portile li se vor deschide. îsi capata simpatia profesorilor întrebându-i lucruri extra-scolare sau dând dovada ca se "ocupa". când fara a medita nimic privesc cerul. un smoc de foi oficiale. daca nu are protectie."interesul lor". de cred în metempsihoza. nu leaga nici o prietenie trainica. etcetera. toceste cartea fara sa înteleaga nimic. el premiantul. Iata oamenii care o sa învinga în lupta pentru existenta. sa-i poata "sufla" la lectie. gânduri ce nu-mi apartin. ma îndeamna sa muncesc si mai mult. luciri razlete. caci nu intra în caracterul meu. trei istorii. în catalog. pentru un simplu semn pe care profesorul îl însemneaza. care ma silea sa repet ceea ce au repetat altii de zeci de ani. eu am învatat. zâmbesc. baga intrigi. sunt tot trist. Când vor arata certificatul de bacalaureat cu "foarte bine"." Aci nu minte. ci împarte numai dusmanii. Da. Nu stiu ce-mi spune mie. Un om sucit. îmbuibându-se cu nume proprii. se crede cel mai cult om. asa. care vor conduce universitati. mai mult ma întaresc. Si pentru ce toate acestea? Pentru note sau "fituici" la teze. lupta. zice-se. uitându-le a doua zi pe toate si lasând la o parte tot ce e principal din stiinta. pe care însa toti o acceptau fara discutie.. vor întemeia societati si vor rasturna tot ce nu corespunde gusturilor lor. în loc sa ma predispuna la oarecare melancolie. recurg la tot felul de lucruri nepermise. aceste dovezi despre starea mea sufleteasca. un infim vierme orb. O putere neînteleasa pentru mine. încep a-l lauda. eu trebuia sa ma nasc peste câteva sute de ani. pe mine. nota si coroana. Atunci? Bine zicea bietul tata. localitati si ani. 3 decembrie 1921 Da.. Si ca sa-si vada idealul. un om sucit! Acuma vad eu. ce ma taiase pe scoarta unui atom 198 . Iar când obtine "bine" ori "foarte bine" la toate si-si capata coroana. cu chimia fiziologica pe care o urmez sau cu stiintele naturale mor de foame sau putrezesc într-un liceu de provincie. ca sa "lupt" iarasi nu o sa pot. Dar curios. de ce nu puteam suferi disciplina ce o credeam ridicola din scoala. pentru ca cunoaste pe de rost cinci geografii. Iata viitorii oameni de stiinta. din fruntea statului. tot dus pe gânduri. Bietii oameni! Pentru un noua sau zece la istorie sau geografie sunt în stare sa roada cartea. iar peste 10-l5 ani. un egoist hipertrofiat. fire independenta. Ca sa ajunga. a-i tine partea în discutiuni. de ce. îmi strabat creierul. puterea de judecata în geometrie si gramatica nu voi face pentru nimic în lume. fara nici un înteles. "Ei. nici poetic nici moral. îsi epuizeaza fortele în hanalitati fara de nici un folos.. doua algebre si nu stiu câte religii! Bietii oameni!. A fost un învingator! Si acuma ma gândesc: ce-o sa ajung eu? Ca sa-mi epuizez energia. sperând ca.

mai orbitoare. sa moara cum zice Lebon.. a fost comun. 199 . "nemurirea"? Nemurirea? As fi prea prost ca sa nu cred în ea. sa nu le mai fac sa sufere din cauza înfrângerii lor în fata mirabilului.. Si acum. Fac sfortari enorme sa-mi culeg gândurile. Aveam impresia ca tot creierul e acoperit cu o patura de spuma cenusie care producea durerile. daca n-a fost comun a fost material si asa mai departe. sapoi sa fie îmbucat de "altul" si dat înapoi "altuia". ca apoi sa se materializeze. Mi-era frica sa nu capat vreo meningita din cauza surmenajului intelectual din ultimele zile. atunci când toata inteligenta purificata si îmbogatita în cincizeci de ani se transforma în câteva scântei electrice. cu toate acestea. ce grozava ar fi moartea atunci. Niciodata nu mi-a fost frica de moarte. dar asa. Gânduri de bolnav! De azi-noapte. dar iar m-am îmbolnavit. învingând astfel instinctul conservator înnascut în fiecare om. sa mi le amortesc. Credeam ca m-am facut bine... iluzii niciodata realizabile. De ce? forta.. o putere suprema îmi porunceste: fa! si fac.. Ma doare îngrozitor capul. mai ales regiunea ochilor.. bineînteles. Parca simti cum "eul" tau devine din ce în ce mai mic. deci prezentul. daca n-a fost rau.. cu mai multa ferocitate si neîndurare. atunci îti explici atâtea si atâtea. cât de hâda e realitatea. mai mult sau mai putin materiala. ba ceva mai mult.. o forta suprema care îmi reînnoieste în fiecare noapte puterea de munca si curajul. pregatind totul pentru somnul lung de iarna. Ce bine e când mori! Atunci afli daca cu adevarat forta planeaza sau daca necunoscutul (devenit cunoscut) domneste peste domeniile infinitului. si de multe ori ma gândeam sa o curat cu cutitul. uitând ca am ceva. acest crud abstract care-ti rapeste si cele mai nevinovate iluzii. când mai repede. Adica la aceasta sa se rezume o întreaga viata de necazuri. Cum deschideam ochii. cu toate ca sunt convins ca acest gând a iesit din judecata mea. si o lumina vie ma orbeste curatindu-ma de tot ce e pamântean. daca. "Nu se poate". dar nu pot. Când încet. câteva calorii. ninsoarea n-a mai încetat. Lumina persista din ce în ce mai tare. o licarire de lumina. Ah! Doamne! Realitatea. sa se transforme în câtiva atomi de fosfor uzat. în timp ce eu. Aiureala ma cuprinde. realitatea.. "eul". prevestind o ameteala produsa de ger. izgonite de partiala aiureala a capului. de multe ori ma gândisem ca. Nu stiu de ce cuvântul acesta urât de tot ce-mi apartine mie îmi insufla un zgomot albastrui.? încep sa tremur!. facut anume pentru a atrage neînarmatii in lupta pentru existenta. fulgii se astern. bezna care-ti rapeste orice nadejde si care te face sa tremuri rostindu-i numele: materia! Ah. Nu stiu de ce azi ma gândii la moarte. creierul meu l-a plasmuit si lui îi apartine... carbune sau hidrogen.. marele centru. sa încep sa râd. din lipsa de subiecte de meditatie.. dar care totusi ei i se par periculoase. Vointa. Pentru mine. o durere naprasnica îi silea sa se-nchida. nu cazi mai dinainte în bezna fara margini si fara culoare. niciodata n-a fost îmbucurator.al infinitului. de chinuri sustinute numai de o singura nadejde. atunci te pregatesti pentru nemurire.. schimbând la iuteala directia.. arunci când s-o apropia. si daca. nu ca era aproape. uitam ca sunt pamântean si ma cazneam sa pricep. Durerea începe din nou. Câteva idei mai le memorez.

însa. Pe data. dar apoi se resemna. Adica nu merita o lectie buna? Ba bine ca nu? Dar se muncise el si nu se putuse scapa de albiturile de pe el. fii cuminte! Te-ai suparat. nu te încapatâna. nu vreau sa mai aud nimic. începi cu amenintarile? Zi. daca nu cumva ghioceii s-au ivit. acuma-mi placi. încet. Ei! acum taci! Taci. crivatul îl gonea în "Alegro con fuoco" diabolici. niste imponderabil calduros. facându-i cu ochiul: "Ei. Ce? Zici ca o sa ma parasesti. eu ma duc la Sosea. crezi ca se uita la tine? Ma. dar numai în vis.. si picurau încet-încet în capul lucratorilor de jos. eu "Vointa". hodoronc-tronc. pe tine. care. dar stii ca e nostim. vesnic independenti. apoi "con molto alegretto". nu auzi. jos pe la radacina. de zapezile astea mari? Apoi sa-ti spun eu. copacii luau crengutele pudrate drept ghiocei si.. acoperite în parte cu troiene. se micsorau si-si schimbau forma. ca si ieri în pat. cutremurându-se de bucurie. zdrentuite si umilite. care se înaltau tot mai mult ca sa gaseasca.. dar cu aspect zdrenturos din cauza schelelor sale. îi vad culoarea si cantitatea. 7 decembrie încet! încet! Nu fugi prea mult. ajung la Arcul de Triumf de la Sosea.Afara. 8 decembrie Astazi. asteapta carabanirea pulberei albe. haide. Atunci o sa te faci bine si sa mai spui multe. Ce. cautând sa-l îmbuneze pe el. niste "du-te vino" fara nici o vointa.. S-asa e de bine.albiturile . parfumul calduros al primaverii sau uitându-se jos.. bucurându-se de câte ori lucratorii curatau parazitii cu lopata si râzând din toata inima când copiii . privindu-l. încet. si-un ger. piticul subpamântean. Maret. pe el. Ce-ai cu biata pasare? Ce. ce zici. trebuie sa te ascult pe tine. 200 . fara nici un rost. ca iar te obosesti. tot certândumi gândurile. au încercat sa-i schimbe fizionomia. puiule. silindu-l sa ceara iertare si rupându-i crengile ca semn de pedeapsa. ce prost mai esti? E nostim ca te crezi subiectul gândirii bietei pasaruici. Pentru nimic în lume! Ei.în furxi vila lui Minovici se H^sena cocheta. rostogoli vreo doua schele. nu te mai impresiona atât de figura cersetorului si nu mai protesta contra trecatorilor care te întrerupeau odata din planul tau. si-a trimis câtiva spioni. si pomii înalti. atunci dormi. Si-n miopia lor.. iar o sa te îmbolnavesti si iar o sa te doara." începuse sa ninga. parca "simteam" cum fierbe de mânie colosul ca. fara voia mea. Trecui mai departe agale. ca sa vesteasca semenilor ca februar. o simt. Mai tii minte cât te-a durut? Ce. l-a înbra-cat asa. pe Furnica ce de mai erau. care înjura atât gheata. leicuta.. am iesit sa ma plimb. . ca o tarancuta vesela. tufisurile transparente.. întâi în adagio. începeau concertul. ninsoarea a contenit. Kaiue. ca sa cerceteze daca poate da drumul primei serii de flori prima-varatice. asa.. sa ghiceasca macar în departare. fiindca m-am vindecat. mascati în ghiocei. ei. dus pe gânduri.se lungeau. impunator. nu citi afisele de pe garduri. dar tu nu mai zburda atât de mult: fa-te ca nu vezi. Ti-am spus. prea te crezi mult. cât si soarele.. priveam aleile albe pustii. Stam si. de gemeau mugurii. foarte bine. facut anume pentru maretie. asta-mi place. nu vrei sa ma asculti? Ei! Ei. cu zbucium. iar zmeul de brazi îi râdea pe sub mustati. Când esti bolnav tipi ca te-am surmenat si acum. al carui ideal e "sa fie de piatra".... ai si uitat? Ei. ei.. ca acum ma întorc.

Rezemat de banca. mai omule. da\' profesorii? Pe data îmi schimbai fizionomia: . vazân-du-mi ochii rosii. iar în clasa. .. cu motivul "oboseala nervoasa". transformându-se într-un rânjet de mila. baietii.. ce frumos suna. nu mai minti. "Un om". priveam aiurit la colegul care. mama. Zi. ce filozofie! Tst tt! Bine ca m-am desteptat. A. nici. la scoala toti baietii m-au întrebat ce-am avut. Ca sa arat ca nu ma supar si ca afirm cele spuse. dar sa vezi. dar d-l ce examina notele. 201 . sa mor de râs si mai multe nu. îmi spunea aceste vorbe pe tonul cel mai simplu din lume. Si murmurai aiurit. Bre. Aveau dreptate baietii. îmi pierdui mintile. te-nvârtisi de-o saptamâna pe da\'i boj! Sa-ti fie de bine.. hei. bineînteles. mai ales acum.10 decembrie . Adica vrei sa ma orbesti tu pe mine. parca n-ar fi baiat de 15 ani. cu mâna pe clanta usii: . Ah! bine ca m-am desteptat.. nu prea stralucitoare. "surmenaj" adica. întelesera. colegi. O furie nebuna îmi lua mintile si ma tenta gândul sa iau cu amândoua mâinile lemne din lada si sa-i sfarm capul. bine ca mi-au venit mintile la loc. Desigur. felicitarile mele. în loc sa-mi vad de lectii? Ce ti-e cu un om scrântit. Cica "surmenaj". în loc sa învat si sa ies bine în clasa. da bine stii sa te prefaci.. bre. asa se face între colegi. nici nu ma mai doare capul. colegii mei. zâmbii. iar când dirigintele citi biletul de motivare.Te mai doare capul "lelu"? Ce-au zisa baietii. îmi intrase în cap ca sunt mai ceva ca altii si faceam filozofie. daca "suciforma" de care ma plângeam se prelungea pâna în vacanta. toata clasa izbucni în râsete. desigur ca mapucam sa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. Hei. ma. când eroul plânge. sa ajung si eu ceva. Toata ziua auzii râsete înfundate prin fund. Ma.Da. . bine ca am devenit si eu om ca toti oamenii. . 3 ianuarie 1922 Ha! ha-ha-ha! ce de prostii. Mangalbenii. da prost ma crezi.Bine. ca doar n-ai baut gaz. dar zâmbetul mi se slei pe buze. Apoi. începusem pe Conta. -Zi. Uitasem sa mai scot si sapca. Observai cum i se lumineaza fata. dar ma stapânii.Ia te uita cum se prepara Eliade pentru chiul.Zi. mai ales profesorii!.Fugi.Tu esti bun de actor. Uite ce m-a pierdut pe mine: laboratorul si Jurnalul". Ce de melancolie. dându-mi expresia unui condamnat. în vacanta. scapasem manusile din mâna si nu stiam cum sami înghit lacrimile. ce de prostii! Ha! ha-ha! Pâna acum am citit cele patruzeci de pagini din Jurnalul meu. da\' tragic. . în recreatie plânsei în odaita de lânga laborator. Alt hohot.. cu o mutra hotarâta si vesela în acelasi timp. spuse cu-n zâmbet ascuns: "Nu se moti-vea-za". ca ai fost bolnav din "surmenaj". ce de melancolie. le-a fost dor de tine. Si la cine? Fugi ma c-ai tras chiulul ca un tata. da vezi ca ulciorul nu merge de multe ori la apa! Mama îmi iesi sprinten la usa.. de-aici..

cuconasilor. pot rasfoi alene frivolitatile moderne si fara gândul de a le face critic. asa mai zic si eu. Si tata.-. ca sa iasa mai multe parale. combate programa scolii. n-am oprit decât Jurnalul". fiindca face pe grozavu\' si e independent. numai cu cartile de scoala. pot lua si mânca pân-oi voi. Când m-o vedea mama asa vesel. cu gânduri omenesti. brosuri stiintifice. ca eu nu va mai sunt stapân. în timp ce eu îl anunt ca am sa ma pun sa învat serios si-o sa ma fac medic. 202 . parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. nu-i plac profesorii. si sa va arunc. baiat. curatele. cu ele la lada. ce bucurie.. si potrivit.. sa ma fac fabricant. Hipnotism si sugestime. necum cel al jocului. sa stii ca-nnebuneste de bucurie.." Ei. macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si chiar pentru douazeci.. Sic cogito. parte le-am azvârlit în pod. pot ramâne. mormaia din când în când. la anomaliile umane. Sa vedem. chimii.. percepte morale si filozofice care nu au existat decât pe hârtie si la exceptii. masa curata. Ia initiativa de "omul sucit". sa-ti modelezi soarta pe care o ai între degete. chimia analitica si întreaga entomologieAm spus: fereasca Dumnezeu pe om de scrânteala. pentru ca de mult gândul cumpatarii nu ma mai preocupa. dupa ce primejdia a trecut. Ia sa va torn eu o târ\' de cloroform. Sa stii ca o sa zica: "Pierdut a fost. ce bine ma simt. dar vad ca te-ai apucat de treaba. Adica. sclipind de veselie. botanici. sus la pod. adica nu. ce bine ma simt. Astea: Sinthese de la vie et de l\'âme. Si tata. degeaba te mai bati între pereti.. Cica e un om nenorocit. Asa. cumatra salamandra. Ei. De acuma. Ce era dezordinea aia la tine? De te-ai pune pe lucru si la scoala. sa minti si sa te lingusesti cu predici. Asa. Esti nenorocit. Ptii. s-atunci o sa iasa si mai multe parale. Restul. caruia nu-i venea sa-si creada ochilor. acum mai zic si eu ca-i odaie de elev. fiindca nu stii sa te adaptezi. metafizica lui Conta? Haide si cu ea la pod. acum nu mai scapi. manuscriptele parte le-am ars. observatii si lecturi care nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu . era o lada de potcoave. eram. manuale de anatomie si fiziologie. n-am ce face cu ele. Ce sa-ti fac. Psihologia râsului. Richet si aveam de gând sa devorez teoriile lui Einstein.. ia acum sa carabpnim si laboratorul.. Glumesti? Ba foarte serios! Si filozofia? M-am plictisit si am lasat-o în voia Domnului. ce bine.pe Maeterlinck si pe Ch.-n sus. acolo o sa putreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta. pierde timpul cu experiente. asta merge la post. 8 ianuarie Ce-ti mai fac gânganiile? Le-am dat dracului! Prietenul se uita uluit la mine. fara sa ma gândesc ca lacomia multa etc. daca asa ti-a fost soarta. sau sa urmez chimia industriala. A! Mai sunt animalele! Ia sa va luati talpasita. nebaiat. astea nu mai fac doua parale. îsi mângâie mustata.. n-am ce face cu ele. fiindca în loc sa te ai bine cu toti. D-aia esti nenorocit. ar iesi ceva din tine. Asa. ce bine e! 6 ianuarie Pe masa trei volume din filozofia pozitivista. pot juca ruleta cât vreau.

asta e viata. La revedere! Cu pas grabit.. si m-am apucat sa traiesc si eu. Ce mai veste. . Dumitrescu Victor. pe gulerul meu neglijent si pe sapca facuta farâme? Mare dobitoc am fost! Si pentru a suta oara. Ioan. Am dat dracului si stiinta si filozofia. cu patruzeci de lei mai mult în buzunar si ametit înca de placerea vizitei în timpul careia fusesem obiectul tuturor discutiilor. . Si gazda. suntem multi. da\' bine ca m-am desteptat.Haide. Toti ramasera cu gurile cascate. Placerea jocului cu totul noua pentru mine. ma atragea. si haideti cu totii în salonas. atât îi de roasa. ca de ailalta râd si curcile de ea. si pe data gheata se rupse. Si eu fredonând: " Que faites-vous madame ici. da\' vesel de tot. "doctore"? Cum stai cu cercetarile? . La un prieten acasa.. cu mult mai mare. ma Eliade. s-a facut! exclamai eu vesel. sa ne dovedeasca noua ca timpul e relativ. care cel putin n-aveau darul sa ma înveseleasca? Cum am putut eu rezista atâtor aspecte pe care azi le doresc din tot sufletul.Joci si tu? . la lectie. 203 . ma simteam mare.Nu mai spune. cât priveste partea mea. te-ai facut si tu "om". poate. Pesemne ca nu uitasera discursul meu prin care îi îndemnasem sa lase patimile la o parte si sa se apuce senin de stiinta sau când le dovedeam ca raportul prieteniei este si el relativ.Acum ce s-a facut.Aa! lume noua. Nu le venira sa-si creada ochilor.Joc. sa devin si eu un om cumsecade. Ma duc sa le spun baietilor. Farin Amler si Galimir. cum sa nu joc. deschise larg usile. amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia.Ce noroc! . bine. . toti gargaunii astia stupizi. S-apoi. Baieti. eram multumit si paseam mândru alaturi de ceilalti.De data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta. rasuflând usurat. " Ma simteam vesel. Cu toate acestea.Haideti.. repetam mereu: asta e viata ti au hârtoagele alea de miroase a prostii cale de-o posta. repetai tare: bine ca m-am desteptat. ca bratele unei coconite enorme. . Si ca si cum aceasta ar fi neutralizat orice pornire ideologica a mintii. ca sa ma bucur de atâtea frumuseti ce ma înconjurau. cu doi prieteni la brat. mersei înainte fara nici un gând si cu ochii-n patru. si gesticulând Iara furie. . ma înlantuia cu ispitele ei. contra careia orice aparare e de prisos. Când ma-ntorsei seara acasa. haideti.. pe lânga Biserica ruseasca. te felicit. Aveam memorie buna. 13 ianuarie Prima zi de scoala din viata mea de "om cumsecade". care va sa zica.Mai bine ruleta. .Dumitrescu C. Eliade M. . Pe drum ma-ntrebam cum de n-am vazut eu pâna acum viata cât de frumoasa e si traiam numai în visuri. Facem o bacara. Foarte bine. lasati asta! Scoate paltonul. în timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata. ascundeti calendarul ca a venit Eliade. cum am putut suporta privirile care se opreau ironice pe caietele mele roase si cârpacite.

Poti sa te duci la loc. nici nu-mi vine a crede ca pâna mai acum câteva saptamâni zâmbeam la fiecare "succes" de-al meu.. . cu toata paliditatea fetei. n-am putut. pierd timpul degeaba. dar nu pot fara el. viata a trecut sub aceeasi forma ca în fiecare zi. nu sunt vesel. ma înfricosa ideea de a fi un învingator stupid în lupta pentru existenta si ma îngrozea gândul ca as putea din moment în moment muri. ma încredeam în mine. numai eu nici macar nu pot zâmbi. fetele se înveselira. noua. înainte era altfel. tot de jurnal o sa stau. Nota noua! Ma-ngalbenii. în timp ce altii îsi preparau lectiile. eram multumit. cu tot întunericul ochilor.Bine! Sunt multumit. ma întreba din nou. Si acum. ce-o sa fie daca oi pierde câteva minute pe zi cu Jurnalul"? O bagatela. "eram" fericit. De acum nici n-o sa mai scriu aici. nu pot dormi bine pâna ce nu-mi notez importanta zilelor trecute.Stiam.. profesorul. în tot cazul. Las\' când o sa fiu mare. caci cei dimprejur se bucura. Doar eu le eram nadejdea! Când închisei usa. tristi si suparati.Iata o vacanta care ti-a folosit. ca si cum toti aprobau aceasta. auzii pe tata.\' duc sami fac lectiile". nu vream sa stiu si numai în gândurile si experientele mele îmi închideam eu 204 . iar tata zâmbeste de câte ori îi arat vreo nota buna. acelasi lucru în fiecare ora. noua. Din fericire eram pregatit. Poate o sa-mi trebuiasca cândva. Când aveam cartile mele de filozofie. la scoala! Adio! 15 februarie Ei...Mama. Eram sa-mi arunc jurnalul în foc. nu sunt fericit. muncesc ca un desperat ca sa obtin note bune. Colegii se uitau zâmbind la mine. . m-a ascultat. înabusindu-si bucuria: .. afara de chimie si limba româna unde aveam zece. Nu-mi mai încapui în piele de fericire. rau nu e. Ma nelinistea gândul sa recunosc neputinta mea. când în micul laborator stam înfundat ore întregi. Si cu toate acestea.. La masa. De ce? Nici eu nu stiu si nici nu încerc sa dau raspunsul. dar m-am oprit.S-a dat pe brazda! Noapte. nu face nimica.. Acum. De când m-am cumintit. sa învat. Mama. succes care nu le procura decât lacrimi. . Nu stiarn ce se petrece. Nu stiu de ce..Ce patru. toti ma priveau cu respect si când spusei cu gravitate: ". îsi lasa ochelarii si ma fixa câtva timp.. Bietii parinti! Cât i-am necajit! Nici nu-mi vine a crede ca atâta vreme îi suparam în fiecare zi cu ideile mele. Ce sa poti tu daca nu înveti nimic de patru ani? Treaba e asta? Nu stiu de ce ma simt mai suparat decât atunci când umblam prin nori cu stiinta si filozofia mea. se îngalbeni. De multe ori m-am întrebat: "Pentru ce?"-Dar n-am vrut sa dau raspuns. Si de bucurie începui sa cânt: . care obisnuia sa vin cu cinci si sase.La-la-la-la-la. Pâna acum m-am caznit cu o problema. facui fetefete si ma asezai ca pe ghimpi în banca. si numai eu.. Degeaba.Iar te-a ascultat? Desigur ca mai mult de patru nu ti-a dat. cam surprins. . toti sunt veseli si numai eu. Acasa: . acelasi gând în fiecare minuta. închipuieste-ti ca te-ai plimbat putin. Toti dimprejur. Mama munceste cu mai multa bucurie.

Nu da. capul.. ca din pamânt...toata bucuria. De ce aceasta nemultumire? De ce aceasta stare animalica? De ce atâtea bucurii fara bucurie? De ce? . Am zavorât usile.. ce? Dar nu! Nu vreau! Mi-e frica... Cutit. asa e. Ea e. Ceasul douasprezece. umbra tintuita ca o stafie. ce parere. nu e nimic. nu ma uit pe fereastra de teama sa nu ma ocheasca cineva de pe strada. Ce e asta? Nu suna?! A.. Pe cine? Pe "ea". stare care ma-înfioara. si acum... nu mi-e frica. acum ma simt mai usurat. nu! nu pot.. cioc.. Nimeni nu este acasa. Tremur din tot corpul. Mi-am turnat toata apa din lighean în cap. Ce moarte? Stai sa.. Cioc. Si într-un spasm isteric apas nebuneste pe sonerie.. cu toate acestea.. înconjurându-ma si strigându-mi: "Esti nebun... cum mi se îngusteaza creierul. lipsit de vointa si puterea de a judeca fara frica. frate. sa-i rup coasa amenintatoare. tc-am spus.. 205 . iata. s-o omor. cioc! Cine e?. e cu adevarat curios. Sau. capul. nu întâlneam decât priviri dusmane. Moartea. cioc. Sunt întrun fel de somnolenta intelectuala. rasuna ca din pamânt propriile mele gânduri. le-am pregatit de mult. nu! nu! Sa ma. am astupat ferestrele. Off! Ma cuprinde neurastenia. rupsesem firele de groaza. da-o. Ca trebuie sa vie.. cu insomnia asta? Nu pot dormi. cioc! Cine e? Lumina se stinse.. La scoala. Simt cum mi se moaie vinele. De ce? Mâine am lectii grele. ma. 17 februarie Nu. cu capul întors si cu corpul încovoiat pe masa. ce ti-am facut? Mor. de la perete. Simt cum frica. Nu pot iesi pe strada. cu mâinile crispate. Si când ma gândesc ca mai sunt doua ceasuri pâna la noapte... materializate. pe peretele din stânga mi se deseneaza umbra stearsa de neguri. da. Sa dau... cum tocesc mereu si prevad totul.. Stiu ca are sa vie.. frica de necunoscut. si.... mâine am teza. nu pot citi pâna nu inspectez usile.. mi s-a parut. Parca e un facut! Ce Dumnezeu atâta melancolie. stupide. De ce? Ca sa n-o vad. si acum scriu la lumânare. Dar n-a venit? Cine sa vina? Ei. De ce? Ei.. întruna tremur cum ating cutitul. asi. eram fericit. De ce atâta teama? Si daca ma omoara. de tot ce vad... trei. cioc.. Asa? Ce-am spus? Nu. Nu mor... am îngramadit scaune pe la usi. nu-i nimic..... De ce? Nu mai pricep nimic... Cioc.Doua. în fiecare dimineata ma scol mai abatut ca seara.. Din fund.. Cioc. Eram speriat si nu devenisem atât de mizantrop ca acum.. Asi. astept.. Ba nu.. Am luat cutitul. Nici un zgomot. de tot.. pe. de moarte. Si cum stau în lumina.. ma cuprinde... A.. Si mi se pare ca toti voiesc sa ma omoare. Zece si jumatate. în lume. da. sa-i sfarm oasele galbejite.. dau. cu cutitul în mâna.. Si atunci.. Ce Dumnezeu. A. s-o distrug pe "ea". doua... mi se pare ca din moment în moment as putea sa ma sfarâm. Cu cutitul. e stricata. autobuz sau trasura nia vorba. esti nebun". De tramvai. Lumina se stinse.. în casa. Usa e zguduita din tâtâni. nu da. omor.. Una.. lumina ce nu poate patrunde în bezna adânca. nu pot nici sa scriu fara sa nu las în caiet urmele gândurilor mele. Dar atunci de ce mi-e teama? Si noaptea care ma înconjoara momeste o aureola verzuie. nu pot.. izvorâte ca niste fantome albe. daca o vad. parca visez. Trei fara un sfert.... moarte. Ea e. îmi pare ca se desprind umbre. cu bratul întins.

. Si vorbeam întruna. nu pentru totdeauna. uitasem numele lucrurilor.. Lasa-ma. e o biserica..Parca nu vezi ca aiurez.. le oboseste rasuflarea. pâna la infinit mai trebuie sa mergi cât e clasa a cincea si cu domnul.. uite moartea.. porci. Aiurez. se va trada de la usa. nebun. strângea din dinti. Uite o carte. desigur.. Nu mai da. Asi." Se necaji si îsi pripi pasul. Nu mai întelegeam nimic.. Repeta cu jumatate glas: ". Uite ce frumos. da\' lasa coasa nu mai da... ia-raa.. îsi schimba ghiozdanul în cealalta mâna si lovea de ciuda cu piciorul în trotuarul scrijelat. ba nu. tot nu pot sa am picioare. Toropeala le îngreuneaza madularele.. îsi încorda grumazul. Uite. Ca întotdeauna. descretindu-si dezamagit sprâncenele. zapada.. Tata în usa. Nu izbutea sa-si adune gândurile si pornea înainte neatent. *M sa-si ridice privirea. abia tinându-si ghiozdanul sub bratul ce alunecase în buzunarul tunicii.. Se oprea dm loc în loc. nu ma bate. Voia sa cugete la un anumit lucru. ia-ma odata. lasa-ma.Ce vrei cu mine? Ce cauti? Nu mor. sa cugete adânc si sa ia o hotarâre. zgâriat si plin de spume. Ba nu! Nu vezi ca în fund e o padure. mama îl va întreba din pragul bucatariei.. Chiar print sa fiu. Cutremur-at de friguri si prins de vedenii rele. Doctoral chemat în graba a dat gânditor din cap.. cu camasa rupta. Ii trecu prin minte gândul ca iarna burlanul va fi umplut de zapada.. Se trudea sa-si stapâneasca gândurile. Ce "mort"? Ba nu... Apuca pe o stradita umbrita. Ce-ai cu mine. cu o carte... n-am putut dormi toata noaptea. . A. Si înlocuiam cuvintele dupa cum îmi venea mai usor. [ROMANUL UNUI OM SUCIT] Pe strada prafuita trec oameni flamânzi.. Un licean umbla abatut. nu mai da. Chiar asa.... La plecare l-am auzit: nu mai scapa. în fata unui burlan vinetiu fluiera si ridica capul. visate. galben ca un mort.. ma priveste.. scapasem cutitul si priveam aiurit... ca o capatâna de mort. Suparat. cu o carte mare.. Eu.. Nu mai ramâne îndoiala. si se bucura de gândul acesta.. tiui chemarea unei fabrici.. coasa. haide. Iara ea.. în minte mi se facuse un gol nemasurat.. Vazu strada acoperita cu troiene.". pasind din ce în ce mai încet. Pasesc în nestire de-a lungul zidurilor. Moartea. uite c-a plecat? Nu mai da. Nu izbutea. si se hotarî sa potriveasca de acum lucrurile. ce fel de ceasca? Seamana cu o biblie... si merg fara gânduri.. Ochii li se închid. cu privirile absente... pleaca de-aici. el a venit sa ma omoare. mare si rotunda. Auzi. am adormit. S~a aprins lumina. stergându-si un ochi înlacramat de aburii cepelor tocate: . zapada. Zapada. Si-a facut efectul..... e o ceasca. streasinile îngreunate si burlanul adâncit în zapada. obosit.Ei? te-au mai "ascultat" la ceva astazi? Si el va raspunde: -Nu. "La urma urmei.. Cutitul? De ce n-am dat? Uite ca pleaca. Dintr-un fund îndepartat. cel mult sa traiasca nebun. zâmbind dintr-o data fara sa stie de ce. 206 . Ai... zapada.. Ba da! Ce! Vrea sa ma omoare.. pleaca de-aici.

Si-si aminti ca tot asa numara când. sora cea mica. trecea vreodata pe lânga sirurile de scolarite. . pe care o masa o deslocuia aproape în întregime. cu multi ani în urma. ca de obicei. alba. îl întreba când se da vacanta. Se pomeni ca numara în gând. Doua carti cu copertele întunecate.Nu stiu. ochii micsorati de bataia focului si se stergea necontenit de sudoare cu coltul sortului cârpit. Prudent. o data. Reala" cazu peste stinghia împrejmuitoare. asudat. Avea fata înrosita. Si tocmai niste lucruri care îmi scapasera. Priveste pe fereastra în salita. Ei?! si la urma urmei. dupa ce se plânse de caldura. Urca cu pasi ce voiau sa fie indiferenti scarita îngusta de lemn dinspre mansarda. . cinci. Gândul superioritatii îi îndrepta trupul si-l facu sa surâda. îsi privi o clipa chipul în oglinda rotunda. baiatul îl vârî adânc sub maldarul de terfeloage. "Profesorul e un dobitoc: o stiu toti. Sora cea mica se resemneaza. Se încrunta iar si calca înainte obosit. fara a fi nevoie. cu o eticheta mare. Erau orele suplimentare. Supa se manca în tacere.(categoric) Pentru ca nu stiu. Când fu strigat la masa.. doua.. O odaita îngusta. Dar nu gândea nimic..Mai iei? . Lucrul acesta i se întâmpla de multe ori când se întorcea târziu de la scoala.. în bucatarie. Trecu prin odaita fratelui sau Nicolaie si-si trânti obosit sapca într-un cuier. Marin se aseza lânga sora cea mica. Sa nu se mai gândeasca. ci. "Dar daca va vedea mama insuficientul la germana?" Strânse ochii si se scutura de amorteala visurilor. îsi lua o fata indiferenta poruncindu-si sa fie cinic si majestuos.. pe care scria: "Liceul Spiru Haret. Câteva clipe de liniste completa. care îl chinuiau de foame si de caldura.Nu. cu ochii suparati de arsita. bombanind o voce încruntata. Un carnet albastrui... . cu servetul. distins? Ba bine ca nu.Pardon! întoarse ochii dupa domnul care-l izbise si i se paru ca seamana cu un inginer desenat lânga o locomotiva jalnica pe o coperta a Ziarului stiintelor populare. se împiedica în mers si i se dogoreau obrajii. multumesc. Poarta înalta de fier vopsit în verde o deschise larg si apoi o închise cu luare-aminte. care rânduia friptura la bucatarie. Apoi se încrunta si vorbi ca în fata mamei.. Carnetul elevului Marin Popana..Jeanne! Jeanne. Nu e oare el un baiat. apucându-se sa farâmiteze miez de pâine. Mama va întelege. dupa care se auzi alaturi. un caiet subred si o tabla veche de logaritmi se alipira umilite de gramada "materialului didactic".. trei. Apoi deserta geanta cârpita la cheietoare sub o masa care îi folosea drept laborator. . ce are sa-i faca?... Timid si miop. Tatal nu-si gaseste locul pe scaun. ca ar fi un celebru doctor chimist -si-si sterse cu batista ochelarii. Nu-si dadea seama de nimic din cele ce gândea. Nu are sa se mai gândeasca." .Cum nu stii? . (Se sterge.. . îsi mângâie fruntea coltoasa închipuindu-si. si. Ei.Ce mai ma chemi? Nu stiai ca e friptura pe foc? Doar n-am cincizeci de mâini! 207 . apoi scoate capul pe usa. fara zgomot.Râse. Si nu putea sti ce visa..Dar se va bâlbâi. Suna. Ar vrea sa mai vada pe altul în clasa tot asa de "citit" ca si el.. în absenta mamei. Totul se petrecu dupa cum îsi închipuise. Cezara.. Mama intra cu o cratita fierbinte din care se ridicau aburi. visa numai. una.. .. patru.) Tacere. VI.

.De ce nu manânci? . Caldura. Si nu va fi certat. 208 .Dar pe tine te-a ascultat azi la ceva? O clipa a voit sa spuna: nu. în care se treceau zilnic notele capatate -ar avea atâta timp. intervine tatal.Da ce-ai mâncat.. cu toate acestea... Se stia nervos..Asa te încurci tu întotdeauna.. Minciuna i se parea foarte fireasca. Mama îsi suceste scaunul si. Copiii manânca în liniste. Marin manânca indiferent.Ai mâncat la scoala pâinea cu unt? -Da. Pâna sa raspunda.Iar începi..Si-n casa cine sa mature? Lesne îti vine dumitale.. Ia sa-ti mai vezi de treaba si sa mai lasi laboratorul. Iar tacere..... pedant: . . va rog. ce se sfârseste întotdeauna prin plecarea brusca a unuia din parinti... E atât de usor. . dialogul e cu totul potolit.Tatal încearca timid: .încep. n-a stat ca tine.. (Spune formula plictisit si în acelasi timp vesel ca scapa atât de usor. As vrea sa vad daca si Barbulescu.Putea sa vada ea de mâncare. Doar stie câte observatii îl asteapta si câta suparare va încerca mama.. nu va vine la socoteala când va spune omul adevarul. si Florin au "insuficient" la germana.Da\' Radita ce face? . Tatal începu sa înghita cu ochii atintiti în farfurie. încruntata. cu toate mediocritatile. La felul al doilea. da.Radita a muncit de azi-dimineata si pâna acum. Priveste linistit în ochii mamei si se mira cum poate fi atât de linistit. asa ca n-ar fi cicalit cu observatiile morale. Mama: .. Glasul nu-i tremura câtusi de putin. . . . . iar dimineata va pleca la scoala. . la germana.De ce nu cauti sa dai mai multa atentie limbilor? Toti au spus ca tara germana nu faci nimic la chimie.îti pierzi vremea cu fleacuri si la scoala îti iau înainte toti nataraii.... era cel mai bun mijloc dea potoli cearta..M-am saturat. Pâna mâine dimineata -când va trebui iscalit carnetul.Insuficient.. . oboseala si dogoarea focului o fac sa tremure de necaz.. .Da.) . Si o pofta ciudata de râs îl cuprinde când se gândeste la calmul muschilor faciali.Nu ma comparati.. . Cu toate acestea spune: .Si cât ai luat? . Naduseala i-a lustruit ca o unsoare fata. Mama întreaba iar: .ca de cinci ani n-aduci un ban în casa. ai ars lumânarile si ai ajuns de râsul liceului.. obisnuiti cu cearta zilnica.Si tu esti mai pricopsit. Mi-ai prapadit o multime de lucruri. Se admira. S-au obisnuit chiar sa se gândeasca la altceva în timpul zgomotului de voci. pripit în vorbe si încerca sa se stapâneasca cât mai e vreme. dumicateste o felie rumena de pâine. sa te saturi asa de repede? Sora tace. care te plimbi toata ziua. pâna sa caute un raspuns care sa para o marturisire a greselii. constient de seninatatea fetei. Zi mai bine ca nu stii nimic la germana. pentru ca m-am încurcat la urma.(suparat) Las-sa râda. .

se întinde pe pat. Marin.. bucuros ca nu va mai fi cicalit în acea zi mareata. deodata. Tatal pleca din odaita cu o sticla de otet. pe care stau risipite carti.. dunga dintre sprâncene i se adânceste. are sa vada imbecilii de la liceu cine e el câte mângâieri nu va aduce parintilor! Ii vedea sezând la masa într-o odaita. leapada tunica si. cutiute rotunde de carton. fara îndoiala. vezi. Ce? Parca el nu stie ca îi supara mereu cu scoala. îl cuprinde.Dar nu râde nimeni. în raftul de jos se odihneau. nu sa-si umple capul cu toate stupiditatile (cuvântul îl alina) care i se predau la scoala. ca sa râda toti de tine?! . un suport saracacios cu câteva eprubete.. A scapat de o greutate care l-ar fi apasat ziua întreaga.... acum îi e libera mintea. laboratorul si cartile care îi plac. Nu se putea hotarî sa-si ia ochii de la sirul de paharute Berzelius. apoi. Privelistea aceasta îl fericea. o lampa cu spirt astupata cu un bonet de sticla. Cu toate acestea. Baiatul se înduioseaza. de multe ori încercata. el nu-si poate pagubi gloria. unde e stapânul netulburat.. sa se stie odata ca e chimist.. de pacatosi ce sunteti. El trebuie sasi urmeze*calea. bani sa te tin la scoala. o sugativa pe care erau înfipte ace de marimi deosebite si un borcan mare în care Marin tinea apa curata.. . cu laboratorul. viitorul sau de savant chimist. prin cutiile mamei. pe rafturile careia stau însiruite borcanase si flacoane colorate. Ce pacat ca nici tatal nici mama nu erau niste intelectuali distinsi! Cum l-ar fi înteles atunci pe el. si Marin se ridica zgomotos de pe pat. departate cu prudenta una de alta.O sa ramâneti pe drurmiri.. fata i se schimba. tot ce gasise prin camara.. o penseta rezemata de un vechi aparat Wolf. pe jumatate plin cu o licoare albastruie si astupat cu un dop de cauciuc. Dar mai târziu. Apoi se asaza pe scaunul din fata masutei.. cu camasa descheiata de-a lungul pieptului. Pe restul mesei. cu cartile.. O multumire. dar se înciudeaza când nu gaseste în sine nimic de iertat. niste hârtiute roscate.. si-si priveste "laboratorul". cu renumele pe care si-l va câstiga prin descoperirile lui . Tatal.. cu o coala pe care scria: "Diploma Magna cum laudae".. Marin profita ca trecerea pe lânga perete e libera.. trebuincioasa experientelor.Iar te legi de mine? . O masa acoperita de el cu tablite albe de faianta. îsi strânge servetul.. si pe el. ce dracu! Pronunta fraza hotarât si-si trece mâna prin parul tuns marunt. sticle si fiole.. eprubete cu dopuri provizorii de vata.Dar banii mei cine mi-i da? Ca tat-tu n-a adus un gologan de pâine.. Pe masa.ooh! descoperirile!. o etajera de bucatarie..Asta ma priveste pe mine. Tatal se arata nervos: . deschide toate ferestruicile ca sa se faca curent. dupa porunca directorului. rezemata de peretele varuit. . . îsi ca pune ochelarii de prezbit si va citi cu glas tare diploma.. sticlute etichetate.Si d-aia dau eu. intrând pe usa. Marin se gândeste câteva clipe la parinti si se sileste sa-i fie mila. între ele se arata un balonas de sticla. doua retorte cu gâturile încovrigate.ca sa ramâi iar corigent... si Marin închide ochii de placere. Monologul interior se desfasura abundent. pe scara si se repede în mansarda din fund.. Rasufla greu. pe care le citeste noaptea la lampa? Dar cum sa nu stie. cu aceleasi fete ca acum. ..Trebuie sa ma apuc de lucru. sopteste un "merci pentru masa" si scapa. prin pod sau rascolind lazile din pivnita.. Ar vrea sa le ierte totul. Grabeste pasii pe coridor. El e chimist. gasite într-un ungher din pod. Mama îl va saruta si va râde. în care precipitate colorate asteptau mâna 209 . pentru dragul unor parinti ignoranti. vasazica.

Avusese pe vremuri aceeasi patima ca si Marin. îsi lua o carte din gramada prafuita si o zvârli cu un necaz dorit cât mai aprig si mai firesc în ghiozdan..laboratorul -. Se si vede în mijlocul unei sali imense. bicromat de potasiu. Apoi deveni atent..Sa dea Dumnezeu!.... pasi pripit în curte si zâmbi de cum fu în strada. doctore?.Pfiii! stai bine!. hei. La un colt se simti urmarit si întoarse capul. Tatal semna fara sa bage în seama "insuficientul". si el . lasa într-însa apa si topi câteva boabe portocalii.. pe tonul cu care se spun vorbele menite sa aduca veselia: . Tot probleme mari: transmutatia metalelor. Marin se simti magulit si. Întotdeauna . Marin. Zâmbi si raspunse ca si cum lucrurile s-ar fi întâmplat întocmai: . ca sa nu uite cele ce trebuia sa faca. . Eu nu stiu cum am sa scap. Apoi.. Privi în treacat cutia cu crema si periile negre de sub scara si. de unde se întorceau cu punglite roz. Celalalt râse.. Apoi. scânduri patate cu solutii. vârî o data cu carnetul o revista împaturita în geanta. dar celebru. în timpul acesta. Marin se îmbraca frecându-se lenes pe cap si cascând. He. Se încrunta si-si încheie resemnat sireturile: îi placea în clipele acelea sa se creada un baiat persecutat. ofta fara pricina.Ai facut la matematica? .Bicromat de potasiu. Facu ochii mici si se însenina. amânându-si activitatea pentru 210 . Dupa ce deschise si ultima ferestruica. si deodata fu aproape sa vorbeasca tare de bucurie. La ultima treapta îsi dadu seama ca ghetele îi sunt nevacsuite. putin adus din spate. . în acelasi timp. obrajii îi ramasera tot neracoriti.. deschise usa. ba nu. .. berbantul!.Asi!. încurcat.. îsi parasi stiinta favorita. Spala râzând o eprubeta.Unde sa iscalesc? .. când lipeau o lumânare pe speteaza unui scaun ca sa astepte rezultatul ce întârzia într-o retorta. îsi trase tunica. . de experiente prelungite pâna noaptea....încruntat ca. ca sa-l vada tatal care îi adusese pe o tavita un pahar scurt cu ceai..Fii om serios.La ziua de 17: acolo unde sunt ascultat. hai.. îsi aminti ca e într-o sâmbata si ca a doua zi nu va fi scoala. unul ca mine sa-si piarda atât de neghiob timpul?!.. Banciu întârzie întotdeauna. încerca sa fluiere o arie.. hei! va sti el cu ce sa se "ocupe".... .. Privi de câteva ori cerul si copacii aplecati pe deasupra grilajurilor. Era cel mai bun prieten..... si avem ora întâi.Umbla doctorul cu ochii la fete. tot mai atent...Se ridica suparat de pe scaun si se hotarî sa vorbeasca tare. doctore! Baiatul care-i vorbi îl privi râzator si-i întinse mâna.. de pilda.Ai timp. Când va fi un mare chimist. prea obosit ca sa ia o hotarâre.. saaa. Dimineata începuse sa se încalzeasca atunci când tatal îl striga din capatul scarii ca îi aduce ceaiul. sunt ascultat. îsi lua sapca si se repezi pe scara.chimistului. dupa sticle sparte. strânse ochii. Nici macar n-am copiat problemele. . Facu drumul batatorit zilnic fara sa-si dea seama de timp. . apoi grabi umbletul.. Zâmbi. schimbând vorba: .Salve. într-o odaita ca aceasta. dar dupa un an de entuziasm. a. haine arse cu acizi. bani risipiti zilnic în drogherii.. Apa adusa decuseara îa mansarda era calda. ce are-a face! O odaita ca de alchimist.Ce dracu. îsi vadea o pofta nefireasca la sorbitul ceaiului.. Se gândea. .aplecat asupra cartilor întelepte sau mânuind fantastice instrumente. .. Când goli paharul.. dar sunetele se topira repede.

. impunator. -Pai si este. credea 211 . Venisera aproape toti baietii. .. . Ajunse la tabla.universitate. . . îsi frânse degetele. Parca era ametit: pierduse notiunea exacta a situatiei. . -M-am ars. Marin îi rabda privirea. întrebând deseori pe vecin. unui baiat din fund. . Aseza caietul pe catedra.Sa iese Popana. Marin si alti câtiva copiau pripit problemele..Patruzeci si cinci de minute.... .. Era bogat si frumos. Potoliti. . îsi zbârci fata.Fa problema. cei mai sârguitori. Peste câteva clipe intra si profesorul de matematica. cu o mâna în buzunar. iar în curtea adumbrita de platani se fugareau zgomotosi câtiva elevi din clasa întâia. Se încrunta numai si-si strânse buzele sa nu zâmbeasca. repetau sau învatau. se apuca de haina.Stai jos. Dinu se strecura pâna în fund. si lua buretele împreuna cu un ciot de creta. . Nu putea cuprinde cu nici un chip realitatea. Dupa ce cestorul dadu absentii.Nu-l pot suferi pe baiatul asta.E premiant. Profesorul însa îl cunostea. cu catalogul cartonat în mâna. Unul cânta lânga soba rece. încrezut.Fericit muritor. cu barbia rezemata în piept..Si parca eu as vrea?. Marin ascunse repede calimara si înapoie..Buna dimiaeata! întinsera mâna unui baiat din clasa a cincea.. ca si cei avuti în note rele.Cât ai scris? . Ajunsesera în fata liceului. Profesorul îl privi încruntat si cu un vadit dispret..Trei. în fata profesorului. aproape fara sa-si dea seama ca se petrec.N-am putut sa le fac pe ultimele do\'ia. ma? . Dar nu-l stia defel.. care-i saluta respectuos.Cât mai e.. voinic. . Prin banci începea frunzaritul caietelor. N-avu câtusi de putin noroc.Si mie mi-e antipatic. înfrigurat. îsi potrivea mereu sapca si tunica strânsa pe solduri.. Pe ferestra deschisa priveau tristi câtiva elevi din aristocratiune. ca în diminetile de vara.Câte probleme am avut? . scotându-si sapca.Unde sunt? . ..cu el lucrurile si nu cu altul.. caietul dupa care copiase. . . Marin ramase în sirul dintâi al bancilor. iar umblând lânga Marin. Tremura putin: nici încai nu stia despre ce era vorba în problema. trecura printr-un coridor pe care se vânturau elevi din cursul inferior si alergara veseli pe scara cea mare ce ducea la etaj... profesorul fixa sever câteva clipe pagina si-l chema: .Lasa si tu asa. Urcara trei trepte scazute.De-abia am ispravit pe prima.. Are o mutra de tocilar. Îsi zvârlira sepcile într-un cuier si intrara în clasa. Inconstient. îsi cautau fiecare câte un coleg cu care sa vorbeasca. Stii enuntul? -Da. Spui ca celelalte nu le-ai putut face.N-as vrea sa-i fiu în piele. ca sa vadeasca adânca chinuire a memoriei. Poarta era larg deschisa.

. domnule Banciu.. Si în aceeasi clipa se vazu într-o situatie exagerat de nenorocita. . Marin îsi clatina capul.De ce nu stii. Indiferent.De ce ai venit atunci la real? . caruia însa la urma i se recunosc daruitele însusiri.. cauta sa se arate strâmt în desteptaciune si fara tinere de minte. ce-i umple capul cu lucruri nefolositoare?. începu sasi vorbeasca cu patima. cum faci? .La urma urmei. îl sterse într-un colt si-l îndrepta. era întotdeauna mai îngaduitor cu el decât cu altii. germana si fleacuri d-astea? El e chimist si naturalist.ca nu-l ajuta mintea. Profesorul întorsese scaunul si.Ei. . apoi îsi atinti vag privirea spre soba. îsi vârî în ghiozdan carnetul albastrui pe a carui ultima pagina scrisa se iscalise magistral I. Tacu încruntat si se multumi sa priveasca atent cercul. dispretuitor si înconjurat de glorie. astepta.." Glasul scazut.. Apoi.. ca sa-si poata urmari firul gândurilor. glasuind fraze foarte frumos alcatuite.Credeam ca la Chimie industriala se intra numai cu realul. El ar fi un geniu neînteles. ce-i trebuie lui matematica. La rastimpuri strângea pumnii si încorda grumazul..Avem un cerc.. aproape soptit printre buzele strânse. de câte ori era scos la tabla.Te zapacesti pentru ca n-ai învatat... Voia sa i se recunoasca meritele pe care era 212 . iar profesorul îl credea. îl trezi. domnule Banciu. are ca baza un cerc. Luându-si o fata atenta. Convins ca Marin lucreaza îndârjit la matematica. . . . Marin desena încet un cerc. Popana? . întari cele spuse prin obrajii dogorâti si bâlbâiala vorbelor.. Nu e rasplatit. ca si cum ar fi cautat aprins dezlegarea. Marin privea cifrele de pe tabla. Vecinul sau de catalog. cu atitudine de martir... dar nu reusi decât în parte. alunecând creionul pe marginea unui capac de calimara. Fu chemat vecinul lui de catalog. apoi voi sa ramâna iarasi singur cu el însusi. Se aseza în banca linistit: îi pierise tot necazul.Stiu.într-un cerc de raza R. cu bratul rezemat de speteaza. îsi amintise ca si în caiet facuse unul. . Se încrunta brusc. nu e încurajat.. Era tactica lui la matematica. a carui suprafata este egala cu sfertul zonei.. Cauta sa se linisteasca în viziunea unui Marin-filozof. dar ca nu prea întelege si mai ales nu profita întru nimic din harnicia lui. îl atingea tot mai mult realitatea unui dispret din partea profesorilor. zona nascuta de un arc..Eu n-am ce-ti face... Banciu sub slovele unui citet "Insuficient".Ba am învatat. începu deci sa-i dicteze: .E o nedreptate cele ce i se fac... Si fara sa vrea. dar eu pricep greu matematica. iar acasa nusi copia nici problemele.. Copie un sfert de ecuatie pe caietul de clasa. dar ma zapacesc. "Are sa vada ei. îsi dete însa seama de ridicolul formulei repetate staruitor de toti acei care nusi stiu lectia. gândindu-se ca corigenta la matematica tinde sa se realizeze. lucra cu aprindere. . Nu stiam atunci. Sa se calculeze înaltimea x a zonei. Dar gândurile îi erau sugrumate de necazul ce-i crestea necontenit... un italian cu ochii mici si obrajii caramizii. imaginea se schimba într-un Marin victorios asupra lui însusi. când cercul se învârteste în jurul unui diametru care trece printr-o extremitate a arcului. Cum nu o putea suferi si cum nu fusese nici o clipa atent la vreo lectie.. . persecutat. repede. La loc.

trânta.spalam insulta cu sânge! Marin era printre cei mai aprigi. îsi facusera într-o sala de jos ora de latina si acum erau grabiti sa intre în clasa. Sa. insulte! Câtiva din fund se repezira peste banci. Broboane sarate de sudoare i se prelingeau pe fata. iar ceilalti hohoteau si faceau glume pe care le tipau ca sa se auda. Peste putin. pocind dintr-adins numele: .. se suia pe catedra predicând.. Ei! nu fii "scârbos"! ... Se învârtea. sarea în spatele modernistilor.A insultat menirea sfânta a realului. care e ala? ... .. Costandake.Are dreptate. Ca întotdeauna. bondoc. aoo. se repezira la rastignit si încercara sa-l scape.. pentru ca aveau chimia.Tine-l. cânta. ca voi?! începura vesnicele riposte la care nu se lua seama si care aveau numai menirea de a fi glumete..Pai ce: eu învat ca voi sase ore la latina pe saptamâna? . Doi realisti îl trageau de picioare si doi de mâini. afara. Sa-l crucificam! . atversus..Care e nemernicul? . privi rece pe cei din fund si închise ostentativ caietul de notite. cu nasul mare si cu cosi pe frunte. Modernistii.. palmuia glumet. apuca de picioare. Gândul unei razbunari. Condoleante! . râzatori. Colegii de la modern asteptau cu ghiozdanele. Dar nimeni nu-l lua în seama.. .Te tâmpesti tu destul cu matematica. -Realisti!!!. facândusi loc prin multime cu un ghiozdan frumos de piele. Marin se ridica alene în picioare si începu sa râda silit. apud. Numai un modernist marunt..Da-i! . doctore? .Baa. micso-rându-si ochii din pricina prafului.. trânti doi colegi care se "întrebau" reciproc la chimie si se vârî între multimea galagioasa de lânga catedra.Astâmpara-te.Ce dracu v-a tinut atâta? .Noi facem carte. Rasufla pripit.. chiar cu ghionturi. dupa ce se adunara în numar mare. Sariti! . * .Sa-l crucificam....Galimir -. ..Sariti. si el urla cât îl tinea gura.. în jurul 213 .. izbutira sa libreze un picior si o mâna."Ante.. Când iesi..a. . Bondocul se zvârcolea între râs si raget.. Se misca dispretuitor în banca.Aaaa. îl rastigneau pe unul mic. ca nu cumva sa banuiasca ceilalti ca "insuficientul" i-a lasat urme în suflet. ce. Lupta era în toi.. . . Bana-teanu. Vanciu?. nu parea însa prea bizar. modernul1. Doi baieti se strecurara zgomotosi pe deasupra bancilor.Ai gresit: "adversus".Ce te-a apucat.... îl întarâta. peste banci. suna de iesire. al unei apoteoze.sigur ca le are. Banateanu întreba. -Baa.. Marin începu sa-l gâdile pe sub vesta. Cu reputatia lui de cel mai "zapacit" si nervos baiat de clasa.Vanciu. ad. îl întreba: .L-a pârlit Vanciu.Pai nu-mi pasa. "babo"! . Banciu întârzie aproape toata recreatia pe catedra: nu-si gasise explicatia." . Cu îmbrâncituri.. gras. Se întoarse în loc. ba. urmariti de razbunatorii realisti. cu ochelarii alunecati de-a lungul nasului... .

Dupa chinuitoarea ora de chimie. cu ochii dusi pe fereastra.Aldehida formica. Atomii de carbon se asezau pripiti lânga cei de hidrogen si oxigen.. dormitau molatec în banci. îsi privi colegii: toti palizi.. urma una de istorie si una de franceza. o deziluzie care i se lamurea cu cât tintea mai mult nemarginirea albastra de deasupra casei vecine. . Fu neatent pâna la sfârsitul cursurilor.Alea nu le-a explicat... Profesorul întelegea ca rezervele s-au sfârsit si. aproape tacuti.Peni. Marin îsi aduse aminte de mansarda lui.Ia vezi. Galimir izbutise sa scape si alerga acum peste banci ca sa se ascunda în mijlocul modernistilor.. ceru tacere.Ce avem. Banateanu se ridica revoltat. Voitinovici anunta întotdeauna mai dinainte: "O sa dam o mica extemporala". si se gândea cu teama ca în dupa-amiaza aceea va fi liber sa 214 . când de jos se auzi sunând vag clopotelul anuntând profesorii.. Cestorul îl ameninta.pe care în adevar îl necajea onoarea ce i se facuse -..Ce stric eu. apucaturile-i de bucher fiind de multa vreme cunoscute. Prin fereastra larg deschisa venea la rastimpuri racoarea relativa a unui aer mai putin viciat.Ce faci gura acolo? . se resemnase sa vorbeasca.Cine a spus extemporal? Ce extemporal? Nu ne-a anuntat.rastignitului. Nici silueta mândra a cestorului. Nu mai era nimeni atent: obositi.Galimir.Domnilor. si domnul Voitinovici are sa gaseasca zgomotul asta. cestorul Bratasanu lua notite si nu-l privea nimeni cu uimire.. în fundul clasei. ma Bratasanule. Câtiva realisti râsera si se împartira pe la locuri. dintr-o banca din fund. Marin visa tot timpul. ceilalti rasfoiau înfrigurati caietele de note si consultau prevazatori si stiinta vecinilor. Mai ramasera putini afara din banci. c-acum te rastignim. treceti în banci. Multi îsi adusera aminte ca nu stiu nimic la chimie si ca sunt neascultati.Si chinonele? . pentru ca nu putea face altfel. ma? . Morariu. astâmpara-te! . împreuna cu formulele substantelor si însusirile lor chimice. Marin râse cu pofta. va rog. Fura câteva clipe în timpul carora nu reusea a întelege bucuria ce i putea-o aduce multimea ceea de borcamse desperecheate. . . cuprins el însusi de oboseala.. de plictiseala scârbita pentru chimie. Simti un gol în suflet. între liniute ce se departau de la nucleu ca niste raze.Ce are a face.Numai de nu ne-ar da extemporal. ma. Trei baieti lucrau de zor la tabla formule simetrice si le comparau cu cele din carte. Era linistit: ora aceasta era una din putinele la care nu-i era teama.. cestorul de la real. oftând la rastimpuri. Pentru întâia data încerca o senzatie de oboseala. nici glasul cestorului Bratasanu de la modern nu potolira lupta. extemporalul se anunta? . . . dar trebuia sa citim noi.Pai ce. Poate mergem în laborator. unde caldurile începeau sa ajunga de nesuferit si unde "laboratorul" îl stingherea. cetonele si chinonele. Spre sfârsitul orei de franceza începu sa-l doara capul: aerul stricat si caldura îl înabusisera. . Numiri prelungite si greu de pronuntat se memorizau cu glas tare. Când auzi stravechea si mult repetata propozitie a profesorului de chimie. . îi lipsea parca ceva. . . te dau pe lista! .

un precipitat galben se adunase în fundul unui pahar cu peretii subtiri. ci si-o parasise brusc pe cea de pâna acum ca sa ramâna singur. încet. batjocorind pe cei care nu-l întelegeau. Nu. Fara voie se gândi: bicromat de plumb. se idolatriza. Abatut. acoperit cu o foaie de hârtie alba.. Lucrul. Un presupus elev îsi însemna zilnic impresiile. în odaita din mansarda. a carui sensibilitate fara margini alcatuia pe aceea a "omului sucit". nervos. se simtea mai bine singur. când compunea inspirat frazele acelea lungi si nemestesugite. nu era nou pentru el: se stia nestatornic si cu patima. Apoi. Acel elev nu era altul decât el. dar din alte pricini. a plantelor. fara sa astepte pe Dinu. îsi scutura capul. dar nu fu vazut.. Suferise pâna atunci nenumarate alte dragoste: cea a marcilor postale. grabi pasul. când va ispravi. Cu toate acestea. Marin era revoltat: împotriva scoalei. Scrisul era pe alocuri necitet. . Târziu numai. ca sa arate celor de la liceu cine e el si cât a suferit. a bibliotecii si a insectelor.Nu mai e timp. dar n-ar fi dorit sa se întâmple. Fara sa vrea. Fata îi era nemultumita si..citeasca orice carte ar vrea.. ca niciodata. Lectura îl plictisea. de a-si vadi darurile... Si zâmbi la gândul ca era un prefacut. de a se razbuna de umilinte. cu manualul lui Minovici în fata. Unde îl va duce acum dragostea? Nu stia. Marin se rezema cu tot spatele pe scaun. si baiatul îsi supara ochii. intitulat Jurnalul unui om sucit. Si sfârsind treptele... departat. Banciu..Salutare!. încruntat. entuziasmul îi pierise. în care.. sa-l sfârseasca si sa-l publice.. împotriva profesorului de germana. jurnalului". împotriva lui I. în adâncul sufletului. toamna din clasa ?. patra. închise caietul si. un proiect magnific de roman. si se simti acum deceptionat. a pietrelor. Era un manuscris vechi de doi ani. Si întelegea acum cu tristete cât de falsa era suferinta lui si cât de mincinoase erau paginile . Ca si ieri.. îsi îndesa sapca cu necaz pe cap si începu sa bolboroseasca. Si i se paru atât de încet drumul lui în tovarasia bicromatului de plumb. cât mai e timp. coborî scarile încet.. Îi placea înca sa se gândeasca la ceasurile de dupa-amiaza.Te-a molesit caldura. Herr Doktor." Dar era sfârsitul lui mai: când sa-l scrie. Prin ferestruicile deschise. Odaita începea sa se înfierbânte. de fapt. îsi spunea: "Ce de precipitate minunate si nestatornice în culorile lor aprinse sau tulburi. Era dezorientat. Simtea crunt nevoia de a se manifesta. un vuiet învatuit. pe ascuns. ajungea cu râuriri de vis pâna la el. Are sa vada ei!.. porni spre casa. mersese prea departe: nu era înca dezgustat de chimie. când sa-l tipareasca?.. Când suna. Marin citea pagini dintr-un caiet gros. îi trecu repede prin minte toate aceste tovarasii vechi. caci acum nu se dezgustase de o stiinta ca sa se apuce de alta. .. De ce sa fie nevoit sa râda si sa spuna glume? întelese ca-i e teama ca sa nu i se dezlipeasca masca. Marin Popana... i se parea chiar ca e dezgustat de ele.. zmângalind cu creionul coperta. 215 ... Nu mai simtea nevoia experientelor. se gândea. îl saluta. îsi aduse aminte ca se întoarce si astazi cu un "insuficient". Nu-i parea rau de despartirea aceasta brusca. Un profesor trecu. sarea din timp în timp pagini întregi. analiza manganului.. "Asta trebuie acuma. Si corigenta la matematica. apropiindu-i micsorati de caiet. Privi masuta cu sticlute. acuma. Se multumi sa raspunda: . Nu mai citise de mult Jurnalul". si aceasta îi nelinistea. patrunse de un suflu romantic si scrise numai pe jumatate. Marin îsi arrrnti melancolic serile d. îl deschisese cu gândul sa-l continue." Zâmbea: ce prost era sa creada ca nu-i mai place chimia!.

Caci... ce ocupa aproape tot peretele din fund.. fluierând.. îmbucurat . Dar poate nu va ramâne. Are sa stea o luna în tabara cercetaseasca din Dumbrava Sibiului..Nu vine cineva? .. Dar ce are a face? Matematica e "materie" principala la real. Pai da.Am sa scriu romanul! Trebuie sa-l scriu la vara! Nu se poate!.. când Marin va împlini cincisprezece ani Ori.Salve.. dupa socoteala lui. Cu atât mai mult?. curiozitatea îi era satisfacuta...E o prostie! -Ce? .. asteptându-se sa auda o conferinta întreaga. Si hotarârea îl îmbucura într-atât.. lucru rar pentru el. scriind un roman Viziunea se sterse îndata. dar îsi daduse repede seama de neadevar. se ridica de pe scaun si se plimba prin odaie. De data aceasta.... Si de câte ori îl întreba Dinu. doctore!. încruntându-se.. dar trebuie sa te resemnezi si ai sa-ti scoti haina ca si mine.. ..de venirea prietenului. Au sa-l sprijine când va fi conferinta de fine de an... cu nuci stufosi. Se multumea numai sa tipareasca în Ziarul stiintelor populare articole asupra insectelor si câteva fantezii tara greutate. sapoi are sa vada ei! Suparat de-a binelea. . sa vada pe cei de jos. si Soloveanu. sa-l umileasca pe el mult. dupa ce-si zvârli o clipa ochii în oglinda rotunda din odaia alaturata. . îl va scrie. . înfiorându-l. de atunci. si restul în Bucuresti..Aa. Crezuse un timp ca Marin lucreaza în ascuns.Chipul lui I.. Publicarea Jurnalului unui om sucit trebuia înde-pli-nita.. înca din iarna trecuta. începu sa vorbeasca singur. sagetând gesturi cu mâinile. La urma urmei.. Banciu nu-l poate suferi. si Moisil. stapânit de gândul tiran al corigentei. Marin se arata nehotarât.Jurnalul unui om sucit. apoi îl zvârli. Amanuntele îi precizara în contururi si culori vacanta.Stii c-am recitit azi romanul? -Ei?! Dinu se aseza mai bine pe scaun. . îsi motiva totul prin chimia si cartile care îi luau tot timpul. profesor de limba româna. nestatornic si nu lucra nimic. nimeni! Apoi. coborî scarile si se duse. la capatul mesei. sunt atâti profesori care îl simpatizeaza. Banciu îi trecu prin fata ochilor. S-apoi. aducând scaunul din odaia alaturata: ... Ce citesti? Marin îi arata coperta unui roman francez.. râzând. Are sa vorbeasca Nanul. Dar acum nu putea sta locului..Nu mai merge! Si se trânti pe pat: un pat de lemn vopsit rosu. Se vazu într-o vara de prin carti.... Batu în treacat la usa si intra. Nu scapa de corigenta. cu nouri. Ei?! si ce?!. * Spre seara. încât zâmbind.Stai jos! Ai sa suferi de caldura.. Era lucru rar pentru el sa se plimbe prin odaie: gândea mai bine în fata mesei lunguiete din fata ferestruicei. nu numai ca Jurnalul nu se publicase. 216 .. Nu poate sa scape. într-o vacanta împletita cu grâu. Marin fagadui c-o sa-l reciteasca si sa-l completeze. Si schimbând grabit vorba: . dar nici încai sfârsit nu era. are sa-l sustina si Moisescu de la stiinte naturale. Cu atât mai mult.. veni Dinu.Cine poate rezista la caldurile astea caniculo-tropico-africane?. .

. gasind adjective inedite si vorbe ironice.. ca e ceva silit într-Insul. entuziasmat.. nu-i mai fac jurnal. începu sa aiba mai multa încredere în talentul iui. Ce-i nevoie sa te mai gândesti? . dar bucuria îi era adevarata.... Rastignirea ace?. la murite. ...Ba adun.. .Vasazica. Acum. Stii.. Am vrut sa-l sfârsesc si am. Nimic adevarat.... Stii ca ma las de chimie. . le stia cuvintele.. .. curios sa vada ce-o sa produca.. Toata lumea e neghioaba. o prostie. le ghicea gândurile. la Sacele. portrete.. Si acolo se îndragosteste de o fata. Banal. îi trecu prin minte o îndoiala care îl dezarma. Tacerea îl apasa pe Dinu.. dar nu îndraznise sa-si spuna gândul.Asta aflu atunci. E în vacanta... cu note. dar primul capitol din roman se petrece. iar vorbind....Dar când ai vazut tu toate astea? ..Acum începe povestirea (ironic) cuceririlor tale. -Ei?berbantule!. încâlcind cuvintele.. .. nu mai aduni fise. 217 .. Dar stai sa vezi..... numai el e geniu.Azi.Da.. . Se simtea încurcat stiindu-si prietenul singur pe un drum pe care altadata îl batatoreau împreuna. Vorbea precipitat.Diseara. Se mira totusi ca nici 0 schimbare nu i se ghicea pe fata si ca prietenul îl socoteste înca tot atât de entuziasmat.. Nu s-a mai scris pâna acum un roman de felul asta.. Râdea.îl scriu si p-aia.. de laborator? Dinu îi strânse.. stari sufletesti. vedea noua configuratie a romanului. In fiecare zi însemn: dialoguri de ia scoala.Târziu." se simti mult mai liber. stânjenitor de fals.Pai romanul?.Pricep.... . s-apoi autorul prea se crede.M-am plictisit. cum am fost si eu anul trecut. atunci când. batjocoritor si suparat. tacu.. Dinu asculta multumit. pentru ca nu voia sa-l supere. comic. . . Era sigur ca nu va zvârli manuscrisul la foc.Da. si geniu neînteles... stii. simpiificânuu-le. . cu o repeziciune ametitoare.. întreaga schimbare a prietenului îl bucura. când îî asculta vorbind.. mâna. Si dupa ce exdama... .Dar m-apuc iar de insecte. si prost scris. dar altfel. dar gândul acesta îi facea bine. Cinstit.sta P usura. Marin era cunoscator în literatura iar ei prea putin. Observase si el. dar în siarsit. Un roman realist din viata elevilor. Era convins câ are talent si de aceea îl urmarea. Marin îi citea zi cu zi paginile scrise în Jurnal. la tara. Si Marin vorbea. Stia ca Marin are o idee excelenta de Jurnal si era convins ca va pricinui zgomot îndeajuns la aparitia lui.. 41 spun drept... si eroul e la munte..Stii cum sa-ncepi0 .Ei. s-apoi. Se bâlbâia. . vedea personajele.. Apoi. deodata.Si când te apuci sa-l scrii? ... Ma gândesc eu. . cautând epitete chinuitoare.La munte? . la foc!.. ti-am spus eu? Nu face acum.Ce pricepi? .Celalalt nu pricepu dintr-o data schimbarea aceasta brusca de pareri. si stii... undeva. Si prea dulceag. putin teatral: "La foc!. la Universitate .

Romanul? Tot asa cum stii. . dar închipuindu-si contrastul între Marin si tinerii din Sacele. sa tipe s-apoi sa alerge acasa. Dinu tacea zâmbind. Se întunecase. Si aci.Parca Maria. afara de acesta: chimie.Ce-ai spus? . E data dracului..A. sunt deasupra lor. îti închipui ca ala... pe eroina am s-o alatur cu firea verisoarei mele. cu mâinile încrucisate. volum. îl fac sa se îndragosteasca de ea. Numai cea din urma.... o sa se zbata. Aaa. cu Liliana..... cu obrajii patrati si searbezi.N-a vrut ea. stii. închipuindu-si un Marin batrân. o fac zglobie.Dinu socotea adevarate toate scrisorile trimise din Sacele si povestirile lui Marin asupra dragostelor sale cu domnisoarele frumoase din localitate. la urma urmei. la Bucuresti. încât el însusi... când îl întrerupe Dinu... piatra..N-ai auzit? .Asa o chema? . nu. eroul . Pacat ca n-a vrut sa-mi dea o fotografie.. nu. p-aia o exagerez. cum l-o chema. Dar n-am fise. . Anette. Ochi si lampa. Se îndoise putin la început. stii.. Marin se gândea: "Cât de mult îl iubesc!" apoi. apoi ajunge pe un 218 . Uu! ce par!.. învatat. Tacu deodata si Marin.. miopi...Cum o sa-l sfârsesti? . cum i se parea ca se aseamana. La urma.fuge la Constanta. îti place? . Fata.Si sa vezi mai înainte. . Iubire: ce se potriveste ea cu mine? Eu.. o sa sufere.. pentru ca ramasese repetent Se face hamal în port. succesele erotice... privind o multime fara ochi. traindu-le însa cu mintea atât de aprins..eu adica . insecte. Ei! din asta fac geniul rau al eroului meu. . da. sfârsise prin a le darui un vestmânt de realitate si acum. câtva timp. rosi. Ei. aia e alta. adica. gândi: "Cum de nu pricepe el ca l-am mintit si î-am mintit pentru a avea si alti martori ai visurilor mele.Si de ce nu ti-a dat? . roscat. Îi dispretuiesc. am uitat sa-ti spun c-avea un par negru taiat strengareste.. Si suna atât de ciudat cuvântul "iubit" pe buzele baiatului adus din umeri.. afara de însasi imaginatia mea?" Dar raspunse fara codire: . cu ochii marunti.. . (naiv) zicea sa n-o calomniez.. Atâta elocventa pentru cauze straine preocuparilor lui.Dar cum? .. îi explica. Dar de ce se aseamana? . repede: "Ce stânjenitor cuvânt iubesc.. sa fie tinut în gheare s-apoi umilit. si numai asa." Aprinse lampa. stiindu-si prietenul prea putin aplecat asupra celor lumesti. Orisice alt cuvânt... Se smulse din gândurile care-i surpau "subiectul" romanului si rasturna un suvoi de vorbe. aia a fost înainte... îsi zâmbira unul altuia..Aa. mai zglobie decât era. se va arata acel "om sucit" pe care-l cunosti. . P-aia am iubito. volum. în timp ce cu pulpele încolacea nervos picioarele scaunelor. îi exagerez caracterul...Liliana. Marin. ce vrei?.Nu fusei atent. Apropo. Nu-si mai întelegea prietenul.... O umilinta dureroasa i se strecura în suflet...A.Frumos. dupa marea suferinta. Cu Liliana a fost ce-a fost.. dându-si seama de ridicol. nu toate. o frumusete. îmi bat joc de prostii care se lasa cuprinsi de pofte animalice (expresia îi placea)..

N-ai tu cumva Pere Goriotl ...... o situatie. grai: "La lucru!" Dar era numai un cuvânt... O idee noua. Dinu încerca un raspuns spiritual..Nu-i nevoie sa ma conduci. o revolutie în sufletul lui.. mai!.Tu ce zici? . ca suferintele au fost în buna parte numai în capul lui. . Dar într-o dimineata citeste în Universul anuntul dat de Dan. interesanta.ť prea banal. fara nici o încredere în vointa sa.Ha.Ei.. deschizând înfiorat un caiet neînceput. de dimineata.Are sa fie greu.. însa. Dar am tot timpul trei luni. Poti ramâne la Jurnalul unui om sucit. Canon întreg. . . într-un cuvânt. Privi numai înspre rafturile cu carti si-l întreba: .. rafturile saracacioase pe care stau înghesuite carti.ť.Fugi. Mai ales inspiratie. cu o privire zâmbitoare si dornica. Relua romanul francez. o lume noua. ori se întoarce. Tipul e într-o lupta sufleteasca apriga.Cititi mult? 219 .Praful e culoarea locala.vas care trebuia sa plece din zi în zi.Asta asa e... Acum. Marin scoase cartea dintr-un raft de jos.... Ce zici? .. Stii ca la toamna trebuie sa apara. stii.Aci numai praful e imens.. Dinu nu raspunse. pentru ca mama e rau bolnava. si atunci. cu cât se apropia de Bucuresti.. I UN BAIAT SI O FATA I . Se întoarce... puisque c \'etait un vtement neuft>. Ce sa declame? ŤOh! quandcejour-lâ. . Unde mai pui ca sunt lucruri cunoscute. ha. . . Când intra în odaita luminata prietenesc. .E prea tânar si nestatornic ca sa se poata hotarî la sacrificiile pe care i le cerea libertatea.. .Prea putin trei luni.ť Mai bine în padure. colbait.Ba da.. fara s-o înteleaga.. Citi de câteva ori aceeasi fraza...atunci cine stie ce se întâmpla maica-sii -.. . ... connu.. da-mi-l si asa. prin care îl roaga sa se întoarca.. dara. dar în româneste.. ŤJe la revetis pour la premiere. Succes si inspiratie. frate-sau.. sa-l roage sa declame. Gândul capitolului întâi din Jurnal îl persecuta. ca lupta e frumoasa.. .Sigur.. Marin se porni pe râs din capul întunecat al scarii. cu o slova rasfirata si de nepriceput: Cap. Doara eu sunt ala!. parca o lumina i se lamurea în suflet. iar ceilalti îngrijati. în padure. într-o casa din vecini. de calatorii în Orient. Când m-oi asterne pe scris. îsi trase haina. Vezi sa nu cazi.jourlaje parrus dans la cour du colege pendant la recrea. ca sa-si dea curaj. cum le spunea de atâtea ori. dar cum am sa-ncep? La o serbare populara?.. Ťfois une dimanche.. Dinu cuprinse cei patru pereti spoiti cu var.. Simtea ca e las sa fuga. ha.. abatut. el si ea.Ce n-as da eu sa am o odaita ca a ta. Dar ce vrei? Trei ferestre: se face un curent de intra tot praful strazii. . Du-te dracului!" Zvârli romanul pe masa si. Cunosc bine scara. ori îsi urmeaza visul lui de libertate. trist..ť în padure.. de biblioteca imensa. Ťcomme ilconvenait. se asternu sa scrie.

cu niste sandale iarasi bune de purtat "pe munte". Mai scriu. Apoi.. am colectie de pietre.Opt. cu atât îi scade minunata frumusete. ca si cum s-ar fi lepadat de o greseala faptuita în nestiinta. Apoi. dar nu citesc întruna. caci Radu. câteodata mai putin.. ochii mici si miopi.. în viata de toate zilele. Si dispretul acesta era departe de a fi fatarnicie. care-i napadea sufletul numai când privea fapta în sine. fata smeada si cu un nas lung si ascutit.. noua ore pe zi? -Da. Fata îi privea mereu. Umbla întotdeauna cu nasturii tunicii descheieti. Iunecându-si ochii pe fata arsa de soare si patata cu cosi stârpiti de nerabdarea aceea necajita caracteristica adolescentilor. . ca un adevarat naturalist si visator ce era.Câteodata mai mult. în fundul sufletelor lor. Vorbea repede. Baiatul pleca ochii în jos. cu succes.pe unde nu-l duceau gândurile? —. Din aceste cauze. Era ceva involuntar. care din orisice neam si-ar trage viata si în orisice mediu si-ar trai zilele. mai traduc. o observatoare foarte slaba si niciodata "\'i si-ar fi putut H? seama ce se petrece în afara de mediul ei. ca sa se dezvinovateasca: . O! si nu era frumos deloc baiatul! închipuiti-va un copilandru înalt si desirat. care-i dadea un aer de paiata melancolica. Era. Niciodata nu i-ar fi trecut prin minte ca sunt oameni care citesc pâna la zece ore pe fiecare zi. Si cu toate acestea se necajea întotdeauna din pricina cosurilor acelea mici de pe barbie. De-ar fi sa-l facem în culori. . ierbar. Credea ca povestile acestea nu se petrec decât prin romane. puneti pe cap o sapca cu cozorocul reînnoit de patru ori. ceea ce se întâmpla foarte rar. fruntea colturoasa. pregatindu-se sa întârzie acolo ore întregi ca sa-si întregeasca cunostintele sale asupra industriei casnice la furnici. neluându-si ochii din vârful sandalelor.Bine. caci Radu nu era mai niciodata cu gândul la lucrurile privite. Caci Radu Giurgea. cu chipiul prafuit si ghetele nefacute. si aveti portretul în creion al tovarasului domnisoarei Aura. dupa cum marturisea el însusi. înca. si niciodata nu-i trecuse baiatului prin minte ca acest dar dumnezeiesc l-ar putea întrebuinta. ca orisice adolescent înclinat spre visare.. Dar aceasta frumusete era un drept al sau. Poate în gândurile sale se creHea neîmbracat defH caci nu se sfia nio\'nrlata sa se culce pe namolul malurilor ca sa "observe" cine stie ce gânganie ciudata care plutea pe apa pârâului si iarasi îi venea foarte lesne sa se trânteasca pe toate gramezile de lut proaspat. 220 . mai lucrez la entomologie. cu niste pantaloni largi. Radu Giurgea era entomolog si. care-i întunecau frumusetea în ochii fetelor. îmbracati acest trup schitat fugar cu o haina din acelea pe care burghezii le recomanda de purtat "la tara". cu cât se apropie de pamânt. în rarele lui iesiri prin lume.Hm! Cam opt. Fata îl privi uimita.. adus putin din umeri.Dar. înrosindu-se pâna în radacina urechilor. noua ore pe zi. de care numai închipuirea-i se putea servi. asa în mijlociu. cu capul mare si acoperit cu un par rar si galbejit. ma ocup si cu chimia. se socotea frumos.. plini de praful musuroaielor de furnici pe care sezuse entomologul la pânda. si aceasta numai din neglijenta si dispret pentru eleganta caraghioasa pe care o trâmbitau "aristocratii" clasei. avea mare ciuda pe oamenii care îsi pierdeau timpul cu dragostele. i se parea ca. . nu stia niciodata cu ce era îmbracat. . de altfel. doresc întotdeauna sa placa. ca pe un lucru rar. ar trebui sa scriem câteva pagini.

luminându-se de zâmbet. Radu îsi însemnase pe hârtie schema întregii lui vieti. e mult. si daca doriti si vârsta. mutra lui zapacita si ochii care parca tot cautau o cararuie pe unde sa se piarda în tufis înfaptuiau mare bucurie în sufletul fetei.. de care el. Sunt mai multe. .. .. cu toata eruditia lor.carti care. Si de aceea. dupa cum era de asteptat. "minte" etc. Neaplicând niciodata principiul conservarii speciei la viata pe care se pregatea so duca. era foarte naturi ns nce-la care clasifica cu atâta usurinta toate speciile de himenoptere din Valea Larga sa ramâna completamente dezarmat în fata unei viespi tinere. Radu Giurgea. care se înroseste pâna la radacina parului. Prinzându-si apH>i mintea si obiceiurile.vestmintele cercetatorului lasau mult de dorit. Dar pe acela unde sa-l gaseasca? în insecte? Apoi leau studiat savantii pâna în vârful aripilor. Vazându-l ca tace. cât si esteticei coloritului. Si Radu era unul dintre aceia.Uite. Asa cum o cunoscuse din romane. si lui numai unul singur îi placea. Aurora Onciu. "stupid". si n-a mai ramas mustata de tântar nereprodusa în cei putin o duzina de manuale. numea cu un singur cuvânt pe toate reprezentantele sexului frumos. Aura. Radu avea toarte putine de spus în fata ochilor adumbriti sau uniformelor cu rochie scurta.De! Apoi tacura. Dar fiti siguri ca Radu nu stia nimic.. Ce o sa mai descopere si el?. . femeia se facea vinovata de mari si nenumarate greseli. si mai ales de fete. jucându-se cu un fir de paius ce i se prinsese de rochie. parca aducându-si aminte de ceva. "femele". iar corpurile lor zvelte aveau ceva necunoscut într-însele. cu toata groaza întunericului lui. careia nu-i crescuse înca acul. 221 . Tânarul naturalist era recunoscut ca fiind de o timiditate de care colegii sai se rusinau. ea nu cerea decât bani si iar bani. Trebuie sa stiti ca nu se afla pe lume o mai nevinovata placere pentru fetele acelea pe care baietii le-au numit cu oarecare dreptate "de viata" decât o convorbire între patra ochi cu un baiat prostut. Si v-as putea aduce ca exemplu cele câteva zeci de romane frantuzesti citite numai pe jumatate si cu însemnari pe margine: "nu e adevarat!". Si era atât de trist când se gândea la lucrul acesta.. i se pareau ridicole. îl zapacea privirea lor ca fundul unei prapastii. se înspaimânta. vorbi fata. si ale caror urmari. Radu zâmbea cu inima strânsa si tot întrebându-se: . E ciudat obiceiul acesta la oamenii savanti de a dispretul tot ceea ce nu intra în raza cunostintelor lor. faceti socoteala! Si recomandatia aceasta avea darul sa stârneasca adevarat belsug de râs asupra domnisoarei Aurora Onciu. zise ea. si puzderia de semne de întrebare presarate mai la fiecare fraza.Orisicât. . Radu se îngalbeni. si. nu-l învatau niciodata cum se vorbeste cu fetele -... pasemite pentru ca nu-i pricepea înca însemnatatea... în ochii lui. Si într-adevar ca. sfâsietoare pentru altii. clasa a sasea. nici un rând nu era rezervat dragostelor cu urmari durabile. Umblând tot timpul dupa insecte sau pierzându-si noptile în lectura unor carti tiparite parca anume ca sa înspaimânte pe amatorii de literatura usoara. apoi. Si pe el. îl apuca de brat. Dar de femei avea mereu teama.. am uitat sa ma recomand. fata întoarse discret ochii. De altfel. Dar nu stia care necunoscut.... era sigur el ca sunt mai multe.. si în cel mai bun caz ardea de pasiuni pe care liceanul nu le întelegea.Ce tot are fata asta de râde?.. cât de mult îl atragea necunoscutul. cercetatorul faptelor celor mai cunoscute. atât în privinta structurii subrede a tesaturilor.

numai în camasa si cu pumnii apasati pe frunte. pe care scrise: încercari pentru "Romanul unui om sucit"." Gândul acesta îi înfiora spinarea de placere. un râs silit. Bucuria vacantelor farâmitata de prea multa asteptare. obosit. IV Câteva zile în urma. Credea ca e mai nimerit noul titlu." Sfârsi prin râs. începeau sa înteleaga cum sunt tintuiti de legaturile pamântului. desfacu bratele si ocoli de câteva ori odaita. cu dintii strânsi: "Am sa scriu. Impresia de searbad si inutil ce se strecura în suflet: oboseala nemarginita. încerca sa se trezeasca afundându-si capul într-un lighean cu apa proaspata. se înviorau.-Marin! Marin! . prapastii. deocamdata. 222 . Voluptatea libertatii secatuita cu mintea în orele lungi. în odaita. nemiscat. scârbit de câte ori se aseza la masa cu gândul sa scrie. unii veseli." Tremura. Nu se putea linisti.\'amasa! Trânti vesel tocul. Pierduse nadejdea unei reabilitari în u>ut profesorilor prin volumul pe care l-ar fi putut publica. Deschise ladita. trebuia numit Romanul unui om sucit.. sa scriu!. trist. încordându-si bratele. îngrozitor de banal. Era atent si se întreba: "Ce dracu mi-a venit?. în credinta maiestriei capitolului Un baiat si o fata.. Ochii se odihneau în raceala. cât am scris!. cu sepci de vara.. care voiau sa se dea în întregime. altii melancolici. se înfiorau în fata apusului indian. Ele. Erau suflete care visau nemarginirea. Si sufletele sufereau în aceasta împartire. lua plicul si-l zvârli pe masa. care se apropia banal... îl cuprinse un entuziasm neasteptat si vorbi: "Cât am scris. Ochii unora sufereau de lipsa al-bastrului nesfârsit.. îsi alese apoi lectura. ahhh!. dar se simti deodata rece. Dar nu stiau prea bine care vis l-ar dori repede îndeplinit. Citea cu greu. adaoga.. se înciuda. geloase. amenintator. linistit. de la sfârsitul trimestrului. satul. Dezamagit. Nu-l mai tragea inima spre foile acelea desperecheate si se simtea obosit. pâraie. închise calimara si usca cerneala pe ultimele rânduri. Iar. * Nostalgia celor din urma zile de scoala. se simteau deodata întristati. Astupa cu luare-aminte calimara. caldura îl ametea. Cum nu mai putea fi vorba de Jurnal". sufereau nedreptatind unele visuri. Iar când deschise ladita în care-si pastra hârtiile si caietele lui.. pe care l-ar fi vrut ironic.. se înrosi de necaz si îi urî cu gândul.. dormitând.. se alaturau. îi gonea atentia. Si nu stiau ce sa aleaga: când se hotarau pentru hoinarerile din cartile de calatorii. Baietii veneau în diminetile limpezi cu tunicile descheiate. O nemarginita încredere în sine îl napadi si. Se pregati sa înmoaie tocul. Se ridica deodata nervos.. paduri de brazi si valurile inedite ale unei mari despre care credeau multe. si le înghesui pe toate într-un plic mare galben. asa cum se despartea întotdeauna de luciiuiic care nu-i mai piaucau. simtamântul zadarniciei marei bucurii. fara sa le citeasca. apasatoare. Si pentru ca.. Caci lânga viziunea unui Orient îndumnezeit cu mintea.. Se desparti de roman. Aduna atent foitele scrise. tarine si catune prietenoase. O adiere de somn îi legana la rastimpuri trupul si arunci îsi lasa privirile pe ferestruica din fata. Marin parasi Jurnalul unui om sucit. coborârea scarilor a fost cea mai fericita clipa din copilaria lui. nu gasise alt mijloc de a le vadi însusirile lui. iar luminitele înnegurate de miopie se aprindeau. calatoriile prin locuri unde omul se contopeste cu firea.

. dramatic. . trecu palmele racorite peste fata. gen liric. se arata nesimtitor fata de profesori. care glasuiau între ei. altii îsi dezmorteau madularele schimonosindu-si obrajii. .. i se paru acum o vorbarie goala. ce masca se nevoise sa poarte neîncetat.. apoi alerga spre clasa.Sa vad daca trec si eu. zgomotul bulevardului.. . îi era indiferenta celuilalt.Cald "foarte". Elegia. . se bucura când visul îl ducea din clasa a treia. Cei patruzeci si opt de colegi se ravaseau. cititor patimas. Intr-un rând voi sa se scoale si sa-l întrebe de nazbâtiile ce le cuvânta cu cartea închisa. Au trecut.Gen epic. scotând sunete prelungi si lovind cu piciorul în podea. Marin auzi pe Bratasanu. pe care premiantul nu o întelegea... clipa suprema îi facuse nesimtitori. domnule.Uuuuf. Cu necaz. inconstient. de lectii si pretindea ca dispretuieste pe cei supusi "maruntisurilor" acestora. . neica. pe altii dimpotriva.. Clipa aceea când sî-a dat seama cât de putin sincer îi este gândul. gen dramatic. tocmai ei. Marin îsi spala voios mâinile la cismeaua din curte. Mai putin veseli. Rasfoiau cartile. mediile proaste mai mult decât arata si întelegea ca nu se poate dezlipi cu totul de "prejudecatile" vârstei si situatiei lui de scolar. dar stiinta. ascultându-si la rastimpuri vecinii. dar îsi dete seama cât de fals este. îi era drag si lui baiatul. corigent. gen liric. era stiut ca cel mai "simpatic" din tot liceul. Se gândi ca ar fi o oboseala zadarnica: în minte îi veni nesfârsitele discutii între "intelectualii" clasei si Brâtasanu. sentimental. premiantul clasei. printre banci. mai putin zgomotosi. Cu toate acestea.Voinesti 223 . Unii dormitau cu capul plecat pe brate. Când s-o mai sfârsi si asta. II iubeau toti si îl vorbeau de bine.. ce mai vine? Liric. cum ai mai rabdat. . .. înabusit.pâna acum. Marin se rezemase distrat de-a lungul bancii. Asa e regulamentul. Era înalt.. ca întotdeauna.Chimia.. îsi ura masca pe care. .. recunostea fericirea "tocilaaiiui". nu-sî încredintau confidente.N-are ce face.Te trece conferinta... epic!. îl cheama Haig Bracterian.. îl judeca si el. dar nu se prea v^itan nu-si împrumutai p^iduu carti... îl dureau notele rele.. Pe unii. gen liric. Dar Marin se îndoia. Era ora de româna. avea o fata negricioasa si ochii adânci.. asteptarea clipei decisive îi îngalbenise. Marin se trudea sa nu râda. un viitor "savant".. care va trece clasa cu cununa. ... .. Marin îi era prWft1. Dar clipa trecu mai repede decât ar fi crezut.Doua sute douazeci si doua... un armean focos. . ca toti colegii. si ce caldura!. Marin Popana.Parc-o sa vrea Voitinovici?. în spatele lui..La ce ti-e frica? .Rabda.. elegia? Elegia este atunci când poetul vrea sa ne. îsi ura fiinta si minciuna. oprîndu-si ochii pe vreun vers din Iliada sau recitind fara voie rânduri din Faclia de Pasti. înca zece zile. Bataia aceea de joc.. îndragostit de muzica. Ce este. aceleasi ferestre deschise prin care se strecura. care-l astepta pe el. si multi dintr-însii nu aveau înca nota pe trimestrul al treilea. a eroilor de romane si a personajelor nuvelelor lui Bratescu. o purta cu atâta seninatate..Pe unul dintre visatori. îa matematica. pe care o mângâia Marin. rascoliti atâta vreme de emotie. El. si se gândea la corigenta aproape sigura. Vechea imagine a urgisitului de soarta. îi luase toate puterile. Aceeasi zapusala prafuita. bine legat.. învatân-du-si "lectia". a neîntelesilor de plebe. ..

.Va rog.Astâmpara-te. lovea linistit cu creionul în catedra.Va rog. imaginea aceasta îl înfurie împotriva-i. . speriat. Tacere.Aicea nu se doarme.."Babo"!. baietii se asezara mai toti prin banci. în clasa. calcând masurat spre catedra. -Hauuuu\'L. Iar vestea...Aicea se tipa. pe "teren". ochii mici. . nu faceti galagie. . Faceti tacere.Ba. Era însa cu totul altceva: profesorul telefonase la Directie ca. . Sari în sus... ba Popri-sane. în teama de a nu fi surprins tolanit lenevos pe banca.Care a dat? .Am încercat: nu ne lasa directorul. O prostie.. Ironic. fiind bolnav... pf. înalt...A fugit al dracului. zvârleau râzând cocoloase de hârtie si-si strigau poreclele din cele patru colturi ale clasei. .. înlaturarea pericolului risipise amorteala ce coplesise baietii.Ai fost? -Noo. Aprinsi acum de bucuria celor cincizeci de minute libere. Perri Ermo Hanibal . Bracterian! . care era masca? Lasat în voia gândurilor.. . Mai zici? Mai zici? Marin începu sa râda. domnilor.. p.Ce ne facem ora asta. cu cioclul coliliu rasarind marunt în mijlocul barbiei.. Marcala. . cu ochelarii prinsi în siret negru."Cocos".Scoala. cartile se ivira pe pupitre. Marin tacea. feata.Al dracului "Herr Doktor". va lipsi de la ore doua zile. ba doctore. Cineva îl ghionti pe Marin.. Interventia cesto-rului era de prisos. "Babo"... Va rog.. vazuse chiar fata rotunda si ciupita de varsat a domnului Nanul.. .Baa. zgomotul începuse sa se potoleasca. feeeata! pp. Marin simti ca-i lipseste ceva. . . ma? .. .. ca se aude jos la cancelarie..Nu ne da voie pe teren? .Nu facem nimic. a dracului "Baba". soptita discret de profesorul de gimnastica.. firi-al dracului! . 224 . ..se aseza pe marginea bancii si vorbi cu o fata întristata. .. calcau ghiozdane..Nu te lua dupa ce scrie Rampa. .Ai fost aseara Bracterian?.Marcala.Unde-i Marcala? . doctore. sareau peste banci. Te usuci aici si rabzi. "Babo"? "Baba" . hai? Ia pune mâna.. .. Apoi schimba vorba.Pp.. ... se raspândise zgomotos în clasa.. pârlitul^\' .. Morariu. Crezuse ca vine profesorul de româna.. Pentru întâia data. se plesneau pe spinarile pline.Ce-i. .. si cu tunica curata. Dar bine ca n-a venit si Nanul: ne omora.vecinul lui de catalog. Masca pe care o purta.Matale ce poftesti? . Ce-i lipsea?. trâmbitata de câtiva "neascultati". cu gura mica.. .îi rasari ruginita în minte.

Scena se petrece la Sacele. mie mi-a placut întotdeauna sa ma analizez pe hârtie. De aceea petrec ore frumoase când citesr Jurnalele mele. ca ceva admis fara entuziasm. Am modificat mult vechiul plan.. . ca sa inspir încredere orasenilor.. Trebuia sa scriu articolele de entomologie pentru Ziarul stiintelor. Ma mândresc: învalui cu atâta verosimilitate toate aventurile mele. Când ma duceam la Brasov. E ciudat cum am început sa cred si eu în realitatea acestui capitol. sa-ti spun? Nu le pot suferi papuseriile alora de la Marea legiune. pentru ca ma înfierbânt la seri? si uit realitatea. deci. am sa merg. l-am spus de atâtea ori. ..Sigur. Nu reusesc întotdeauna sa ma gasesc asa cum sunt. costume baltate.. populare si ma vâram sub toate tufele si prin toate santurile. de cadavrele gainilor zvârlite de gospodine într-o curte parasita. //. satul de munte unde am fost eu asta-vara.. Am fost. . Câte "memorii" de-ale mele n-am zvârlit eu în foc. Perri vorbi fara convingere. în august zici ca e? . eu am petrecut o luna la Sacele si tot timpul am umblat dupa insecte. care nu pot aparea într-un roman conceput sub forma de . ca sa atrag atentia. Subiectul îl aveam pregatit în minte. E drept. încât trebuie sa ma gândesc câteva clipe ca sa-mi dau seama ca nu e decât o minciuna. sub comanda lui Georgescu de la Marea legiune. Nae... Un roman naturalist e mai greu de scris. e sigur ca se face? . molatec. iar cel dintâi capitol l-am si\' scris. când scriu mai ales pentru mine. Asta-vara. pe care nu-i poti tine altfel în frâu. Ce poti sa faci? . Mai la fiecare pagina apar altul. O sa fie trai o luna de zile în padurea Sibiului.Tabara cercetasilor? Vasazica.. însa. Pot pune analiza celorlalte personaje. Nu mai îl scriu la persoana I. purtam totdeauna în mâna un binoclu. O organizeaza Velcicu. .Ei.Perri ramasese cu ochii pierduti în gol.Adica nu te duci deloc. . gazda mea avea o fata cam de-o vârsta cu mine si îndestul de frumoasa. Am sa pun si analiza. drapele. Daca voiam sa prind necrofori. sunt o multime de "pusti" d-aia. dar pot pune mai mult într-însul. la 20 august. Oare sa fiu asa în realitate? Sau toate marturisirile mele nu sunt decât produsul fanteziei? Eu stiu ca de cele mai multe ori sunt sincer când scriu. cum am facut pâna acum. cu cartile lui Fabre sub brat.Tocmai bine.. mai! Au si ei dreptate. Gândeste-te ca nu esti numai tu si eu. Marin se tolanise de-a lungul bancii si privea tavanul. mai. Daca nu-mi place. parca ar fi la cazarma.Ce vrei. mp totul si zvârl în foc. Dar cum se face de nu esti informat mai bine? . PRIMUL DONJUAN 28 mai M-am apucat serios de Romanul unui om sucit. cu descrieri multe si cu dialoguri. cu batista la gura..jurnal". ordine de zi. prefer sa fie un roman naturalist.De la 20 iulie. îmi compuneam o fata pedanta. 225 . încât sunt crezute si de cei mai sceptici dintre prieteni. dar eu am ramas tot timpul peste masura de corect.In tabara.Nu prea ma duc pe la sediu. tot timpul studios.. iar când vizitam hora din Sacele.Tu mergi la vara în tabara? întreba cel dintâi. Trebuie sa-l scriu. Raducanu. . ma apropiam.

pentru ca n-am sa îndraznesc. luasem obiceiul sa-i citesc Jurnalul. Dar gândindu-se mai cu luare-a-minte. încât am întrerupt lectura. Dar eu tot cred ca se îndoieste. Poate ca Dinu banuieste ceva. apoi una cu Otilia. începusem chiar sa ma falesc fata de mine. precum si nenumarate prietene. Eu am\'sa ma îndragostesc de ea în timpul unei plimbari în padure. încât roseam amândoi. Odata. am vestit ca mai are si o verisoara. cu o minunata scolarita din Braila (de ce tocmai din Braila?) ce se chema Liliana. dar eu le-am comunicat ca o cheama Etta. Am dat amanunte asupra plimbarilor mele nocturne cu tovarasele repede schimbate.cu un pachet întreg de "Convorbiri entomologice" în geanta -. Când îmi cerea amanunte. Mai întâi. date fiind curiozitatea ce o stârneam eu în sat. scenele scrise prietenilor. El s-a aratat vesel. îmi spuneau ei. m-a întrebat Dinu banuitor. i-am citit o pagina în care era vorba despre el si am fost atât de stânjeniti.cred . ca si cum toate acele tovarase ar fi existat si-ar fi fost cucerite aievea. care se numea Otilia. . deoarece ma stiau prea putin aplecat asupra celor lumesti. numai pentru muie. pentru ca nu-i dau sa citeasca decât articole entomologice sau niste amintiri searbade din cercetasie. Pe care ai iubit-o întâi? 226 . mi-aduc aminte. Din când în când încurcam unele date. Ieri însa am întârziat mult de vorba asupra romanului. apoi înca una cu o fata al carei nume l-airfuitat si. E drept. am închipuit mai întâi o dragoste cu Etta. Scriam toate acestea sincer. îndracita. le inventam pe loc. îi povesteam ordinea evenimentelor si schitam analiza personajelor. chipul meu savant si cunostintele mele uimitoare pentru domnisoarele din Sacele. . s-au minunat citindu-mi scrisorile. dar n-am sa-i spun. au crezut ca faptul nu e prea greu de lamurit. fara ca însa . Eu regretam un singur lucru. Am povestit de atâtea ori evenimentele. asupra petrecerilor câmpenesti în care eram tinta tuturor privirilor si asupra multor altor fantezii. si el pretinde ca toate acestea îl intereseaza. unele numiri. Ea însa va pricepe. Am alunecat însa pe o cale primejdioasa când am început a vorbi despre eroina romanului. Ma desfâiain de minune. Aceasta s-a petrecut ieri. si-apoi întârziam ore întregi ca sa continui.Ia asculta. procedam altfel. care mai de care cu nume mai frumoase. i-am spus.Când scriam însa prietenilor. încât nu le mai puteam tine minte si riscam oricând sa fiu dat de gol. Am povestit cucerirea Lilianei în amanuntele cu care povestisem pe cea a Otiliei. dar nu gaseste un moment prielnic sa mi-o marturiseasca. întemeiat pe acest material. asupra lipsei mele de scrupule în privinta virginitatii celor doua fete.. ca scornisem atât de multe amanunte asupra tovaraselor mele din vara.. asupra geloziei dintre cele doua verisoare. acum doi ani. prietenii mi-au cerut amanunte.Am sa-i exagerez mult caracterul. dar se întâmpla ca întâlneam pasaje atât de exagerate. Când am venit la Bucuresti. Pe deasupra. o dragalasa prescurtare de la Violetta. ramânând a socoti eu mai pe urma daca erau demne sau nu de a fi scrise. încât pastram aceeasi ordine si aceleasi expresii. E data naibii! Aici am început sa încurc lucrurile. L-am tinut mai întotdeauna la curent cu planurile mele literare. Credeam si eu în ele. I-am spus ca m-am apucat serios de roman. Pe fata gazdei o chema Ana.sa se bage de seama. Am s-o fac zburdalnica si rautacioasa fata de baieti. . frate. în sfârsit. oprindu-ma la fiecare sfârsit de pagina sa se usuce cerneala si bucurându-ma când întâlneam vreo fraza reusita. Mai multa prudenta nu ar fi stricat. Cred ca se îndoieste de talentul meu scriitoricesc.

Ia asculta.Chiar asa s-a întâmplat. .. doctore. ca ati întâlnit un izvor. Eu trebuie ca m-am îngalbenit putin. si ca.Parca o chema altfel.. .n-ai sa crezi. . cred ca nu l-am convins. Ma mira respectul acesta religios fata de un sentiment pe care nu l-am încercat niciodata. Si ca ai prins-o.Care amândoua? . în realitate. ai auzit pasi prin apropiere si te-ai multumit numai s-o saruti? Si ca apoi a plecat în saptamâna aceea? . iar nu cum pretindeam eu. în sfârsit. Daca ti-as spune. .Ei.Cred. Când pronunt "iubire" si "iubita" în fata unui prieten. . silindu-se sa-mi vorbeasca indiferent si cu o mirare putin naiva.Si acolo.Asa.. relua Dinu. . am raspuns eu sigur..Pâna acum îmi spuneai ca numai pe Otilia. adunasem si eu elemente pentru cuceririle mele de asta-vara.Asi.Otilia si Liliana. Dar cele ce mi-a spus în urma m-au pus în grea încurcatura. De cum începuse vorba întelesesem. .Prietena Otiliei. nu-ti fie teama. de d\'Annunzio.Foarte ciudat^ dar am citit o nuvela. iar confunzi! Dinu nu mai avea ce spune.. .Pe. ea ti-a zvârlit apa în ochi si tu ai sarutat-o? ... nu în toiul unei avalanse de cuvinte din care nu se mai întelege nimic. pentru ca lucrurile acestea nu se uita niciodata. fara voie. Pe Liliana. Am mintit întotdeauna si miam fagaduit sa mint înainte când se vorbeste de dragoste. Si nu mi-ai spus tu apoi mie ca ea a fugit si tu ai urmarit-o ore întregi?. ca tu ai vrut sa bei. Mie mi-a aparut ideea ca o mântuire. si ea ti-a propus sa bei din pumnii ei? Ca atunci când ti-ai apropiat buzele. Doar nu putea sti el mai bine decât mine cele ce sau petrecut asta-vara la Sacele. . Nu miam spus tu mie ca te plimbai cu Liliana prin padure. . Toti trebuie sa creada ca 227 . ..Acum înteleg. Ti-am spus ca e data naibii. fie ca nu te-au ajutat împrejurarile. îmi pare.Si pe una si pe alta. A citit si Liliana nuvela si a imitat pe eroina. .Nu ore întregi.. si pronunt constient.Ma rog. ai uitat tu! Eu însa îmi adusesem foarte bine aminte ca lucrurile se întâmplasera asa cum sustinea Dinu. fie ca o iubeai prea mult. Cele ce spui s-au întâmplat cu Paula. M-am aratat vesel.Spune.. Mi s-a parut ca Dinu a regretat ca am gasit portita de scapare.. în care amanuntele unei dragoste se potrivesc uimitor cu cele întâmplate tie. rosesc. Ma stânjeneau mult cuvintele de dragoste. aici confunzi tu lucrurile. . în orice caz.. tocmai când cedase. . Simteam cum îmi fuge pamântul de sub picioare.Care Paula? . hotarându-se poate sa ma dea de gol. Otilia.Hm! ciudat! facu el.. . o fata zvârle cu pumnii apa la un izvor si apoi fuge. .Si pe carp Ť\' n^oit-o din amânau?\'? . nu a venit nimeni sa ne deranjeze. Dinu citise si el nuvela din care.

caci au început tezele. Nu stiu de ce. Trebuie apoi sa învat si la celelalte materii. e atât de reala. M-as fi înscris la laboratorul de chimie de la "Casa Scoalelor" si as fi lucrat cu tragere de inima. Am început de pe acum sa-i obisnuiesc pe cei din casa cu corigenta la matematica. eu ma vad într-o atitudine ridicola sau lânga o duduie prea frumoasa. Doua corigente odata m-ar doborî. De aceea m-am si batjocorit. sunt foarte timid si ma pricep numai sa imaginez scene de dragoste. cu parul rosu si cu nasul gros si acoperit de par.. Trebuie sa învat ceva la germana. Eu sunt un baiat urât. cu cozi groase. dar ma vad întotdeauna cu ochelari lunguieti.. 228 . Se apropie sfârsitul anului si trebuie sa-mi îndrept nota la germana. pentru ca atunci când rostesc cuvântul "iubire". Stiu ca am fost ridicol vorbind lui Dinu despre dragoste. ca sa ma linistesc. Dar asta-seara sunt plictisit si abatut. pentru ca nu pot întelege de ce ma vad caraghios atunci când rostesc cuvântul "iubire". Nu as mai fi avut teama de profesori: Romanul unui om sucit le-ar fi deschis ochii si m-ar fi pretuit asa cum trebuie. eu aveam alte gânduri. în realitate. N-am nici o tragere de inima la scris.eu. despre dragoste. Faptul ar merita poate mai multa însemnatate decât îi dau. Poate am sa scriu romanul în vacanta. Dar a trebuit sa-l parasesc. Iar când ma vad în genunchi la picioarele unei fete peste masura de frumoase. Cred ca acum încep sa ma cunosc mai bine. când am obosit si vreau sa ma culc. Dar eu nu rosesc din timiditate. Sunt eu ambitiosul care îsi sfarâma pumnii strângândui si care ar vrea sâ-muste cu dintii din carnea pulpelor fierbinti ale femeilor de neam mare? As vrea eu sa-mi vad chipul în toate vitrinele si sa se vorbeasca de mine. atât de caraghioasa în realitatea ei. dar daca as ramâne si la germana. vara. Rosesc. cu buze subtiri si vestede. Nici nu-mi dau seama ce covârsitoare însemnatate are pentru mine parasirea romanului. ar fi un dezastru.. care studiaza chimia si publica articole stiintifice.. nu trebuie sa-si piarda timpul cu fleacuri. Eu nu pot pricepe de ce nu ma vad asa cum sunt. Pentru clasa a saptea. X. Un baiat ca mine. însa. Dar eu sunt necajit.. Asta înseamna ca si anul viitor voi fi socotit de profesori drept acelasi elev mediocru de pâna acum. asa cum am auzit ca avea d\'Annunzio?. supararea tot nu mi-a trecut.. eu rosesc. cu ochelari mari de baga. si sa am patru fecioare pe luna. eu. Si câteodata sufar de aceasta neîntelegere. Mi-e ciuda ca nimeni nu poate vedea atât de exact scena aceasta. 2 iunie Azi am parasit romanul. CAPITOLUL ÎN CARE APAR FECIOARE. cu sprâncene neestetice. Acum. CASTELE SI BERETE SPANIOLE Eu cred ca m-am înselat în toate paginile caietului acesta. si cu lentile scumpe?. cu cozi de nichel dupa ureche. devin dintr-o data un Don Juan. Nu vreau sa devin romantic ca ceilalti prieteni. în fata unei dudui nu pot spune trei cuvinte fara sa ma bâlbâi si fara sa fac greseli de fonetica. Si cu toate acestea. Nu poate sti nimeni ce vad eu când rostesc cuvântul "iubire" si nimeni nu poate întelege ridicolul acelei viziuni. care ma iubeste.

nu-mi pasa de nimic. Nu trebuie sa afle nimeni aceasta. ca un motan bubos. Atunci. Dar vad ca toti ma socotesc cel dinainte. o stiu sigur. si s-ar mira. Dar atunci. Aici. cu care sa pornesc dupa insecte prin padure. Acum ma înteleg altfel. scriu foarte sincer. Oare ma schimb eu aici. ca sa cred eu ca nu ma leaga de ea decât o tovarasie stiintifica. îmi pare rau ca nu le pot saruta si eu. dar asa e. parca ma aude cineva?! O iubesc. care vin la noi în tabara si râd de toate nimicurile. Pe fata cu parul scurt o iubesc. fata. îmi mai place sa visez o prietena cu parul scurt.Poate eram necajit si excitat când scriam toate acestea. dar sunt prudent si mi-e groaza de ridicol. eu pornesc în padure. Dar nu e asa.. Mi-e teama ca nu cumva sa-mi placa vreuna si sa încep sa oftez. Dar nu-mi plac numai fetele din Sibiu. rautacios. Romantic? Nu. dar port înca masca? însa ceea ce era caracteristic la mine pâna acum era masca. de ce cred ceilalti ca sunt acelasi. acum? Poate m-am schimbat. trebuie sa lepad masca. Si-apoi n-ai avea nici un succes. nici scrâsnind din dinti. Recunoaste-te de data aceasta învins. Trebuie ca exagerez. si bag de seama ca n-am sa izbutesc niciodata sa ajung la aceasta. sa ma gândesc la cele ce-mi plac mie. ce e adevarat din toate acestea? Unde ma mint eu. în Dumbrava? Daca m-as schimba. si tot am sa sustin ca-mi iubesc tovarasa cu parul scurt. Devin din ce în ce mai melancolic. ar baga de seama ceilalti. iar acum stau sub stejari. A doua zi E ciudat. mam schimbat. Dar trebuie sa aflu ceva sigur. Nu sunt eu acela. iar daca m-am schimbat. mincinos si profitor de lucruri ce nu se pot capata. Ceilalti le cunosc aproape toti si se plimba cu ele. Acum as vrea altceva. ca un hoit de bivol în care colcaie viermii. si pace. Spun ce gândesc si nu se supara nimeni. Eu n-am cunoscut pe nici una. ascuns. Nu ma intereseaza. Si atunci. nici la biblioteca. Am recitit rândurile de mai sus si am înteles: încerc sa ma conving ca devin angelic. pentru ca in Bucuresti stateam în mansarda si respiram praf si dogoare. si când vin. Poti sa ma zugravesti ca o broasca purulenta. M-am schimbat mult. Caut sa ramân singur. sunt convins ca m-am schimbat. poate ca nu doream. Pentru ca eu nu mai ma recunosc. Acum stau în padure si mi-e sila de acel eu din Bucuresti. Ce? Ei. deoarece idealul meu din Bucuresti mi se pare aici searbad si josnic. Pentru ca eu tot stiu ca nu m-am schimbat. Daca vei putea 229 . ar baga de seama Dinu. Îmi plac fetele din Sibiu. Mie îmi plac acum lucruri foarte curioase. nici încruntat. in Dumbrava. simpatic si "original". pentru ca mi-e teama de ele. Eu stiu de ce îmi închipui prietena mea patimasa dupa entomologie. Aici însa. Ma aflu foarte bine asa cum sunt.. care sunt eu? Acela care scriu acum? Dar la Bucuresti. Nu ma recunosc nici în mansarda. daca mam schimbat. pentru ca nu cumva sa-mi zareasca cineva. si le saruta. mi-ar pune întrebari. pentru ca ai început sa devii banal. fara nici o ambitie si fara nici un gând ascuns. Acolo trebuia sa port cu grija o masca. dar mi-e teama ca am sa râd prea mult când mi-oi veni în fire. Dar ma întreb: am dorit eu întotdeauna pulpe fierbinti sau numai mi se parea ca doresc? Poate ca doream. sa lacramez si sa scriu epistole amoroase. cine era? Nu mi-e necaz ca nu pot dezlega problema aceasta. cât de cât. Eu as marturisi ce vreau. Nu e nevoie sa-mi mai reamintesti cosii si miopia. ca port deci masca? Cine ma sileste s-o port? Dumneata pricepi ceva din toate astea? Totusi.

cu atât mai bine. Am spus ca are parul taiat. Ma întrebi daca nu s-a întâmplat si altceva? Nu. Am uitat sa spun ca are o ceafa foarte frumoasa. pentru ca ma trezesc de zeci de ori pe noapte. Când ea potrivea batista la gura cuibului. iar eu am fost fericit si am sarutat-o pe gura. dar ce-mi pasa mie de Pake? Ar fi în stare. Deocamdata. Are o ceafa foarte frumoasa.Si eu te iubesc. Ma simt stingher. Le vorbesc despre lucruri abstracte. simt ca-mi lipseste ceva. Mi se pare ca am auzit-o chiar soptind ceva. îsi lasase trupul pe bratele mele si închisese ochii. dar nu-i admira nimeni. cârliontate. foarte inteligenta. Nu mai mi-e foame. ca sa nu ne scape nici un exemplar. îndragostitii se plimba pe malurile lacului. tristi. . Mi-a spus-o.ah! eu . iar fetele care ma admira cu fetele din Sibiu. Pake se mira de binefacerea mea. sa aibe si Pake o Milly a lui? Nici nu ma întreb daca tovarasa mea l-ar putea place pe Pake. dar nu era. Si ceea ce e mai frumos. o cheama Milly . nu datoresc lamuriri. Pake = om cu carne si oase multe. visez castele cu parcuri imense. Eu fac parte. în care stapâneste o desavârsita melancolie. Am crezut la început ca e gluma. asteptând sa aud tipetele fetei pe care trebuie s-o salvez. Lucrurile s-au petrecut astfel. cu o expresie. pentru ca o iubesc. Iar ea mi-a raspuns înrosindu-se: . perechi.mai târziu sa râzi. Gasisem amândoi un cuib de Bombus terrestris si ne asezaram pe jos. care ma face sa cedez portia mea de varza cu carne lui Pake. pe care îi cunosc toti. si toate fetele din parcul imens se pierd de dorul meu. Perechi. Mai am o sabie lunga si o pelerina violeta. vreodata. cu toate ca sunt sase dioptrii.Te iubesc. încât nici nu pot mânca ca lumea. Eu i-am spus. Asa sunt eu. metafizice. nu s-a întâmplat nimic. mai ales tristi.. atât de chinuit de problemele 230 . dar nu se poate chema ca dorm. Nu mai am parul rosu. dar ii îndepartez cu cea mai mare usurinta. Plimbarile cu prietena mea . pentru ca pe aceasta o iubesc.. Stiam de mult ca menirea mea e sa salvez fete. Si atunci am sarutat-o pe gura.atât de subtil. castelul cu tabara noastra. E foarte frumoasa. e ca sunt melancolic. însa. din fiece pereche. Nu ma întrebati cum se face aceasta. care le fac multa placere. Si când visez. si-mi fixez ochii pe solnita în tot timpul prânzului. în acelasi timp. cum au cazut acum un an fetele din Sacele. foarte culta si ma iubeste foarte mult. Era în puterea mea. dar acum lucrul acesta ma împiedica sa dorm. care nu prea s-ar potrivi cu bereta mea spaniola. aceasta ma bucura. lasa-ma sa ma plimb cu tovarasa mea cautând insecte. ochii mei cei tristi mai pastreaza înca expresia ochilor din timpul zilei.prin padure sunt delicioase. fara sa rosesc: .de obicei. Dar eu. Dorm mult. atât de trist. lacul cu lebede cu lacul din Dumbrava. o sarut pe gura. Pe lac sunt si lebede. Sunt uimitor de frumos si port un costum din vremea Renasterii. cu pleoapele negre ca la actorii de cinematograf. Nu râd. îmi plac mai ales ochii. Ma cam încurca ochelarii. una din admiratoarele mele are parul retezat si citeste pe Fabre. dar nu despre lebede vorbesc eu admiratoarelor mele. Vorbesc foarte frumos. Niste ochi mari. Când. Altminteri. parul îi aluneca peste urechi si-i flutura obrajii. cadea si ea victima poftelor mele. Dar. Si nu ma intereseaza faptul ca parcul imens seamana cu codrul nostru de stejar. ci niste plete negre. cu genele lungi si tremurânde. Eu. Ele îmi lasa în suflet o melancolie nesfârsita. care nu ma cunosc. eu ramân de cele mai multe ori impasibil.

Eu. ca un adevarat întelept ce iubeste. pentru ca i-a fost dat si lui sa admire o pereche atât de potrivita. Ce am eu cu insectele? Acum nu mai visez castele si fete cu parul tuns.. eu. Melancolia a început sa-mi zdruncine si principiile mele. îi dau sa duca si acasa.Nu mai prind. Stiintele si cartile mi se par searbade. Câteodata uit ca ma aflu în Dumbrava Sibiului si soptesc cu ochii pe jumatate închisi. Mi-a fost peste putinta. 231 . Are sa fie atât de placut sa pot observa fetele domnilor profesori. . Aura e în culmea bucuriei. nitelus caraghioasa si direct romantica. asta se stie: Aura locuieste în Sibiu si e singura la parinti. Ea zâmbeste si ma soarbe din ochi. însa. O duc la cofetarie si o silesc sa manânce cât mai multe prajituri. sunt foarte trist. iar lemnarul ne priveste fericit.. Si eu nu vreau sa devin altul. care cu adevarat pot iubi o fata cu parul scurt.. si Pake! Dar cemi pasa mie de Pake?.. Nu numai ca îmi dau seama. E atât de frumoasa Aura! Mergem si ne cumparam cutii pentru insecte. de-si sucesc fetele ochii ca sa ma vada. Asta are sa se sfârseasca rau. Inutile! Asta ma necajeste mai mult: cred în castele si nu mai cred în munca si ambitia mea.. ma conving ca ar fi foarte bine sa-l încep la toamna. . nu stiu ce are sa se întâmple cu mine. ridicol.. îmi dau foarte bine seama ca sunt de o melancolie apasatoare. Si de câte ori ma gândesc la Roman. Când ma duc în Sibiu. si visez pe M. iar dupa Pasti va aparea. care singur din întreaga tinerime româna pot procura fetelor acele clipe sublime de dragoste abstracta.si în Sibiu. Dar nu ma pot vindeca. Dar nu. Am de unde. pentru ca Romanul unui om sucit va fi un roman obiectiv. care ma prinde de minune.Ce-i cu tine. în loc sa însemn asa cum simt. eu. N-am sa pot lua nici o hotarâre. Zâmbesc si eu. Mie ce-mi pasa? Am gasit geanta cu franci francezi si cheltuiesc cât ma îndeamna inima.lly (pentru ca asa o cheama).. Ma duc cu Aura . Milly. melancolic. Si aceasta nu se poate. dar ma si distrez din pricina aceasta. Am voit sa iau notite pentru Romanul unui om sucit. imediat dupa corigenta. acum cred în ele.metafizice. acela e rezervat cuceririlor din timpul noptii. eu. zau. prea sunt melancolic. doctore? Nu mai prinzi nici o insecta? . Au început sa observe si baietii. E fericit. Milly! Sunt atât de trist. Ce te-a apucat baiete? A patra zi Peste putinta sa-mi vin în fire. Atât de trist. absolute pâna deunazi. Dar sunt.. iar munca si ambitia mea inutile. Milly! Te astept.. Eu nu mai port costumul din Renastere. si o tin de mâna. unde faptele si starile sufletesti vor fi înregistrate fara suparare si fara batjocura. care ma multumesc sa sarut numai pe buze o fata ce-mi sopteste cuvinte placute în timp ce Pake. Am o bluza verde si niste pantaloni verzi. Eu. La Craciun va fi sfârsit.. Milly!.. A treia zi. Dar asta nu se mai sfârseste! Dar am sa devin ridicol. fiinta adorabila. Am un brâu rosu. Visez ziua întreaga si tânjesc. pentru ca. pentru ca am socoteli de regulat cu acela care sunt eu astazi si am de tras profit dupa urma necazurilor îndurate. Si trebuie luata o hotarâre. care îmi încinge mijlocul si-mi vadeste o talie. eram ispitit sa batjocoresc putin. Am sa devin altul. îmi pun un costum de cercetas. Ma simt lipsit de vointa.e mai frumos asa: Aura . Daca ramân luna întreaga în Dumbrava. Sunt trist.Vino..

Eu vreau sa ajung într-o zi cineva. si afla ca sunt hotarât sa te informez. Ceea ce nu stii e ca acest Sibiu (în Transilvania. Acestea sunt bune pentru oamenii simpli. în mansarda mea am sa devin cel dinainte. care poarta pitorescul nume de "Dumbrava Sibiului". când voi obosi citind. asupra starii sufletesti si sociale a-prietenilor tai din tabara. în a doua zi ne-am desteptat în ploaie. din ale caror pulpe fierbinti voi musca odata si odata!. dragul meu. Nici gând pe mine sa-ti zugravesc minunatiile naturii etc. Acolo am sa ma asez la masa mea si. Eu sunt de esenta superioara. în sunetul unei goarne ragusite. apoi blestemam oleaca în gând 232 . ca doara nu era sa le spun adevarul. am sa strâng pumnii si am sa ma mângâi gândindu-ma la carnea femeilor de neam nobil. cincizeci de cercetasi. Tu nu trebuie sa te îndoiesti o clipa de reaua noastra dispozitie când ne desteapta goarna. Eu am sa rup cu idilele si am sa parasesc fetele cu parul scurt. dar sa ma las ispitit de o fata cu parul tuns. Aici am descalecat noi. sa leg o prieteni ou o fata de împarat. Eu nam nevoie de idile.. Am spus prietenilor ca nu mai pot ramâne. Dimineata ne sculam (cum dormim. Pe mine ma asteapta alta viata. Pentru ca de citit. mai putin zvârlitul bonetelor în aer. plus comandantii respectivi. Si asa a început viata de tabara pe care o duc de o saptamâna. Entuziasm. de scolarite. Am spus comandantului ca plec. de un luminis cu lumina electrica si cu niste corturi neîntinse. cât mai complet posibil. Cu atât mai bine. vezi mai la vale) la sase. pentru ca are sa moara. nu mai încape îndoiala ca nu vei îndrazni sa-l citesti. pentru ca nu mai am ce citi si ma doare capul daca nu citesc. as vrea sa ma reixag în fundul unei paduri. trebuie sa ma mântuiesc. Stii foarte bine ca Sibiul e un oras în Transilvania si în acelasi timp capitala de judet. resemneazate ca porti în mâna teancul acesta de hârtii pe care gândesc a ti-l trimite. am dat de copaci si am început sa alergam. doua corturi mari si doua corturi-magazii. Peste trei zile Azi s-a hotarât. vorba vine)..Dar parca mai pot voi eu ceva acum? Pot numai pe hârtie. Cel de acum e trist. Am alergat pe o alee vreo jumatate de ceas. a fost din belsug. în realitate. ne-am întins optsprezece corturi mici. capitala de judet) pastreaza alaturi de el un minunat codru de stejari. Nu-mi intra în obicei. dat fiind pericolul mortal în care te poate aduce lectura acestei epistole prea putin voltairiene. pâna ce daduram de un pod. Chiar daca lucrul acesta te intereseaza prea putin. nici fete cu parul tuns. As izbuti sa fiu numai mai pedant si mai plictisitor ca de obicei. marginiti si supusi poftelor imediate. Acolo sunt eu stapân. Mai întâi ne ghiontim tovarasii de saltea (saltea. Ce vreau eu astazi? Poate nu vreau nimic. de fete unguroaice si de mesteri tipografi. Iar acum am sa plec.. Tabara! Chiotele erau impuse. e trist. pentru ca trebuie sa învat pentru corigenta. Am parcurs orasul cu fanfara în frunte. ci numai doresc. în mansarda mea nu primesc nici tineri cu bereta spaniola. burghezi. De aceea te anunt numai ca am fost primiti în gara de muzici si autoritati. SCRISOARE DIN TABARA -l Fragment — Pregateste-te de clipe amare. etc. I-am mintit pe toti. sa fiu un ascet temut.. omul caremi trebuie. de dascali. Trebuie sa înteleg o data ca n-am nevoie de idile. de domni cu cioc si de un cârd de vaci. Eu stiu ca are sa moara. si ne-am pregatit sa petrecem o luna de zile. o ploaie mohorâta de toamna. orisice s-au spune.

operatia aceasta e întotdeauna întârziata la mine din pricina ochelarilor. Dupa cum te-ai asteptat însa. câteva minute. fruntea.cu ea plina.gornistul. Acum manânc. îl gasesc întotdeauna pe Pake alimentându-se cu ceai. care i-o spui: "A sunat gornistul! Scoala-te!".. cere sticla de eau de Cologne din colt (pe el nu-l mai lasa sa intre). care ar trebui sa fie cu cana goala. pe iarba. Când vin si eu bucuros de lichidul rosu. pentru ca ceilalti tovarasi.. ceilalti tovarasi. îl vad pe el din nou cu cana plina. la urma. Dupa aceea. la urma. strigând "ca ce fel de treaba e asta.. obtinând acel rarisim supliment. ochelarii mei întârzie întotdeauna sa-mi cada sub degetele care bâjbâie de-a lungul cortului.. îl gasesc . apucând câte doi la un picior si trei de cap. sosesc cu mult mai devreme decât mine. eu ca si. eu îi pun la marginea cortului. caror pricini se datoresc aceste tipete care ma distreaza în lungile clipe de asteptare. Dumbrava Sibiului. datorita unui complex de cauze necunoscute. pe tiganul ajutor de bucatar. cercetasia.care ma scol cu prea putina întârziere. ca ce e întârzierea aceasta. îl târâti afara din cort. în fiecare noapte. In ce ma priveste. Ma resemnez întotdeauna si astept cu stergarul sub brat. sfârsind a iesi înfuriati afara din cort.. nu-ti poti face idee. dintii.împotriva tuturor asteptarilor . buzele.Supliment! . în pozitia aceasta. gramadindu-va toti cu ciomege si satâre sa aparati intrarea acestei cazone locuinti. care cu totii îi seamana. ca Pake e înzestrat cu o lene imensa. în timp ce aud de departe. de altfel. barbia.îmi striga el.. ca el asteapta aici de o jumatate de ceas. ceri ajutorul lui Livbv-ski.Daca m-o prinde. unde sunt si eu. ma deznoada în bataie. tocmai de la corturile grupei întâia. 233 .I-am spus: "O cana pentru domnul comandant Vulpe". . Apoi îsi ia o strachina imensa si alearga la cazanul cu ceai. Si închipuieste-ti starea nervilor mei când. ca asta nu e regula. si sfârseste întotdeauna bombanind. în timp ce tot eu trebuie sa fac coada la cazan. cum nici tu.. pe care nu-i gasesc. dragul meu. scoate o batista si-si cerceteaza particica cu particica obrajii. Acolo trebuie sa fac coada. îi pisezi picioarele cu o pereche de bocanci (el nu simte) si. ca sa-i risipesti aburii calzi ai somnului. fierbinte. Cum însa. Trebuie sa te sui cu picioarele pe el pâna sa-l faci atent la îngrozitoarea (pentru Pake) fraza informativ-imperativa pe . care doarme sub un car. Atunci recurgi la o cana cu apa. nici un muritor. desigur. sprâncenele si. linistit. exasperat ca se anunta ceaiul si tu nu esti spalat. Afla. apoi la un baston cercetasesc.Si daca te prinde? . Atunci ma informeaza cu amanunte: . te scoli si-l dezvelesti de tot ce are pe el. comandantul.Dar comandantul Vulpe? .Pai el nici nu-i în tabara. De aceea. si pe madama de la dugheana de peste drum de tabara. . . dulce si ma pregatesc a-l ironiza pe Pake. neavând ochelari pe care sa nu-i gaseasca dimineata. tabara. descriem în fiece noapte o miscare curba de translatie (aa! tu esti modernist!). Te întrebi. strâmbându-se. dragul meu. Pornim apoi la spalat. apoi îl calci pe mâini (el si le baga sub pântec). Pake ramâne nesimtitor si doarme vârându-si capul în iarba. "Fir\'ati ai dracului de somnorosi!". Pake se multumeste sa urle cât îl tine gura. la o cismea afara din tabara. Sibiul. Apoi se potoleste. facând deliciile celorlalti cercetasi si desteptând pe comandant. tipetele lui Pake. al lui Oprisan si al altor Herculi din grupele vecine si. pricepi acum cum eu -sarmanul de mine . aburind. la culcare. ca de ce nu-si fac toti datoria cum sio face el.. si continua sa-si înmoaie statornic felii întregi de pâine neagra în cana smaltuita. Si mi-a dat. ca ne apuca amiaza" etc.

târguiette din Sibiu.. spala vasele.Plec dupa insecte si dupa plante! . îmi iau un aer savant si îmi potrivesc pedant ochelarii pe nas. Dar nu pot sa ma plâng. De cele mai multe ori vânez într-adevar gânganii sau culeg plante caracteristice.daca gasesc vreo sopârla moarta. M-am facut numai apa.Hai. încât ar trebui scrise anale întregi ca sa-i redea un palid chip. Apoi: . . unde dracu l-ai gasit? . Când ma va întreba comandantul cum stau cu fauna si cu flora taberei.. ma invita sa ma cinsteasca cu ciocolata. însa. Pornesc agale printre copaci. eu. dupa împrejurari. doctore.Daa! Ma mir si eu de atâta noroc.. dupa o asemenea zi de lene.Cum merge. ca un adevarat savant. atât de complet. .si pornesc spre tabara.. Seful.. tocmai astazi. Microlepidopter ca asta n-are nici Muzeul. încing curelele curiei de herborizat si ma prezint la Livovski: . cu aripile scuturate de polen). . duce scrisori la posta si le aduce pe acelea pe care scrie Tabara Sibiu.Am gasit niste specii de chinocinocialiaginacee (numele e nascocit sub inspiratia momentului) rarisim. îmi spune: .Pai bine. încruntat. asa! . eu am sa-i spun asa cum sunt lucrurile..sezatoarea pentru seara.. îmi face semn cu mâna de departe sa vin la el. sarcina cea mai grea. Poste-Restante si. îndeosebi xilo-phega violaceea nu apare decât pâna la amiazi si trebuie neaparat sa prind câteva exemplare. ma priveste lung. o grupa "de servici": matura tabara. naturalistule? . în sfârsit. Când vine rândul gnipei mele. exasperat de aceasta scena care se repeta din trei în trei zile.P-asta? Dac-ai sti cât am alergat dupa el.. Altadata. . jarisim. . cum nu se poate mai vesel. . Atunci prind repede vreun fluturas.Asa. Dar ia priveste microlepidopterul acesta (si-i arat un fluturas saracacios. Ceea ce urmeaza e atât de vast.. pregateste . eu iau o cutie mare.. Dar. calcând indiferent. cu toate ca te anunt ca nu ma pricep decât la adusul apei. ramân. -Numai spune!. în dosul lui. si vezi de nu întârzia si tu atât. .Admirabile ranunculacee si un exemplar de Rosa vulgara cum n-am întâlnit pâna acum..Azi e rarwre: se prind himeronterele de minune. ma întâlnesc cu comandantul taberei. milos. Mai greu o duc când..Ce sa zic? Frumos.. curata cartofi.. dau drumul fluturasului. -Ei? .Admirabil! Chiar azi.. când avem atâta treaba? . în fata cortului. cu atât mai bine .Daca însa spui ca ai treaba. încurcat si multumit în acelasi timp ca are sub ordinele lui un cercetas atât de savant. ma întind la umbra si dorm pâna ce ma apuca foamea. Seful.Eu stau pâna ce gasesc o xilophega violaceea.. Vorbesc foarte serios. baiat cumsecade. aprinde focul.Acesta-i planul.Uite astea! 234 . îmi încarc bratul cu buruieni . dar neinitiat în tainele entomologiei. domnule comandant.. aduna lemne..pe lânga un foc strasnic . Hai? Ce zici? Seful.Ei! Si unde sunt acelea de le zice.? . în fiece zi. eu vin cu iarba sub brat si cu sopârla în mâna dreapta. Trebuie sa fie o varietate noua. cu un aer preocupat sau multumit.Chinocino. du-te. ca nu-mi dai voie sa umblu dupa insecte si ca ma pui sa aduc apa la bucatarie.

.. îsi înteapa capul si mor.. pe care le taiam felii-felii. . si tin adevarate dizertatii. da. Ma silit sa pregatesc o colectie a insectelor din tabara.Nu distingeti? Nu sunt foioase. . Nu se lasa Vulpe. îi arat obisnuitele noduri ale gramineelor.Nodurile astea? Le vad. . da. Eu i-am spus: . .Pai astea sunt graminee. Prind si scorpioni. Si îl privesc dispretuitor.De cap.Cine nu sunt foioase? . sunt pregatit pentru orice întrebare. Nu se asteptau la întorsatura care a luat-o povestirea mea.Dar tot mai stie Vulpe botanica.. ca sa fac economie.. care stiu cu ce s-a ocupat Vulpe pe vremuri. .Domnule comandant.Daaa. .. .. surâzând îngaduitor fata de ignoranta lui Vulpe.Pe viespi? . Eu... cu care Vulpe nu s-a ocupat niciodata.Cum sunt? .. Vulpe.Viespile? Foarte simplu: pun mâna pe ele.Las-ca faci tu si fara cutii..Pai cum e?! Astea le deosebeste de graminee.Aa! da.De cap?! . Si atunci m-am multumit sa înfig gânganiile în niste ciuperci uriase. pe care s-o arate vizitatorilor. Nu-ti poti închipui admiratia tuturor... cu amoniac.. Si îmi trebuie cutii mari. Eu continui netulburat: . Nici unul nu mai vorbeste.. . Eu aduc discutia asupra entomologiei.. admirativ. Comandantul nostru e însa vanitos.Le vedeti cum sunt? . -Ei?! . Apoi începem sa vorbim despre alte lucruri. .Cu fluturii îi mai greu. mirându-se: . Dar si pe ei îi prind. nu se lasa.. . ca sa pot gesticula mai în voie. da. Vulpe? Ai vazut copilul? Apoi catre mine.. Eu privesc în ochi pe comandant. pentru ca disting usor culoarea rosie (ce legatura are?.). se preface ca priveste staruitor nodurile si deodata se lumineaza. o colectie nu se face cu una cu doua. Veneau vizitatorii.. Nu sunt foioase!. Si când vor sa ma întepe. Din nefericire. mi-a raspuns.. Eu li-s tata lor. care..Daa.Vedeti astea? . .Pai viespile cum le prinzi? ..Nodurile. stateau 235 . Vulpe se încurca. Vezi dumneata? asa e domnule. Toti se minuneaza de stiinta mea si îmi cer amanunte.Si cum le apuci? . Pe coropisnite le scot cu zahar ars.Si pe sobolani în batista. Se mai aduna si alti comandanti si câtiva cercetasi mai rasariti. care râde. .... mândrindu-se cu stiinta cercetaseasca. Eu.Iar pe vipere le prind cu siretul de ghete. De aceea se apropie cu un aer de cunoscator si apuca cu luare-aminte paiele. . s-a ocupat pe timpuri cu botanica. Toti.. Eu las ierburile jos. Eu stiu cum sa le apuc.. admirau -tabara. da. nu paraseste nici o clipa pe comandant.Si eu scot câteva paie verzi sau cine stie ce soi de urzici si le întind..Ai vazut. Aici ramân cu gura cascata. tainic. camarade.

Comandantul priveste mândru domnii. domnii ar dori sa le arati colectia.. fac indiferent. cu cercetasii.Hai. . .Ati vazut?.. . c-au venit vizitatorii.Uite. Ma scoteau anevoie din cort...de vorba cu comandantul. Domnii ma privesc. Câteva exemplare din Nepa cinerare de toata frumusetea. Eu vin bombanind. Specii rare am eu acasa.. dar îmi iau de departe o mutra severa de savant.. compatimindu-ma în gând. doctore. coleoptere si lepidoptere prost conservate. comandantul trimitea sa*ma cheme.. .Ah. cinerare! 236 . Când se pregateau sa plece. sunt numai niste biete himenoptere..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful