Sunteți pe pagina 1din 228

Prefata

Mircea Eliade este cea mai puternica, mai tenace si mai captivanta energie
autoconstructiva din cultura româna. Sigur, multe au fost personalitatile care
au avut din copilarie constiinta propriei valori si viziunea împlinirii lor sociale,
profesionale, politice etc. însa nimeni nu s-a mai forjat si cizelat cu atâta
luciditate si insistenta, cu atâta siguranta si sistema. Iar asta iara - aparent -
eforturi teribile, oricât ar parea de "inumane" tentativele de privare de somn,
de claustrare si înfrângere a instinctelor si ispitelor.
a un capat de biografie, elevul de ! ani care umple sute de pagini cu
întâmplari si cazuistica adolescentina, constient ca demiurgul din el este dator
sa însufleteasca literar lumea si ca, undeva, într-o "#cademie din #pus", o "sala
imensa, plina de lume, a venit sa asiste la încoronarea mea". a celalalt capat,
savantul respectat Mircea Eliade avea $% de ani când &. 'oica (mai tânar cu
doi ani) scria despre acest "caz sufletesc înzestrat cu o posibilitate de creatie în
afara de ordinea comuna". Eliade, scria 'oica în *remea din  decembrie !+$+
"e un om care a trait, care traieste, care loveste ideile, pentru a suferi de
replica lor brutala, care se agaseaza spiritual, zdruncinându-si si mentinându-si
totusi un ecilibru, prabusindu-se si crescând. 'iciodata un cuget de aici n-a
simtit mai aproape minunea eperientei plurale si indisciplinate. I-a placut sa
se joace ideal, sa se distruga prin cin, sa încerce si sa se aventureze. # înteles
cel mai bine dintre noi

de o întreaga comunitate stiintifica internationala, fermentul profesional dotat


din plin cu acele calitati coagulante, de focalizator al energiilor din jur. iantul
uneicegeneratii
tot si nu
va sa zica doar vointa
imensa simbolul
deei. Stimul
creatie a vital de împlinire
tineretului si afirmare pentru
interbelic.
raditia eegetica îl situeaza pe Mircea Eliade - pe buna dreptate - în suita
&antemir-/asdeu-Eminescu-Iorga-0laga, fiecare dintre acestia însemnând
mereu altceva, potrivit perspectivei de valoare1 istorica, estetica, politica,
didactica, spirituala. 2entru unii, Eliade este marele istoric al religiilor, pentru
care literatura a fost un capriciu, o nostalgie, un "gagne-pain" efemer. 2entru
altii, dimpotriva, opera savantului a fost doar masca oficiala a literaturii, când
nu ciar a "doctrinarului". 3nii încearca sa vada dincolo de sinteza stiintifica si
universul epic o filozofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru altii
Eliade ramâne un diletant în toate, important ca instanta formativa pentru
tânara generatie dintre razboaie si atât4 Mai sunt si cei pentru care eseistul si
gazetarul din 5ceanografie, 6ragmentarium, Insula lui Eutanasius are, într-un
fel, o bataie mai lunga decât romancierul si istoricul religiilor4
acest resort spiritual1 aventura." (în voi. Semnele Minervei, 2ublicistica, I, !+$7,
!+$+, editie de Marin 8iaconu, editura /umanitas, !++9, p. 9:$)

!. 8intre multele eemple de verdicte superlative, prefer sa citez acum relatia


Eliade-&.;.<ung facuta de ;ilbert 8urând1 "&omme <ung de-couvre la terra
incognito des arcet=pes >ui animent la ps=ce in-dividuelle, l?@ouvre d?@Eliade
met au jour la terre si occultee par la de-m=ologisation trop cere pozitivisme
A...B Eliade comme <ung est â la tete de cette lente mais sure entreprise de
rem=tologisation..." (Eliade ou l?@antropologie profonde, în voi. omagial
Mircea Eliade, ed. de l?@/erne, !+7C, p. %+).
$. 2entru imensul, stufosul dosar al generatiei ?@$7 si pentru ce a însemnat
"activismul din disperare" al membrilor acesteia, v. grupajul respectiv din
Mircea *ulcanescu, &atre stiinta spiritualitatii românesti, din 8imensiunea
româneasca a eistentei, editie de Marin 8iaconu si Daaria 0alica, voi. III,
!++:, pp. -.
în sfârsit, între omul absolut! si omul "fara destin"$ eista o întreaga ierarie
de polaritati. Ei bine, pentru toate ceia o constituie omanul adolescentului
miop. #ici (vorba lui Eminescu1 "*iitorul si trecutulFsunt a filei doua feteFvede-n
capat începutulFcine stie sa le-nvete"), aici se afla în starea cea mai pura si mai
limpede eprimata suma de contrarii-în-armonie care compun personalitatea
lui Eliade, definind-o totodata ca însumare eponentiala a generatiei.
8aca pentru detaliile istorico-literare, strict editoriale, tânarul nostru cititor are
a consulta obligatoriu capitolul 2rimul roman din monografia lui Mircea
/andoca9, pentru circumstantele elaborarii

!. "'u sunt doua saptamâni de când a aparut cartea acelui tânar prodigios de
luciditate în care ne place, celor mai multi dintre noi, sa recunoastem pe seful
spiritual al generatiei noastre. *orbesc de întoarcerea din rai a lui Mircea
Eliade. E un roman al ratarii generatiei aceasta carte4 #l irosirii ei fara sens,
fara finalitate, incapabila pâna si sa se sinucida" (Mircea *ulcanescu, loc.cit, p.
%).

$. 6ormula "Eliade - omul fara destin" îi apartine lui Emil &ioran, într-un tet
acid si nedrept, aparut în *remea, din ! octombrie !+%% (v. voi. Singuratate si
destin, ed. /umanitas, !++!, p. $9G s.u.)1 "Mobilitatea ecesiva a omului fara
destin nu se poate sesiza mai bine decât în maniera lui de a gândi prin altii, în
raport cu gândurile altora...". #rticolul, avea sa marturiseasca peste ani &ioran,
se datora tulburarii pricinuite de suferinta erotica a Soranei opa (v. cap. Eliade
în &ioran, Eercitii de admiratie, Eseuri si portret, trad. Emanoil Marcu, ed.
/umanitas, !++%, p. !! s.u., de unde se cuvin etrase, acum, rândurile despre
dualitatea lui Eliade, "atras deopotriva de esenta si accident, de atemporal si
cotidian, de mistica si de literatura. #ceasta dualitate nu produce la el nici o
sfâsiere1 este natura si sansa lui sa poata trai simultan sau rând pe rând la
niveluri spirituale diferite, sa poata, fara drama, sa studieze etazul si sa
urmareasca anecdoticul").

%. &a sa nu repet ceea ce am scris, nu o data, în ultimii ani, despre acest


subiect îmi îngadui sa fac trimitere la capitolul II ("a scoala generatiei $7") din
volumul subsemnatului, Scriitorincul, editura 8acia, $GG!.9. Mircea /andoca,
Mircea Eliade.&âteva
!++$, pp. $%G-$9C. ipostaze ale unei personalitati proteice, editura Minerva,

cartii esentiale ramân, bineînteles, capitolele I* si * ("entatiile unui tânar


miop" si "'avigare necesse est...") din Memoriile autorului1 "în toamna acelui
an, !+$!, intram în clasa a *-a. erminasem gimnaziul si începeam cursul
superior A...B &onvins ca voi studia la 3niversitate stiintele fizico-cimice,
alesesem realul. 8ar nu mi-a trebuit mult ca sa-nteleg ca ma-nselasem, ca
alesesem gresit..."
#colo sunt descrise mansarda bibliomanului, compleele puberului,
eperientele fizice de autopenitenta întru cunoastere, rolul jurnalului ca oglinda
a fantasmelor compensatorii, creuzet al realitatii si atanor de nelinisti,
"umilinta si ura" generate de palmele primite de la profesorul de matematica
*anciu, ca si prieteniile cu "eroii" romanului1 8inu Sigireanu ("baiat frumos,
brun, cu ocii verzi, dupa care suspinau multe fete"), adu 0ossie ("miop ca si
mine, destul de urât, cu buze imense, cu un nas mare si borcanat, dar avea un
umor si un farmec fara perece"), /aig #cterian ("de o frumusete lenesa,
orientala"), 2etre *iforeanu ("înalt, mândru, ironic, izbutind sa fie premiant fara
pedanterie"), <.*. *ojen ("balai, rivaliza în frumusete, eleganta si succese
feminine cu 8inu Sigireanu"), întâlnirile-cenaclu de la Mircea Mosuna-Sion,
descoperirea (decisiva) a lui ;iovanni 2apini$, eperienta bordelurilor din
8udesti, în tovarasia lui Mircea Marculescu ("tandarica") alaturi de care
cunoaste "îndeaproape viata evreilor saraci" s.a.m.d.

$. "5 asemenea întâlnire - decisiva si pentru mine si pentru soarta omanului


adolescentului miop - a fost 3n om sfârsit al lui ;iovanni 2apini. &itisem, ca
atâtia din colegii mei, @/istoire du &rist, dar nu ma cucerise. 8impotriva, 3n
om sfârsit a cazut ca un traznet. 'u-mi putusem încipui pâna atunci ca pot
semana atât
copilaria de mult cu lui
si adolescenta altcineva. Masiregaseam
2apini. &a aproape
el, eram urât, pe miop,
foarte de-a-ntregul
devoratînde o
curiozitate precoce si fara margini, voiam sa citesc tot, visând ca pot scrie
despre toate. &a si el, iubeam singuratatea si ma întelegeam numai cu prietenii
inteligenti sau eruditi" (v. continuarea afinitatilor în Memorii, ed.cit., voi. I, p.
+$).

"omanul unui om sucit"


Mai este oare cazul sa spun cât de etern valabile si de general raspândite în
lume sunt mai toate simptomele adolescentei eliadesti si ce forma vitalizanta
are acest roman pentru cititorul coplesit de sfintele furii, complee si
disperari... acneice de aici H4H
în plus, tot în pomenitele capitole din Memorii, gasim câteva marturisiri
esentiale pentru ce ne intereseaza acum1 "Ma simteam superior tuturor
colegilor mei, macar pentru enormul efort pe care-l celtuiam pentru a-mi largi
si adânci cultura A...B 8ar eram mai mult decât atât. Ma aflam în plina criza de
pubertate, ma descopeream în fiecare dimineata mai urât, mai stângaci,
descopeream, mai ales la întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid si
de neatragator, în comparatie cu unii din prietenii mei. &riza aceasta a mers
agravându-se pâna la sfârsitul liceului. 2robabil ca datorita ei n-am mai ajuns
sa termin romanul. a un moment dat, am simtit ca nu mai pot scrie decât la
persoana I, ca orice fel de literatura, în afara de cea direct sau indirect
autobiografica, n-avea nici un sens. #sa am început omanul adolescentului
miop A...B 2e timpul când luam parte asiduu si entuziast, la întrunirile societatii
noastre, începusem deja sa-mi iau în serios urâtenia si - în buna parte,
încipuita - solitudine.
liceu, toti ceilalti purtauEram singurul
de mult care civileJ.
costume veneamSingurul
la MuzaJ în uniforma
care de
nu încercam
sa-mi camuflez parul tuns, ci, dimpotriva, ma tundeam cu masina numarul zero
A...B în plus, aveam o mare scadere1 nu stiam sa dansez A...B 8ar ma
complaceam din ce în ce mai mult în aceasta situatie care mi se parea ca face
parte din destinul meu de adolescent eceptional. Mi se parea ca toate
esecurile mondene, întocmai ca si umilintele pe care le înduram la liceu, aveau
menirea sa ma izoleze de lume, sa ma pastreze eclusiv pentru operaJ pe
care eram cemat s-o scriu, opera pe care trebuia sa o inaugureze omanul
adolescentului miop". în fine, "am devenit cercetas la timp. #plecarea mea spre
aventuraJ, satisfacuta atâtia ani pe maidane si în pivnitele 3niversitatii alaturi
de aimanale si vagabonzi, îsi gasise acum o iesire care îi îngaduia sa se
disciplineze si sa se adânceasca..."
"omanul unui om sucit" - asa se intitula initial romanul de fata. opirea
<urnalului în roman este cea mai stimulativa si mai fermecatoare "lectie" de
etras din aceste pagini. &iar daca astazi tânarul de !-!C ani navigeaza pe
Internet prin &=ber spatii si realitati virtuale, eperienta edificarii de sine prin
alcimia realitatii în jurnalul personal ramâne una de disciplinare
fundamentala.

"8urerea adolescentului miop" ("sunt si eu ca toti ceilalti1 adolescent


sentimental si visator. Dadarnic încerc sa ma ascund. Sunt ridicol. Sunt
melancolic. 8eci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de
personalitate" etc), juramintele pentru sine ("trebuie sa muncesc mult si sa
sufar"K "mi-am fagaduit naprasnic ca voi desface salbatec pulpele celor mai
frumoase femei"), "tristetea celui care întelege", asteptarea "cu pumnii strânsi,
între carti" a bataliei cu viata, apoi puseul egofil, inevitabil ("ei ma socotesc
creat pentrusufletele
intereseaza a ascultalor"K
confesiuni.
"cel care'-au înteles
e ispitit de niciodata
amintiri secât de putin sensibil.
dovedeste ma
&el care se înfrânge, @senin, depaseste sensibilitatea de elita"), trânta cu
credintaFnecredinta ("presimt ca întreaga mea viata launtrica se va darui. &uiH
'u pot sa ma gândesc la biserica. 'u sunt un mistic si nici un ateu satanic,
cinic, disperat. &um as putea ajunge atunci la IsusH"), tipicele viziuni
razbunator compensatoare ("ma încipuiam mort"K "m-am gândit mult daca
trebuie sa plec, sa fug pentru totdeauna"K "m-am încipuit trist, dispretuit de
prieteni, batjocorit de rude si dusmani si am înteles ca

!. Si tot de acolo1 "începusera crizele de melancolie A...B Mult timp, conditia


singuratatii mele ma aparase ca o platosa launtrica împotriva tuturor esecurilor
si umilintelor. Si, dintr-o data, singuratatea care mi se parea predestinata ma
apara ca o lespede de mormânt. #s fi încercat orice ca s-o sparg..." (loc.cit., p.
C! s.u.) în sfârsit, pentru comparatii si nuantari, a se vedea, alaturi de
destainuirile din Memorii si cap. Mansarda din cartea de convorbiri cu &laude-
/enri o>uet, 2roba labirintului, trad. 8oina &ornea, ed. 8acia, !++G, p. !+ s.u.)

numai asa am sa pot scrie titlul omanul adolescentului miop care ma va face
celebru într-o noapte, si bogat..."K "cândva voi pasi pe strazi cu stralucirea
biruintei oglindita în oci..."), febrila, permanenta oscilatie eliadesca între
suprematia livrescului si triumful senzorialitatii ("ascentismul meu fu în curând
înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia A...B 'iciodata nu voi izbuti sa ma
cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca") - nimic nu lipseste din acest Manual de
sinceritate. 5 panoplie a sinceritatii ce slujeste perfect ca eercitiu de
identificare
&artarescu sipentru generatia confruntata astazi cu confesiunile lui Mircea
/..2atapievici.

"întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e neputinta,


ca ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si niciodata potolita.
Intelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste nimeni. 2rimaveri
înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu ma mai tem de ele. Si scriu
aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. Si nimeni nu poate sa
afle daca sunt trist. Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu
amintiri".
Iar daca nu va recunoasteti în personaj, nu va iluzionati1 însasi delimitarea,
nerecunoasterea, este o lectie perfecta de autocunoastere"
8an &. Miailescu

TABEL CRONOLOGIC

!+G7,+ martie - Se naste, la 0ucuresti, Mircea, fiul Ioanei si al lui ;eorge


Ieremia (ofiter). 8in admiratie pentru Ion /eliade adulescu îsi va scimba
numele în "Eliade".
!+!%-l+!7 - Scoala primara o face la 0ucuresti.
!+!7-l+$ - 3rmeaza cursurile liceului "Spiru /aret" din 0ucuresti.
!+$! - 8ebuteaza cu proza fantastica &um am descoperit piatra fiilo-sofala la
Diarul stiintelor populare si al calatoriilor. ot aici va publica si ciclul &onvorbiri
entomologice.
!+$9-l+$ - ucreaza la proza autobiografica omanul adolescentului miop,
lucrare ramasa neterminata.
!+$ - Se înscrie la 6acultatea de itere si 6ilozofie a 3niversitatii din 0ucuresti,
pe care
!+$: o va absolvi
- 6ondeaza în !+$C.
evista universitara, dar, dupa o recenzie negativa la o
lucrare a lui '. Iorga, revista va fi oprita.
!+$C-l+%$ - 2rimeste o bursa de studii si pleaca la &alcutta (India).
!+$C - 5btine licenta în filozofie cu lucrarea &ontributii la filosofia enasterii.
!+$+ - 8efinitiveaza romanul Isabel si apele diavolului.
!+%$ - 2ublica lucrarea de eseuri Solilocvii.
!+%% - întors în tara, va fi numit asistent la 6acultatea de itere si 6ilozofie a
3niversitatii din 0ucuresti, unde va initia un curs despre 2roblema raului în
filozofia indiana.
I se tipareste romanul Maitre=i, inspirat din propria eperienta din
India.
5btine doctoratul în filozofie, primind titlul magna cum laudae, cu
teza Istoria comparata a tenicilor Loga.
!+%9 - I se tiparesc romanele întoarcerea din rai si umina ce se stinge si
eseurile India, #lcimia asiatica si 5ceanografie.
!%
!+% - 2ublica romanele Santier si /uliganii (în doua volume).
!+%: - #pare romanul 8omnisoara &ristina. 2rimeste premiul Societatii
Scriitorilor omâni.
!+%7 - ipareste romanul Sarpele.
Editura 6undatiilor egale publica Scrieri literare, morale si politice de
0.2./asdeu, lucrare îngrijita de Mircea Eliade.
!+%C - I se publica romanul 'unta în cer.
!+%+ - 2ublica eseul 6ragmentarium Editeaza revista Dalmois.
!+9G - Este numit
Scrie nuvelele atasatdoctorului
Secretul cultural la/onigberger
ondra. si 'opti la Se-rampore. !+9l-
l+9% - Este consilier cultural la isabona.
!+9$ - îi apare volumul Mitul reintegrarii.
!+9% - 2ublica eseul Insula lui Eutanasius. !+9 - Se stabileste la 2aris.
!+9:-l+9C - Sustine, la @ecole 2rati>ue des /autes Etudes, un curs liber cu
tema istoria religiilor.
!+9C - I se tipareste lucrarea ecni>ues du Loga.
!+9+ - 2ublica raite d@istoire des religions si e M=te de l@eternel retour.
!+G - #pare, la 2aris, traducerea romanului Maitre=i sub titlul a 'uit bengali.
!+! - I se publica e &amanisme et Ies ecni>ues arcai >ues de l@Etase.
!+$ - Editeaza, la 2aris, lucrarea Images et s=mboles. Scrie nuvela fantastica
!$.GGG capete de vite.
!+9 - 2ublica volumul e Loga. Immortalite et liberte.
!+:-l+7 - Este invitat la 3niversitatea din &icago, Illinois, ca visiting
professor de istoria religiilorK ulterior devine profesor titular si
coordonator al catedrei de istoria religiilor. !++ - Scrie nuvela fantastica a
tiganci.
!+:! - împreuna cu Ernst <iinger înfiinteaza, la Stuttgart, revista #ntaios. !+:% -
*ede lumina tiparului volumul de proza 'uvele. !+:: - 2ublica volumul
#mintiri, I (Mansarda) .
8evine 8octor /onoris &ausa la 3niversitatea din Lale.
Membru al #cademiei #mericane de #rte si Stiinte.
!+:C - #pare nuvela 2e strada Mantuleasa.
!+:+ - Este 8octor /onoris &ausa la 3niversitatea din a 2lata, #rgentina.
!+7G - 2ublica 'oaptea de Sânziene (lucrare în doua volume).
Este membru corespondent al #cademiei 0ritanice.
Este 8octor /onoris &ausa a4 3niversitatii din o=ola, &icago. #pare, la 2aris,
lucrarea 8e#ustriece
#cademiei Dalmoisdea ;engis-an.
Stiinta. !+7% - Membru corespondent al
!+7 - 8octor /onoris &ausa al 3niverstii din aitancasterf Este membru al
#cademiei 0elgiene.
!+7: - 8octor /onoris &ausa al 3niversitatii Sorbona din 2aris. !+7:-l+7C -
ucreaza la monumentala /istoire des cro=ances et des idees religieuses.
!+77 - 2ublica, la 2aris, In curte la 8ionis.
!+7C-l+7+ - Scrie si publica nuvela fantastica inerete fara tinerete. !+CG -
ipareste, la 2aris, nuvela 'ouasprezece trandafiri.
!+C9 - 2rimeste, la Sorbona, &ordonul egiunii de 5noare.
!+C - &atedra de istoria religiilor de la 3niversitatea din &icago, condusa de
Mircea Eliade, îi va purta numele.
2rimeste titlul 8octor /onoris &ausa al 3niversitatii din Nasington. -
!+C:, $$ aprilie - Se stinge din viata Mircea Eliade, la &icago.

*olumul I !+$9-l+$
PARTEA I

I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN

2entru ca am ramas singur, m-am otarât sa încep ciar azi omanul


adolescentului miop. *oi lucra în fiecare dupa-amiaza. 'u am nevoie de
inspiratieK trebuie sa scriu, doar, viata mea, iar viata mi-o cunosc, si la roman
ma gândesc de mult. 8inu stieK pastrez caiete din clasa a I*-a, când aveam
pistrui ca un ovrei si învatam cimie într-un laborator instalat în firida sobei. 8e
câte ori mi se parea ca trebuie sa fiu întristat, scriam în <urnalul meu. Si acel
<urnal de acum doi ani avea un "subiect"1 trebuia sa se vadeasca într-însul
viata unui adolescent suferind de neîntelegerea celorlalti. 8ar adevarul era
altul1 <urnalul ma magulea si îmi alina dorul meu de razbunareK razbunare
dreapta împotriva celor care nu ma întelegeau, credeam eu.
omanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, fireste. Ma tem, însa, ca viata mea -
stinsa între copii si carti - nu va interesa cititorii. 2entru mine, tot ceea ce nu
am avut, tot ceea ce am dorit din mansarda, în înserari calde si tulburatoare,
pretuieste mai mult decât anii tovarasilor mei risipiti în jocuri, în sarbatori de
familie si idile. 8ar cititoriiH... înteleg si eu ca toata durerea unui adolescent
miop nu va misca nici un suflet daca acest adolescent nu se va îndragosti si nu
va suferi. 8e aceea, m-am si gândit la un personaj pe care la început îl
numisem 5lga. I-am povestit lui 8inu tot ceea ce ar trebui sa aiba loc prin
prezenta acestei fete. 8inu m-a întrerupt si m-a rugat1 daca într-adevar îi sunt
prieten, sa scimb numele eroinei în aura.
M-am tulburat mult la început, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va
strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decât pe fetele
cizmarului vecin, care în nici un caz nu pot trece într-un roman. &ea mai mare,
Maria, era slaba si reaK îsi teroriza fratii, fura caise verzi si tipa alergând dupa
tramvaie. &ealalta, 2uica, era grasa si murdara. 'ici una, nici alta nu puteau
seduce un adolescent. #ceasta, nimeni n-o putea întelege mai bine ca mine.
8inu mi-a marturisit ca ma poate ajuta. # cunoscut atâtea fete, îmi spune. 8ar
cum as putea scrie eu un roman cu o eroina cunoscuta de 8inuH M-am otarât
sa ma gândesc, în timp ce voi scrie, la vara-mea. 8e câteva saptamâni, de câte
ori o întâlnesc, îi pun întrebari. #m vestit si pe 8inu ca vara-mea se afla sub
observatie.
- 8aca vrei sa scrii un roman, m-a sfatuit ea, sa-l faci pe erou frumos si bun. Si
sa-l ceme Silviu.
&ând i-am spus titlul si subiectul romanului, nu i-a placut. Sa fie doi eroi, unul
frumos si altul urât, vrea ea. Iar titlul1 8ragoste de copil sau 6lori de primavara,
sau a saptesprezece ani. în zadar mi-au fost eplicatiile1 "*all= draga, acesta e
un roman cerebral, cu drame interioare" etc. în zadar. Si atunci i-am ascultat
marturisirile. Mi-au folosit, caci am învatat vocabularul fetelor. Si am cunoscut
câte ceva din visurile, nostalgiile si tulburarile ei. 2arca as fi ascultat marturisiri
auzite de mult. îmi aminteam ca vara-mea nu se deosebeste mult de eroinele
din romane sau de acele pe care un suflet putin ealtat si le încipuie. 8ar pot
eu sti ca aceasta e vara-mea, aceasta care mi se dezvaluie la rastimpuri,
antrenata de confesiuniH
Stiu despre ea ca viseaza sa cunoasca o prietena mica si buna, care sa aiba
mosie, iar la mosie un frate brun si curajos. El le-ar întovarasi prin padure, le-ar
învata sa vâneze si le-ar spune "tu". îmi marturiseste ca i-ar placea sa fie într-o
noapte conacul calcat de oti. Ea ar apuca revolverele si ar aparea în salon
tocmai în clipa când fratele prietenei ar fi sugrumat de un tigan. #r mântui
viata fratelui si l-ar îngriji într-un dormitor alb, cu masuta acoperita de sticlute
colorate. 2arintii s-ar arata recunoscatori si i-ar lasa singuri, zâmbind.
*ara-mea se opreste. 'u vrea sa-mi spuna daca ea s-ar rosi sau si-ar trage
sfios mâna când fratele prietenei i-ar sopti, apropiindu-se1 te iubesc4... Stiu eu
ce mai gândeste vara-mea asupra baiatului brun si convalescent, vegeat de o
sora mica si o prietena frumoasaH...
8ar
lase romanul
csrcentH"trebuie scris. Mi-a
Se gândeste, spuscusibucurie
poate, 8inu1 "&ine va mai cuteza
la însemnatatea luiatunci sa teM-
în roman.
a rugat sa se numeasca tot 8inu, si sa-l fac melancolic, încolo, pot scrie orice
despre el. Staruie ciar sa scriu tot ce cred eu despre el. "8ar pe cine ar putea
interesa aceastaH" gândesc eu, ca un adevarat autor de romane.
îmi merge tot mai rau, de la o vreme, cu scoala. Singura nadejde a ramas
romanul care va apare în vitrine la toamna. &srcent tot voi ramâne, dar pentru
cea din urma oara. 2rofesorii se vor teme de mine, ma
vor respecta si se vor împotrivi în cancelarie când *anciu va otarî sa ma lase
csrcent la matematica, iar 6aradopol la germana.
'u am avut deloc noroc saptamâna aceastaK si se apropie sfârsitul ultimului
trimestru. uni am dat etemporal la franceza, din "gramatica". rollo da, de
sase ani, etemporale numai din "gramatica". Si, fireste, nu am învatat nimic
de sase ani. #m sa iau si de data aceasta "insuficient", cum am luat ieri la
germana, când 6aradopol mi-a cerut sa-i povestesc pe nemteste primul act din
'atan der Neise. 8in clasa a Ii-a ne cere sa povestim pe nemteste. 8ar daca
nu ne-a învatat niciodata nemteascaH...
#zi-dimineata pornisem melancolic spre scoala. înfrunzisera toti castanii si era
senin, iar eu nu aveam nici o problema scrisa. Ma gândeam1 ar trebui sa fug în
&ismigiu. 8ar geanta m-ar fi umilit. Si apoi, mi-ar fi fost tot timpul teama sa nu
fiu vazut de vreun profesor. Ma întristam aflând cât sunt, înca, de slab, de
timid, de neotarât. M-ar fi desfatat sa am vointa furtunoasa si sa fug, sa lucrez
în porturi, sa dorm în barci, sa cutreier tari. 8ar eu ma multumeam sa visez o
izbânda târzie si sa sfârsesc caietele <urnalului. 2aseam îngândurat catre
scoala. 8inu m-a ajuns din urma si m-a strigat1 doctore4 #ceasta, pentru ca
sunt miop si citesc carti cu coperte cenusii. El era fericitK îl ascultase *anciu si
rupsese un "suficient". 2e astazi aveam patru probleme1
- ...;rele si încurcate.
#tunci si
pagini amcascimbat vorba.
va fi primul I-amserie
dintr-o spuscecaseromanul
va numimeu
8aciava 6eli.
avea Eupatru
stiusute de
ca n-am
sa scriu niciodata aceasta serie. 2entru ca trebuia, totusi, sa uit problemele
grele, i-am marturisit ca cel de-al doilea volum se va petrece într-un salon de
coiffeur. 8inu a râs.
- #re sa-ti vina greu, pentru ca tu n-ai fost niciodata barbier. Mai bine situeaza
volumul al doilea într-o scoala de fete.
#ici am protestat eu. I-am amintit ca nu cunosc nici o eleva, afara de cele
câteva din societatea noastra "Muza". *ara-mea, unicul izvor de inspiratie, a
urmat câtiva ani la calugarite, dar se arata plictisita de câte ori o întreb asupra
vietii din pension.
#m acceptat, totusi, sa public la sfârsitul omanului adolescentului miop un
apel catre elevele din cursul superior, prin care as putea obtine "jurnale",
confesiuni si amanunte. &u acest material cules "sur le vif as putea compune
volumul al doilea.
Intrând în curtea liceului, a trebuit sa uitam omanul si sa ne grabim, ca sa nu
fim zariti de pedagogul cel nou. #m alergat pe coridor, am sarit treptele patru
câte patru. în clasa, mi-am luat locul din banca I, iar 8inu s-a strecurat, linistit,
în fund.
Eu nu am noroc. #ltii au noroc si la fete, si la carti, si la scoala. Eu am renuntat
bucuros la jocul cu fete si la jocul de carti numai ca sa am noroc la scoala. 8ar
nu am.
&ând sfârsisem de copiat de la un vecin cea dintâi si cea mai usoara dintre cele
patru probleme grele, intra *anciu. Mie îmi piere tot curajul când îi zaresc
catalogul cu scoarte negre si en-tete alb. *anciu saluta demn si îngaduitor,
sigur de evidenta
jurat eu, privindu-llui
cumsuperioritate si studia
intra, ca voi de nenorocul
patimasnostru. 8e câtenumai
matematica ori nuca
mi-am
sa-i
pot împotrivi aceeasi privire senina si sigura... în gând - daca sunt ascultat - îmi
bat joc de pântecul pe care încearca sa si-l ascunda sub croiala vestei. #m aflat
de mult ca *anciu e un 8on <uan. 8aca as fi femeie si l-as avea tot profesor de
matematica, sunt sigur ca nu i-as putea rezista. Ma stapâneste cu glasul, cu
calmul, cu ocii si cu dezlegarile problemelor. Mi-e ciuda ca nu m-a palmuit
niciodata, ca sa-l pot urî. îmi spune numai "cap de lemn" de câte ori gresesc
semnele algebriceK si "cap sec" de câte ori ma intimidez la tabla, fascinat de un
desen geometric caruia trebuie sa-i gasesc rost, valoare si dezlegare.
#m facut rugaciunea, si eu mi-am dat seama ca ma rugam, nu stiu cui. Ma
rugam ca *anciu sa întoarca foaia catalogului si sa asculte colegii de la sfârsitul
alfabetuluiK sau sa fie cemat la ministerK sau sa intre servitorul si sa-i aduca o
veste neasteptata, iar noi sa avem întreaga ora libera. 2oate ma rugam si
altceva.
6ireste, m-a cemat cel dintâi la tabla, cu toate ca nu eram singurul neascultat
din clasa. #m pasit demn, cu caietul, cu creta si buretele. 'u voiam ca ceilalti
sa afle ca mi-e teama de *anciu. 8e altfel, cum ma apropii de tabla, ma
linistesc. 2anica piere din senin. 2rivesc calm ocii profesorului si, când si-i
pleaca în caiet, zâmbesc îngaduitor celor din banci.
- &âte probleme am avutH
- 2atru.
- 3nde suntH
- '-am putut sa le fac pe toate, raspund eu umilit si cântarind dispretul
privirilor lui *anciu.
- 6a-o atunci pe prima. Stii enuntulH...
'u-l stiam. 8ar am facut semn ca-l stiu. *anciu si-a întors scaunul catre mine,
si-a încrucisat bratele si astepta. # înteles, si a început sa-mi dicteze1
- "într-un
jurul unui cerc de raza
diametru , trece
care zona nascuta de un arc, când
printr-o etremitate cerculare
a arcului, se învârteste
ca baza unîn
cerc, a carui suprafata este egala cu sfertul zonei. Sa se calculeze înaltimea  a
zonei."
'u stiam de unde sa încep. 'u pricepeam nimic si nici nu ma puteam gândi la
problema. îmi fiasem privirea pe cele câteva cifre scrise la coltul tabliei si
începui a-mi framânta figura, ca sa creada *anciu ca-mi framânt mintea. în
timpul acesta, eu gândeam1 "Ei, al dracului4" si apoi pocneam din dinti. Era tot
ce puteam face.
*anciu ma socotise multa vreme imbecil si ma menajase. 2oate a aflat, însa, ca
ma prefac, ca nu învat niciodata si, de atunci, nu se mai lasa înduiosat de
natângia mea. otusi, bâlbâielile, zapacelile si mimica simulata la tabla nu
ramân fara efectK *anciu îmi da întotdeauna ajutor.
- Ei, nu mergeH
- #vem un cerc...
îmi adusei aminte ca si în caiet facusem unul, plimbând creionul pe marginea
unui capac de calimara. începui a construi cercul, si stergeam mereu, ca sa mai
treaca din timp. 8ar totul era zadarnic, pentru ca nu stiam problema.
- 8e ce nu înveti, maH
- Invat , domnule *anciu, dar ma zapacesc...
-&ine îmOa bine....
- Eu învat, domnule *anciu...
- 'u ma întrerupe4... &ine învata bine, nu se zapaceste...
- Stiu, domnule *anciu...
- Spune atunci.
- epeta
Stiu, darenuntul.
sa vedeti...
2auza lunga, în care timp baietii îsi tineau rasuflarea.
-a loc4...
M-am asezat în banca, usurat. în carnetul albastrui, la ziua de ! mai, *anciu s-
a iscalit sub un magistral si dureros de citet "insuficient". Eu m-am prefacut ca
urmaresc cu atentie si curiozitate calculele vecinului meu de catalog, un italian
roscat si miop, care se încapatâneaza sa nu poarte ocelari. #cela îsi stia
lectia. Eplica, eplica, iar *anciu îi striga la rastimpuri, easperat1
- ucreaza, domnule4...
8upa ce a iesit *anciu, baietii m-au înconjurat si m-au întrebat, bucurându-se1
- &e te faci, tipuleH
e-am raspuns ca putin îmi pasa, pentru ca eu sunt eu, iar ei, simpli elevi dintr-
a sasea reala. 8e câte ori sunt umilit, ma arat superior si nu ma feresc de a le
dovedi celorlalti întregul meu dispret. Eu înteleg ca aceasta reactiune e
copilareasca, dar nu o pot îndeparta. &ând ma linistesc, ma mustru.
M-am întors acasa împreuna cu 8inu, si, pe drum, am planuit capitole din
roman. 'ici nu voiam sa ma gândesc la noul "insuficient", pe care mâine va
trebui sa-l arat mamei. Socoteam amândoi ca singura mea nadejde nu ramâne
decât omanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecât de
lucru.
#cum însa, dupa ce am scris atâtea pagini în caietul meu, nu mai am curajul sa
încep cel dintâi capitol. Se apropie seara, mâine am lectii grele, iar pe masa am
lasat la jumatate 0ouvard et 2ecucet.

II. GLORIA LUI ROBERT

obert mi-a
volupte si emarturisit, odata, ca2iacere,
6eu, dar pronunta 8@#nnunzio îi seamana.
II 6uoco. # cititîn@enfant
Ma viziteaza mansardade si
îmi vorbeste melancolic de negiobia noastra si de gloria sa. #scultându-l, ma
gândesc la personajul pe care îi voi crea eu din obert. &âteodata zâmbesc1
întrevad un obert împlinit, scimbat, transfigurat. El ma suspecteaza.
- &e ai, doctoreH
rebuie sa nascocesc raspunsuri istete. obert banuieste de mult ca îi ascund
pareri asupra-i. El ma admira si ma dispretuieste, în acelasi timp. Mi se plânge
de slabiciunile lui, care îl împiedica sa ajunga glorios.
- 8aca am glorie, femeile si banii vin de la sine...
obert se înflacareaza când vorbeste de femei. 3rsuz, cum îmi place sa ma
port cu el, l-am surprins de multe ori ca le cunoaste din carti si din filme. 2oate
e înca virgin. E un adolescent fara sprâncene, cu buze de taranca tânara, cu
barbie lustruita, cu obrajii moi si frunte îngusta. Eu spun tuturor ca obert e un
baiat frumos.
8ar nu scriu, înca, în caietele menite romanului. 'u ma sileste nimeni sa
amanuntesc portretul prietenului meu. *reau sa ma ocup acum de obert,
pentru ca el va fi un personaj de seama în romanul meu, si trebuie sa
cibzuiesc conflictul pe care îl va dezlantui.
&onflict, între cineH Iata ceea ce ma împiedica sa încep primul capitol. 'u mi-
arn otarât intriga. Eroul sunt euK aceasta e tot ce stiu. omanul va cuprinde
crizele si sfârsitul adolescentei mele, fireste. Ma voi zugravi si analiza alaturi de
atâti prieteni si tovarasi de scoala. 8ar subiectul romanului meu trebuie sa-l
inventez. Si pentru ca nu cunosc subiect fara eroine, trebuie neaparat sa
introduc pe vara-mea. #m încercat. '-am putut scrie nici o pagina. Mi se parea
ca trebuiede
departez sa scriu ca într-un-roman1 atent, înflorit, eagerat. #m înteles ca ma
ceea ce puteam spune eu, ca repetam scene citite în carti. Si atunci amânam
iar capitolul.
&are ar putea fi subiectul romanuluiH 8ragostea mea catre eroina din
vilegiatura, nu. Eu n-am iubitK nici unul dmtre prietenii mei nu a iubit, asa cum
se afla în romane. 'u stiu daca ar putea interesa un fapt sufletesc pe care
autorul însusi nu-l cunoaste. Si apoi, eu nu cred ca dragostea e ceea ce se
poate surprinde mai interesant în adolescenta. 'u cunosc decât adolescenta
noastra. 8ar, oare, nu trebuie sa scriu numai despre eaH Eu am cunoscut crize
mai interesante. Si o parte din prietenii mei le-au cunoscut. rebuie sa caut un
eveniment în jurul caruia sa se întâlneasca toti eroii romanului. #s fi fericit sa
gasesc un conflict. #-tunci, planul de lucru ar fi simplu. M-as multumi sa
prezint, rând pe rând, personajele, nici unul întrecând saptesprezece ani. #s
lamuri, apoi, conflictul. omanul s-ar continua si sfârsi din propriile lui
necesitati. &ând...
8ar toate acestea sunt palavrageli inutile. Eu nu am gasit nimic firesc, trait,
care ar putea preface romanul meu într-un roman cu subiect. 2rietenii îmi spun
ca voi scrie un roman de moravuri scolaresti. 5 lume ignorata, viciata si
neînteleasa în literatura. 8ar eu nu pot descrie. 6ara sa vreau, modific,
eagerez. Si apoi, romanul trebuie publicat, înainte de toate, pentru
promovarea mea în clasa a saptea. rebuie sa fie o o-glinda a sufletului meu,
fara a fi un roman psiologicK pentru ca nu-l vreau falsificat de analize. 'u am
sa-l scriu nici sub forma de <urnal. #tunci as uita mereu ca scriu pentru cititori
straini, m-as ocupa prea mult de amanunte intime si n-as avea succes. '-as
avea singurul lucru pe care îl caut.
8upa ce am înceiat ultima fraza, m-am oprit. E adevarat ca aceasta cautH 'u
stiu, nu stiu. Sunt atâtea lucruri de spus, si nu am tragere de inima sa le scriu.
în orice caz,
<urnalului, iaradevarul asupra
nu într-un roman mea
pe si asupra
care îl voraltora l-asnecunoscuti,
citi atâti spune în caietele
în fata
carora nu trebuie sa apar cu toate slabiciunile mele...
'u gândesc întotdeauna astfel. 8ar mie îmi place sa ma contrazic. 8in pricina
aceasta nu recitesc bucuros memoriile veci.
8ar am pierdut iar firul. #devarul e ca omanul adolescentului miop va fi o
serie de scene, de impresii, de portrete si de concluzii asupra mediului
scolaresc si sufletului adolescentilor. 8ar aceasta pare pedant si rece. Mai ales
"concluziile". Sunt sigur ca romanul meu nu va cuprinde concluziiK pentru ca eu
însumi nu mi-am gasit pâna acum. 8ar seria aceasta de scene, cine o va
povestiH Sa renunt la idila eroului meuH
...#m plecat de la obert, de aceasta sunt sigur. 8aca l-as sili pe el, în roman,
sa iubeasca o fata pe care o iubeste si 8inuH... E stupid. 'u i-am vazut
niciodata iubind. 6lirturile lor nu-mi dezvaluiesc nimic, pentru ca nu-i prefac. Iar
am alunecat în discutii critice. omanul meu va fi scris fara discutii, fara
eplicatii date în jurul oricarui fapt.
Eercitiile în jurul capitolului I n-au avut rezultat. *oi încerca sa scriu pregatiri
de roman si sa clasific material - asupra measi asupra celorlalti - ciar în
<urnalul acesta. *oi avea grija, însa, ca atunci când imaginatia se atâta si
transfigureaza realitatea, s-o încurajez, s-o ajut, iar nu s-o potolesc, ca mai
înainte. Ma voi gândi daca trebuie atunci sa adaog foi noi, în care sa precizez1
"#cest pasaj e neadevaratK altfel s-au petrecut faptele". în orice caz, pregatiri
pentru roman, încercari de a scita anumite capitole - ce vor fi acolo povestite
la persoana a treia -trebuiesc începute sistematic. obert, de la care am plecat
în aceste pagini, e un prilej.
&u prietenul
dintâi meu2rietenii
aventura. <ean *ictor obert
ma cred am printre
timid încercat, în Saptamâna
fete. Eu sufar din2atimilor, cea
pricina miopiei
si a urâteniei mele. #s suferi mai mult daca as fi respins. Iar eu vreau sa înving
întotdeauna. 8e aceea ma arat retras, dispretuitor. 'adajduiesc într-un timp
când munca ma va înalta destul ca sa atrag privirile. Suferintele mele - pâna
atunci - nu le va cunoaste nimeni.
8ar toate acestea n-au ce cauta alaturi de o aventura erotica. Sa iau seama, si
sa nu le strecor si în roman.
îndemnat de obert si de 2erri, aducând si pe 8inu, am întâlnit în acea dupa-
amiaza patru fete în 2arcul &arol.
în 2arcul &arol se întâlnesc perecile de liceeni, aceasta se stie. 8e aceea, eu
m-am împotrivit mult. Ma stânjeneau privirile strainilor. 2arcul era prea
populat, ciar cu pereci. Iar noi - cu sepci de liceeni, lânga ele, cu uniforma -
eram de-a dreptul suspecti. otusi, acela a ramas locul de întâlnire. .
obert le cunoscuse. El marturiseste ca fetele îi dadeau târcoale si atunci,
resemnat, le-a vorbit. 2erri ne sopteste ca le-au "agatat" amândoi într-o seara,
pe bulevard. obert era stânjenit si le vorbea despre literatura franceza. 6etele
au ramas fermecate.
e-am întâlnit lânga #rene, pe o alee dosnica, zâmbind si rosind. 'i s-au
prezentat din vârful buzelor. &u toate încercarile de a se dovedi nevinovate, la
prima aventura, lasau aceeasi impresie de ucenice dintr-un atelier de croitorie.
Erau simplu îmbracate, cu obrajii pudrati, cu parul atent presat, cu buzele timid
înrosite. #m auzit acele adorabile fraze de început, cu ironii stupide, râs
încurajator, cu gesturi. 6etele se aratau magulite de tovarasia noastra.
Mergeam împreuna, doua fete si doi baieti. 'u ascultam decât pe obert, care
încerca sa aprinda discutia asupra iubirii si femeii. 2erri coceta o vulgaritate
impresionanta. 8inu
vorbea rar, privind în oci, fumând, asteptând sa farmece. Eu taceam, cu un
smoc
E inutilaspru de par rosu
sa reproduc pe frunte. într-o jumatate de ceas, geata se
aici conversatia.
rupsese. 'e-am distantat, pereci, pereci. Eu ramasesem cu sora fetei care îi
placuse lui obert. 5 bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ocii negri. 8e câte
ori o priveam, ma tulbura gândul ca am mai vazut-o în toate grupurile de fete,
în toate liceele, la toate serbarile. Era cea mai mica din grup si, poate, cea mai
cuminte. Eu am vrut sa-mi dovedesc ca am curaj. îmi spuneam1 "Sunt las daca
pâna ce numar zece nu îi trec bratul sub bratul meu." 6ata s-a înrosit mult,
mult. Eu eram palid, întunecat. *orbeam, vorbeam. îmi ajungeau pe buze toate
anecdotele erotice, toate cuvintele cu doua întelesuri. 6ata care nu surprindea
întotdeauna sensul tainuit se pierduse. Eu paseam apasat, strângându-i bratul,
înfiorat de tremurul trupului, de aburii parului, de buzele ei.
îmi spuneam1 trebuie s-o sarut4 'umaram pâna la zece. 'u îndrazneam. Ma
încruntam, rosu, zapacit, umilit. 6ata cuteza sa vorbeasca, îmi porunceam. Si
ea se scutura sub buzele mele reci, strivite pe obraji, pe par, pe umarul de
stofa decolorata.
8ar voiam prea mult si faptuiam prea repede. Era înca zi deplina. Se zareau si
se auzeau celelalte pereci. Eu mi-am silit tovarasa sa se aseze cu mine, lânga
un brad pipernicit. S-a asezat mai mult târâta. 'u vorbea nimic. Se împotrivea
cu ocii, cu mâinile. Eu gândeam cine stie ce act nebunesc. Si fata se
înspaimânta. &ând i-am sarutat buzele, s-a ridicat ca un arc, si-a scuturat
rocia si mi-a spus, lacramând, ca pleaca sa-si caute sora. Eu mi-am pierdut
într-o clipa dorinta stupida de a ma dovedi necioplit, incult, brutal. M-am
apropiat de ea si am mustrat-o ca s-a lasat sarutata de mine. 'u stiu de ce
eram îndemnat sa mint. Minteam spunându-i ca am voit sa aflu daca e
"cinstita" sau daca
atâtea lucruri care oseamana
rusinau, surorii sale. #m
iar pe mine ma început sa-i învinuiesc
alinau. *orbeam aspru,sora de
cu ura,
rau, împotriva surorii, - pe care atunci o cunoscusem -, marturisind ca stiu
multe lucruri compromitatoare asupra-i. 6ata aproape plângea. Eu staruiam.
Spuneam ca trebuie sa ajunga din nou "fata morala". îmi placea s-o cinui
stupid.
'e-am întâlnit toate perecile la cealalta parte a #renelor. 6etele se
sarutasera, se îmbratisasera cu prietenii mei. <ean *ictor era fericit. 8inu îsi
fagaduise, poate, sa revina. 5cii tuturor s-au oprit asupra-ne. Eu livid, ea
plânsa. &ine stie daca nu ne invidiau...
Eram furios pe mine. 'u întelegeam de ce vorbisem lucruri straine sufletului
meu si, apoi, de ce o cinuisem absurd, eagerând un rigorism moral care îmi
era strain si antipatic. 'u lamuream nimic. 6aptul mi se parea o amintire de
cosmar.
2ovestind lui obert, la întoarcere, aventura, el n-a stiut ce sa creada.
Meditând, însa, mi-a raspuns ca a fost ceva "interesant", dar nu prea mult.
rebuia sa fiu mai brutal, sa merg mai departe. E curios cum n-a priceput ca
eram îndurerat de cele ce se întâmplase.
8e atunci, nu-l mai întovarasesc în întâlniri cu fetele. El raspândeste zvonul ca
ma tem. 2oate ca zvonul nu e cu totul în afara de adevar.
Iata ca am vorbit, pâna acum, prea putin de acest prieten, care va fi un
personaj de seama în roman. 2oate, nici nu-l cunosc. obert citeste ceea ce îl
îndemn eu si vorbeste mult asupra cartilor citite. 8ar pe mine - poate dintr-o
invidie nemarturisita - ma supara oratoria lui fara miez. Ma supara obert,
pentru ca e sentimental, e marginit si încrezut. 2entru ca acest caiet e <urnalul
meu, trebuie sa ma întreb1 eu nu sunt tot atât de încrezutH Sa nu ma tem de
raspuns. Stiu ca ma socotesc deasupra tuturor celorlalti. 8ar aceasta o ascund
în mine, si în roman nu se va trada. obert îmi spune ca ceea ce îl pastreaza
vietii e gloria.IIEu
8?@#nnunzio. ma prefac
invidiez ca nu
pe acest înteleg.
italian Si prietenul
cu carti meu
frumoase si îmi vorbeste
femei de în
frumoase
amintiri. 8ar eu nu ma grabesc. înainte de a pofti asemenea lucruri mari,
trebuie sa muncesc mult si sa sufar. 8e aceea îmi dispretuiesc eu prietenul1
pentru ca asteapta gloria fara sa munceasca. obert nu e un geniu, aceasta o
stiu. E numai un baiat frumos ca o fata, care iubeste teatrul si planuieste sa
scrie piese în trei acte. într-una din ele am si eu un rol principal. Ma va încipui
în mansarda mea, în bluza aspra ruseasca, asa cum port eu vara, cu ocelari si
cu zâmbet încruntat. *oi fi un soi de "raisonneur". #s vrea mult sa stiu ce crede
obert despre mineK nu ceea ce îmi spune, ci ceea ce crede. Stiu ca ma
dispretuieste mult, pentru ca, spune el, nu cunosc viata. Eu stau între carti. El
îsi pierde timpul sau citeste romane. El spune ca "traieste". El e complicat,
pentru ca a cunoscut mai multe fete ca mine si se plimba duminica la Sosea.
Eu sunt simplu, pentru ca socotesc toate aceste copilarii inutile, piedici în
drumul aspru pe care trebuie sa pasesc.
&ând ne adunam, prieteni multi, obert ne vorbeste despre gloria lui. Eu îl
întreb, banuitor, daca munceste cu adevarat ca s-o ajunga. El ne spune ca
citeste pe 0alzac, pe Ibsen si pe *ictor Eftimiu. 'oi toti îl tulburam cu glume
rele, pentru ca tuturor obert ne e simpatic si an- B tipatic în acelasi timp.
#ceasta e deosebirea între mine si el1 ca unul viseaza o fericire si o asteapta,
iar altul se cinuie s-o ajunga, fara sa se gândeasca asupra ei. Iata o fraza
stupida, care nu trebuie stearsaK ca sa îmi aduc aminte mai târziu cât de simplu
se fac deosebirile la saptesprezece ani.
în romanul meu, obert va trebui sa faptuiasca, sa vorbeasca, si astfel sa fie
cunoscut cititorilor. E gol si suficient. Eu am fost ispitit sa-i vorbesc despre rolul
însemnat peI-am
înfrigurare. carespus
îl vaca
avea în eagera
îi voi cartea adolescentei noastre.
pacatele, îl voi obert
ridiculiza, asculta
îi voi cu
culege
naivitatile si negiobiile împartasite prietenilor timp de atâtia ani si le voi aseza
toate în roman. #m întârziat împreuna pâna dupa miezul noptii. obert mi s-a
plâns ca nu-i sunt prieten, ca ma arat mincinos scriind în roman numai lucruri
rele despre el.
- Si cum ma va cemaH
- <ean *ictor obert.
# protestat. Mi-a strigat ca îi voi compromite cariera si gloria. &a daca i-am
aflat atâtea taine si slutenii, prietenia noastra cere ca ele sa ramâna între noi.
- Scriu un roman de moravuri si un roman psiologic, minteam eu. rebuie sa
cuprinda fapte reale si personaje reale,
- #tunci de ce nu-mi pui si partile buneH
- 2entru ca autorul romanului are nevoie de un personaj ridicol.
- Si de ce sa fiu eu acelaH
- 2entru ca obert, în roman, se dovedeste ridicol.
'e-am despartit aproape suparati. Meditând, obert s-a convins, poate, ca nu
voi scrie niciodata un roman în care el sa fie zugravit ridicol. 8e atunci,
încearca sa para scimbat, superior, modificat de lecturi când vorbeste cu
mine. 2aseste în mansarda abatut, asa cum spuneam eu odata ca trebuie sa fie
orice adolescent nelinistit. îmi vorbeste de 0rand, pe care îl citise de la mine.
Se încordeaza sa para erou nordic.
#r fi interesant de notat toate mastile pe care obert si le-a pus fata de mine,
în câteva saptamâni, ca sa-mi scimb parerile si sa nu mai fac din el un erou
ridicol de roman.
Eu ma prefac convins de scimbare. 0aietii sunt uimitiK cred ca e o farsa la
mijloc. obert se simte atât de bine cu ultimele "personaje" pe care le imita,
încât începe sa creada el însusi în ele. 6aptul acesta trebuie meditat. obert,
dintr-o prea
merge insinuare a mea,
departe. a ajuns sa
In vacante, se creada
singur altul. Mi-eeu
la ârgo-viste, teama lucrurile
cred ca îsi vor
va reveni.
*a uita pe 0rand, pe #ndrea Sperelli si va ajunge iarasi adolescentul marginit si
frumos, care tânjea gloria.
Iata-ma înceind fara rost atâtea pagini din <urnal. în roman va trebui sa
pregatesc mai dinainte finalurile.

III. JURNAL DE CLASA

întotdeauna mi-a placut sa pastrez un <urnal regulat si complet. &aietul acesta


l-am început în ziua când m-am otarât sa lucrez la omanul adolescentului
miop. 8ar am luat obiceiul sa scriu prea mult. 'ote scurte, însemnari din clasa,
impresii continuu sa adun în <urnalul intim. Si iata ca si acest caiet se sfârseste.
#m sa transcriu tot aici o parte din însemnarile marunte, mai ales cele care îmi
pot sluji drept material pentru roman.
îmi plac si le recitesc de câte ori am vreme, pentru ca sunt vii si pretioase
pentru mine. 6ireste, în roman, toate le voi scimba, le voi eagera. #ltminteri,
nu le va citi nimeni.
5 zi de la sfârsitul lui mai. 2e &aleia îl asculta 'oisil la istorie. &a întotdeauna,
&aleia nu stie nimic. îndruga la rastimpuri cele ce-i sufla din spate olironiade.
(olironiade sufla ca sa i se sufle.) E vorba de epeditia lui Marco 2olo.
- 2e unde au luat-oH
&aleia se gândeste. &a sa câstige timp, întreaba si el1
- 2e unde au luat-oH
- #u
8a.luat-o pe la &apul 0unei-Sperante.
- #tunci nu-i spunea asa.
- *oiti sa va spun cum îi spunea atunciH -8a.
ace. olironiade sopteste, mereu mai tare. # auzit.
- îi spunea &apul 6urtunilor.
- Si apoi pe unde au luat-oH
- In 0razilia.
âsete. &aleia îsi priveste vecinii cu ura si dispret.
- Si unde au ajunsH -In 0razilia.
- Si ce-au gasit acoloH
- 2amânturile indice.
- Si altcevaH
- #ltceva ce voiti sa mai gaseascaH
2aPe va ramâne repetent. în clasa a doua a fost premiant, în clasa a patra lua
mentiune la matematica. #cum, va ramâne repetent. 2aPe e tot atât de senin,
si manânca tot atât de mult, si se bâlbâie ca si mai înainte. El raspunde, când e
întrebat ce se va face repetent1 "2unga mea si patru bani4" 8aca cineva îsi
îngaduie, însa, vreo gluma, 2aPe îl boeaza precipitat si voios.
- ot o glumaK cacun a sa maniere, obisnuieste sa spuna.
2oate repetentia nu i-ar fi atât de sigura daca 2aPe n-ar fi fost surprins de
*anciu la bodega, într-o recreatie, cu câteva sandQic-uri si o litra de tuica în
fata. # fost cemat în cancelarie. # spus ca sandQic-urile erau ale lui, dar
tuica era a unui domn care plecase fara s-o bea toata. # încercat sa faca ciar
portretul domnului. *anciu îl lasa sa vorbeasca, îi aminti, la sfârsit, ca el a platit
si litra de tuica. # fost eliminat pe o saptamâna si i s-a scazut nota la purtare
de la "suficient" la "insuficient"?@, ceea ce ne-a îngrijorat numai pe noi si pe
parinti. 2aPe continua sa fumeze în recreatii si sa strecoare în giozdan o
sticluta
8esi va cu coniac,
ramâne pe care 2aPe
repetent, o soarbe înjurând la
n-a renuntat si lovindu-si prieteneste
muntii 6agarasului, niciprietenii.
la tabara
din 8umbrava Sibiului. 8aca nu vom gasi tovarasi pentru 6agaras, vom pleca
noi doi, singuri, ca în timpurile bune ale prieteniei noastre.
5ra de muzica. 2oate ultima ora de muzica de anul acesta. Maestrul a venit cu
un teanc de note muzicale, o noua romanta a sa, &rinul, si-a venit sa le vânda.
*orbeste încet si trist.
- 8omnilor, nu de altceva, dar am dat o mie cinci sute de lei la tiparit si vreau
sa-mi scot banii. '-am nevoie de câstig... 5 bucata costa sase lei.
Dâmbeste. 0aietii dau câte sase lei si râd de autorul &rinului. #u cerut sa le-o
cânte. Maestrul s-a asezat la orga si o cânta trist, clatinându-se pe scaun. 5
melodie banala, pe care am mai auzit-o, nu stiu unde. 8upa ce a repetat-o de
câteva ori, orga a încetat sa mai scârtâie si maestrul s-a ridicat. #plauze
frenetice si râsete. 2rofesorul zâmbeste. #poi roaga pe baritoni sa iasa afara
din banci si sa repete cu el corurile pentru serbarea de sfârsitul anului. Si
adauga, tot atât de linistit1
- 8omnilor, daca nu faceti tacere, cem pe d-l director4 8ar nu-l crede nimeni.
'-au iesit decât trei baritoni.
- 3nde sunt baritoniiH '-auziti, domnilorH Sa iasa baritonii afara din banci. Mai
avem câteva zile si vine serbarea.
- as@ sa vie, glasuieste unul din fund.
- &are-i obrazniculH
- E scris pe-al nostru steag4
- 'u va astâmparatiH
- 3nde-s doi, puterea creste.
- ...ca
...si înfloreste...
un mar, ca un par...
- *a dau afara4
- 8ai, n-ai4
- Incetati odata, magarilor4
- u l ?@as voulu 8andin4
- &em pe d-l director.
- 'ecematului i se ia darul.
- 0anca din fund, va scad nota la purtare4
- 8e ce va suparati, d-le 0oloveanuH
- 8e ce va purtati sever cu noi, d-le 0oloveanuH
- 2rofesorul îi ca un parinte...
- ...iar glasul lui e divin.
- Dee4
S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa
partiturile pe jos. 3nul din ei "a cerut voie afara". Si pentru ca n-a obtinut,
pretinde ca nu poate cânta, ca e "o adevarata barbarie si abuz de putere, ceea
ce se petrece la liceul acesta4". 0oloveanu cânta înainte la orga, numarându-si
din oci baritonii.
6osil încearca sa se strecoare afara. 6osil nu e simpatizat, pentru ca e sciop,
pâraste baietii, e zgârcit, învata bine, copiaza la teze, cunoaste cimie si - pe
deasupra - mai e si evreu. 0aietii îl striga din banci cu glas tare, ca sa auda
maestrul.
- 3nde te duci 2artiniseanuH
- 3nde fugi, 6osiloH 'u stii ca d-l profesor nu lasa pe nimeni afaraH
- Stai la loc, 6osilo4
- 8e ce nu respecti ordinele d-lui profesorH
2artiniseanu, rosu, se târaste în banca. #steapta. &aleia, care sta în spatele lui,
citeste
si-au e petit
întors, parisienK
cântând, îi trage o palma peste ceafa. 2alma a rasunat, baritonii
capetele.
6ireste, dupa ora, 6osil a reclamat pedagogului. &aleia va face o ora de arest.
R
#guletti a plâns astazi la ora de cimie si a pomenit numele tatalui sau mort,
ca sa nu-i puna oivinovici "insuficient". Scena m-a facut sa rosesc jenat, sa-mi
frâng mâinile de enervare. Simteam ca ma copleseste o revolta nelamurita si
mila pentru #guletti, si ciuda pe el, si compatimire pentru profesor.
6anica regreta ca nu se poate preface atât de bine. #guletti s-a prefacut si a
mintit. #s minti si eu bucuros, daca as puteaK dar de ce sa vorbeasca despre
tatal lui, mortH
&red ca întreaga clasa a încercat sentimentul acela stânjenitor, penibil.
%G
#s vrea sa-l cunosc pe 8inu bine, bine de tot, pentru romanul meu. 'u-mi
ajunge sa stiu ca e frumos, bun si inteligent. 0anuiesc ca ceva din sufletul lui
ne scapa amândurora. 8e ce arata 8inu tot mai putina tragere de inima pentru
cimieH #m învatat-o amândoi, la el, într-un laborator adunat pe lavicioarele
unei odaite din subsol. #nul acesta aproape a uitat formule de temelie. 'u-l
mai "pasioneaza", cum spun eu. 'u mai munceste. &iteste literatura putina, se
plimba si doarme mult. 'iciodata 8inu n-a fost prea arnic, nici prea ordonat.
8ar acum s-a scimbat mult. 2oate sa fie o simpla criza. 8ar eu, câteodata,
singur, ma întreb1 daca acesta e adevaratul 8inu, si toata pasiunea lui
stiintifica de un an si jumatate n-a fost decât o iluzieH 8aca însusi el s-a înselat
atât timp, si acum se întoarce în sineH
'u stiu, înca, ce rol va juca în roman.
R2e obert îl dor ocii din pricina cititului si a formolului cu care s-au stropit
clasele duminica. S-a frecat mult si acum îi sunt ocii rosii si lacrimeaza. Sta cu
batista la oci, încruntat. Sunt sigur ca se încipuie personaj din Ibsen, urmarit
de cinuri sufletesti si trupesti. 3mbla printre baieti, ca ei sa-l vada cum sufera
si sa-l compatimeasca. &ând îl întreaba vreun profesor de ce sta cu batista la
oci, e fericit si raspunde în asa fel, încât orice om inteligent sa poata întelege
ca cititul e pricina durerii lui de oci.
Mie mi-a spus ieri1
- 'ici nu stii cât ma dor ocii. #seara arn citit pâna la doua.
Eu m-am prefacut mirat ca citeste atât de putin si l-am mintit ca nu ma culc
niciodata înainte de trei.
R
eza la matematica. 2roblema, ca de obicei, foarte usoara. &um însa eu nu
stiam nimic - pentru ca nu învatasem nimic întreg anul -, priveam si nu
pricepeam. începea sa-mi para rau de nestiinta mea. &ât de putin as fi citit, si
tot o rezolvam. în jur, baietii lucrau aprins. 'umai Malu-reanu si &olonas
priveau caietul cu aceeasi statornicie interogativa ca si mine. 'oi trei suntem
cei mai prosti la matematica din toata clasa.
# început sa ma necajeasca faptul ca nu puteam face nimic. M-am apucat
atunci sa însir calcule fara nici o legatura cu subiectul. 2roblema era de
trigonometrie, iar eu din trigonometrie nu cunosc decât cazurile de rezolvare a
triungiurilor dreptunge. #m scris ce cunosteam1 altminteri, cu foaia alba, as
fi capatat "rau".
2e trimestrul întâi, ca sa-l întarât pe *anciu si sa ma razbun ca zâmbea
întotdeauna când eram la tabla, sigur de ignoranta mea, am încis caietul de
teza si am început sa scriu pe o foaie scoasa din geanta. Scriam ca sa ma vada
*anciu si sa se supere ca nu stie ce scriu, de ce scriu
%!
si cum am curajul sa scriu. *anciu se uita la mine, si se uita uimit. în acelasi
timp, eu ma bucuram ca am prilejul sa ma analizez si sa-mi însemn sufletul din
ceasul acela pe ârtie. #m vârât la urma fituica în buzunar - unde s-a adunat
un teanc întreg.
...8aca iau media "insuficient" si pe trimestrul acesta, nu-mi mai
ramâne nici o nadejde.
R
'otita din $ iunie, când am vazut ca colegii din fata sunt tristi, nu vorbesc si
stau pe gânduri.
Iata ceea ce se petrece în sufletele noastre, acum la apropierea sfârsitului de
an1 ne copleseste melancolia. Suntem obositi, dezgustati de scoala, sleiti de
caldura si ne întristam, totusi, când se apropie sfârsitul anului. 'e aratam
multumiti si râdem, si vorbim, dar în suflete pastram toti un început de
nostalgie. Se întelege lesne aceasta. 2oate ne gândim la placerile verii si ne
întristam amintindu-ne ca vom fi singuri. 8espartirea ne alunga bucuriile.
Suntem atât de legati între noi, dupa sase ani de clasaH Sau poate e altcevaH
2oate ne întristam ca vacantele nu ne aduc cele ce încipuisem noi, înca de pe
la 2asti, ca vor aduce. oti socotim cele dintâi zile de vacanta un rai. Si nu e
asa. 'e obisnuim, în ultimele saptamâni de scoala, putin câte putin, cu
placerile libertatii. Si, când se vesteste vacanta, cautam zadarnic marea si
nesfârsita voluptate. Eu n-am gasit-o. E drept, multi dintre noi par veseli si
zgomotosi, dar aceasta nu dovedeste
nimic pentru mine. 8e atâtea ori ma pot preface...
R
#stazi, 6anica
îi tremura a capatat
glasul, când s-a"bine" la cimie.
scuzat S-acarnetul
ca nu are întors înde
banca
note.istovit, desfiguratK
8upa plecarea lui
oivinovici, a sarutat tabla si a daruit baietilor o suta de lei pentru cornuri si
ciocolata. &eea ce, pentru zgârcenia lui 6anica, e mai mult decât o nebunie. &u
"binele" luat la oral si-a asigurat media. 6anica e terorizat de cimie. &red ca
citeste de zece, cincisprezece ori fiecare lectieK si o uita de cum e cemat la
tabla. Se emotioneaza ca în fata inspectorului. Se face rosu, se bâlbâie,
framânta buretele cu creta la un loc. 3raste pe oivinovici si se înspaimânta de
câte ori se descide usa, în ora de cimie. a etemporale naduseste, se
clatina în banca, se tradeaza daca încearca sa afle un amanunt de la vecin, se
zapaceste, varsa calimara, transcrie de trei ori problema. înainte cu câteva zile
de teza, pierde pofta de mâncare. în ajun, învata pâna dupa miezul noptii si se
desteapta în friguri. #junge la liceu slabit, uluit, epuizat. &ând intra oivinovici,
6anica înlemneste cu ocii la el. Se dezmorteste când striga absentii. #poi
ajunge nervos, nerabdator, se framânta în banca, se cinu-ie pâna ce
oivinovici citeste problemele sau enunta subiectele de teza.
%$
&ând suna clopotul si nu si-a sfârsit lucrarea, 6anica îsi pierde cumpatul,
încearca sa scrie precipitat o concluzie, oricare. în tot timpul orei a scris
"literatura" în jurul subiectului ca sa umple pagini si sa convinga pe oivinovici
ca a învatat. 8e obicei, concluziile sunt partile lui cele mai bune, pentru ca nu
sunt epuse "literar".
6anica poarta în permanenta piramidoane în buzunarul de sus al tunicii. 0aietii
îl îndragesc, pentru ca e inteligent si sperios. âde în toate orele, afara de
cimie si matematica. &unoaste cele mai abile formule de introducere când
trebuie sa ceara scuze profesorilor. 'imeni nu stie, însa, de ce i se spune
"&ocos".
I*. 'E 85'<3#'I
#sta-searaobert
&ismigiu. au venit la mine
purta obert
pantaloni si si
albi cupantofi
8inu sicu
aufunda.
otarât sa ne
8inu, plimbam
aina în
descisa,
cordon de antilopa si tabacera de argint. #mândoi, fara sepci si fara palarii.
<ean *ictor obert - care se socoteste geniu - îsi tine dreapta la frunte de câte
ori e nevoit sa stea pe scaun. 8inu - despre care fetele spun ca e "dragut si
ironic" - cauta sa se vadeasca cinic, 8on <uan si paradoal.
Eu mi-amînceiat tunica si am coborât în strada. obert a oftat si 8inu mi-a
oferit tigari. obert ofteaza pentru ca e geniu. Mi-a marturisit într-o noapte ca
geniile sunt nefericite.
- 8e ceH
obert m-a mângâiat, blând si imens.
- u nu pricepi asta...
2entru obert, eu sunt "doctorul". #m toate simptomele1 urâtenie, miopie
precoce si desfiguratoare, preocupari erudite. obert, însa, care e geniu, ma
consoleaza1
- 6iecare cu ursita lui, doctore...
8inu e banuitor si nedrept. Se îndoieste de obert. #ceasta pentru ca e tot atât
de frumos ca el si - desi zvoneste peste tot ca nu se teme de obert - îl
necajeste concurenta. ivalitatea lor s-a accentuat la o nunta, când partenera
lui obert, o blonda bacalaureata din ârgoviste, a sfârsit prin a darui lui 8inu
un trandafir de la pieptul rocii. 8inu pastreaza trandafirul într-un sipet cu
scrisori si flacoane colorate. 8ar obert zâmbeste genial de câte ori aude de
întâmplarea aceasta.
- &opilarii...
2e bulevard, urmaresc cu ocii fetele si doamnele. 6iecare se trudeste sa para
mai
%% îndraznet.
- 6rumos corp, afirma 8inu, cu ton de specialist încercat.
- 'u-mi plac picioarele, glasuieste obert, cu dispret. 8inu se înroseste în
întuneric, renuntând, fireste, la arbitrajul meu.
- #i mai vazut-o pe S=lviaH
#taca obertK S=lvia e o frumoasa si vece "simpatie" de a lui 8inu, pe care îl
întâlnea în aceeasi familie, de doua ori pe an1 la Sfântul 8umitru si a treia zi de
2asti. 8e câteva luni, S=lvia a fost fermecata de obert.
8inu afecteaza ca idila lor e distractiva1
- S-a urâtit groaznic în ultimul timp.
- i se pareH întreaba, perfid, obert.
- Si apoi, S=lvia a fost totdeauna o fata vulgara...
2revestind furtuna, încei analiza S=lviei cu o întrebare stupida. /otarasc, apoi,
sa ne odinim.
- /ai mai bine dupa fete...
Eu gasesc propunerea compromitatoare, si obert se asaza, fericit ca nu i-am
acceptat-o.
8inu fumeaza visator. obert se pregateste sa ofteze. Eu astept. Stiu ce are sa
se petreaca. 8in pricina celor saptesprezece ani, a noptii de vara si a muzicii
militare, cei doi vor deveni melancolici. *a pieri rivalitatea. Si vor începe acele
insipide marturisiri, soptite cu oci înlacra-mati, unor prieteni dezarmati si
receptivi.
8inu e mai zgârcit în confesiuni. obert, însa, e fecund si obsedant. 5cii se
încid. obert devine absent si imagineaza. îsi imagineaza un suflet torturat si
satanic. 8inu, modest, spune ca el seamana cu #natole 6rance1 sceptic si
epicureu.
în noaptea aceasta eram otarât sa lupt, pâna la urma, împotriva unei discutii

-ce&eameninta
nefericit sa
estiajunga spovedanie. obert nu ma privea.
tu, doctore...
Ma magulea perspectiva de a se vorbi despre mine. 'oi toti cautam aceasta, si
cautam sa alimentam discutia si s-o prelungim cât mai mult. 8ar acum era o
primejdie.
- 8ar nu sunt nefericit deloc...
- Dadarnic te ascunzi, ritma obert, profund. 8inu asculta, asteptând revansa.
- &um poti trai tu fara iubire, fara femeie, fara aventuri, continua obert cu
ocii în coroana teiului.
- 3ite ca traiesc, constatai eu, umil.
- Si asta numesti tu viata, tinereteH...
&ând obert vorbeste despre viata si despre "iubire", ritmeaza frazele, ca în
drame.
- Sa nu cunosti atâtea voluptati ale vârstei... voluptatea de a stapâni femeia, de
a o calca în picioare, lovindu-i potirul plin al dragostei...
- &are potirH ma prefacui a nu pricepe eu, presimtind primejdia de a-l asculta
pe obert psalmodiind un sfert de ceas.
- 'ici asta nu pricepi, doctoreH...
- 8aca nu vorbesti clar...
- Sa te îmbeti în aroma trupurilor suave, sa pasesti pe sub alei, brat la brat cu
sclava ta...
Ma uitam la 8inu si ma întrebam de ce nu ataca. Sentimental înfrigurat, obert
se dezgolise. "Ironia" lui 8inu putea fi atâtata.
- 6emeia... 'imeni nu o cunoaste... sa te culci în paturi albe, feciorelnice.
8inu izbucni.
- 0ine, ma obert,
'u-s fantezii, pâna
iubite, când
vorbi o sa-ti rabdam
prezumtios noiefanteziileH
obert, reala realitate...
- #i avut tu vreo fecioaraH
- '-am spus ca am avut fecioare. #m spus "paturi feciorelnice"...
- &e numesti tu "feciorelnic"H intervenii si eu, paie peste foc.
- Ia lasa-ma, doctore, cu filologia ta...
- 'u-i vorba de filologie, ma prefacui eu necajit, ci de fecioare.
- 'u ma pricepeti...
obert e nefericit ca noi nu îl pricepem. 8e câte ori nu stie ce sa raspunda,
ofteaza1 nu-l pricepem.
- Stii ca mi-a scris Maria...
#mândoi, si eu si 8inu, suntem siguri ca nu i-a scris.
- &e-ti spuneH
- Ma plictiseste, draga, cu declaratiile.
- I-am spus ca n-o mai iubesc. 'u e genul meu...
obert se culca iar pe banca, cu privirile în tei. ;ândeste. Muzica a încetat. rec
pereci pe sub alei, si 8inu le urmareste cu ocii. început de vara, cu ispite. Ma
simt si eu tulburat, dar lupt. 'u vreau sa sucomb melancoliei si sa le
marturisesc si eu mai mult sau mai putin realizate idile de vilegiatura.
- 'u te-am vazut niciodata cu femei pe strada, ataca prin surprindere 8inu.
- Eu na umblu cu amantele mele pe strada...
# urmat dupa aceasta o pauza. îl simteam pe 8inu nelinistit. 8esigur ca era
ispitit sa se destainuiasca. #m ajuns un foarte bun observator. 2ot recunoaste
repede pe cei cinuiti de aceasta nevoie launtrica. Mie mi s-au destainuit foarte
multi prieteni. Ei ma socotesc creat pentru a asculta confesiuni. '-au înteles
niciodata cât de putin ma intereseaza sufletele
%9
%
lor. 2entru
celuilalt maicasrcinal1
destainuirile nu sa-l
sa-l faca suntadmire
sincere.
sau6iecare încearca sa apara în fata
sa-l compatimeasca.
Si cu toate acestea, si eu încerc la rastimpuri nevoia de a-mi descide sufletul.
8ar ma înfrâng. Si nu vorbesc niciodata, nimanui, despre cele ce banuiesc ca
se petrec înlauntrul sufletului meu. 2e mine ma supara confesiunile. Sunt o
slabiciune. Eu nu înteleg cum un barbat poate avea nevoie de sprijinul altuia.
&iar cel mai bun prieten e un dusman în ceasurile grele. #tunci, trebuie sa
ramâi singur. rebuie sa izbândesti sau sa fii înfrânt, singur.
Iar eu nu ma pot destainui prietenilor. 2rietenii si-au facut parerea lor despre
mine1 doctor. Eu - dupa acele prea putine lucruri pe care le stiu - cred altfel.
8aca m-as dezvalui, însa, prietenilor, mi s-ar spune ca "pozez". "2oza"
înseamna pentru baieti tot ceea ce se deosebeste de ei...
întelegând inevitabilul, îl întrebai pe 8inu care a fost prima lui femeie.
- &um, înca nu ti-am spusH se ridica fericit. 0a mi-o spusese, si de nenumarate
ori.
- #m auzit-o de mult, dar nu mai mi-aduc aminte. Si apoi, sa auda si obert...
- 8a, da1 ma intereseaza.
Eu ocii cum obert se asaza la pânda.
#scultasem aventura aceasta si notasem o suma de versiuni. 8inu avusese,
pâna acum, saptesprezece femei. Stiam si cum le ceama, si ce par au, si alte
multe amanunte. 8ar, îndeosebi, versiunile primei femei ma interesau. 2entru
ca eistau felurite si nostime versiuni. 3na din ele marturisea ca prima femeie
era roscata, vaduva si locuia pe aceeasi strada cu elK alta ca, dimpotriva, avea
parul negru-corb, era casatorita si foarte bogata. 'u numai atât. &ircula si
subspecii, precum si varietati de versiuni. #sa. de pilda, tot prima lui femeie
avea odata
roscata, parul negru,
casatorita era vaduva
si bogataK si locuia
sau locuia pe o pe aceeasi
strada cu elstrada
etc. cu elK sau era
8inu începu pe un ton degajat. El - era în clasa a treia, baiat frumos, ocii
negri, buze rosii, tunica croita pe solduri - se întorcea odata de la scoala. &ând,
fara veste, dintr-un gang iesi o servitoare stânjenita si-l apuca de mâna. 'ici nu
avu timp sa-si dea seama ce face, când se trezi într-un dormitor. în dormitor
era un pat, iar în pat o fata cu parul aramiu, foarte luos învestmântata.
- 6ataH iscodi curios obert.
- 2area numai, raspunse prudent celalalt.
Eu nu spuneam nimic. 8ar atunci, obert se otarî si se întoarse spre mine.
- 'u ti se pare, doctore, ca aventura lui 8inu aduce oarecum cu 2acatul lui
&aragialeH
%:
Mie mi se pare ca "aduce" îndestul. 8ar am raspuns naiv1
- 8e unde vrei tu sa cunoasca prima femeie a lui 8inu 2acatul lui &aragialeH
S-a auzit, timp de cinci minute, muzica militara de pe malul celalalt al lacului.
- #i citit 2acatH îl întreba obert.
- 'u-mi mai aduc aminte...
#m plecat târziu din &ismigiu. #cum, când scriu, nu se mai aude nici un
tramvai electric pe bulevard. 'u mi-e somn. Mi-e cald. Si nu sunt multumit.
...Eu stiu ce se petrece cu mine1 sunt un sentimental. Dadarnic încerc sa ma
ascund. Sunt sentimental ca orice alt adolescent. 2entru ca, altminteri, n-as fi
acum întristat. '-am nici un motiv sa fiu întristat.
Eu am înteles de ce nu sunt multumit. 2entru ca nu "mi-am descis sufletul"
prietern?@or. Sunt si eu ca toti ceilalti.
#m sK eu nevoie de prieteni. Dadarnic ma minteam. Si eu, ca toti ceilalti.
*reau adevaiul, pâna la capat. *reau sa fiu sincer.
2arca eu nu stiuH 'u stiu ca sunt sentimental si slab, si lipsit de vointaH 'u
visez si
într-o eu fecioare
luntre albaH 'ublonde, cu care
ma visez sa mafapte
savârsind plimberoice
prin parc, sub luna,
si culegând sauope
laurii lac,
data
cu sarutarile frumoaselor necunoscute care...H
8ar toate acestea sunt lucruri triste si stupide. Eu nu ma îndrept scriindu-le în
caiet. Si nici nu le pot scrie. Sunt caragioase.
#r trebui sa fac altceva. #r trebui sa-mi caut frângia si sa ma biciuiesc. 2entru
ca sunt imbecil. 2entru ca îmi pierd timpul ratacind prin &ismigiu si mi-l pierd
acum visând Margarete iluminate, cu ocii înaltati spre cer, cu mâinile
încrucisate pe piept.
Mai mult. Sunt cel mai natâng dintre toti, orisicât m-as ascunde. Sunt atât de
natâng, încât nici nu ma revolta noaptea aceasta pierduta, si slabiciunea
sufletului meu, si ruina vointei mele, si pustiul mintii mele. Si scriu aici, în loc sa
ma biciuiesc si sa ma purific. Sunt dezgustat de tot, ciar si de durere. &autam
durerea trupului. #cum... Si nici nu mi-e somn. Si nici nu pot citi. &eea ce
înseamna ca sunt imbecil.
%7
*. 3' 2IEE'
2rietenul meu Marcu e înalt, uscat, cu ocii mari si bulbucati, parul cret, mâinile
lungi, picioarele lungi. Sta în banca din fund si citeste romane frantuzesti.
0aietii îl cred prost si îi spun, din pricina lungimii nasului, "andarica"K iar
pentru ca e evreu, îl mai striga si "Marcala". Marcu nu se supara nici de o
porecla, nici de cealalta. *ine în fiecare dimineata cu romanul în giozdan si-l
citeste linistit, în fund. 8aca e zgomot, se încrunta si citeste. 8aca baietii sar pe
banci, îsi îndeasa degetele în ureci si citeste. 8aca luptele se dau ciar în
banca lui, se muta în alta banca si citeste.
&iteste romanul.
si când profesorii se gasesc în clasa. #tunci îsi reazema cartea de
spinarea colegului din fata. &iteste si când eplica profesorii, pentru ca Marcu
crede ca profesorii sunt, fara eceptie, nerozi, iar eplicatiile lor vatamatoare
unui creier sanatos. îi spune câteodata vreun vecin1
- Marcule, e aproape de tine.
#dica sunt ascultati vecinii lui de catalog. Marcu îsi ridica necajit de pe carte
ocii bulbucati. Se intereseaza de lectia din ziua aceea. &ere câteodata si
lamuriri. 8aca poate sa-l "duca" pe profesor, nu se da în laturi. 'umai sa nu-l
tina mult timp la lectie, pentru ca romanul trebuie citit. &ând, însa, se asteapta
sa-l asculte la cimie, nu se tulbura. Stie ca în orice caz va lua "insuficient". T
- Ionescu &orneliu, Ionescu Stelian, Malureanu Marcu... 3n baiat îl îngionteste1
- Iesi, Marcule, ca te-a strigat.
Si Marcu se opreste lânga tabla, cu mâinile încrucisate. &ând îi vine landul si
oivinovici îl întreaba, raspunde linistit1
- 'u stiu, domnule.
- 8ar prepararea în industrie a acidului sulfuric o stiiH
- 'u stiu, domnule.
oivinovici întreaba pe primii doi, care au "tocit" toata saptamâna. e turuie
gura si umplu tabla cu formule.
- 8estul. Marcu, poti sa-mi scrii formula dezvoltata a acidului pen-tafosforicH
- 'u stiu, domnule.
- a loc, Marcu.
Se întoarce zâmbind, izbindu-se cu mâinile lungi de pupitre, în banca, se
supara pe vecini1
%C
- 8e ce mi-ati încis carteaH
5data l-a prins 'oisil citind în timpul orei. Eplica fazele razboiului de o suta de
ani si sevolumul
patima plimba de la osu
I din un capat la altul
si negru, pe al clasei.
care îl zareste pe Marcu
i-l împrumutasem eu. citind cu
6ara veste, îi pune mâna pe umar.
- 'u se face lectura la ora de istorie. Stii ce-am spus pâna acumH Marcu nu stia
nimic, si 'oisil îl elimina pe trei zile.
- &artea s-o daruiti bibliotecii liceului, otarî 'oisil, adresându-se cestorului.
Iar eu îmi aminteam cu durere ca era cartea mea.
&ând a venit Marcu iar la scoala, ne-a marturisit ca cei de acasa n-au aflat
nimic, pentru ca el pleca dimineata cu giozdanul si citea romane în &ismigiu
pâna auzea sunând fabricile.
- Sa-i dea 8umnezeu sanatate lui 'oisil, ca numai -datorita lui am putut sfârsi
es Miserables.
a teze copiaza. Scoate cartea sau fituicile, sau îi sufla vecinul. 2are calm si nu
se gândeste la cele ce s-ar întâmpla de va avea nenorocul sa-l prinda.
2rofesorii îl cred negiob si incult. &ând iese la tabla, se înroseste si spune
banalitati sau se bâlbâie, sau nu spune nimic. ucrul acesta a silit pe baieti sa-l
clasifice drept un iremediabil prost. 3nii, mai cu scrupule în clasificari, se
întreaba cum, dupa atâta lectura, nu poate Marcu scoate ceva mai mult la
lectie decât bâlbâiala lui ignoranta sau tacerea si mai ignoranta.
- 2entru ca dispretuieste scoala si profesorii, strig eu, luându-i apararea.
2entru ca stiu ca Marcu, când nu mai e silit sa-si spuna lectia, vorbeste foarte
frumos si foarte srcinal. 'e-am facut prieteni când ne-am întors într-o seara de
la liceu împreuna. Eu osândeam romanul lui Mar-gueritte a garconne, iar el îi
lua apararea.
îl stiam pâna atunci cum îl stiau si ceilalti. 8ar mi-am dat repede seama ca ma
înselasem. #msiînceput
m-a convertit sa&iteam
pe mine. ne împrumutam carti. tot
numai 0al-zac, El era entuziasmat
ce ne de 0alzac si
cadea în mâna.
#junseseram eruditi în &omedia umana si ne întreceam unul pe altul în
cunoasterea personajelor, amanuntelor si curiozitatilor balzaciene. &ând
epuizam stocul, porneam prin librarii si prin anticarii sa ni-l împrospatam.
#m raspândit amândoi pe 0alzac în clasa. 3nul dintre primii adepti a fost
obert. îl cinuiam dându-i sa citeasca cele mai proaste romane, Si obert le
gasea admirabile. &ând banuia ironia, ne marturisea îndo-indu-se1
%+
- 8rept sa va spun, nu l-am gasit pe  ?@enfant maudii genial. E bine, dar nu
prea...
0aietii îl numesc comunist, anarist, si Marcu nu se supara, pentru ca el i-a silit
sa-l numeasca astfel. *enea la scoala cu brosuri de propaganda socialista, cu
cartulii de Engels si autsP=, cu &apitalul lui Mar. 5data a adus în geanta doua
carti frantuzesti, cu scoartele rosii1  ?@uni>ue al lui Stirner si un volum gros de
ropotPin. Marcu spunea ca sunt foarte interesante, dar baietii - informati de el
- au aflat ca volumele sunt anariste si l-au privit cu teama. 'u îl urasc, dar îl
dispretuiesc toti, cu deosebire aristocratii care pomenesc de primejdiosul "iad
bolsevic".
Marcu n-a marturisit niciodata serios ca e adept al anarismului. # spus numai
ca e interesant si ne-a eplicat, când l-am rugat, teoriile anariste. 8aca vrea,
însa, sa necajeasca pe aristocrati, se declara ucenic fatis al lui ropotPin si
0aPunin.
#ristocratii sustin ca el e adept permanent al anarismului si al comunismului,
dar ca nu se arata, de frica. 8aca cineva spune aristocratilor ca anaristii si
comunistii nu se pot împaca, ei raspund ca toate acestea sunt vorbe.
Marcu încredinteaza pe feciorii de mosieri ca în putin timp li se vor epropria
din nou mosiile. &ând l-am întrebat de unde stie aceasta, Marcu mi-a raspuns
ca toate
noi sunt
în clasa nuscornite de el,
sunt decât cadar
doi, sa se maispune
Marcu superecaputin
suntsipeste
feciorii de mosieri.
masura a
de multi.
'u poate orisicine sta de vorba cu Marcu. a fiecare fraza pe care o rosteste, el
gaseste motive sa se îndoiasca. 2e mine nu ma supara faptul acesta, ci
dimpotriva, îl socotesc foarte srcinal. 'umai când gramadesc argumente peste
argumente si Marcu nu le ia în seama pentru lucruri de nimic - care i se par
îndoielnice -, numai atunci ma supar. &red ca lucrul acesta îi face placere lui
Marcu, si poate nu gresesc gândind ca însasi tinta discutiilor e sa supere
baietii.
- -am "turbat"4
8e câte ori izbuteste sa "turbeze" pe vreunul, Marcu e multumit. îsi trece
degetele rascirate prin parul cârliontat si nu-si mai gaseste locul. 8e aceea nu
poate orisicine sta de vorba cu el.
&ând se descide vreo discutie generala în clasa, între baieti, si când intervin
aristocratii, el trece de cealalta parte, fie ciar nedreapta. Sfârseste
întotdeauna prin a "turba" pe aristocrati.
îndeosebi pe 6urtuneanu. 6urtuneanu îl numeste "evreu distructiv", uitând ca
are strânse legaturi cu un alt evreu, azimir, baiat bogat, cu ? care joaca
saptamânal pocer. 6urtuneanu nu-l poate suferi de când Marcu s-a aratat
"nepoliticos" fata de el. rebuia sa ne tundem toti, cu i cel putin numarul %, si
toti am respectat ordinul. &ei câtiva care uitasera j
au fost trimisi sa se tunda în timpul orelor, spre marea lor bucurie. 'umai
6urtuneanu venise cu aceleasi plete negre, în care nu patrunsese masina de
doi ani. *enise cu tatal lui si tatal spuse directorului ca, daca i se tunde baiatul,
si-l retrage din liceu. Iar directorul s-a resemnat si a acceptat "biletul de
motivare", în care
suferit de otita. scria ca elevul
în realitate, 6urtuneanu
6urtuneanu 2etre
suferise de nu poate
otita cu unfi tuns,
an maipentru ca a
înainte,
dar 6urtuneanu a ramas cu parul mare. 0aietii s-au revoltat si apoi s-au
resemnat, ca directorul. 8irigintele însa a cerut eplicatii, si 6urtuneanu le-a
dat.
- în urma otitei racesc foarte usor. E suficient sa trec printr-un curent, tuns cum
as fi, si numaidecât ar reveni otita. 8e aceea...
- Sa-l tina ma-sa în vata, completa confidential Marcu catre vecinul lui de
banca, dar atât de tare, încât a auzit si rollo. 0aietii râsera.
- e rog sa nu-ti permiti cuvinte pe care nu ti le permit eu mai întâi. e rog sa fii
cuviincios. e rog sa-ti dai osteneala sa fii bine crescut, daca n-ai crestere de
acasa...
- *ezi ca te îneci, i-a raspuns linistit Marcu.
âsetele au împiedicat pe 6urtuneanu sa continue. 8ar dupa sfârsitul orei a
venit în banca la Marcu si i-a vorbit un sfert de ceas. Era foarte rosu si scuipa
prin cavitatile celor doi dinti cazuti din fata. -a insultat, l-a facut lipsit de buna
crestere si a înceiat formidabil1
- Sa nu-mi mai întânzi mâna pe strada4
Marcu era suficient de rosu, dar parea linistit. Mi-a marturisit mai târziu
multumirea ce o încercase, pentru ca izbutise sa-l faca pe 6urtuneanu sa
scuipe si sa se rasteasca un sfert de ceas.
Si de atunci nu-l poate suferi 6urtuneanu pe Marcu.
8e altfel, nici n-ar avea motiv sa-l admire, pentru ca nu-l cunoaste, în clasa, în
fata profesorilor si a colegilor, Marcu nu-i decât rareori srcinal. 'umai în
discutiile noastre se arata asa cum e. 2oate se intimideaza în fata celorlalti
baieti sau poate socoteste nimerit sa nu li se descopere. 8ar pe mine m-a mirat
faptul, si nu l-am putut eplica, când Marcu n-a stiut sa analizeze împarat si
proletar decât întemeindu-se pe critica lui ;erea. Si i s-a mai întâmplat lui
deseori în clasa
intimideaza sasinu
clasa poata raspunde decât cu rezultatele altora. 2oate ca îl
profesorul.
Marcu îmi spunea ca nu crede în nimic, ca se îndoieste de toate. &ând, însa,
sustine o teza sau combate alta, el se îndoieste cu o rara scrupulozitate numai
de argumentele potrivnice. în ce priveste probele sale, el le afirma foarte sigur.
2oate nu-si da seama ca în asemenea prilejuri e.foarte putin sceptic.
R
9G
9!
#zi am citit cartea lui Ionel eodoreanu1 3lita copilariei si am plâns. 'u mi-a
fost rusine1 am plâns. M-am spalat repede cu apa rece pe fata, ca sa nu ma
zareasca cineva si sa vada un miop emotionat si lacramând. #m fost toata ziua
îndragostit de Sonia. &red ca am avut ciar mai mult succes decât Stefanei. M-
am încipuit frumos, interesant si glorios. M-am încipuit la Medeleni, cântând
Seerezade, cu Sonia alaturi.
#zi-dimineata, e drept, mi s-au ivit înca doi cosi. I-am cercetat mult timp în
oglinda si m-am întrebat daca ma va placea Sonia. #m întrebat-o. Si Sonia mi-a
raspuns ca geniul meu a impresionat-o mai mult decât numarul cosilor de pe
frunte...
Dadarnic ma prefac1 sunt trist. Eu n-am fost la "tara" niciodata. Si când apune
soarele primavara, din mansarda mea cu ferestrele descise, eu visez la livezi
si la crângurile înflorite, la izvoare, la iatacuri luoase, dudui si idile în vacanta
2astelui. Eu, însa, n-am fost la tara niciodata.
în serile de vara oinaresc pe strazi, pe sub salcâmi si visez idile rustice,
marturisiri sub plina luna, sau cuvinte patimase pe care nu le voi rosti
niciodata.
8antec. Mi-eIn serile descimbat,
sufletul vara, zadarnic
iar euîncerc sa-mi sfârsesc
sting lampa si visez.capitolele
8e multe din 6eli le
ori m-am
întrebat ce am eu în serile de vara. 8ar n-am gasit raspuns.
Iar astazi am citit 3lita copilariei si-am plâns. #m plâns, pentru ca eu n-am
simtit niciodata cele ce simt eroii cartii acesteia. Eu le-am visat numai. Eu n-am
avut mosie si n-am avut prietene care sa-si petreaca convalescenta la mosia
mea. &ând eram mic, adormeam tremurând de frig si ma jucam cu fetele
cizmarului de alaturi, care n-au avut niciodata ciorapi si purtau rocite de
stamba. Iar eu numai am?@visat dudui si m-am jucat înainte cu fetele
cizmarului.
#m plâns, dar am pus apoi cartea în raft si am râs. #m râs de mine, pentru ca
eram înca sentimental si visator. Si mi-am spus1 3lita copilariei e o caramela
buna pentru baietii slabi de înger, ca obert si ca 8inu. E o carte cu papusi
luoase, cu poze si cu idile. E buna pentru copiii de boieri, care calaresc,
fumeaza si saruta zarzari înfloriti.
Eu n-am sarutat niciodata zarzari înfloriti. Eu mi-am muscat buzele, pentru ca
nu stiam cine sunt. Eu ma întrebam si ma cinuiam sa raspund si ma ofileam
negasind raspunsuri.
Eu îmi simteam carnea tremurând si ma loveam, pentru ca eram sarac si nu
puteam face ce faceau ceilalti.
#m uitat toate acesteaH #m uitat romanul meuH Mi-am uitat sufletul, care
sufera necunoscut de nimeni, si mintea, care se zbate dornica de ceea ce
imbecilii din jurul meu ignoreaza pâna si cu numeleH
#m plâns, pentru ca un adolescent bogat, frumos si cu parul castaniu s-a
îndragostit de o boieroaica poftitoare de- tutun, care cânta Seere-
9$
zade la pianH Mi-am recunoscut eu generatia în fericitii de la MedeleniH Mi-am
pierdut eu vacantele pentru ocii Soniei, ori m-am vârât în camari cu ârtoage,
cu ocii înfrigurat
sufletul lacramânddedeasteptarea
miopie, cuadevarului,
trupul cinuit de seva
pe care-l adolescentei
cautam si cu
zi si noapteH
3nde îmi era otarârea mea de a ma arata lumii asa cum sunt, constient de
superioritatea mea si de nerozia contemporanilor meiH 3nde îmi e dorinta
crunta de a ma gasi si a ma poseda în întregime, daca plâng, pentru ca
Stefanei a cunoscut "cel din urma basm"H
#m uitat ca-mi spargeam dintii de furie si de invidie si ca mi-am fagaduit
naprasnic ca voi ajunge cât mai curând cineva si ca atunci voi desface salbatic
pulpele celor mai frumoase femei, numai pentru ca eu, E3, am îndurat ani de-a
rândul cinurile carnii, numai pentru ca E3 #m fost lipsit de bani si de trup
frumos, si de oci frumosi, si de obraji frumosiH
#m uitat si am plâns pe foile unei carti din &ultura 'ationalaH #m sfârsit 3lita
copilariei înainte de a sfârsi a lutte universelle a lui 8antecH
Si nu mi-e rusine de mine însumiH... 'u mi-e rusine de numele meu si de
durerea mea, si de vrerile meleH...
....Dadarnic. Eu am ramas tot trist si tot îndragostit de Sonia.
Iarta-ma, Ionel eodoreanuK dar daca eista Sonia, spune-i ca un baiat urât,
care nu stie ce vrea, e trist din pricina ocilor ei.
Spune-i sa vina sa-mi daruiasca trei cuvinte de mângâiere.
Spune-i ca nu cer altceva decât sa ma mângâie si sa nu se înspaimânte de
mine.
Iar daca Sonia nu vrea sa plece de acolo, din Moldova ei, spune-i sa-mi trimita
adresa, pentru ca eu am sa-mi vând cartile lui 6eli e 8antec si am sa ma duc
sa ma mângâie Sonia...
*I. 3'IC-+, ;EM#'#
în clasa I am ramas
dupa-amiezile pe uncsrcent
maidan,ladescult,
franceza, germana
înadusit, si româna.
miop, îmi petreceam
jucând oina. #junsesem
vestit în fulgerarea cu care prindeam mingea si o repe-zeam în genunciul
celui din careu. Se vorbea ciar de intrarea mea în ecipa liceului. 8oua lucruri
se împotriveau, însa. Mai întâi, eram cel mai lenes, mai neglijent si mai
rautacios din clasa. Si eram miop. 8aca vedeam prea bine genunciul
adversarului, apoi nu mai aveam nicio-
9%
data timp sa vad mingea, când ma aflam în careu. Scapam numai prin
nepriceperea celui ce lovea.
rei csrcente însemna o repetenta aproape sigura. &ând am aflat vestea, m-
am gândit serios, un sfert de ceas, la sinucidere. Ma înspaimântau, e drept,
cinurile si moartea. 8ar pentru ca rusinea trebuia, oricum, spalata printr-un
act de curaj, ma trudeam sa gasesc un mijloc, ca prietenii sa ma surprinda
ciar în clipa când voiam sa îngit pastila. 'u stiam eu prea bine cum puteam
sa capat pastile din acelea cu care se ucid oamenii nefericiti, dar aceasta nu-mi
stânjenea planurile. Ma încipuiam disperat, cu pastila între dinti, luptând cu
prietenii ce voiau sa ma pastreze vietii. #uzeam ciar cum strigam, zbatându-
ma1 . - 'u, nu... lasati-ma sa mor4...
#ici, eram emotionat. 8intr-o nelamurita dorinta, mergeam cu gândul si mai
departe. Ma încipuiam mort. Daream prietenii uluiti, colegii bucurându-se în
ascuns de acest eveniment inedit si auzeam plânsul mamei. încipuindu-mi
toate acestea, lacramam, socotindu-ma persecutat de 6aradopol, barbat
trupes, maior în rezerva si profesor de germana. 0aietii, la groapa mea,
strigau1
- E un criminal, e un criminal4...
Iar eu regretam ca, fiind mort, nu mai puteam sa-mi arat multumirea printr-un
zâmbet.
8upa un
banca sfert de ceas,
si priveam însa,de
rândurile pefericiti
neasteptate, m-am
ce ocupau linistit. M-am asezat pe o
bulevardul.
- #cestia nu sunt csrcenti la germana, constatai eu, întristându-ma.
8e germana ma îngrozeam. a început, socotii ca este o datorie patriotica sa
nu învat limba dusmanilor mei. Mai apoi, începu sa ma stapâneasca teama de
profesor. 'u ajunsese înca director. *enise de pe front cu o tunica ofitereasca
si izbutea sa ne faca sa uitam "lectia" numai cu o privire.
- Nas aben sie euteH
M-a înfricosat preludiul acesta sase ani. &um sunt în banca I, trebuia sa
raspund mai întotdeauna1
- 8as /aus4
- Magarule4... #sa se raspundeH
- H...
- Se raspunde cu o propozitie întreaga. 8e câte ori sa-ti spunH Nas aben sie
euteH
- /aben sie eute1 8as /aus4
- #sa se raspundeH
- ...o propozitie întreaga, bâigui eu.
SubRpropozitiile, privirile si proportiile profesorului de germana, uitam tot.
- Iesi la lectie. 3nde e caietulH
în caiet se aflau transcrise - cu litere "nemtesti" - câteva duzini de cuvinte pe
care trebuia sa le învatam.
- 8rumulH
- Neg4 -#rticolul...
- 8er NegH -8as4... magarule.
- 2odoabaH
Ss... rafH
- &um ScrafH 2odoaba4
- Stiu ca începe cu s, încercam eu sa-l îmbunez. #tunci ma ajuta1
- S... sm... sm...
- ScutnfH ezitam eu.
- 8er ScmucP4, magarule.
- # sti4
- Nissen.
- Di-l tot.
- Nissen, Qust, geQusten.
- &um face subjonctivul pasiv, persoana a IlI-a pluralH
- a loc. rei...
M-am ridicat de pe banca si am plecat spre casa.
Mama stia. 5 vestisera cinci prieteni, asigurând-o ca am sa promovez la
toamna. 6urtuna a trecut cu greu. Eu ma aparam, spunând ca sunt
"persecutat".
- 8ar de ce te persecuta numai pe tineH
- 'u stiu... #sa, vor sa ma persecute.
'e-am înteles sa-mi împart vacanta în doua1 pâna în august voi fi liber, dupa
aceea voi învata cu un meditator.
Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l cema Sami. 'u avea decât
saisprezece ani, juca înca nasturi, citea pe 'icP Ninter, dar învata la scoala
evangelica si, la &onservator, vioara.
- &um merge, miculeH
- #sculta-ma, Sami1 astazi nu facem lectie. Mama pleaca la bunica. Mai bine
mâncam îngetata.
- #i tu baniH
Spune-i
- îmi mamei
ramân si mieca-mi trebuie
douazeci de un caiet.
bani...
- 'u, lasa ca îti dau mai bine marci.
99
9
- &ât sa-i spunem ca costa un caietH
- &incizeci de bani.
- Si daca nu-mi daH
Sami era banuitor si destept. îmi lua toti nasturii si ma silea sa cotrobaiesc prin
cartoanele neamtului încartiruit la noi si sa-i culeg marci neuzate. &ând începea
ceasul lectiei, pentru ca asista si mama, Sami se arata sever.
- Micule, jermana îi dificila. Spuneam asta si la mama...
2âna în septembrie, nu învatasem nimic. 8ar au plecat nemtii si ministerul n-a
mai cerut germana în clasa I gimnaziala. Scapasem.
8e atunci, germana ma obsedeaza.
R
#cum, profesorul a ajuns director. 6ata i s-a mai înasprit, glasul rasuna
formidabil în fiecare dimineata si, când se înfurie, palmuieste elevii.
- 8e ce vii târziuH
0aiatul cu giozdanul încremeneste lânga usa.
- ...sa vedeti... -Mars4... boule.
Mie îmi spune numai "magarule" si nu m-a palmuit decât o singura data. îmi
uitasem umbrela în clasa, si m-am dus s-o iau. 8ar toate usile erau încuiate.
#m sarit atunci pe fereastra. 2asii domnului director s-au auzit, durerosi. M-am
ascuns dupa usa.
- ...umbrela...
&e-i cu dumneata aiciH
- # sunat de iesireK de ce n-ai iesitH
- #m iesit. 8ar m-am întors. 5cii directorului se înflacarara.
- Si... pe unde ai intratH
întrebarea rasuna, pentru mine, ca o trâmbita. 'u aveam nici curajul nici
puterea sa-i raspund. 3itasem cine sunt si ce cautam în clasa cu un director si
o umbrela.
8eodata, îmi simtii capul smuls de trei ori spre dreapta, de trei ori spre stânga.
5brajii mi se înrosira de rusine si usturime. 5cii îmi lacramau. remuram, o
data cu umbrela.
- Iesi4... Magarule4
8ar nu aveam pe unde iesi. Ma apropiai de soba, fascinat.
- #i sa-ti arzi ainele, nataraule4
îi multumi pentru sfat, cu o privire umila si umeda.
8ar germana, tot n-o învatam.
#nul acesta, mi-am easperat profesorul.
- 8omnule, va rog, eu mi-am uitat caietul acasa...
9:
-3nu...
Eram fericit ca cel putin nu ma mai cinuia la tabla. &ând ma striga, apaream
palid, rigid, cu caietul si cartea.
- Nas aben sie euteH
6ireste, trebuia sa raspund eu. &a sa simulez lectia învatata, ma pripeam.
- ebens ;ote.
- 'u ;ote1 ;oete...
8ar nu stiam. 8upa un rastimp mai lung sau mai scurt, sfârseam întotdeauna
cu "insuficient".
Rîn fiecare luni dimineata, ma plimb înfrigurat printre banci, gândin-du-ma la
0rand al lui Ibsen. #ceasta îmi da curajO Ma încrunt si ma socotesc 0rand
înfruntând furtunile. 'ici 0rand nu era înteles si nici eu nu sunt înteles de
profesorul de germana. 'e potrivim. 2oate avem acelasi suflet. &ând ma plimb
printre banci, simt prea bine aceasta.
8ar când e zgomot în clasa, nu mai pot gândi la 0rand. Ma trudesc cu pumnii la
tâmple, dar nu izbutesc sa-l evoc. 'u vad decât niste munti acoperiti cu
zapada. 'u se arata 0rand. Si atunci tremur, si mi se strânge inima, si ma
zbucium, cum se zbuciuma 6anica la cimie. 'u stie nimeni aceasta, dar eu
trec prin clipe grele când nu se arata 0rand. #tunci ma apuc sa învat cuvintele
la germana.
8omnul director, însa, nu e un om rau. înainte de înceierea anului, ne ceama
pe cei amenintati, la "îndreptare", în cancelarie. E cald, si domnul director
fumeaza.
- &e stitiH -Sciller.
- Stiti voi pe ScillerH
'oi zâmbim, pentru ca toti trebuie sa zâmbeasca de câte ori glumeste d-l
director.
- /aiH Stiti voi pe ScillerH
întelegem ca zâmbetele n-au fost de ajuns. 3nul dintre noi râde. &âtiva ne
ajutam de batista, d-l director e satisfacut. 2rudent, îmi îngiontesc vecinii.
âsetele trebuiesc sa înceteze, pentru ca d-l director e serios. 8aca râdem prea
mult, se întuneca.
- Ia sa dati un etemporal...
8e data aceasta,
manuale trucate, nu se supara.
si gândul lui e'e asculta
la via cum citim
din judetul si cum traducem din
2raova.
8upa un ceas si cincisprezece tigari, d-l director ne daruieste fiecaruia media
"suficient".
-Magarilor4... /aiH
97
*II. &5I;E'#
!G iulie
S-a sfârsit scoala.
Iar eu sunt sigur ca am ramas csrcent la matematica. #m ramas csrcent,
pentru ca am vrut euK sau, mai eact, nu am promovat, pentru ca nu am vrut.
'u mi-e rusine. Stiam de mult ca sunt cu desavârsire lipsit de vointa. 'umai
inocentii mei colegi ma pot socoti un baiat voluntar, pentru ca citesc pâna
noaptea târziu carti de stiinta.
Eu le-am spus ca mie-mi place sa citesc, nu-mi impun asta.
8ar ei nu au vrut sa înteleaga.
otul s-a petrecut firesc si dupa cum era de asteptat. In cea din urma lectie,
*anciu ne-a spus1
- &ei care vor sa-si îndrepte notele, sa vina peste trei zile la orele doua dupa-
amiaza, la liceu. 2ot sa-si îndrepte orice nota, pentru ca îi întreb din materia
fiecarui trimestru.
Eu aveam pe toate trimestrele media "insuficient". M-am ridicat pe o banca si
am strigat catre clasa1
- în noaptea asta nu se doarme, baieti4 Spuneam oricui voia sa ma asculte1
- Ma apuc sa învat la doua. ucrez pâna la zece noaptea. Manânc, ma culc, ma
scol la doua. ucrez pâna mâine dimineata, apoi repet operatia de doua ori.
#stazi ispravesc trigonometria, mâine pâna la prânz învat din algebra
combinatiile, binomul lui 'eQton si triungiul lui 2ascal. 8upa-masa sfârsesc
algebra.în2oimâine
*anciu. repet.ceaspoimâine
trei zile învat n-am învatatiesunIaan
tabla cel dintâi
si scap... 8upasi aceea
îl tâmpesc pe si
ma culc
dorm patruzeci de ore în sir, ca &ampollion dupa ce a descifrat ieroglifele...
Eram entuziasmat si credeam. &ând ma parasea, însa, entuziasmul, începeam
sa ma îndoiesc. 8ar ma trudeam sa-mi pastrez entuziasmul necesar.
#casa, cum am ajuns, am împartasit otarârea mea. Spuneam1
- 2âna mâine dau dracului trigonometria.
S-a sfârsit masa si eu m-am urcat în mansarda. &ald, si mie îmi era somn. îmi
spusei1
- 'u ma pot apuca deodata de matematici. rebuie sa-mi obisnuiesc creierul. Si
citii vreun ceas dintr-o carte care n-avea câtusi de putin legatura nici cu
binomul lui 'eQton, nici cu triungiul lui 2ascal.
9C
- /aide, îmi poruncii cu glas tare, când vazui ca se face trei1 ârtie, creion,
tabla de logaritmi si cartea de trigonometrie.
2rudent, îndepartai de pe masa tot ce-mi putea ispiti atentia1 un volum din
#uguste &omte, Istoria literaturilor romanice, voi. III, a lui Iorga, Sanctuaires
d?@5rient de Scure, revistele, brosurile, si adunai tot ce-mi poruncii.
- 2rimele lectii nu sunt grele deloc, îmi marturisii cu jumatate de glas, ca sa-mi
fac curaj. Sa începem cu liniile trigonometrice1 sinusul si cosinusul.
8ar ma aflai citind prefata, în care dl. utuc reproducea un pasaj de d-l 0ianu.
în pasajul acela, autorul afirma ca, cu toata inteligenta dumi-sale, socotita de
profesori obtuza matematicei, cartea de trigonometrie a lui Spiru /aret i s-a
parut delicioasa.
- rebuie ca e, într-adevar, foarte interesanta trigonometria, îmi spuneam eu,
fara convingere.
8ar de câte ori încercam sa citesc primul capitol, descopeream ori ca creionul
nu e destul de ascutit, ori ca tabla de logaritmi nu e la îndemâna, ca fereastra
scârtâie, ca nu mi-am asezat comod picioarele, ca gulerul de la camasa ma
supara, ca ârtia de pe masa e patata, ca praful de pe iconita n-a fost sters de
la 8uminica omii, ca s-a uscat cerneala în calimara, ca n-are sa-mi ajunga
ârtia s.a.m.d.
#uzii ceasul trei si jumatate.
- /aide, domnule4 ma rastii eu catre mine însumi.
Si desenai un cerc si-l împartii în patru si scrisei la fiece capat al diametrelor
câte o litera mare1 #, 0, &, 8. Si îmi încipuii ca am un arc de treizeci si cinci de
grade si unii etremitatea arcului cu centrul cercului. 8ar observai ca
obtinusem un arc de patruzeci si cinci de grade.
- #sta nu-i bun4 rostii eu, bucuros ca eram nevoit sa construiesc un alt cerc.
#sta-i a opta parte dintr-un cerc si sinusul lui e % supra radical din minus $, iar
cosinusul $ supra radical din %.
Stersei cercul cu arcul de patruzeci si cinci de grade si facui alaturi un altul, cu
un arc numai de treizeci si cinci de grade. 8ar, când fu sa-l crestez cu doua
diametre perpendiculare, luai în seama ca cercul sters cu creionul îmi atrage
atentia. #tunci mototolii ârtia si o zvârlii pe fereastra. #l treilea cerc era mai
reusit, si-i darui un admirabil arc de treizeci si cinci de grade. #rcul era
#0U%V, iar la centru pusei 5, pentru ca asa se pune întotdeauna la centru.
#poi am citit trei pagini fara sa ma opresc. Erau foarte bine scrise si foarte
limpede, dar în mansarda era cald, si eu ma gândeam ca peste o luna voi fi în
8umbrava Sibiului.
2âna seara citisem douazeci si sapte de pagini si mai îmi ramasesera o suta
nouazeci si una. #ceasta, pentru ca la patru si jumatate m-am dus sa fac dusul
receK la cinci si jumatate m-am convins ca sufar de foame
9+
si m-am coborât sa manâncK la sase jumatate am citit o revistaK la sapte mi-a
fost sete, la sapte si un sfert mi s-a rupt creionul, la sapte jumatate am devenit
melancolic auzind ciripitul paserilor, la opt m-am socotit persecutat, la opt si un
sfert am aprins lampa - cu toate ca nu era absoluta nevoie - la opt jumatate mi-
am eaminat fata în oglinda, la noua fara douazeci am luat niste însemnari
psiologice pentru romanul meu, la noua fara zece m-am otarât sa ma
odinesc putin ca sa nu ma surmenez, iar la noua fara cinci am fost cemat la
masa.
8upa masa am descifrat la pian foarte mult, ceea ce nu se mai întâmplase de
câtiva ani. Era unsprezece si un sfert când m-am suit din nou în mansarda.
- asa, mi-am spus. Sa nu-mi obosesc ocii citind noaptea. Sa pun ceasul sa ma
scoale la trei.
#m început sa ma dezbrac, fericit. 'u e prea devreme la treiH
/otarâi1 ma scol la patru.
&ând ma îndreptam spre masa, sa sting lampa, m-am razgândit si am pus
ceasul sa sune la cinci.
Si ceasul a sunat la cinci. 8ar eu visasem vise rele toata noaptea si l-am lasat
sa sune.
- Ia mai slabeste-ma, i-am spus pe jumatate adormit, ca si cum ceasul ar fi fost
de vina daca a sunat la cinci. Si m-am întors pe partea cealalta...
- 0re, ai matematica4... Scoala-te4
- Ei, si ce e daca am matematicaH Matematica ma creeaza pe mine sau eu pe
eaH
Si iar am adormit. 8ar m-a lovit lumina diminetii în oci si m-am desteptat. #
început
trebuia. sa-mi para rau
#m început sa dormisem
sa ma ocarasc înun ceas
gând cusiglas
jumatate
tare. mai mult decât
- 'u sunt decât un adolescent ca si toti ceilalti. '-am sa ajung niciodata nimic.
'u-i nimic de capul meu. 2acat de timpul pierdut cu scoala. '-am vointa nici
cât un clapon.
oate acestea, menite sa ma cutremure si sa ma îndragosteasca de
trigonometrie.
Dadarnic. 8upa ce m-am spalat si m-am îmbracat, am început sa citesc un
capitol din cartea lui Iorga.
- ...'u sunt atât de naiv sa ma consum la sase cu matematicaH
în realitate nu era sase, ci sapte fara cinci. #m citit din Istoria literaturilor
romanice pâna la opt. #tunci mi-a adus tata laptele si pe mine m-a gasit
rasfoind înfrigurat logaritmii. 2area foarte multumit.
- MergeH MergeH
- ;reu, foarte greu. 8e la patru ma lupt cu ea. 'u stiu ce-oi face. Sunt foarte
obosit.
atal ma privi mângâietor.
- Mai plimba-te putin prin gradina si apoi mai citeste iar. &red ca n-o fi atât de
rau sa va asculte greu...
- # spus ca ne asculta foarte greu...
a opt si un sfert am început sa socotesc câte pagini mai aveam de citit si le-
am împartit la numarul orelor disponibile.
#m repetat socoteala de trei ori, pentru ca parea ca ma intereseaza foarte mult
rezultatul eact.
#m desenat un cerc.
- Ei, si ce-are sa fie daca nu m-oi prezenta la eamenH
- #re sa ma lase csrcent.
- Ei, si ce-are sa fie daca m-o lasa csrcentH
#u si
- Ei, sace-are
râda toti de daca
sa fie mine.au sa râda toti de mineH
îndoiala nu mai ma lasa sa împart cercul în patru si sa-i însemn etremitatile
diametrelor #, 0, &, 8.
- &e-mi pasa mie daca ma lasa csrcentH 'u stiu eu cine suntH 'u sunt euH
#veam dreptate1 eu eram. 8ar aceasta nu însemna nimic pentru *anciu.
- Ei, si ce-mi pasa mie de *anciuH #sa era1 ce-mi pasa mie de *anciuH
- &iar e mai bine sa ma lase csrcent. #m destula vreme la vara sa învat cu
sârg. #m sa învat patru ceasuri pe zi, de va ramâne *anciu uluit. Si atunci nu
ma va lasa csrcent la anul, nici în clasa a *3I-a. rebuie sa învat, odata,
temeinic matematica. #m sa învat la vara. E ciar foarte inteligenta otarârea
mea1 sa învat la vara...
Mi-am strâns bucuros cartile si le-am îngesuit sub masuta cu reviste. #m
alergat jos si i-am vestit pe toti ca nu ma prezint la eamen.
- &um, voiti sa promovez iarasi superficialH
Si la anul sa ramân iarasi csrcent, si iar în clasa a *lII-aH
rebuie sa învat, odata, temeinic, matematica. a vara, am vreme destula. E
foarte inteligent ceea ce fac...
#stfel, si anul acesta, ca întotdeauna, ramân csrcent.
&eea ce era de asteptat. Si ceea ce eu prorocisem, numai pentru mine, înca din
iarna.
G
!
*III. 2EMI#'II
#zi-dimineata s-au rânduit banci în curtea liceului, s-a adus o catedra, câteva
scaune
grupuri,siîmbracati
o masa pe decare s-au asezat
sarbatoare, cartile
cu fetele de premii.
luminate, mai0aietii
seriosisesiadunau
nerabdatori.
3nii se apropiau pe furis de masa si-si aruncau ocii pe cartile cu numele
premiantilor. Se întorceau, si vestea se împrastia printre banci. &el premiat,
înrosindu-se, se prefacea ca nu crede.
- 'u-l ascultati... minte4
8e fapt, însa, crezuse cel dintâi.
0aietii cei mari din clasa a opta venisera cu palarii de pai si se simteau datori
sa râda si sa dispretuiasca. uruiau binevoitor pe cei mici. #poi priveau cu totii
pregatirile de lânga catedra si masa cu carti, comentând figurile profesorilor.
"0alaurul", servitor paros, îsi plecase capul ca sa auda poruncile domnului
director. 3n secretar aduse o coala scrisa cu numele premiantilor, ordonati
alfabetic. &âtiva parinti se ase-. zau timizi în bancile din fata, salutând,
zâmbind, profesorii.
&lasele a *-a si a *i-a apreciau eagerat glumele celor din a *il-a si a *I/-a.
#ceasta, în nadejdea ascunsa ca vor fi primiti în grupul lor. Stateau alaturi de
cei din clasa a *3I-a si le sorbeau cuvintele. &ând li se adresau eclamari, erau
fericiti. 3nii aveau norocul sa fie întrebati, cu altii se începeau ciar comentarii.
#ceia erau privilegiatii. 2rietenia cu "cei mari" se datora, fara îndoiala, multor
"gentileti" la bufetul liceului, la bodega din colt sau la curse. #ltii îsi
statorniceau astfel de relatii de la jocuri de carti, prelungite, în taina, pâna
dupa miezul noptii.
a zece si jumatate începu "serbarea". 8omnul director, pe catedra, rosteste o
cuvântare ocazionala. #rata "activitatea liceului, procentul de promovati si de
premianti", sfârsind prin îndemnuri.
- ...la liceul nostru, doamnelor si domnilor, munca elevului, staruinta lui,
inteligenta si perseverenta - mai bine zis - a acestui elev staruitor si inteligent,
care nu si-a pierdut timpul, ci a profitat de luminile pe care i le-a daruit fara
zgârcenie
fost liceulSa
rasplatita. nostru,
spunemstaruinta acestui elev,
deci, doamnelor care suntdupa
si domnilor, multiacest
în liceul nostru, a
al saptelea
an de eistenta a liceului nostru, dupa fapta si rasplata...
0aietii, din fiind, aplaudau si cicoteau pe sub banci. a rastimpuri, profesorii
întorceau capetele si îi priveau aspru. &ând s-a coborât d-l director, maestrul
de muzica a început sa-si adune baietii pentru fanfara. 'u gasise decât noua. .
$
- 8-l 0oloveanuH... întreba, mai mult din oci, directorul. Maestrul easpera.
- /aideti, domnilor, ce 8-zeuH 3nde e toba mareH &âti trompetisti alto suntH
rompetist alto eram si eu. 8ar mi se umflau buzele si rasuflam obosit dupa
fiecare sedinta. &eea ce m-a otarât sa nu mai vin la repetitii, de doua luni. &a
sa nu ma vada, ma pitii sub banca.
Maestrul si-a strâns bageta si - obez iluminat - a început. "Marsul" era una din
numeroasele sale compozitii. 6ara tromboane suficiente si cu un tobosar
anemic, fanfara nu izbutea sa emotioneze. Melodia se pierdea pe alocuri,
acoperita de acompaniamentul trompetelor alto. 6i-nalurile se împlineau mai
întotdeauna fals, spre ciuda d-lui director. Maestrul se zapacise cu totul. &ând
metalul tremura cu un semiton mai jos, se apropia de cântaret si-l lovea cu
bageta.
- #m sa te spun d-lui director... #poi, catre "dreaga fanfara1
- 8uc ?@ nu veniti ia repetitiiH... 6orte, acolo, forte4...
#plauzele prea lungi, au facut sa roseasca pe director si pe maestru.
- Sa cânte 2otpuriu4 dumitale, propuse imperativ d-l director. 0aietii asteptau
ca pe o delicioasa revelatie ultima compozitie a maestrului.
-0ravo4 0ravo4...
5 priviredevenisera
2arintii de lânga catedra îi linisti.
nerabdatori. 2remiantii transpirau.
- Sst. a patru, începeti... 3n, doi...
"2otpuriul national" începea cu o doina. 8ar solistul, un brun înalt si scofâlcit,
obosise. &ând trebuia sa tina nota mai mult de trei masuri, îsi umfla obrajii,
stacojii, si încidea ocii. Sunetele se îngrosau, se înaspreau.
- 6iranescule, mai cu putere4... implora maestrul, strângând bageta. 3n grup
de elevi dinapoia fanfarei repetara încurajarea1
- 'u te lasa, 6iranescule4...
Solistul rasufla umed când se sfârsi doina si începu sârba. întreaga fanfara
zâmbea publicului, maestrul zâmbea fanfarei, iar publicul acompania cu vârful
getelor.
;rupurile de elita, din fiind, organizara un acompaniament pe pupitre. 2arintii
întorceau capetele, întrebatori. #tunci, d. director se ridica si, în mijlocul sârbei,
glasui1
- /ei4 *oi, aia din fund, va dau afara...
8iletantii amutira. #muti, peste putin, si fanfara, acoperita cu aplauze. &inci
minute pauza. #poi, începu premiile. 3n secretar, peltic, striga.
- 0radescu Miail, clasa a *3I-a reala, premiul I cu cununa.
%
6anfara intona arpegiul glorificator1
- 8o-mi-sol-do. 8o-sol-mi-dooo... 8o-mi-sol-do...
8estul... *asilica 8umitru, clasa a *III-a reala, premiul al doilea.
- 0ravo4... 0ravo, 8umitre4
*asilica 8umitru, înalt, gebos, cu urecile lungi, ciupit de varsat, pistruiat, cu
nasul rosu si fruntea îngusta, înainta timid, ca fiu de spalatoreasa, pâna la
masa cu premii. 8irectorul îi zâmbi dulceag, îi strânse mâna si-si netezi apoi
încruntat pletele. Se strigara alti fericiti si sâr-guitori elevi. îsi luau fiecare
bratul cu carti saunemaicutezând
împiedicându-se, numai câte o carte si, cu
sa intre în fetele
banci.îmbujorate,
*orbeau întrese ei,
întorceau
îsi cercetau
premiile, iar din fundul sufletelor se ridicau invidiile ca niste aburi calzi. &eilalti,
multimea anonima a promovatilor mediocri si a csrcentilor - dintre repetenti
nu venisera nici unul la serbare - aplaudau fals rasplata colegilor încununati.
-0ravo, Mandea4
- Sa traiasca4 -0ravo, Sandule4...
Strângeau mâna lui #leandrescu #leandru, dar ei gândeau ca fiecare ar fi
putut fi, tot pe dreptate, încununat. Si unii se întunecau, iar altii eagerau
masca bucuriei, aplaudându-si din rasputeri colegii.
Eu ascultam si îmi era teama ca ceilalti sa nu afle ceea ce se petrecea
înlauntru-mi. *oiam sa par linistit, ca sa nu se spuna ca invidiez pe cei câtiva
negiobi încoronati. 8ar, înconjurându-ma premiantii, simteam ca îmi slabesc
puterile. In curând aveam sa-mi trâmbitez ura. 3ram pe acei adolescenti cu
fruntile înguste, inculti si impersonali, care îsi învata lectiile, se duc la
cinematograf si se masturbeaza în fiecare noapte. 3ram trupurile acelea
plapânde sau robuste, albe, negricoase si fetele roze sau palide, cu ocii
încercanati si supti. Munca mea si torturile mele, si rezultatele mele nu erau
pretuite. #ceasta, pentru ca nu puteam învata matematica si nu stiam
germana. <udecam cu o fierbinte nedreptate. &eea ce îmi placea mie, acelea
erau necesare. &e sa fac cu matematica la stiintele naturaleH
- învat ce-mi place mie, m-auziH oti suntem niste imbecili... înceiam astfel,
brutal, discutia cu un coleg premiant.
- Imbecili, m-auzitiH...
2oate urlam, pentru ca se întorceau capete catre mine, si colegul s-a j furisat,
intimidat.
M-am linistit,apoi, gândind la biblioteca si manuscrisele mele si la j turma
adolescentilor. &a întotdeauna, ca sa ma mângâi, eageram.
#m cercetat cu 8inu listele ce se lipisera la un geam. 8in clasa noas tra eram
patru csrcenti la matematica1 8inu, &ioreanu, eu si 0ona 8inu îmi era
prieten. &eilalti doi, cei mai prosti din întreaga clasa.
9
6aptul ar fi trebuit sa ma umileasca. #ltadata, aveam cel putin tovarasi mai
selecti de csrcenta...
M-am întors cu 8inu, glumind.
&ând venii la masa, întrebai de la usa1
- Stiti câti csrcenti sunt de la noi, din clasa, la matematiciH Saisprezece.
S-au mirat cu totii. Ma priveau prietenos si încercau sa ma consoleze. Eu ma
prefaceam trist, dar ma bucuram din tot sufletul ca tata nu-mi predica nimic si
ca mama nu ma va lipsi de bani în saptamâna aceasta. Mi-au cerut amanunte
asupra serbarii, asupra profesorilor, prietenilor, colegilor, cunoscutilor,
necunoscutilor.
# trebuit sa ma prefac trist pâna seara.
Sau, poate, sunt cu adevarat trist...
IW. *#&#'#
E cald si eu sunt liber sa citesc ce-mi place. 'u ma gândesc la csrcenta. #m sa
ma apuc de matematica la sfârsitul lui august si tot atunci am s-o învat. Sunt
liber, sunt stapân pe timpul meu. M-am gândit mult daca nu trebuie sa plec, sa
fug pentru totdeauna. E un gând care se întoarce rabdator, de câte ori izbutesc
sa-l ajung. Ma framânta noptile. #r fi atât devfrumos sa fug... 'u stiu daca îmi
lipseste curajul. Ma gândesc la atâtea piedici pentru care nu sunt înca pregatit
sa le înfrâng. Eu nu înteleg nimic din tot ceea ce priveste pasaportul. 8aca as
capata unul, mi-ar fi usor sa ma descurc.
2rietenii toti
nostalgie dupaîmiaventuri,
spun ca si ei oaucopilareasca
nici vrut sa fuga. 6uga mea
predare nu plictiselilor
în fata e însa o trecatoare
scolii. Eu
trebuia sa fug dintr-o necesitate launtrica, pe care nu o înteleg, dar care îmi
stapâneste vointa. Simt ca mi s-ar rupe sufletul, ca m-as sufoca altfel. Simt
nevoia sa vietuiesc asa cum vreau eu, luptând. #ici, în mansarda, ma lupt
numai cu mine. #m ajuns un campion încercat, un calau al sentimentalismului,
un temnicer cu inima rece. 8ar trebuie sa lupt cu oamenii. #ceasta e o porunca
din launtrul meu. Sunt cuprins la rastimpuri de o furie oarba împotriva celorlalti
si împotriva mea, care vietuiesc în celula si nu stiu sa înfrâng în viata.
8aca as fugi, as fi atât de puternic... Ma gicesc ratacind singur, fara teama de
mine, fara griji, muncind si citind atât cât vreau eu. &red ca nimeni nu m-ar
recunoaste, într-atât as vietui o viata straina.

&el din urma îndemn la fuga m-a tulburat dupa ce am cunoscut, într-o
dimineata, pe o banca la Sosea, si am petrecut patru ceasuri de vorba cu un
vagabond. &iteam o nuvela de 2anait Istrati. *ecinul meu de banca m-a rugat
sa îi împrumut revista. # citit-o repede. #m intrat, apoi, în vorba. 3n evreu
tânar, prost îmbracat, care ratacise mult si îndurase multe. Mi-a spus de umerii
zdrobiti în porturi. Eu am înteles ca n-am sa pot ajunge niciodata amal si m-
am întristat. Mi-a vorbit, însa, de viata stranie pe care o duc pianistii
cabareturilor de periferie, îmbarcati pe vapoare levantine, ajunsi în porturi
calde, dormind în oteluri murdare, petrecându-si noptile în orcestre de
naufragiati cosmopoliti. Eu îmi simteam carnea încrâncenata de bucurii. Mi se
parea ca numai o astfel de viata m-ar fi linistit.
ânarul fugise din 0asarabia, fusese picolo într-o cafenea din 0rasov, ajunsese
ucenic într-o
în Smirna, ceainarie
fugise din pe
din nou, &onstantinopol, apoi pazniclala&airo.
un vapor grecesc,-pâna o magazie
#ici a de lemne
ramas
aproape un an. '-a putut învata englezeste. &iteste ruseste, româneste si
frantuzeste. E inteligent si incult. S-a temut sa-mi dezvaluie credintele sale
politice, dar i le-am gicit.
#m vorbit amândoi despre 2anait Istrati, pe care îl adora. Eu am încercat sa-l
conving de inferioritatea vadita a scrierilor braileanului parvenit. ânarul m-a
numit, glumind, "burgez" si m-a asigurat ca nu pot, înca, întelege pe 2anait.
8espre ce n-am vorbit, patru ceasuri, pe banca pustie, în amiaziH &ând ne-am
despartit, plecam cu alte doruri, cu alt pas, cu alt zâmbet. # doua întâlnire m-a
facut sa gândesc asupra unor fapte de viata vie, pe care le cunosteam din
auzite sau din carti. ;ândurile mi-au daruit alti oci, cu care îmi priveam mai
banuitor tovarasul si mai prudent aventura mea.
#m întârziat de vorba într-o berarie pe care mi-o fiase el. -am întrebat cum a
venit la 0ucuresti. 8in tot ce mi-a povestit, capatam impresia ca ma minte. Mi-
a spus ca venea de la /amburg, ca "lucrator". Se ferea sa precizeze meseria.
6urat de vorba, mi-a marturisit ca parasise 2arisul acum zece zile. 3itase de
/amburg. întelegeam ca petrecu-X se mult timp în 6ranta. Era prea?@ incult ca
sa retina atâtea numiri, atâtea locuri, atâtea minunatii, dintr-o convorbire sau
dintr-o carte. *orbea curgator, cald, amestecând fraze de argot, pe care nu le
întelegeam întotdeauna.
2e mine ma cuprinsese, dintr-o data, neîncrederea. îl priveam corect si, poate,
cu banuieli în oci. 'u întelegeam cum se putuse strecura prin atâtea tari ca
lucrator. încercai sa-l surprind. ovarasul meu a început sa râda, fermecat. #
rostit atunci o înjuratura - savuroasa, m-a asigurat el Y pe ruseste. Mi-a spus
ca nu sunt decât un simplu "burgez detectiv".
:
&a as putea intra agent la Siguranta, sa urmaresc tipii suspecti. #poi a cerut o
sticla scumpaprin
entuziasmau de vin si a început
ineditul lor, prinsa-mi povesteasca
cinismul o suma
cu care erau de lucruri care ma
marturisite.
ânarul traia în fiecare oras, din ceea ce câstiga, cu o "fata" mereu scimbata.
#vea o ciudata însusire de a supune vointa fetelor de trotuar, îsi alegea pe cea
mai frumoasa. ;asea astfel casa si bani. El vagabonda în timpul zilei, fuma în
gradini publice si seara juca biliard în cafenele pâna la ceasul când trebuia sa-si
întâlneasca tovarasa.
2ovestea toate acestea antrenant, golind paare, încercând sa ma înspaimânte
prin imoralitatea sa. Eu ma tulburam nu de tot ce-mi spunea, ci de faptul ca-i
aprobam faptele. #s fi vrut sa descopar o încercare de revolta, de dezgust, si
strângeam buzele de furie ca aventurile lui ma atâtau, ma seduceau.
'eîncrederea în putinta unei vieti de munca si rataciri nu întârzie sa ma
întristeze. 8ezvaluii noului meu tovaras toate îndoielile. El ma sfatui sa ramân
acasa pâna ce voi creste destul, ca sa
nu ma scârbeasca traiul parazit si nerusinat. îmi preciza, apoi, tot ce-mi trebuia
pentru fuga. #ctul de nastere, de bacalaureat nu pretuiau, trebuia sa fur bani
multi de acasa, bijuterii, sa-mi capat un pasaport pe un an, sa ma fac cetatean
rus la legatia din &onstantinopol si sa ma angajez pianist pe un vapor de-a treia
mâna cursa #leandria-'agasaPi.
2e drum, la întoarcere, ma încipuiam în mijlocul furtunii, lovind clapele unui
pian ametit de tangaj, beat de nesomn, de spaima si de entuziasm.
#m ajuns, noaptea târziu, acasa. în mansarda patrundeau miresme de gradina
prin ferestruicile descise. 2odelele de lemn abureau în luna. #m dormit fericit,
otarât sa rup cu tot ce e mediocru, înabusitor, impus de straini, în viata mea.
M-am desteptat tulbure de vinul pe care îl bausem cu noul meu tovaras, de
visele pe care
mansarda, le visasem.
cartile, #m
romanul. &aînteles caîmi
sa plec, matrebuiesc
leaga încabani,
multe doruri
curaj de casa1 ca
si siguranta
nu voi tânji dupa biblioteca mea. &eea ce ma face sa nu-mi gasesc linistea e
tocmai faptul acesta, ca poftesc în acelasi timp si cu aceeasi furie cartile si
vagabondajul. Ma cinuie împlinirea unei munci aspre, neodinite, nebunesti si
ma cinuie fuga, ratacirile printre suferind. 'u stiu cum se vor împaca dorurile
acestea. &red, însa, ca îmi lipseste o vointa adevarata, care sa aleaga anumite
nazuinti si sa se consume satisfacându-le...
R
E tot mai cald. '-am lucrat nimic la romanul meu. /ârtiile si caietele ma
asteapta în sertar, dar eu citesc pe #natole 6rance si visez în fie-
7
care seara. Ma întâlnesc tot mai rar cu prietenii. S-au risipit. &u atât mai bine,
îmi spun eu, fara sa cred în fericirea care ma asteapta în singuratate. &itesc
mult, din zori pâna la miezul noptii, si adorm îndobitocit, cu gesturi strivite, ca
ale unui om easperat de caldura si nesomn.
#stept cu resemnare sfârsitul lui iulie, sa plec în tabara de la 8umbrava
Sibiului. &ercetasia mi s-a parut întotdeauna o institutie ealtata si dubioasa.
'oi ne-am înscris pentru ca capatam permise pe &.6.. #m facut, totusi,
drumuri lungi împreuna, am dormit nopti frumoase în 8obrogea, am ratacit în
0ucegi, am colindat muntii 'eamtului. 8aca le-as scrie, toate acestea mi s-ar
parea literatura. Ma sufoc citind revistele si cartile cercetasesti. Ma dezgusta
afectarea, nenaturaletea.
în 8umbrava am sa-mi fac un cort singur, retras, în cel mai nepatruns colt.
#colo am sa stau noptile, sa fumez si sa visez. 2oate am sa scriu romanul. Si
poate am sa întâlnesc o eroina.
6raza cu eroina e de-a dreptul stupida. în roman voi scrie ca doream
8umbrava, pentru ca la 0ucuresti ma sufocau "miresmele si patimile". #ceasta
suna frumos.
educatie 'e-o 8aca
prusaca. spuneelmereu un pedagog
ar fi directorul brun,neserios,
liceului, încruntat,arcu
marturiseste, face
educatie cazona cu noi. 2edagogul spune despre 0ucuresti1 "acest iad de
seductii". &iudatK mie mi s-a parut orasul inofensiv si murdar. 8umbrava îmi
place, pentru ca o cred ispititoare si curata.
W. <3'# 8E *##
 august
#m ajuns acasa.
#m ajuns putin obosit, trist, ca întotdeauna dupa o noapte petrecuta într-un
tren aglomerat.
#m dat prea putine lamuriri. #m spus ca ma întorc atât de devreme pentru ca
mi s-au sfârsit banii.
#poi m-am urcat în mansarda si am dormit pâna seara. '-am visat nici o
fecioara bruna, ceea ce m-a întristat în somn si m-a bucurat la desteptare,
îmbracându-ma, fluieram si-mi sopteam ca sunt foarte multumit de purtarea
mea. Ma minteam, ca întotdeauna, cu seninatate.
'u puteam fi multumit, pentru ca nu pricepeam nimic, dai nimic, din toate cele
ce se întâmplau în suflet.
# doua zi am citit mult. &iteam câte doua pagini pe ceas. 3rmaream literele cu
ocii, dar eram cu gândul în 8umbrava. Sau priveam plopul din fata, silindu-ma
sa par trist. &u toate ca nu ma putea admira nimeni,
C
cautam sa iau atitudini "interesante". îmi dadeam perfect de bine seama ca
sunt ridicol, dar ispita era mai puternica decât mine.
#u trecut. #stazi m-am desteptat cu mintea limpede, constient, întarâtat, plin
de vointa.
ca nu ma vaîn putea
dimineata aceasta
înfrânge m-am
nimeni. convins
Sunt depeste
o forta reusita vietii
care nu mele. Sunt sigur
se va putea
trece. 2rofesorii vor fi nevoiti s-o recunoasca, cum se va redescide scoala.
2entru ca sunt otarât sa rabd toate plictiselile si sa calc peste orice piedicaK
de la toamna am sa încep sa învat serios. #ceasta numai ca un eercitiu de
vointa. #m sa pregatesc, ciar, stralucit csrcenta si am sa-l umilesc pe *anciu.
Si aceasta cât mai curând. Sa se afle odata cine sunt.
C august
M-am întristat citind ulima pagina. #u trecut trei zile si înca n-am descis
caietele de matematica. #ceasta dovedeste pentru mine foarte mult.
8ovedeste...
8ar sunt zadarnice orice eplicatii. Eu stiu ca n-am vointa. Eu stiu ca tot ce
scriu, scriu numai ca sa-mi atât vointa, ineistenta.
8ar, poate, nu stiu nimic. Ma simt atât de zapacit când ma trudesc sa aflu ceva
din sufletul meu. #r trebui ca la toamna sa încep sa studiez atent psiologia.
2oate, daca m-as cunoaste, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu sa ma
cunosc pe mine însumi. 'u ma pot analiza serios, pentru ca îmi trec alte
gânduri prin minte tocmai când am nevoie de mai multa patrundere. #poi, nu
stiu de unde sa încep. E foarte usor sa spui1 "&unoaste-te pe tine însuti4" 8ar as
vrea sa-l stiu pe acela care a priceput ceva când a încercat sa se cunoasca pe
sine. Eu nu pricep nimic. 'u pot distinge ceea ce e firesc în sufletul meu de
ceea ce nu eista decât prin imaginatie. 'u ma recunosc în multe gânduri si nu
pricep rostul multor sentimente. 'u pricep de ce sunt câteodata trist si de ce
alta data îmi place sa umplu cu fleacuri glumete si superficiale caietul acesta,
care ar trebui sa fie întesat numai cu analize facute pe îndelete si cu toata
seriozitatea. 2oate am sa pricep la toamna, când voi studia psiologia.
! august
S-au întors baietii din tabara. Spun ca s-au distrat de minune. în cea din urma
zi au început
salbatic. sa distruga
Eu n-am regretattoate micile constructii din tabara, cu un entuziasm
nimic.
8inu îmi povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. El a
iubit în Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de sapte. Mi-a citat nume, fraze,
frânturi de cânteceK mi-a reprodus, cu jocuri de fizio-
+
nomie, fericirea, durerea, disperarea fetelorK mi-a citit pasaje de scrisori si mi-a
aratat srcinalele.
8inu marturiseste ca vor suferi multe fete de dorul lui. 3mbla pe strada fara
palarie si, când e sigur ca nu-l vede nimeni, îsi lasa un cârliont pe frunte. Ma
viziteaza des si ma întreaba când încep sa învat la matematicaK aceasta, ca sa
înceapa si el. Eu i-atn fagaduit - încruntat si solemn - ca la douazeci ale lunii
parasesc orice lectura si ma dedic matematicilor. ucrul acesta am sa-l fac.
rebuie sa-l fac. Eu stiu ca are sa mearga greu, dar, daca ma voi încapatâna,
am sa izbutesc. 8oar nu mi-o lipsi într-atât vointa.
$G august
#m fost la liceu si am citit o jumatate de coala, stampilata oficial si iscalita de
director, prin care se vesteste ca eamenele de csrcente vor începe la !
septembrie. &eea ce înseamna înca douazeci si cinci de zile libere. M-am
înteles cu 8inuOsa amânam pregatirea, csrcentei pâna la ! septembrie.
$$ august
#m descoperit pe &arl=le. în caietul meu de însemnari critice am scris astazi
douazeci si sapte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oara.
ai septembrie ma apuc de matematica.
$+ august
Stiu ca se apropie
saptamâni. &eea cecsrcenta si trebuie
ma încurca mult esa-mi încui
faptul cartile
ca 8inu timp
mi-a de doua
adus trei volume din
;ourmont, unul din <acP ondon si versurile lui Samain. &artile nu sunt ale lui,
si m-a rugat sa le sfârsesc cât se poate de repede. 0ineînteles ca n-am sa pierd
prilejul lecturii unor carti pe care doream de mult sa le cunosc. 8ar când ma voi
apuca de matematica, n-am sa ies decât la trei zile o data, din casa4
9 septembrie
2arca eu nu stiuH Sunt cel mai desavârsit lenes, magar, neputincios, mincinos
si las din omânia Mare4
+ septembrie
Mai sunt sase zile. 8aca pâna la ! septembrie nu învat de la un capat la altul
toata materia, ma sinucid. E cea mai mare otarâre pe care am luat-o pâna
acum în viata mea. # trebuit s-o iau. &aldura din man-
sarda si e cariot d?@or nu mi-au îngaduit pâna acum sa citesc decât treizeci
de pagini algebrice.
8ar acum s-a otarât. Mi-am dat cuvântul meu de cinste ca îmi voi împlini
otarârea. 8aca nu...
&e-mi pasa de crestinismH
!G septembrie
rei capitole din algebra, cu eplicatiile lui 0arbulescu &onstantin, baiat înalt,
promovat, patat cu cosi rozalbi si unsuros pe nas. 2acat ca trece un tramvai
prin fata casei. Ma distreaza.
#ltminteri, 0arbulescu eplica pe întelesul tuturor, cu glas de bas si cu un
creion lung.
!$ septembrie
8inu învata patru ore pe zi cu un meditator (o suta de lei ora) si patru ore
singur. # sfârsit algebra si jumatate din trigonometrie. Seara se plimba pe
bulevard si manânca îngetata. Se întâlneste cu alti prieteni, csrcenti la
cimie.
! iulie.oti învata.a<ipescu
8e atunci a sfârsit
mai citit de cinciprimele trei de
ori caietul repetiri aledecartii
notite, cincide
oricimie la
rezumatele, o data un tratat frantuzesc si de opt ori cele cincizeci si sase de
"fituici", dupa care spera sa copieze si la teza. 'umai Marcu se afla din august
la acelasi capitol al "clorului". &ând îl întreaba cineva ce are sa se faca, el
raspunde ca are sa promovezeK sau are sa ramâna repetent. #ltceva nu i se
poate întâmpla. 0aietii spun ca Marcu "afecteaza".
!% septembrie
E imposibil sa cunosc bine toata matematica. E preferabil sa adâncesc anumite
capitole, pe care sa le stiu perfect, si sa frunzaresc numai prin celelalte.
&eea ce m-am otarât sa fac.
!9 septembrie
M-am gândit mult si am înteles ca am dreptate.
8aca as ramâne repetentH 'u ar fi evenimentul acesta scânteia care sa
aprinda toata pulberea sufletului meuH 'u e nevoie, oare, de o durere adânca,
de o scimbare care sa ma duca de-a dreptul în fata marii opere a vietii meleH
M-am încipuit trist, dispretuit de prieteni, batjocorit de rude si dusmani, si am
înteles ca numai asa am sa pot scrie omanul adolescen-
:G
:!
tului miop, care ma va face celebru într-o noapte, ca pe Selma agerloff, si
bogat, ca pe 0lasco Ibaftez.
8e aceea m-am otarât sa nu mai învat nimic pentru csrcenta. *an-ciu, care
nu poate sa ma sufere, ma va lasa repetent. &eea ce astept si eu.
2oate am sa plec de acasa. &um am sa scriu eu toate romanele pe care le am
în minte, #m
oameniH daca
sanufugcunosc oamenii
de acasa si amvii,
sa în
macarne si &onstanta,
duc la oase, si, mai
în ales,
port.anumiti
8e acolo,
dupa sfatul vagabondului de asta-vara, am sa intru tapeur pe un vas.
8inu, când a aflat de otarârea mea, s-a trudit sa mi-o scimbe, dar totul a fost
zadarnic. Eu stiu ca 8inu se bucura în ascuns ca va avea un prieten cu o viata
aventuroasa, care va scrie romane cu rasunet, si cu a carui tovarasie s-ar
putea mândri în saloane. Se simtea, totusi, nevoit sa ma convinga de naivitatea
planurilor mele de plecare.
...&a sa-mi bat joc de *anciu si de întreaga matematica din lume -stiinta
absurda si îngâmfata -, am sa citesc toata noaptea es Messieurs ;olovleffde
&tcedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumparat alaltaieri de la
anticar, numai cu douazeci si cinci de lei.
7 septembrie
eza.
Emotii, calduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremurari discrete, dureri de
cap, pentru ca ma culcasem la doua si jumatate, sfârsind pe &tcedrine...
eza.
'u-mi aduc aminte nimic. 'u stiam nimic. #m încercat sa acopar pagini cu
calcule absurde.
8inu lucra de zor. &eilalti, cu toate ca învatasera mult, îsi priveau colile albe.
2roblema, foarte simpla, dupa câte mi s-a spus. #laturi, pe sala, pasii
prietenilor, colegilor, necunoscutilor, care asteptau sa iesim si sa le spunem1
"cum a fost".
Eu ma gândeam la 0lasco Ibafiez, ca sa nu mai tremur.
Si nu mai tremuram.
#m vazut o frunza vesteda, ce se oprise pe fereastra. M-am gândit < ca va veni
toamna si va fi frig în port, la &onstanta. Iar la mine în mansarda, toamna e
atât de bine...
#m ce
8e datn-a
ârtia cu calculele. *anciu m-a privit în oci.
zâmbitH
a tabla.
2arca mai mi-aduc aminteH
:$
#m raspuns stupid. Mai eact, nu raspundeam, ci ma resemnam sa iau creta
din mâna colegului, sa ma apropii de tabla si sa ma scimonosesc sau sa
ramân prostit, dupa puteri si dupa împrejurari.
8inu "misca". &eilalti, ca si mine. Malureanu, înca, nu se obosea nici sa apuce
creta în mâna. 3n baiat sincer.
*anciu ne privea calm si scria pe o fituica un semn dupa flecare raspuns.
- a loc4
#cesta a fost oralul.
#cum am venit acasa si am scris în caiet. Sa se stie.
Mie mi-e somn si ma simt zdruncinat.
!C septembrie
*anciu e un 8umnezeu4
'e-a pedepsit filozoficeste1 ne-a promovat pe totiO 3n coleg csrcent, însa, ne-
a dat sa întelegem ca a intervenit o fiinta feminina din partea unuia dintre noi.
8ar *anciu nu merita mai putin sa fie adorat.
Ma bucur de un lucru1 ca îmi place matematica. #m observat astazi ca îmi
place. 'u e grea1 dimpotriva, are foarte multe parti amuzante. 8in toamna ma
apuc serios de matematica. #cum e lucru otarât. #cum m-am convins ca am
vointa. 5 vointa de fier, imensa, nesfârsita.
Si tot acum am înteles ca n-am învatat la csrcenta, pentru ca nu am voit. 8aca
voiam,
gândul citeam cincisprezece
de a fugi de acasa. Iarore pe zimi-am
acum numaiscimbat
matematica.
pur siMa oprisem
simplu însa,8e
gândul. la
aceea am sa învat la matematica.
Ma odinesc înca doua saptamâni si apoi ma adâncesc în matematica. 'umai
în matematica si germana.
#cum stiu cine sunt.
S6ZSI3 2#II I
2#E# # II-#
F. M#'S#8#
2este case plumburii, departe, se zaresc doi plopi. 8oi plopi batrâni si
resemnati, crescuti într-o curte cu grilaj de fier. &ând înverzesc plopii, eu stiu
ca e primavara si îmi spun1 iata, a venit primavara... Ma ridic de la masa mea,
descid ferestruicile si privesc în strada. rec oameni fericiti pe strada si
soarele îmi zâmbeste. întâlnesc atâtea ispite când ma plec si privesc pe
ferestruica... 8e aceea ma tem sa privesc si ma asez mai frumos la masa mea.
2rimavara, odaita e trista. Eu nu vreau sa fie trista, dar asa e. #fara e soare
mult si neliniste, si gicesc zbor de albine, si ramuri înflorite, si castani umezi.
în odaita, soarele a adus lumina multa, dar lumina se revarsa pe ferestre
înapoi, afara. a mine, totul e mort. Si cutiile cu insecte, si ierbarul, si
biblioteca, si teancurile de reviste. Si peste toate se asterne praf, si seara se
face tot mai multa tacere. Si gicesc atunci cum se strecoara pe sub castani
pereci.
8ar, în toamnele reci si umede, cât sunt de fericit în singuratate... 2rivesc în
jarul sobei de zid si gândesc1 poate, la toamna, nu voi mai privi singur jaratecul
si nu voi mai asculta singur vântul... #poi râd si îmi spun1 de câte toamne nu
gândesc acelasi lucruH... 8ar parca eu nu stiu ca atunci îmi musc buzele ca sa
nu plâng si îmi sterg lacrimile fata jarului, pe furis, mângâindu-l cu dorurile
meleH...
&opilaria
locul s-a de
patului stins între
lemn peretii
rosu, era varuiti,
un pat cusubuntavanul
leagan.scund. #ici am fost
Imi amintesc eu mic. în
atâtea
ceasuri, atâtea încipuiri care stiu ca niciodata nu se vor mai întoarce. Ei,
8oamne, îmi spun eu zâmbind, nu pot ramâne întc deauna copil. rebuie sa ma
scimb, sa fiu mare, mare atât cât vreau ei 2oate va trebui sa îndur, sa ma
sfâsie tristeti, sa ma tulbure ispite. 8< daca altfel nu se poateH
8e ce subliniez eu cuvinte, în acest carnet, pe care nu-l va citi nimeniH #s vrea
sa cuprind acum sufletul mansardei, pe care îl simt, a mi se apropie în
singuratate numai mie. #tâtia ani s-au scurs, cu taceri<
cu desfatari. &âte n-am visat eu din patul de lemn rosu... 'u trebuie sa fiu trist
daca visurile au ramas vise, daca eu n-am ajuns fermecator, daca n-am
cutreierat înca India, daca nu s-a îndragostit nici o Marie 0asPirt-seff de
mine... *isez acum vise noi si dulci. Iar visele se strecoara în viata mea, si mie
îmi par viata si altora le par vise.
Sunt înca tristH 2oate nu se va urca nimeni pâna la mine. &e sa citescH
8oamne, dar cartile sunt stupide si reci. Eu le-am slavit într-un caiet gros, pe
care mi-a placut a-l intitula1 &alatorie în jurul bibliotecii mele. *oiam sa scriu, la
început, un roman. Eu eram amantul, logodnicul si sotul. 0iblioteca îmi era
amanta. 8upa o suta de pagini, am înteles ca n-am sa scriu niciodata "roman".
în loc sa povestesc întâlniri între îndragostiti, eu scriam laude virginitatii
cartilor. Scriam comentarii asupra femeilor din 0alzac si ma convingeam ca e
mai desfatatoare mângâierea unei elzeviriene decât a unei curtezane. 3n
capitol îl încinasem cartilor cu semnaturi si dedicatie. 3n altul culorilor
copertelor, altul insignelor editoriale. &apitolele acestea aveau sase pagini
fiecare. Scrisesem cincisprezece capitole. într-o seara am descoperit absenta
intrigii. #ceasta m-a
multe dialoguri. 8acadeprimat.
l-as cauta#m parasit
acum caietul
în lada, l-asgros,
gasi cu multe
alaturi cuelogii,
atâteacu
"jurnale", cu atâtea pacete scrise. 8ar acum nu-l caut, pentru ca ma simt
fericit, senin, usor si nu vreau sa ma cuprinda tristetea.
...&e sa scriu, ce sa scriu ca sa uit tristeteaH 2oate ciar omanul
adolescentului miop îl voi scrie din acelasi îndemn. 8ar nu trebuie sa ma
gândesc. 'u trebuie sa ma gândesc, ci sa scriu.
In fata mansardei mele se descide o curte cu gradina sfielnica. 8incolo de
grilaj, strada. 'u-mi cunosc vecinii. 8e ce sa-i cunoscH 'ici unul nu are o fiica.
'u, aceasta nu poate fi scris în roman. *oi marturisi, acolo, ca îmi dispretuiesc
vecinii.
în fata mesei, prin ferestruica, zaresc ferestrele unui iatac. Sunt fericiti într-
însul doi tineri, pe care nu-i cunoaste nimeni. Sotul aduce prajituri la amiazi. Eu
ma întorc de la liceu abatut, lovind cu geanta gardurile, îl zaresc, câteodata,
sunând grabit si îmbujorat. Ma gândeam1 "5are îl sarutaH" îmi fagaduiam
atunci o sotie mica si calda, care sa ma sarute si sa-mi pronunte numele clar ca
un râs.
Seara, sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa. Eu citesc în umbra, ca sa nu-i
stânjenesc. 8in pricina tramvaiului, nu aud. 8ar ei vorbesc atât de încet... ma
mângâi eu.
&itesc pâna târziu, când noaptea se linisteste, se transfigureaza, rece, tainica,
albastra. umina se stinge în iatacul vecinilor mei, brusc. Eu zâmbesc deasupra
cartii. #cum îl saruta, îmi spun, fara sa ma supar. Si citesc înainte, cu ocii
osteniti. Si, deodata, se face lumina în iatacul cu umbre. 'u zaresc nimic
limpede. Se aprind becuri voalate de saluri visinii, se aprinde în treacat lampa
de la un mic birou. #poi, iarasi întuneric. Eu stau la îndoialaK ce sa credH Si
scimb cartea, care mi se vadeste deodata inutila si stearpa.
Si citesc o carte noua. Si ridicând la rastimpuri ocii la fereastra vecinilor,
întâlnesc
supar. îmilumina timida.
fagaduiesc 8e câti
o sotie ani seSiiubescH
blonda. - ma întreb
iarasi scimb eu, asa, ca sa nu ma
cartea.
ârziu, dupa miezul noptii, ferestrele se lumineaza din nou. Dâmbesc, acesta-i
surmenaj inconstient, otarasc eu, pizmas si superior. 6ireste, cartea citita mi
se pare seaca. Ma întorc atunci la 0rand sau la Ecleziast. #dorm cu gândul la
desertaciunea trupului si a lumii. #dorm dispretuindu-mi blând vecinii.
...8ar de unde am plecatH 8e la sufletul mansardei, poate. &e fericit ma simt ca
uit tristetea. Si ce fericit sunt ca voi scrie despre sufletul mansardei mele. &um
sa nu-l cunosc si sa nu-l îndragesc, când am lacramat în atâtea amurguri
aproape de elH Mi se descopera numai mie. îl gicesc în fiecare carte, în fiecare
cadra, în fiecare amintire. E întiparit pe ziduri, pe rafturi. &ând apropii, iarna,
jetul de soba, ma zaresc cu multi ani în urma, lânga aceeasi soba de zid,
asteptând noaptea Sfântului *asile. ungit în patul rosu, ma copleseste
tristetea celui dintâi plâns nestiut mamei. ânga ferestruici, ma aflu toamna. a
masa, îmi amintesc cel dintâi caiet scris clandestin, cu o coperta indicând1
'uvele, voi. I.
*ietuiesc cu toate aceste umbre stravezii lânga mine, iar eu pasesc înainte, si
ele ramân în aceleasi locuri, stingere, când mansarda e luminata de prieteni.
#tunci le zaresc, le zâmbesc numai lor. 'imeni nu le banuieste farmecul.
'imeni nu stie ca eu m-as sufoca respirând alt vazdu decât acela al odaitei în
care am învatat slovele pe o tablie de carton. &ând ma întorc din strada,
mângâi cu ocii zidurile. Sufletul lor se topeste alaturi de al meu. &e se va
întâmpla daca mansarda va fi stapânita de altul4H...
FF. " M3D# " - S5&IE#E &33#-8#M#I&#
"Muza" tine sedinta în fiecare sâmbata, de la patru la opt. #ctualul presedinte
al Societatii noastre
8omnisoara cultural-dramatice
#leandrescu e domnisoara
e colega cu noi. 2regateste,anief-#leandrescu.
însa - în particular -,
clasa a opta. #sa ca, la anul, va intra la facultate.
::
8-ra #leandrescu nu e un presedinte sever si neînduplecat. 8impotriva. 'u
vine niciodata eact la patru, nu tine conferinte, nu cânta la pian si nu "joaca"
decât pe #nca din 'apasta lui &aragiale. E singurul rol care îi convine, ne
marturiseste. 8e altfel, presedintele nostru e o domnisoara foarte simpatica si
nimeni nu se gândeste sa-i reproseze ceva.
Societatea noastra a luat în toamna aceasta un avânt neasteptat. "Muza" ne-a
câstigat pe deplin. în fiecare saptamâna ne adunam si lucram cu entuziasm1
muzica, discutii, conferinte, declamatii, piese de teatru. a sfârsit, ceaiul.
Sediul Societatii noastre e nepretuit. &olegul 'oscuna ne-a daruit
- o dupa-amiaza pe saptamâna - trei încaperi la subsol din locuinta lui. 8e fapt,
odaile acestea au si dat fiinta "Muzei". #flând ca putem obtine trei încaperi, noi,
intelectualii si artistii clasei, ne-am constituit în societate. #ceasta s-a petrecut
în iarna trecuta. #m înscris membri si membre, am ales un comitet -
presedinte, secretar, casier si plicuri cu en-tete
- si am fiat cotizatiile lunare, cinci lei pe fiecare luna, anul trecut. #nul acesta,
zece lei.
'oi am mai avut "Societati" în tot cursul liceului, dar nici una n-a fost atât de
placuta ca "Muza".
în clasa a IlI-a eram obligati sa frecventam sedintele Societatii clasei a *i-a. Se
comunicau acolo lucruri foarte interesante. 8omnul director ne tinea predici
morale. 2entru ca directorul de atunci era un domn batrân si iubea mult
morala. 3n elev din clasa a *3I-a ne vorbea un ceas despre evolutia materiei,
vibratiile eterului, discutiile Einstein-0ergson sau despre valoarea silogismului
în stiinta. 3n altul ne citea nuvele srcinale. &lasa a *i-a avea si câtiva poeti.
2oeti fecunzi,
priveste pe noiîncei
fiecare sedinta
din cursul ne citeau,
inferior, nu nipe
serând,
dadeazeci
voiedesastrofe. în ceea
plecam, ce ne
nici sa
dormim. 'i se îngaduia, cel mult, sa nu fim atenti. 'i s-a marturisit ca, în orice
caz, nu riscam sa fim întrebati asupra conferintelor.
în clasa a *-a alcatuiseram un "&erc de studii". obert ne-a vorbit, cel dintâi,
despre acine. Izvorul lui era 6aguet. a sfârsit, eiber s-a ridicat si l-a
combatut. Izvorul acestuia era 0runetiere. S-au iscat discutii aprinse. Spre
seara, obert s-a simtit jignit si s-a retras, sfidându-si criticul. a a doua sedinta
s-au adunat cinci membri. 8ar printre ei nu era si conferentiarul. #sa ca acestia
au început sa joace risca la tabla.
"Muza", însa, e cu totul altceva. Mai întâi, la "Muza" vin si domnisoare. Si înca
domnisoare dragute, voioase si îndraznete. 8upa fiecare Sedinta, noi
comentam ore întregi activitatea societatii si farmecul membrelor. Mai ales
farmecul membrelor.
:7
3na din cele dintâi griji ale Societatii noastre a fost de a tipari plicuri cu en-tete
si a cumpara, de toti banii strânsi de la cotizatii, farduri si barbi. #ceasta,
pentru ca "Muza" e o societate dramatica, si noi voim cu tot dinadinsul sa
jucam teatru. 'u ne împiedica nimic. 8eclamatiile dovedisera ca mai toti
membrii pot aparea cu izbânda pe scena si toti eram dornici de aceasta.
încaperile de la subsol sunt numai bune pentru reprezentatii. în fund, salonul,
cu ferestrele sus, la strada. E spatios, elegant si are si un pian. în fata salonului,
o odaita mai mult lunga decât scurta1 scena. 3sa dintre salon si scena e cea
mai discreta cortina. în timp ce se pregateste spectacolul, actorii pot circula în
orice vestmânt pe scena, fara teama de a fi surprinsi. Sufleurul are, totodata, si
grija cortinei.
de câte rebuie,
ori aude adica, sa pazeasca usa salonului si sa întrebe1 "&ine eH"
ciocanind.
a capatul scenei sunt doua usi. 3na duce în curte. &ealalta, într-o odaita
întunecoasa, care a folosit cândva drept bucatarie1 cabinele artistilor, în aceste
"cabine" se transforma colegii nostri în personaje si apar pe scena.
#nul trecut nu s-a ajuns la reprezentatii publice. S-au facut numai repetitii. S-au
încercat scene din însir-te Margarite si 'apasta. în?@ toamna aceasta, însa,
lucrurile au mers mult mai departe. în mai putin de doua luni, am izbutit sa
jucam scene din 8on <uan de *ictor Eftimiu si 8iscipolul diavolului de Molnar. S-
au tinut doua conferinte si mai multe comunicari critice. Si s-a cântat, de
asemenea, la pianul din salon.
/otarâsem sa jucam 8on <uan înca din cea dintâi saptamâna de scoala. #m
ales scenele finale. 8on <uan - fireste - era obert. 8uovnicul - parintele
Ieronim - eram eu. 2ajul lui 8on <uan - &astagnete -era 8inu.
Eu si cu 8inu jucam pentru cea dintâia oara la "Muza". obert, însa, repetase si
în 'apasta. I se dusese vestea ca e un priceput în ale teatrului. 'u scapa nici
un spectacol, plânge la tragedii, cumpara foarte multe piese de teatru si
cunoaste nenumarati artisti. El marturiseste ca e un actor de viitor si ne
declama de câte ori are prilejul. &ând a cerut sa joace pe 8on <uan, deci, n-a
fost refuzat. 'u putea fi refuzat.
'oua ne-a spus ca si-a "studiat rolul" si ca a "scos" foarte mult din eroul lui
*ictor Eftimiu. 'oi eram curiosi sa-l auzim. 2rima repetitie am facut-o la mine,
într-o seara, cu 0ricterian sufleur. # iesit de minune. 'umai eu ma pripeam si
uitam versuri. 8e altfel, eu niciodata n-am putut retine perfect versurile lungi.
8aca nu aveam sufleur, nici nu ma încumetam sa apar pe scena.
Sâmbata am avut sedinta cea mai izbutita. S-a reprezentat 8on <uan, si toti
actorii au avut succes.
&u câteva saptamâni mai înainte începusera conferintele. #m vorbit eu despre
ama si 2etrisor
#ceasta, pentru cadespre &laudesa6arrere.
nu trebuia dureze &onferinta meade
decât un sfert a fost
ceas,furtunoasa.
iar dupa un
sfert de ceas eu am vestit ca de-abia sfârsisem introducerea si ca ma
pregatesc sa intru în subiect. &omitetul a protestat si, dupa cinci minute de
vorbire, m-a întrerupt. Mi-a îngaduit sa sfârsesc pe ama în sedinta urmatoare.
însa numai un sfert de ceas. &riticii mei -printre care stralucea eiber - se
bucurau si asteptau cu nerabdare sa treaca o saptamâna. *oiau sa ma sfâsie
crunt în fata membrelor. Iar membre se aflau mai multe ca niciodata în
sâmbata conferintei mele.
6aptul acesta m-a si zapacit. Eu am aparut pe scena grav si convins ca voi
vorbi un sfert de ceas. Si ca voi sfârsi tot ce aveam de spus asupra profetului
indian. ucrurile s-au petrecut, însa, altfel. *enisera domnisoare multe. 3na
dintre membre, ia, vestise la scoala, în clasa a *i-a, ca voi vorbi eu. 8esi
faptul pare curios, eu am atras în sâmbata aceea foarte multe doi i lisoare. ia
mi-a facut reclama cu entuziasm1 un baiat urât si rai1 crescut, care nu vorbeste
frantuzeste, nu pricepe engleza, nu saruta mâna  -nnisoarelor si nu stie cum
se bea ceaiul, care citeste multa filozofie, vorbeste repede, da din mâini si
tutuieste domnisoarele si care, cu toate acestea, roseste de zece ori pe ceas si
e foarte timid.
Eram, credea ea, un fenomen. Si colegele iei s-au grabit sa vina. &u atât mai
mult, cu cât se anuntase o conferinta despre cineva necunoscut.
ia crezuse ca voi vorbi pe scena, asa cum am vorbit cu ea - cu o saptamâna
mai înainte Y,pe scaun. &rezuse ca ma voi apleca sa-mi leg sireturile la gete,
ca voi uita pentru ce m-am aplecat si ma voi juca cu sireturile. &rezuse ca ma
voi învârti agitat si ma voi lovi cu mâinile de oglinda gesticulând...
Eu am aparut
cu apa linistit pe scena. #m ajuns în fata masutei pe care se afla paarul
si am început1
- 8omnilor si domnisoarelor... &ineva, din fund, ma corecta1
- Invers...
Eu rosii. 6etele - care ocupasera cele dintâi rânduri de scaune - râsera. Erau
toate de acord ca conferinta mea se vestea plina de az.
- 8omnilor, reîncepui eu, ama a fost cel dintâi profet indian. 8ar aceasta n-are
nici o importanta.
- 8e ce n-areH se întreba curios unul dintre numerosii mei ascultatori, care
statea rezemat de un dulap.
6etele gasira ca întreruperea aceasta e atât de comica, încât e de datoria lor sa
râda. Si râsera. ucrul acesta îl realizam foarte bine si cu multa usurinta.
:C
:+
'estiind ce atitudine sa iau în timp ce ascultatoarele mele se desfatau, am
apucat paarul cu apa si am început sa beau, fara entuziasm. Sala s-a aratat
miscata o clipa de faptul ca eu beau apa dintr-un paar. 8ar a izbucnit, apoi,
repede în oote.
- og nu întrerupeti pe orator, am îngânat eu lasând paarul jos. 6etele au
înteles fara greutate ca cuvintele acestea alcatuiau un
"spirit". Si l-au apreciat. #u batut din palme.
In fund, comitetul se framânta. 'u era seriozitate. 'u se asteptau, tocmai la
mine, sa dau loc la astfel de scene. rebuiau, însa, sa se resemneze si sa
astepte sfârsitul conferintei.
&onferinta mea a continuat în aceeasi atmosfera pâna ce am auzit un glas,
printre spectatori1
- Mai ai doua minute.
- Si eu nici n-am sfârsit introducerea.
6oarte
- 'u-i rau.
vina mea. 8aca sunt întrerupt, nu-mi pot pastra sirul vorbirii. 8e ce ma
întrerupetiH
- 8ar nu te-am întrerupt noi.
- 8ar cineH
- 8omnisoarele dumitale...
&uvântul "dumitale" m-a revoltat si m-a zapacit. &autam o replica "tare". 6etele
au început - fireste - sa râda. &omitetul, intervenind, si-a afirmat autoritatea1
-Ssst4 Ssst. Sss4
- 8ar au trecut cincisprezece minute, îsi aminti unul dintre aceia care stateau
rezemati de" dulap.
- Ei, si ce daca au trecutH se rasti ia, întorcându-se spre el. asati-l sa-si
sfârseasca conferinta. 2e noi ne intereseaza.
Eu - care ma convinsesem caîntr-adevar le "intereseaza" viata profetului ama
- asteptam linistit otarârea spectatorilor si a comitetului, în paar nu mai
ramasese apa.
6etele cautau sa provoace un sfârsit azliu conferintei mele. 2entru ca eu nu
sfârsisem, înca, conferinta.
- 2oti sa sfârsesti în cinci minuteH îmi comunica 'oscuna ultimatumul
comitetului.
- oata conferintaH
- 8a, toata.
Eu zâmbii, iertator1
- într-un sfert de ceas de-abia am înceiat introducerea. 6etele întelesera ca
era de datoria lor sa râda. Si râsera.
- #tunci amâna pentru
0un. Sâmbata sâmbata viitoare.
viitoare.
- &e facem cu critica, se ridica eiber, aducându-si aminte ca el reprezinta la
"Muza" interesele criticii stiintifice.(
- ot sâmbata viitoare.
eiber se gândi putin, apoi se aseza iar pe scaun.
8ar sâmbata aceasta am avut sedinta cea mai reusita. 2entru ca saptamâna
trecuta eu nu mi-am continuat conferinta. Iar conferinta lui 2etrisor n-a
entuziasmat pe ascultatoare si, dupa ea, n-a fost nici o "reprezentatie".
în aceeasi seara, Misu olironiade propuse sa începem câteva procese
celebre.
- &um procese celebreH întreba o fata.
- Sa acuzam si sa aparam, în fata unui juriu ales dintre membri, câteva
personaje, pe asPolnicoff, de pilda.
6etele se aratara foarte multumite de procesul lui asPolnicoff.
- rebuie, însa, ca pâna într-o saptamâna sa cititi cu totii, membri si membre,
&rima si pedeapsa.
- &rima si pedeapsaH
- 8a, romanul lui 8ostoievsPi.
- 8ar noi nu-l avem, protestara fetele.
- #tunci vi-l cumparati sau vi-l împrumutam noi. Entuziasmul fetelor pieri.
8eodata, ia se lumina.
- &rima si pedeapsaH 'u e o carte groasa si patrata, cu ârtia proasta si cu
coperta galbenaH
- 'u stiu, eu am citit-o în frantuzeste, se scuza Misu. #m intervenit, însa, eu,
cunoscator al librariei românesti.
- 8a, da, asa e. S-a tiparit la Steinberg, introducerea lui #vramov.
- #sa, asa, #vramov... &osta patruzeci de lei... -0a nu, treizeci...
- Eu atât amiei.
dezvaluirile dat... 8ar asta n-are nici o importanta. oti asteptau cu nerabdare
- ...E o carte stupida, enervanta, idioata, va spun eu, c-am citit-o.
- #ti citit-o pâna la sfârsitH
- 8ar ce, eram proastaH #m citit vreo cincisprezece pagini si am azvârlit-o de
pe canapea tocmai dupa etajera.
- 8aca o sfârseati, ati fi avut acum alta parere...
- 'u, nu, ascultati-ma pe mine1 e idioata. Sa alegem alt proces. Misu se
împotrivi. 2entru ca la 0raila se încercase un asemenea
proces tot într-un cerc cultural, avusese prilejul sa asculte o admirabila
osândire din partea unui student. #ceasta n-am stiut-o decât mai târziu. Misu
voia cu orice cip sa se aleaga procesul lui asPolnicoff, ca sa poata reproduce
pledoaria auzita la 0raila.
7G
7!
&omitetul amâna, însa, otarârea pentru doua saptamâni. Si însar- B cina pe
trei membri sa aleaga si sa prezinte sase personaje din literatura t universala,
pentru proces.
'oi, actorii, am venit cei dintâi. -am gasit pe proprietar, pe 'o-scuma, întins
pe o canapea din sala. #vea crampe.
8esi era fecior de doctor, crampele nu-l crutau. Se facuse galben si, când
mergea, calca încovoiat din sale. 'e ruga sa-l iertam si sa pregatim totul, fara
grija. &ând aveam nevoie de ceva, puteam suna.
6ata de atâta bunavointa si atât sacrificiu, noi, actorii, ne-am simtit nevoiti sa-i
dam sfaturi.
- 8e
'u ce
potnusaiei,
iaufrate, o sare amaraH îndrazni altul.
sare amara.
- 2ai, rau faci. Sa vezi cum ti-ar trece. 'umaidecât.
- Stiu..., dar nu pot sa iau... aa... a... a...4 #tunci ma otarâi eu1
- *rei sa te frecamH
- &um sa ma frecatiH
- Sa te frecam noi pe pântec. #m auzit ca face foarte bine. 'oscuna ma privi
înciudat.
- Ia lasati-ma frate în pace cu frecatul4
- #tunci culca-te, otarâram noi. '-avea nici o grija. #ranjam noi tot. începuram
sa lucram. rebuia, înainte de toate, sa pregatim decorul I
în scena. #ceasta înainte de a veni spectatorii si mai ales spectatoarele. 2entru
ca, pentru a ajunge în sala, în salon, trebuiau sa treaca prin scena...
#m adus doi fîcusi piperniciti. etul lamurea1 o gradina în palatul lui 8on <uan.
8oi ficusi nu erau o gradina, aceasta întelegeam si noi. otusi, era un început.
în fundul scenei, sus, se afla o ferestruica. #m acoperit-o cu o fata de masa. #m
adus si Qnabat-jour albastru, pe care l-am legat în jurul becului, pentru ca
scenele se petreceau noaptea.
#poi, am început pregatirile pentru degizarea si mascuirea actorilor. obert,
8on <uan, îsi facuse o vesta de catifea neagra. ;asise, de asemenea, o perece
de pantaloni curiosi, care îi dadeau, marturisea el, un aspect "istoric". 2e cap îsi
va pune o bereta albastra, cum purtau tinerii în enastere.
#ceasta, însa, era o bereta de scoala, cum poarta fetele, foarte putin
modificata.
&ostumului lui 8inu, &astagnete, pajul lui 8on <uan, era fermecator si aceasta
tulbura pe obert. 2entru ca obert nu întelegea de ce costumul slugii sa fie
mai elegant si mai bogat decât al stapânului, al lui
8on <uan. 8inu motivase, însa, foarte simplu1 nu are altul, nici nu vrea sa
poarte altul.
*enise, deci, cu el. #vea pantaloni scurti si bufanti, ciorapi negri, lungi, si
tunica pantaisie, de matase galbena cu dungi negre. ;ulerul si mansetele
erau de dantela alba. 8inu mai avea si o peruca neagra, buclata, ceea ce nu
avea 8on <uan. Si 8on <uan era tulburat. &u atât mai mult, cu cât avea parul
tuns scurt, ca orice elev de la liceul "Spiru /aret". Se bizuia numai pe talentul si
pe frumusetea lui.
Eu eram cel mai simplu degizat. Eu eram preot, parintele Ieronim, duovnicul
lui 8on <uan. îmi luasem pelerina tatei, cea neagra, care îmi ajungea pâna la
calcâie. în loc de ticie ecleziastica, îmi asezasem pe vârful capului un vârf de
ciorap.
Mai trebuia sa-mi albesc parul. Intervenii pe lânga proprietar.
- 'oscuna, îmi dai tu putina pudraH
- îti dau, dar pentru ce-ti trebuieH
- Stii, eu joc pe Ieronim si trebuie sa am parul alb.
- 8a, desigur. 8ar n-ar fi mai bine sa dai cu fainaH
- &u fainaH
- 8a, pentru ca ti-ar trebui prea multa pudra. Sa sunH
- Suna.
Servitoarea mi-a îngaduit sa iau câta faina voiam dintr-o cutie galbena de
metal. &u o lingurita îmi turnam faina pe cap, apoi frecam, ca sa-mi patrunda
faina pâna la piele. Mi-era teama sa nu iasa o culoare nesigura. 'u era tocmai
placut, faina îmi intra în ureci si îmi aluneca pe sub guler. a cea mai mica
miscare a capului se scutura si îmi albea ocii si sprâncenele. Eram nevoit sa
tin gâtul teapan.
&ei doi, 8on <uan
îndemânare. si &astagnete,
îsi lipise peruca, se începura sa se
pudrase pe fardeze.
fata, 2ajul
înrosise aveasi umerii
buzele
obrajilor, si îsi umbrise pleoapele cu creion negru. 8e la câtiva pasi parea un
#donis. 8on <uan, însa, nu stia cum sa se fardeze. îsi pudrase parul pe la
tâmple, dar si-l pudrase fara mestesug. încercase sa-si faca doua dungi, pe
frunte, însa si le facu atât de groase, încât fu nevoit sa si le stearga cu batista
uda. a oci îsi adânci cearcane groaznice, care înspaimântau. îsi rosi, apoi,
numai buzele.
- 8on <uan e palid, ne încredinta el.
'oi ne retraseseram acum în odaia artistilor, pentru ca veneau spectatorii, în
odaia artistilor era mare neorânduiala. Se varsase apa pe mese, si un eemplar
descusut din 8on <uan se umfla lânga o cana de sticla. 2rin colturi, ciorapi si
pantofi, pantaloni atârnati în cuie, cutia cu farduri, un flacon cu apa de &olonia,
o manta si doua florete. 2roprietarul nu stia nimic din toate acestea. El se afla
în sala si se întretinea cu spectatoarele.
Mai erau acolo aproape toti membrii Societatii si câtiva invitati, de la liceul "Sf.
Sava". 2rin perete auzeam râsul lui 2etrisor, care flirta cu ia. Se asezase, fara
îndoiala, aproape de ea si-i vorbea despre fragezimea pulpelor.
2atru fara zece. a patru începeam. ipseau numai d-ra anief-#le-andrescu si
eiber. 2resedintele trebuia, în orice caz, asteptat.
'oi, actorii, eram nerabdatori si emotionati. 'e plimbam nervosi prin odaie,
repetam în gând, rasfoiam rolurile si ne priveam în oglinda. obert ne marturisi
ca lui nu-i e teama. &a el e învatat cu scena. &a îi place ciar sa joace în fata
unei multimi, ca s-o cucereasca.
S-a facut întuneric în salaK s-a aprins, pe scena, becul cu abat-jour albastru.
0ricterian, care era sufleur si sufla dupa un cufar, a descis cu grija usa. Mie
îmi batea inima sa mi se sparga. 8e-abia cutezam sa-mi zvârl ocii în sala.
Daream tulbure pereci de oci ce se desfatau1 de lumina, de ficusi si de actori.
#m8on
lui început
<uanfurtunos. Eram manastire.
averile pentru duovnic, ma numeamcuIeronim
8eclamam si cautam
entuziasm, sa smulg
însa ma
retineam în gesturi. îmi lasasem ocelarii, ce-i drept, dar îmi era teama sa nu-
mi intre faina în oci. 8eclamam asa cum stiam eu ca sunt "bine". a ultima
repetitie mi se spusese ca sunt "fara perece" în Ieronim.
8e altfel, 0ricterian, din dosul cufarului, sufla cu pricepere. &âteodata, însa,
sufla prea tare si se auzea în sala. #m profitat de prima riposta a lui 8on <uan si
i-am facut semn ca sufla prea tare.
8upa câteva minute, orice teama îmi pierise. Ma plimbam linistit pe scena si
înfruntam pe 8on <uan. ezemat de usa de la odaia artistilor -nevazut în sala -,
8inu privea si ne încuraja.
8e câte ori 8on <uan avea de spus mai mult de jumatate de duzina de versuri,
eu priveam în sala si cautam sa culeg impresii. Erau ecelente.
8upa cum prevazusem, eu m-am încurcat de câteva ori, iar 8on <uan a sarit
versuri. în sala, însa, nu s-a observat nimic.
# aparut si &astagnete. 8inu niciodata n-a afirmat ca are talent dramatic. #vea,
însa, un costum îngeresc, si spectatoarele îsi pironira ocii asupra buclelor lui
false. 8on <uan se înfierbânta. 8eclama, lovea cu pumnul, strângea din dinti si
din sprâncene. 8ar spectatoarele nu-l priveau.
Scenele se sfârseau fiecare cu izbânda. 8upa ce s-a înceiat spectacolul, s-a
aprins lampa în sala. 'oi am fost aplaudati si cemati de doua ori la "rampa".
Eram fericiti. #poi, eu si 8on <uan ne-am întristat.
2entru ca noi ne-am scimbat costumele si am intrat în sala îmbracati ca toti
ceilalti. 8inu, însa, a venit în costumul lui de paj. 2asea mândru si culegea
admiratia membrelor. 6iecare îi spunea câte ceva si îi zâmbea dulce.
- *ai, ce duduieH
;asiti, bine ai fost4... admirabil4...
- 6oarte, foarte bine4... 8inu râde modest1 -/a, a, a, a4...
Erau acolo domnisoarele 8inescu, marunte, grasulii, nepudrate si cu rocii
încise. &ea mare adora în taina pe 8inu. &ea mica "simpatizeaza" pe 6anica.
Se asaza lânga el la ceai, îl serveste si râde magulita la fiecare gluma pe care o
face. 6anica e resemnat. 8-ra 8inescu nu are nici un farmec. *orbeste putin,
pentru ca e timida. 'u îngaduie glume "moderne" si se misca prin odaie foarte
decent.
ia si cu Irina se aflau, ca întotdeauna, pe canapea, lânga soba. #veau rocii
scurte, pâna la genunci si se aratau multumite de orice privire pe care o
surprindeau alunecata asupra pulpelor. 2etrisor si 8inu, lânga ele. In al doilea
rând de scaune, alte patru domnisoare care vorbeau cu 0ricterian si Morariu. în
fund, lânga dulapul cu carti, comitetul se adunase sa judece purtarea lui 8inu.
obert era revoltat. #firma ca e "imoral" si provoaca nemultumiri în Societate.
eiber învinuia pe 2etrisor de neseriozitate si de "flirt". Mariana anief-
#leandrescu nu se împaca cu "gesturile si atitudinea" d-relor ia si Irina. Eu
ascultam cu interes discutia. Se otarî sa li se dea un avertisment.
&eaiul. 5bisnuitul ceai, la care trebuie sa zâmbesti, sa râzi de glumele gazdei si
sa-ti servesti tovarasa, care spune totdeauna1 mergi, esti dragut4
8inu se ridica si se îndreapta catre odaia artistilor. Spune ca trebuie sa-si
scimbe costumul. 8omnisoara Sasa - negricioasa, cu parul învrajbit ca al
Salomeei, buzele rotunjite si ocii mari - îl urmeaza. acere apasatoare. oti
sorbim cu lingurita ceaiul rece din cescutele de portelan. Se fac câteva spirite,
care n-au rasunet. ace si 2etrisor. 8omnisoarele 8inescu s-au înrosit, iar
Mariana e îngândurata. &âtiva arunca priviri întrebatoare spre usa.
# trecut asa aproape un sfert de ceas. &ând ne pregateam sa ne ridicam de la
masa si sa multumim gazdei, cei doi aparura, rosii si cinici.
&omitetul
liceu, s-a întrunit
am aflat ca 8inu,dupa plecarea
2etrisor, Sasa,membrilor. # doua zieclusi
ia, Irina fusesera de dimineata, la
din Societatea
cultural-dramatica "Muza".
7
8inu a râs si a vestit ca va organiza la el acasa o Societate mai captivanta ca
"Muza". obert, oricum, biruise.
FFF. 6#'I&#
6anica a scris o "revista". Se numeste 3n liceu model si se va juca la Sfântul
Spiridon. 8e Sf. Spiridon se face întotdeauna serbare mare. Se tine mai întâi o
conferinta, apoi cânta fanfara si corul, apoi declamatii. a sfârsit, jocuri si
gimnastica. Sf. Spiridon e o zi neuitata. în ? saptamâna aceea d-l director ne
zâmbeste binevoitor si nu "asculta", si < nici nu cere caietele cu cuvinte la
germana, si nici nu ne da lectii multe. Iar profesorii vin târziu în clasa.
în anul acesta, însa, serbarea va fi fara perece, pentru ca se va juca . 3n liceu
model. E vorba de liceul nostru.
2ersonajele sunt profesorii nostri, si 6anica ne-a împartit ciar rolurile.
"8irectorul" va fi 0ricterian. #ceasta, pentru ca 0ricterian joaca cel mai bine
dintre toti. E înalt, paseste sigur pe scena si vorbeste apasat. # jucat din clasa
a I*-a, de câte ori s-a dat vreo piesa la serbarile noastre, si a jucat si la "Muza".
6anica, autorul, are sa joace doua roluri. întâiul, pe un parinte revoltat
împotriva taelor. #poi, pe elevul bolnav de galbenare din pricina cimiei. 'u
se putea altfel. 8in primavara, 6anica nutreste o crunta razbunare împotriva lui
oivinovici. oivinovici nu-l persecuta, dar 6anica este un baiat peste fire de
fricos si cu nesfârsita spaima de cimie. în primavara - îngrozit de formulele
acizilor organici si ale seriilor aciclice - s-a îmbolnavit, s-a îmbolnavit de
galbenare
otarât sa si a zacut
scrie pâna la sfârsitul lui aprilie. în saptamânile acelea s-a
"revista".
în cancelarie, în actul I, se desfasoara un dialog între elevul bolnav de
galbenare si profesorul de cimie. 8ialogul e scris în cuplete rimate K si e foarte
spiritual.
2e oivinovici îl joc eu, poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele
seriilor aciclice. &ând 6anica mi-a comunicat vestea, eu am râs stânjenit si l-am
batut zgomotos pe umar. 6anica mi-a zâmbit dulce, < ca un director de teatru,
si m-a asigurat de succes. Episodul nostru e unul dintre cele mai izbutite.
6anica l-a scris cu toata patima amintirii saptamânilor petrecute bolnav de
galbenare. Si îl va juca cu entuziasm.
oti baietii sunt siguri ca voi interpreta de minune pe "câinele rosu". îmi aduc
aminte ca am mai jucat acum un an, tot de Sf. Spiridon, pe un
7:
ajutor de comisar. Stateam la birou cu fata spre public si ma trudeam sa atrag
atentia spectatorilor printr-un, joc de scena" pe care-l încipuisem atunci.
#nume, ma prefaceam ca nu pot scrie, pentru ca aveam penita stricata. 8e
aici, o suma de gesturi si priviri, pline de az, în credinta mea.
#m avut, totusi, succes. rebuia sa aduc din culise o cafea pentru comisarul
sef. &um am iesit pe usa, cineva mi-a întins o tavita si m-a sfatuit sa pasesc
încetisor, ca sa nu rastorn ceasca sau paarul cu apa. Sfatul m-a îngrozit. Eu
îmi scosesem ocelarii, pentru ca asa voise regizorul. &ând m-am întors, deci,
cu cafeaua sefului, am cautat sa calc cât mai prudent. #m aparut pe scena cu
capul în jos, cu bratele tremurând si cu picioarele nesigure. oti au crezut ca
aceasta era o "creatie" de a mea si au apreciat-o.
Eu am mai jucat si la Societatea noastra cultural-dramatica, la "Muza". 8ar
foarte putini baieti m-au vazut acolo.
6anica ne-a povestit si alte episoade. în actul I, scena I, patru elevi mondeni
danseaza
lasa în cancelarie.
în clasa. Si nu-i lasa,#upentru
venit ca
sa au
se plânga directorului
parul prea ca pedagogii
mare. 0aietii mondeninu-i
sunt
revoltati. 8aca îi mai tunde si de data aceasta, daca li se mai pun "numere" la
tunica, nu mai au curajul sa vina la nici un ceai si la nici un bal. otusi, pentru
ca directorul nu e în cancelarie, elevii mondeni danseaza. #poi, cânta fiecare
câte un cuplet, în care se pomeneste de "tea-room", 2etit parisien si a
garconne.
în timp ce 6anica fredoneaza sufocat cupletele (pentru ca el nu e tenor), baietii
se întreaba care vor fi interpretii elevilor mondeni. *a trebui sa fie frumosi, sa
aiba tunici elegante, sa stie sa danseze si sa cânte. 3nul sigur e obert. &ând
aude aceasta, obert încide putin ocii si primeste. El ne marturiseste modest
ca va fi cel mai bine "în rol". #l doilea elev monden va fi ;ianni. ;ianni n-a
jucat niciodataK nici la "Muza". 'u stie nici sa declame, nici sa cânte. ;ianni,
însa, e un autentic baiat monden. Se pudreaza, se parfumeaza, vorbeste
frantuzeste, e grasut si entuziasmat dupa dans. ;ianni s-a înrosit când autorul
i-a comunicat rolul. E încurcat si ne priveste pe toti cu dragoste. 'oi, de
asemenea, îi zâmbim dulce si îl încurajam cu privirea.
#l treilea elev monden va fi ocusteanu. 8e bucurie, ocusteanu gionteste pe
autor si îi striga negiob1 "Ma, 6anica, ma4" #utorul zâmbeste si acestuia si îi
recomanda sa soarba oua moi înainte de serbare, ca sa aiba voce. #supra celui
de al patrulea elev monden se ridica discutii. Morariu nu vrea sa primeasca.
Spune ca nu stie sa cânte. Morariu are, însa, o tunica prea frumoasa ca sa nu
apara pe scena. 6anica staruie. II asigura ca poate cânta cât de încet va dori.
2oate ciar spune cupletul,
77
pentru ca melodia
însa, sunt convisi cao va sustine
primi saorcestra. Morariu
joace în foarte refuza
putin timp.încapatânat. 3nii,
8inu se afla si el între noi si se arata entuziasmat pentru "revista". Eu cred ca
ar fi multumit sa joace si el pe unul dintre baietii mondeni. #re înca proaspat în
minte succesul de la "Muza", când a aparut în pajul ! lui 8on <uan, cu peruca
neagra si pelerina de matase galbena. 8inu nu ? mai este, însa, la liceul nostru.
# vrut cu tot dinadinsul sa aiba parul -mare în anul acesta si s-a înscris la
"Matei 0asarab". #colo îi lasa, ciar, sa vina iara uniforme si fara sepci...
6anica a început sa cânte cupletul parintelui revoltat de tae. 0aietii îl asculta
rapiti si zâmbesc de câte ori autorul îi priveste. In pauze, entuziasmul
izbucneste. 3nii cer lamuriri, si 6anica le da cu bunavointa.
6anica e marunt si slabut. 6redonând atâtea cuplete de tenor, rasufla greu si se
sterge cu batista pe frunte. E obosit. &u toate acestea, când ajunge la scena în
care un bacalaureat marturiseste cu entuziasm ferici- . rea libertatii si a
pletelor, 6anica prinde puteri noi. încide ocii si strânge falcile, pentru ca
cupletul este tot pentru tenor. Se face rosu si lacrameaza. Succesul e, însa,
deplin. obert - care stie ca va juca pe bacalaureat - râde din inima si felicita
pe autor. Se discuta costumul bacalaureatului. obert crede ca va trebui sa
poarte o aina moderna, pantofi de lac si o batista de matase. 6anica se
împotriveste. 0acalaureatul vine în cancelarie ca sa-si capete diploma. 'u
poate fi îmbracat, deci, decât în uniforma si cu numar.
obert regreta si primeste. Eu stiu ca el ar fi dorit mult sa apara pe scena
elegant si fardat, ca sa impresioneze domnisoarele din sala. &u toate acestea,
e sigur de izbânda. 'e marturiseste ca va fi aplaudat la scena descisa. Si
priveste, cu înteles, spre 8inu. 8inu fumeaza.
6anica se grabeste când ajunge la actul II. &ortina se ridica, în timp ce
orcestra intoneaza un mars eroic.
în cancelarie, profesorii s-âu adunat pentru a protesta împotriva î &urbei
alescu. Sunt
slaveste nemultumiti
însusirile. 6anica, de salarii,
însa, si fiecare
e rautacios. în paseste în fata
glorificarea i publicului
profesorilor, el si-si
alege
tocmai partile slabe. 0aietii îl aproba din suflet.
'e apropiam de *alea &alugareasca. Eram cu totii nerabdatori sa vedem via lui
Morariu. Morariu ne invitase în duminica aceea la via lui. 'e-a vestit ca vor fi
culegatoare tinere si must. *a fi si vin veci. oti aratau, însa, îndestul de
indiferenti fata de mustul si vinul lui Morariu.
Diua, am mâncat struguri si ne-am jucat cu bulgari prin vie. Eram împartiti în
doua tabere1 unii oti, ceilalti politisti. 2olitistii trebuiau sai
prinda pe oti. 6anica statornicise regulile jocului1 nu aveam voie sa zvârlim cu
bulgari mari, nici sa lovim în cap. Se admiteau, de asemenea, alergarile. &ând
otul era, însa, prins, nu mai avea voie sa fuga.
Eu am fost ot si am rezistat eroic cu o ramura de salcâm împotriva lui 2etrisor
si a lui Mânu. a urma, a trebuit sa fug. M-am împiedicat într-un vraf de araci, si
politistii au zvârlit cu bulgari dupa mine, fara sa ma poata lovi.
In ceea ce ma priveste, am despresurat pe doi tovarasi - oti ca si mine - si am
nimerit cu un bulgare în spinarea lui obert, care îsi lega siretul de la gete.
Seara, a fost masa mare. Eu am adormit, însa, de timpuriu. Ma silisera sa beau
nenumarate paare cu vin rosu si alb. &eilalti s-au culcat în zori. &ulegatoare
au fost din belsug, dar baietii s-au aratat indiferenti. #ceasta, pentru ca
parintele lui Morariu a ramas, tot timpul, lânga noi.
I*. 85M'3 E8#&5
/otarât sa capat bani de la revista d-lui eontescu, am pretetat o "afacere
familiala" si mi s-a îngaduit sa lipsesc ora a treia de la gimnastica. #m alergat
acasa ca sa-mi scimb tunica si sa-mi las sapca. 8l. eontescu ma stie student.
8e
carefaptul acesta- se
o editeaza si leaga calda
manifesta nadejdile mele.pentru
simpatie edactorul foii literare
studenti. - ca side
#m întârziat ziarul
multe ori împreuna, plângând mizeriile universitare. în gândul d-lui eontescu,
eu sunt student la itere, de aceea ma oboseste cu sfaturi si cu sugestii pentru
viitoarea mea cariera publicistica. îmi marturiseste, câteodata, ca îi voi calca
pe urme.
#m urcat scarile cu oglinzi putin tulburat. 'u era sfiiciune, nici teama. Ma
obisnuisem sa bat la usile redactiilor, sa pasesc sovaind catre domnul de la
birou, sa întreb cu glas scazut daca pot vorbi cu domnul prim-redactor si sa
bâlbâi. #m avut si eu, de altfel, micile mele satisfactii. Intr-o seara, cineva,
auzindu-mi numele, mi-a zâmbit prieteneste si mi-a întins o mâna calda. #m
fost atât de emotionat, încât n-am mai avut curajul sa-l întreb daca mi se pot
plati articolele. -am întrebat, însa, dupa o saptamâna si am strâns aceeasi
mâna calda.
#lta data, redactorul mi-a laudat un articol pe care îl publicase în fruntea
revistei. Eu am zâmbit orgolios, în tot timpul discursului. '-am capatat, însa,
nici atunci, nimic. Mi-a spus ca revista se vinde greu, ca bani sunt putini, ca de-
abia traieste el, ca vai de lume, cu ce-i da direc-
7C
7+
torul. edactorul era elegant îmbracat si-si cumpara foarte multe ca
frantuzesti.
2e d-l eontescu îl cunosc din vara. îmi publica tot ce-i trimiteam prin posta, în
plicuri mari, albe. &âteodata îi scriam si despre nevoile mele si lasam sa
înteleaga ca sunt un student sarac si ca m-ar putea ajuta. încercam sa par
îndurerat. Ma trudeam sa scriu pagini duioase, pe care le semnam cu numele
întreg si cu adresa. #steptam, apoi, înfrigurat saptamâna întreaga. 8omnul
redactor îmi publica numar dupa numar articolele. #casa, sau la "2osta
redactiei",
într-o zi amnimic.
precizat1 pentru douazeci de articole, câte publicasem pâna atunci,
ceream cinci sute de lei. 8ouazeci si cinci de lei de articol. 'u era mult. îi
ofeream, de asemenea, alte articole în lucru, cu acelasi pret. îi ofeream, pe
deasupra, gratuit, nenumarate notite marunte.
#u trecut, ca întotdeauna, saptamâni. Si ma cinuia gândul ca am putut
ramâne atât de senin. M-am otarât, însa, sa cunosc personal pe domnul
redactor.
-am cunoscut asta-vara. -am gasit fumând lenes în redactie, alaturi de
câteva gaz etc. 5 frunte mica, încretita, oci sireti înapoia ocelarilor de
prezbit. M-a întâmpinat cu entuziasm. 'u mi-a oferit nici un scaun, dar mi-a
laudat articolele asupra lui omain olland. &ele mai proaste articole,
socoteam eu. Mi-a spus ca îi place "orizontul meu larg" si "felul meu de a ma
eprima". *orbea întrerupt si clipea din oci. Mi-a spus ca colaborarea mea a
ajuns indispensabila revistei. M-a prezentat unui domn venit mai târziu în
redactie, care mi-a strâns indiferent mâna, fara sa se ridice de pe scaun.
în ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu. 8omnul redactor B ma ruga,
însa, sa-l vizitez de câte ori aveam ragaz. #m fagaduit. #m fa-l gaduit, fireste,
si articole.
8upa câteva saptamâni l-am vizitat. îsi lasase ocelarii pe masa si se j scarpina
în cap. M-a privit aspru, îl tulburasem. '-am avut atunci curaj sa-i vorbesc de
onorariu. a plecare mi-a strâns mâna si mi-a urat sp la munca. I-am fagaduit
articole.
8ar nu pierdeam curajul. #m batut la usa redactiei într-o vineri, seara, când
stiam ca e singur. 6acea corectura articolului de fond1 vibram4 -am lasat sa
sfârseasca.
5rientul. EuM-a
i-amprivit
vorbitatunci cu bunatate
cu entuziasm si m-K întrebat
i lecturile daca
si planurile starui
mele. 8-lînredactor
a studia
parea ca se intereseaza. # zâ bit. #m atacat atunci direct, cu o liniste care m-a
uluit. 8-l redactor a sovait si si-a sters ocelarii cu batista. Eu îl priveam fi si
simteam cu mi se dogoresc obrajii. upse tacerea fara eroism. îmi fagadui ca j
vorbi cu directorul. îmi marturisi ca articolele mele sunt cu adevara "bune", ca
îi place "orizontul larg" si celelalte. &a va starui pe lâng
director. &a el întelege situatia mea. 8ar ce poate face elH 8irectorul e totul, si
el nimic. 'e-am strâns mâinile fara entuziasm. 8e atunci nu l-am mai vazut.
R
8ar astazi, la ora de gimnastica, am urcat scarile cu oglinzi. Eu sunt un tânar
cunoscut pe salita ce duce la redactie. Ma cunoaste si portarul, si cei doi ajutori
de portar, si omul de serviciu, care sta pe o banca rezemata de zid si întreaba
pe orice nou-venit1
- 8omnul ce doresteH
#stazi, însa, omul de serviciu nu mi-a dat voie sa intru în redactie.
- 'umele d-voastraH
I l-am rostit sonor si demn. # intrat în redactie. #m auzit câteva cuvinte si am
recunoscut glasul d-lui eontescu. îmi pregateam cele dintâi fraze1 eram sigur
ca ma va primi îndata. 5mul s-a întors1
- 8-l eontescu va roaga sa asteptati putin.
Eu m-am asezat pe banca. M-am trudit sa par îngândurat. 8e fapt, de-abia
puteam sa-mi stapânesc necazul. 5mul de serviciu s-a asezat lânga mine,
senin. Eu îmi fagaduiam razbunare crunta, definitiva, rafinata.
Ma încipuiam tânar cu faima, cu volume tiparite si portretul reprodus în
revistele de seama. 2e strada, alaturi de mine, trece Ilie eontescu. Ma
pregateam sa sorb din plin razbunarea, când omul de serviciu ma întrerupse cu
o întrebare stupida. îmi amintii ca sunt în vizita la d-l redactor si ma încruntai.
încercam
nu sa ma
mai poate linistesc.Sau
fi întârziat. 8-l redactor
trebuie saare de scris, fara
sfârseasca îndoiala,#m
corecturile. unnumarat
articol ceîn
gând pâna la cincizeci. M-am oprit. Mai numar înca douazeci. *oi bate apoi la
usa.
- 'ouasprezece... 8e la nouasprezece la douazeci a trecut mult. M-am ridicat
de pe banca.
8ouazeci... #m intrat. 8-l redactor privea distrat pe fereastra. In odaie se
facuse cald si d-l redactor ramasese în vesta. a alta masa, un domn adormit
traducea agale dintr-o carte cu copertele galbene. #m strigat "buna ziua4".
8-l redactor m-a privit curios. M-a recunoscut si mi-a întins mâna. &a niciodata,
m-a poftit sa sed1
- Ia loc, te rog.
- Multumesc.
M-am apropiat discret de el. 8-l redactor, în vesta, parea un domn blând.
- &e-a spus d-l director, d-le eontescuH
- 8omnul directorH
M-a privit pe sub ocelari, întrebator1
CG
C!
- &e vrei sa spuna d-l directorH
- Stiti... mi-ati fagaduit...
8-l redactor m-a recunoscut pe deplin. S-a încruntat si si-a mângâiat fruntea.
M-a poftit din nou sa sed si m-a privit trist. Eu am înteles. Eram otarât sa
sfârsesc.
- #m vorbit. Se face. îti spun eu ca se face. I-am spus d-lui director cum stau
lucrurile...
2rivirea mea l-a dezarmat.
- # spus ca se face, dar trebuie sa mai astepti pâna la &raciun. #tunci se
mareste bugetul redactiei. Si d-ta vei fi cel dintâi la onorariu...
# vorbit mult, stânjenit. Eu zâmbeam. #tunci si-a ridicat brusc capul si m-a
privit prin ocelari.
- Esti lipsit de mijloaceH #m fost ispitit sa eagerez1
- &u totul lipsit...
8-l redactor m-a privit blând1
- Se face... îti spun eu...
Eram dezgustat si obosit. Ma umilisem mult si fara nici o izbânda. &el care
învinsese era d-l redactor. 8-l redactor învinge întotdeauna.
Mi-a aratat corectura ultimului meu articol. Si am zarit, câteva clipe, coperta
revistei. #m rosit.
- &e ne mai scriiH Dâmbete.
- 8-ta care ai talent cu carul... Dâmbete.
- îti public orisice. 8oar te cunosc eu. Dâmbete.
- /aiH &e zici, tinereH
- &e sa zic, d-le redactorH...
- *iata, ce sa-i faciH4
- ocmai...
- 8ar sa nu te descurajezi.
- '-ai dreptul. Esti tânar.
- 2rin câte am trecut eu4 /aiH
- &red, d-le redactor.
- Multe, tinere, multe...
- Eu am, ma întelegi, un volum de versuri si n-am parvenit sa gasesc înca un
editor...
C$
- 3n editor, domnule, ma întelegiH E o batjocura.
8-l redactor se înflacarase. Se scarpina la rastimpuri în cap. Eu îl priveam
zâmbind. Mi-a vorbit mult. Si la sfârsit ne-am strâns mâinile, aplecându-ne
fiecare din sale.
#m recunoscut ca tebânda a fost a d-lui redactor.
M-am întors abatut la liceu.
începuse ora a patra. 8ar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit
nimic d-lui Ilie eontescu. 8esi am talent cu carul. Si desi ma cunoaste el si as
putea scrie orice...
*. '5IEM0IE
#cum stiu. Sunt si eu ca toti ceilalti1 adolescent sentimental si visator. Dadarnic
încerc sa ma ascund. Sunt sentimental. Sunt ridicol.
în dupa-amiaza aceasta de noiembrie, sunt trist. Si nu am de ce sa fiu trist. 'u
trebuie sa fiu trist... 2rivesc plopii prin fereastra mea. Si cad pe gânduri.
;ânduri naive, idiot si revoltator de naive. &ât m-am trudit eu sa-mi smulg din
suflet slabiciunea aceasta care se numeste melancolie...
Sunt melancolic. 8eci sunt stupid. Sunt lipsit de vointa, de virilitate, de
personalitate. 8e ce sa fiu melancolic, pentru ca în dupa-amiaza aceasta
soarele straluceste printre copacii desfrunzitiH 8e ce sa privesc pe fereastra, în
loc sa lucrezH 8e ce sa ma visez frumos si bogat plim-bându-ma prin parcuri
pustii, cu avuzuri înverzite de musci, cu statui însângerate de amurguri, cu
vita salbatica ce se înalta pe poduri si ziduri de castelH
8ovada lipsei mele de vointa o am ciar în clipele acestea. în loc sa lupt
împotriva imbecilitatii nostalgice a soarelui de noiembrie, sa ma biciuiesc pâna
la sânge,
&âta trudam-am asezat
risipita la masa si scriu
în dupa-amiaza într-un&âte
aceasta... caiet pe care
ceasuri nu-l va citi
petrecute cu nimeni.
dintii
strânsi, câte nopti calde, cu luna, care ma ispiteau sa visez si sa ratacesc pe
strazi si pe care le petreceam singur nu s-au dovedit zadarnice. Si tot plânsul
meu, toata mândria mea, toata durerea trupului biciuit cu frângia sunt
neputincioase în fata unei zile de noiembrie.
#ceasta trebuia sa se întâmple. #steptam ciar ziua în care nu voi lucra, ci voi
privi pe fereastra. *ointa mea s-a irosit saptamâna cu saptamâna. 8ezastrul s-
a desfasurat astazi. Si în loc sa ma lovesc si sa ma
C%
zbat pâna la cea din urma încercare, eu stau linistit si scriu. 2oate gândesc ca
îmi voi acoperi astfel vinovatia.
5 zi de noiembrie. 5 zi ca oricare alta. Soarele e trist, si de pretutindeni se
ridica tresariri ciudate. 5 zi calda. 5 zi în care batrânii si femeile lacrameaza
amintindu-si trecutul. 8ar ea de ce sa ma întristezH 8e ce îmi simt sufletul plin
de un simtamânt necunoscut, înfiorator, dulceH 8e ce vreau sa plângH 8e ce
astept ceva care stiu ca nu va veni niciodataH
Mie nu mi se îngaduie nici una din acestea. Eu nu sunt un adolescent ca toti
ceilalti, naiv visator, bolnavicios, natâng, sentimental, caragios. Sufletul meu
e aspru. *ointa mea e absurda, dar e o vointa trainica, formidabila, care apasa
si înabusa totul în calea sa. Eu trebuie sa fiu acelasi în toate timpurile si toate
locurile. /otarât ca o stânca, încruntat, cu ocii înclestati de tinta, cu buzele
strivite de furie, cu pumnii strânsi gata de a se pravali si a-mi îndurera carnea.
#sa trebuie sa fiu eu. 2entru ca asa vreau eu. Eu, singurul stapân al sufletului si
al trupului meu, singurul mascul în turma de adolescenti slabanogi, singura
vointa ce nu pregeta sa-si sfarme dintii strângând un drug de fier si sa se
biciuiasca racnind, pâna ce carnea se înfierbânta si ajunge dureroasa ca o
rana.
#sa trebuietrupului
suferintele sa fiu eu.
ca#sa
pe ocum eram altadata,
desfatare. în zilele în zilele
când macând sorbeam
desteptam în zori si
adormeam dupa miezul noptii. &ând îmi alungam somnul cu pumnii. &ând
citeam pâna ce-mi lacramau ocii si ma usturau pleoapele. 2âna ce mi se
îngreuia capul si mi se rataceau privirile. 2âna ce mi se tulbura cunostinta...
în zilele când ma biciuiam...
&ele mai frumoase zile. 2astram frângia dupa un raft cu carti. în fiecare
noapte, înainte de a stinge lampa, începeam sfertul acela de ceas de dulci si
dureroase desfatari. #pucam frângia cu otarâre, o îndoiam si numaram pâna
la zece. 2e spinarea goala - alba si plina - se înfigea cea dintâi lovitura,
aruncata peste umar cu ocii încisi. îmi înabuseam tipatul. Era cea mai
dureroasa dintre toate. 6rângia se ridica apoi tot mai repede si cadea tot mai
adânc. &arnea se înfiora, obrajii îmi tremurau, buzele se albeau. Strângeam
pleoapele, ca sa nu vad frângia cazând. 8urerea ma atâta. oveam tot mai
grabit, tot mai scurt. &arnea începea sa se umfle, sa arda. âmplele mi se
înfierbântau si picaturi sarate mi se prelingeau pe frunte. 8ar izbânda duului
ma desfata. *ointa care îmi calca în picioare trupul putred ma entuziasma de
un sfânt si barbatesc entuziasm. îmi suieram izbânda printre dinti, o data cu
geamatul carnii. 8urerea si desfatarea se contopeau într-o frenezie ne- j
cunoscuta, pe care o sorbeam ca pe o desfatare fara pret. Era singura
desfatare pe care mi-o îngaduiam.
3rma, apoi, o clipa de etaz. 8urerea ma apropia de mine însumi, j=la purifica.
#cea singura clipa era rasplata întregii mele zile de munca. 5 singura clipa.
3rmata de oboseala, de tulburari, de tremuraturi. îmi simteam trupul sfârsit ca
dupa boala. 8e-abia aveam putere sa îmi ascund frângia dupa raft si sa-mi las
camasa
umar pepe spinarea
solduri. biciuita.
2ielita &âteodata, era
de la înceieturi picaturi
ruptacalde mi se prelingeau
de frângie. de pe
Sângele picura
si eu trebuia sa-mi spal camasa în zori.
8ar nu întotdeauna durerea si oboseala ma covârseau. 8e multe ori paseam
aprig si madularele nu-mi tremurau când camasa atingea umerii zdrobiti de
frângie...
#u fost zile de izbânda, zile când rosteam cuvântul Eu cu glasul plin. Eram
îmbatat de mine însumi. Eram ametit de vâltoarea pe care o simteam
framântându-se în suflet.
Si strigam cu ocii încisi, iluminat1 eu, eu, Eu, Eu... zile la care ma gândesc cu
dur"[e acum, când sunt trist, pentru ca straluce soarele printre cc\ acii
desfrunziti...
Eu am vruR sa am sufletul lui 0rand. Suflet torturat, aspru si sumbru. Sub care
sa se ascunda, totusi, lava fierbinte a entuziasmului, a dragostei si a urii. Eu
stiam ca nu va trece mult si glasul meu va fi glas temut în tara.
*oiam, însa, ca - pâna atunci - sa nu tradez nimic din zbuciumul, din
întunecimile si flacarile sufletului meu.
'imeni sa nu ma vada ostenit de lupta si, iarasi, nimeni sa nu cunoasca
8umnezeul pentru care lupt.
*oiam sa trec printre semeni neluat în seama. Sa fiu crezut un adolescent urât
si plicticos, si, cu toate acestea, sa
am cugetul si sufletul desprinse din stânca. Sa izbucnesc dintr-o data,
coplesind turma târâtorilor si uluind neputinta celor care m-au cunoscut si m-
au dispretuit. Sa-i biciuiesc si sa le necinstesc fetele si sa ma desfat simtindu-
mi trupul gâlgâind de viata rodnica si creatoare.
'u mi-a placut sa am prieteni. '-am vrut sa-mi descopar sufletul adolescentilor
livizi si melancolici. Mândria ca port în mine o taina pe care n-o giceste nimeni
mi-ajungea.
Si gândul
stiam cineca voi înfricosa
sunt. cândvaîmi
Si lucrul acesta cetele oamenilor
umplea sufletuldecucarne, ma îmbata.
o nemarginita Eu
încredere
si ma silea sa-mi încordez bratele ca pentru lupta. &u atât mai mult, cu cât
nimeni nu banuia cine sunt si ce voi putea ajunge.
...8ar n-a fost asa. Mi-am cautat si eu, ca toti oamenii slabi, prieteni. Mi-am
descoperit si eu sufletul cersind mângâiere si sprijin. #m tradat colturi din taina
mea si am lasat sa se vada ceea ce nu trebuia sa cunosc I decât eu. M-am vrut
neîndurat. Si n-am izbutit. #m fost scimbacios si j plin de compromisuri, ca
orice adolescent. #m facut si eu glume, am râs j si eu mai mult decât era
nevoie, mi-am risipit si eu timpul în vorba cuB colegi imbecili si prieteni
plictisitori, am dormit si eu opt ceasuri ca toti B ceilalti, am ratacit si eu, seara,
pe strazi, murmurând confesiuniK am ! aruncat si eu priviri femeilor cu trupuri
calde, mi-am pierdut si eu nevinovatia într-o noapte, pe ploaie, într-o odaita
umeda, pe un pat în care se framântasera zeci de trupuri, în râsetele celor care
asteptau afara...
Si eu, ca si toti ceilalti. Si eu, ca si turma. &a si oricare alt adolescent slabanog
si vicios, care doarme cincisprezece ore duminica, râde spart, flirteaza cu dudui
la ceaiuri, ciupeste noaptea trecatoarele pe strada,B danseaza la cabareturi,
joaca la curse, citeste ampa, adora pe Mosjou-l Pine si se sileste sa para
blazat. &a si obert, care admira pe Musset...
Si nu numai atât. #m nesocotit cea mai frumoasa otarâre a mea1 aceea de a
pastra în mine, pâna la desavârsire, tot ceea ce nazuiam saB împart mai târziu
celorlalti. In loc de a pasi sigur si mândru cu gândurile I mele întregi si cu
cartile sfârsite, m-am dat putin câte putin, cu articole publicate prin reviste
populare, cu pagini în care nu se gasea nici sufletul, nici cugetul meu, cu
rânduri scrise
#m cucerit faracuentuziasm
si eu, greu, - casitoti
fara srcinalitate.
ceilalti - un loc în coloanele revistelor de a
doua mâna, care-mi tipareau articolele cu greseli de tipar si cu semnatura
necompleta.
8ospea si în sufletul meu atâta josnicie, încât sa astept cu nerabdare
publicarea unei traduceri si sa ma supar pentru amânarea ei. #m început si eu
ca toti cei care se numesc "scriitori". &are poarta parul retezat la ceafa si
lavaliera neagra, si palarie cu boruri largi. &are se împrietenesc cu directorii de
reviste ca sa le tipareasca o-nuvela pe luna. &are publicai un volum de versuri
la o tipografie din provincie, un volum de nuvelei cu coperta colorata, intra
slujbasi la minister, se însoara si îndura toataj viata povara unei sotii slabe si a
unor copii rau-crescuti. #m avut si ein mica mea glorie. #m avut si eu mediocra
multumire a unui articol tipa-< rit în fruntea revistei, fara greseli de tipar si cu
numele dedesubtul ti-j tiului...
Si am cazut tot mai jos. &roitorul mi-a facut aine "moderne". #ni început a
folosi ciorapi de matase, am regretat ca nu am plete, m-am pu-j drat si eu ca
8inu, am citit si eu ultimele romane frantuzesti si revistele4 literare, m-am dus
si eu la cinematograf, si - dupa fiecare înfrângere -l prietenii mei, bunii mei
prieteni, ma încredintau ca ma civilizez si mâl apropii de "normal"...
'u ma pot, deci, mustra ca mi-am pierdut o dupa-amiaza privind cerul si
amintindu-mi tristetile în acest colt. 6aptul trebuia sa se întâmple.
#cum, e seara. Melancolia a fost izgonita de amintiri. #m sa pot citi fara teama
de a întârzia un ceas la o pagina. Sunt linistit si abatut. în sufletul meu e un gol
pe care nici o vointa omeneasca nu-l poate umple. #r fi zadarnica si
neputincioasa orice încercare.
*I. E2EIII
#u început repetitiile pentru 3n liceu model. 'e adunam în fiecare seara în sala
de muzica. egizorul este d-l 6ilimon, de la eatrul 'ational. 8-l 6ilimon ne
regizeaza toate6umeaza
simpatizeaza. piesele pe care
mult, nelebate
reprezentam la serbari.
prieteneste pe umar&unoaste baietii si îi
si ne povesteste
discret anecdote. #necdote care nu trebuiesc repetate nici acasa, nici în clasa,
adauga d-l 6ilimon.
2rofesorii au primit cu caldura sa jucam "revista" lui 6anica. #cum vreo zece
zile, dupa ce s-au sfârsit cursurile, s-au adunat cu totii în sala de muzica. Era
acolo si directorul, care zâmbea si se încrunta dupa împrejurari. 2rofesorii s-au
asezat zgomotosi în primele banci si asteptau, fumând, lectura "revistei".
6anica - rosu din pricina gulerului si a emotiei - statea în picioare lânga pian. îl
acompaniam eu. 2e o masuta, alaturi, pusese maldarul de note pe care trebuia
sa le descifrez. Erau romante, dansuri moderne, marsuri si cuplete.
#m început. 6anica fredona cu tresariri în glas. 2artile de tenor le simplifica sau
le cobora cu o octava.
2rofesorii ascultau, furati, si domnul director întorcea necontenit privirea catre
fiecare, ca sa înteleaga ce atitudine trebuie sa ia fata de "revista" elevului
0anateanu Stefan. 2rofesorii îl încurajau.
6anica dadea eplicatii1
- 0aietii mondeni cânta fiecare câte un cuplet în cancelarie. 8irectorul întreaba
curios1
- Si eu le dau voie sa cânte în fata meaH
- #, nu4 8umneavoastra nu sunteti atunci în cancelarie.
- 8ar unde suntH
- Sunteti la clasa.
8omnul director s-a lamurit. Dâmbeste. 6anica - emotionat ca la ora de
trigonometrie - continua1
-strigati1
...8ar intrati deodata
"&e-i cu în cancelarie,
voi aiciH îi gasiti dansând
&e sunt uniformele si cântând,
asteaH &e-i suparati
p rul astaH si
3nde va
sunt numereleH..."
6anica reproduce, pe cât îi sta în putinta, furia d-lui director. 8-l director e
magulit. âde si îsi salta pântecul. 3n gest mostenit de pe vn mea când îl
stânjenea o rana din razboi.
2rofesorii aproba cuplet dupa cuplet, dialog dupa dialog.
- #cum vine cupletul elevului bolnav de galbenare din pricina cimii 2riviri
semnificative între 6anica si oivinovici. 2rofesorii râd zgi
motos si fumeaza cu desfatare. înainte de a începe, 6anica îmi tonul. Eu apas
pe rând trei clape albe. #poi, sase masuri de introduceri #ria e cunoscuta. Se
aude în fiecare vara la eatrul "&arabus". itmi saltaret al cupletului a câstigat
pe toti. 6anica se sufoca cu entuziasm, ajuta, la masura, si de picior. Se opreste
dupa fiecare strofa si eplica.
- #cum cânta d-l profesor...
oivinovici se înroseste. &ine ar fi putut sti ce gândea atunci oivi-j noviciH
- #cum cânta elevul1
" 'oaptea zau ca sar din pat
si-mi pare ca-s întrebat1
ce-i alcoolul,
ce-i fenolul,
dar benzina,
glicerina,
stearina,
parafina,
fosforatul
si idratul,
ciar si clorul,
vitriolul
si oine,
si amine,
oigen,
idrogen
si sulfit,
si cuprit,
sifructoza,
si glucoza,
apatit,
galatit...
Si-n mormânt tot
ca si viu, tot pe rost am sa le stiu4"
2rofesorii n-au gasit nici o obiectie actului I. #ctul II, cu marsul eroic si protestul
împotriva "&urbei alescu", i-a pus, întrucâtva, pe gânduri. 6anica a izbândit,
însa, si aici. 6iecare profesor râdea cu pofta de cupletele în care se ironizau
ceilalti. #sa ca, la sfârsit, fiecare si-a avut mica lui parte de satisfactie si de
ciuda.
8irectorul a otarât sa se înceapa repetitiile. 2rofesorii au aprins tigari si au
iesit din sala de muzica felicitând pe 6anica. 6anica se stergea cu batista pe
frunte, pentru ca el nu era tenor.
0aietii, care asteptau în curte rezultatul, l-au primit cu entuziasm. S-au împartit
si cele din urma roluri.
'e adunam în sala de muzica. în banci, în afara de "actori", se mai gasesc
câtiva baieti care ne dau ajutor. Minculescu, din clasa a *lII-a, vine printre cei
dintâi. #recele
el sta, de nasul mare,
mai dar
multe e foarte
ori, blând.
8inu, care Si e sufleurul
ia parte cel la
cu caldura mai de pret.Mai
repetitii. ânga
vin
2etrisor 6urtuneanu, 2erri si alti colegi. Stau în fund si comenteaza rolurile. 6ac
pronosticuri asupra succesului fiecaruia dintre noi. Mi se prevede izbânda
sigura.
&ând sunt prezenti toti cei care joaca în prima scena, d-l 6ilimon bate din
palme.
- Ei, domnilor4
a pian, plictisit, cânta 6osil. &a sa-l entuziasmeze, baietii îl giontesc de câte
ori au prilejul si îi striga1
- Misca, 6osil4
2ianistul, însa, se plânge regizorului si ameninta ca va reclama cazul domnului
director.
;ianni se misca greu "în scena". 8-l 6ilimon ofteaza, îsi sterge ocelarii si se
plesneste pe frunte, disperat.
- 'u asa, domnule ;ianni. 'u asa semet, frate.
;ianni se înroseste, pentru ca spectatorii din banci se desfata. Se îmbufneaza.
Si ameninta ca nu va mai juca "daca se face galagie". #menintarile îl zapacesc
pe 6anica. 6anica tremura sa nu i se dezorganizeze "trupa". împaca pe ;ianni
si îl asigura ca glasul ajunge tot mai rasunator si mai plin. ;ianni cânta1
"în clasa-i plictisitor a oricare profesor, otusi stau ca-ntr-un salon Si citesc pe
a ;arconne".
&ând sfârseste, baietii din banci aplauda, d-l 6ilimon râde multumit si autorul îsi
ciupeste ungiile de teama sa nu se retraga ;ianni. 8-l 6ilimon bate iar din
palme.
- Ei, domnilor4 Mai multa seriozitate4 2ianul...
6osil ofteaza. Sufleurul îsi cauta paginile. a fereastra s-au gramadit baietasi
din cursul inferior, care sorb din oci pe "actori". 6anica îi goneste cu
demnitate.
în mijlocul clasei, cei patru elevi mondeni danseaza cântând un refren pe aria
Macinalement. 6ilimon tine masura cu amândoua bratele. 2rofesorul de
gimnastica, d-l 8aian, fumeaza si ascunde tigara la spate.
egizorul întrerupe1
- 8ar uite ce e. Mi-e teama sa nu va calcati între dumneavoastra pe scena. 8a.
înc-o data4 oti1
"Ei nu înteleg ca dupa razboi 'e-am scimbat si noi. "
3nul1
- Stai, ma, ca merge. 6ilimon întrerupe.
- 2ardon. asati reflectiile pentru public. s 2ublicul râde magulit.
*ine scena cu un "parinte easperat". Easperat din pricina orelor suplimentare
de muzica si gimnastica, la care e silit sa ia parte - aproape în fiecare dupa-
amiaza - fiul sau. "2arintele" e 2aPe. -au ales provizoriu. 2entru ca 2aPe nu are
o dictiune prea corecta. Iar lipsa de dictiune revolta mult pe regizor.
- 8-l 2rotopopescu4 -'-amrol-lul...
8-l 6ilimon se plesneste pe frunte1
- 8e ce nu veniti, domnilor, cu roleleH 8e ce nu vii, domnule 2rotopopescuH 8e
ce nu vii, nenisoruleH
6anica îsi ciupeste ungiile.
- 2arca ti-am scos rolul.
- 8ar de un-nde sa stiu eu c-ca e repetitie astaziH
- &eilalti cum au stiutH 6ilimon se resemneaza1
- /aid?@ ca-ncepem. Sufla d-l Minculescu. Minculescu primeste, multumind cu
capul. egizorul face un semn1
-2aPe
Intra.
intra în mijlocul clasei, scena.
- "0una zziua4"
- 'u asa1 buna ziua4 are, d-le 2rotopopescu4 are, sa se auda.
- "3ita-te ddom-nule..."
- 2ardon4 'u se aude nimic, nenisorule. 'ici pâna aici. *orbiti raspicat,
domnilor.
- "8ar bbine ddom?@nule, toat-ta zziu-aH #-asta-i ddin c-c-cale af-fara. 6iul meu,
c-care în-nvata nou-noua ore pe zi, a-a-cum nu mai învata de-decât cinci si si-a
ajuns pre-miant al doi-lea, în loc s-a-sa iasa pre-miant întâiu. *a-va rog, scu-titi-
l4..."
- 'u, nu, nu, nu4... vorbeste, frate, mai încet. înca o data... intra4
- "0u-na zziua, domnule director..."
Spectatorii râd. &ineva facuse o gluma, care se comunica din banca în banca. 5
auzise si 6ilimon. Si se suparase, pentru ca era zgomot si nu izbutea sa
gaseasca o replica imediata.
- ;ura larga, domnule 2rotopopescu. 8aca ai dictiune, poti vorbi cât de repede
ai vrea.
acere. 2aPe repeta pentru a treia oara. 'u merge, si ceilalti sunt easperati.
6anica se trudeste sa gaseasca un înlocuitor al "parintelui easperat". 2aPe,
care învatase din primul ceas cupletul si melodia, încearca mântuirea1
- Sa cânt cupletul.
- asa, domnule, cupletul. 8e cuplet ne arde noua acumH 2aPe râde.
ânga fereastra, în palton, a aparut d-l 0oloveanu. *ine pentru fanfara. 8e
când cu "repetitiile de teatru", nu mai are unde sa-si organizeze adunarile
pentru fanfara. 8e fapt, adunarile acestea sunt reduse. 0aietii s-au plictisit de
fanfara. 'u mai vin decât elevi din cursul inferior si câte un întârziat în
disciplina, care crede înca în amenintarile d-lui 0oloveanu.
"epetitia"
pentru ce ade teatru
venit înveseleste
si încearca pe maestru.
o învoiala âde cuInpofta.
cu d-l 6ilimon. îsi aminteste,
acelasi timp, scoateînsa,
din buzunar o coala cu stampila liceului si semnatura prelungita a d-lui director.
&oala trebuie semnata de toti membrii fanfarei. 2rin aceasta se obligau sa vina
regulat la repetitii si sa asculte de cuvântul d-lui 0oloveanu.
'u o iscaleste aproape nimeni. 2retete absurde sau ineistente. &âte unii, mai
rautaciosi, fac observatii cu glas tare, ca sa-i auda si d-l 0oloveanu.
8-l 6ilimon da eplicatii generale.
- 8omnilor, ei, nenisorule4 #scultati-ma. Sa nu gresiti cumva iesirile, sa va
pripiti, sa nu nimeriti usa. Sau sa va împiedicati. #ti stricat tot efectul cu o
iesire proasta. &redeti-ma pe mine. începe scena cu profesorii de muzica si de
gimnastica.
8irectorul - adica 0ricterian - ceama servitorul, zis &otet. 2e servitor îl joaca
*intilescu. 2entru ca amândoi sunt din judetul Severin. 8irectorul suna. Intra
servitorul1
- Ia ceama, mai, pe domnii profesori de muzica si gimnastica. 2rofesorii sunt
cemati ca sa dea lamuriri parintelui easperat de
orele suplimentare.
0aietii sunt obositi. Stau rezemati de ziduri si privesc zbuciumul regizorului, al
autorului si al celor doi profesori de muzica si gimnastica. otusi, unii lucreaza.
;ianni "repeta" rolul cu Morariu, dansând. 6anica se trudeste sa învete pe cei
cu cupletele grele. a rastimpuri îi asculta si îi ameninta încruntat când fac prea
multe greseli. 0ricterian încearca la orga, cu un deget, &avalcada NalP=riei.
&el mai multumit e, însa, obert. Se plimba prin clasa cu picioarele încovoiate
în ritmul unui dans improvizat pe muzica cupletului, cu capul lasat într-o parte,
cu mâinile departate
voluptatea de trup,
bisarii în scena ocii pedupa
descisa, jumatate încisi.
cum ne-a Sorbea el.
marturisit deja gloria,
Se opreste în fata mea. Ma bate pe umar si apoi îmi încredinteaza ultima lui
taina1
- Stii c-am învatat cupletul 0acalaureatuluiH
- Impecabil. Mi-am?@aranjat si costumul. Si cum am sa ma fardez. 5cii facuti,
buzele rosii, putin rosu în obraz... îi tai pe toti... 5r sa se uite damele la mine.
Si nu numai atât. a repetitia generala, el se va învata sa priveasca -în timp ce
cânta cupletul - prin loji.
- #sa fac toti artistii mari. Iar dupa reprezentatie, îti jur c-am sa primesc scrisori
de dragoste si declaratii.
ace. Ma priveste în oci si îmi zâmbeste dulce. Ma mângâie pe obraz.
- #l dracului mai esti tu, doctore.
2lecam în grupuri. 6ilimon povesteste anecdote si baietii râd zgomotos, ca sa-i
faca placere. în fata portii ne despartim în trei cete. 0aietii mondeni se
îndreapta catre &alea *ictoriei.
'oi, actorii, nu ne îngrijim de lectii. 2rofesorii nu îndraznesc sa ne asculte. îi
mintim ca facem repetitii în fiecare zi, toata dupa-ami 2rofesorii ne cruta.
6iecare se gândeste ca îsi are un reprezentant pe na. #sa sunt profesorii1
oameni cumsecade.
*II. 83M3 &#E M'E 'S3MI
rebuie sa ma cunosc. rebuie sa stiu odata sigur cine sunt si ce vreau. #m
amânat mereu lucrul acesta, pentru ca mi-era teama. Mi-era teama ca nu voi
izbuti sa-mi luminez sufletul sau ca lumina ce va aluneca asupra-i sa nu ma
îndurereze. Eu mi-am încipuit anumite lucruri despre mine însumi. &e se va
întâmpla daca acestea nu eista aieveaH 8aca ele n-au fost decât o parereH
&eva mai mult. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-am
socotit parti din sufletul meu. Mi le-am impus si mi le-am însusit. &e se va
întâmpla
*oi putea,cuoare,
ele, sa
daca voi sti ca fara
le parasesc nu sunt decât
sa ma niste vestminte
copleseasca golurileîmbracate
sufletului în silaH
meuH
#m otarât de multe ori sa ma analizez pâna la capat, sa patrund cât mai
adânc si calm în suflet. 8ar n-am izbutit. 'iciodata nu m-am putut concentra.
'-am putut gândi asupra mea însumi. 8e câte ori încercam sa ma analizez, ma
trezeam într-un întuneric desavârsit. 8e unde sa încep sa ma cautH 3nde as
putea fi eu însumiH
&e cautam euH Sufletul meu. 3ndeH Si cum se putea recunoaste adevaratul
meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mineH
;ândurile se risipeau. Ma desteptam cugetând la alte lucruri. începeam din
nou, încapatânat, încizând ocii, astupându-mi urecile, apasând tâmplele.
#celasi întuneric. Si nu întâlneam, nicaieri, nici o lumina, nici un sprijin. &um sa
ajung la mine însumiH &um sa-mi cunosc eu sufletul si sa vietuiesc întocmai
dupa nevoile luiH
2entru ca eu vreau sa ma cunosc, pentru a întelege calea pe care va trebui sa
pasesc.
#m pierdut, odata, o dupa-amiaza întreaga. #m aflat un singur lucru, pe care-l
banuiam, însa, de mult1 ca eul meu din ceasul acesta nu e asemenea celui din
ceasul trecut si cu atât mai putin celui din ziua trecuta. &eea ce m-a uluit. 'ici
nu mai întelegeam acum rostul otarârii mele de a-mi gasi sufletul. 8aca
sufletul meu nu e unul, ci o infinitate, cum l-as putea cunoaste pe cel adevaratH
Eu am observat ca, de-a lungul zecilor de constiinte, eista o linie de
continuitate. 8ar ma îndoiesc asupra realitatii acestei linii de continuitate, care
ar alcatui personalitatea. Mi se pare ca ea se datoreste vointei mele sau
sugestiilor celor din jurul meu. #m observat ca un om se trudeste sa nu
dezminta
decât cevaceea ce de
impus crede el sau
vointa, iaraltii despre întocmai
nu izvorât sine. 2ersonalitatea
dinlauntrul n-ar fi, atunci,
sufletului. #r fi
numai o masca.
8ar tot ce am scris pâna acum stiu ca nu e adevarat. Stiu ca eista un singur
suflet, rasfrânt în mii de atitudini trecatoare. &a acelasi suflet se afla îndaratul
tuturor starilor de constiinta. &a, de multe ori, se strecoara într-însul stari de
constiinta streine, dar acestea sunt trecatoare si pot fi îndepartate la cea dintâi
cercetare launtrica.
Eu simt, deci, ca eista un singur suflet în mine. 8ar cum sa ajung la elH ucrul
mi se pare atât de greu, încât ma înfioara. 8aca mi s-ar da o problema de
algebra sau de geometrie - cu toata slabiciunea mea la matematica -, eu as
putea-o rezolva sau as putea indica mijlocul prin care s-ar putea rezolva. #s sti,
în cel mai rau caz, de unde trebuie sa încep.
&ând încerc sa ma gasesc pe mine însumi, însa, nu am nici o metoda, nici o
indicatie. Mie mi se pare o lume noua. #m vrut sa ma lamuresc citind carti de
psiologie, dar în cartile de psiologie nu se gaseste ceea ce caut eu. #colo se
cerceteaza alte lucruri, interesante, dar nu mijlocul de a ma cunoaste pe mine
însumi si a intra în stapânirea tuturor fortelor sufletului meu.
Si lucrul acesta e necesar. #ltminteri, nu voi avea curajul sa patrund în viata.
Eu stiu ca voi pieri daca nu voi urma drumul sufletului meu.
Sufletul meu... Iata ceea ce ma tulbura. 'u-l pot aduce la lumina. #s vrea sa-mi
gasesc sufletul cum gasesc pancreasul unui câine la anatomie. Sa-l masor, sa-l
cântaresc si sa-l pretuiesc în valori. #s vrea sa stiu daca sufletul meu e sufletul
unui adolescent melancolic sau al unui mascul întarâtat. 8aca eu sunt un om
de stiinta sau un sentimental. 8aca ma pot încrede în preocuparile mele
actuale sau trebuie sa fiu banuitor si sa ma tem de timpurii scimbari.
2entru ca sunt zile când vointa mi-e sigura si mintea limpede ca a unui barbat.
#tunci lucrez cu sârg, planuiesc lecturi si scriu indicii cartilor.
Si iara
din sunt
jurul meu zile
micând mavestede
se par desteptsitârziu si ma
inutile. Suntîntorc abatut
zile care eu de la scoala si toate
le urasc.
5cii îmi aluneca de pe pagina si îmi sterg mereu ocelarii, ca treaca timpul, si
ma întreb1 la ce bunH Iar daca recitesc planurile lucrurilor de mai târziu, ma
întristez.
Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferestruica mansardei mele sau pasind
pe strazi necunoscute, pe sub castani. &easuri care ma tulbura, ma nelinistesc.
&easuri în care nu ma recunosc. #tunci, un gând ma framânta si eu, din toata
puterea vointei mele, îl izgonesc. #ltminteri, pierd curajul. Eu ma întreb1 daca
voi regreta mai târziu adolescenta
care mi-am petrecut-o, absurd, în marginea vietiiH 8aca voi plânge mai târziu
cei saptesprezece ani pe care îi am acum si pe care îi sfârsesc în mansarda,
singur, privind la rastimpuri doi plopiH
Stiu1 nu sunt un baiat frumos, dar am saptesprezece ani. Si în ceasurile când
ocii îmi aluneca de pe carte, iar vointa îmi slabeste, ma gândesc mult la acesti
saptesprezece ani.
8e multe ori, izbândesc. ucrez pâna noaptea si adorm fericit ca m-am învins
pe mine. #dorm surâzând.
#lteori, însa, nu izbutesc sa ma apar. Sunt coplesit si pornesc pe strazi.
Si toate acestea ma întristeaza. rebuie sa lupt mereu, trebuie sa ma apar
împotriva sufletului meu, pe care nu-l cunosc si care mi se dezvaluie la
rastimpuri, contradictoriu. 'iciodata nu mi-am gasit sufletul acelasi, în fiecare
zi, altul. Iar eu trebuie sa lupt ca sa duc mai departe ceea ce începusem cu o
luna, cu o saptamâna, cu o zi mai înainte.
8aca m-as cunoaste... #tunci as fi atât de sigur de mine însumi si de viata... #s
spune1 asa mi-e sisufletul,
acela întunecat si asa catre
amenintator vreaucare
eu. 8ar acum mi-e
ma îndrept teama
calauzit dede
unviitorul
suflet orb.
8aca mai târziu se va face lumina si voi întelege ca am apucat o cale gresitaH
8aca ma voi simti strein în lumea pe care o socotesc acum prietenaH *oi mai
avea curajul sa ma întorc pe aceeasi cale si sa încep o alta viata, nouaH Si voi
avea putereH...
8e multe ori, încercând sa aflu cine sunt, m-am înspaimântat. 'u ma
recunosteam în multe fapte împlinite si vorbe rostite. Mi se parea ca a fost
altcineva. Inainte de a adormi, ma gândeam la ziua care se scursese, fara
veste. Ma întrebam1 care a fost sufletul meuH Si îmi apareau suflete streine, si
ma înfioram.
#m aflat ca însusi sufletul, pe care-l simteam în timp ce citeam îmi era strein.
#tunci adormeam obosit si îndurerat.
In alte zile, ma grabeam sa ajung acasa si ma atâtam la munca si eram stapân
pe gândurile si pe sufletul meu.
Si pasind, astfel, auzeam revarsându-se pe vreo fereastra game la clavir sau
sonate pe care le framântasem si eu, demult, lacramând de ciuda degetelor
prea mici si a octavelor prea mari. Sau auzeam melodii care îmi desteptau în
suflet tristeti si pareri de rau. Indata încetineam pasul. Sufletul mi se
scimbase. Eram abatut. ;ândul odaitei cu carti nu ma tulbura. Si paseam tot
mai încet, si ocoleam strazi multe pâna sa ajung acasa, si nu ma gândeam la
nimic. 'ici la vremea pretioasa pe care o pierdeam pe sub castani. Si nici la
cartile pe care le voi scrie.
#lta data, ma întristau simple si neînsemnate viniete risipite prin reviste.
3ndeva, o fata pe o banca, sub un copac înfrunzit, iar în departare, liniile
dealurilor pe care le giceam însorite. ;ravura aceasta ma întristeaza
întotdeauna când o privesc cu luare-aminte. 'ici eu n-as putea spune pentru
ce. 8ar e atâta melancolie în privirea fetei, singura, sub copacul înfrunzit... Si
atâtea
pe carepareri
eu nudele rau în liniile
privesc, dealurilor,
ci trec care
alaturi, cu eista atintita
privirea undeva,catre
aproape de tot, si
o lume
moarta...
Si iarasi ma întristeaza o vinieta tot atât de simpla. 3n drum de tara, marginit
cu plopi. In câmp se zaresc seceratori. Iar pe drum, un drumet paseste. 0anal.
2lictisitor. 8ar eu ramân mult timp privind plopii si drumetul. 2oate ma gândesc
la plopii din curtea cu grilaj de fier, pe care eu îi zaresc pe ferestruica. Ma
gândesc la câmpurile pe care nu le vad decât vara sau în duminicile de
primavara, când umblu mult si ajung departe de oras.
#scund revistele si citesc înainte. 8ar nu pot citi. Ma mustru. 2rivesc pe
ferestruica plopii si acoperisurile plumburii si aud - stinse zgomotele din strada.
&âteodata se înnopteaza. 2oate de multe ori am lacramat, dar n-am stiut
aceasta.
#poi aprind obosit lampa.
#tunci, odaita reînviaza si cartile din rafturi îmi vorbesc, iar sufletul meu se
întoarce. Si întotdeauna regret timpul pe care l-am pierdut privind pe fereastra
sau întristându-ma pentru o melodie de clavir si o vinieta cu un drum de tara,
vara.
#s vrea sa stiu cine sunt, si nu stiu. #m scris caiete multe ca sa descopar. '-am
izbutit. omanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Sufletele lor nu vor fi
liniare, dintr-o singura bucata. Eu n-am întâlnit pâna acum un asemenea suflet
printre adolescenti. 8ar nu-mi voi putea analiza personajele, pentru ca nu le
cunosc. 'u le pot întelege în adâncurile sufletelor.
Ma privesc. 2rivesc în mine. #tâtea trasaturi streine, contradictorii...
Iata de ce nu voi putea scrie niciodata omanul adolescentului miop e singura
mea nadejde.

*III. I'&I2I *I# '5*#

# nins toata ziua. Sufletul meu ar fi dorit, poate, sa se simta trist, dai nu i-am
îngaduit eu. 8e aceea am fost astazi fericit, pentru ca asa am voit eu. #m citit
pâna noaptea târziu. #poi am obosit si m-am întrebatR asupra mea. # trecut
toamna, si multe lucruri dintre cele care îmi faga-< duisem sa împlinesc nu le-
am împlinit. în caietul acesta am scris tot mai rar si mai putin serios. 'u m-am
analizat. '-am învatat psiologie, ca sâ pot sa ma cunosc.
#u început sa ma strabata alte gânduri. #u început sa-mi placa alte lucruri. 8e
cimie, îmi amintesc prea rar. #s vrea acum sa stiu ce e sufletul, dar cred ca
lucrul acesta e foarte greu de aflat. #m citit multe carti, dar n-am câstigat
nimic. 8impotriva. *reau sa citesc acum si pe 0ergson.
Sunt fericit, cel putin, ca am scapat de matematica. # trebuit sa ma otarasc
sa trec la modern. Si am trecut. Mi s-a îngaduit sa dau eamenul de diferenta
în mai. Sa ma prezint cu tete latinesti pentru clasa a *-a si a *i-a.
a modern e alta atmosfera si alta viata. 2rofesorul e blând, erudit si ironic. 'e
spune multe lucruri pe care noi le vorbim. 8ar dispretuieste ignoranta noastra.
"Maestrul" e un ocultist si filozof. 8e aceea se ocupa prea putin de cunostintele
noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei
noastre. îi place sa ne asculte discutând si se desfata, apoi, dovedindu-ne golul
argumentelor noastre.
2âna acum, am învatat prea putin latineste. # trebuit s-o iau de la început, cu
a>uila, a>uilae, si sa ajung la &aesar. otusi, acum traduc din /oratius. Mi-am
cumparat tetele legate în pânza si cu coperte de carton. Si am citit toate
introducerile. îmi place mult si limba latina, si profesorii, si autorii, si clasa
noastra.
2entru ca "maestrul" nu asculta decât la sfârsitul anului si pentru ca nu ne
sileste nici la teme scrise, nici la etemporale, discutam aproape tot timpul si
comentam câte un tet de câteva rânduri. în felul acesta, toti îl asculta. 2entru
ca nu ne mai temem de nota sau de etemporal. a discutii iau parte, de
obicei, eiber si 2etrisor. &ând traduce si comenteaza eiber, se ridica 2etrisor
si critica. 8upa ce sfârseste 2etrisor, se ridica eiber si se apara. Si unul si altul
risipesc ironii. 8ar noi nu apreciem decât ironiile lui 2etrisor. "Maestrul", însa,
se îndoieste de calitatea amândurora.
6anica sta în banca a doua. îsi are tetele învelite în ârtie albastra si înseamna
cuvintele latinesti într-un caiet special. ânga el, 0ratasanu. 0ratasanu e
formidabil în gramatica. însusi "maestrul" i-a spus într-o zi1
- #i sa te tâmpesti, ma4...
0ratasanu cunoaste toate eceptiile si traduce orice tet. raduce ciar fara sa
se uite în carte, ci numai ascultând fraza. 8ar nu pricepe de ce a ajuns #ugust
împarat, nici pentru ce a scris /oratius &armen Sae-culare. 8e asemenea,
pentru el, toti poetii sunt "frumosi". &ând trebuie sa comenteze1 " *ides ut alta
stat nive candidum Soracte... ", el ne da lamuriri asupra Soractelui si asupra
climatologiei omei. a Istoriile lui acit, 0ratasanu cunoaste toti consulii, cu
anii respectivi. Se informeaza din dictionarul *aremberg si Saglio. otusi, nu e
un erudit. 3ita aproape4 tot ce înmagazineaza. 'umai gramatica latina si
cuvintele germane nu ! le uita. 0ratasanu cunoaste un covârsitor numar de
cuvinte nemtesti si, j cu toate acestea, nu poate sa citeasca fara dictionar o
carte germana.
El stie si trigonometrie, si cimie, si fizica, si zoologie. 0ratasanu stie B tot ceea
ce se cere
liceu. unuicred
8e fapt, premiant.
eu, nu 8e
stieaceea
nimic.e'upremiant cu cununa,
stie decât lectia. de ! când a venit în
E simpatizat pentru ca e "baiat bun" si primeste sa vina la domiciliu I si sa
predea gramatica latina, fara nici un onorariu. #poi întârzie mult B dupa miezul
noptii, ca sa-si faca "lectiile". Si le face, într-adevar. învata j tot ce i se da sa
învete, ciar când "lectia" e prea putin interesanta si el stie ca nu-l mai asculta.
E revoltator de constiincios. 2entru "teze", repeta toata materia. 2entru ca teza
- ne spune 0ratasanu - se da din toata materia trimestrului. &eea ce e eact.
8ar eu n-am citit niciodata o teza buna, semnata 0ratasanu. 'iciodata nu
spune mai mult decât a citit sau a auzit de la profesor. 'u poate.
E "seful" clasei. Si e cestor, la modern. #dica sta pe catedra si ame-< ninta1
- Marcule, te scriu4
Marcu e cel mai lenes si cel mai neastâmparat, când nu are nici un j roman cu
el. 8ar Marcu - desi dispretuieste civilizatia latina, "tiranica" 4 - e mult mai bine
informat. Marcu a citit pe tot acit, ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti.
Si a citit multe volume de 0oissier, ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. 8ar
Marcu nu stie gramatica si traduce foarte prost. &ând poate, copiaza. Iar la
eamenul oral pregateste dupa juta câteva paragrafe la întâmplare. 8e aceea,
Marcu are "insuficient" la latina. 8ar nu ramâne csrcent, pentru ca "maestrul"
nu lasa csrcenti1
- Stiu eu ca tot nu învatati...
obert sta lânga 0ricterian, într-o banca din mijlocul clasei. obert ] nu stie nici
sa traduca, nici n-a citit multe carti asupra omei. 8ar obert vorbeste. El
vorbeste oricând si despre orice. #ceasta, nu pentru ca are talent, ci pentru ca i
se pare ca vorbeste "bine". #sa i se pare lui obert. 8e aceea se ridica
zâmbitor si tuseste. Si vorbeste. ar, melo-dios - spune el -, cautând cuvintele
si articulându-le victorios, când se4 întâmpla sa le gaseasca. 8ilueaza
întotdeauna, ca sa poata vorbi mai mult. otusi, spun baietii, anul trecut, în
vara, a tinutl-ao felicitat
"Maestrul" conferinta asupra
si i-a prezis<ocurilor de circmare
ca va ajunge la romani,
scriitorcare a avut
si mare succes.
orator.
obert se îmbujo-l rase si calca încrezut. 8e-abia ne mai vorbea. &onferinta a
fost însa oj întâmplare. Si o izbânda, pentru ca a venit dupa cea a lui
0ratasanu, carej vorbise despre Sosele si apeducte la romani, rezumând o suta
de pagini in >uarto din *aremberg si Saglio. 0aietii jucau tintar sau table.
"Maestrul" motaia cu ocii încisi. în clasa nu se auzea decât conferentiarul si
zborul mustelor. &ând a sunat clopotelul, toti au rasuflat. Erau mântuiti. 8ar
0ratasanu nu sfârsise #peductele. Si nici nu le-a mai sfârsit, pentru câ s-au
împotrivit baietii. Iar a doua zi a vorbit obert.
înainte de a intra "maestrul", 0ratasanu tine un curs de gramatica latina, însotit
de o traducere. în acelasi timp, cu trei banci în urma, eiber comenteaza.
&omentariile lui eiber sunt srcinale si instructive. #ceasta, pentru cei care n-
au citit a cite anti>ue. 2entru ca, de fapt, eruditia lui eiber în "anticitati" - ca
si a lui 0ratasanu - e numai o legenda. eiber se informeaza din 6ustei de
&oulanges cu o seara înainte de lectie, iar a doua zi citeaza cu multa siguranta
autori latini si culegeri de izvoare pe care nu le-a vazut niciodata.
eiber "vorbeste" întotdeauna dupa ce a sfârsit obert. Si îl critica, erudit. &ât
timp se petrece aceasta, 2etrisor zâmbeste ironic. 6ireste, dupa ce oboseste
eiber, se ridica 2etrisor. 'ici 2etrisor nu cunoaste "anticitati". 8ar datoria lui
e sa critice pe eiber. 5risice ar spune eiber, noi suntem siguri ca 2etrisor nu-l
aproba. 8impotriva. #devarul se afla întotdeauna de partea lui 2etrisor.
&lasa se desfata ori de câte ori discutiile între "oratori" se încing cu aprindere.
ot "orator" e si Misu olironiade. El, însa, vorbeste mai rar. &ând se ridica se
îmbujoreaza si articuleaza raspicat. 8e cele mai multe ori zâmbeste ironic.
#ceasta, ca de
&olegii mei sa-si "deruteze"
la modern maadversarul.
entuziasmeaza. &u multi sunt bun prieten.
Modernul, de altfel, e incontestabil superior realului. a real era o atmosfera
îngetata, din pricina lui *anciu. &ei care stiau la matematici îsi îngaduiau sa
manânce cornuri pâna la intrarea lui *anciu. &eilalti, însa...
8e aceea sunt fericit. Si toata tristetea pe care mi-au daruit-o zilele de ninsoare
trebuie uitata. #m drept tovaras pe /oratius.
IW. &3M5S-#<3'3

&orul se aduna la mine în mansarda, în fiecare seara. &a sa fie mai multa
lumina, ridicam globul de la lampa. 6umam si suntem fericiti. 2âna ne adunam
cu totii, comentam si bârfim. &omentam repetitiile pentru 3n liceu model si
bârfim pe obert. oti simtim o deosebita bucurie sa bârfim pe obert. 2entru
ca obert a ajuns nesuferit de când spune ca va fi în curând iubit de o printesa.
Suntem cu totii buni prieteni. #dica ne spunem pe nume, ne înjur?@ fara
suparare, ne împrumutam bani si ne povestim "cuceririle". 2opri san Y care e
bas si locuieste în maalaua 6loreasca - ne da în fiec seara amanunte inedite
asupra unei femei care-l iubeste. 2oprisan afi ma ca e "isterica", si noi îl
ascultam, pentru ca asa se obisnuieste între buni prieteni.
6anica se intereseaza de anumite localuri. 6anica e un baiat serios/ 8upa câte
stiu, n-a dorit niciodata aventuri cu femei "isterice". El pre-] fera sa celtuie
saptamânal o anumita suma si sa fie linistit. 6anica el preocupat de cimie si
matematica, ceea ce revolta pe obert, care va fa în curând iubit de o printesa.
*in si alti buni prieteni - tenori, baritoni, basi -, care îmi admirT cartile si
rabdarea. 6iecare îmi face aceeasi marturisire1 ca el n-ar avea atâta "vointa".
Iar eu sunt magulit si ma arat modest si îi bat pe umar. l
&âteunul
nici unuln-a
dincitit
"elita" ma întreaba
o pagina din tot ce mai scriu si unde
am publicat mai publicj
eu. 2entru4 Sunt sigur ca
ca nu-i
"intereseaza". îmi admira, însa, cutiile de gândaci si se minu-] neaza. Se
minuneaza de numarul lor si de faptul ca n-au picioarele rup-] te. Si eu le eplic
ca îi conserv în solutie de sublimat si îi usuc pe o I bucata de pluta, între ace.
oti ma întreaba cum se numesc gândaciiB verzi-aurii, din colt. Si eu le spun
calm1 cetonia aurata. &eea ce îi im-< presioneaza.
6anica regreta ca am prea putini fluturi si prea multe "albine". 8 aceeasi parere
se arata a fi înca trei prieteni. Eu le spun ca acelea nu s albine, ci imenoptere.
&um însa noi, la zoologie, n-am ajuns înca clasa insectelor, 6anica nu are de
unde sa stie lucrul acesta. El afirma, totusi, ca fluturii sunt mai "frumosi" si mai
interesanti.
- 8au alt aspect.
2entru ca suntem prea multi, nu se încing discutii literare si nici filozofice. 8e
obicei, când vin 0ricterian, 2etrisor si 8inu, întârziem pâna4 seara discutând.
0ricterian vorbeste si se învârte prin odaie. Si cum1 mansarda mea e prea mica,
învârteala - în loc sa-l linisteasca - îl enerveaza.
8inu discuta fumând în fotoliu. 8aca se înfurie, ia o pozitie mai ver-] ticala si
vorbeste mai tare.
2etrisor argumenteaza sofistic. &eea ce izbuteste sa ne supere toti. #ceasta,
pentru ca nici unul dintre noi nu e în stare sa-i nimiceas logic, sofismele.
începem repetitiile sub bageta lui 6anica. 2erri îi împrumuta diapa zonul.
6anica îl loveste cu putere de marginea biroului, apoi încid
ocii si încearca1 laaaa... 8iapazonul e indispensabil, dupa cum e si ba-. geta
de trestie.
&ântam întâi capejdte"pe
pot si-si lasa 0una dimineata la Mos-#jun
spate. pe treibuzele
0asii îsi strâng voci. enorii descid
si-si înfig gurile
barbiile în cât
piept. Ei spun ca asa fac ciar cei de la Mitropolie.
6anica e multumit de 0una dimineata. 'oi suntem rosii si ne stergem cu
batistele, satisfacuti. 8upa aceasta, cântam # ruginit frunza în vii, cântec iesit
din moda, dar trebuincios pentru casele batrânesti. #-ceasta ne eplica 6anica.
#poi, 5, vis al vietii studentesti, care ne întristeaza si pe care 0ricterian îl cânta
gândindu-se la /eidelbergul de altadata. Mai repetam2e -al nostru steag e scris
3nire, pentru casele patriote. Si în toata Sevilla nu-i una ca tine, romanta din
8on <uan. #cesta e cântecul favorit al lui obert. obert ne marturiseste ca noi
"nu întelegem", încide pe jumatate ocii si zâmbeste. &âtiva îl privesc cu
admiratie. obert îsi trece mâna prin parul marunt si ofteaza1
- Iubesc o femeie...
6anicH îi aminteste ca trebuie sa repetam si ;audeamus igitur. obert se resc
rneaza. &eilalti sunt entuziasmati de imnul studentesc si-l cânta solemn, tara
sa cunoasca cuvintele, si tragând cu urecea la vecin1
- "...itaOnostra, a, evis est".
- "evis... iii, ere tur.."
6anica se trudeste sa pronunte cât mai clar cuvintele,, ca sa le auda toti
tenorii. 8ar tenorii sunt entuziasmati si nu-si mai asculta dirijorul.
a sfârsit cântam Multi ani traiasca si otdeauna, totdeauna, sa bem vinul ca
si-acuma. #ceasta, pentru ca vom fi invitati în câteva case prietene si trebuie
sa fim pregatiti. #colo ne vom lasa paltoanele în vestiar, vom zâmbi moderat si
vom desface?@mandarine. #colo vor fi domnisoare care ne vor îndemna1
-uati, va rog4...
Si doamne care ne vor admira1
- 8e cânii pregatiti corulH
#poi, 0ricterian va fi rugat sa cânte prologul din 2agliaccio, si el va raspunde ca
e ragusisi va tusi semnificativ. a sfârsit, însa, va trebui sa cedezeOsi va
începe1
"Sipuo, sipuo, Signore, SignoriK Scusatemi. Se da sol mi presento1 Io sono
iiprologo... "
8omnisoarele se vor îndragosti de el, iar prietenii îi vor spune, lovindu-l pe
umar1
- #i fost bine, armene.
'oaptea era senina si rece. Dapada putina îngetase si sticlea. 0aietii soseau
grupuri, grupuri si se întâmpinau - la usa mansardei - cu entuziasm1
- Salve, 0abo4
- 3ra, ba4
- #aa...
6anica îi iscodea daca au mâncat nuci sau au baut vin negru. # fiat, apoi, si
pedepsele celor nedisciplinati. 2entru o abatere mica, douazeci de lei amenda,
scazuta din suma ce o vom încasa fiecare, la sfârsit. 2entru o abatere mare,
ecluderea de la masa finala sau ecluderea definitiva. 6anica e un mic tiran.
8ar numai ameninta. Si restrictiunile sale sunt pur formale.
a noua si un sfert pornim. Suntem cincisprezece baieti. 3nsprezece coristi, un
dirijor, un casier si doi "cibiti". &ântam, în curte, mamei. Mama asculta la
fereastra, zâmbind. #poi ne daruieste mandarine, smocine, pesmeti dulci,
mere, iar casierului îi strecoara o bancnota. oti spun "sarut-mâna" si se
întreaba1
- &ât a datH
începem apoi colinda. 2asim prin mijlocul strazii si ne uitam unii ! altii, si ne
admiram, si strigam1
-#mMulti maiîntr-o
intrat suntem,
curtema4
cu Si râdem.
grilaj si castani. # urlat un câine si aj s-a stins, brusc,
lumina. 6anica a suierat printre dinti1
-8race4...
8ar baietii au fost revoltati. #u înjurat pe proprietari si au ies1 trântind poarta.
#laturi, ne-au primit. #m cântat, fals, 0una dimineata... #poi, toata Sevilla...
#poi, 5, vis al vietii studentesti. #m asteptat. Si am cântat iar1 Multi ani
traiasca4 # iesit o doamna cu fata luminata si ne-a4 întrebat de traiste. 'oi am
înteles ca doamna glumeste si am râs cu oote, desi ne puteam multumi cu
zâmbete..
2e tava erau adunate fructele traditionale. 0aietii s-au apropiat sfii-j ciosi si au
apucat cu mâinile ce au putut. &ând am ajuns si eu, nu mai erau pe tava decât
vreo cinci nuci si o smocina. e-am luat, multumind politicos doamnei.
&asierul ne-a vestit, lânga poarta1
- 5 suta de lei4
a o casa mare, de pe strada 0atistei, am gasit lantul pus la usa. ] alta, s-a
stins de asemenea lumina, cum am strigat noi, entuziasti1
- 0una dimineata la Mos-#jun.
2oprisan a luat atunci presul de fier si l-a târât prin toata curtea, zvâr-lindu-l
peste gard.
- ...mama lor de ciocoi. Stingeti lumina, aiH #poi, catre cei din casa, tare1
- 8ar ce credeti voi, ba, boangenilor4H &a murim de foame si am venit sa
cersim, aiH raditia, ba... 2astele vostru...
6anica ar fi intervenit, dar râdea în guler si nu putea sa se stapâneasca. 'oi ne-
am furisat repede în strada, unde am prins curaj. *ocabularul lui 2oprisan
revoltase pe unii, entuziasmase pe altii.
#m umblat si pe alte strazi. #uzeam câteodata, pe la rascruci, glasuri
barbatesti si ne opream sa-i ascultam. oti eram de acord ca nici un cor nu-i ca
al nostru.
a adu ne-am lasat paltoanele în vestiar si ne-am îngramadit în sufragerie,
unde ni s-a servit ceaiul. 2e masa, în pomiere de cristal, ne pofteau mandarine
si mere lucioase. &eaiul ni s-a servit cu cozonac si câtiva dintre noi - care nu
cinaseram - am fost fericiti. în tot timpul am socotit ca e de datoria noastra sa
facem spirite. inta tuturor era obert, precum si alti câtiva. adu, însa, a fost
crutat.
#m cântat.
- otdeauna, totdeauna, sa bem vinul ca si-acuma4
3nii spuneau1
" &âte un pic4"
Iar altii raspundeau, scoborând glasul1 - <2fcF 2ier
&eea ce izbutea întotdeauna sa ne entuziasmeze. &ântam zâmbind, cu fetele
iluminate.
#m plecat de la adu îndata ce mama lui ne-a daruit o suta de lei, si am plecat
culegând toate merele si portocalele ce mai ramasesera pe masa. &ozonacul se
sfârsise de mult.
#proape de unsprezece am fost primiti într-o casa foarte luoasa. 'oi am
cântat cât am putut mai frumos. Si am repurtat izbânda cu opa-tarii, noaptea
vine. &ei care ne-au ascultat se aratau multumiti si rontaiau fursecuri în fata
noastra. 8upa aceea ne-au mai întrebat daca nu mai stim nimic, si -
convingându-se de aceasta - ne-au dat patruzeci de lei.
8rept care, noi am luat giulelele de otel de la usa si le-am purtat în brate o
strada întreaga. &eea ce ne-a spalat ocara si ne-a linistit.
a douasprezece, vazând ca nu mai întâlnim decât prea putine case cu
ferestrele
mine, undeluminate, ne-am
ne astepta masaotarât
întinsas-o sfârsim.cu
si sticlele #m pornit,
vin. de aceea,
Mai înainte, catre
însa,
trecuseram pe la 6anica, de la care capataram, pe lânga bani, si cinci sticle cu
vin. *in ne-a mai dat si obert, dar l-am baut pe drum.
#u fost zadarnice toate amenintarile lui 6anica. 'u se mai temea nim de
amenda.
- #m îngetat, sefule4
- 'e-nfierbântam si cântam mai bine, 6anica.
- agusim altminteri...
- Si n-avem tenori.
In mansarda mea, mama asezase totul mai înainte.
Iar baietii au fost multumiti si de curcan, si de vin, si de atmosft &âtiva, mai
obositi, trecusera în odaia.vecina si fumau. 0aba si cu prisan desfundau sticlele
si încercau sa-l îmbete pe 0ratasanu. 0rai sanu venise cu o sticluta de licior
fabricat de el si cu o punga plina paarute. 'e turna si ne marturisea ca
liciorul e ecelent. 'ici unul n putut goli, însa, pâna la fund paarutul, pentru
ca era prea dulce. 0ra sanu vorbea atât de mult si scita atâtea gesturi, încât
ajunsese ispitii si baietii nu s-au putut opri sa nu-l îmbete. îi turnau paar dupa
paar îi spuneau1
- &u sanatate, sefule.
"Seful" îl golea triumfator, apoi rasufla1
- 'u mai beau.
- 'u fi copil, sefule.
- #m baut destul.
- #s4 rei paare.
- Mi se pare ca ti-e frica...
- 'u mi-e frica.
- #tunci bea-l si p-asta.

- 'u mai pot.


6ii serios, sefule.
- /ai ca se-ncalzeste.
- 'u mai pot sa beau.
- &e-esti copilH
- 8aca ma iubesti... -t4
- asa-l, ma, în pace, ca îi e frica...
- i-e frica sa nu te-mbetiH
- 8ar cine te vede, maH
îi apropiau paarul de gura, seful se otara. #puca paarul si-] sorbea dintr-o
îngititura. Se facea mai rosu. #poi, articula1
- 'u mai beau.
&eilalti din odaia vecina se interesau "cum merge".
3nii asigurau ca într-un sfert de ceas va fi "turta". 8adeau sfaturi.
- #scultati-ma pe mine, scimbati vinul...
- oarna un paar cu rom în sticla.
8ar lucrurile s-au sfârsit altfel. 0ratasanu s-a smuls din lantul 2oprisan-0aba si
s-ajurat ca nu mai îsi atinge toata noaptea nici buzele de vin. #poi, deodata... a
început sa-si strânga paarutele, sa întrebe daca a placut liciorul si, la sfârsit,
a vestit1
- Eu plec.
0aietii l-au înconjurat1
- 3nde pleci, baH
- Stai, ca mergem la &oana oza...
- 6etite, ba4
8ar 0ratasanu
putinta si-a împacetat
si s-a îndreptat paarutele,
împleticindu-se a usa.
catre strâns câte baietii
#tunci mâini i-a fost
i-au cu
cântat1
'umai la betie
3it de saracie,
'umai la pileala
*indec orice boala4...
0ratasanu a multumit, dar a ramas nestramutat în otarârea lui de a se
întoarce acasa.
- Si de ce vrei sa pleciH
- #sa vreau.
- 8ar de ce vreiH
- #m eu un secret.
- asa, ba, c-o întâlnesti mâine.
- #zi e noapte sfânta.
- Mergem, ma, cu totii la &oana oza. 3nul interveni mustrând1
- asati, ma, ca se rusineaza4... 0ratasanu protesta1
- 'u ma rusinez, pentru ca stiu si eu.
- 8aca stii, de ce nu mergiH
- 2entru ca asa vreau eu.
I-au dat drumul4 0ratasanu a pornit singur prin zapada, cautând sa para
netulburat.
'oi am mai ramas înca multa vreme. #m mâncat totul si am golit aproape
toate sticlele cu vin. &urând, din pricina fumului, a trebuit sa descidem
ferestruicile.
&ând ne-am otarât sa plecam, era patru si jumatate.
#m iesit cu totii în strada si am umblat o bucata de drum fara sa ne despartim,
foarte veseli. ;ândindu-ne si dezbatând mult, ne-am convins ca nu mai putem
trece si pe la coana oza, pentru ca era prea târziu.
'e-am urat,
întâlnim însa,
a treia zi unul altuia, la
de &raciun "Sarbatori fericite"
6anica, pentru casiera
ne-am
ziua fagaduit
lui. 8upasa ne
aceea,
despartindu-ne definitiv, eu am mers pâna acasa cu 8inu si am fredonat
amândoi1
2e calul balan, pe calul balan,
&u saua verde (bis).
2ai, tini-mi-l, 8oamne, tini-mi-l, 8oamne, 'u mi-l pierde (bis).

S6ZSI3 2#II a II-a

2#E# # III-#

I. SZM0##
rebuie sa scriu aceasta1 asteptam sâmbata ca pe o zi rara. 'u pentru ca e
urmata de duminica, ci pentru ca sâmbata e ziua trupului. obert ar spune a
dragostei. Iar 2oprisan, a femeilor isterice.
#devarul este, însa, altul. Sâmbata noaptea, noi ne îndreptam catre casele cu
felinare rosiiK unde nu gasim nici dragoste, nici femei isterice.
a vârsta noastra, aceasta se socoteste un lucru obligatoriu. Si banuieli
rusinoase coplesesc pe acela ce încearca sa se furiseze. &asele cu felinare rosii
sunt gimnazii unde se descopera si se educa fortele masculine. Sunt si aici
eamene, întovarasite de aceleasi emotii ce strâng sufletele si întuneca
vederea. Si sunt tot atât de necesare.
'oi - lipsiti si de
sa "cucerim" fascinatie
femei. personala,
8e altfel, si de timp,
lucrul acesta si de bani
se petrece foarte- nu
rar.ne'oi
încumetam
ne
cumparam cu bani putini sfertul de ceas datorit dragostei. &eea ce poate fi
socotit un lucru trist.
#dolescenta noastra îsi tesuse, poate, alte cipuri decât cele pe care le zarim
dupa miezul noptii, rânjind. 2oate si noi am fi dorit sa strângem în brate trupuri
si sa muscam buze. 2oate am visat si noi - asa cum se gaseste scris prin carti -
femei cu oci negri si priviri de jaratec, care sa ne robeasca sufletele si sa se
furiseze, noaptea, în iatac. 8ar au trecut ani dupa ani, si femeile gândurilor
noastre nu ni s-au coborât în cale. 'u ne-au privit în oci, rascolindu-ne
sângele. 'u ni s-au apropiat, fierbinti si rautacioase. 'u ne-au soptit cuvinte din
carti si din vise. 'u ne-au sarutat lung, cu buzele strivite de buzele noastre, cu
rasuflarea sugrumata, cu pleoapele apropiate. #u ramas naluciri tulburi, pe
care noi toti le pastram ascunse în suflet si le cemam atunci când suntem
tristi, când suntem singuri, ca sa ne mângâie.
In locul lor, noi ne-am deprins sa mângâiem prudenti trupuri istovite Si sa
sarutam umeri cu miros de pudra ieftina si apa de colonie. 'e-am deprins cu
greu. #m pasit la început cu teama în curtile pietruite. 'e-am apropiat de
ferestre, cercând sa zâmbim, curajosi. #m întâlnit trupuri
vestede si obraji ofiliti, si oci stinsi, si guri înrosite murdar. 'e îmbiau carnuri
despicate obscen. 2entru noi, pulpele se dezgoleau, si camasi stravezii vadeau
forme moi, sleite. 'oua ne zâmbeau buze ce se cum- 1 parau în pretul trupului.
2entru noi se rosteau cuvinte afrodiziace, înecate în râsul spart de fecioara
beata...
Eu nu stiu nimic de ceilalti. Si nici nu vreau sa stiu în caietul acesta, care
trebuie sa ramâna numai al meu. Eu îmi amintesc de noaptea mea. 8e
dragostea mea. 8e trupul care s-a daruit mie, respectând tariful cartierului.
# trebuit sa fac si eu acest pas. Si l-am facut silindu-ma sa par linistit si demn.
#m intrat
râs, în curte, o remuram
desi tremuram. data cu ceilalti
nu detrei, cunoscatori
teama revelatieiaitrupului,
casei si ai
ci "fetelor".
de cea a #m
femeii straine, careia trebuia sa-i vorbesc, si a bancnotelor pe care trebuia sa
le las pe masa, "dupa".
în fata ferestrei se adunasera barbati ce priveau, iluminati sau crunti. #m privit
si eu, cu ceilalti. Mi-am ales trupul. 5 rocie dureros de scurta, fara mâneci.
5braji tineri. ;las soptit. I-am facut semn, batând în geam si zâmbind. # zâmbit
si ea. &eilalti m-au felicitat de alegere. Mi s-au comunicat toate farmecele pe
care "fata" le daruieste în scimbul celor doua bancnote. M-au însotit pâna la
usa, zgomotosi, cu sfaturi si glume.
5daie în care ramâi o clipa singur si privesti cadre de prost gust si lampa
învaluita în foita rosie, si patul.
"6ata" s-a întors. # zâmbit tot timpul. # încuiat usa si s-a apropiat de mine,
afectând gesturi de felina. a rându-mi, eu m-am trudit sa cred. 8ar "fata" mi-a
spus ca sunt "dragut". &eea ce m-a descurajat. Eu ma cunosc1 nu sunt
"dragut". 'u mi-e rusine de aceasta. 8ar am înteles ca "fata" minte, fara sa se
oboseasca sa ma cerceteze.
M-a întrebat cum ma ceama. Mie nu-mi place sa se intereseze necunoscutii de
numele meu. 'u vreau sa popularizez pe strada, nici sa-mi culeg gloria însotita
de o strângere de mâna. 8e aceea, am rostit un nume strain, ciudat. "6ata" mi-
a zâmbit.
estul s-a petrecutfara emotii, nici dintr-o parte, nici dintr-alta. Inlauntrul
sufletului, eu eram, însa, tulburat si îngrijorat. #steptam nerabdator sa-mi vad
tovarasa descuind usa si urându-mi "noapte buna". #m lasat, cu teama, banii
pe masa. #poi m-am grabit sa ajung în fata oglinzii. 'u voiam sa-i întâlnesc
ocii. 8e altfel,
si-a ridicat easinu
rocia i-as-a aratat miscata
îngesuit de delicatetea mea. I-a numarat, apoi
sub ciorap.
#fara, m-am desteptat. #ceasta era dragosteaH rupulH 6emeiaH
Eram ispitit sa scuip si sa plâng, si sa-mi sfaram pumnii, lovind gardurile. Eram
scârbit si umilit. 2oate acela a fost singurul ceas când nu m-am gândit cu
dispret la sinucidere. *oiam sa alerg, sa-mi rup vestmintele ce pastrau
mireasma de carne ieftina si sa uit cuvintele pe care le-am rostit, si
îmbratisarile din pat.
&eilalti se aratau, însa, multumiti de curajul meu. M-au laudat si mi-au prezis
mari ispravi în viata.. #poi am intrat într-o berarie si am cerut de baut. 2lateam
eu, sarbatoritul. 2rietenii mei au glumit tot timpul asupra "fetii" si melancoliei
mele. M-au îndemnat sa fiu vesel. 8e acum nu mai eram copil. întelesesem si
eu aceasta.
M-am întors singur acasa, târziu, dupa miezul noptii. a un colt, m-am surprins
pasind mândru. #m râs, fara glas. #ceasta însemna ca încrederea îmi crescuse.
Si m-am bucurat.
8ar în suflet purtam aceeasi deznadejde ca în fata fetei cu bani ascunsi sub
ciorap.
#u trecut apoi luni dupa luni, si sâmbata a ajuns tot mai putin emotionanta.
6aptul se îndeplineste corect, ca o datorie careia trebuie sa i te supui. 'oi toti,
cei lipsiti de "cuceriri", ne supunem fara parere de rau. Si pasim, la anumite
ceasuri din noapte, în curti tainuite, alegând.
'ici sentimentalism, nici senzualitate. #cestea se petrec în carti sau cu feciorii
de boieri. 'oi, saraci si cerebrali, framântam trupul ales numai întrucât finalul
ne odineste nervii si ne limpezeste creierul. 8e ce sa ne ascundemH
8ragostea noastra e sincer fiziologica. 'u ne îngaduim nici perversitati
senzuale. 'u cautam nici voluptati îngaduite de tarif. a ce bunH 'e-ar antrena
într-o lume noua, pe care nu o putem si nu vrem s-o cunoastem.
&âtiva dintre
aceasta colegii mult
nu dureaza mei se îndragostesc
timp. în vacante.
încep sa calce Iubesc
alaturi de si sufera.
dragoste. 8ar
Se socotesc
natângi daca nu obtin sarutari si îmbratisari prelungite. &eea ce se reduce tot
la fiziologie.
a petreceri se danseaza. 8ansurile nu sunt artistice. Si cu atât mai putin
sentimentale. rupurile se apropie, îsi potrivesc simetric formele si se
învârtesc, ritmic. 3rmeaza încordari si dintr-o parte si din cealalta. #dica,
fiziologie.
6aptul poate supara pe moralisti. 8ar eista. 8in pricini felurite, noi nu ne
putem satisface nici senzualitatea, nici impulsul sentimental. #cestea se astern
straturi, straturi în suflet si asteapta. Sau deviaza, în forme neasteptate,
curioase. Sau se pervertesc, înfiorând.
2oate ar trebui sa scriu lucrurile acestea cu mai multa caldura. Si poate ar
trebui sa le luminez dedesubturile. 8ar mie mi se par firesti, si aceasta mi-e de-
ajuns.
Eu, care am cercetat amanuntit pe toti prietenii si colegii pentru "roman", stiu
sigur ca nici unul nu a realizat vreo "cucerire". 'ici 8inu, nici obert. oate câte
se spun sunt minciuni necesare pe care le accepta întreaga clasa si pe care nu
le crede nimeni.
8eci, numai fiziologie comercializata. &u atât mai bine. înca un pas catre
adevarata cunoastere a realitatii. 6recventarea periodica a caselor cu felinare
rosii ne dezvolta însusirile noastre de viitori cetateni constienti si selecti. &eea
ce nu poate fi decât un lucru îmbucurator.
'oi, care stapânim un trup în scimbul a doua mici bancnote albastre, ne
încegam, fara sa stim, alte pareri asupra femeilor. 2oate sunt departate de
adevar.
viata. 8ar ele sunt ale noastre, iar nu împrumutate. 'e sunt impuse ciar de
'oi cercetam întotdeauna trupurile trecatoarelor dintr-un punct de vedere
strict obscen si financiar. &ântarim din oci fiecare madular si îl pretuim în
bancnote albastre. 'e încredintam cât am fi otarâti sa platim fiecare în
scimbul posesiunii imediate. 8iscutam îndelung, daca avem timp.
Sâmbata ma întâlnesc din vreme cu Marcu. Si ne alegem distractiile dupa
timpul liber si dupa banii pe care îi avem. Sau mergem la cinematograf, sau ne
cumparam caramele si ratacim prin &ismigiu, discutând.
&u Marcu discut patimas si entuziasmat. 2entru ca întotdeauna ma contrazice.
Si aceasta îmi place, cel putin la început. 8iscutam ultima carte citita sau
articolul lui &ocea din 6acla, sau stiintele favorite. El îmi comenteaza tete
anariste, iar eu îl initiez în orientalism. 2entru ca nu ne întelegem, suntem
nedespartiti. El e sceptic, eu, dogmatic. El e materialist, eu, victima metafizicei.
El calm si afectând o rece indiferenta, eu, torent nestapânit.
2asim alaturi, în noapte, framântându-ne creierele. 'umai creierele. &âteodata,
ne întrebam despre femei, despre dragoste, despre trupuri. 8ar pe toate le
privim în lumina inteligentei, cu care ne mândrim amândoi. #mândoi, în
adâncurile sufletelor noastre, suntem autentic sentimentali. #mândoi
întelegem aceasta. Si - cunoscând rana - ne straduim sa o ascundem.
#jungem târziu în fata caselor unde stim mai dinainte ce cipuri vom întâlni si
ce cuvinte vom auzi. Intram. &omentam faptele inedite. 2rivim si cercetam
vizitatorii. 'e soptim observatii pretioase. 'e controlam impresiile. &ontinuam
discutia începuta cu un ceas mai înainte si rupta în zeci de fire sau ne trudim sa
gasim eplicatii si concluzii asupra noilor cazuri. ot ceea ce ne înconjoara nu e
decât materialul infor pe care noi îl culegem, îl cernem si îl valorificam. 'u
suntem nici pedanti si nici nu afectam un intelectualism eagerat. 8ar locurile
si oamenii sunt prea ispititori. &reierul, obisnuit sa se întrebe, ne daruieste
mecanicînraspunsuri,
începe, care seceasul
miez de noapte, cer justificate.
menit preludiilor si realizarilor erotice.
#steptam întotdeauna pâna ce ne otarâm sa ne alegem "fetele". 'u din
dorinta de a selectiona materialul. &i din curiozitatea de a le privi cât mai mult.
în încaperea cu scaune multe si cu icoana, fetele asteapta. rupuri tinere sau
vestede, zvelte sau trunciate. *estminte de iatac, aprinse, scurte, stravezii.
&arnea framântata se odineste. 0ratele se împletesc, moi, pe spetezele
scaunelor sau atârna, îngreunate, alaturi de trup. Soldurile fara rod împietresc,
neînsufletite. Se gicesc oase înfierbântate de munca si musci sleiti, si sânge
tulburat. 3merii poarta urmele mâinilor care i-au poftit. Sânii, rotunzi si mari, îsi
coboara formele.
8ar asteptarea nu dureaza prea mult. 2rin fereastra, oci masculini au cântarit
si au otarât. &u capetele în lumina apropiata a lampii, fetele cerceteaza
grupul, zâmbind. 2entru fiecare gest nadajduiesc într-un nou client. #ceasta le
însufleteste. îsi vadesc si cele din urma farmece ramase ascunse. &inic, îsi
întind picioarele, dezgolind pulpele pâna sus, la înceietura soldurilor. Si tintesc
cu ocii grupul, asteptând semnul celui indicat.
a rastimpuri, cele cu noroc se înapoiaza, zâmbitoare. 6emeia batrâna din colt,
care pregateste cafele, le mângâie cu priviri blânde. &elelalte îsi cauta tovarasi
în grupul de afara.
&ând ne otarâm, fetele se ridica repede si ne ajung, în curte. 'e îmbie,
zâmbind, în odai cu perdele groase. Iar de acolo ne înapoiem satisfacuti, cu
miscari potolite, cu umerii obrajilor dogorâti.
Si parasim curtile cu felinare rosii, si ne îndreptam pe aceleasi strazi,
discutând. 8iscutam cu aceeasi patima. Si amintirea felinarelor rosii nu ne
înfioara. Si nu tânguim
pentru nedreptatea soarta
lumii. trupurilor
&i pasim în vestminte
în noapte, dârji, sistravezii.
simtim cumSi nu lacramam
sânge
proaspat pulseaza în vine.
8ar sunt zile când strazile se lumineaza cu soare mult si trupurile noastre
poftesc alte trupuri.
8e ce sa ascundH #m privit adesea, lacom, solduri si sâni tainuiti. #m sorbit
mireasma feminina cu oci îngetati. #m mângâiat cu gândul carnea tovarasei
ispititoare, în tramvai sau la biblioteca. #m cutreierat prin locuri ascunse,
tulburatoare. #m poftit crunt pulpe si umeri albi. #s fi muscat buze rasfrânte
pervers si as fi sorbit sângele prelins, ca pe o bautura scumpa si rara.
Sunt urât si întunecat. rec pe strada grabit, încruntat, banuitor. Mi-e ] teama
sa nu atrag atentia înainte de vreme. &ândva, voi pasi pe strazi cu ! stralucirea
biruintei oglindita în oci. 8ar acum, mi-e teama. Si încrun-l tarea ma urâteste
si mai mult. Iar pleoapele se apropie si privirea se B întuneca.
a colturi, rasar trupuri cu farmece. rupuri plapânde sau provoca-l toare -
mignone, sfioase, ipocrite - sau înalte, mândre, senine. rupuri I în care se
tortureaza simturile, ce contorsioneaza suvoaiele de sânge, ? palpita
nerabdarea, se înfierbânta dorinta, se înfioara asteptarea, se în potriveste
groaza. Sau trupuri ce vadesc purificarile nocturne, truda B linistitoare,
mângâierile care au multumit si înseninat. rupuri zvelte în B vestminte ce nu
dispretuiesc, înca, copilaria. rupuri ce nu ascund ! nimic, ci numai adumbresc.
rupuri ce tremura, în vânt, în mânie, în desfatare. rupuri ranite cu seva
fierbinte, înflorite în zâmbet si în pacat.
&u ocii, le mângâi si le fur, pe fiecare. Micsorati în pleoape vestede, deasupra
cearcanelor de nesomn, cu lacrimi ipocrite de miopie, furi- ? sati sub lentile ce
deformeaza si dezgusta, ocii mei nu sunt luati în sea-ma. 'imeni nu banuieste
câta pofta, câta cruzime si câta ura se ascund ? într-însii. 'imeni nu mi-a
întâlnit vreodata privirile ce tâlaresc carnea si dezgolesc trupuri, si musca
feciorii.privirile
întorc Sunt urât, si cipul
de pe buzelemeu
se strivesc livid,
j scilod. si oasele
rupurile se sfarama.
cauta rupurile
obraji rozalbi îsi
si buze
groase, rosii, fierbinti, si oci mari, albastri sau negri, si brate care stiu
mângâia. &e am eu din toate acestea, pentru trupurile de farmec ce-mi rasar la
colturi însorite ? de straziH
Eu ma ascund si mai mult în vestminte cenusii si as vrea sa fiu un fir de praf, si
nimeni sa nu ma ia în seama. 2entru ca dispretul trupurilor îmi îndurereaza
sufletul.
8ar, în curând, nu va mai fi astfel. *oi vorbi. Si voi vorbi aproape de trupurile
cu vestminte tulburatoare, si vor simti caldura cuvintelor mele,] si jar din
faptura mea le va biciui carnea. Ma vor cema atunci si ma vor4 iubi. Eu n-am
nici oci frumosi, nici buze rosii si nu le voi putea darui, j 8ar trupul meu va fi
stânca, si madularele mele vor scrâsni, viril, si muscii se vor încorda, si vor
rasufla ca o împletitura de serpi sugru-j mati. *oi raspândi în juru-mi efluvii ce
topesc îndoielile. ;esturile melej vor trada pofta necurmata, si mângâierile se
vor îndeplini rafinat si bru-l tal, ca un se ce se desfata si stapâneste.
*oi vorbi. Si ce trup mi se va împotriviH &e pumni vor pastra înca vestmintele
pe sâni, când degetele mele se vor înfige, cucerind, în car9 neH &e pulpe se vor
strângeH &e oci ma vor privi, curajosiH 0uzele *&M musca, bratele vor despica
trupul în miscari, piept otelit va coplesi sânii albi. rupu-mi va fi stropit de
sânge. Si izbânda mea va parasi alaturi, istovite, tovarase cu uimire în oci.
8esfatarea mea va fi desfatarea masculului întarâtat. 'u cip frumos si aine
colorate. &i se pur, ritm vivace, privire dârza, spumoasa revarsare de vreri.
*irilitate dezrobita de povara lubrica. *irilitate stralucind cu straluciri stelare.
...&ând ma furisez încruntat pe strazi, gândurile acestea ma mângâie. 6uria se
potoleste.
celorlalti... *edenii ma ispitesc sa zâmbesc. *edenia biruintei mele asupra
îmi pregatesc razbunarea împotriva trupurilor care acum ma dispretuiesc,
dezgustate, cu perverse si dracesti rafinamente. 2este multi ani, ma vor cauta.
Si le dezgolesc de pe acum, si le cântaresc farmecele, si le stapânesc. Dâmbete
în suflet.
#poi, ramân iarasi singur pe strada. Si pasesc tot mai otarât, si îmi aplec tot
mai mult ocii în caldarâm. Sa nu ma vada nimeni, sa nu ma banuiasca nimeni.
2asesc în umbra castanilor. *edeniile ma întovarasesc. e pastrez în mine, ca
sa ma întarâte. a rastimpuri, ma încipui ajuns pe culmi si ma odinesc, cu
gândul. 0inecuvântata moleseala mi se strecoara, atunci, în carne.
8ar ma trezesc repede. '-am ajuns. 3rc înca, prin desis, tulburat de vedenii.
5brajii uscati se întuneca. 5cii sclipesc, la adapost de lumini. 2umnii se
strâng, nevazuti. Sângele se umfla în grumaji.
Si atunci, nu mai astept sâmbata.

II. 2#2I'I, E3 SI 3ME#


#m citit astazi 5mul sfârsit al lui ;iovanni 2apini. 8e-acum, sunt si eu sfârsit.
omanul meu nu se va mai încega niciodata în pagini si capitole. Iar eu
trebuie sa ma scimb. rebuie, ca sa nu mi se spuna ca am imitat pe ;iovanni
2apini.
-am urât si l-am iubit o dupa-amiaza întreaga. -am urât, pentru ca el
cuvântase lumii ceea ce voiam sa cuvânt eu. Si l-am iubit, pentru ca mi-a scris
viata. &opilarie înveninata de furie ascunsa, de invidie pe cei cu cip frumos,
de ura pe cei bogati si puternici, si fericiti. #dolescenta cinuita de miopie si de
obsesii cerebrale, roasa de nebunesti ambitii, biciuita de neputinta, consumata
în plâns, pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni, si nu l-a mângâiat
nimeni.
Eu am vietuit viata lui 2apini. Si am lacramat, si mi-am lovit trupul, Si am
strigat în singuratate, si m-am bucurat de salbatica bucurie citind 5mul sfârsit.
#cela eram eu. 8ar nu eram sfârsit. 'u puteam fi sfârsit. 8aca 2apini si-a
secatuit comorile ce-i licareau ascunse în suflet -comori ce licaresc si în sufletul
meu Y, aceasta nu ma înspaimânta. #m sa-mi fauresc un suflet nou si am sa-
mi poruncesc drumuri noi. 'u vreau sa mai fiu eu însumi. 'u vreau sa fiu
;iovanni 2apini. #stazi, înainte de apusul soarelui, am murit. 8e acum, alta
lumina îmi va lumina cipul meu scilod. #lte priviri se vor scurge prin ocii
mei tulburi si alta viata va izbucni în adâncurile sufletului meu.
'u vreau sa fiu ;iovanni 2apini. 'u vreau sa fiu altul. 'u vreau sa port pe
umerii mei durerile altor umeri. 'u vreau sa sufar suferinte straine. Si nu vreau
sa-mi îndrept pasii pe drumuri batute de altul.
2apini e urât, e spaima, e miop. Eu voi fi frumos, voi vraji femei, voi avea
patrunzatori si limpezi oci. #m sa-mi palmuiesc obrajii uscati pâna ce voi simti
dureros sângele împungându-si pielea. #m sa-mi sfarm lentilele si am sa-mi
largesc ocii mari, mari, mari. 5ci limpezi. 5ci negri, daca ai lui 2apini sunt
verzi. Si oci verzi, daca ai lui sunt, negri.
#ceasta va fi tinta vietii mele1 sa ma deosebesc de 2apini. Sa nu seman cu elK
sa nu fiu el.
8usmanul meu de moarte e 2apini. El mi-a furat comoara sufletului meu. El a
vestejit, a consumat, a calcat în picioare, a siluit, a prostituat valorile pe care
eram menit sa le risipesc în lume. El si-a sfârtecat si si-a vadit putreziciunile
sufletului. Si prin aceasta s-a înaltat, a ajuns mare, a ajuns sus, acolo unde Eu
trebuia
8umnezeulsa ajung.
meu aot ce puteam
revarsat face, tot
asupra-mi ce puteam
jaratecul crea,glumei
si geata a creatperverse.
2apini. #m
fost, în pumnul 8emiurgului, o zdreanta. #m fost masca cu cip de lut, zvârlita
în lume douazeci de ani dupa srcinal. #m fost creat ca sa ma târasc ca un
vierme pe urmele stapânului meu1 2apini. #m fost creat ca sa-mi plâng viata,
sfarâmata, la picioarele stapânului meu1 2apini.
&ei multi si cei prosti, imbecilii si infirmii creierului, natângii cu oci frumosi si
cu fruntile înguste, fapturile ce compromit seul, toti acei tineri vrednici de a
primi în fata pumnul meu si al celor alesi, nu vor întelege niciodata durerea
tragica a vietii mele. Si ma vor învinui ca am maimutarit pe 2apini. &a eu, cu
vointa mea, am savârsit acele fapte care ma apropie de 2apini. &a nu sunt
decât un epigon, o umbra, o rasfrângere balcanica si îndobitocita a
florentinului.
8ar aceasta nu se va întâmpla. Imi bat joc de vointa lasa a &reatorului. Imi bat
joc de soarta mea. Si îmi bat joc de mine însumi.
In curând, voi fi altul. *oi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate
revarsa si în alta matca. *oi rodi pretutindeni roade noi. *oi lumina alte
întunericuri si voi urca, sângerat, alte trepte. &e-mi pasa de ocii pe care i-am
istovit citind carti si înnegrind caietul, si alcatuind indici, care de-acum nu-mi
vor folosi la nimicH &e-mi pasa de anii pe care i-am pierdut ca sa ma pregatesc
pentru fapte pe care niciodata nu le voi îndepliniH &e-mi pasa de nazuintele
mele, de bucuriile mele, de durerile, de razbunarile meleH S-au coborât, acum,
o data cu soarele. S-au coborât, departe de sufletul meu. #u cazut în ape
întunecate, si eu le privesc de sus, si zâmbesc.
8e acum va începe adevarata viata. Si adevarata lupta. upta împotriva lui
2apini, a umii si a 8emiurgului. Si lupta împotriva mea1 cea mai crâncena
lupta...
2apini mi-a fost cel mai neîndurat dusman si cel mai darnic prieten. M-am
cinuit si m-am
neasteptata s-a desfatat
coborât încitindu-l. M-am
adâncurile aflat pemeu.
sufletului mine*iata
însumi. umina
mi-a stors alte
preturi. 2returi pe care eu le întrezaream, dar asupra carora nu cutezam sa-mi
înalt bratul. 2apini m-a ajutat sa fiu eu însumi. 2apini m-a învatat sa pasesc cu
pasi grei în fata umii si sa strig1 iata, acesta sunt Eu. 8e acum nu mai îmi e
teama de ceilalti. 5rice îndoiala ce-mi mustea în suflet s-a risipit. *oi tine
întotdeauna fruntea rasturnata si îmi voi scuipa râsul si veninul deasupra
multimilor.
&eea ce fremata pâna acum sfios în mine se framânta urias si asurzitor. 2uteri
neasteptate ma covârsesc. Simt în mine pulsând atât de salbatic viata, încât
ma înspaimânt privindu-mi semenii. îmi par toti neputinciosi, mescini,
searbezi. în cipul fiecarui trecator nu întâlnesc oglindita decât o comica
miniatura a fapturii mele.
E34 8e-abia acum înteleg toata pretuirea, tot aurul, toate darurile ceresti care
se ascund în trupul cuvântului de farmec si de groaza.
E34 8e-abia acum îmi înteleg dorintele si stradania necurmata, si durerea mea.
2apini mi-a aratat geana cu rosietice sticliri si m-a împins pe drumul cel mai
nevoios. 8ar nu mi-e teama. #m musci grei si oase tari, si sânge mult,
fierbinte, rosu, si în sufletul meu nu se mai pot strecura de acum laturile
adolescentei. 'u mai ma vor înspaimânta de acum asfintiturile de toamna, nici
naluciri stupide. rapul meu va fi vesnic încordat, gata sa se zvârle mai sus, tot
mai sus. Si voi pastra în suflet necontenit aceeasi turgescenta masculina, si
spenna gândurilor mele va rodi brazde nesfârsite. &aci am de unde risipi
belsugul. 'u mi-e teama ca voi seca într-o dimineata si voi cersi de la altii.
înlauntrul sufletului meu, suvoaie fara numar spumega, asteptând porunca sa
se reverse
arunci cineîn lume. în curând
îndrazneste sa mava sosi ziua
înfrunte. cu cuteaza
&ine rasarit de
sasânge. #s vrea
se apropie, sa Stiu
netemator
de jarul ocilor si gândurilor mele. #s vrea atunci sa stiu ce melc din multime
încearca sa-si târasca faptura-i lipicioasa catre soldurile mele. #s vrea sa-mi
vad tovarasii si dusmanii, si sa privesc în oci miile de zdrente care alearga
acum pe strazi. #s vrea sa-i vad cum I mura si cum îsi coboara trupurile în
tarâna, coplesiti. Si cum se framânt cu maruntaiele arse de veninul invidiei si al
neputintei ciunge...
'u mi-e teama de nimeni. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijv teriile
mele. &iar lui ;iovanni 2apini. Si as vrea sa aud ca ma învinu ieste cineva de
plagiat. Si ca romanul meu e copiat dupa 3n om sfârsit. #s vrea sa cunosc pe
acela care se va îndoi de carnea si de duul meu Ma va afla, adolescent miop,
sub teascul cartilor mele din mansarda. Sa vina, pizmas si certaret. Il voi
întâmpina, îl voi lasa sa-mi pipaie înceieturile gândurilor, sa-mi ravaseasca
sertarele, sa stinga rani veci. 2oate, la urma, pe înserat, cineva dintre noi doi
va zâmbi...

III. 3' #'

# trecut un an.
# trecut un an, si eu n-am scris nimic în caietul acesta. 8e ce sa scriuH
omanul adolescentului miop mi se pare inutil. #m râs de multe ori cu 8inu
amintindu-mi de el si de planurile mele. ;loria de romancier precoce nu mai
ma ispiteste1
# trecut un an. Si n-a murit nici unul dintre noi, dar parca am murit multi. #m
recitit tot ce am scris Kpâna aici. &e departe mi se par unele lucruri si ce straine
altele... #m trait cu totii, aproape zi de zi, împreuna. Iar recitind viata mea de
acumsufletele
mult doi ani sinoastre.
de anul trecut, înteleg cât de mult ne-am scimbat noi si cât de
M-am racit cu totul de obert. Incet, încet, aproape fara sa iau seama. El ma
crede pedant, eu îl cred naiv. El ma plictiseste, eu îl enervez. Ma viziteaza tot
mai rar. Si când vine la mine, nu avem ce sa ne spunem. Ma întreaba, asa,
pentru ca nu stie cum sa înceapa1
- &e mai citestiH
Si eu îi arat cartea pe care o am în fata. Si amândoi ne privim cu neîncredere.
El spune prietenilor ca m-am îndobitocit cu eruditia. Si eu îl vorbesc de rau si îi
ponegresc numele.
'u mai suntem nici colegi. El a dat clasa a *3I-a în particular, 6urtuneanu si
0ricterian, si a cazut. &eilalti au trecut si acum sunt la facultate. 8ar obert n-a
mai voit sa se înscrie iarasi la liceu. S-a înscris la conservator, cu 0ricterian, si
poarta vestminte stranii, menite sa ai ga atentia.
...3n an. Si ma simt atât de încurcat în fata caietului acesta. &e scriuH &e a fost
esential pentru mine în timp de un anH #u trecut fapte dupa fapte, si m-au
miscat, si apoi le-am uitat. #m citit mereu si am scris. Si am ramas tot mai
singur. &eilalti s-au oprit în locuri pe care cugetul meu nu are sa le cerceteze.
M-au lasat sa pasesc înainte, singur. 3nii ma privesc cu neîncredere. Si eu m-
am încis tot mai mult în mine. Si n-am gasit nici un suflet prieten, prieten cu
adevarat.
8ar aceasta nu trebuie sa ma îndurereze. Eu am sa ramân mereu tot mai
singur. 'u e bine asaH Si nu am vrut ciar eu aceastaH
Ma gândesc, însa, la primavara care a trecut fara sa ma raneasca. 2rimavara
pe care am petrecut-o, toata, la biblioteca. 8upa-amiezi dulci si înserari
linistite, cu cerul
acolo singur însângerat,
sau cu Marcu, si care se coborau
vedeam pereci,însibiblioteca, întristând.
vedeam studente, si Si
eueram
ma
gândeam la facultate, si ma gândeam la limba greaca pe care va trebui s-o
învat si care îmi va istovi ocii si anii cei mai frumosi...
Si erau atâtea gânduri, si simteam atât în suflet, si nu aveam cui sa le
destainuiesc. #tunci poate sufeream mult, dar eu îmi spuneam ca nu sufar, ci
ca aceasia e fericirea1 singuratatea.
Si asa s-a scurs primavara, în fata aceluiasi volum enorm, legat în piele verde si
pe care nu-l mai cerea nimeni. Si a venit vara si dupa-amiezile erau tot mai
calde si mai lungi, si studentele îmbracau rocii subtiri si albe, si ele erau
dragalase si zâmbeau, iar eu eram urât si citeam aceeasi carte fara sa-mi ridic
ocii. 8e ce sa-i ridicH Iar lânga mine, Marcu. Si amândoi zâmbeam când trecea
pe lânga noi vreo fata frumoasa si, pe drum, comentam.
Si iata acum ca se sfârseste alta primavara, si eu tot în biblioteca astept serile,
si tot singur ma întorc spre casa. Si mereu îmi spun ca sunt fericit. 8ar parca
eu nu stiu ca aceasta nu e fericireaH...
M-am scimbat, acum, mult. #m înteles ca trebuie sa duc o viata dubla. 8e
aceea, altul sunt fata de prieteni si altul fata de mine însumi. #m încercat de
multe ori sa aflu cine sunt. 8ar n-am izbutit, si în ziua aceea am fost cumplit de
trist. 8imineata, însa, am avut perfecta constiinta de mine însumi. &eea ce m-a
mângâiat.
8inu s-a facut mai frumos.
2oate scriu acestea, numai pentru ca trebuie sa scriu în caiet cât mai mult,
dupa un an. 8ar cum as putea sti eu ce s-a petrecut într-un anH 6iecare
dimineata mi-o petreceam asteptând orele de biblioteca. Iar în biblioteca nu
mai eram eu. Era cineva care citea. &itind, pierdeam constiinta oricarui lucru
împrejmuitor. 8e aceea, ceasurile de biblioteca îmi sunt ceasuri straine, pe
care nu le pot distinge în timp. E foarte greu sa limpezesc aici nuantele pe care
le-am
fi aflat cu
perceput privire
decât la eul din
de acesta din biblioteca si eul deci,
urma. #mintiri, din restul zilei. impul
nu gasesc nuel.poate
decât în 8ar
e atât de saracacios...
&ea mai mare parte din timp petrecând-o citind, eu nu am astazi aproape nici o
amintire dintr-un an întreg. 'u stiu cum a trecut iarna, nu stiu cum a venit
primavara. 2astrez vii câteva zile din vacanta 2astilor si câteva saptamâni din
vacanta mare. Incolo, nimic.
In fiecare noapte adormeam cu gândul la cartea pe care o lasasem pe masa. In
fiecare dimineata ma desteptam necajit ca pierdusem atâta vreme si cartea
ramasese necitita. Si mereu ma gândeam la viitor, si mereu doream alte carti,
si tot ceea ce faceam, faceam pentru viitor. Iar zilele treceau una dupa alta,
cenusii, monotone, iluminate de aceeasi dorinta.
&ând am vazut eu cea dintâi floareH Si când am zâmbit eu, urmarind cu ocii
un fluture albH &ând m-am întristat, coplesit de apusuri reci si rosietice, care se
preling pe ziduri, însângerând bulevardeleH...
2etrisor e acum la facultate si ma întâlneste câteodata, si îmi povesteste. Iar eu
îl ascult cu bucurie si ma gândesc apoi ca în curând voi fi si eu student si voi
duce viata de student.
8ar stiu ca nu va fi asa.
8upa un an, aproape toti prietenii mei au iubit. '-a scapat nimeni. 'umai eu.
Eu ma bucur de aceasta si îmi spun ca e dovada de virilitate. 8ar parca eu nu
stiu ca atunci ma mint si ca îmi musc buzele ca sa nu plângH Si nu stiu ca
zâmbesc întotdeauna silit si batjocoresc pe cei îndragostiti, dar ca si eu as vrea
sa încerc iubirea, pentru ca în inima mea clocoteste iubirea si se revarsaH
8ar astazi sunt trist. #ceasta e pricina pentru care am scris atâtea pagini
inutile.
continuu #m încis cartea
îndurerat ca un ca sa-mi citesc
adolescent. "romanul"
#devarul e casiastazi
acumsunt
îmi pierd timpul
trist si, deci, sa-l
imbecil. Iar mâine voi fi puternic, ca întotdeauna, si voi lupta. Si, dupa lupta, va
veni izbânda. Si toate tânguirile acestea în urma unui an care a trecut, dar care
mi-a daruit doua sute de carti mai mult citite, sunt vrednice de eroii lui Ionel
eodoreanu.
E drept, sunt si eu câteodata obosit. Si atunci sunt slab si scriu aici pagini
duioase, triste, dulci. 8ar acestea sunt false. 8imineata, în zori, când ma
destept, daca as reciti, as râde. &easurile triste sunt trecatoare. e îndepartez
cu vointa sau le îndeparteaza viata din mine. Simt clocotind în vine, în piept, la
tâmple, viata. 5 viata pe care nici unul dintre tovarasii mei nu o simte. 5 viata
care creste si se tulbura, si spumega, si se înfierbânta, si creste, si ameninta, si
zguduie temeliile fapturii mele. 5 viata pe care cu greu o acopar si o ascund.
8ar pe care o simt când sunt singur si care ma înfioara cu fiorul luptei si
izbândei. &ei care îmi spun ca voi ajunge om de stiinta se înseala. Ei n-au vazut
în eruditia mea decât eruditia. 8ar eu înteleg. Eu stiu ca, dedesubt, se ascunde
altceva1 pofta. Si eu ma cutremur de pofta mea si ma cutremur la gândul
revarsarii sale în lume.
8e aceea, ceasurile mele triste sunt trecatoare. Sunt umbre în viata mea
puternica si fierbinte, care navaleste din adâncuri. 'imeni nu-mi banuieste
viata. 8ar eu nu o voi mai putea ascunde mult.
# trecut un an si mi-au ramas prea putine amintiri. &u atât mai bine. &e sa fac
cu amintirileH #mintirile sunt icoanele timpului pierdut. Eu nu mi-am pierdut
timpul. #m muncit. Munca continua, statornica, rabdatoare, înflacarata de
sfântul entuziasm al cunoasterii, strabatuta de fiorul vietii interioare. Munca pe
care o împlineam gemând, suierând, strigându-mi izbânda sau durerea,
sfarâmând dintii, strângându-i, cu fata încordata sau împietrita, cu ocii
înclestati de tinta. 'oaptea adormeam regretând ceasurile pe care trebuia sa le
petrec nemiscat,
oboseala, oftândvestede
cu pleoapele în somn,sirasuflând
grele, cu sforaitor. Sau adormeam
fruntea înfierbântata. frânt de
Si ma
desteptam în racoarea zorilor, si ma frângeam în caldura patului, si trupul se
împotrivea, si se ridica. Ma îmbracam tremurând si ma asezam la masa. Iar
fata se usuca, si ocii se învinetesc înfundându-se, iar pe frunte se adâncesc
dungi.
oate acestea sunt izbânzi pe care eu le-am însemnat zi cu zi si care acum s-au
pierdut din minte. 8ar trebuie sa le recem. 2entru ca, altminteri, anul meu e
gol si sterp. Si fiecare ma învinuieste de monotonie si îmi spune soarec de
biblioteca. 8ar ei nu cunosc patima mea, nici îndoielile, nici zbuciumul, nici
lupta, nici biruinta mea. 5ri, acesta e anul meu. '-am cunoscut nici iubirea, nici
prietenia, nici nostalgia crepusculelor campestre, nici melancolia toamnei, nici
durerea strigatului cocorilor, nici visurile ce izvorasc din privirea marii, nici
bucuriile trupului. Sau - daca le-am cunoscut - le-am uitat. 2entru ca asa am
vrut eu. Eu am vrut sa le uit. Iar anul meu e sterp de inutile efervescente
sentimentale si e gol de plicticoase si neputincioase pierderi de timp. 8ar e
anul meu, e anul vointei mele, pe care eu l-am dospit cu sângele meu si l-am
însufletit cu viata mea, si l-am calit cu gândurile mele. oadele sunt ale mele si
numai ale mele. Iar în noaptea aceasta, luminându-mi-se minunea, eu sunt
mândru de minunea mea. Si ma slavesc pe mine, si îmi cânt lauda. 2entru ca
eu sunt singurul stapân al trupului, si eu sunt 8umnezeul sufletului meu. 3nicul
si atotputernicul stapân, 8umnezeu.

I*. 2IEE'II

#m fost atât de singur în ultimele luni, încât ma socoteam aproape fara


prieteni. Intelegeam cum rosturile noastre ne rup si ne leaga de alte vieti.
2oate ma îndurera gândul acesta, dar voiam sa ramân singur. 2asii mei ma
înstrainau de prieteni, si pasii lor ma departau.
Si iata ca astazi ne-am întâlnit iarasi, în mansarda, toti cei din timpurile bune
ale adolescentei noastre. #m vorbit despre lucruri de-abia înceiate, si care
acum ni se par atât de veci, atât de îmbatrânite si de triste...
'u ne-am lasat complesiti de amintiriK dar am simtit toti nevoia de a vorbi de
ele, de a ne marturisi legati prin aceeasi melancolie.
'e-am adunat, aici, ca sa ne bucuram de venirea lui adu. # fugit din internatul
liceului din 0rasov, pentru ca îsi stia sigura repetentia. E al doilea an pe care îl
pierde. Il întâlneam pâna acum în vacante, cu cipul lui de tobosar, miop, cu
dinti lati si buze mari, crapate. Invatase epresii unguresti si glume germane.
'oi râdeam ca sa-i facem placere. 8ar prietenul se dezradacinase. 0ea tuica
dimineata, fuma cincizeci de tigari pe zi, povestea anecdote stupide. Se
îndobitocea din vacanta în vacanta. #colo, la 0rasov, fugind din dormitor dupa
miezul noptii, venind de la cârciuma la liceu, beat, murdar de sânge, îsi pierdea
bunul-simt, sclipirile, uita sa observe si sa remarce caustic. Se întovarasise cu
un fecior de mosier, prost si puternic, ce teroriza localurile de noapte si-si silea
prietenii sa goleasca sticle sub amenintari. #junsese cinic si vulgar. 'u putea
adormi si nu putea mânca fara tuica.
#cum, fugise. 'e povestea senin cum l-a întâmpinat tatal, cu scene, cu
amenintari, cu rugaminti. adu a ramas neclintit1 nu mai voia sa învete la nici
un liceu. # fagaduit ca se va apuca de carte când îl va trage inima. #cum, nu
poate sa învete.
- 2entru ca mi-a murit mama...
In mansarda s-a facut, dintr-o data, tacereK grea, grea.
adu îsi fuma
resemnate, tigara,
mai putin decât
dureroase stânjenit. I-am surprins
o noapte atunci
de lacrimi. priviri
'u se amare
astepta si la
nimeni
un asemenea raspuns. 'e-am vazut, doar, prietenul în ziua înmormântarii abia
coborând din tren. 2area plictisit si obosit. '-a tradat o lacrima, un suspin.
6uma.
- Eram sigur ca moare... 'oi ne aratam revoltati.
- E cinic.
Si, deodata, o fata noua cu un suflet nou, rasarit din murmurare. #s fi vrut sa
plânga, sa plâng cu el, sa-l mângâi. 2rietenii toti se tradau tulburati. Si,
deodata, gluma lui a rupt tacerea, stingera si stranie. #m zâmbit, fara sa-l
privim. Eu ma gândeam cât de inutil e <urnalul acesta, unde însemn tipurile
surprinse fara continuitate, rau, fals, voit fals. Si ma întristam aflând cât de
putin ne cunoastem, pastrând fiecare taine niciodata dezvaluite. Se întâmpla
ca un amurg sau un drum în noapte, sau o bucurie mare, primavara, sa
lumineze dintr-o data ascunzisurile sufletului pentru cei care stiu sa vada.
Strâng atunci bratul prietenului si ascund taina în mine. Si zâmbesc de câte ori
înteleg cât de strain pare prietenul meu celorlalti si cât de nebun în fapta lui...
8upa glumele lui adu, am început sa ne ascultam unul pe altul, planuind. Mai
aveam numai o luna pâna la eamene. 'e-a înspaimântat mult noul
bacalaureat1 suntem cea dintâi serie. &ei care învatau înainte, acum, se
surmeneaza. 'imeni nu stie ce se va petrece precis la bacalaureat. 2rofesorii
si-au pierdut calmul, baietii sunt înspaimântati. In loc de comisia amabila,
aleasa din profesorii liceului, cu care am copilarit si care ne cunosc, vom întâlni
comisii severe, care ne vor cântari în trei minute, definindu-se suficienti sau
insuficienti pentru 3niversitate.
6anica
- Sa maevad
terorizat
eu cude marele eamen.
patalamaua 'u-si îngaduie nici un plan pentru viitor.
la mâna...
'oi pastram, înca, atât curaj ca sa râdem. Invidiem pe 6urtuneanu si 0ricterian,
care acum sunt studenti, unul la 8rept, altul ia 6ilozofie.
- Eu fac ceful de bacalaureat, s-apoi, la 8rept, taticule4... *orbeste 6anica. îi e
teama sa se socoteasca fericit. 8aca se întâmpla
sa cadaH 'oi îl asiguram ca predispozitiile lui catre emotii îi pot fi fatale. 6anica
apuca un colt de masa si-l ciocaneste, îngrozit.
- 'u mai cobiti, ca-i semn rau4...
obert vrea sa ajunga actor pe scena eatrului 'ational si profesor universitar
de literatura franceza. 'u scapam prilejul de a-l coplesi cu bârfeli.
- 'umai sa nu încurci rolurile1 sa reciti la 3niversitate ca un prim-amorez...
obert zâmbeste superior. 'e spune ca profesorii de la &onservator i-au prezis
cariera fericita.
în ceea ce priveste 3niversitatea, voi stiti cine sunt...
- Stim, stim4 ne grabiram a marturisi noi în cor.
- 'u-mi va fi greu sa ocup o catedra de limba si literatura franceza...
'e-am amintit atunci, toti, cum a început obert sa citeasca frantuzeste, pe
doua carti primite în dar de la 8inuK cum împrumuta de la mine 2e 0alzac, cum
s-a îndragostit de critica lui 6aguet, cum memoriza din Musset, cum l-a
"înteles" pe &orneille dupa ce a citit o monografie asu-pra-i. 6iecare împrospata
un amanunt sters. #parea din nou acel obert cu pantaloni scurti, din
fotografia clasei a I*-a. 'e vedeam iar mici, descoperind carti, împrumutându-
le, scriind cele dintâi <urnale, încercând cele dintâi colaborari anonime la
reviste. 2rietenii si-au amintit de pasiunile mele stiintifice, acum consumate.
#m tesut fiecare un manunci de fire1 copilaria si adolescenta noastra sfârsite
într-un liceu si o mansarda.
Eram atât de veseli vorbind. 8e ce ma simt acum deznadajduit, coplesit de
tristete,
M-au de o disperata
întrebat tristeteH...
cât am scris din roman. I-am mintit, spunând ca lucrez la partea
a doua. 8ar parca eu nu stiu ca nu voi scrie niciodata omanul adolescentului
miop, pentru ca amintirile si observatiile mele nu pot ajunge niciodata un
romanH Mi-au cerut sa le povestesc capitole dintr-însul. #m povestit crâmpeie
din ceea ce scrisesem în caiet. e-am spus ca însasi aceasta adunare
neasteptata si completa - poate ultima din cariera noastra de scolari - va fi
reprodusa într-un capitol.
#tunci am vorbit, fara sa ma întrerupa cu eclamatii si comentarii. Eram
miscat, fara sa înteleg pricina. e-am spus, încercând sa zâmbesc, ca de acum
vom lua fiecare alt drum, si prietenia noastra - vece de opt ani - se va raci
firesc. *om întâlni fiecare prieteni noi si, poate, prietene. &ine stie daca în
aceasta zi nu se înceie, pentru totdeauna, o etapa di viata noastraH
&ef de bacalaureat, asa cum proiectasem de atâtia ani, nu vo1 putea face. 'u
vor promova decât prea putini în sesiunea de vara. Multi suntem siguri de
csrcenta. *om da bacalaureatul în toamna. Si atunci, cine stie câti vom treceH
8ar ne vom aduna peste cinci ani.
- Eu cred ca vom fi mult mai tristi decât socotim acum...
#m înceiat, blând, si ocii priveau un raft cu carti. 8e ce m-au stapânit,
atunci, pareri de moarteH
'u gaseam nici otarârea de a ma mustra pentru melancolia ealtata în
discurs. 0ricterian, cu adu, cu 6urtuneanu au ramas tristi, pe pat.
Mângâiau cu privirile odaita.
- 8e câti ani cunoastem noi mansardaH
- 5pt ani...
adu
&eilaltisi-a aprinsdistrati
rasfoiau o tigara,unlacramând. 6ireste,Marcu
teanc de reviste. se gândea
râdea,lajig-nindu-ne
mama lui moarta.
tristetea.
8ar eu îl întelegeam si-i zâmbeam pe ascuns. 'umai 6anica îsi pastra calmul.
- 3ite-i ca plâng, uite-i ca plâng4...
#ceasta ne-a suparat si ne-a otarât sa scimbam discutia. Se facuse seara.
2rin ferestruicile descise patrundea tipatul tramvaielor pe bulevarde.
'u avea nici unul curajul sa se desparta. 'e tulbura senzatia unei despartiri
definitive.
Miezul lui mai ne îmbia în strada, pe sub castani, în racoarea serii. S-apoi, mai
departe, spre &ismigiu, spre Sosea, cum faceam în celelalte veri, când prietenii
nu ma parasisera si eu nu-i parasisem.
#m stins lampa si am coborât, tacuti, scara de lemn. 'e-am oprit în gradina cu
flori. 8e când nu ne mai adunaseram opt baieti în mansarda mea... 'e-am urat,
unul altuia, noapte buna.
#cum stau aici, iarasi singur. 2entru cea dintâia oara ma înspaimânta gândul ca
odaita nu va ramânea întotdeauna a mea. 5 privesc, o caut, o masor cu ocii,
colt dupa colt.
...&um stiu ca a venit vara... Ma simt atât de obosit si trist si deprimat. 6ireste,
e o simpla criza de melancolie. *oi fi fericit sa încei pentru totdeauna viata de
elev.
8ar toate acestea nu trebuie sa ma intereseze acum. rebuie sa ma bucur ca
am descoperit în adu un nou prieten. 2oate el nu se va plictisi stând cu mine
de vorba, noptile.
Si nici aceasta nu trebuie sa ma intereseze. &i eamenul de bacalaureat.
*anciu, fireste, ma va lasa csrcent...
&ine stie când voi mai scrie în caietul acestaH

*. ISEI, ' *##


Iata, am ramas iarasi singur. #u plecat toti, fericiti, bacalaureati sau nadajduind
tomnateca promovare. &srcent - ca întotdeauna - astept câtiva bani si curajul
sa plec. E cald si îmi petrec ceasurile prin odai straine, care îmi aduc aminte de
copilaria mea si de jocurile mele, si de fratii care acum sunt departe.
8e-abia mai pot citi. 'u sunt trist si nu reflectez cu amaraciune la acest sarman
sfârsit de cariera scolara. #s putea gândi cu luare-aminte la atâtia ani irositi si
la cipul meu tot mai vested, si la lentilele mele tot mai dureroase. 8ar eu am
strabatut de mult cele din urma fruntarii ale adolescentei. Sunt inutile, înteleg,
tânguielile si gratuita melancolia.
8ar adevarul e altul, modest si netrucat de sentimentalism, sunt obosit. Ma
plictiseste si ma sugruma finalul acesta ce-si prelungeste?@K pervers agonia. #s
vrea Y cu orice risc - sa stiu precis, în ceasul acesta, care mi-e soarta. *oi pasi
la anul la 3niversitate sau voi pierde luni dupa < luni, dezamagit, asteptând noi
eamene.
S-apoi, ma oboseste lupta pe care o duc, tainuita, fara nadejdea biruintei
apropiate. &ând se va sfârsiH &e oglindiri voi pastra eu în oci, în ceasurile
rafuieliiH Si cu cine ma voi rafuiH
Simt cum vara aceasta - înabusita tragic în odai cu acoperisuri deja- j ratec - va
fi ultima vara. Iata, ce curios pare... 'u ma gândesc la moarte. Stiu ca trebuie
sa traiesc mult, pentru ca urasc mult. 8ar ma gândesc ca j tulburarile sufletului
sunt pe sfârsite si ca în curând voi capata alte pri- ?@ viri, si altfel voi privi
lumea.
...8e acum nu-mi voi mai scrie "memorii" false pentru uzul vointei mele. 'u voi
mai purta
parasit tunicasineagra
prietenii si parasit.
ei m-au nu ma vor mainetulbura
&ând atâtea
întâlnim, marunte
râdem, ispite.siMi-am
ne laudam ne
întrebam de viitor, ca si mai înainte. 8ar parca eu nu stiu ca toate acestea le
facem pentru ca nu putem face altfelH Si ca nimic din ceea ce traia altadata
comun în sufletele noastre nu mai traieste acumH
5 data cu prietenii, se rup si fâsii din sufletul meu. Iar eu le simt cum se duc,
una câte una, si sufletul mi-e tot mai pustiu, si mai stearpa iubirea catre
oameni...
Si atâtea cipuri pe care nu le voi mai vedea, atâtea obiceiuri pe care le voi
uita, ca sa-mi însusesc altele...
Si ciar adolescenta aceasta în care am vietuit, m-am balacit si m-am revoltat
acum o voi lasa în urma, ca sa patrund în grupuri de tineri parosi si îngâmfati.
Sunt ispitit sa ma întristez. #tâtia ani si atâtea îndurari, alaturi de atâtea
nadejdi...
'u stiu ce va fi cu mine dincolo. *oi mai întâlni prieteniH *a trebui sa ma
scimb iarasi, din adâncuri, si sa ma privesc în oglinda fara sa ma recunoscH
'u stiu nimic, si inima mi se strânge de teama. Mi-e teama sa nu renunt la
mine. Mi-e teama de mine, de viata. Si patimesc, totusi, asteptând s-o cunosc,
sa arunc zdrentele lumii acesteia de care eu de mult m-am despartit si de care
ma târau lanturi mescine.
Si e tot mai cald, si eu ramân tot mai singur. Ies numai noaptea si ma feresc de
trecatori, si ratacesc pe bulevarde, si colind &ismigiul, zicându-mi1 ^ ce
frumoasa e viata4 Si apoi ma întreb, trist, daca eu stiu pentru ce vie-j tuiesc. 'u
stiu.
...&e-mi lipsesteH &e-mi lipsesteH...
ecitesc caietele de amintiri. &ât de departe mi se par vremurile... Si prietenii
mei, "personagiile", atât de scimbate. Si eu strain. Ma prefaceam prea vesel si
ma ascundeam ciar fata de mine. 8ar parca stiu eu de scriu acum adevarulH...
*ara...
'u stiu #m ramas
cu cine sa dar
lupt, sfârsesc singur lupta,
simt tortura luptei si
si dusmanii rasar
jarul fierului ce din
ma mine, multimi.
despica. 8e ce
am vrut sa ramân singurH 8e ce nu e acum nimeni lânga mineH 'imeni,
nimeni... &uvinte ce amutesc sufletul.
Si iarasi ma întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit. 2asii ma
duc orbi în seara si ocii nu lovesc decât vedenii. Si asa trec ceasuri, si eu nu
stiu daca am raspuns celor ce sufletul meu ma întreaba. Si iarasi ajung acasa,
si trec din încapere în încapere, si gândul se coboara tot mai adânc, si ani multi
sa rasfira, iar eu îi privesc.
'u pot sa învat. Si ma întreb cum am sa ajung la 3niversitate. #s vrea sa ploua,
sa ploua zile dupa zile. &ât de putin vreau acum...
&u adevarat, rafuiala va fi dureroasa. *a trebui sa trec si starea aceasta.
8isperarea muta, obosita, stapâna va pieri într-o dimineataK iar eu voi uita
noptile din vara cu arsita si tristeti. Si ma voi surprinde scimbat, cu suflet
proaspat, si ocii îmi vor cuprinde soarele, si îl vor încide ca într-un ulcior. 8ar
socotelile cu adolescenta mea le voi face. Si câta amaraciune îmi va întuneca
sufletul, si câte rani se vor descide... îmi voi aminti noptile pe care le încep în
&ismigiu, invidiind fericirile altora, privindu-mi pasii goi si tristi pe alei. Si atâtea
din dorintele care ma înfrâng acum, aproape fara lupta. Si durerea pe care am
încercat-o în amurgurile acestea, simtindu-ma singur. Si toate rândurile dintr-
un caiet pe sfârsite... Stiu eu cine va biruiH
Se sfârsesc însemnarile adolescentei. &ând voi cuteza sa-mi scriu romanulH Se
sfârsesc caiete dupa caiete, si fiecare poarta alta luna sau alt an. 3nde sunt
acum toate umbrele acesteaH 3nde sunt vrerile, si temerile, si lacrimile meleH
Simt ca tot ce am crezut pâna acum fumegaK ca tot ce-am facut se naruieK ca
tot ce-am vietuit a fost vis. 'iciodata nu m-am simtit mai departat de mine
însumi.
Sunt obosit si trist, si sunt singur în casa aceasta,?@grea de amintiri. 8e ce ma
napadesc amintirileH Si de ce ma învaluie noaptea de vara cu tânguiri de
greieri si asfintit de patimiH Si nu mai am deloc puteri în mineH Si sufletul meu
e cu adevarat naruitH rebuie sa mi-l scimbH rebuie sa ma scimbH rebuie
sa ma pogor în strada si sa întind bratele, culegând ajutor si dragosteH rebuie
sa-mi câstig prieteniH
&eea ce înteleg eu acum îmi îndurereaza fiinta pâna la maduva 5are am ajuns
atât de neputincios, încât o noapte de vara sa ma de trame într-atâtH
&ât as vrea sa stiu ce voi simti si voi gândi eu în vara viitoare... cât as vrea sa
stiu daca atunci sufieru-mi va îngadui sa plâng...

*I. M# &#I'# *Z'3IE

8ar numai aceasta e lumeaH


8e câteva zile ma cinuiesc altfel de întrebari. &um sa lamuresc euT Simt ca
îmi lipseste ceva adânc, masiv, sigur, intim - cu care sa ma I contopesc - de
ani. #cum, as fi avut un tovaras. 8ar ma aflu singur, sub i arsita unor îndoieli
ce-mi sfâsie sufletul si-mi împrastie vrerile.
#u trecut de mult timpurile când cimia si insectele îmi odineau creierul. 'u
mai cred în ele, nu mai ma multumesc. #u trecut si tim-î purile lui 6eli e
8antec si /aecPel, zilele sfârsite inocent în fata Io- j calului cu tritoni, noptile
istovite lânga volumele cu scoarte rosii dini "0ibliote>ue de 2ilosopie
scientifi>ue". Scimbari de temelii s-au înfaptuit în suflet, aproape fara sa iau în
seama. &eea ce pretuiam mai înainte privesc acum cu nepasare. 8in toate
acele saptamâni de toamna, I de iarna, pe care eu le socoteam inutile,
celtuite
&um sa leresemnat în lecturi?@?@
spun altfelB inactuale,
decât "fapte"H M-ams-au depus înlauntrul
desteptat îmbogatit,meu "fapte"
împlinit si, noi.
totusi, cinuit de j sentimentul absentei unor lucruri despre care nu stiu nimic.
54 cât mi-e ! de greu sa scriu ceea ce nu am învatat din cartiK nu aflu cuvinte,
nu gi-f cesc procedeele...
8ar rezultatele saptamânilor mele sunt evidente. Eu ma simt altu0 otarât
altul. E dureros, însa, ca împlinirile, înnoirile, depasirile meleB sunt întovarasite
de acea constiinta a absentei, a golului. înteleg atât deB putin din toate aceste
lumini si umbre ce-mi brazdeaza sufletul... Stiui numai ca ele se precipita
acum, în anii de criza. Stiu ca nu le îndura ado-l lescentii care au patinat
dincolo fara nici un soc, fara nici o disperare. Sîj banuiesc ca toata aceasta
nedumerire va pieri în curând si ca negura4 care-mi oboseste sufletul se va
risipiK atunci voi întelege necesitate_K tuturor acestor scimbari.
8e aceea, omanul adolescentului miop nu va fi niciodata scrifl &um as putea
nota mobilitatea ciudata a sufletuluiH Iar daca as izbuti,K oare caietele mele ar
putea alcatui un "roman"H ot ce am scris în cinci sute de pagini ar încapea în
câteva capitoleH #m adunat mereu tot mai putine date asupra celorlalti.
încercam sa ma patrund si sa ma înteleg pe jfline, fara sa izbutesc. Ma
înspaimânt de câte ori frunzaresc <urnalul. &it de departe sunt înca de un
roman...
8ar, scriind acestea, ma întreb1 oare ar putea cineva construi un roman asa
cum l-am înteles eu, ca o rasfrângere completa si reala a adolescentei mele, a
adolescentei noastreH Eu am vrut sa scriu o carte care sa fie m primul rând o
justificare a întregii vieti launtrice pe care am vietuit-o în marginea scolii, în
adolescenta, si crezând ca ies din adolescenta. 'u voi izbuti.
8ar
scriupentru cinepentru
în <urnal, marturisirile acestea,
ca - fara "roman"de- mult stiuteH
el nu-si M-am
mai are niciotarât
un rost.saanu mai
rastimpuri tot mai mari, în ceasuri de grele tristeti, de plina criza, îl descid,
citesc pagini, si, câteodata, adaug. 'u mai culeg material într-însul si nu fac
eercitii de romancier precoce, ca acum un an. 8aca l-ar citi cineva, nu l-ar
întelege. 'u am urmarit - si nici nu se poate urmari decât cu încipuirea -
formele pe care neîncetat le-a cunoscut sufletul meu. Eroul ar aparea vesnic
contradictoriu.
Ma întreb cum am ajuns aici1 la marea mea întrebare, a romanului
adolescentei. 2roblema pe care predarea totala o solutioneaza. 'erecu-
noscându-ma în atâtea din paginile caietelor, gicindu-ma pe alocuri ridicol,
îngâmfat, m-am întrebat daca as putea construi pentru roman un personaj atât
de stânjenitor, atât de contradictoriu. Si m-am întrebat daca retusând
personajul <urnalului meu as mai ramâne în realitate. Si iarasi, daca otarârea
mea de a nu contraface realitatea e sau nu literara. Mi-am spus1 adolescentul
dintr-un roman trebuie sa fie numaidecât cel din iceul "Spiru /aret", anul
!+$9H 6ireste ca nu. Si, totusi, eu voiam romanul meu o carte de viata efectiva,
o confesiune personala, o rafuiala.
'-as putea raspunde pentru ce m-am otarât sa scriu eu numai o asemenea
carte asupra adolescentei. înteleg, însa, renuntarea mea de a mai scrie când
m-am convins de ridicolul eroului. Mi-a fost teama ca cititorii nu vor accepta
necesitatea ridicolului adolescentei, alaturi de necesitatea eroismului, a
nostalgiei, a mediocritatii.
R
8ar eu am început prin a însemna starea sufleteasca, atât de noua si de
intensa, a nemultumirii totale. 'u e vorba de o nemultumire trecatoare, când
cartile îsi pierd savoarea, iar tristetea ameninta sa ajunga disperare. 'u-mi
recunosc sufletul de acum în nici unul din "capitolele" triste ale <urnalului. Sunt
linistit si odinit.
marginile pe careSimt
eu lenumai insuficienta
socoteam vietii?@argi.
generoase, iele #ceasta
launtrice,e ma
totK înabusa
si e mult. #s
repeta de un nesfârsit numar de ori1 numai atât, numai atâtH...
'u stiu de ce am ciuda pe munca mea stiintifica. Sunt convins ca `-M împlinit
întotdeauna spontan si nedisciplinatK de aceea nu pot fi aspi= fata de
putinatatea rezultatelor sale efective. 8ar, oricum, stiu acum atât de putine
lucruri esentiale... 8e câte ori vreau sa aflu cu adevarat. cauzele, ma simt atât
de tulburat, de nesatisfacut, de naufragiat... Sunt convins ca drumul pe care l-
am luat se va opri în fata unui punct mort. Si ma cuprinde ciuda gândind
aceasta, pentru ca nu înteleg cine îmi aduce mie siguranta convingerii.
într-o seara, petrecuta în riguros eamen interior, m-am staruit sa amân
problemele stiintifice pentru 3niversitate si sa ma multumesc acum cu istoria.
8ar istoria, ca orice lectura care nu te zdruncina, e un] simplu opium. &artile te
silesc sa-ti pierzi inteligent timpul. Si, totusi, aceasta pierdere inteligenta nu e
mai putin absurda, prin faptul ca te consuma si te înstreineaza.
#cum simt ca si stiinta, si istoria, si filozofia sunt inutile. #rd de dorul unui
adevar unic si pur, de siguranta unei dogme, a unui "gid" infailibil. 'u stiu de
ce invidiez soarta adolescentilor catolici.
Si, totusi, orice 0iserica îmi repugna. 5rice dogma, pe care nu o pot întelege si
eplica, ma înfurie. Mi se pare ridicol sa accept, dupa atâta truda stiintifica,
absurditati biblice si grozavii catolice. 8ar daca toate acestea nu sunt 0iserica,
dupa cum m-am convins ca nu sunt eligiaH
M-am apropiat de mistica în diletant. #m citit marturisirile sfintilor cum citeam
marturisirile oamenilor1 din curiozitate. #m ramas întotdeauna un curios
neodinit, iar daca as ajunge vreodata calugar, as pastra în biblioteca rafturile
naturalistilor si colectiile
demult ca mistica erotice.
nu trebuie 8ar nu'u
înteleasa. înteleg mistica,
ma pot apropiadesi m-amdeconvins
efectiv duul
sfintilor, pentru ca mi-e teama sa nu ma conving din autosugestie, din dorinta
convingerii, iar nu din evidenta adevarurilor.
'ici nu stiu daca ceea ce îmi lipseste e credinta. 8e câte ori gândesc cuvântul
acesta1 credinta, ma simt nemultumit, insultat ciar. 'u pot accepta credinta în
8umnezeu, în Mântuitor, în Sfinti, în 0iserica. înainte, aceasta atitudine fatisa
ma multumea. #cum, însa, sunt nelinistit?@ daca credinta înseamna altcevaH
8aca eu nu am ajuns înca a dibui tâlcul credintei si iau superstitia
înspaimântata în locul unui fapt sublim de care ma aflu, înca, prea departeH
atacesc tot mai mult calea pe care voiam s-o pastrez în aceste pagini. &eea
ce am scris asupra credintei este atât de putin limpede, atât de putin
lamuritor... Iar eu banuiesc ca m-as putea eplica mai bine daci mi-as înfige
pumnii în tâmple, as încide ocii si mi-as jura sa nu mR ridic de la masa pâna
ce nu gasesc cea dintâi solutie vrednica de a i tinuta în seama. 8ar lucrul
acesta, cel putin acum, e perfect inutil. 2e mine ma nelinisteste noua viziune
pe care o capat, nu stiu de la cine, nu stiu pentru cât timp si aproape nu stiu
datorita caror împrejurari.
#stazi am simtit imediat si dureros nemultumirea de mine si de munca mea.
&ând m-am întrebat1 "#ceasta e viataH " - m-am întrebat1 #tât am vazut eu
din viataH" 'u ma mai lega nimic de cartile si de nazuintele care ma
entuziasmau pâna atunci. Mi se parea ca îmi lipseste constiinta rostului acestor
carti si acestor nazuinte. 8ar de ce sa le numesc ale meleH Sunt izvorâte din
necesitatile organice sufletului meuH Sunt cu adevarat sufletul meu autentic,
sufletul meu de totdeaunaH
2oate sunt rupt din preocuparile mele. 2oate am îndurat prea multe eperiente
direct personale, care m-au departat de cartile cu stiinta. 8ar, aceasta nu e o
eplicatie. Eu gândesc si acum aceleasi laude asupra cartilor cu stiinta. #daug,
însa, cumsinu
multumi adaugam
epuiza mai înainte1 dar cartile a-cestea îmi vor cuprinde,
viataH...
M-am întrecutK aceasta e sigur. #m iesit din mine ca sa pasesc mai departe.
2asii acestia îi împlineam cu fiecare carte citita, cu fiecare durere refulata. 8e
ce astazi întrecerea e atât de evidenta si, în loc sa ma multumeasca, ma
întristeaza, ma copleseste cu acel sentiment al absenteiH &e-mi lipsesteH *iata
mea launtrica de pâna acum, viziunile mele, rosturile mele, valorile mele. 8e ce
s-au naruit toate acestea dintr-o data, fara nici o cauza reala, fara nici o crizaH
2oate eu lucrasem pe nisip, poate adunasem material inutil. 8ar oare, stiinta,
filozofia, istoria sunt inutileH &ât de departate mi s-ar parea acum, nu pot sa le
cred. #tunci de ce scufundarea brusca petrecuta zilele acestea, sfârsita în
ceasul acestaH
ruda mea nu va lamuri nimic. 8easupra tuturor ipotezelor si eplicatiilor va
ramâne faptulK pe mine ma clatina vânturile.
2resimt ca se vor petrece altceva decât simple eperiente în marginea unei
carti sau a unui om aflat din carti. 2resimt ca întreaga mea viata launtrica se va
darui. &uiH 'u pot sa ma gândesc la 0iserica. 'u sunt un mistic si nici nu sunt
un ateu satanic, cinic, disperat. &um as putea, atunci, ajunge la IisusH
Iata ce simt1 ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase, si lasat iar în
suflet, si iarasi înaltat. Si nu stiu nimic alt, si nimic nu înteleg.

*II. 0#&##3E#3

Emotii mediocre la eamenul de csrcenta. Si eu, si Marcu raspuj dem prompt,


eact.
rezolvat*anciu
toate biruise, dupa'e-am
problemele. trei ani,întors
învataseram matematica.
acasa fara a asteptând
bucurii mari, teza am
rezultatul.
#u început atunci zilele de neliniste pentru bacalaureat. în vara au cazut multi,
si din pricina unor întrebari stupide. &eea ce nu m-a înspaimântat destul ca sa
recitesc pe vacanta cartile ultimilor patru ani de liceu.
#m încercat sa precizez ceea ce trebuia sa stiu si ceea ce stiam. Scriam
subiectele pe o lista, iar lista era fara sfârsit, si timpul meu prea scurt, si vointa
mea îndoielnica. Mi-am spus ca la bacalaureat se va cerceta cultura generala,
iar nu amanuntele pe care oricine le poate memora din carti. 3itam cu
încapatânare cele ce mi-au povestit colegii, de la primul eamen din vara. Ma
întâlneam cu Marcu, la mine în mansarda, ca sa învatam. Eu luam o fizica, el o
geografie. 8ar ne surprin-deam, peste un ceas, polemizând în biologie si
literatura. #ceasta s-a petrecut întotdeauna. Eu am învatat fizica singur, si el
singur geografia. Seara ne întâlneam din nou si rataceam mult, pasionati si
cinici, planuK ind ani de munca universitara, el la medicina, eu la greaca.
ezultatul eamenului de csrcenta, înscrierea la bacalaureat cu taa scumpa,
frigurile asteptarilor înainte de teza au trecut, au trecut...
începuse toamna, si pe noi ne ispiteau nostalgii bucurestene, orasul torturat si
trist sub frunze. 'e umileau diminetile prea senine si parcurile dezmortindu-se
proaspete din ploaie, si ulitele brune, cu pietre reci si case albe.
învatam dureros, ascultând prin ferestruici orasul revarsându-se catre
câmpurile toamnei. Si iarasi nu gaseam puterea de a ma batjocori ca sunt
melancolic, acum, în fata marelui fapt. #s fi vrut sa alung tot undeva, în sufletul
meu, în orasul meu, si sa pasesc eroic. Ma descopeream erou, pentru ca citeam
carti nesuferite în început blând de toamna.
în sala prea mare si prea rece pentru sângele nostru înspaimântat1 arn fost
rânduiti fiecare în câte o banca. 8oi profesori necunoscuti si grabiti ne-au dictat
subiectul.
de M-am
dimineata, amlinistit
tradusdeun
cum am început
paragraf sa scriu.
din Seneca # douaiarzi,dupa-amiaza
filozoful, la acelasi ceas
am
pregatit versiunea franceza. Eram liberi trei zile. 'e-am întors acasa fericiti. #m
râs pe strazi, socotindu-ne studenti.
pagaduiam toti lui Marcu glume antisemite. Si Marcu raspundea sen-tentiind1
- 5vreiul în veci nu piere4...
Eram toti admisi la oral.
'i s-a fiat, pe liste albe si oficiale, ziua de eamen a fiecarei serii. #m fost
cuprinsi, atunci, de febra nestapânita a lecturilor pripite, a rasfoirilor nervoase,
a memorizarilor, a fiselor, a sublinierilor cu creion rosu. 'u mai ma
recunosteam. Ma desteptam în zori si cercetam manuale aspre si seci, pe care
nu le descisesem niciodata în liceu. Munceam cu un suflet si un creier strain,
instinctiv îndârjit. Simteam cum îmi scad puterile, cum ma voi pravali daca nu
uit totul pâna ce scap.
Si, deodata, m-am surprins calm, plictisit, dezgustat. #m asteptat sa se apropie
ziua oralului fara nici o emotie.
."#cum e seara, e cald, se risipesc miresme de ploaie. 8ar azi dimineata era
senin si rece. &adeau frunzele si fructe de castan salbatec cadeau, si trotuarele
erau curate, vinete. #m plecat fara sapca si fara geanta. #m plecat dupa ce m-
a sarutat mama si mi-a facut cruce pe frunte si a aprins candela. '-am putut
goli ceasca cu cafea neagra. '-am putut sfârsi cornul. 'u eram emotionat.
2aseam alene, evitând bulevardele cu tramvaie si trecatori grabiti.
#m ajuns în curtea larga printre cei dintâi. &âtiva candidati, de la alte licee,
rasfoiau carti din giozdane pline. 'u cunosteam pe nimeni din seria mea. 8ar
Marcu si ceilalti fagaduisera ca vor veni, ca sa afle rezultatul. ^
5coleam
rastimpuricurtea, fara sa"Sa
as fi strigat1 matreaca4
gândesc
Salatreaca..."
nimic, fara
8arsama
doresc nimic.
linisteam si a
paseam
înainte, fara carti si fara fise.
Mi-am amintit si m-a tulburat, fara nici un rost, parerea de rau cu care o
studenta în medicina, ce cauta pe fratele meu, mi-a spus1
- 8e ce nu mai sunt si eu în liceu...
Mi-am amintit si m-au tulburat alte scene si cuvinte aproape uitate. 2aseam în
curtea larga, cu gândurile straine de eamen si de comisia care întârzia sa se
adune.
8upa un ceas, am fost cemati în coridorul întunecat. îmi priveam tovarasii1
tremurau, cu buzele albe, cu gâturile reci, cu tâmplele supte. Eu eram palid si
îmi torturam ocelarii.
în clasa navalise prea multa lumina. M-am surprins înciudat ca lipsea catedra.
2rofesorii s-au asezat pe scaune. 'oi, într-o banca lunga, unul lânga altul. Eram
calm, prea calm.
#m început cu limba si literatura româna.
- 2oti sa-mi spui evolutia sufielorH
0aiatul privea în gol. *ecinul lui tremura. îl vedeam ca se opreste cfl greu sa nu
ridice degetul. întrebat, a raspunsK dar a confundat. #ceasta a bucurat pe al
treilea vecin, pe care - din sadism - profesorul l-a sarit,4 cercetându-ma pe
mine. #m raspuns poate prea prompt si încruntat.
- Stii eemple din leicul bizantinH
5 întrebare stupida, dar stiam. Miop si suparat, zâmbind la rastimpuri
prezumtios, profesorul m-a socotit, fireste, papagal premiant si mi-?@, a pus alte
întrebari, ale caror raspunsuri nu se pot memora. 8ar a cazut?@ singur în cursa,
pentru ca întelegeam pe Eminescu si i-am interpretat mai bine decât se
astepta începutul Scrisorii I. M-a întrebat din istoricii ardeleni, fara sa banuiasca
acele nopti parfumate când citeam pe Sincai si fara sa stie ca descoperisem de
curând
8e ce îl la un anticar
persecuta Istoria
atâtH filologiei
giceam române
ca se a luiceilalti.
întreaba Seineanu.2oate e evreu.
- Stii ceva despre srcinile poeziei populareH I-am spus ce stiam. M-a întrerupt.
- Multumesc. &u dumneata am sfârsit.
2rima izbânda îmi daduse curaj. #m raspuns la istorie ceea ce dorea
curiozitatea banuitoare a profesorului1 relatiile lui 2etru Musat cu polonii.
*ecinul meu nu avu noroc.
- 2e unde intra 'icolae Mavrocordat în 0ucuresti când venea din
MoldovaH H
- &e domn român s-a înecat în 8âmbovitaH #ceasta o stia ultimul din serie.
- *lad înecatul.
- Stii ceva despre elH
- # fost domn al Munteniei... -0ine.
a geografie n-am stiut sa spun flora versantului nord-estic al Muntilor #puseni.
'-am stiut nici afluentii &risului #lb. #m luatpatru. *ecinii mei stiau atâtea
numiri de râuri si munti...
a fizica si cimie, la limba franceza, am raspuns tot ce m-au întrebat. Mi-era
ciuda ca profesorul - incult - nu discuta decât despre sinonime si omonime sau
ne punea sa rezumam &idul.
- Spune-mi evolutia aparatului digestiv de la ecinoderme pâna la om.
Mi-am amintit lecturile mele stiintifice, anii petrecuti în laboratorul de fiziologie
al &asei Scoalelor, colectiile de insecte, volumele lui 0rem, 2errier si 6abre.
încet, încet, raspundeam.
Ma pasiona întrebareaK faceam eforturi de memorie, de logica, de atentie. 8ar
profesorul nu era multumit. Mi-a socotit memoria proasta.
-papagal.
8aca te-ai apucat sa
#ltminteri, le înveti,
nu-ti admir trebuia
decât osa le învetiîncapatânare,
mediocra pâna la capat,cacapentru
un perfect
nota
cinci.
#m rosit. Eram umilit, furios, trist. #s fi vrut sa-i spun1 "&eH..." #s fi vrut sa-l
provoc - pe el, incult si îngâmfat profesor al unei stiinte culese din manualele
elementare - la o discutie de filozofie biologica. 8ar n-am putut face nimic.
Mi-am îngitit amar umilinta. Sfârsisem.
#m plecat fara nici o bucurie, tara sa tip, fara sa alerg pe strazi, asa cum îmi
fagaduisem. #m povestit prietenilor furia mea cu profesorul de naturale. M-au
socotit naiv. Si cinciul e bun.
#m facut, pe un colt de zid, media. îmi da, în orice caz, sase. Sunt aproape
sigur trecut. Si nu simt nici o bucurie, si asta ma doareK mult, mult. Si de aceea
scriu în caiet1 ca sa nu uit durerea din ziua eamenului meu.
în roman, daca îl voi scrie vreodata, voi culege toate stupiditatile, toata
absurditatea bacalaureatului. *oi dovedi cu atâtea pilde ca trec cei norocosi,
cei favorizati, cei tâmpi. Eu n-am vazut selectia despre care ni se vorbeste.
8aca ma întreba la naturale insectele, la franceza romantismul, iar la geografie
srcinile geologice ale muntilor, luam cea mai mare nota.
8aca ma întrebau altceva, poate luam la toate "insuficient". #m avut noroc, am
avut si nenoroc. 8aca voi promova, voi promova mediocru, printr-o întâmplare.
2acatele mele n-au fost surprinse, însusirile mele n-au fost rasplatite. 2enibil...
8aca nu voi treceH...
# început sa ploua1 greu, rece, monoton.
E toamna afara sau e toamna în mansarda meaH...

*III. 6I'#

scapat,singurul
#m trecut am scapat4...
din seria liceului nostru. Ma doare ca n-a trecut Si Marcu. 8e
acum, nu-mi va mai fi prieten. 2e noi ne legau creierele, nu sufletele.
8espartiti, cine stie daca nu ne vom uitaH...
Mi-am citit numele pe lista, cu oci tulburi. M-am plimbat iarasi prin curtea
larga, cu platani ca în zilele eamenului. M-a cuprins deodata un dor puternic
de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. Ma întrebau profesorii, ma întrebau
elevii asupra bacalaureatului. e raspun-deam pripit. 2e mine ma întristau
clasele în care peste putin timp nu voi i mai zari nici o fata cunoscuta. Si ma
întrista portarul, si orga marunta -"ascunsa sub scara, si dulapurile cu carti din
care atât am citit...
2rietenii m-au sarutat.
- Iata ca încep rasplatirile...
&ine stie ce viata începe în zilele acestea de toamna, când eu ma simt atât de
scimbat, de strain, si ma simt ispitit sa plâng, sa alerg, sa râdH... 'u vreau sa
ma gândesc la 3niversitate. &aietul acesta e înca un caiet de adolescent. Mai
vreau sa scriu numai câteva pagini, si apoi sa-l sfârsesc, pentru totdeauna.
&ine ar putea întelege tristetea salbatica a acestui sfârsit pentru totdeaunaH...
5 viata se încide. *oi rasfoi mai târziu caietul si, poate, ? nu-l voi rasfoi - ca
pâna acum - singur...
Scriu cu greu. Ma simt furat de noi desfatari, de gânduri noi1 3niversitatea... Si
ma simt înca legat de adolescenta mea, de acel roman pe care nu l-am scris.
'u l-am scris, pentru ca nu puteam descoperi în mine si în ceilalti un roman.
Eram cu totii contururi, nostalgii, mediocritate. &âteodata ridicoli, câteodata
eroici. &um as fi putut iscodi în lumea aceasta un conflict ?@^ care sa duca la un
romanH...
'u l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care -l-as oglindi
în roman.
'u înteleg nimic din tot ce vietuieste acum în jurul meu. Ma obs`l deaza
romanul, ma cinuie atâtea fapte care trebuie spuse. Si nu stiuj
cum sa-l scriu si nu pot sa-l scriu...
Soarele se iveste din nou.
Soarele se întuneca.
#stazi am colindat câmpurile cu miros de toamna, ca în dupa-amiT zile
copilariei. #m revazut atâtea lucruri. #m plâns ca un adolescenta lânga un
copac, descoperind un colt albastru de cer. '-am stiut si nj m-am întrebat.
#m venit acasa.
8e acum va trebui sa muncesc mult, sa muncesc fara odina, sa-nj istovesc
crunt anii tineretii. Si nu pot munci. Ma lovesc, îmi musc bu zele, si nu pot
munci...
Se sfârseste, însângerata, toamna.
Mansarda mea a ramas aceeasi1 blânda, singura, trista. Eu am sa scriu
omanul adolescentului miop. 8ar am sa-l scriu ca un <urnal al autorului.
&artea mea nu va fi un roman, ci comentarii, note, scite pentru roman. E
singurul mijloc de a surprinde realitatea, firesc si dramatic.
2loua, ploua.
8intr-o mansarda iubesti întotdeauna ploaia. *reau sa încei <urnalul în aceasta
zi de toamna. îl încei, pentru ca ma arde dorul de a începe ciar acum
romanul. #m scitat cele dintâi capitole.
*oi scrie1
"2entru ca am ramas singur, m-am otarât sa încep ciar azi omanul
adolescentului miop..."
Sunt fericit ca în gradina ploua...

S6ZSI

*olumul II A;#38E#M3SB !+$C


A2#E# IB
F. 8E&5
&astanii erau umezi dupa ploaie, bulevardele reci, si deasupra mea, toamna.
2aseam sfielnic si stânjenit de privirile celorlalti. Ma încruntam ca sa prind
curaj. ezemat de zid, pe coridorul ce ducea la secretariat, ma desfâtam. #s fi
vrut sa nu ma descopere nimeni, ci eu sa-i descopar pe toti. Si mi-erau toti
dragi, si gândeam de-acum, ei îmi sunt tovarasi... Daream prea multe studente,
si toate mi se pareau frumoase, si le socoteam asemenea /=potiei. Simteam
cum cresc în mine nadejdi si doruri, si cum se iscodesc nelinisti. îmi spuneam1
nu e asa ca acestia sunt cei mai frumosi aniH Si nu stiam daca trebuie sa-i
stapânesc sau sa-i las sa ma stapâneasca.
recusera acele nopti tulburate de gramatica greaca. într-o dimineata dureros
de senina m-am coborât din mansarda. 6lori de tufanica ma ispiteau. &erul era
înalt, înalt. &asa mi se parea atât de buna, de draga. &urtea îmi era prietena.
ufele mari de liliac se umileau în soare. #tunci am otarât1 greaca n-am s-o
învat acum. S-ar fi spus ca asteptam un fapt de mult fagaduit. Si nu stiam ce
astept.
rebuia sa-mi gasesc prieteni noi. 8ar nu cutezam sa vorbesc colegilor care se
asezau în bancile din fund si-mi priveau banuitori lentilele si zâmbetul. 'u
cutezam sa vorbesc colegelor, care se asezau în bancile din fata si nu ma
priveau deloc. #steptam.
...2loua, ploua. Eu
singur, citeam. "&eaîmidintâi
cumparasem
toamna" carti multeeu.
gândeam dupa bacalaureat. în mansarda,
Si zâmbeam.
...&el dintâi curs, în amfiteatrul "Maiorescu", ascultat lânga fereastra, înciudat
de amurgul prea sângeriu si de mâna vecinei mele, prea alba, prea calda... <os,
pe bulevard, treceau oameni care nu ne cunosteau
!%:
profesorii. ;ândul acesta stupid ma împiedica sa înteleg elogiul filozofiei ca
suprema încoronare a activitatii pamântenilor. 8omnul vorbea rar, clar,
obositor de clar si de rar. a sfârsitul orei, duduile îsi potoleau enervarea
încizând si descizând genti suspecte. Erau si dudui care luau note. #veau
urecile mari, parul adunat salbatec deasupra cefei palide. Daream tineri cu
atitudini de gânditori la congres. 6runtile descoperite, sprâncenele încruntate,
obrajii rezemati în pumn.
&oboram scarile, si globurile galbene rasareau în seara.
2e coridoare, pereci si grupuri. 2erecile, lânga ferestre, cu ocii în toamna.
;rupurile, lânga ziduri, dispretuiau studentii sfiosi sau studentele cu rocii prea
lungi. ;rupurile întotdeauna râdK perecile tac întotdeauna.
&ea dintâi scimbare1 mi-au fost simpatici sentimentalii. "Ei doar înteleg ca
totul nu e decât o gluma", gândeam. 8e ce ma întristau otarârile
adolescentei, întarite în ceasuri tulburiH...
Ma stânjenea palaria, prea mare si prea neagra. 6ratele meu a încercat sa
glumeasca1 studentii sunt poeti si boemi. 8ar eu aveam mansarda, si nu
scrisesem niciodata versuri. Sub palaria mare, paream mai degraba un zugrav
german. 5 purtam numai în ploaie. Si toamna ploua, ploua...
&ea dintâi dovada ca adolescenta mea era definitiv înceiata1 nu mai scriam
<urnal. otul se rafuia, de-acum, în suflet, tainuit. 5 alta dovada1 ceream si
capatam bani pe cele ce publicam. #veam bani multi si-mi cumparam carti
scumpe.
...Strazile
o toamna erau tot mai
si iedera reci, printre
ruginea zidurileferestre.
tot mai moorâte. &astanii îmbatrâneau cu
8imineata, sufletul mi-era clar. Seara, sufletul se tulbura. 8e ce mi-am uitat
visurile care înfloreau si se alungau în somn nelinistitH...
2e coridor, în fata unei usi, seara, am lovit o duduie care m-a privit enervata.
#m fost palid, apoi rosu, apoi palid. #m aflat mai târziu ca pe duduie o ceama
0ibi. 8e arunci o salutam umilit. 0ibi nu-mi raspundea. 8ar de ce îi spuneam eu
0ibiH...
'u aveam noroc. 'u-mi întâlneam colegii din liceu la nici un curs. Ma
obisnuisem, însa, cu câteva cipuri. 3n student basarabean, înalt, spatos, balai,
aproape cel. Era înscris la eologie, 8rept si 6ilozofie. 'u pierdea nici un curs
si îsi transcria notele în caiete mari, liniate. # fost la #tena, la Sofia, la 2aris.
'imeni nu stia mai mult. S-a împrietenit cu un evreu care iubea o evreica
frumoasa. Era urât, dar o iubea. #m înteles aceasta când marturisea
basarabeanului1 "E asa de inteligenta4...", trist, trist.
Ma întâlneam si cu o studenta cârna, care citea carti de filozofie germana si se
mândrea cu feminismul. 8iscuta cu oricine filozofia
!%7
germana si feminismul. #vea un început de fraza foarte ciudat1 "Ma rog, I ma
accepti ori nu ma acceptiH"
6eminista dispretuia studentele frumoase si studentii inculti. #m surprins un
crâmpei de convorbire.
- 8aca n-au citit pe /egel, nu-s buni de nimic4 -DauH...
3nul, indiscret.
- 8ar mata de unde stiiH
- Eu, domnule,
Sa fie sunt feminista. #ltul, catre vecin.
sanatoasa...
&âteodata venea însotita de un tânar palid si firav. &ei care stau în bancile din
fund sopteau ca e un convertit.
Mai întâlneam o fata bruna, cu parul retezat pe frunte, care vorbea blajin si
învata cuvinte latinesti pâna ce începea cursul. #m surprins-o într-o zi citind un
caiet cu versuri. # rosit. 8e atunci îmi zâmbea, iar eu o salutam.
...8aca ploua seara, dupa sfârsitul seminarelor, asteptam pe coridorul cu
ferestre largi. încet, încet, mi-a pierit sfiiciunea. întâlneam studenti de la
eologie, cu plete, cu barbi tinere si aspre. Si studenti sarmani de la itere,
care blestemau ploaia, pentru ca îsi pierdeau masa la cantina. Si studente din
orase departate, cu oci banuitori si ciorapi patati de noroi. 2orneau grupuri,
grupuri la camin, cu servietele sub brat.
&ând trecea ploaia, pe strazi spalate si reci, ma întorceam acasa. 2riveam
ferestre luminate si giceam odai calde, intime, cu pasi moi,
feminini, pe covoare blânde. Si nu-mi îngaduiam sa fiu trist.
R
oamna, cu tristeti si amurguri, a trecut. #cum, dupa doi ani, amintirile sunt
amare si grele. Iar eu scriu povestirea aceasta linistit si înasprit de pasii pe care
i-am facut. Si scriu o povestire care nu e, înca, înceiata. *iata se vietuieste
înainte, iar eu scriu ceea ce a vietuit.
FF. 2ESE8I'EE
oamna am sfârsit-o singur. Si, deodata, la începutul lui decembrie, mansarda
s-a luminat. &adea seara, iar sus, la mine, se înstruneau coruri. 6aptul s-a
petrecut atât de repede... #m început sa uit împrejurarile în care am cunoscut
pe doctorandul cu fruntea lata, cu zâmbet nervos în coltul buzelor subtiri. Mi-a
vorbit, de-a lungul bulevardului,
!%C
cum orasul
nimeni, nu are înca
înceindu-i, sa-iun cerc studentesc,
cunoasca. cum
3n batrân trec
vrea aniidaruiasca
sa-si universitatii fara ca
averea
pentru &amin, daca cercul ar eista... Si cercul nu eista, pentru ca fiecare se
multumeste sa-si petreaca anii cu cei câtiva tovarasi veci, de care îi leaga
copilaria sau liceul. 8aca s-ar gasi, undeva, o camera pentru început...
- #m eu o mansarda.
8octorandul s-a împotrivitK studentii si studentele sunt zgomotosi,
nedisciplinati. *or stânjeni si obosi pe cei de acasa.
- Mansarda e a mea...
#m primit-o numai pentru coruri. 'e-am despartit în noapte, fericiti. 8imineata,
urcase treptele de lemn si ciocanea la usa.
- &e de carti, ce de carti...
Mi-a spus de tot ce facuse dupa ce ne-am despartitK adunase cinci colegi
pentru comitet, scrisese apeluri pentru studentii orasului, obtinuse cei dintâi
bani de la batrân, comandase la tipografie buletine de înscriere, cumparase
dosare si ârtie. #ducea o geanta încarcata. Medi-?@ cinist, socoti volumul
aerului din odaie.
- Mai mult de doua ceasuri, pentru cincisprezece persoane, nu se poate... 8upa
doua ceasuri descidem ferestrele... *oia sa vesteasca, prin ziare, o întrunire si
nu gasea sala. M-am îmbracat, zorit, si am plecat amândoi la directorul liceului.
0atrânul încerca sa se înduioseze1 venisem acum noua ani, mic si sfiosK iata-ma
acum studentK am sa-mi mai amintesc, oare, de directorul batrân, un parinte al
sufletului meu de adolescentH... 8octorandul îsi musca buzele de nerabdare. a
ce sunt bune toate acestea, acumH începe o noua viata, rodnica si avântata. 'e
poate da si el o mâna de ajutorH 2rimeste sa ne împrumute sala de muzica
pentru cele
- 6ireste, dintâistudenti...
pentru întruniriH
# multumit, cald si scurt, si a plecatK la 3niversitate, la ziare, la decanat, la
cantine.
2e drum, întorcându-ma singur, cu amaraciunea amintirilor directorului în
suflet, am întâlnit cei dintâi fulgi.
- 8ecembrie...
# doua zi de dimineata, ferestruicile mele pareau albastre sub zapada, în
odaita, frig si tristeti. #m adus jaratec mult si lemne multe, albe. ânga soba
citeam înciudat informatia la rubrica "3niversitare"1 ,Ois-tâzi, la ora ,
studentele si studentii care vor alcatui corul orasului sunt rugati sa se înscrie la
sediul provizoriu din mansarda...".
#m alergat jos.
- a cinci avem oaspeti.
- &âtiH
!%+
- 'u stiuK douazeci, treizeci. 8ar se face selectie... 3nii vor pleca imediat...
Mama nu a crezut în "oaspeti" pâna ce nu a vazut pe duduia care întreba.
- *a rog, aici e o mansarda, sediu provizoriuH...
6ireste, era 0ibi. 8octorandul nu venise. Eram nerabdator si ma întrebam daca
e destul de cald, daca jeturile sunt comode, daca rafturile sunt curate. 0ibi nu
se astepta sa ma vada si, mai ales, sa ma gaseasca singur.
- 'umai dumneata ai venitH
- Eu sunt... sa vedeti...
- #sa e, mansarda e a dumitale...
- ocmai. aceam, stânjenit.
- 8umneata lucreaza înainteK eu am sa citesc ceva de aici... uase &or=don. Ma
înrosii.
bineH
- E interesant.
- omanH
K
- #dica cumH
^ - '-ati citit nimic de ;ideH
- 0a da. 3n manual de Economie politica. 8ezarmat, precizai.
- #cela-i de &arles ;ide.
- 54 pardon4 Si asta-i #ndrei... Dâmbea, cu ocii în carte.
- &unosc si eu un #ndrei, foarte bine, student la 2olitenica. 3n scior...
#probam.
- 8a, da...
5 rugai sa ia loc pe un jet, între rafturi.
- 'u te plictisesti d-ta singur aiciH Mintii, prezumtios.
- 'u sunt cu totul singur... Ma privi lung.
- &iudatK nu pari îndragostit. 2alid, palid.
M-a mântuit doctorandulK intrase fara sa se vesteasca, cu geanta umeda de
fulgii topiti, cu fruntea înasprita de frig.
- 'u ma prezinti domnisoareiH...
!9G
&um era sa-i spun ca o ceama 0ibiH S-a prezentat singura. I-am retinut
numele.
într-o jumatate de ceas, mansarda era plina de studenti si studente. Se
adunase, la o masa, comitetul provizoriu. 2e aceia îi cunosteam1 doi de la
2olitenica, un sublocotenent în ultimul an de Medicina, un tânar slab si
gârbovit,
decât prea care fuma
putine mult pe
dudui, si-siscaune
cântarea cuvintele.
si pe &eilalti,
pat. #scultam straini.
cele ce le '-au avut loc
spunea
presedintele.
'u era orator. îsi cauta cuvintele, dar le rostea definitiv. # amintit donatia
batrânului. 8ar cercul nu eista. rebuie încegat, cât mai repede. &orul si
festivalul ne vor aduce bani. *om merge cu colindele la ministri, la rector, la
2alat. &ercul trebuie sa ajunga persoana morala si, apoi, persoana juridica.
#stfel, va putea primi donatia. în acelasi timp, trebuie sa încercam o "viata
studenteasca".
5aspetii mei se înflacarasera. 6agaduiau ajutor, munca, entuziasm.
- Si disciplina, conditiona presedintele.
3n tânar oaces fu desemnat dirijor. Era magulit si ruga pe fiecare sa-si încerce
glasul. 6etele protestara.
- 'oi ne cunoastem glasul din liceu... 0aietii, obraznici.
- E mult de atunci...
5 duduie alba si cuminte se supuse.
- 8o, re, mi, fa, sol, la, si...
Studentul înalt si tiganos, cu buze mari, care statea rezemat de usa, îsi dadu
parerea.
- enor...
âsete. 8uduia se facu rosie, mica, umila. Interveni presedintele.
- 8omnilor, mi-ati fagaduit...
5 studenta, cu ocii negri în cearcane, cu buzele umede si narile tremurând, se
enerva. #vea bucle negre, retezate la ceafa si mâinile dezgolite pâna la umeri.
- 8omnule presedinte, sa înceapa ei întâi4 0aietii protestara, înfricosati.
- 2rimatul seului frumos...
- 2rimatul curajului, replica o blonda.
în tumult, eu îmi cautam mansarda. 6um de tigara, miresme de vestminte
feminine,
îsi scuturaumbre.
frunze afturile priveau,
din coroana mute.
uscata 8easupra
de salcie. capatâiului,
Ma simteam atâtladepat, iconita
fericit si
atât de stinger4...
Interventia presedintelui solutiona dilema.
- 8uduile vor face game, iar domnii vor coborî pentru câteva minute în curte.
0agati de seama sa nu spargeti geamurile...
!9!
îi auzeam cum conspira.
- Suntem raciti...
6etele au acceptat atunci sa înceapa, daca ei fagaduiesc ca vor fi linistiti.
8uduia cu cearcane sfârsi gama corect, provocator.
- 'umele d-voastra si facultateaH
- 'onora... 8rept si &onservator. 0aietii.
- #aaH4
# doua zi au început repetitiile. într-o dupa-amiaza, fetele, în cealalta, baietii.
#ceasta a nemultumit pe baieti. *eneau târziu, fumau si nu erau atenti la
dirijor. # trebuit sa se accepte repetitii comune. 0aietii se adunau cu o
jumatate de ceas mai devreme. 3nii îmi cereau politicos iertare ca ma întrerup.
Si începeau sa discute greva studenteasca. Erau câtiva îndârjiti, altii purtati de
curent, altii împotriva.
- 8umneata ce creziH
Eu nu voiam sa cred nimic. îi ascultam. 8e cum sosea cea dintâi fata, discutia
se înflacara.
- Selectia prin se, gândeam eu.
6etele s-au plâns presedintelui ca "se face politica". Si presedintele a interzis-o,
ca prilej
parte, pede dezordine. 8aca domnii colegi vor, sa discute problema în alta
îndelete.
epetam ;audeamus igitur... Se pogora în mansarda, prin fum de tigara,
printre carti, pareri dintr-un /eidelberg ce înviaza. Era cald îmre peretii albi, si
ne bucuram ca afara ninge, si ninge mult. &orurile strabateau prin ferestruici si
înviorau strada. 6etele ajunsesera prietene. Se adunau în jurul sobei de zid,
rasfoiau intrigate carti germane. e giceam cum, seara dupa seara, sunt tot
mai ispitite de mansarda mea. a început, îmi marturiseau nelinistea cu care
pasisera într-o odaie scunda, fara covoare, cu rafturi multe si tigari fumegând.
Era atât de nou, de nebanuit... Se surprindeau, apoi, dorind ceasul repetitiei.
Era "simpatic".?@ 2oate visau, poate îsi aminteau romane sau poate
nadajduiau...
'onora era tot mai provocatoare. 'u alegea. Dâmbea fiecaruia, accepta cât de
multi curtenitori, îsi lasa admirati cu pleoape apropiate genuncii, sânii, umerii.
Supara fetele, pentru ca cerea în fiecare seara tovaras care s-o conduca acasa.
Sedusese si pe presedinte, care acum d întreba, în discutii1
- 8omnisoara 'onora ce credeH...
într-o dupa amiaza, am vazut cum se lasa sarutata, la capatul se de un student
frumos si prost.
- Esti obraznic... Mi-ai luat tot rouge-u? de pe buze...
- #tâtH
Se împrietenise cu 0ibi. *eneau împreuna la repetitii.
!9$
- &ine îmi scoate sosoniiH
2oate vorbise si pentru mine. Se aplecau cinci tenori.
- încet, încet4... '-am oferit decât sosonii4...
6avoriza pe adu. îl întâlnise într-o seara la mine, si poate i-a placut urâtenia
lui de miop voinic si cinismul celui care se lasa stapânit de soarta. adu era
singurul prieten
comentam deneînsemnate.
lucruri care nu ma despartise
Erau furiositoamna. 2e ceilalti îi vedeam
ca îmi înstrainasem rar unui
mansarda si
cerc de necunoscuti.
- în curând ai sa ajungi antisemit...
2astram aceeasi intimitate în vorba. 8ar eu îmi cautam prieteni noi. adu îmi
era aproape un prieten nou. 8escopeream în el, dupa ce ne desparteam,
atâtea daruri pe care noptile sfârsite în cârciumi nu le naruisera...
Si adu venea în fiecare seara la mine, de când aflase ca vine 'onora. 5
întovarasea numai el acasa. 'onora îl prefera studentilor, pentru ca era
inteligent, cinic si "spiritual". &eilalti erau frumosi si vulgari. &ontinua, totusi, sa
se lase îmbratisata de toti cei care îndrazneau. Saruta cu buzele desfacute, cu
capul rasturnat. Se plângea apoi ca "salbaticii îi luau tot rouge-ul".
0ibi mi-a prezentat pe #ndrei1 înalt, spatos, brun, cu priviri de muncitor
ambitios. *oia sa ajunga inginer sef. Inteligent si volubil, se prefacea curios de
stiinta, dar îsi ascundea cu greu ambitia. El voia sa ajunga inginer sef. Mi s-a
parut ca 0ibi îl iubeste. M-a întrebat a doua zi cum îl gasescH -am laudat,
fireste. 0ibi s-a tradat.
- #i vazut ce sprâncene areH...
a cea dintâi întrunire am mai cunoscut sumedenie de studenti. 'u credeau în
fagaduielile presedintelui1 persoana morala, juridica, camin, colonie. Se
simteau însa bine în acea sala de muzica, alaturi de atâtea fete frumoase si
baieti destepti. 2resedintele izbutise sa capete semnatura rectorului pentru un
act însemnat, izbutise sa smulga o subventie de la 2refectura si aprobarea
pentru colinde, festival, tombola. #vea întotdeauna geanta plina si era
întotdeauna grabit. în mai putin de douazeci de zile alcatuise un cerc
recunoscut,
comitetului. înscrisese membrii,
îsi pregatea, gasise
în acelasi sediu
timp, tezaprovizoriu, împartise
în laboratorul sarcinile cu
de balneologie,
alat alb si fruntea încretita.
Membrii îi erau recunoscatori pentru un singur lucru1 ca le dadea prilej sa se
întâlneasca si sa se amuze. Studentul înalt, care sta totdeauna lânga usa, a
fost poreclit ";aidarof6?@. E singurul care întrerupe lectura proceselor verbale
ale sedintelor de comitet, fara sa fie cemat la ordine. &olegii l-au îndragit si îl
bat cu bulgari dupa fiecare repetitie.
!9%
a a doua întrunire s-au platit cotizatiile. 3n fapt care m-a uimit1 n-a protestat
nimeni. 8upa ce s-a sfârsit adunarea, am trecut toti pe terenul de fotbal, vecin
liceului, ca sa ne batem cu zapada. oveam îndârjit, cu deosebire în presedinte,
care interzisese manusile si bulgarii prea pie-trosi. aberele s-au despartit în
câteva clipe. a dreapta mea lupta 'o-nora, aparându-se cu servieta, ciuind,
îndemnând, blestemând. #ple-cându-ma sa strâng bulgari, simt zapada pe gât,
pe par. 'onora râdea provocator, cu capul rasturnat.
- 8umneata tradezi...
- Spune-mi, 'onora...
- 8aca ma razbun si te îngrop în zapadaH
- 8e vieH
- 3ite, am glumit. M-ai iertat...
remuram. Se lasase frig peste zapada. M-am întors acasa cu pasi usori. #s fi
alergat. în mansarda am privit oglinda mult, mult. M-am otarât sa-mi las parul
lung, sa-mi îngrijesc fata si sa-mi cumpar gulere albe.
&iteam, dar sufletul meu nu mai era al cartilor. &eea ce întelegeam si simteam
din carti, însemnam pe ârtie, cu creierul. Munceam ca la împlinirea unei
datorii sau a unui obicei. Ma gândeam tot mai rar la mine însumi. Evitam sa ma
adâncesc, sa ma întreb, sa raspund.
2entru
de caziparasisem
mine, disciplina <urnalului,
de zi. 'u urmaream nici o ideeîmi îngaduiam
intima. sa ma
ecturile contrazic
nu ma mai fata
nelinisteau. e încideam în creier, în ceasul când începeau repetitiile.
*ietuiam o viata noua, ispititoare. 8escopeream zi1 dupa zi cum sa ajut duduile
la îmbracat, cum sa raspund modest si politicos laudelor aduse bibliotecii, cum
sa zâmbesc, cum sa-mi îndulcesc asprimea privirilor.
#usteritatea adolescentei se risipise în toamna. 3itam cu multumire tulburarile
care altadata îmi scurtau noptile. 2arasisem ambitiile cu care învinsesem liceul.
Ma simteam atât de fericit în mansarda mea plina de tineri... 2ierdeam tot mai
multe nopti cu adu. *orbeam despre 'onora. El o sarutaseK saruta patimas,
muscând buzele. Eu ma prefaceam nepasator, pastrând masca sufletului veci,
care se naruia fara sa-i înteleg, împrejurarile.
Ma desteptam diminetile tot mai târziu. Ma asezam la masa ca un functionar
care asteapta fluieratul fabricilor. &iteam, citeam. S-ar fi spus ca cineva ma
însarcinase sa-i rezum anumite carti. ezumam corect, fara graba. #dunam fise
în cartoane. Si ma surprindeam gândind gânduri obraznic de streine fiselor.
!99
'oapte cu colinde la 2atriarie si 2alat, îngramaditi în masini mari, fetele în
costume muscelene, noi aprinsi de vinul patriarului si îmbatati de izbânda... Si
regele care ne întreba, pe fiecare1
- 8umneataH...
- &imia industriala, Majestate...
Si masa cu belsug boieresc de la 2atriarie, si ;aidaroff care se întreba câte
tigari putem pune în buzunar, si 'onora care se înecase cu un cataif, si
presedintele care râdea fericit si sorbea paare cu vin rosu, si dirijorul care ne
felicita...
#m colindat, tot mai bine dispusi, la trei ministri, un filantrop, un director de
ziar si la decan. 8upa miezul noptii, masinile ne-au lasat în fata unei curti
ciudate. Era surpriza presedintelui1 o sala, la un prieten, cu pregatiri pentru
petrecere pâna dimineata. Eclamatii, uimire. Ma aflam între 0ibi si 'onora.
0ibi descoperise un plic de vizita si se distra scriind pe margini întrebari1 "a ce
te gândestiH" 'onora raspunse1 "a cel care trebuie sa moara". Eu am adaugat1
"&ândH" 'onora scrise1 "#cum". 0ibi era înciudata1 ... "8e ceH" Eu citai din
&osbuc1 "'u cerceta aceste legi...". 'onora1 "Esti nostim". 0ibi1 "'umai atâtH"
Eu1 "Sufar". 'onora1 "Minti". Eu1 "#i gicit". 0ibi1 "în prudenta sta fericirea". Eu1
"DauH" 0ibi1 "5braznicule4" 'onora1 "împacati-va". Eu1 "'u mai avem loc pe
plic"...
Spre dimineata, cu zapada îngetata sub stele, am întovarasit duduile acasa.
'oaptea trecuse atât de repede... Se statornicisera pereci, care îsi aruncau
glume cu tâlc. ;aidaroff îsi fumase toate tigarile lânga o studenta în 6armacie,
mica, oci dracosi, sâni ispititori. 2resedintele, în capatul mesei, emotionat1
- 8omnisoarelor si domnilor... 0aietii, entuziasmati1
- *ivatprofesores... 0ibi, zâmbind1
- Eu, as... 5 blonda.
- Eu m-am întristat stupid... /aide acasa... 'onora.
- Ma plictisesc adule, cauta-mi sosonii...
adu suferise toata noaptea, între doua studente care vorbeau cu vecinii. #
fost fericit ca l-a cemat 'onora. # condus-o acasa, brat sub brat. Eu am
întovarasit pe 0ibi si cautam fraze în care sa-i pot spune1 tu,
fara sa rosesc. Izbuteam.
R
Dile stapânite de viata, îndoieli si reculegeri nu ajungeau în suflet. Si eram
fericit, în început de iarna alba.
!9
FFF. '5'5#
'u gaseam prilej sa-mi surprind tulburarea. &easurile erau tot mai I putin ale
mele. e împartisem1 cartilor si cercului. &arti se adunau, multe. &ercul se
însufletise. 'e întâlneam, înca, în mansarda, pe înserat. ? 2regateam balul si
festivalul. 8uduile îsi cautau tovarasi pentru tom- j bola. 2resedintele semna tot
atât de multe ârtii si compunea tot atâtea j proiecte. *icepresedintele, cel de
la &imia Industriala, palid si calm, cerceta propunerile cu zâmbet si logica
glaciala. 'u se entuziasma, nu vorbea, nu se lasa coplesit de efuziuni colective.
Dâmbea dupa fiecare discurs.
- #cum, sa eaminam si teza contrarie...
îl enervau retorica si cartile lui 'icolae Iorga. #tât. 0ibi se gândea tot mai mult
la #ndrei, si tot mai prietenoasa se arata fata de mine. # pritnit cea dintâi sa
petrecem noaptea Sfântului *asile, împreuna cu "elita", la mine, sus. 'onora,
surorile bune de la sopran, poreclite "6lorenta", doua mediciniste sentimentale,
blonda Mariuca, ;aidaroff, co- j mitetul, câtiva de la 8rept, adu, #ndrei erau
invitatii. 2resedintele a ?@ otarât suma pe care trebuia s-o depuna fiecare
pentru sticlele de. sampanie.
In ajun m-a vizitat un student spatos de la 2olitenica, cu zâmbet umed si cu
oci pistruiati. Mi-a spus ca e membru în cercul nostru, ca si-a platit cotizatiile
si vrea "sa petreaca revelionul" cu noi. îmi vorbea intim, cu glas de bas cinic,
si-mi spunea "sefule". 6ireste, am acceptat. a plecare, clipind din oci1
- <ocuri au sa fieH
- 'u stiuK presedintele...
- &e presedinte, sefuleH4 <ocuri de societate, pupam ca leii4... Seara, "seful" a
venit cu un;abriel.
prezentat1 tânar livid si serios, pe care ni l-a
- 'oi îi zicem "Malec". E student si el, saracul, la 8rept.
âdea familiar. #poi, catre ;abriel care nu îndraznea sa treaca pragul1
- Ma "Malec", ma4 /ai ba, studenteste4...
în mansarda se facu, dintr-o data, tacere stânjenitoare. 6etele se adunasera
lânga soba si asteptau. &omitetul era încurcat. Eu zâmbeam si ofeream scaune
noilor-veniti. 'onora îi privea provocator. "Seful?@ uitase sa-si scoata galosii, cu
ocii la ea.
- 8omnisoara e studentaH
!9:
?@-'u.
- 2acat, am fi fost colegi. 6etele râsera. ;aidaroff interveni.
- 'u suporti vizitele fara galosiH "Seful" ooti, fericit.
- Esti bun4 &e zici, ma "Malec"H
"Malec", livid si serios, privea pe 'onora. 6u ajutat sa-si desfaca paltonul. Se
aseza pe scaun, fara sa multumeasca. Iarasi tacere.
- 2e mine ma ceama ;abriel...
- Stim, ne-o spuse domnul...
- Elefterescu, Elefterescu... îti place, ma "Malec"H îmi uitara numele.
- &a la &luj, ma, cu ungurii. Ma iertati ... era sa-i înjur... #sa-s eu, patriot. ata-
meu, spaima jidanilor... Sunteti antisemitiH...
*erva domnului Elefterescu ne stânjeni. a rastimpuri, eu riscam câte un1 "8a,
da..."
"Seful" ne-a vorbit de bataile lui, la &luj, cu sublocotenentii.
- # fost lata rau. 5 data esti student4 3nuia i-am zis numai atât1 "MaH?@... #
fugit, saracul. âdea magulit.
- Eu nu-s omul sa ma dau înapoi când e vorba de patriotism4... 'oi aprobam.
"Malec" întorcea
enerva. privea peocii,
'onora, fi, resemnat,
scimba livid.
scaunul, se 5
prefacea plictisita. "Malec" o privea,
calm.
- 8e ce te uiti, domnule, asa la mineH
întrebarea izbucni înfuriata. 8omnul ;abriel tresari si întoarse capul ordonat,
fara sa raspunda. "Seful" facea az.
- #sa-i ca-i nostimH... #m spus eu c-o sa petrecem bine... Studenteste4...
#uzeam si de sampanie. #ia la miezul noptii. 'u va dau voie mai înainte, nici
mort4 Eu beau doua paare, sa stiti4 'u ma cunoasteti... &e zici, ma "Malec"H...
S-ar fi spus ca, jvialec" se încorda sa zâmbeasca. 'u izbuti decât sa-sr frece
pleoapele si sa-si subtieze buzele.
- #sa-i firea lui, tacut. #zi e mai vorbaret, înca... sa-l vedeti când îl cearta
nevasta-sa... umoare.
- E casatoritH...
- 8a, din liceu... Si are o nevasta frumoasa... 2aria d?@italiano con me e con
altri...
Mansarda se însufleti într-o clipa. 6etele îsi ascundeau anevoie interesul cu
care priveau pe domnul ;abriel. 2resedintele se lumina. ;aidaroff se apropie si
îi oferi tigari. 8omnul ;abriel se facu palid, a2roape cadaveric. Situatia era
ciudata, cu nelinisti comice, grotesti, ;agice. "Seful" râdea.
!97
- 5 nevasta... Si bine a facut1 are acum casa, masa, ce-i trebuie... El H la slujba,
nevasta-sa la 3niversitate... fericiti...
8omnul ;abriel facu iar eforturi sa zâmbeasca. 'u izbuti. începu atunci sa
priveasca, îngetat, pe 'onora. 2rivire iritanta, care tulbura, i insinueaza
spaime de cosmar, deprima, nimiceste siguranta. 'onora se ridica de pe scaun.
- Eu plec.
8omnul ;abriel avu o zguduire pe care nu i-o banuiam în seninatatea lui
glaciala. Se scutura. #puca paltonul, palaria si fugi. '-am avut nici timpul sa-i
aprind lampa pe scara de lemn. îl auzeam, înspaimântat, cum aluneca, trosnind
treptele.
- &e facusi, ma "Malec", maH 3nde plecasiH Stai, ma, sa petrecem cu
studentii... sampanie, jocuri, ma4...
"Seful" se întoarse zâmbind.
- #sa face el... 8ar îi baiat bun...
începu sa vorbeasca. îl ascultau toti, înciudati. adu fuma mult, 'onora era
enervata. Sopti.
- #stia ne-au stricat petrecerea4...
#tunci se auzira bulgari moi în geam. #plecându-ma, zarii prin ferestruica pe
"Malec". 8omnul Elefterescu îi facu senme. 'e priveam unii pe altii, fara sa
întelegem.
- 2lânge, saracul... Ma duc si eu.
Mi se paru atunci ca în mansarda se facuse frig. înfundai lemne în soba. "Seful"
strânse câteva mâini, zâmbind trist.
- 2acat de sampanie...
8upa ce am auzit poarta încizându-se, jos, în curte, am rasuflat. 2resedintele
era furios.
- &ine i-a adus, domnuleH...
- Salbatici...
- "Malec" sufera de un început de idiotie... *icepresedintele îsi rosti parerea
domolit si clar.
- #sta i-a venit, cred, din însuratoare...
'-am izbutit sa uitam aventura decât aproape de miezul noptii. S-a risipit din
mansardasi atmosfera
"Malec", de straniu
verva suspecta a d-luigrotesc, pe care
Elefterescu, o lasase
student tonul si privirile
la 2olitenica. Mâneamlui si
umpleam paare cu vin rosu. ;aidaroff se asezase lânga Mariuca, adu lânga
'onora, medicinistele între membrii comitetului, "6lorenta" între cei de la
8rept, 0ibi între mine si #ndrei. 0ibi era cea mai tulburata de vizita si de
concluzia acra a vicepresedintelui. Se întristase si privea pe #ndrei, numai pe
#ndrei.
!9C
8upa sampanie se acceptara jocurile. Eram toti prea veseli. Eu giceam
urmarile unei încercari ciudate, epansivitatea crizei depasite, un surplus de
energie care trebuia celtuit.
S-a întâmplat faptul de care ma temeam de la începutul jocului1 sa sarut pe
'onora... Si ceilalti care savurau spectacolul, socotindu-ma timid...
'onora era calmaK îi luceau la rastimpuri ocii ca un taciune, apoi se
adumbreau tristi.
- /aide, începe... nu ma plictisi...
- 2e frunteH
- 8aca esti pervers...
- 8e câte oriH încercam eu sa prelungesc.
- u începe, îti spun eu când sa te opresti.
...Si ceilalti care se desfatau... &um era sa le spun ca eu nu pot saruta altfel pe
'onoraH
- 3na... doua... trei... cinci... noua... cinci... patru... 'umarau baietii. 'onora ma
opri obosita. âdea.
-'u stii...
Eram tulbuut,
- &u public, furios.
fireste carebuia
nu stiu...sa-Ema apar,
inutilK tesilauzi...
nu izbuteam sa încep fraza.
M-am desteptat, dimineata, întristat. #s fi vrut sa însemn într-un caiet cele ce
se petreceau în suflet. 2ierdusem, însa, obiceiul <urnalului. S-apoi, nici nu
întelegeam nimic. asam sa ma poarte viata, cercul, presedintele, 'onora,
0ibi... #m adormit iar. #m visat vise stranii, cu barbati care ma strigau1 "Sefule,
sefule, te ceama TMalec_4"...
'e vedeam aproape în fiecare zi. 'onora aducea cele mai multe obiecte pentru
tombola. 5 întovarasea adu, încarcând pacetele în trasura si aprinzându-si
nemultumit tigara de la tigara. adu continua sa adoarma în zori, dar nu lipsea
de la nici o întâlnire cu 'onora. &ând ramâneam singuri, îmi lauda ocii
'onorei, buzele, pulpele, soldurile, pielita. îmi povestea mângâieri, retinute de
pumnul ei, deasupra genuncilor, la cinematografK sarutari prin ganguri, pe
strazi dosnice. oate acestea nu ma tulburau. Ma interesau ca un fapt nou si
ciudat. 'onora, care banuia indiscretiile lui adu, ma privea provocator în oci.
încerca sa ma supere, oprindu-se în mijlocul vreunei anecdote1
-7nu întelege...
Stiam ca 'onora nu crede ceea ce spune. 8ar ma umileau privirile blajine ale
fetelor si superioritatea vulgara a baietilor. Si, cu toate
!9+
acestea, suportam situatia cu un amestec de placere si plictiseala, pe care nu-l
întelegeam. #s fi putut ramâne într-o seara singur cu 'onora, sa ma apropii, s-
o îmbratisez barbar si s-o sarut aspru, lung, înabusitor pe gura. Stiam ca mai
mult nu se poate. #scultasem de atâtea ori tângu-ielile lui aduK cum îl atâta,
cum îi râde fierbinte aproape de obraji, cum îl saruta, cum se lasa mângâiata,
cu dintii strânsi, dar cu pumnul pe mâna lui umeda, s-apoi îl vestejeste,
zâmbind dracesc1 "#cum ajunge4 /ai, mars4..."
#s fi putut face si eu acelasi lucru. 8e ce îl evitam, rezumându-ma sa fiu socotit
un eemplar
mediocra ciudat
viata de puritate,
seuala de nevinovatie,
ca toti ceilalti, purtat de când suportam si eu aceeasi
întâmplariH...
'u-mi întelegeam pornirea catre 'onora. &ând mi-a spus cea dintâia oara pe
nume, am fost fericit. '-am avut curaj sa ma întreb daca mi-e draga. 8ar
simteam ca altceva ma ispiteste si ma desfata în apropierea ei. Stiam cât de
anevoie izbuteam sa citesc nemteste dupa ce pleca 'onora. Mi-aminteam
atâtea pagini neîntelese, din pricina ca pastram în nari înca prea proaspata
mireasma ei si în oci se furisau scenele povestite de adu.
Mi-era teama de ea, si o doream. Surprinzându-ma dorind-o, eram umilit, ma
mustram, ma insultam. receau câteva ceasuri si iar ma descopeream
asteptând-o.
. In dimineata festivalului a venit la gara, enervata de rolul pe care-l juca în
piesa. 'u izbutise, înca, sa si-l învete. &u adu a baut patru coniacuri în
restaurantul garii. 'u l-a lasat sa plateasca.
- u ai sa-mi platesti capriciile la bal. 2oate vrei sa ma scoti regina... adu fuma
enigmatic si-i soptea la rastimpuri.
- Esti apetisanta...
- Esti un nesuferit4
- îti tremura narile...
- *ei fi crezând ca din pricina taH T
- 6ireste...
- Esti urât.
- StiuK dar ma placi... 'onora se prefacea ca râde.
- Semeni cu un ocnas1 si urât, si miop, si vulgar...
- Ma placi...
-0ibi
Estiera
enervant si tecarepeti.
indispusa lipsea 6ugi de aiciK
#ndrei. nu maipurta
;aidarof ai nici un az...
trusa cu maciaje.
2resedintele, cu ocii vii sub fruntea obosita, alergaK lazile cu obiecte pentru
tombola, lada cu costume, bilete pentru membri, servieta cu acte... &omitetul
încerca, fara sa izbuteasca, sa organizeze convoiul-
!G
pjn ocupat, zgomotosi, un vagon. 8irijorul insinua un corK fu respins de
insurgenti, care preferau sa glumeasca în fata ferestrelor.
#m lucrat trei ceasuri ca sa decoram sala cu brad si panglici inelate de ârtie.
2ianul era dezacordat, cu trei clape lipsa. Iar eu trebuia sa cânt din ;rieg...
Masa, în restaurantul pustiu, într-o sala calda si înviorata de neastâmparul
nostru. 'onora se asezase între mine si adu.
- 2uneti-mi vin4 2uneti-mi vin4...
# jucat la festival mai bine decât am fi socotit noi. 8upa lasarea cortinei
înguste, s-a refugiat în odaita vecina si a cerut tigari. #veam eu o cutie si ma
pregateam sa i le dau, dar adu i-a întins mai înainte cutia lui. -a sarutat
patimas, în fata noastra. adu s-a îmbujorat, dar nu si-a pierdut calmul.
- Sarutam pe oricine îmi dadea tigari...
2resedintele, încurcat, a trebuit sa uiteK jucase prea bine. 6etele se prefaceau
suparate. 'umai 0ibi, trista, o apara.
- #sa rasplateste ea... ;aidaroff, în taina1
- ata e de vina, ca nu m-a lasat sa fumez...
0alul... 2rovinciale rau fardate si concurentele la premiul de frumusete, si
familii care consuma multe sticle cu sifon, si logodnicii cu aine negre si pantofi
prea strâmti, si sublocotenenti care spun, ironici1 "8omnisoara e pansiva"...
2resedintele îmi încredintase supravegerea locului celui mai greu1 garderoba.
rebuia sa clasez patru sute de paltoane, mantouri, palarii si pereci de galosi,
pe doua mese. aspunderea era mare. ;aidaroff îmi da ajutor si potolea,
glumind,#proape
rândul. nerabdarea celor zece,
de ceasul care asteptau cu paltoanele
apare - protestând ca-epe brat sasilenuvina
student trebuie
sa plateasca - domnul Elefterescu.
- 0ine, sefule, nu ma anuntati si pe mine ca avem bal4 8e-abia am prins ultimul
tren. '-am avut nici timp sa trec pe la "Malec". Saracul, ce râu o sa-i para...
Eu l-am trimis în odaia noastra, vecina salii de dans si vecina garderobei.
âdeam cu ;aidaroff de placerea cu care va fi întâmpinat "eul". #tunci aparu
'onora.
- încipuiti-va, îmi spune tu... E revoltator, îl întrece pe "Malec"4... Eu îl bat4...
- Eagerezi...
- îl bat, va spun ca îl bat... 2e el si pe "Malec"... &ine le-a spus, domnule, ca
avem balH 8e unde i-ati mai scos, frateH...
!!
în timp ce noi ne desfatam de mânia 'onorei, aparura din sala adu
vicepresedintele si Mariuca. Erau tulburati.
- Stiti ca a venit prietenul lui "Malec"... 'umai de el vorbeste... 'e-a
easperat...
- Spune ca "ce rau o sa-i para"...
- Si la toata lumea spune tu...
- Si e obraznic, adauga timid Mariuca. 2e mine m-a facut "gainusa" Seman eu
cu o "gainusa"H
;aidaroff, curtenitor1
- *ai de mine...
*icepresedintele cauta o solutie practica si discreta sa-l elimine. 'onora
prinsese curaj.
- Eu îl bat4
6ii prudenta, ne-am grabit s-o sfatuim noi. în clipa aceea intra si presedintele,
nervos.
- Stiti ca a venit... ala... prietenul lui "Malec"...
- "eul", stim...
- 8e ce l-ati lasat, frate, sa intreH Se duce la fiecare si-i povesteste cum a
cunoscut el pe "Malec". Si râde singur, si bate din palme... 'e-a compromis
cercul...
Eram toti furiosi, dar nu ne puteam stapâni sa nu admiram situatia de vodevil,
comica si ciudata, pe care ne silise s-o acceptam, pentru a doua oara, domnul
Elefterescu. Eu râdeam fara nici o parere de rau si fagaduiam presedintelui sa
scriu o comedie cu acesti doi prieteni stranii.
5 duduie din localitate ma întreba blând si jenat.
- *a rog... e adevarat ca studentul care sta la masa primarului a cunoscut pe
"Malec" sau e o farsaH
'onora i-a eplicat înfierbântata legaturile dintre artistul de cinematograf si
prietenul d-lui Elefterescu. 'u trecu mult, si intra ciar "eul", îmbujorat de vin.
- E prea cald aici, fratilor... 8escideti geamurile... 5 sa raciti... #sa a racit sora
lui "Malec"...
'u avu nimeni curajul sa înceapa. 'aturaletea "sefului" dezarma. Se apropie de
'onora si clipi strengareste din oci.
- e-ai dat cu jidanii, aiH Interveni presedintele.
- 6ara politica, te rog, si fara obraznicii. 8omnisoara e indispusa...4
- i-o dispun eu, sefule... &a doar n-o fi amorezata... *icepresedintele începu o
fraza în care punea doua premise, politicos si retinut.
- #sadar, concluzia...
- Ia lasa gluma, sefule4 5 data suntem studenti...
!$
'onora se îmbraca
alergaram în strada.mâniata,
'-a voit spuse
cu nici"noapte
un cip buna" si pleca. adu si cu mine
sa se întoarca.
- Ma tortureaza... e obsedant cu "Malec" al lui... II vad... e aici... Sunt nebuni
amândoi, ascultati-ma pe mine... Sau e beat...
adu a voit s-o întovaraseasca acasa. 'onora m-a acceptat pe mine. #m
asteptat în gara trenul de unsprezece si un sfert. 'onora a cerut licior si
cafea. I-am oferit cutia cu tigari. 2area ca nu-si aduce aminte.
- Iar sunt plictisita... 8e altfel, tigarile sunt proaste, si tu degeaba astepti sa te
sarut, mai ales fara public si fara adversari.
#tunci i-am apucat mâna si am muscat-o salbatic. 5cii i-au sticlit în cearcaneK
tremura. Si-a ascuns muscatura sub batista. acere. Ma zarisera câtiva calatori,
care nu-si mai luau ocii deasupra noastra. 'onora nu parea stânjenitaK fuma si
umplea paarutul cu licior. 5 admiram cât e de rezistenta.
- 2oate stii sa si saruti...
întrebarea fu suierata cu buzele si cu ocii. -8a.
- 2acat. 'u mai esti interesant...
Stiam ca se preface. Ma apropiai mult de ea, mai mult ca niciodata. 'u stiam
ce sa-i spun. 'u stiam nimicK nici cum s-o privesc, nici cum sa-mi pastrez
mâinile, nici daca trebuie s-o mai musc.
-'onora4...
- e afectezi...
&ele doua ceasuri, în tren, le-am petrecut nelinistit, stapânindu-ma sa n-o
sarut, sa n-o îmbratisez. Ma întrebam la rastimpuri, fara sa stiu daca eu voiam
sa ma întreb sau daca întrebarea ma stapâneste1 o iubescH 'u puteam
raspunde. 8ar ma simteam trist, trist când raspundeam1 o iubesc... Mi se parea
ca alaturi
iarasi de raspunsnu4
ma gândeam1 încolteste
nu4... o noua întrebare1 aceasta e dragosteaH... Si
'onora era plictisita si fluiera. îmi spuneam cât de mult va trebui sa ma scimb
ca sa-i plac1 sa stiu glume, s-o conduc la spectacole, sa stiu sa-i apuc bratul,
fara sa-mi încurc pasii, sa-i vorbesc curtenitor în public, fara sa ma stânjenesc,
sa fiu îndraznet, sa învat dansurile, sa-mi croiesc ainele la magazine de pe
&alea *ictoriei, sa-mi parasesc cartile, sa 2ierd prietenia lui adu...
In gara abia am mai gasit trasuri. 'onora era gânditoare. îmi vorbea mult mai
blajin. în sufletul meu izvorâra atunci cemari uitate, din ado-jescenta, din anii
când scriam <urnal. &ineva striga, înlauntru-mi1 vo-ln]â, vointa, vointa4...
Sufletul mi se lumina ca dupa o regasire. 8ar lu-"Oa era palida si tremuratoare.
'onora îmi vorbea blând si cald. S-a-i, iar p tzrKRR
2oj
!\r a tacut.
!%
în mine, cemarile cresteau, cresteau. îmi vedeam anul farâmitat din pricina
'onorei. Si cel putin daca mi-ar fi draga. 8ar nu mi-e draga. Mâ
tulbura, numai.
#proape de casa, 'onora îmi sopti, cu gura aproape.
- Mâine vin iar la tine...
- 2oate sa nu fiu acasa.
Dâmbeam. 'onora ma privi, fara sa se supere, farâ sa se încrunte.
- 8evii interesant...
#m platit birjarului, care s-a departat cu urecea la pânda. Simteam nevoia sa
spun1 "'onora, ma plictisesc eu acum. #m nervi si am sânge. u ma enervezi
fara a fi cel putin o femeie fatala. Si nu e nici cazul a femme et le pantin.
amânem prieteni. 8ar la cinematograf cu tine nu merg si nici n-am sa te vad
prea des. Ma consumi inutil. 8e altfel, am
de lucru..."
'onora pasea lânga mine, 5 banuiam nelinistita.
- *orbesti niste absurditati... Si tu, si adu sunteti bolnavi1 va socotiti irezistibili.
2oate crezi ca voiam sa te seduc, nuH *eneam la tine sa te vad în treacat, atât.
'u poza în victima. 2uteai fi mai politicos, daca
aveai de lucru...
'u stiam ce sa raspund. 'e-am urat "buna seara" reci si rezervati. 2e strazi,
întorcându-ma acasa, îmi era ciuda si ma simteam totusi fericit. "#m vointa,
am vointa4..." ma minteam eu.
8e arunci, 'onora n-a mai batut la usa mansardei.
2e d-l Elefterescu l-au eliminat cu un mijloc riscant1 i-au dat sa bea rom si vin
alb. # cântat singur ;audeamus în restaurant, a început sa plânga, a jurat ca
iubeste pe 'onora si a fagaduit sa înscrie în cerc pe sotia si sora lui "Malec".
Stateau lânga el ;aidaroff si adu, ca sa nu sparga paarele. 2resedintele a
cerut personal scuze familiilor la care se asezase "eul", întrebând1
- S-teti antisemitiH
8upa miezul noptii a început sa vorbeasca italieneste cu ;aidaroff.
Sfârsea toate frazele tânguindu-se1
-Ilpovero, "Malec"...
# învinuit &ercul ca nu stie sa petreaca "studenteste"1 trebuiau sa retina pe
'onora si s-o pedepseasca silind-o sa-l sarute. #poi, trebuiau sa interzica
dansurile, iar publicul sa joace ora. Se oferea sa cânte el daca l-ar fi
acompaniat 'onora. # povestit numeroase anecdote cu tatal lui "Malec", care
stie sa cânte din flaut. âdea atât de puternic de ce?@e ce povestea, încât a
trebuit sa-si scoata gulerul. # voit sa intre în sala ! sa vorbeasca publicului.
&a
!9sa-l retina, adu l-a calcat pe picior. "^
glefterescu a început sa plânga si apoi a insultat pe presedinte, în lipsa,
oumindu-l,jidan".
8upa doua sticle, a adormit.
IV. INTERMEZZO

# fost o iarna întunecata si nelinistita pentru mine. *reme de doua luni, din
ceasul când întâlnisem pe presedinte pâna în noaptea despartirii de 'onora,
ma calauzise un strein. Simteam aproape organic cum ma modific sub
înrâurirea oaspetilor mansardei mele.
#junsesem incoerent, dezorientat si stapânit de slabiciuni, ca toti tovarasii de
cor. Ma gândeam prea mult la 'onora, si gândul acesta nu-mi îmbogatea
sufletul, ci numai îl tulbura, îl usca, îl înasprea.
eîntoarcerea a fost cinuitoare. Ma simteam atât de bine, în fiecare seara, în
mansarda plina... &ald, fum de tigara, glasuri tinere, apropierea 'onorii,
prietenia lui adu, glumele lui ;aidaroff... 8e acum, tacerea. 3itasem ispitele
ce cuprind sufletul în înserari singuratice. #m regasit voluptatea amara a zilei
înceiate tacut, la masa de lemn, nestiut si nedorit de nimeni. Seninatatea
nostalgica asternuta pe frunte de ispitele înfrânte, de mondenitatea definitiv
depasita, de bucuriile pe care sufletul le-a cunoscut, le-a sorbit si nu le-a
destainuit altui suflet.
Di dupa zi ma încordam sa-mi gasesc vecea cale. #lunecam în întrebari
cinuite, ma nelinisteau otarâri pe care trebuia sa le iau si nu aveam curaj.
'optile erau iarasi întrerupte de tresariri, obosite de insomnii. Im fagaduisem
sa nudintâi
&ea evit scrutarea
otarâre1 pâna în adâncuri.
acoperirea lipsurilor surprinse în toamna. egasii disciplina
lecturilor de dimineata, în mansarda, cu note si etrase. 8ar munca nu ma
istovea si nu ma linistea. ortura era 'onora si eperientele pe care le banuiam
în prelungirea tovarasiei noastre. îmi spuneam1 acolo era viata, aici sunt cartiK
acolo era curaj, prospetime, noutateK aici e lasitate comoda si surogat. Si nu
stiam daca trebuie sa ma felicit pentru pasul meu, care îmi daruise rostul si
unitatea, dar care ma departa, poate, de viata.
încercai reîntoarcerea la asceza. 'esincer, si cu ispitele lui adu, ascetismul
meu fu curând înfrânt. Ma resemnai sa accept fiziologia fara Sentimentalism si
farâ pierdere de vreme. 'u voiam sa ma risipesc în acuplari inutile. &e-mi
putea darui 'onora în scimbul renuntarilor îOleH &âteva luni de tovarasie
seuala, si înca fagaduielile erau îndo-lelnice. e-as fi primit cu brate largi,
sincer, descis, pur seual, asa cum se cuvine între doua fapturi cu suflete si
creiere straine. 2rimejdia ! era alta1 derivatele actului firesc, sentimentalismul
sau poza. Mi-er teama ca ne vom minti si ca ne vom pierde timpul în vorbarie
zadarnica si ieftina. impul întâiei mele tinereti, încinat îndurarilor sau
desfatarilor. impul, pe care îl pofteam barbateste si îl fecundam cu sângele si
creierul meu, trebuia sa-l scurg natâng alaturi de 'onora, ca oricare alt tânar
inconstient si mediocru.
Sinceritatea pe care ma încapatânasem s-o pastrez ar fi fost naruita. oate
eperientele adolescentei, anulate. #s fi devenit un cifru, o papusa comuna,
trup purtat de viata celorlalte trupuri.
8aca mi-ar fi fost draga...
&easurile erau tot mai mult ale mele, si linistea nu ma daruia. G asteptam
senina si rece, ca limpezimea marii dupa furtuna. Sufletul îmi era tulbure,
tulbure...
Dile dure, într-o mansarda înzapezita. /otarârea mea de a ramâne singur a
impresionat pe noii prieteni. 2resedintele a gasit un alt sediu, în sala unei
societati. #m fost atât de trist în ziua când a coborât dosarele, resturile de la
tombola, biblioteca... 'u-mi mai ramâneau decât umbre în odaita alba si
amintiri în suflet. începea sa se desprinda o toamna, un trecut. 'onora,
'onora... 8aca nu m-ar fi ispitit gura si soldurile ei, as fi ramas alaturi de toti
ceilalti. #s fi cunoscut fericirea mediocra si sura a vietii vietuite, tara pasi mari
înainte. #s fi capatat amaraciunea cinic sentimentala a celor care spun1 mi-am
trait tineretea4 8e ce se confunda risipirea tineretii cu vietuirea eiH... 8e ce nu
întelegeau tovarasii mei ca o anumita sensibilitate, înstrunita de un anumit
creier, poate eperimenta în câteva saptamâni intens si vivace visul sau
virtutile lor de aniH... Si de ce nu întelegeau ei ca porunca tineretii e de a trece
înainteH...
#steptam, asteptam linistea în dezgetul iernii. Si când tulburarea 'onorii se
risipi, alte tulburari ma stapânira. 'u cautam sa stiu cine sunt. 'imeni nu se
întelege, dintre toti câti îndura alaturi de mine carnea si duul, îmi spuneam.
'iciodata nu voi izbuti sa ma cunosc asa cum îmi cunosc biblioteca. a
rastimpuri, ma surprind. Ma luminezK ma în-fioara simtamântul ca acesta sunt
eu, si tot ce spun sau fac altfel nu le fac din porunca mea, ci din porunca
strainilor din mine. încerc sa rânduiesc cele câteva rezultate. 'u izbutescK se
eclud, se dusmanesc, se anuleaza unul pe altul.
#m otarât sa aleg din mine anumite caracteristici si sa-mi spu!l-acesta sunt
eu4 #m coordonat caracterele si mi-am poruncit sa nu vietuiesc launtric decât
pentru a le încalzi si a le face sa rodeasca. *oia" sa-mi creez o unitate cu riscul
a oricâte renuntari si mutilari. #ltminte!!!
X
!:
nu as fi putut împlini nimic din cele ce amânasem pentru maturitate. Maturitate
înseamna unul, palpitând sub rezerve, socoteam eu.
rebuia ca tineretea mea sa-si aiba înteles în afara de carti. rebuia sa încep
maturizarea, sa-mi pregatesc sufletul pentru revelatiile ce în curând mi le va
darui viata. Si noua viata se va petrece numai în mine, fara ca ceilalti sa o
banuiasca. în curând, supravegerea si atâtarea mea launtrica îmi vor revarsa
în creier si în suflet un prea plin al carui izvor ceilalti nu vor izbuti sa-l
înteleaga.
8upa o iarna începuta violent si sfârsita în întuneric, stiam si simteam un
singur adevar1 ca voi vietui doua vieti, una ascunsa, alta în plina iumina.
&ea subterana ma va stapâni si, pus la încercare, în timp de criza, voi sti sa
aleg.
*. 256ES53
8upa vacante, cursurile de la 6ilozofie erau mai putin populate, întâlneam
studenti care nu întelegeau nimic din cele ce rostea, distant sau intim,
profesorul. Socotisera filozofia o stiinta care începe, ca oricare alta, cu
lamurirea elementelor1 atomii, functiunile cimice, teoriile fundamentale. 8ar
filozofia, la 3niversitate, nu era o stiinta, nici o metodica, ci o înmanuncere de
cursuri. Iar fiecare curs era un profesor, care vorbea ceea ce îl interesa pe el.
'imeni nu stia ce este filozofia. #flasera ca se studiaza, la seminarii, diverse si
interesante probleme. #flasera si lucruri noi asupra presocraticilor, la istoria
filozofiei. a logica nu aflasera nimic, pentru ca profesorul vorbea prea clar si
prea convingator, iar dupa câteva lectii auditoriul pierduse firul cursului si
profesorul descoperise alte cinci.
&ei care se înscrisesera
dezorientati si paraseau la 6ilozofiepreferând
cursurile, fara lecturi si eperiente
sa-si se surprindeau
continue întâlnirile la orele
de istoria literaturii române modeme, unde profesorul era glumet si sala
întotdeauna bine dispusa. Era un obicei al 6acultatii de itere1 nici un student
nu putea pasi în publicistica decât polemizând Olgar cu profesorul de literatura
româna si estetica literara sau adulându-l la seminarii. 2rofesorul era batrânior,
grasun, miop si blând, "orba îi era irezistibila, cu usoare bâiguiri si tolerate
greseli de Oamatica. raia numai pentru literatura. îi daruise astfel un Institut
si o tii, cu bunavointa guvernului si contributiile studentilor. 'u avea
!7
elevi propriu-zis. Soarta profesorului era tragica si ma înduiosaK nu-lf laudau si
nu-l respectau decât acei tineri care aveau volume de tiparit siB prea putin
curaj sa-si caute editor. Sau tinerii care nazuiau catedre, con-l ferinte, posturi,
bacsisuri literare. 2rofesorul era de o stranie si perversa naivitate. 'u întelegea
nimic, vorbea si scria ca sa nu-l înteleaga nimeni, se socotea singurul critic
estet al târii, se socotea genial, pentru ca era batjocorit, si era bun, si era
blând, si zâmbea...
2arând inofensiv, contribuia totusi an dupa an la anularea bunului-simt literar si
la minciuna. 6anatic, persecuta - poate regretând - pe cei care i se împotriveau,
lui sau sistemului estetic. &ei câtiva care dovedeau curajul sa-l înfrunte
sufereau consecinte ani îndelungati. 5 casa de editura le era definitiv încisa,
un grup de reviste obscure îi insultau sau îi ignorau, la 3niversitate întâlneau
neîncredere sau vrajmasii. 2rofesorul de estetica literara era temut si bârfit, era
guvernamental si nu accepta tezele de doctorat care nu-i comentau sistemul.
2rimise cele mai multe si mai nestapânite insulte din taraK nu se suparase.
aspundea într-o limba jalnica, încercând sa fie polemic, neizbutind sa ajunga
decent. Era profesorul cel mai glorios, cu sala numeroasa si selecta. *eneau
studenti din toti anii si de la toate facultatile.
*orba lui era
Maestrul. irezistibila...
6etele îl ascultau'umai fetele nu întelegeau
si, neîntelegându-l, de ceprofund.
îl socoteau e persecutat
6etele îi
citisera cursul, confuz si nesfârsitK le crestea respectul, pentru ca nu-l puteau
memora. 6etele ascultau cu desfatare atacurile tinerilor, dar nu le dadeau
dreptate, afara de cazul când vorbitorul era frumos si brun.
5re de întâlniri mai erau la cursul de literatura franceza sau la filoR logie. Se
întâlneau numai perecile sentimentale, fete ce lucrau la 0iblioteca #cademiei,
baieti cu gesturi romantice sau nationaliste. a literatura franceza, studentele
copleseau. Se pogorau în sala miresme si?@ fluturari de stofe, ca într-un salon.
2erecile se asezau în fund, lânga
ferestre.
&ursul de istoria artelor se tinea într-o sala comoda de conferinte, profesorul
comenta cu o biciusca operele de arta proiectate. Sala, ! întuneric, parea un
trup ce respira patimas si prudent. *eneau aici perecile mondene, studente
care dispretuiau sentimentalismul si studenti care stiau sa profite de ceea ce
nu dispretuiau ele. Se asezau aproape, cu servietele si blanurile pe genunci.
epetau toti, cu dintii strânsi, acelasi gest, pe care-l cunoscusera dintr-un
roman "en vogue". &u timpul, ntifl mai stânjeneau. 6iecare stia ca vecinul sau
vecina sunt tot atât de tulburati. &âte un oftat prea sincer nu mai revolta pe
nimeni. Se descopereau toti, la lumina, îmbujorati, nervosi, încalziti.
!C

Dvonurile despre însusirile cursului de istoria artelor se raspândisera uimitor de


departe. #stfel, întâlneam la iesire studenti de la 2olitenica ci studente de la
6armacie. 3n prieten de la 8rept venea întotdeauna cu o duduie frumoasa si
neastâmparata, care
refugiau în primele nu absolvise
banci eternatul.
sau se asezau &ele câteva
pe strapontine. studente
0aietii cuminti se
ajungeau
îndrazneti.
Stiau si profesorii de cele ce se petrec în sala de conferinte. 8ar cursul de
istoria artelor nu se putea preda decât pe întuneric. 8e altfel, viciul era atât de
inofensiv si practica atât de universala.
a seminariile de filozofie vorbea întotdeauna un student din anul III, marunt,
blond, subtil si elegant. &ei din fund l-au poreclit ";ita". &ei din fata îi spun
"a 6ontaine", iar fetele -";igi", pentru ca e curtenitor si îndraznet.
Se ridica si începe1
- *alorificând sub ungiul strict pedagogic si riguros scolastic aderent
contingent timpului, locului si persoanelor (zâmbeste), încercând o subsumare
a elementelor direct fecundate de eercitarea formala a unor metode care nu
eclud preocuparea gnoseologica, accesibila printr-o noua structurare...
'u întelege nimeni ce vrea sa spuna ";ita". 2rofesorii îl suporta, timizi. 8intre
colegi, nu îndrazneste nici unul sa i se împotriveasca. aspunde, prompt si
obscur1
- Ideatia Pantiana si rationamentul prin recurenta...
Se afla vesnic în cautare de formule inedite. &a sa faca un compliment,
încearca duzini de epitete.
- e flairez accesibila în simptomele d-tale etice... mai bine, în manifestarile d-
tale neurologic-spirituale... sau în ecuatia cedarilor inevitabile...
într-o seara a venit la seminar un student tot atât de marunt, tot atât de erudit
si de subtil. E cunoscut sub numele de ";alvanometru" sau "Micul ant".
*orbeste cu glas de adolescent si loveste cu pumnii în banca.
- Esti subversiv, l-a învinuit pe ";ita".
- 8umneata esti dicotiledonat.
- &um suntH
Esti amfibiu
- 2laseaza metafizic.
definitia în planul coerentei si al logicei evidente.
- 'u accept sfatul metodologic într-o riposta de dialectica personala.
- Esti obraznic.
[ &orosiv periferic... Interveni profesorul, uluit. [ 8omnilor, va rog...
!+
- Sa-si retraga cuvintele...
- e retrag, poftim, imputându-mi numai organica fatala-mi predispozitie
catre...
Intervenira auditorii din fund. .
- ";ita"4 5ci mirati...
- 8espre mine e vorbaH...
a 6ilozofie frecventau studentii seriosi, buni si semidocti. 2entru ca cei inculti
nu întelegeau, iar ceilalti îsi maturizau, prin propriile lor lecturi, constiinta si
cunostintele filozofice. Singurul curs unde se încapatânau sa vina studente si
studenti care nu întelegeau linia conferintelor, ci numai frânturi disparate era
cursul de logica si metafizica. 2rofesor tânar, cu fata smeada, brazdata,
întunecata, cu ocii clipind straniu, cu profil ciuntit, cu pupile albastre în
cearcane tulburate.
2rofesorul intra zâmbind, putin plecat din umeri. Se aseza comod pe scaun,
fara demnitate universitara, si-si începea vorba firesc, clar, rotind capul.
6iecare fraza parea atunci gândita. 2rofesorul se bucura de formula gasita si o
repeta, modelând-o, o insinua plecat peste catedra, o pronunta cu accente
perfecte, o dezgolea. 6ormula îl mâna într-un rationament al carui rezultat nu-l
putea preciza mai înainte. #uditoriul alerga câtiva pasi, apoi îl asculta cum se
departeaza, cinuit de
întunericul celorlalti, întunericul
ispitit sa lase care învaluia
gândirea înca noua
nesfârsita si saformula, îndurerat
se întoarca la o de
formula lui cunoscuta si accesibila celorlalti. &easul trecea cu un profesor
cinuit pe catedra si o sala înmarmurita, sedusa de nelinistea comunicata cu
pupilele, cu cearcanele, cu profilul ciuntit, cu gesturile, cu întrebarile
iscoditoare1 "'uH 'uH..."
&ând sala ramânea prea multa vreme inerta, profesorul o înviora cu sarjele
împotriva manualelor de logica si împotriva lui ant. 2rofesorul marturisea ca
ceea ce lipseste manualelor de logica e logica.
- #sta nu înseamna ca nu trebuie sa le cititi...
- Sa le cititi, dar sa nu le credeti...
6etele îsi opreau zâmbetele cu batista. 8upa ce pleca, fetele comentau ocii si
urâtenia seducatoare a profesoruluiK baietii îsi marturiseau îndoielile. &ei de la
itere nu întelegeau cum a putut sa-si treaca doctoratul cu o teza de
matematica. &ei de la 2olitenica nu întelegeau cum poate fi mistic ortodo.
&ei de la eologie nu-i iertau glumele S! pornirile lui lumesti.
Mie mi se pareau toate acestea firesti si recomandabile. învatasefl\ de mult sa
nu ma uimeasca un geometru poet, un filolog muzicant, u"
!:G
mistic profesor de anatomie. Ma nelinistea, însa, ortodoismul lui. Inte-jegeam
ca eperienta sa religioasa poate fi autentica si în afara cadrelor logice. 8ar
respectul catre dogme, socotite nu nuclee de credinta potentata, ci adevaruri
ce pot fi dovedite rationalH 8ar credinta lui ortodoa era efectiva sau
sugestionata, rezultatul unei necesitati de pura spiritualitate sau concluzii
teologiceH
*iata profesorului de logica însemna pentru mine siguranta ca solutia acelor
crize începute în adolescenta trebuie sa mi se lamureasca. 8aca aceasta viata
e aceea pe care o lasa întrezarita. Si daca, mai ales, nu crede în primatul
gratiei.
între 8ar vesnica
pupilele lui siispita,
albastre biruitaîntunecateH
pleoapele sau biruind'elinistea
în suflet, stâlcindu-si
care nu era izbânda
numai
logica, încordându-se în metafizica si în teologie, nu putea starui într-o
constiinta care a gasit pe 8umnezeu. 8aca profesorul nu crede în 8umnezeu,
asa cum nu cred nici eu, cu toate cemarile care tulbura sufletulH 8aca el nu
crede, nici eu nu-mi voi gasi linistea pe acest drum, pe care pasesc dus de
destin si de în-frânarile mele. &e drum sa apuc altul, daca profesorul de logica
nu l-a apucat înaintea meaH
Si daca, totusi, credeH &um sa-i spun ca sunt crestin fara sa cred în 8umnezeuH
&um sa-i spun ca arareori mi se pogoara Iisus, în mine din mineH 2ot raspunde,
logic1 asadar, 8umnezeu nu eista, pentru ca eu, poate un pacatos inconstient
si mândru, n-am izbutit sa-l cunoscH Si însasi aceasta cunoastere Y despre
care nu stiu nimic Y cum o voi putea discuta cu elH Sa-i vorbesc descis sau
sa-l încerc prin întrebariH Si cum l-as putea încerca pe el, cel mai ascutit
dialectician al 3niversitatiiH
8upa fiecare ceas de logica ma nelinisteam si mai mult. 'elinistea si
disperarea m-au cuprins de câte ori am încercat, în ultimii ani, sa înteleg pâna
la sfârsit problema logica?@. Sinteza clasica nu m-a multumit din ziua când am
surprins arbitrarul împartirii în notiuni, judecati, rationamenteK de când am aflat
singur ca judecata nu e întotdeauna stabilire de raporturi între doua notiuni, ci
si între o notiune si un obiect sau între doua obiecte, am dispretuit-o.
#junsesem sa nu mai disting o notiune de o judecata. 2rofesorul ma ajuta sa
descopar singura deosebire1 elementul eistentialK deosebirea dintre "tunet" si
"tuna". 8e aici, puteam merge singur mai departe. 8ar ma întunecai într-atât,
încât fui nevoit sa ma întorc din nou la manual. &ercetai logica lui 0enedetto
&roce. #flai te &roce
alte fezultate. primele capitole
era frânturi rebuia,
clar si obscur. din observatiile
apoi, samele, rarbine
cunosc conducând
logica la
egeliana. 8e la /egel - pe care nu-l patrundeam întotdeauna - m-am ?@Nors la
moderni. #u trecut saptamâni cinuite, cu ;entile, cu ;oblot, cu Enri>ues. într-
o dimineata am dosit cartile în raft, zapacit, deprimat, ^stovit, fara sa fi aflat
nimic sigur.
!:!
#tunci m-am otarât sa vorbesc profesorului. # zâmbit tot timpul, încurajator.
Eu bâiguiam, sfielnic, si nu izbuteam sa-i dezvalui întreaga4 tulburare. Ma
întrerupse.
- 6ericita vârsta, nouasprezece ani... Multi înainte... 'umai, nu ai de -ce sa te
grabesti. &um sa-ti spunH ucrurile acestea nu se înteleg bineB decât dupa ce
nu le-ai înteles mult timp. Eu m-am lamurit dupa sapte < aniK desi problema
inductiei nu am priceput-o nici pâna acum... Si sunt i probleme pe care
nadajduiesc sa nu le pricep niciodata...
Mergeam alaturi, pe lânga 3niversitate. 2rofesorul mi-a vorbit blând si
prieteneste. #tunci, l-as fi întrebat1
- 8umneata creziH
8ar stiam ca nu putea sa-mi raspunda.
- ...'u întelegem nimic prin noi însine. #cestea ne vin asa, la o anumita vârsta,
cum vine impulsul seual sau artrismul...
- 8ar eu vreau sa ma lamuresc, în logica...
- Eu te-as sfatui sa te zapacesti complet si absurd. 8upa aceea, ai sa te
limpezesti, ai sa întelegi firesc, fara eforturi, fara tortura...
- &e trebuie sa facH
- Sa-ti pierzi timpul... Stii sa-ti pierzi timpulH Ia o foaie de ârtie si mâzgaleste-o
cu creionul pâna seara... #poi, du-te prin cârciumi. 8ar nu poza si nu discuta
filozofie. #i strica totul... 0ea, domnule4...
îl priveam
palid, uluit. 5cii dracesc
cu sprâncenele profesorului licareau albastri în orbite stinse. Era palid,
arcuite.
- 8umneata esti precoce. &u atât mai rau... Eu, la vârsta dumitale, ma tineam
de betii... Si tot am ajuns rau, profesor universitar... 8ar dumneataH
- &afea beiH
- &âteodata. Eram stânjenit.
- 'u te sfii. Eu nu am picioroange ca onoratii mei colegi. 8e altfel, dumneata nu
pari cu desavârsire neinteresant, iar saracia nu ma jeneaza într-atât sa nu pot
oferi o cafea si tigari unui tânar prieten...
&e mi-a vorbit la cafeneaH 8e Mac, de 2ascal, de italieni, de 2oin-care, de
8escartesK mai ales de 8escartes.
- &ând te vei duce în ;ermania, vei întelege pe 8escartes... #colo, oamenii
merg altfel pe strada. 8-ta stii cât de mult poti învata într-un oras în care
oamenii se misca altfel decât aiciH
#vea pentru fiecare autor o eclamatie, un epitet, o paranteza, o lauda sau o
injurie. &ând ma privea mai prieteneste, eram ispitit sa-l în! treb.
- 8umneata creziH...
!:$
Evita religia. 5 singura observatie i-a alunecat, cu parere de rau.
- &unosc un crestin cu doua fiice pagâne. 8esi ascet si duovnic, nu le
izgoneste. 6ie ca stie, fie ca nu stie, el e nebun sau 8umnezeu...
'e-am despartit în seara. Strângându-mi mâna, m-a sfatuit1
- 8aca vrei sa afli religia, citeste logica, medicina si biologie, mai ales sinteze
biologice. eligia câstiga procesul în absenta...
2e drum, singur, tulburat, gândeam.
-#jungând
2rofesorul meu eam
acasa, unamânat
geniu...lamurirea
sau poatedefinitiva.
un farseur... &um as
2e masa se putea stiH
aflau destule alte
carti, si ârtie alba, ispititoare, era pe masa, si gânduri multe, si caldura multa
în suflet, si cerneala neagra, neagra.
2ovestind lui adu întâlnirea cu profesorul de logica, am facut o descoperire
care m-a uimit1 prietenul meu si tovarasul de bar întelege sensul si simte
nevoia filozofiei. 2arasind lauda 'onorei - care nu-l îngaduia dincolo de pulpe -
mi-a pus întrebari la care eu si poate toti cei care nu se multumeau cu vorbe nu
puteau raspunde.
'u-l auzisem înca vorbind de "mântuire".
- Si e ciudat ca eu banuiam lucrul acesta demult. ugându-ma, aflam ca am sa
fiu mântuit...
- 8ar cum ai sa fii mântuitH...
- 'u stiu. 2oate, nepierind. #m sa mor, si sufletul nu are sa moara. 8e aceasta
sunt sigur, desi, incult, nu ti-as putea da vreo dovada... Si îti spun ca nu e nici
încipuire, nici minciuna. Stiu ca, pacatos fiind, am sa traiesc în veci... 8e altfel,
nu mi-e frica de moarte... Mi-e frica de moartea fara Iisus...
îl ascultam cu mirare. 8ezvaluirea sufletului prietenului ma tulbura. 'u
banuisem ca misticismul pe care îl socoteam împrumutat si confuz era de o
simplicitate atât de crestina. adu era crestin, crestinK si era atât de pacatos...
- 8ar, te-as ruga, lucrurile acestea sa nu le afle prietenii, nici 'o-nora...
Munceam aceeasi munca aspra a celui ce se întarâta sa-si duca fagaduinta,
împotriva tuturor ispitelor, la împlinire. Sfârseam iama cu un suflet îndurând
tulburarile toamnei si presimtirile primaverii.

#cum, când scriu, înteleg fiecare neliniste, si nerabdarea, si pofta de a ma
cunoaste si a ma stapâni. Si faptele mele, si munca mea, si teama, !
bucuriile, si tristetile le înteleg. 8ar atunci nimic nu întelegeam, si ult ma
îndurera nesiguranta, si nimeni nu banuia jarul sufletului meu,
!:%
nici profesorul cu luminite albastre si sprâncene dracesc arcuite. 2ro-] fesorul
era singurul care ma putea linisti. Si el mi-a spus ca trebuie sa4 ma tulbur.
Sfatul era mult mai sincer si mai adânc decât as fi crezut atunci.
*I. 2IM#*##
în anul acela, ea s-a pogorât blânda si a luminat orasul cu castani înmuguriti.
umina a înviorat mansarda. rebuia de acum sa întârzii cât mai putine ceasuri
la masa de lemn. 2rimavara ma biruia întotdeauna. Era singura ispita care ma
stapânea, ma farâmita, ma otara sa apuc drumuri potrivnice sufletului meu.
2rimavara, mântuirea mea erau norii. 'orii buni si tulburi, care-ntuneca
zâmbetul orasului cu cemari. Mi-au fost dragi norii care revarsa în suflet
tristetea sobra si poarta deasupra crestetelor fluturare larga de destin. I-am
asteptat, norii mei, în dupa-armezi parfumate, când eram ispitit sa lovesc în
zidurile odaitei prea albe si prea strâmte, sa adun flori în rafturi. Ma bucuram
de fiecare tresarire a razelor1 se întuneca4 se întuneca4... 8ar soarele stapânea
iarasi, si ma târâm iarasi robit.
2rimavara mea nu era asemenea celor pe care le cunosteam din viata
tovarasilor sau din carti. Era amara si salbatica. Ma întarâtau caldura, vântul,
soarele, gradinile, femeile 5rgasmul ma tortura ceas cu ceas, îmi biciuia
carnea, îmi sângera creierul, îmi îndurera sufletul. 8aca priveam pomii goi, ma
coplesea furiaK daca întâlneam o brazda, lacramamK în fata râului, urlamK
scrâsneam din dinti mângâind o piatra1 pamântul cu aburi calzi ma silea sa-l
sarut., sa-l mestec, sa ma framânt cu bulgarii lui grei pe pieptul gol, sa-mi înfig
umerii în brazde negre si sa privesc soarele. 'u aveam niciodata curajul sa ies
singur din
zarite în oras înn
gradini. In -o zi de
fata primavara
câmpurilor preamai
nu-mi senina. Ma înstruni
puteam istoveaurefleele.
numai frânturile
Stiu eu
ce se putea întâmplaH... *ietuiam începutul acela de primavara ca un sir de
nopti în iatacul unei amante cu doruri nestapânite. 'u-mi ramânea un simt, un
colt de sensibilitate, o farâma de creier neconsumat. *rajmasa mea cunostea
toate iscusintele unei perverse Ma tortura cu ramuri de cires înflorit, cu solduri
de trecatoare necunoscuta, cu cer dureros de clar, cu cemari catre pribegie.
rotuarul era o ispita1 sinuos, curat, liniat corect de umbra streasinilor. &opiii
ma suparau, fiindca ma surprindeau iubindu-i. Eu nu voiam sa iubesc copii.
2aseri, paseri napadeau tulpinile de iedera. 8e ce n-au întâlnit furtuni cu
moarte în valuri vineteH
!:9
#dormeam noptile înfrânt, umilit, ca un rob sângerat la roata. *isam vise de
tragic seual. Ma desteptam pasind pe covor de luna si ma îmbracam, si
porneam pe strazi, ratacind, mult, mult. 'u ma linisteau nici tovarasiile cât de
prelungite, în odai straine, cu trupuri straine. 'u ma linisteau nici marsurile prin
orasul noptii. 'ici lecturile savârsite cinuit. 'u ma linistea decât întunericul
biruind ziua, ploaia moorâta si rece, monotonia pomilor, a strazilor, a
trecatorilor...
Si nimeni nu banuia înfrângerea care ma zdrentuia, umilindu-ma. Si eu nu
voiam s-o marturisesc. Stiam ca ceilalti ma dispretuiesc, socotin-du-mi sufletul
nesimtitor si uscat între carti. Ma bucura aceasta si ma necajea. &um le-as fi
putut spune lor ca primavara ma tulbura, ma biciuieste si ma smeresteH...
'u ma umileau poftele, dorurile, elanurile, nebuniile, evadarile care ma
cinuiau în vântul si seva primaverii. &i faptul ca acest dinamism epuizant îmi
era poruncit, îmi era daruit o data cu înflorirea câmpurilor, cu caderea
paserilor. 'u era al meu, era al trupului strain care îmi înlocuia trupul o data cu
dezgetul. rupul strein pe care mi-l împrumuta primavara, aceasta era
umilintatoamna,
creierul crunta, nestearsa. 8e8e
vara, iarnaH cece
stiam sa-mi
nu-mi stapânesc
stapâneam trupul,
trupul sensibilitatea,
si sufletul
primavaraH 2oate ca nu mai erau ale meleK ci ale seului, ale spetei, ale
vârstei.
'opi, nopti de furie... Dile fara plâns, fara scrâsnet...
Simteam cum ceea ce pretuiesc mai mult din se1 înfrânarea se risipeste, si eu
nu puteam face nimic, nimic...
#cum, când povestesc aici fapte de mult trecute, nu mai ma înspaimânta
primavara. S-au petrecut limpeziri dureroase, lamuriri care au înabusit
razvratiri surde. #cum, primavara o astept cu acea nostalgie virila pe care o
daruiesc crizele depasite, cu o tristete blânda si retinuta, ce se cerne în
singuratate. #cum stiu ca ceea ce ma tulbura alta data nu era primavara, ci
altceva. 'u-mi era teama de suvoaiele care se revarsa în sânge si se consuma,
istovindu-ma, ci de sufletul nou ce se insinueaza. Mi-era teama sa nu parasesc
otarârile mele pentru otarâri mediocre, desfatatoare, pe care sa le regret
apoi, ani tristi. în 'onora nu ma înspaimânta trupul ei, pe care îl doream între
brate si piept. Ma înspaimânta abrutizarea prin sentimentalism fals, risipire de
timp, prefacerea mea într-unui din acele numeroase si perfecte instrumente de
dragoste, parfumat, îngrijit, spiritual si pozeur.
Injjrimavara nu ma înspaimânta viata carnii, a creierului, a sufletului,
întelegeam ca ursita sensibilitatii e suferinta, ca cea a creierului e "eputinta, ca
ursita carnii e dorinta întrerupta numai de dezgust si
!:
niciodata potolita. întelegeam toate acestea si ma bucuram ca nu le banuieste
nimeni.
2rimavara
prietena. 8emaceputea îndragi
sa iubesc subdeporunca
o faptura care iarna
cerului, sau toamna
a ciresului, mi-ar 8e
a liliaculuiH fi ramas
ce sa
fiu înselatH 8e ce sa asteptH #steptarea iubirii, primavara, ma umilea mai mult
decât toate poftele care îmi sugrumau rasuflarea si-mi biciuiau sângele.
#steptarea e o atitudine feminina. Ma simteam pasiv si îngândurat ca o
fecioara sentimentala care îsi asteapta, resemnata, stapânul sa o culeaga.
înfrângerea aceasta ma umilea, mult, mult.
2rimaveri înapoia mea, primaveri înainte. Si iata ca acum nu mai ma tem de
ele. Si scriu aici, nebanuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund între
cartoane cu fise. Si scriu în miezul toamnei. Si nimeni nu. poate sa afle daca
sunt trist.
Si nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri.
*II. M3'&IE SI DIEE
Iarna, cercul s-a adunat în sala Societatii, la care intervenise presedintele. 8ar
membrii nu erau niciodata prea numerosi. &ei care îsi aminteau mansarda
intima si calda se simteau stânjeniti într-o sala prea mare, streina, rece, cu
scaune multe si cu tablouri oficiale între ferestre. 2resedintele era disperat de
tânjeala care ameninta sa destrame, definitiv, cercul. Munca iernii - banii
adunati la cor, la festival, la bal - era primejduita. &omitetul sfatuise sezatori
intime saptamânale, dar nici unul nu voise sa-si ia raspunderea. 'ici revista
universitara, pe care presedintele mi-a încredintat-o, nu izbutise sa refaca
atmosfera din vacantele &raciunului. rebuia sa cutreier singur salile ca sa
întâlnesc pe profesorul care ne fagaduise articolul de fond. rebuia sa scriu
singur cronica, sa fac singur trei corecturi, paginatia si epeditia. #dormeam
istovit, dupa miezul noptii, în mansarda încarcata cu fascicule.
evista nu se vindea. 'efiind nici antisemita, nici filosemita, n-a interesat. &el
dintâi numar a fost cumparat din curiozitate. &elelalte asteptau.
Eu nu disperam. Ma întovarasisem cu un prieten din liceu, 2etru, în al doilea an
la 8rept si 6ilozofie,
3niversitatea. ;asisemtemut la administrator1
si un seminarii prin dialectica-i
pe iritanta. &unostea toata
!::
dirijorul corului, care îsi cumparase un caiet si izbuti sa încurce atât de mult
socotelile, încât trecuse un ecedent de douasprezece mii de lei.
&u numarul % se ivi un incident, de pe urma caruia revista nu mai supravietui
decât o luna. 2ublicasem recenzia obraznica asupra cartii de frunte a unui
batrân si celebru profesor. ecenzia avea pacatul de a fi documentata. 3n oci
parunzator ar fi înteles cât de scump mi-a fost autorul cartii, cât de mult îl
înaltasem, ca sa ma dovedesc atât de crunt si nestapânit în fata unei deziluzii.
#r fi descoperit, înapoia paginilor de intempestiv frondeur, repros de discipol,
care a încercat mai mult decât o deceptie.
'-a înteles nimeni. &el criticat a intervenit pe lânga profesorii mei, a protestat,
s-a tânguit, a scris câteva articole în cotidianul sau sub obsesia faptului, fara
sa-mi pomeneasca numele. 2rin 2etre, îmi ajungeau zvonuri care îmi dadeau
de gândit1 revista va fi suprimata, eu supus consiliului de disciplina, riscând
eliminarea. &a sa nu piara revista, m-am retras, fagaduind lui 2etre sa lucrez
alaturi de el sub pseudonime. 'umarul în care s-a tiparit vestea retragerii a fost
ultimul numar. 2rin interventia unui profesor politicos si binevoitor, conflictul nu
ajunse în discutia senatului universitar. ogic, nici nu putea ajunge.
2rofesorul de estetica literara m-a învinuit, într-una din revistele sale, de
ignoranta si obraznicie. #m raspuns aspru. #ceasta a bucurat pe autorul cartii
recenzate si a stânjenit pe profesorul politicos, care trebuia sa intervina din nou
la profesorul de estetica literara. Eu nu întelegeam nimic din tot ce aflam.
;ândeam ca e firesc sa critic cu argumente o carte imperfecta si s-o judec în
pagini patimase
ma amarau. Eramcând autorul
otarât fusese
sa pierd unpentru mine
an, daca unaceasta
prin îndreptar. #menintarile
evitam nu
o adulare.
;iceam de pe atunci gândurile la care am ajuns mai târziu1 ca sensul vietii nu
e fericirea, ci realizari eroice. 6iecare suflet stapâneste virtual eroismul,
gândeam. 8ar fiecare suflet pâlpâie câtiva ani tineri în jurul viziunii eroice, apoi
accepta valori mediocre, se pleaca vietii celorlalti, se usuca si piere. 8e ce n-as
fi eu acel suflet care - cu oricâte renuntari sa ating eroismulH &ine stieK poate
voi birui ca erou. Si apoi, biruinta nu poate avea însemnatate, ci numai
încordarea neostenita catre ea.
...In acel început cald de primavara, cele dintâi primejdii îmi erau îndemnuri
nebanuite. în ziua când am citit rândurile profesorului de estetica literara
împotriva-mi, am lucrat îndârjit, aproape fara sa ma ridic de la masa, douazeci
de ceasuri. *estea am aflat-o dimineata. #m strâns dintii si am început sa
citesc. #m prânzit într-un sfert de ceas. Seara, m-am multumit cu un paar de
lapte cald, la masa, cu ocii pe carte. #m citit iarasi toata noaptea, fara sa ma
stie nimeni, pâna în zori. M-am desteptat dupa câteva ceasuri, cu capul greu.
Mi-am amintit un
!:7
singur cuvânt1 "ignorant". #ceasta m-a limpezit, m-a îndârjit. remu-ram de
furie si de încredere. #s fi cântat, as fi urlat, cu dintii strânsi sj 5cii pe carte.
#m adormit în zori. încisesem usa cu zavorul. &ineva al ciocanit, a treia zi. '-
am raspuns, cu ocii pe carte. îmi tremurau mus-cii si fruntea îmi ardea, si
creierul vibra ca în febra. Eram atât de în-K cordat, încât nu-mi scapa un cuvânt.
# patra zi, ma simteam istovit, nauc, cu oasele sfarâmate, cu creierul tulbure.
#m încis ocii si mi-am încipuit sala profesorului de estetica literaraK "e un
somnoros", îl auzeam... SomnH 3iteH Sa-mi fie mie somnH Iarasi mi-am simtit
mintea proaspata ca în prima zi din regimul douazeci de ceasuri. Si nu banuia
nimeni. Minteam, spunând ca-mi pregatesc o lucrare urgenta de seminar si
trebuie
ca sa manânc
nu dorm noptile.laMa
masa mea, calasaopt,
desteptam nu ca
pierd continuitatea.
pâna atunci. 8ar ei nu stiau
8upa o saptamâna, citesc o notita batjocoritoare într-o revista provinciala. #m
otarât sa suprim somnul. Ma înabusea gândul ca sunt un ignorant. 8upa
câteva ceasuri de munca, un jungi îmi fulgera inima. Ma încovoiai. 'u puteam
rasufla. a cea mai neînsemnata miscare, simteam ca mi se sfarma viscere
încordate. M-am târât în pat, palid si rece. Eram furios ca voi muri stupid, calcat
în picioare, eu, eu care voisem sa ucid somnul. asuflam greu, fara sa pot
ridica grumazul din piept. # trebuit sa sun. 2anica, plansete, tânguieli. 8octorul
venise cu trusa urgenta. &ând a aprins lampa cu alcool, m-am înviorat. #m
început a respira, usor, usor. 'u mai mi-a facut injectia. Mi-a numarat bataile
inimii, repezi si neregulate. Spaima si jungiul îmi pricinuiau palpitatii a caror
primejdie nu o banuiam. 8upa câteva ceasuri, criza trecuse deplin. M-am
tulburat privindu-ma în oglinda1 livid, descompus, cu parul umed si ocii supti
în pleoape vinete. # trebuit sa-mi îngadui, de atunci, patru ceasuri de somn,
oricâte insulte as fi primit.
Ma întarâtau nu numai cele ce se spuneau împotriva-mi, ci, mai ales, cele ce nu
se spuneau. unile de tacere în jurul muncii care o împlineam gemând mi-au
fost cele mai prielnice. ;ândeam1 "8omnii nu vor sa stie ca eistH îmi
ignoreaza, încapatânati, scrisulH &u atât mai bine. în curând vor trebui sa stie,
pentru ca astfel vreau eu4" 2entru mine, pronuntarea poruncii1 vreau4 era
aproape un rit magic. Se legau de ea atâtia ani de cinuita adolescenta, atâtea
eperiente, atâtea mii de ceasuri de lecturi surde. *ointa era pentru mine o
realitate, cu roade în rafturi si în sertare.
&u cât mai mult se tace în jurul meu, cu atât mai mult scriu si citesc. Ma
întristeaza gândul
dusmanie. 8aca voicafiîn zece, pierdeam.
laudat, douazeci sau treizeci
#tunci de ani
îmi voi cladinuo voi
casaîntâlni aceeasi
cu terase la
mare si o voi locui singur. 'u voi citi nici o revista, nici un ziar. Si voi munci
necontenit. Sunt înca atâtea lucruri care
trebuiesc adâncite1 limbile orientale, matematica, istoria antica, religiile, istoria
stiintelor, stiintele, filozofia, istoria artelor, ocultismul, filologia... 2entru toate
acestea trebuie timp si disciplina, socoteam eu. Si va trebui sa scriu, iar scrisul
e amar si anevoie de împlinit câteodata. &um am sa le sfârsesc fara dusmanie
sau rara tacereH...
Ma îmbata, pe atunci, mireasma eroismului care nu înfloreste decât în sufletul
aspru si vast, revelat siesi de singuratate. 8ar eroismul -singura justificare a
vietii - nu rodeste decât prin cumplite si necontenite renuntari. 'u fuga de
realitate ma tortura, ci vointa de a stapâni, renuntând, realitatea. 'u-mi era
teama de ispite. #s fi vrut sa nu vietuiesc decât vânturat de ispite, dar sa stiu a
le depasi. 'u tânjeam dupa liniste, dupa confortul mizantropului. 2ofteam lupta
necurmata, neînfrânta, care pogoara în suflet aroma dumnezeirii si a dracului.
Si lupta necurmata nu întâmpin decât în singuratate, unde ispitele si amintirile
sunt puoi.
*iata mea, de nimeni cunoscuta, a fost o neistovita încordare dupa eroism.
2ofteam amaraciunea si disperarea eroului ca pe un fruct sau un sold alb. 'u-
mi zâmbea sufletul decât dupa împlinirea unui fapt care depasea omenescul.
*isam câmpuri largi si vânt aspru, si drumuri de piatra detunata spre munti cu
nori. Ma zaream urcând, urlând, muscând stânca, sângerând. *isam o
austeritate care sa înspaimânte fortele mediocrilor din orasul si timpul meu.
#tunci as fi fost erou. *oiam sa vietuiasca, înca o data, prin mine, eroicul.
Eram de multe ori înfrânt. 8in suflet, din carne, navaleau ispitele desfatarilor
imediate si dulci. îmi spunea arunci un strain, din suflet1 renuntarea înseamna
mutilareK eu sunt comple, sunt nesfârsit în dorurile meleK cum sa alegH &um
sa nu
Si renuntH
stiam ce trebuie sa fac.
*ointa mi-o înaspream prin munca. Stiam atât1 ca trebuie sa-mi descopar si sa-
mi ealt toate potentele sufletului si creierului. 'u ma temeam de eperiente
cerebrale. 8ar celelalteH *iata, sufletulH... &e trebuia sa stapâneasca în mineH
*ointa si creierul sau sufletulH... Eu îmi poruncisem sa lupt întotdeauna pentru
împlinirea adevaratei mele vieti, de nimeni cunoscuta. 8ar daca viata launtrica
se va realiza prin suflet, jar nu prin creierH *oi avea atunci vointa sa renunt la
creier, la mine Msumi, la munca si scrisul meu izvorât din forja testeiH
Si nu stiam ce trebuie sa fac...
!:C
!:+
*III. 83M 8E # M#'#SIE
în dimineata 6loriilor, trenul de &onstanta ne-a lasat în gara manastirii. Eram
toti coplesiti de primavara. Eu ma împrietenisem din nou cu 'onora, iar 0ibi
râdea de soaptele lui adu. ;aidaroff iesise din iarna îndragostit de Mariuca. Si
Mariuca îl îndragise, si era blonda, cu I buze rosii si oci negri.
în vagonul nostru se mai afla un grup de studenti ce plecau tot spre manastire.
âdeau, râdeau. 2rintre ei, la o fereastra descisa, am zarit un cip de fata.
resârii. '-a observat nimeni, nici 'onora, care ma încredinta ca primavara îmi
va fi fatala si voi sfârsi prin a ma îndragosti de ocii, parul si sânii ei. #m
coborât în gara zgomotosi, cu presedintele în frunte. 'u stiam câti suntem, si
aceasta ne bucuraK poate eram multi, multi. #m pornit pe drumul ce înconjoara
lacul. 2adurea îsi desira mugurii. 2rintre copaci, arbusti înfloriti, frunze vestede
si colti de iarba
mare.
;rupul de studenti si studente ne întovarasea. #uzeam necontenit si
stânjenitor de clar râsul fetei de la fereastra. 8e ce tresarisemH Ma cinuia
parerea ca o mai vazusem undeva, la munte, într-o vara, demult. 'u izbuteam
sa deslusesc nimic. Si totusi, ocii verzi si nostalgici în umbre viorii, sub
sprâncene frânte în ungi de mirare, îmi erau cunoscuti. 'u întelegeam de ce,
privindu-i, ma abateau tristeti veci si amintirea unei vacante singuratice, si
melancolia adolescentei aspre. Si râsul continua clar, enervant, larg. 2oate
eram singurul pe care sa-l supere. Ma supara, pentru ca râsul fetei era pentru
altii...
#m pasit smeriti si ne-am încinat în biserica. Era frig întunecat printre
candele. a ferestre, înflorisera ramuri de cires. Si fata cu oci verzi soptea,
soptea, stapânindu-si râsul...
5 clipa, a ramas tacerea în biserica. &eilalti plecasera, pasind. 2lecase, poate,
si fata. Era de acum liniste. întorcându-ma, o zarii privind lumina stinsa prin
ferestre. 0uzele i se adunasera într-un zâmbet trist 5valul fetei se linistise,
palid. 5cii lacramau dar poate nu lacramau, ci numai mi se parea mie. 5cii îi
erau atât de ciudati în pânza de tristete... M-am prefacut ca nu vad nimic. Si
eram fericit, si ma desfata gândul ca a ramas aici, singura. Stiam ca nu crede si
ca nu se roaga. 0anuiam tristetea care o napadeste, pentru ca aici sunt umbre,
întuneric, trecut, iar afara e soare si zvonuri de viataK si, poate, nu vrea sa le
asculte. &ine stie de ce lacrameazaH 2oate iubeste sau poate asteaptaK si
nadejdile ei încep sa le iroseasca anii. &ine stie de ce priveste fereastra
stingând soarele-
!7G
2oate îsi amintesteK sau poate presimte durerea vietii care cere sa fie vietuita
toata si nu îngaduie, în acelasi timp, decât faramituri de desfatare...
2e mine m-au cemat. &ând i-am trecut prin fata, ocii râdeau, fara lacrimi. în
curtea manastirii
râdeau, râdeau... era prea multa lumina, si baietii erau prea zgomotosi, si fetele
#m vizitat cu 'onora cripta întesata cu sicrie. 5ase galbene, lucioase sau
putrede, mate, printre coroane veci, cu înfiorari metalice. 'onora nu era
trista.
- /ârcile acestea ma învata sa-mi fac de cap, acum, când sunt tânara...
#m râs amândoi. Ma privea fagaduitor si atunci, fara sa înteleg, am sarutat-o.
0uzele 'onorii îmi stapâneau gura ca o ventuza. 2arul ei îmi tulbura pumnul.
#m zguduit-o de bucle si i-am strivit iar buzele de gura mea. îi luceau ocii si
rasufla cu nari fierbinti.
- *ezi ca mi-ai luat tot rouge-?#...
&e multumit am fost ca mustrarea 'onorii, amintindu-mi atâti straini care o
sarutasera, mi-a îngaduit sa ma întristez...
în curte, am întâlnit iar râsul fetei cu oci verzi. 5 înconjurau cinci baieti, si ea
le declama frânturi de strofe1 &odreanu, Minulescu, Iosif, &osbuc, #rgezi. Ma
uimea si ma tulbura. &elui din urma i-a recitat frumos si enigmatic câteva
strofe banale si sincere.
- ;iciH
- *ictor EftimiuH...
- 6ugi de aici, ca nu stii nimic4 #sculta alta.
- 2ilippide, 8emostene 0otezH...
- #si4
&um de n-au gicit ca era un poet tânar, care poate o îndragise si îi scria strofe
cu gândul la ocii eiH...
- &e vretiH Eminescu sau opârceanuH
-6ata
Spune-o p-aia
se opri, dupacu câteva
balada versuri,
popii... zâmbind gales.
- #legeti alta, cu dragoste... 'onora ma cema.
- /aide, s-aduce raciul...
în padure, am mâncat pe fata alba, întinsa deasupra ierbii si frunzelor.
2resedintele destupa sticle cu vin veci, si se bucura ca renaste viata cercului.
&ele doua "6lorente" facura cafea. ;aidarof6 cauta brân-dusi cu Mariuca. adu
se plimba pe alee alaturi de 'onora, fumând si SVptind.
!7!
#tunci s-a petrecut un fapt pe care nu-l nadajduiam sa se împlineasca. 6ata cu
oci verzi venea alergând. 0ucle scurte îi întunecau i fruntea. &ând si le resfira,
ostenita, ramâneau numai câteva suvite care-i I dadeau un aspect salbatic si
gingas.
S-a apropiat zâmbind de "6lorenta"?@.
- *rei sa-mi dai si mie o cafeaH Stii cât mi-e de somn... # zâmbit atât de frumos
marturisind ca îi e somn...
- 2e dumneata te stiu de la 6acultate, spuse lui 0ibi. Stiu si cum te ceama...
#vem o prietena comuna, *iorica.
0ibi s-a luminat.
- 8aca îmi banuiesti numele, adaoga cu sprâncenele poruncitoare, te rog sanu-
lspui...
0aietii începura reflectii ironice. 6ata cu oci verzi le raspundea tot atât de
prompt, râzând si clipind. 2resedintele se desfata. "6lorenta" îi servi o ceasca
cu cafea neagra.
- îti multumesc, duduita. 8omnul de lânga d-ta seamana cu un persanK poate
sentimental si eroticK în orice caz, fereste-te.
"2ersanul" de la 8rept râdea magulit.
- Eu, domnisoara, nu înteleg...
6ireste, esti consecvent cu remuneratoriile d-tale însusiri...
- 2ardon.
- &u d-ta nu mai discut.
"2ersanul" se multumi sa ridice din umeri în fata cozonacului adus de
presedinte. &eilalti erau iritati de vorba degajata si caustica a studentei
necunoscute. Eu încercam zadarnic sa mi-o încipui în biserica.
începura inevitabilele giciri în ceasca de cafea. 6ata cu oci verzi voia sa stie,
voia sa afle viitorul cu o nerabdare dezarmanta.
- Spune-mi... 'umai atâtH 6laide. spune-mi si altceva...
Se ruga, se alinta, poruncea, ispitea. '.-o multumea nici un tâlc. 6atal, îmi
ajunsese si mie rândul.
- 8umneata esti prietenul lui 0ibiH Stii sa gicestiH
- 'umai în palma, mintii eu încercând un zâmbet de ciromant.
- 2oftim4
îmi întinse palma. 8ar cum era sa-i spun ceea ce aflasem din vorbele si privirile
ei fata de ceilaltiH
- Mai bine sa renuntam. 'n va pot trada caracterul în public, încercai eu o
retragere onorabila.
6ata se supara. îmi apuca pumnul si ma sili... &eilalti comentau bine dispusi
mersul meu terorizat. #m ales un trunci rasturnat, aproape de lac. ;ândul ca
as putea parea ridicol, ma calma. *orbeam deslusit, fara "d-stra" si fara sa
rosesc. I-am apucat mâna, am privit îngândurat linii din care întelegeam prea
putin si i-am facut portretul.
!7$
5 stiam atât de bine, o simteam atât de apropiata, de lamurita... Ma asculta tot
mai interesata,
pe care îl voiammai atenta.
capricios si Eu vorbeam,
nelinistit, slabvorbeam. Sufletulde
si vast, torturat fetei cu oci
doruri verzi -
si paralizat
de mediocritatea împlinirilor Y îl modelam tot mai precis, cu contrastele
evidente, cu umbre, cu gânduri ascunse ciar fata de sine.
&ele ce aflasem din 6reud, strecurate cu pricepere, o revoltara.
- 8e unde stii si astaH...
Eu eram încurcat, pentru ca sfârsisem toate liniile palmei. #m trecut apoi la
fata. #colo întelegeam mai mult. dar ceea ce banuiam era mai aproape de
adevar. a rastimpuri, fata tresarea si ocii verzi îsi paleau luminitele. Sfârsind,
nu stia ce sa-mi spuna. Dâmbi, stânjenita.
- rebuie de acum sa ma feresc de d-ta4 poate îmi gicesti si visurile...
#m ramas pe trunciul rasturnat pâna seara. #m vorbit, am vorbit descis si
mult, despre carti, despre visuri,, despre se, despre înfrângeri, despre biruinte
nestiute de nimeni. 6ata asculta. a rastimpuri, stânjenit de sinceritatea si
debitul vocabularului, o întrebam.
- *a jeneazaH... -'u.
Marturisea aceasta fara alte cuvinte.
Se scimbase. 'u m-a întrerupt, nu a glumit, nu a încercat calambururi cum
facuse cu ceilalti. Eu banuiam tot ce se petrece în sufletul ei de sentimentala
naiv mascata sub verva si banuiala ma încuraja. *orbeam, vorbeam... îi
surprindeam, câteodata, ocii alunecându-i peste lac, peste padure, departe.
Si nu voia sa-mi spuna numele... 3n capriciu deplasat, gândeam eu.
- Mi-e teama sa nu-ti placa, se alinta ea.
Mi-amintesc cum s-a înserat, cum ceilalti au plecat spre gara, dupa ce ne-au
cemat lung prin padure. #veam atâtea sa-i spun, pe care nu le spusesem
'onorei, nici lui 0ibi... #m întrebat-o de tovarasii ei.
- Sunt niste colegi obraznici. #m preferat cercul d-stra pe care îl stiam de la o
prietena...
rebuia
cu sa ne lungi,
raspunsuri grabim. Si, totusi,
si-mi ea serezemase
povestea, de trunci si-mi punea întrebari
si-mi povestea.
#m plecat spre gara când rasareau stelele. #pucasem cararea ce ocoleste
lacul, am trecut de padure si am ajuns pe sosea. 'oaptea stapânea rece si
senina. #m întrebat-o daca îi era frig.
-'u.
5bservai, însa, ca nu ma priveste decât pe mine, ca îi e teama sa-si ?@ase ocii
alaturi, pe câmp, pe sosea. 2oate o înspaimânta noaptea.
- i-e fricaH
!7%
- Mult, foarte mult. Mi-e frica întotdeauna noaptea pe câmp... 8ar daca d-tale
nu ti-e frica...
- Mie, nu...
#diau arome de iarba umeda, de flori, de pamânt. 'e opream, lai rastimpuri, sa
ne odinim pe marginea soselei. #veam mâinile argintate ? de luna. Ea mi-a
recitat sute de versuri cu luna. Eu i-am vorbit de tul- I burarile celor care îi
primesc lumina direct pe craniu. S-a îngrozit.
- Mi-e frica, iar mi-e frica...
- 8umneata ai bucle...
a gara, aflaram ca ultimul tren personal trecuse catre oras cu un sfert de ceas
înainte. 5cii verzi s-au înspaimântat o clipa, apoi au râs.
- 5 aventura mai mult... &e ne facem acumH
I-am spus gândul meu1 apucam soseaua înapoi si luam drumul cel mai scurt,
care taie calea ferata. 2âna în oras nu sunt mai mult de doisprezece Pilometri.
- &âte ceasuriH
- rei.
*om ajunge la unu noaptea.
- 8e abia în oras. 'u stiu în ce cartier sezi mata...
- #lta solutie nu eH -'u.
- /aidem.
în servieta, mai pastrasem cornuri si cozonac. ovarasa mea le gasi fara
perece. Eu nu mâneam si îi povesteam cu amanunte Martin Eden.
- &ât sunt de inculta, se întrista ea.
6orta lui Martin Eden a impresionat-o. îmi spuse cum nu poate suferi baietii
spilcuiti, draguti si prosti. îmi destainui preferinte prin 3niversitate, printre
profesori si studenti. Eu îi povestii conflictul meu cu recenzia din revista
universitara si fui fericit ca îmi da dreptate. &um de am ajuns, apoi, la Sitine si
la ocultismH
'u aveam nici unul, nici altul, ceas. Masuram timpul dupa luna si dupa
oboseala ei.
- &rezi ca mai avem multH
Eu îndragisem raspunsurile afectând maima.
- 3n drum în noapte nu-l sfârsesc decât zoriiK dar niciodata nu oboseste în doi...
- #m început sa ostenesc.
- 8aca vrei, bratul meu...
Mergeam, cu luna înapoia noastra. 'oaptea era tot mai rece si mai aromata de
câmpuri.
remura, îngreunându-mi pasii. Eu, niciodata nu ma simtisem mai odinit.
!79
- ot nu ti-e fricaH
-'u.
Si mergeam, si eu vorbeam, iar ea ma asculta, cu parul înfrigurat de adieri. Si
înapoia noastra, luna. Iar înaintea noastra, soseaua alba, ducând spre orasul cu
lumini
#m multe
ajuns în noapte.
târziu, dupa doua, în fata casei. 2ovara bratului mi se paruse
binecuvântata. Ma simteam mai puternic, cu musci proaspeti. Ea pleca
pleoapele si pasea istovita.
5rasul o înviorase o clipa. îmi marturisea ca trecerea pe acea ulita de periferie,
cu latrat de câini si felinare pâlpâind, o înspaimântase. 2e bulevardul pustiu
înainta cu încredere. # trebuit, apoi, sa urce stradela cu piatra tare, si
osteneala o coplesi. asufla prelung.
în fata casei, o întrebai1
- 2arintii d-tale n-au sa te certeH
- 2arintii mei nu stau aici. Si apoi, la vârsta mea, sunt absolut libera...
îi întindeam mâna, spunându-i "noapte buna". Ma opri.
- 'u mi-ai gicit viitorul. Sa-ti mai arat palmaH -'u.
Mi-amintii de toate otarârile si nadejdile pe care mi le marturisise1 îsi va lega
viata numai de un om superiorK va sti sa înfrânga vointa parintilor si
prejudecatile mediului. #cel om nu-i va fi numaidecât sot, ci poate numai "le
compagnon".
Si atunci i-am prevestit casatoria cu un barbat pe care nu-l cunoaste si care nu
o cunoaste, viata de provincie, profesoara cu sot functionar, acceptând tot mai
mult mediocritatea, cedând zi dupa zi, uitându-si nazuintele si dorurile,
abrutizându-se de munca stupida, de absenta aerisirilor, de amanti si copii...
- #stfel, duduie, te va înabusi viata orasului mort, pustiu de suflete... *ei uita
cartile frumoase... *ei lacrama sau vei plânge, poate, toamna. oamna ceama
atâtea amintiri... E stupid... îti vei pierde timpul amintindu-ti ceasurile de elan
universitar si poate vei regreta renuntarile la srcinalitate... *a veni, însa, o
vreme
întelegecând nu vei mai
ca tineretea avea
ti-e nici regrete...
definitiv înceiata,&ica
numai un sotînca
n-ai vazut vulgar si copii.
lumea, *ei
ca n-ai
trecut oceanul, ca esti osândita sa-ti suporti familia pe care ai acceptat-o într-
un ceas de oboseala sau de lasitate plictisita... *ei duce viata obscura si
mediocra a tuturor celor care îsi fac, tineri, visuri ca ale d-tale... 'u vei pastra
cel putin nici constiinta înfrângerii.. *ei uita tot, tot, în mediocritatea sura Si
invincibila...
!7
8e ce m-am întristat si eu, prevestindu-iH Si de ce simteam realitatea j
cuvintelor, pe care i le rosteam deprimat eu însumi de soarta eiH....
&ând am privit-o iar, plângea. 2lângea, de aceasta sunt sigurK j lacrimile îi
alunecau blând pe obraji, si din ocii ei se revarsau tristeti i de mare moarta.
# izbutit sa vorbeasca, zâmbind.
- 8umneata glumesti. 'iciodata nu voi accepta viata din nuvelele lui &ezar
2etrescu.
- #sa spun toti si toti sfârsesc acolo. 8umneata vei suferi mai mult, pentru ca ti-
ai planuit vieti prea frumoase si te-ai nascut mai sensibila. #tât...
Iar a lacramat. Mi-era mila de ocii ei, dar simteam atâta bucurie salbatica sa-i
prevestesc biruinta vietii mediocre si ucigatoare...
- &a sa supravietuiesti, ai nevoie de o vointa si o perseverenta în nebunia
renuntarilor, cum d-ta nu poti atinge, niciodata... 2entru ca esti femeie, si esti
sensibila, si esti capricioasa...
- *oi gasi un om4...
Dâmbii. &e era sa-i raspundH &a sa sfârsesc, am glumit.
- 2un ramasag ca în trei ani vei fi casatorita în provincie, si ca nu vei fi fericita...
2recizez, resemnarea nu înseamna fericire... mai ales la anumite femei...
Ea a descis alene poarta. 5 istovise atât drumul de la manastire...
#m plecat singur pe strazile pustii si reci. începuse vânt de zori. Ma simteam
singurputut
'-am si puternic.
adormi.&u#mpumnii strânsi,
coborât cu si,
din pat ocii ridicati,
înainte de aalergam. Eram fericit.
începe lucrul, am scris1
"<urnal intim de primavaraK astazi, 6lorii, începe o viata noua
pentru mine".
8ar m-am întrebat1 de ceH- #m înteles ca dadeam prea multa însemnatate unui
fapt ca oricare altul. Si am rupt foaia caietului.
Dorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. 2oate eram singurul care
vegeam. Si eram fericit.
!7:
IW. 5 &/E#M# 'IS#4
a începutul Saptamânii 2atimilor am întâlnit mai multi colegi din cerc, care mi-
au comunicat zvonuri asupra disparitiei mele din ecursie. 2resedintele a fost
nelinistit tot drumul. Ma astepta la fiecare gara. adu a venit ciar în dimineata
aceea sa ma caute. # ramas uimit când i-am povestit întâmplarea. &redea ca îi
ascund.
- 'umai atâtH -8a.
- 5ri esti prost, ori esti îndragostit, ori esti nebun... 'u ramâne oricine noaptea
cu o fata, care îi place, în padure... #i pierdut o ocazie.
2entru ca era adu cel care ma mustra, am încercat sa-i eplic ca la fiecare
împrejurare eu caut solutia cea mai perfect etica, cea mai frumoasa si cea mai
noua, si cea mai eroica. # fost mult mai frumos drumul pur în noapte, alaturi de
o necunoscuta, simtind cum îmi ajunge prietena, decât oricare alta serie
prelungita de îmbratisari, sfârsite, poate, cu o siluire pe brazde. #ceasta o
putea face oricine. 8e ce sa nu vietuiesc fapte pe care numai eu sa le pot
înfaptuiH 8e ce eroul sa fie . înteles întotdeauna ca o bruta, când depasirea
nietzsceana catreeticeH
nebunesti porunci supraom se sa
8e ce poate face
nu ma pe calea
deprind cu împlinirii celor
necesitatea mai
cotidiana a
eroismului, astfel ca viata mea sa ajunga a functiona firesc o viata eroicaH
adu îmi cunostea prea bine ispitele si posibilitatile seualeK nu ma putea
banui de castrare, de timiditate, de insuficienta. #sadar, purtarea mea nu
fusese poruncita de slabiciune, ci de fortele spirituale ce-mi stapânesc
constiinta. 8e aici, o serie de tâlcuri date crestinismului1 si adu parea ca ma
întelege si ma eplica. 8esi, adaoga, el n-ar fi putut face nebunia aceasta.
- &elor care n-au îndurat niciodata lupta pentru împlinirea unei absurditati li se
pare nebunie orice le depaseste slabiciunea si mediocritatea, am înceiat eu,
crunt, privindu-mi prietenul.
2este câteva zile, putin înainte de apusul soarelui, am auzit râsete si batai în
usa. *enise 0ibi si fata cu oci verzi. ie pot sa-ti spunK o ceama 'isPa.
'umele îmi lumina, deodata, amintirile. Stiam unde o vazusem, la Sâcele, pe
cararea alaturata liniei ferate, cu sase ani mai înainte. #vea rocie scurta de
adolescenta si fugea printr-un lan. 3n domn carunt o strigase1 "'isPa4 'isPa4"
în dupa amiaza aceea, eu ma otarâsem sa-mi
!77
încin viata cimiei. egasem juramânt cu mine însumi sa nu-mi pierd B vremea
cu nimic altceva. 2e cea dintâi fila a unui caiet <urnal, scrise- ! sem, în dupa
amiaza aceea, cea dintâi porunca1 "'u voi iubi4..."
#mintirea îmi ratacise sufletul într-o vara singuratica, într-un sat de < munte,
printre încordari si nostalgii de mult apuse. *izitatoarele mele ! ma priveau
fara sa-mi înteleaga umbrele fetei, amare, amare.
- 'u-ti pare bine ca am venitH 'isPa îti multumeste înca o data...
- asa-ma sa spun eu... #m venit sa-ti amintesc ca te-ai purtat foarte dragut
acum câteva seri si mi-ai vorbit foarte frumos, desi la plecare te-ai suparat si
mi-ai prezis niste minciuni pe care acum sunt sigura ca
le regreti...
#m îngânat câteva cuvinte fara rost si le-am oferit scaune. 'isPa se uimea în
fata fiecarui raft. Scotea cartile, rasfoia, admira, eclama.
- Ma primesti bibliotecaraH Sa vezi ce frumos stiu sa asez cartile...
Spune da4...
- 0iblioteca nu poate fi rânduita de mâini straine.
- îmi pare bine ca stii si asta4
&redeam ca s-a suparat, dar îi zarii ocii zâmbind.
- &u dumneata nu stiu cum sa ma port, marturisii eu. 8aca îti vorbesc sincer, te
necajesti, daca îti vorbesc rezervat, ma suspectezi...
- *orbeste-mi ca si cum ti-as fi prietena...
#m rosit de bucurie, dar m-am prefacut încurcat de intimitatea pe care mi-o
vadea si mi-o cerea 'isPa.
- Stii ce se vorbeste asupra noastraH &a a fost o încercare de rapire neizbutita.
#uziK ca si cum ar fi fost numaidecât nevoie de rapire4... 0ibi, prietenul tau,
care s-a purtat revoltator de cast, sa fie învinuit de
abuz...
8e ce "revoltator" lânga "cast"H I-am vorbit 'isPai despre imboldurile mele
etice. I-am spus ca, în constiinta-mi, faptul acesta e concret si viu, nu luat din
carti, nici mostenit din copilarie. Eticul e o descoperire, o cucerire de a mea în
ultima iarna. I-am spus de ce nu trebuie sa confunde un suflet luminat eticeste
cu un rigorism uscat si absurd, cu un moralism pedant si fals, ca tot ce e
poruncit de familie si scoala prin teroare. Eticul trebuie sa se cristalizeze ca o
înceiere de eperiente.
- 8ar aceasta nu o face nimeni...
-numaidecât
#u facut-o altii,
ca a înaintea mea. 8e ce
avea o constiinta cu sa nu oetice
valori traiesc si eu, înca
înseamna o dataH... &rezi
a fi castrat,
îmbatrânit, nesimtitor sau imbecilH &rezi ca etica nu poate vietui alaturi de
pacat, alaturi de ispiteH...
- 5preste-te, opreste-te ca nu mai înteleg... 8e altfel, ma simt atât de
straina...
- 6emei?@a nu poate eperimenta eticul.
!7C
- Si dumneavoastra, barbatii, putetiH
- 'u toti1 o elita. rebuiesc serii întregi de eperiente ca sa pârgu-iasca un
suflet masculin. &âti le suporta, mai ales acele eperiente care primejduiesc
viata, somnul, linisteaH...
Seara se pogora lin în mansarda. &ea dintâi seara de primavara când întârziau
sus, la mine, studente. '-am vrut sa le-o spun. 'isPa m-a întrebat daca am
tigari. 'u fumase pâna atunci, dar simtea un dor sa fumeze... 0ibi refuza cu
încapatânare.
acramând, zâmbind, frecându-si pleoapele, cu sprâncenele mobile, sfârsi
jumatate de tigara. #laturi de restul meu, o pusei într-un plic si scrisei data.
- &e faciH -e pastrez...
- 6armeceH
- 'u, amintiri.
#m râs, înveseliti de tristetile care se vor aduna de acum deasupra plicului, ani
dupa ani.
&oborând scarile, 'isPa m-a întrebat daca ma poate vizita.
- #i cea mai simpatica odaita si cele mai multe carti... E reconfortant...
I-am spus ca în anumite zile, când am mai putin de lucru, primesc câteva
ceasuri.
- Si care sunt zileleH
'iciodata
- &u nu m-am
alte cuvinte, gândit
nu vrei sa sa
maleprimestiH
fiez.
- Mata eagerezi.
- Ei bine, nu te speria... n-am sa vin...
3mbrele care mi-au întunecat ocii, nu le-a observat.
- Si eu care credeam ca ne vom împrieteni... *oiam sa-ti prezint si pe *iorica...
'u stiam ce sa-i spun. aceam, încruntat.
- 'e putem întâlni câteodata...
- Mersi, esti prea dragut.
# plecat, râzând nepasatoare. 0ibi mi-a spus1
- Sa stii ca de acum îi cu adevarat suparata...
Seara, un bilet de la adu1 "Mâine merg cu 'onora la cinematograf. *rea sa vii
si tu. înainte de cinci, la mine".
0iletul m-a bucurat ca o mântuire. 'u mai vazusem pe 'onora din 8uminica
6loriilor. îmi amintii îmbratisarea zbucnita printre sicrie, cu buzele 'onorei
scrijelindu-mi buzele...
!7+
W. ?@/E3E SEW3EE
#m iesit din cinematograf buimacitK 'onora mi-a fost alaturi. adu se ratacise
printre primele banci. rei ceasuri am prelins pumnul pe carnea 'onorei. *oiam
sa-i dovedesc ca o biblioteca nu ucide siguranta actului vicios. Ea se alinta,
tremura fierbinte. îi giceam uimirea1 eu, si euH... întrebarea ma mustra si pe
mineK nu voiam sa raspund, stapânit de încordari. 2e 'onora nu o putea decât
bucura descoperirea. Se prefacu ca-mi sopteste, cu capul plecat, si ma musca
de brat. #ceasta nu poate însemna decât bine, gândeam eu. 'e-am despartit
privindu-ne
în mansarda.înSi-a
oci,regasit
ea fierbinte, eu încruntat.
jetul lânga # doua
soba de zid. zi, 'onora
# descis a intrat în
ferestruicile din nou
primavara. âdea, cu par întunecat si oci în cearcane. Era prea calda, si
genuncii prea ispititori, si în sufletul meu nelinisti se voiau uitate. 0ratele i-au
frânt trupul, si-au alunecat buzele pe umeri, pe sâni. 'onora palpita, fara sa se
împotriveasca. a un zvon din strada, a tresarit.
- 8aca vine cinevaH
- #stazi e *inerea Mare... 'imeni nu se gândeste la mine...
- încide, în orice caz, usa...
'u ma asteptam sa ramâna atât de lucida. &ând m-am întors alaturi, copcile de
la umeri erau desprinse. #ceasta îmi dadu curaj, desi stiam lot ce îngaduie
'onora.
- 0aga de seama, nu te enerva prea mult...
5 sarutam, o sarutam. Sânii îi erau goi sub desfatare, bruni si calzi. 2ulpele
atâtau mângâieri îndraznete. 'onora încise ocii si-si musca buzele. I-am spus
atunci ca stiu ce vrea. 'onora m-a rugat sa tac. Mi-a poruncit sa ramân
cuminte, sa nu ma tulbur inutil.
- #i sa încerci nebunii...
I-am amintit ca îi sunt un prieten de al carui cuvânt nu trebuie sa se îndoiasca.
'onora tresarea, îi suierau cald narile. 3n spasm îi înserpui trupul, zvârcolindu-
l. Sânii îi îngetaseraK îi mângâiam cu obrazul, cu buzele. remurau, smeriti si
provocatori. întârziam cinuit, cu ocii orbiti de caldura pântecului. 2relungeam
asteptarea cu musci în febra, cu lumini tulburi sub pleoape. rupul 'onorei
era tot mai aproape, tot mai nelinistit în cemari. ;uri fierbinti i-au alunecat pe
pulpe.
...Seara, dupa ce a plecat 'onora, m-am privit1 ocii îmi licareau sur în
cearcane, fata mi-era palida, parul umed. îmi simteam creierii grei, madularele
istovite. remuram. Si nu eram linistit, si nu ma înseninam-
!CG
'onora venea aproape în fiecare zi si încidea singura usa. *enea la ceasuri
când nimeni nu îndraznea sa ma viziteze. Si jocul începea cu aceleasi îndârjiri,
cu aceeasi inocenta perversa a trupului pe care îl framânti si nu-l stapânesti.
'e desparteamK ea linistita, eu torturat.
2e 'isPa nu o întâlnisem, nici nu mai voiam s-o întâlnesc. #flasem ca parintii ei
au locuit în 0asarabia, apoi la &raiova, apoi la 0rasov. S-au resemnat sa nu
intervina în viata si nazuintele singurei lor fiice. 5 vara ftizica îi daruise, înca
din viata, casa pe care 'isPa o înciriase unei familii prietene. #vea .iestui bani
ca sa plece, dar astepta sa-si gaseasca tovarasul. *oia sa aleaga.
0ibi se împrietenise tot mai mult cu ea. Mi-a marturisit, la un colt de strada, ca
'isPa e adorata sau urâta de fete, ca irita baietii sau îi îndragosteste. 0ibi mi-o
lauda ealtat. Mi-a vorbit de romanele pe care le-a citit 'isPa, de eamenele ei,
de licenta la care de acum lucreaza. întelegeam ca si 0ibi o adora. #m
întrerupt-o.
- 8e ce-mi eagerezi toate calitatile 'isPai, crezi, poate, ca am sa sfârsesc prin
a ma îndragosti de eaH...
- 'u se stie, zâmbi 0ibi.
8e ce mi s-a înfiorat sufletul ca mângâiat de geara streinaH... #tunci am simtit
îndârjindu-se otarâri veci, otelite de ani, de toamne, de singuratati. Mi-au
umbrit ocii viziuni pustii de balti în amurgit, pe care le cutreieram în luntrea
cu tovarasi tacuti, cu priviri pe cer si gânduri pe ape. Mi-am amintit mireasma
pietrei sub stele, singur cu muntele, vegind pe jnepeni zorii. atacisem mult,
salbatic, si toate pornirile, si toate tristetile, si înfrânarile - nemarturisite - îmi
picurasera într-un suflet coplesit printre celelalte suflete, desfatari si
amaraciuni. Si ele'onora,
&ât îmi îngaduia ma înfiorau proaspete
lucram. acum,
#m înteles la un cuvânteialnu
ca mângâierile fetei cu zâmbet.
le priveam ca
o ispita ce biruieste, ci le porunceam din vointa mea, pentru nelinistile ce nu se
limpezeau. S-ar fi spus ca 'onora nu era decât trup cemat sa astâmpere
cemarile sufletului. Si nu le astâmpara, si ele se risipeau înlauntru-mi, silindu-
ma necontenit sa-mi amintesc otarâri pentru ceasuri grele.
0anuiam ca se lamureste o criza, dar nu voiam s-o înteleg. 'u voiam sa ma
gândesc la 'isPa. #vea prea mult din ceea ce gândisem eu, atâtia ani. Iar acum
- cu încordari ciudate în suflet, care nu ma întovaraseau decât în singuratate, si
care ar fi pierit o data cu apropierea 'isPai -nu-mi putea aduce decât piedici. 5
doream prietena, si mi-era teama. 'u de mineK nu o puteam îndragi. Mi-era
teama ca primavara, vorbirile în doi pe alei, rasariturile de luna, austeritatea
sentimentala în care vie-
!C!
tuisem îmi vor ridica neîncetat întrebari, doruri, nostalgii, care mi-ar fi I celtuit
timp si truda ca sa fie alungate.
'u stiamK dar daca adu iubeste pe 'onoraH upeam o prietenie, fara ciar
mângâierea ca e rupta de dragoste. Ma stânjeneau privirile lui adu. Ma
simteam vinovat, nu pentru ca primeam pe 'onora, ci pentru ca o primeam
fara sa-mi fie draga si fara sa simt, ca mai înainte, pofta carnii întunecate si
fierbinti.
într-o zi, când adu a fumat si a tacut mult, i-am surprins ocii abatuti, tristi.
#m râs aflând ca e îndragostit. rebuia sa râd. 8in liceu, a--du se îndragostise
de surorile tuturor prietenilor, de profesoara de engleza a lui 2etre, de trei
"stele", de o actrita. a 0rasov iubi oci nostalgici în cabarete. In toamna
aceasta a iubit iar, fara sa ne spuna nume.
- # câta oara iubesti acumH am iscodit eu.
- 'u stiuK iubesc.
Spunea taina
anumite aceasta
cuvinte cu o indecenta
nu trebuiesc caresufletului
rostite nici ma facu drag,
sa rosesc. Eu socoteam ca
nici siesi.
- Iubesti pe 'onoraH...
- 'u. 2e ea am iubit-o asta iarna. 8ar am facut r
auK e perversa si capricioasa.
Ma gândeam1 prietenul meu osândeste capriciul...
- *iorica...
#m râs, l-am sarutat. 2rietena 'isPai era mica, fina, cu oci mari si limpezi,
luminata, cu fruntea alba sfârsita sub parul strâns la ceafa. #m cunoscut-o la
biblioteca, în fata unei colectii de reviste filologice, alaturi de 0ibi, care se
gândea la #ndrei. #proape s-a rosit când mi s-a prezentat, în ziua filtrata prin
ferestre reci, mi s-a parut cea mai fireasca si mai autentica fecioara. #vea
umeri cald arcuiti, brate albe, gesturi blajine. 6runtea si ocii îi zâmbeau.
0uzele ascultau întotdeauna.
Si adu o iubea...
- #i sa-i spuiH -'u.
- #tunciH
- #stept sa-mi treaca...
- 'u e asa ca are sa treacaH...
- otul trece, îmi amintii eu din /eraclit. 8ar cum de ai iubit-oH &ând ai
cunoscut-oH
- Mi-a prezentat-o 0ibi. în noaptea aceea am visat-o, desi eram baut # doua zi
m-am gândit la ea. "6oarte simplu, mi-am spusK o iubesc4 8aca îi cemam
numele pe vreo melodie trista, ma întristam. Eu stiuK asta e iubire...
!C$
;ândeam
pe melodiisitriste,
eu cuciadu1
numaiiubire... si ma bucuram
le-am rostit. ca n-am
*azându-ma cemat
resemnat sa-lnici un nume
ascult
vorbindu-mi de dragoste, adu încerca întrebarea care îl ispitea de ani.
- u ai sa iubestiH...
2rimii aceeasi masca nepatrunsa drept raspuns.
- 'u cred...
- #i sa fii fericit.
- Stiu, mintii eu, zâmbind trist. adu îmi surprinse zâmbetul.
- Iarta-ma, ai sa spui ca sunt stupid... 8ar eu nu te întelegK de noua ani, de
când ne cunoastem, tu iubesti o singura fata cu o putere care ma înspaimânta.
&um nu ai ostenit noua aniH Si cum nu te-ai plictisit asteptând-oH...
#m râs mult de gluma prietenului meu. El marturisea ca banuise la început o
taina, poate o aventura din adolescenta. 8ar nu tradasem niciodata un nume, o
amintire. Si cu toate acestea, faptura mea toata îi spunea ca iubesc.
6ata mi-a ramas aceeasi masca. 8aca prietenul meu mi-a întins o cursa, i-am
scapat. 'u are sa stie niciodata adevarul. 8e ce sa-l stieH
într-o dupa-amiaza, prin mai, 'onora nu si-a mai desceiat copcile de la umeri.
#m plecat amândoi pe bulevarde, spre parcuri. *orbeam eu, mult si nestapânit.
'onora asculta, cu buze umede.
a un colt de strada cu trotuar curat, 'isPa ne-a vazut trecând. 'e-a privit mult,
zâmbind.
8e ce m-a durut întâlnireaH 8e ce nu stiam ce sa mai spun 'onorei, care se
bucura, pentru ca ne vazuse 'isPaH Eram trist, trist. Eram abatut. S-ar fi
spus,ca mi se sfasiase o nadejde, un dor de nimeni banuitK nici de mine.
'onora vorbea, vorbea. Eu ascultam, urmarindu-i pasii prin alee. M-a sarutat
înapoia unui pavilion pustiu. #m primit sarutarea cu salbatica pofta, muscându-
i buzele. 'onora se alinta. Eu voiam sa râd, voiam s-o sarut. Si o sarutam, o
sarutam...
Iesind
sa-i din Surprinzându-ma
spun. parc, pe mine ma gândind,
copleseaum-am
mustrari1 trebuia
întrebat1 sa-isa alerg
spun sa dupa 'isPa si
nu creadaH...
oate acestea sunt capricii sentimentale, îmi spuneam. Si, porun-cindu-le sa
dispara, ele dispareau.
I-am spus 'onorei ca se apropie eamenele. Ea a înteles, pentru ca tti-a privit
batjocoritor.
8e atunci, nu ne-am mai întâlnit.
!C%
WI. 2IEE'3 ME3 I30ESE
#m un prieten nou, am un prieten nou4
#m sfârsit liceul împreuna. #m fost atâtia ani tovarasi. 8ar din primavara
aceasta, ce se înceie înflacarat, el mi-e un prieten nou. 'u- I mele lui nu poate
fi decât1 prietenul meu4 #m multi prieteniK dar el e ! prietenul meu nou. El e
singurul prieten.
ui îi împartasesc si o carte de poezii, si o carte cugetata. 'u ma urmareste
întotdeauna, dar ma întelege 2etrecem nopti de mai, vorbind, vorbind. Eu îi
destainui manuscrise de nimeni cunoscute. El îmi citeste versuri pe care
niciodata nu le va publica. &eea ce gândesc, îi spunK ceea ce simte, îmi spune.
Eu simt alte multe lucruri si am sa i le marturisesc. 2oate si el gândeste gânduri
pe care am sa le stiu.
'e-am descoperit într-un amurg, la mine, în mansarda. El iubeste. Si i-am spus
cuvinte pe care nimeni altul nu i le spusese. 8oamna pe care o iubeste, am
cunoscut-o într-o librarie. &iteste mult, se încina lui 0eet-oven, stapâneste
somnul, în nopti singuratice, cu clavirul alb. S-au întâlnit la munte si s-au iubit.
Sotul doamnei e aritect. 2oate întelege-dedesubtul prieteniei pentru tânarul
înalt si blond,
2rietenul meu care-i
era unasculta
studentslavind
ca totiSonatele.
ceilalti1 blond, înalt, placut, cu lecturi, cu
talente. 8ar a iubit pe doamna, si a iubit pe 0eetoven. în sufletul lui s-au iscat
dezlantuiri de potente. #m înteles aceasta în dupa-amiaza în care ne-am
întâlnit. *orbea cu atâta patima retinuta, cu atâta încredere în fortele si
însusirile lui alaturi de dragostea doamnei...
Iubind, tânarul blond a ajuns prietenul meu. 'u-l mai recunosteam. Era atât de
înaltat, de nelinistit, de arnic. 'e întelegeam atât de bineK eu, care nu
iubeam...
'u îmi vorbea decât arareori de dragostea lui. îmi povestea cinul începutului,
cum a luptat ca sa uite, si nu a izbutit - pentru ca cel îndragit nu se uita -, cum
s-a torturat gândind doamna alaturi de sot, pe ea I care nu o întelegea decât
alaturi de 0eetoven. Si doamna care nu-l ere-l dea, si apoi cel dintâi sarut în
fata clavirului ce purta înca arpegiul minor... Si serile lor, în lipsa sotului, pe
blana din salon, el daruindu-i versuri, ea improvizatii între &eaiPovsPi si ;rieg...
Si juramintele lor, pe care el le crede...
S-a regasit si s-a împlinit din dragoste. 8e acum, nu-si mai risipea timpul.
Muncea în biblioteci, iar serile se întâlneau. El voia sa realizeze seria fagaduita
de lucrari. otul era acum cemare, îndemn la viata si 
!C9
opera, din dragoste. &redea în el si în iubirea doamnei. # crezut în mine dupa
ce s-a convins ca îl înteleg si îl pizmuiesc. I-am spus ca îl piz-muiesc, sincer.
8oamna lui e un eemplar atât de rar, minteam eu...
'optile calde, în început de vara, cu prietenul meu nou... &um au trecut, si cum
nu se mai pot, niciodata, întoarce. Eu, aici, scriind cartea întâiei mele tineretiK
el în miez de tara apuseana, purtându-si tortura sufletului care voise sa afle
zarea dragostei. 8ragostea îi aprinsese ambitii si doruri, îi daruise puteri de
munca nebanuita. # urmat ceea ce trebuia sa urmeze, si atât de curând...
8oamna
&ine stie,cu mâini
cine albe în claviaturi îi spunea ca îl iubeste, si nu-l mai iubea.
stieH...
2rietenul meu a fost purtat de pânzele deznadejdii care întuneca si ucide. I-am
fost sprijin, cel care a plâns cu el si apoi l-a certat cu porunci aspre.
# fugit. #ni din el se vor risipi1 o stim amândoi. 8ar tot ce a adunat din
dragostea doamnei vor fi seminte cu rodul pretios. îl astept.
8e ce am întrerupt firul povestirii mele cu o tristete grabitaH în începutul acela
de primavara, prietenul meu era fericit. Eu gândeam1 daca pe el apropierea
doamnei l-a creat din nou, daruindu-i du de barbat, ce se va petrece cu mine,
cu fericirea pe care as întâlni-o eu în dragostea sufletului de fataH... Ma
întrezaream mare, mare, crescut în bucurii.
Si gândul asteptarii ma nelinistea si ma mângâia.
WII. 633'# # S&/I
în miez de vara, cu prietenul meu nou, am ajuns la scitul cu pestera. #m ajuns
pe ploaie, rece, aspra, rea. &oboram avântati 6ietrele #lbe si nu vorbeam, ci
numai ne încordam madularele în mers lung.
#m adormit în odaita cu peretii albi si o lumânarica de ceara galbena. #fara, în
munti, se dezlantuia furtuna. #m adormit cu du aspru deasupra asternuturilor
noastre. în odaita plutea mireasma florilor de smirdar uscat. Si era senin în
ocii nostri, si desfatare în truda noastra.
Si furtuna crestea în munti, si se învalmasea cu noaptea, si fulgerele
înalbastreau peretii, si auzeam ploaia, si auzeam izvoarele. Iar în visele noastre
se tânguiau vedenii.
rasnete în brazi ne-au desteptat. 6erestruica tremura smerita în 2loaia
repede. Si vântul napastuia urlete de sila, si izvoarele rabufneau cinuind ca
mânate
!C de isme. Si giceam în jurul nostru râs de munte. Si
parca padurile erau batrâni înviati. Si din scorburi se înserpuiau gearei lungi,
strivite pe sub pietre ca viermii. Si muntele, si scorburile, si batrânii, si apele se
îndârjeau asupra scitului. 'e înspaimânta apro- < pierea pesterii. 5 banuiam
fara sfârsituri, o banuiam întunecata si j umeda, tresarind sub picaturi.
2rietenul meu era palid si înfrigurat, si la lumânarea galbena a citit rugaciunea
Sfântului Ioan.
umânarica pâlpâia umilita de vânturi. *ânturile purtau norii si purtau fulgerele
în pustietati.
&ât a durat tacerea noastraH... 'ici unul nu îndrazneam sa ridicam ocii catre
celalalt.
Se însenina. Daream stele stralucind. 'oaptea îmblânzise muntii, care îsi
tânguiau acum înfrângerea. Izvorul blestema aceeasi ura salbatica, coborâta
din veacurile getei.
#m descis ferestruica fara sa rostesc un cuvânt. M-am asezat pe patul alb.
Eram ostenit, si în suflet îmi lacramau aceleasi bucurii alaturi de aceeasi
geara ce risipea întuneric.
#steptam. 2rietenul meu a oftat, tresarind. # privit, apoi, pe fereastra, în
noapte. Sus, pe stânca din coasta scitului, un brad fulgerat astepta smerit
zorii si mirarea calugarilor.
R
8imineata, dupa ce am sorbit laptele în cesti de pamânt ars, am plecat mai
sus. audam amândoi seninul, florile si vântul care se potolise.
2e drum, am întâlnit un tânar palid, cu fruntea uimitor de larga, cu tâmple
boltite. *enise si el, ca noi, sa locuiasca la scit o saptamâna. Era student la
Matematici si 6ilozofie, dar, suferind de piept, nu se prezentase la nici un
eamen.
'e-am amintit
bisericuta, furtuna si spaima.
încinându-se. Studentul
'u se sfia vegeasecrestin.
marturisindu-se toata noaptea în
- &onvertirea mea s-a împlinit în împrejurari stupide. Sufeream prea mult de
piept si eram prea las ca sa nu ma tem de moarte. 'u aveam nici curajul sa
pier. 'u-mi ramasese decât pofta de viata. Si atunci, am încercat vindecarea
prin &ristian Science. #m crezut, ca sa ma vindec. 6aptul s-a petrecut la
;eneva, unde mi-am celtuit ultimii bani. 2lamânii se însanatoseau din luna în
luna. Minunea, cu temei de magnetism animal, m-a dus la 'oul testament, la
teologia catolica, iar acum, în urma, la credinta ortodoa...
2rietenul meu se ealtase. *orbea despre credinta simpla si mântuitoare, ce se
pogoara prin ar. Se împotrivea cartilor, teologiei, filozofiei religioase. *oia
crestinismul absolut, pur, credinta fara nici o rezerva în dogmele bisericii.
!C:
- Surprind o contradictie evidenta în afirmatiile d-tale, întrerupse studentulK
pentru ca, credinta în 0iserica, pe care o marturisesti, e mai mult decât
credinta în 'oul testament, pe care de asemenea o marturisesti. #sadar,
trebuie sa primesti teologia si, deci, filozofia, o data ce ai primit 0iserica,
întemeiata nu numai pe 'oul testament, ci si pe învataturile patristice si
conciliare. 8aca esti ortodo pur, nu poti dispretui filozofia si teologia, desi
datele prime ale crestinismului nu se pot nici cunoaste, nici repeta printr-un
proces rational, ci numai printr-o eperienta...
0anuiam o discutie interesanta, dar deplasata. 3rcam o coasta aspra, sub cer
clar. înainte ca prietenul meu sa raspunda, aparându-se poate împotriva
învinuirii de protestantism pe care o insinua studentul, am vorbit.
- Eu nu cred în 8umnezeu. 8e altfel, gândesc ca nu întotdeauna crestinismul
necesita credinta.
calauzeasca &restinismul
evolutia e o 8umnezeu,
omului catre spiritualitateprin
antimon-dena, menita sa
rasturnarea valorilor lumesti
si înscaunarea valorilor divine. #sa eH
- 8a. &restinul moare si învie în &ristos, prefacându-se din om un om de al lui
8umnezeu. Iar cetatea omeneasca, o cetate a lui 8umnezeu.
- ransfigurarea aceasta se face prin eperienta mistica, iar nu prin dogma.
- Iar eperienta e credinta...
- 'u. #ici e deosebirea si aici se iveste marea mea îndoiala. Eu nu cred, si totusi
am avut o eperienta religioasa, care mi-a pogorât în suflet viziuni de crestin,
m-a transfigurat, m-a facut crestin...
- &red ca nu ai dreptate. &eea ce numesti dumneata "eperienta religioasa" a
fost siguranta mântuirii, adica siguranta arului, adica credinta.
- Si totusi, eu nu cred în 8umnezeu.
- 5 marturisesti aceasta acum, pentru ca te stapâneste ratiunea. 8-ta singur ai
spus, însa, ca eperienta e o transcendere a constiintei rationale. #i crezut
atunci, eperimentând pe &ristos. #cum, ti se pare absurda credinta pentru ca
o judeci. 8e fapt, daca recunosti o transfigurare a constiintei izvorâta din
creier, recunosti si credinta. ransfigurarea e o depasire ce nu se poate face
decât prin ar.
-Eu nu cred în arK marturisii.
- i se pare ca nu crezi. i se pare ca viziunea omului ca egal de al ?@ui
8umnezeu, pe care o stapânesti, ai câstigat-o singur. Ea nu ti-a fost decât
daruita.
- #tunci, de ce nu mi se daruieste si o credinta statornica, cum are 2rietenul
meuH
!C7
- 5 ai, dar te temi s-o recunosti...
- #cum te înseli fundamental, dar nu starui. *oiesc sa-ti spun cum înteleg eu
crestinismul.
- #cesta-i protestantism. 8e ce e nevoie sa întelegi d-ta un crestinism nouH
Eista unul singur, etern si infinit.
- 3n crestinism actualizat, care e mai mult decât un rit si o credinta, care e
îndreptar, criteriu si valorificare.
- 'u poate fi decât personal.
- #dica eretic, întrerupse prietenul meu. în mine eista acelasi crestinism viu,
fecund, creator de valoriK si-l recunosc ortodo si ecumenic. 'u am nimic
personal într-însul.
- #cum gresesti si d-ta, vorbi studentul. 5rice crestinism autentic e si personal,
prin însusi faptul functionarii lui în viscere de spiritualitate proprie.
- 8omnilor, implorai euK discutiile teologice sunt întotdeauna interesante. Eu as
recomanda ciar lectura teologiei dogmatice oricarui tânarK se întâlneste acolo
o atât de pura si organizata spiritualitate, încât ciar cei care nu vor crede
niciodata, care vor studia filozofia sau matematica, pot profita din contactul cu
forme si functiuni de gândire complet purificata de gândirea planurilor
inferioare, cu gândirea din istorie sau biologie...
- #tunci, de ce ne întrerupiH
- 2entru ca plecasem de la crestinismul meu. îti accept învinuirea d-tale de
protestantism, desi eu îl simt, prin austeritatea si sobrietatea lui, pur ortodo.
8ar prefer sa fiu protestant si crestin decât ipocrit fiu al 0isericii. 2âna acum nu
pot cunoaste un crestinism viu decât personal.
- #dica protestant. 6ireste, e preferabil sa fii protestant decât budist sau
necredincios. 8ar d-ta întelegi consecintele credintei acesteiaH 'u le caut în
istorieK ti le amintesc în d-ta1 nu esti crestin, tocmai pentru ca te socoti un
crestin pur. eligia
- e contrazici d-tale
cu cele e pragmatism
ce-mi si magie.
spuneai adineauri.
- 'u-ti cunosteam, înca, erezia.
- otusi, lasati-ma sa va spun în ce consta acest crestinism eretic.
- 6ii te rog scurt, ca sa-ti pot tine minte toate greselile.
- Eu socotesc crestin orice erou al duului. 5rice suflet care vietuieste o viata
eroica, e un suflet crestin.
- 'u înteleg.
- #m sa te lamuresc. &restinul depaseste omenescul, fiziologic si socialH
- 8esigur.
- Eroul îl depasesteH
- 8epinde1 ce întelegi prin "erou"H
!CC
- &el care lupta cu sine ca sa concretizeze, sa vietuiasca si sa raspândeasca
anumite valori spirituale ce depasesc cu mult spiritualitatea comuna. &el care
întrece omenescul. &el care renunta la viata celorlalti, ca sa vietuiasca ascetic,
ca un sfânt, numai pentru ca si-a fagaduit siesi sa împlineasca acele câteva
otarâri.
- &restinul e astfel si un erou, dar nu oricare erou al duului e un crestin.
- îndoiala aceasta am avut-o si eu, gândindu-ma la ascetismul indian si la
renuntarea budista. Si ei realizeaza o viata luminata de anumite valori
spirituale, ce întrec spiritualitatea omenescului simplu. 8ar eroismul meu
valorifica si actualizeaza premisele crestinismului.
- &are suntH
- 2rimatul duului, conducând la transubstantializare, prin Iisus.
- #i uitat esentialul1 gratia.
- ;ratia e esentiala pentru teologi.
- înca o greseala. 2oti gasi gratia predominând în tot 'oul testament.
pot s-o
- 'u vrei s-o cred.
creziK esti înca stapânit de pagânism. Eroismul d-tale e pagân, cu
toate renuntarile pentru primatul spiritualitatii.
- 'u poate fi pagân un eroism alcatuit din renuntari, din înfrânare, din ealtarea
unei etice crestine. 8ar discutia aceasta ne-ar duce prea departe. 8-tale îti
multumesc ca m-ai ajutat sa aflu ceea ce vreau sa fiu1 erou. #cum va înteleg
deslusit. *reau sa ma depasesc, sa ma depasesc prin eperiente si suferinte,
pâna ce nu voi mai fi om, ci erou. *reau sa împlinesc o viata înspaimântatoare,
vasta, aspraK sa nu se ridice nimeni pâna la mine, sa întrec pe toti cu faptele
mele, toate având un tâlc nepatruns. *reau sa realizez un eroism concret,
crestin, iar nu unul de vorbe, de elanuri, de nostalgii. Iata de ce nu sunt pagân1
vreau ca eroismul sa rasara din carnea si sângele meu, rastignite pentru o
nebunie a duului. *reau sa fiu nebun, asa cum a fost 8ante si 8on uicotte.
*reau sa pogor vointa ideilor în viscere, sa vietuiesc în lume, asa cum altii se
multumesc a vietui în nori. Sa nu ma înteleaga nimeni, dar eu sa fiu erou. Sa
pastrez ascunsa taina cea mare, însutindu-mi, prin tacere, eroismul...
- E frumos, vorbi întristat studentul. 8ar esti pagân autentic în eroismul d-tale,
pe care îl vrei realizat numai prin vointa. *ointa omeneasca, atunci când nu e
asimilata, prin ar, vointei divine, e prezumtie diavoleasca...
- Si totusi, daca d-ta anulezi vointa personala în crestinism, te apro-2ii de
uter. 8e altfel, temelia eperientei religioase, în genere, e vointa. e
contrazici si d-ta.
!C+
- Eu nu anulez valoarea vointei, dar o cer iluminata de credinta. 8-ta crezi în
fortele d-tale, în duul d-tale de tânar ealtat. '-ai sa izbutesti nici un act eroic.
- #m sa izbutesc,
*orbesti copilarii.pentru
8aca ca vreau. vrea sa te mântuiasca, aju-tându-te prin
8umnezeu
ar, ai sa ajungi erou.
- 'u cred în 8umnezeu. 'u cred decât în &ristos, cel dintâi si cel mai mare
erou al crestinismului.
- &u atât mai rau. 8ar gratia lui 8umnezeu e mare. 'u te felicita dupa izbândaK
nu dumneata ai biruit, ci 8umnezeu. e-a ajutat. #ltfel, erai înfrânt.
- 8ar ispitele pe care le înfrâng, dar suferintele, dar lacrimile, nu sunt dovezi de
eistenta vointei mele efective, personaleH
- 'u întelegiH E un simplu instrument divin.
- 2redestinareH
- 'uK ar nemijlocit si infinit.
'e-am asezat toti trei pe mucia muntelui, sub cer senin, înfasurati în vânt.
2rietenul meu tacuse de mult.
- oate acestea sunt discutii desarte. 'u eista decât un singur lucru1
credinta... Studentul întari.
- &redinta te face fericit fara eforturi eroice.
- 8ar eu nu vreau sa fiu fericit. 'u cred în fericire, cum nu cred nici în
8umnezeuK desi o doresc, cum doresc si pe 8umnezeu. Mi-e teama, ciar, de
fericire. 'u pot dormi linistit decât în primejdie, în nesiguranta, în durere, în
plictiseala amara.
- 8e ce vrei sa te cinui toata viataH
- 2entru ca astfel pot ajunge erou.
- 5 simpla eperienta a credintei te-ar fi dus mai aproape de eroism decât
toata durerea unei vieti pagâne.
- #sta nu o cred. &restinul e optimist si senin.
- &u cât te vei apropia de solutia crestina, cu atât vei fi mai senin... 8ar d-ta nu
esti decât un simplu pagân torturat de neputinta convertirii. Mi-e mila de
suferintele
elanuri, d-tale.
încât sunt aspândesti
ispitit acum, atâta pagânism
daca m-ai easperat
întreba1 "&rezi îndearH"...
propriile
sa lui
raspund1
"'u4 îti marturisesc, ma îndoiesc de ar nu pentru ca am discutat cu d-ta, ci
pentru ca am stat în tovarasia d-tale. Esti demoniac."
- *reau sa fiu Sf. 6rancisc.
- 5 ironie finalaH
- 'u 8ar vreau sa ajung cu orice cip erou, asadar, sfânt. #ceasta e pozitia
definitiva. 2oate am sa evoluez. 8ar în întelesul de a
!+G
eperimental eroismul, realizând cel putin un fapt eroic. 3n Sf. 6rancisc fara
gratie.
-Sa-ti ajute 8umnezeu. 8aca nu voi fi înca în sanatoriu sau în pamânt, am sa
ma bucur împreuna cu d-ta.
- 8esi bucuria va fi salutata cu lacrimi.
- Iata eternul pagânism nostalgic. 2rietenul meu rosti, ridicându-se1
- #m sa ma rog pentru el, sa creada...
'e-am întors la scit. #m mângâiat toti trei bradul despicat de trasnet. #poi,
prietenul meu s-a dus în cilie. #m ramas cu studentul în matematici pe un
trunci. El gândea, luminat de un zâmbet.
- &eea ce e dureros e ca nici eu nu pot crede.
- Eu stiu cât si cum sa cred. 8ar nu cred, ci astept gratia. 'oapte buna...
'-am spus nimic prietenului meu. &ând am intrat în cilie, s-a îmbujorat si a
ferit o pagina pe jumatate scrisa.
- îi scriam ei... Mi-e atât de dor...
#m ramas o saptamâna, citind Evangeliile si #pocalipsul. Eu aveam în sac un
caiet alb,simenit
6rancisc unei povestiri pe care nu o puteam scrie. ânga caiet, S.
2ascal.
8upa o saptamâna, prietenul meu s-a simtit coplesit de singuratate. Studentul
coborâse în #rdeal, la o ruda. Mi-a daruit un eemplar din ;racian, cu o
dedicatie trista. Si prietenul meu era tot mai trist si tot mai stapânit de
amintirea doamnei. Intr-o dimineata, m-a sarutat si a plecat. -am întovarasit o
bucata de drum, prin padure. Era atât de fericit ca are s-o vada...
&ând am ajuns pe platou, ne-am despartit. Eu ma întorceam spre scit, el
cobora jos, catre oras. Era senin, cald, liniste. 'e-am amintit urcusul, pe ploaie
si întuneric, cu o saptamâna mai înainte.
- 8e acum, fiecare cu drumul sau...
receau zile aspre, dure, nemilostive în îndoieli. *ietuiam acea salbatica
singuratate pe care o doream din biblioteca mea. 'u vedeam decât pe
calugari. 2orneam în fiecare zi, singur, cu caietul alb pe creste, pe muci, pe
carari ce coboara în prapastii. Iubeam viespile care culeg mierea arbustilor.
Iubeam pasarile pe care, de multe oi, mi se parea ca le patrund în glasurile lor.
Iubeam muntii rai si padurile cu putregai 2rintre trunciuri.
'optile, ma cinuiau întrebari. #veam acelasi raspuns, si cinul
ma ?@ndreptatea sa cred ca sunt pe drumul cel bun. 'u uitam niciodata ca
*feau sa fiu erou.
!+!
8ar întrebarile erau multe si crude1 "&e am sa-i spun 'onoreiH" "Sâ fug de
prieteneH" "Sa fug de 'îsPaH" "8aca am s-o îndragescH" "Sa rup dragosteaH"
"Sa ma mutilezH..."
#u fost nopti când tulburarea ma umilea pâna la plâns. &riza crestea, crestea în
singuratate. Ma simteam parasit de toti, uitat, agonizând într-un pustiu.
Sufletul îmi era corMesit de marasm, de disperare muta, de sla-?@ biciuni. otul
îmi poruncea sa ma întorc în oras, între oameni. #s fi voit sa vad pe 'isPa, s-o
rog sa-mi fiesi prietena
ataceam, 2ascal mibuna. #s fi rece,
se parea voit sa
si vorbesc, în jurul
Sf. 6rancisc meu nu era nimeni.
de neînteles.
în fiecare dimineata îmi spuneam1 "#stazi voi capata linistea cu care am venit".
#dormeam cu vedenii de fericire umilindu-ma. Ispita cea mare era dragostea si
fericirea prietenului meu. îmi spuneam1 "Iata, prietenul meu e fericit. 8e ce sa
nu fiu si euH" Si nu credeam în fericire, si o pofteam ca pe un fruct.
8e câte ori tristetea singuratatii aspre ma coplesea, îmi spuneam1 "#re sa
treaca, are sa treaca...". Mi-era ciuda sa astept ceasul acela -care trebuia sa
vina Y cu neîncredere. 'u era începutul si icoana întregii mele vieti
singuratatea aceasta disperata si cinuitaH...
3n amurg însângerând padurile m-a linistit în câteva clipe. 'u pot zugravi o
liniste de singuratate. Era credinta si nadejde, si dragoste, si pornire spre jertfa,
spre renuntare. #m gustat fericirea amaruie si calmanta a biruintei.
în seara aceea, la lumânarea pe care o mai aprinsese o singura data prietenul
meu dupa furtuna, am descis caietul neînceput si am scris pe cea dintâi
pagina1
"...Eu îmi voi însemna aici crizele si solutiile mele. 3n caiet pentru suflet, în
care oamenii vor fi ispite, iar evenimentele, atitudini. 'u mai pot reconstitui
eperientele care m-au bântuit în aceste zece zile, dupa plecarea prietenului
meu. 8ar, depasita fiind criza, eu ma simt mai puternic, mai voios, mai
încrezator. 8e acum stiu1 cu cât mai mult voi fi coplesit de tristete si de
neliniste, cu atât trebuie sa ma bucur mai mult. Izbânda va aduce o limpezire
dureros de senina, si-mi va mânia fortele.
#sadar, nu trebuie sa evit primejdiile1 sentimentale sau cerebrale. Sunt dator,
ca sa realizez eroismul, sa înfrunt ispite mari, vaste. &a sa ma împlinesc pe
drumul
sa renuntdaruit mie, sienuntarea
la fericire. împartasit numai studentului
o voi înfaptui dupasicoborârea
prietenuluiînmeu,
lume.trebuie
enuntarea nu înseamna scivnicie. #scetismul va fi pur etic. 'u voi renunta la
un lucru decât atunci când el îmi primejduieste drumul catre eroism. #sadar,
nu renuntare definitiva, ci renuntare cautata.
!+$
*oi fi prieten cu 'isPa. Iar daca primejdia va ajunge temuta, daca ina voi
îndragosti, sunt dator sa-mi aprind dragostea pâna ce ma va stapâni complet.
#tunci, voi renunta la 'isPa sau la oricare alta dragoste. î-am pomenit numele,
pentru ca de ea ma simt ispitit mai mult. Sunt sincerK nu mi-e teama de
primejdie.
Singura grija1 eroismul. #ceasta nu trebuie s-o afle nimeni. *oi vie-Kui aceeasi
viata. 8aca anumite renuntari pot parea nebunesti, cu atât aiai bine. 'umai un
nebun supravietuieste mediocritatii.
In ceasurile mari, sa nu fiu trist, ci semn. #ccept nostalgia numai în 11nintiri. în
fapte, -aceeasi dârzenie si încredere virila. 6aptul trebuie supus eroului. *iata
toata trebuie sa se frânga sub nebunia Iui..."
WIII. 2E&#E
#m coborât senin.
5rasul se pârguia sub cer de flacari. Strazile, în amiaza, se înalbeau pustii.
5amenii se strecurau pe sub ziduri, adulmecând umbra. în mansarda mea,
soarele navalise îngalbenind albul cartilor.
#m plecat iar, catre sâtui cu vile în sân de mare. #colo, rasaritul orbeste zarea
apelor1 amiaza sticleste ca o bolta deasupra trupurilor foaie pe nisip
înfierbântatK amurgul sângera pe dealuri de argilaK seara se iveste o data cu
luna, adusa din pustietati sarateK noaptea se limpezeste albastra, înalta.
în gara am întâlnit pe Marcu, întovarasit de un tânar brun si de o du-ciuie. 'u-l
mai vazusem din iarna. 'e-am îmbratisat, printre pereci grabite, printre
amali. Mi-a
studenta prezentat
ia Stiinte noii luitânarul,
naturaleK prieteni1 duduia, cu
medicinist un nume evreiesc
si antisemit. âdea, sicomplicat,
as fi
crezut ca glumeste, daca nu as fi zarit zvastica de argint la ceotoarea
prietenului sau. 'u mi-a iasat timp de narari si iscodiri. rebuia sa ne gasim
locuri, într-un compartiment nu prea aglomerat, ca sa putem calatori si discuta
în tina.
#m aflat un culoar gol si ne-am multumit sa ramânem rezemati de
^ cstre. Marcu si tovarasii lui se duceau la &onstanta. El va ramâne
în septembrie si va pleca, apoi, la Marsilia, pe mare. în Marsilia,
2lantele iui are rude. Se va odini si va pleca la 2aris, sase-sapte ani,
2entru Medicina.
Mi-a povestit cum a trecut bacalaureatul în vara.?@ -a îndârjit prima cadere.
2ierdea un anK nu avea nici timpul sa-si faca ostirea. # început
!+%
sa creada ca e persecutat, ca a fost respins din pricina antisemitismului
comisiei. #tunci, a început sa învete. 5pt luni, a învatat ceas cu ceas, asa cum
învatam amândoi cu un an mai înainte, în 0iblioteca 6undatiei. 'e-am amintit
amândoi iarna si primavara petrecuta alaturi de carti mari, cu legaturi sure. Mi-
am amintit atâtea amanunte, cu un prieten care se despartea...
-am întrebat de ce n-a venit sa ma vada. &ând l-am cautat pe acasa, vecina
m-a vestit ca se mutase, fara sa lase noua adresa.
- Mi-a spus adu ca te-ai facut antisemit, ca primesti la tine un cerc studentesc
crestin, ca pregatiti manifeste si conspiratii...
âdeam, râdeam.
- 6ireste ca adu nu ti-a spus nimic din toate acestea... a mine în mansarda a
fost
minedoua luni,nu
ma stii1 e drept,
am fostsediul cercului.
niciodata Multi studenti erau antisemiti... 8ar pe
antisemit.
- 6oarte rau, ma întrerupse studentul cu zvastica. 2rietenului meu Marcu i-am
marturisit de multe ori1 un student român luminat, care nu e antisemit, e las
sau nebun. 3n student luminai, trebuie sa fie nationalist...
- #bsurd, zâmbi Marcu. 3n student luminat trebuie sa fie cetatean al viitorului1
comunist. 8aca nu vom anula noi atât superstitiile nationalismului, ale
granitelor, ale negioabelor teorii etnice, atunci, cine sa le anulezeH
- u esti semit si pozeur. #nularea de care îmi vorbesti nu te împiedica sa fii un
fanatic al iudaismului.
- 'oi trebuie sa ne lasam legea cea din urma, pentru ca nu avem nimic altceva
în afara de lege.
- EagereziK aveti mult mai multe însusiri. 8e altfel, ceea ce m-a îndemnat sa-ti
fiu cel mai bun prieten a fost tocmai iudaismul tau intens si sincer, alaturi de
un internationalism banal si nesincer.
- Internationalismul nu poate fi realizat decât prin iudaism.
- 8omnilor, le marturisii, discutia ma stânjeneste. Marcu mi-e bun prietenK s-
apoi, se mai afla aici o duduie...
- 8uduia nu se supara, pentru ca e logodnica mea, zâmbi studentul cu zvastica.
âdeau toti trei de uimirea mea.
- 'u-ti vine sa creziH ma întreba Marcu. #ceasta domnisoara renegata...
- 2ardon, asimilata, preciza râzând duduia.
- &ând te asimilezi unui popor necivilizat, e o renegare.
- 2oporul e tânar, vorbi iarasi medicinistul. S-apoi, fata straina se afla pe
pamântul sau. #cum doua mii de ani ar fi fost roaba1 acum, e sotie si stapâna,
câteodata...
!+9
- #ceasta e înca o sclava a crestinismului, socotii ei.
8invorbi
- 'u pacate...
asa, îl întrerupse Marcu. 2rietenul meu e un crestin autentic...
- 8omnul nu poate fi crestin. 8in cele ce scrie, îl banuiesc pagân, cinuit între
#pollon si 8ion=sos.
- e rog sa amintesti si pe Iisus.
- 8aca vrei... 8ar eu te socotesc suficient de evoluat cerebraliceste ca sa mai
pastrezi o mentalitate primitiva. &restinismul e religiozitate, adica politeism
condensat, adica animism, fetisism, magie, salbaticie.
- 5 mie de greseli într-o singura fraza, ma suparai eu. Mai întâi, monoteismul n-
a fost niciodata un politeism condensat, ci ealtarea suprematiei zeului &erului
dusa pâna la anularea, la disparitia celorlalti. 3n singur zeu, deci, ajunge
8umnezeuK iar nu o suta de zei redusi la o singura sinteza, cum spune scoala
mitologica. # doua greseala e atât de covârsitoare, încât te coboara în ocii
mei la nivelul oricarui medicinist mediocru si îngâmfat, incult si obraznic...
- 54 ce de complimente4... se minuna, iritata, duduia.
- ...2entru ca numai un astfel de medicinist poate confunda eperienta crestina
cu srcinile religiozitatii. 8-ta nu vezi ce înspaimântatoare absurditate afirmiH
8aca inversezi astfel fazele evolutiei, nu întelegi ca eu pot sa-ti raspund1
Einstein e un salbaticH
- Sa auzim, sa auzim4 se bucura Marcu.
- 2entru ca si eu am dreptul sa ma cobor, ca d-ta, de la geometria în spatiu la
geometria plana, apoi la greci si la egipteni, si la caldeeni, apoi la liniile trase
de salbatici pe peretii pesterilor. 8aca teoria einstei-niana îsi are obârsia în
geometria cu trei dimensiuni, iar aceasta în liniile pesterilor...
- iniile salbaticilor nu erau stiinta...
-contin
ocmai de aceasta te
o religiozitate învinuiesc
autentica, ci si eu1 magia,
numai o seriefetisismul,
de fenomenepolite-ismul
sufletestinu
care nu
au nimic comun cu eperienta crestina. Identitatea d-tale între crestinism si
primitivism e de-a dreptul absurda. &oncluzia1 crestinismul nu eclude nici
stiinta, nici filozofia, nici civilizatia...
- 2oate sa ai dreptate... în orice caz, d-ta nu poti fi crestin... 8atoria d-tale e sa
fii antisemit...
- Stupid. 'u pot deveni partasul unei solutii atât timp cât n-am studiat
problema.
- &ine te împiedica s-o studieziH
- #ntisemitii. 8-ta crezi ca mai pot fi obiectiv când se sparg geamuri, când se
bat colegi evrei, când se încid colegi crestini, când nu mai sunt cantine,
camineH...
!+
&u atât mai mult trebuie sa iei o atitudine. Epectativa e o lasitat
- 0ine spus, zâmbi Marcu. e-am admirat întotdeauna pentru litica fortei,
singura care da rezultate. 'u mai sunt socialist, pentru erau prea multe teorii si
prea putin curaj. a 2aris, voi organiza nu îr truniri împotriva omâniei, ci
atentate împotriva guvernului. 2entru fie care deputat ucis. beau o sticla de
sampanie4..,
Marcule. îl rugai eu, ma iriti inutil. M-am ferit întotdeauna sa i cut cu tine
problema aceasta...
- 'u ai curaj sa te angajezi pe o pozitie, insinua studentul.
- #m mult mai mult curaj decât ai banui. #m curajul sa astept.jO/ toria mea e
sa-mi ecilibrez si sa-mi luminee constiinta.
ara poate sa piara...
- e înseliK tara nu piere, pentru ca cinci studenti evita probljO/ evreiasca,
preferând sa se afle mai întâi pe sine, sa-si creeze critera/ valori...
7 un
de eemplud-taleH
constiinta de dezordine. 8aca as fi dictator, te-as împusca. <O/ pasa tarii
ncordari si depasiOOM clerul tarii.. . n`aste S esti student îa 6ilozofie...
*orbesti de "si
sti ia Medicina. evcontrazici ia st etnic1 sânge, pieK
sa abata discu I naivi si sentime rea muit
zeitatea medicinei, fara sa împ clegi tu prin libertatea medicini
X
omnu ?@mi place lela
- 8in nefericire 1K-au scimbat, li int
- 5.4... si o înteleg gresita.
- &ei de la itere împrumut?@ mentalitatea si cunostintele.
?r fi interesant de stiut ce dori Marcul
- E interesant integral, ironiza medicinistul. 2oate domnul cred în dragosteH..,
- 8esi indiscretia e stânjenitoare, nu ma supar. 8ar nici n â pot raspunde.
- 6ireste, noi nu întelegem, râse duduia.,.
- '-am spus ciar asa. 8ar d-stra confundati impulsul seual sau colajul, sau
acea "s=mpatie amoureuse" cu dragostea. 'ici nu încerc sa intru în amanunte
asupra treptelor acestei dragoste autentice.
- #r fi interesant, zâmbi duduia.
!+:
- #r fi interesant pentru mine, cu toata gafa pe care constient o fac, fiu motivul
legaturii d-voastra, vorbii eu. oti trei rosira. 8uduia j pe fereastra. Studentul
încerca sa glumeasca.
- 2oate crezi ca ne iubimH
-fireste.
Eu nu cred nimicK astept lamuriri de la d-stra, daca voiti sa mi le estainuiti.
*orbi Marcu.
Ei sunt studenti de ai viitorului1 pregatesc o casnicie întemeiata pe Knunitatea
inteselor, pagubelor si câstigurilor. - 'u e ciar asa, se împotrivi duduia. 8ar eu
studiez biologia, eB Suntemibarte buni prieteni... 'e întelegem...
4 an singur lucra1 ea nu crede nici în nationalism, nici în ^atPmalism...
- Eu cred în stiinta si în tine... resarii. Spuneau ca nu se iubesc.
r-amana cu o declaratie sentimentala, dar o suport ca o ceptie.
8upa cu s-aii coborât la o statie si au cumparat fructe, logodnicii au
nas aiaturi, la o fereastra descisa, soptind. Eu am vorbit cu Marcu
pre anii petrecuti în liceu, despre viitorui lui, despre viitorul meu. El
ramâne pentru totdeauna la 2aris. Ma întrista gândul despartirii
ive.dfc un prieten. 2entru mine, Marcu însemna tot ce vietuisem
i dur, mai vini, mai sumbru in adolescenta. Mareu îmi amintea de
/tiile si infrânanie, si iectunie, si maturizarile mele dureros de pre-
i lungul eperientelor cautate si ealtate. #cum, pleca. &ine
Iaca ne vom mai întâlni în acesti cinci ani, cât timp Marcu nu se
arce m taraH...
2riveam amândoi, zâmbind, câmpurile sub soare. #poi am tacutK el
Ondunle lui, eu cu ale mele. 2oate îsi marturisea1 "5mul acesta îmi
.urând, un strain"". Eu ma întristam. "&u Marcu ma înteleg tot mai
! an, ei cu medicina si cartile anariste, eu cu viata mea launtrica. Eu
K cred uscat, simplist, spiter. el ma socoteste mistic, istoric, alucinat.
Kre din noi are dreptateH"...
.'umai eu. raspundeam. Marcu a evitat, epicureu înnascut, rafuie-Ne
spirituale, pasii pe drumuri neumblate, curajul absurditatilor, nebunia
contradictiilor, a eperientelor ucigatoare 8reptatea trebuie sa fie a Qea,
pentru
lui ca eu am si
a mincinoasa suferit mai mult.
presarata Seninatatea
cu îndoieli mea e amara,
care niciodata dar eintense
n-au a<uns tfectiva.
si #
definitive. Marcu e un prieten care pleaca. Eu, un tânar care asteapta, înca,
înfruntându-se."
!+7
;ândeam si nu-i spuneam nimic. renul despica sesuri cu flacari albe. Daream
gari, oameni plecati sub povara verii, fântâni la rascruci de drumuri, care
adulmecând orizonturi. "Iata, aceasta e tara mea", gân-deam. Si Marcu privea,
privea. 2oate îl înduiosa despartirea de tara în care i s-au nascut si iubit
parintii, în care a copilarit, pe strada cu soare mult, în orasul cu fabrici. 2oate
îsi amintea liceul, si prietenii lui, si studentele de la biblioteca, si toate
renuntarile îndurate, si nostalgia sfârsiturilor de petreceri, si noptile de 2urim,
cu mine alaturi, colindând vecinii în dominouri negre... Si idila înabusita
plapând... Si moartea bunicii lui, Estera...
#m tacut amândoi, pâna aproape de seara. Marcu a zâmbit si a început sa-mi
istoriseasca viata pe care o va vietui la 2aris. #poi, catre perecea ce soptea la
fereastra1
- &red ca amândoi sunt nebuni. El spune ca e antisemit, ea se lauda cu stiinta.
8e fapt, se iubesc. Si nici unul, nici altul nu vor sa renunte la minciuna. 2oate
ca, între ei, si-au marturisit. Sunt îndragostiti ca doi adolescenti sentimentali...
Dâmbea rautacios.
- u ai sa iubestiH
- '-am sa fug de ea, marturisii. 8ar gândul meu de dupa iubire
n-am sa tiY! spun.
- 8e când te-ai convertitH
- 'u
8esine-am vazut
în liceu de vesnic
pareai mult... îndragostit... #i cazut si tu... mediocru...
mediocru...
- 8aca iubirea lui 8ante si a lui 8on uicotte e cadere, atunci am
cazut...
- 'u te înteleg... S-apoi, ma plictisesti cu aceeasi literatura a ta...
- 8esi nu e literatura...
Marcu dadu din umeri, zâmbind ostenit. #m tacut iarK el citind
jurnale, eu asteptând noaptea.
în gara, ne-am îmbratisat. 2e mine ma ispiteau lacrimi.
- Marcule, parca ai pleca pentru totdeauna... 8e abia ma stapânesc...
- Sunt magulit... 8ar mai ramân în &onstanta trei saptamâni... 8aca
vrei, viziteaza-ma.
- 'u, e mai bine sa ne despartim acum.
#m strâns mâna logodnicilor, care ma priveau fericiti. &ând s-a apropiat
trasura, Marcu m-a cemat.
- 'u uita sa-mi scriiK am sa-ti trimit adresa. Scrie-mi despre obert, despre
adu, 8inu, 6anica... Scrie-mi despre ai nostri... si profesori-despre toti...
r+C
I-am fagaduit. "El are sa-si poarte tara acolo, în 6ranta, din scrisorile mele",
gândeam. Si prieteni veci, si colegi din liceu, si fete de profesori ma
împresurau în noapte. Iar în sufletul meu stapâneau tristeti de adolescenta
pustie.

XIV. SFÂRSIT DE VACANTA

8in cerdacul vilei îmi odineam ocii pe mare. Ma surprindeam tot mai des cu
ocii pe
caut pe nimeni,
mare si lacurestaurant,
foile cartii rasfoite
în parc, de vânt. In cele
la cazinou. dintâi zile
Si banuiam n-amcunoscuti
ca sunt voit sa
în satul cu vile rasfirateK 0ibi îmi spusese ca o va întovarasi, cu #ndrei, pâna în
septembrie. Ma îmbujoram de câte ori gândeam ca voi întâlni pe 'isPa. îmi
porunceam sa citescK si iarasi, diminetile, îmi porunceam sa cobor pe plaja, s-o
caut printre trupurile sub soare. rebuia sa înfrunt primejdia, spuneam. 8ar
'isPa nu era o primejdie. Eu o voiam prietenaK nu întotdeauna izbuteam sa-mi
ascund tristetea amara a biruintelor. îmi spuneam ca o prietena înzestrata cu
suflet înalt va alina asprimea sufletului meu.
2orneam aproape de amurg, singur, pe cararea ce duce printre stânci. ;azda
ma socotea un mizantrop precoce. Eu voiam, numai, sa pogor în mine vraja
tainica a soarelui ce apune. 8escoperisem de mult ritulK soarele ce se stinge
mi-era îndemn, regenerare, bici. Ma întorceam seara, o data cu stelele.
Mâneam cele ce-mi dadea gazda, bucuroasa ca platesc cât îmi cere si nu ma
plâng de nimic. 2lecam iarasi, noaptea. 8e la cazinou se furisau, printre vile,
melodii cu ispite. e giceam întovarasite de lumini, de zgomote, de miresme.
8e ce ramâneam singurH...
îndragisem un colt cu stânci pravalite în mare. #pa se linistea sub luna. 2iatra
era rece si cerul înalt. #steptam acolo vântul. Ma întorceam acasa tremurând,
cu gulerul de la aina ridicat. #prindeam lumânarea alba si citeam, în fiecare
noapte, singura pagina pe care o scrisesem în <urnal. #dormeam cu viziuni
ciudate1 oceane, ostroave, deserturi, orase cu turnuri, rasarituri, arsite, înaintea
si înapoia mea. ataceam singur, cu fruntea în vânt. 8upa o saptamâna, am
coborât, seara, pe plaja. Daream 2ereci putine. 0atea vânt dinspre mare. Mi-
am înceiat aina si am 2asit în sus, spre stâncile mele. Ma grabeam, fara sa
înteleg pricina
întelegeam de grabei. M-am întâlnit
ce ma priveste cu un
banuitor, tânar, în pantaloni
suspectându-ma. albi, alerga
ânarul eleganti. 'u
îna-
2oia-mi. "2oate m-a recunoscut", gândii eu. M-am întors, asteptându-l. # frecut
pe lânga mineK m-a privitK un strain, grabindu-se pentru întâlnire.
!++
#m pasit tot mai încet. îmi zaream stâncile, negre în albul arg al apei. Ma
gândeam1 "'u mai am nici un rost la stânci, acum, plictisesc o perece"...
*oiam sa ma întorc. 8ar paseam înainte.
ânarul cu pantaloni albi se oprise, jumatate în umbra. -am z o tovarasa. M-
am întristat. #m trecut prin fata tor fara sa-i prive ociul s-a împotrivit, s-a
întors.
-'isPa4...
Eram palid, palid. Mi se parea ca ma cobor dintr-un pat de istovitK ca nu mai
aveam nici un rost, ca viata era vana si otarârile copilarii.
'isPa a alergat, mi-a strâns mâna, a vorbit, a râs, mi-a spus pr m-a prezentat.
- 2auli cel mai bun prieten al meu...
Eu am rositK minciuna ma desfata si ma alina, în noapte. 'isPa era
entuziasmata de capriciul soartei.
- 8aca ai sa continui omanul adolescentului miop sa nu pe întâlnirea noastra.
E stupid romanesca si nu te-ar crede nimeni... irnr-c noapte, pe malul marii,
alaturi de un domn în alb... &ine stie ce a1 cititorii 0ibi are sa fie fericitaK te-am
asteptat din iulieK disperas
#m mintit, spunând ca sosisem numai de o zi. #m întrebat-o c ramâne.
- &ât va vrea logodnicul meu...
#m zâmbit, în goi, în mine. #poi, am prins curaj, am felicitat-o. sarutat mâna
galant.
- 2entru un asemenea eveniment...
- Iti pare atât de bine ca m-am logoditH
- 6iresteK câstig ramasagul dupâ câteva luni... 'isPa tresari. 2aul se plictisea,
iritat.
- 'isPa, despre ce ramasag este vorbaH
Ma pregateam sa-l lamurescK eram îndemnat sa-i H I
'isPai. 8ar m-am oprit.
- 2rietenul meu e un pesimist. 8ai are sa-âdea.
aceam.
- 8e altfel, ramasagul nu l-ai câstigat. ogodna va dura dr aceam, zâmbind.
8e ce se întristase 'isPaH... începu sa-mi
beasca de 0ibi, de #ndrei.
- 0ibi sta la mine, #ndrei la o ruda... S-au înnegrit de soare... sa-i mai recunosti.
u nu te-ai scimbat...
îmi spunea tu. 2aul se enerva.
- Si dumneata, cu ce gândH
$GG

- #m venit sa ma odinesc, doua saptamâni. Ma întorc apoi, pentru eamene...


- 2aule, stam si noi doua saptamâni4
- Imposibil, cirie...
- &e nesuferit4...
'e întorceam toti trei pe nisipul rece, în noapte. Eu ma înveselisem pâna ia
sarja. &apatasem o verva care ma nelinistea. ,,2oate pentru ca n-am vorbit o
saptamâna", gândeam.
- 8omnul 2aul are sa-mi poarte pica. I-am întrerupt, poate, de raua cu efecte de
luna...
- 8eclaratia mi-a facut-o, dar prost.
#steptam revansa.
- încipuieste-ti, m-a cunoscut la un bal, aici, si-a raspândit zvonul ca se
împusca daca îl refuz...
- Eagerezi, protesta domnul 2aul.
- în orice caz, de acum pot sa-ti cer impresii personale asupra dragostei.
'isPa zâmbi, mirata.
- MieH...
- E discretaK lamuri 2aul.
Ma îmbujorasem. I-am mintit, spunând ca ma doboara somnul. #m alergat
pâna acasa, fluierând. #m adormit spre dimineata, dupa ce citisem de cinci ori
singura pagina din <urnal. #m adaugat1 .,'isPa s-a logodit cu un anume 2aul,
insipid si frumos. 'u-l iubeste. &u atât mai rau pentru 'isPa. # acceptat
rugamintile tânarului din lasitate. E tot atât de mediocra, ca si oricare alta
sentimentala. 'isPa va urma perfect dramul prezis de mine1 sinucidere
spintuala prin casatorie, slabiciune sl provincie."
'u spusesem 'isPai vila ia care locuiesc. &âteva zile, am privii nv\ea din
cerdac si am scris povestiri. 8oream s-o revad, doream sa X 1\\ "esc cu 0ibi,
sa-i cer amanunte asupra lui 2aul-dar asteptam sa fiu 2e deplin liniH4
'optile, r n pe câmp, printre capite cu umbre tulburi. Ma culcam între gpopi, cu
ocii în cer dobrogean. 'oaptea si singuratatea ""?@ descopereau în suflet puteri
nebanuite si elanuri, si porniri e cule-0eam pe toate si le ascundeam în mine1
"&ândva, voi avea nevoie..."
2e 0ibi am întâlnit-o într-o dimineata, în gradina restaurantului. epta pe
#ndrei. Era neagra, frumoasa si fericita. Mi-a spus ca 'isPa s[a suparat mult
pe mine. Mi-a batut inima.
- 8e ce, 0ibiH
$G!
- 2entru
de ca ai disparut
ramasagul fara sa-i ceri adresaK pentru ca ai pomenit logodnicului ei
acela absurd...
- 0ibi, eu cred în cele ce spun. 2aul e un imbecil... 'isPa n-are sa fie fericita...
- *orbesti ca un elev de liceu... Mai au doi aniK timp destul sa se
cunoasca.
- 0ibi, fecioria logodnei nu se pierde decât o singura data.
- Sa ma suparH
- Eu vorbesc descis. 'u înteleg ce a otarât-o pe 'isPa...
- El.. 5 plictisea cu declaratiile, cu amenintarile... 8e altfel, nu e un baiat rau. îsi
ia, la anul, licenta... *a fi profesor de matematici pâna ce va sfârsi 'isPa... #poi,
vor pleca amândoi la 2aris.
-Mediocru...
- u judeci altfel, ca un romancier, ca un filozof.
- #buzezi, 0ibi...
- #sa e. u vrei ca toti sa-ti semene.
- ;resesti. Eu vreau ca viata 'isPai sa semene 'isPai. Ea voia altceva. 2aul e o
confirmare a prezicerii mele din noaptea 6loriilor. &a prezicator ma bucur, dar
ca prieten...
# venit si #ndrei1 mai negru, mai spatos, mai bine dipus. S-a aratat fericit de
întâlnire.
- 2entru ca te-am gasit, vei mânca cu noi.
2aul si 'isPa plecasera la &onstanta, cu o barca automobil.
- 2rimul voiaj împreuna.
- înaltator, socotii eu.
- iscant, crezu 0ibi.
-8eSi atunci,
scump,ne înceie #ndrei.
întâlneam în fiecare zi. 'isPa era tot mai prietenoasa, si tot mai
adânc îi patrundeam în suflet. 2aul se plictisea si încerca sa ma evite cu
siretlicuri stupide. într-o seara, 'isPa mi-a soptit1
- Mâine, înainte de baie, viu sa te iau de la vila. 'u vreau sa stie si
2aul.
#m acceptat multumindK cu bucurii în suflet, nebanuite 'isPai. # venit
dimineata. #m iesit amândoi pe câmp, vorbind. 2e mine ma ostenea un gând1
"8aca as minti pe 'isPa, insinuindu-i ca o iubescH..." #m primit porunca
gândului, ca o usurare. 2rintre snopi în capite, coboram catre ape.
- 'isPa, trebuie sa te resemnezi sa nu cunosti niciodata <aponia...
- u ai s-o cunostiH -8a...
- îl iubesti, 'isPaH
$G$
#m râs amândoi, privindu-ne.
- Eu n-am sa iubesc decât un om mare...
- încearca sa-l ridici pe 2aul.
'u credeam nici unul în aceasta depasire a mediocritatii logodnicului.
- 'isPa, te contrazici de la o luna la alta... 'u-ti sunt un bun prieten ca-ti Hpun
aceasta, dar trebuie sa-ti spun... 'u te-ai gândit la nazuintele tale când ai
acceptat pe 2aulH
- 'u stiu... nu stiu... Sa nu mai vorbim... #m sa ma gândesc doi ani. #poi, îmi
tulbura linistea aici, cu tânguielile lui...
- 'isPa, femeile mediocre faptuiesc întotdeauna fapte asupra carora nu mai pot
reveni, pentru ca n-au stiut sa-si stapâneasca o zi sau un ceas plictiseala si
tulburarea. 8ar tuH
- 'u stiu... nu stiu... Mi-a parut atât de rau când am aflat ca nu vrei sa-mi fii
prieten... #m ramas fara sprijin... #m slabit dintr-o data...
- &ele ce-tispirituale...
rezistente spuneam eu, 'isPa...
8upa întâiaeînfrângere,
duce mediul... *oi, femeile
degringolada tinere,
nu mai nu aveti
poate fi
sfârsita...
'isPa tacea, istovita. #m coborât încet cararea stâncoasa. ;ândea, în fata apei
nelinistite, ne-am asezat sa o privim.
- 8aca te ascult prea mult, ma convingi. &eea ce vrei tu, eu am voit
întotdeauna, mai înainte... 8aca nu te-as fi întâlnit, le-as fi uitat, si prezicerea
ta s-ar fi realizat. 8ar acum, n-are sa se împlineasca...
- 8aca te-ar auzi logodnicul...
- #minteste-ti un singur lucru1 ca de acum trebuie sa-mi fii prieten...
- Sunt fericit...
- înainte sa încerci complimente... îmi fagaduiesti sa ma ajuti întotdeauna sa
ramân eu însamiH...
- 8esi enigmatic... fagaduiesc...
'isPa avu o licarire ciudata în oci. Smulse inelul din deget si îl zvârli deasupra
stâncilor. #m tresarit, covârsit de bucurii.
- 8e acum, te-ai logodit cu marea...
- 8e acum, trebuie sa ma primesti de doua ori pe saptamâna si sa-mi
împrumuti carti...
#m încercat sa glumesc.
- &eea ce înseamna ca trebuie sa lupt împotriva prezicerilor mele... 'isPa îmi
apuca fericita bratul.
- #m sa-i spun ca am pierdut inelul... ca acesta e un semn rau si ca, la urma
urmelor, logodna se poate socoti desfacuta... 8e altfel, daca încearca scene,
plecam...
#casa,
pentru am scris
mine. în <urnal1
'isPa vrea sa"'isPa se contrazice.
se mântuie # rupt logodnaK
de mediocritate. Sunt cu afât mai rau
$G%
dator s-o ajut. 8ar daca îi fauresc o arma împotriva-miH 8aca eu d din nou o
'isPa, creez, de fapt, primejdia eroismului meuH otusi, ]O/ buie". 8upa-amiezi
cu arsita ravasita de vânt sarat, deasupra stâncilijO pe cararea spinarii de deal
dobrogean, cu 'isPa... Marea se linistea seara, si noi ne întorceam pe nisipul
umed, curat, racorit de stele. #cejM doua saptamâni am fost tot timpul
împreuna. Eu nu voiam sa gândesc la otarârile <urnalului, la eamene, la
povestirile care trebuiau trans,1 crise,. la cartile care trebuiau sfârsite. &ând
ajungeam, aproape de mifl zul noptii, singur, la vila, ma întrebam1 "Mi-e
dragaH"... Si aflam ca nu mi-e draga. Mi-era prietena, si eu aveam nevoie de
apropierea ei curo aveam nevoie de apropierea prietenului blond. Ma lega de
'isPa pK cu care o dezvaluiam siesi. Ea ar fi pierit, stinsa de mediocritate, â.
ajutorul meu, gândeam. îi lucram sufletul, asa cum lucram o pov-încipuita, pe
ârtia alba. îi giceam dorarieK i le rascoleam, i ie OO/ nam, i le atâtam.
*oiam acea 'isPa pe care o întrezarisem în d la manastire1 mandra, libera,
nelinistita, cautându-si un sens de m srcinalitate, risipind dispret si acea
nelamurita-însusire de a 5rgoliul viril, de a încorda creierul si sufletul catre
depasiri, de a OO potentele pâna la dezlantuirea în opera. Eu voiam o astfel de
'isjOO/
re su dalta gândului, noi-.
o stapânesc, cum îi încovoi capriciile, cum îi aprind nostaOO/ Ous ca?@brazda
sufletului ei imi astepta vointa ca pe tiOO/ ^ ^  urmaream prefacerile,
bucuriile, torturile. ;icQ/ .. când se descoperea urând cipuri, carti si amintiri
fO/ . i îndragite. Ma bucuram ca soarta mi-a trimis o prietena cniOO/ iri. Ma
bucuram ca luminarea 'isPaî se face firesc, fara autdOf gestie1 fara afectarea
fatala duduilor sentimentaie. Eram aspru cu `RjOP cu mine însumi. Di dupa zi, o
sileam sa-si
parfumati si paraseasca
eseistii abili.micii ei zei ]O/ favoritii lecturilor de pension, poetii
într-o seara cu pareri de furtuna, sus, pe creasta dealului, i-anvOO/ mâniat de
0rand. I-am insinuat dragostea pentru asprul du maâoj 2astorului. I-am
luminat pâna în ascunzisuri sufletul lui de nordi nuit, cu pretuiri care aluneca
mintilor celorlalti. 'isPa ma asculta, înfiorata de vânt, de marea tulburata, de
noapte si de glasul meu rostind cuvinte dure, sub oci încruntati. #m întrebat-o
la ce se gândeste.
- a 0rand... 5are n-as îngeta lânga un suflet atât de îndârjit si austerH
- Sufletul viril stapâneste tot atâtea însusiri de mângâiere ca si cel feminin. Si ?
- Poate ai sa crezi ca vorbesc copilarii, pentru ca se apropie furtuna... Dar eu
vreau sa fiu roaba unui Brand... M-as uita la el ca la un
p.ezeu... Numai un asemenea barbat as primi ca stapân...
- Niska, nu ai sa gasesti niciodata un astfel de stapân.
De cem-a privit Niska si a zâmbit, si mi-a strâns bratul?...
n !urnal" #Niska a$unge prime$dioasa. %e apropie tot mai mult de
& arasa visata. 'm nteles ca pofta ei de mare e autentica. Ma surprind
dind" alaturi de ea, câte n-as face?... (it ca rostul vietii mele e altul,
ebunesc, mai ntunecat, mai eroic. %tiu ca Niska asteapta sa o n-
c. )ntr-o seara, privind amândoi marea, mi-a strâns bratul si mi-a
*+.ealtata" li-ai spune $ide, as pleca cu tine oriunde
rea... /c0ii Niskai erau verzi, sprâncenele se plecasera, arcuite,
1 i tremurau, zâmbea si lacrama. 2rupul Niskai se nfrigura n
serii. M-am,nspaimântat" eram ispitit s-o sarut, sa-i spun ca mi-e
i, sa ratac. mi dupa ani pe tarmuri, ntre fluvii mari. M-am
it, zâmbind., toate
. -ândean" Prime$diile
acestecresc. 3u atât
nlesniri mai bine
prime$diei nu pentru faptul meu
sunt decât
!iska rnâ stâpânet" ura pe fata" raspândea zvonul ca &. - - se.
& a-i i4. ,ne, care1 ii stapâneam logodnica

nu0 ca un amant. fâptuinu-o din vrerile carnii si


lui meii.. iul. 4la covârseau 0ucurii
ndâ-ma la tediocru profesor fie matematica,
5uind o sotie frumoasa si bogata, care 11â-l astepte acasa n sen coase, cu supa
si mângâieri... 6u, creând pe Niska, ncordând-o sa se nplineascâ, sa se
depaseasca, sa-si lumineze n fapt toate nsusirile ei & 1e aleasa feminitate.
(ltima seara am petrecut-o mpreuna, toti trei, pe stâncile unde
ne *+mâlniseram. Paul fuma afectând un sentimentalism voalat. Niska era
trista,- si era vesela. mi spunea, zâmbind"
- %tâncile acestea sunt un trecut pentru noi toti.
- 'sadar, nu trebuie sa ne mai intereseze.
- Nu iubesti amintirile? insinua Paul.
- Nu le las sa ma stapâneasca. 6 stupid sa pleci coplesit de aici. Pentru ca am
petrecut doua saptamâni care nu se mai pot ntoarce...
- 'i o sensibilitate barbara, zâmbi Paul. 6u cultiv amintirile, sentimentele,
florile... desi sunt student n matematici...
789
78:
- 6u le accept sa ma mbogateasca, dar nu le las sa ma surpe. %ocotesc ca cel
care stie sa se desfete n amintiri si poate, totusi, sa le nstru-neasca e un
adevarat barbat.
- )ata ceea ce n-am putut sa nvat de la tine, se ntrista Niska" sa nu ma las
risipita de amintiri. Nu stiu cum sa scap de ele...
- ;ândeste-te ca nu mai sunt, ca nu se mai pot ntoarce, ca tânguirea lor ti

-mpiedica viatafraze,
'cestea sunt si mpiedica alte amintiri
ma ntrerupse Paul. sa se adune n suflet...
- 'u, ntr-adevar, pacatul de a parea fraze, celor care nu izbutesc sa patrunda
adâncul fapturilor. 6u socotesc lupta cu amintirile unul din eercitiile
indispensabile constiintei eroice. 3el care e ispitit de amintiri se dovedeste
sensibil. 3el care se nfrânge, senin, depaseste sensibilitatea de elita...
- Poate e un erou, nu?
- <ireste, un erou adaptat sensibilitatii si creierului contemporan... &u mult mai
pretios si mai rar, cu cât e un erou fara glorie...
- Si dumneata vrei sa ajungi...H
- oti suntem datori sa ajungem eroi... Eu m-am otarât si ma
trudesc...
'isPa ne privi pe amândoi, înflacarata, privi marea, îsi scutura buclele si
înceie1
-El are sa ajunga4...
#m privit luceafarul ca sa nu-mi surprinda ocii. #m tacut toti, streini unul dupa
altul. 2oate, 'isPa întelese durerea care o astepta în ceasul când prezicerea ei
ealtata va trebui sa se împlineasca...
8imineata, asteptând ceasul plecarii, am scris în <urnal1 "'isPa se contrazice
iremediabil. Mi-a prezis un fapt care o va stingeri, cu entuziasm. 2oate nu e
înca lamurita1 dar fericirea noastra e irealizabilaK cineva trebuie sa piaraK
amândoi, împliniti launtric, nu se poate. &um sa-i spun ca viseaza visuri inutile
si primejdioaseH 2entru ca eu ma simt tot mai puternic, desi tot mai ispitit. Eu
nu voi fi înfrânt, niciodata. Scriu aceasta în dimineata de $ septembrie, într-o
odaita cu ferestre descise catre mare, lasând în urma mea o vacanta cu
ispite, fara sa ma întristez."

XV. TAINE

Saptamâni sfârsite în lecturi pentru eamene, singur. 'u voiam sa întâlnesc pe


nimeni si nu lasam pe nimeni sa ma vada. Munceam în mansarda, înfrigurat nu
de ceea ce îmi vor cere profesorii sa stiu, ci de câmpurile de întuneric pe care
le descopeream înaintea si în jurul meu. 8upa fiecare pagina înteleasa, ma
surprindeam dorind alte pagini, alte carti, alte urcusuri. &u cât întelegeam mai
mult, cu atât ma cuprindea disperarea. aceam si munceam. "oti cad biruiti
de largimea stiinteiK toti se plâng de neputinta mintii în fata adevarului risipit
printre mii de carti si de tinuturiK toti sfârsesc tânguindu-si falimentul
enciclopedismului. Mi-am fagaduit sa ajung un erou în eticaK de ce sa nu ajung
si un erou în stiintaH 8e ce sa nu creez din mine o capodoperaH 8e ce sa nu fac
din viata mea spirituala oglinda veacului meuH 'u trebuie sa ma înspaimânt de
esuarile înaintasilorK ei au lucrat patimas, dezorganizat, precipitat. 5 viata
spirituala eroica, nu cu ealtari retorice, nu cu lecturi îndobitocitoare, ci cu
calm, cu metoda, si cu disciplina. #m fost prea mult înrâurit de falimentul
universalismului la 2apini. rebuie sa ma scutur de neîncredere. 5 data ce voi
realiza asceza etica, de ce sa nu realizez si asceza eruditiei universaleH 6ireste,
nu se poate stapâni totK dar se pot culege si însusi toate esentele geniului
omenesc. îmi vor trebui cinci, zece sau cincizeci de ani. #tunci îmi voi spune1
m-am creat din nou, prin munca aspra, necunoscut de nimeniK mi-am depasit
speta, pentru ca în sufletul si creierul meu s-au adunat toate roadele muncii
omenestiK din semintele lor pot rasari paduri, lanuri, gradini..."
ucram tot mai îndârjit. 'u primeam pe nimeni, nu doream pe nimeni. Ma
desteptam în zori si, pe lungi fâsii de ârtie, însemnam tot ce trebuia sa
cunoscK solutionata
trebuie fâsiile ajungeau din zi în'u
prin munca. zi mai numeroase.
rezista 'u disperam.
nici un obstacol muncii "5rice criza
încruntate,
nesfârsite, calme. &ei care au cazut, au fost slabi. Eu trebuie sa ajung la tinta.
6ara urale, fara glorie, fara daruri, voi birui. 'ebunia si moartea sunt gânduri
care înspaimânta pe cei mediocri. 2e mine, nu4"
îmi descoperisem lacune1 matematicile, greaca, ebraica, slava, sanscrita. Mi-
am întocmit un program si, nestiut de nimeni, ascuns în orasul cu fabrici, mi-l
împlineam zi de zi. #m învatat geometria, dementele lui Euclid din versiunea
italiana a lui Enri>ues. Ma înfiorau desfatari descifrând gândirea proaspata de-a
dreptul din izvor. Mi-am Muscat buzele, pentru ca nu întelegeam tratatul lui
eon din Smirna
$G7
asupra 'umerelor în doctrina lui 2laton. #m studiat doua zile si nopti imeusK
m-am întors la eon dupa ce acoperisem cu însei câteva coli, în marginea
manualului de istoria stiintelor antice, pe mi-l daruise Mieii. &a sa înteleg si mai
bine, am citit pe 2lutarc posiace, *III, $ si &reatia sufletului dupa imeus) si am
adânc dintâi parte din voluminosul e scienze esatte nell ?@antica ;recia ;ino
oria. Seara trebuia sa-mi întrerup munca geometrica si sa ma apuc de
ebraica. #veam o gramatica si un dictionar. 5cii îmi deasupra literelor groase,
prafuite cu puncte. Munca mi-era greaj pe ca o împlineam singur, fara sa cer
ajutor. "Singurul mijloc de a nu fi învinuit ca plagiez pe ;iovanni 2apini e sa-î
întrec, biruind stiinta universala. oti domnii care spun ca stiinta e imensa
gresescK e imensa. pentru ca o studiaza câteva ceasuri pe zi, în pripa, sau
pentru ca o adâncesc comod. Stiinta, înainte de a fi adânca, trebuie sa fie
larga..." îmi spuneam aceasta si munceam. îmi poruncisem atâtea reguli, de la
care nu ma abateam1
marturisesc sa nu studiezmeleK
nimanui descoperirile decâtsaesentele,
nu publicizvoarele1 sa nu straine
decât gânduri
eperientelor mele. pâna la maturizarea definitiva.
#u trecut eamenele. 2rietenii ajunsesera obraznici1 nu voiau sa ma lase
singur. 8upa cea dintâi vizita a 'isPai. ocii îmi fugeau pe tetul ebraic, uitând
întelesul semnelorK confundam pe ma>>uei?@cu paseF1, confundam accentul
Segolta cu elisa >etanna. *erbele atât de lesnicioase mi se pareau inutil de
memorizat, mai ales formele /ifil si /imaei 8upa un ceas de tulburare, simtii
un gol sub tâmple si apoi senzatia ca sunt un strain. #m uitat tot ce s-a,
petrecut în seara aceea. 8imineata m-am desteptat senin. "'-a fost oboseala.
Eu nu pot fi obosit. apsusul m-a lovit dinprincina efortului, a miopiei si a
literelor". #m scimbat orele de ebraica pentru dimineata. 2âna atunci,
dimineata studiam uri ceas sanscrita din manualul lui 6umi. Mi-au trebuii
câteva zile pâna ce am deprins cele opt soiuri de consonante. 8escifram
entuziasmat din Maabarata1 "#sidra=a 'aio nama *irasen asuto bali
upapannn gu-nairistai..." ("6u un puternic rege, cu numele 'aio, fiu al lui
*irasen...")
8upa zece zile, m-am convins ca nu pot învata doua limbi în acelasi timp,
singur. rebuia sa aleg. 'u aveam curajui sa ma de nici una. M-am despartit
atunci de amândoua si am început pe cartea lui 8e Martmo. #m petrecut o
dupa-amiaza întreaga pB du-ma prin odaie, învatând alfabetul1 elif, be=, pe=,
te=, se=, gi e=... 2e fâsii de ârtie ma eersam scriindu-P sub forma izolata
initiala, mediala si finala. 5cii ma usturau ca sa descifrez pe zad initia_ de zad
medial. #m ramas un ceas la studiul lui ;iaf, compus din doua semne
complicate si dureros de memorizat. 'oaptea, istovit, am rasfoiR
tun,
manualul si am descoperit ca mai trebuia sa învat vocalele si difton-gurile. M-
au disperat cele patru izafet. #m încis cartea si am scris în <urnal1 "Ma las
deocamdatacide
înfrângere, limbile orientale,
o eperienta. multumindu-ma
Sunt alte cu trebuie
esente pe care tete traduse. 'u e o mai
sa le asimilez
înainte. eîncep limba greaca."
8imineata m-am desteptat cu madularele farâmate. 2riveam toamna prin
ferestruica. "8aca nu ma scol acum, când îmi poruncesc, pierd toata încrederea
adunata în patru saptamâni de munca si singuratate." #m tresarit, m-am
coborât din pat buimacit, m-am spalat si m-am asezat la masa. 'u eram
multumit de fapta vointei mele. "8e ce sunt obositH" Mu ma mai simteam
obosit. #pucam o carte de Simmel neînceputa. "8e ce citesc Simmel si nu
reîncep greacaH" #m descis gramatica greaca si caietul de cuvinte. învatamK
si nu eram multumit. "8e ce am dormit opt ceasuri, în loc de patruH 8e ce am
lasat ebraicaH 8e ce nu m-am lovit peste buze când m-am surprins privind
toamnaH 8e ce las sa ma stapâneasca gândul ca voi fi si eu înfrânt ca 2apiniH
8e ce îmi îngadui voluptatea mângâierilor unei înfrângeriH Si de ce îmi pierd
timpul gândind toate acestea, acumH..."
8egetele rascirate în par au smuls. #m reînceput sa plâng de furie. Ma
revedeam în adolescenta, cinuit de aceeasi lupta cu toamna, cu nostalgia, cu
slabiciunile. '-am facut un pas mai înainte, daca sunt melancolic. îmi strigam1
"#junge4 #junge4 #m sa înnebunesc4" Si iar gândul1 "#cesta-i un motiv sa dorm
opt ceasuri si sa nu învat ebraica." 2lângeam. "2lânsul e stupid si enervant. 'u
ma duce la o solutie". îmi opream lacrimile, îmi racoream ocii. "'-am facut
nici o fapta eroica, daca nu mai plâng". îmi odineam privirile în toamna. Ma
linisteam. Eram trist, trist, disperat. "otul trece, totul trece..."
întelegeam ca mai trebuie sa lamuresc un amanunt indispensabil operei mele,
realizarii vietii eroiceK cât sa cer de la vointa. Mi-aminteam discutiile de la scit.
8aca 8umnezeu
sa ajung nu vrea sa pogoare
si fara 8umnezeu4" asupra-mi
ucram zi dupa zi, arH ;ândul
noapte dupama îndârjea. "#m
noapte.
într-o seara am simtit cum ma stapâneste oboseala. rupul întreg îmi era greu
si-l simteam strain, si înceieturile ma dureau. Eram palid, cu ocii în cearcane,
cu pleoapele iritate. 6runtea mi se parea stranie. Mâinile le priveam pe masa, si
nu le recunosteam. M-a cuprins spaima. 4-8aca am sa înnebunescH" #m rânjit1
"#cesta-i gând de ispita ca sa ma cobor din mansarda si sa dorm opt ceasuri".
Simteam tot mai îndraz-neata tulburarea asupra creierului si sufletului. M-am
surprins tremurând. #poi, dintr-o data, pierdui constiinta rostului meu într-o
mansarda &u carti. "&ine sunt euH" zâmbii. "începe surmenajul" mi-am raspuns.
?@Surmenajul nu eista pentru mine". &ine a glasuit astfelH 'u-mi recunosteam
vorba, nu lamuream întelesul cuvântului pentru. "#cum trebuie sa ma culc...
totul trece". ;ândul ma insinua. "# dormi înainte de ceasul statornicit e
înfrângere. 5boseala si senzatia de pierdere a constiintei sunt ispite." 3rmam
dialogul celor din mine înspaimântat. !
Sunt obosit pentru ca accept gândul oboselii. rebuie sa strig1 "'u eista
oboseala4 Striga4"
Ma clatinam, cu bratele pe masa.
- 'u eista oboseala4...
"E stupidK cine a strigatH"
"Eu4"
"&ine suntH..."
"8aca am înnebunitH..."
"8e ce ma întrebH..."
"Ma culc..."
"'u am vointa4... 0a am4..."
*ârtejuri de frig îmi patrundeau prin ureci, îmi navaleau pe creier. 8urerea nu
o simtii decât o clipaK apoi, senzatia de sfârseala definitiva. Ma surprindeam
întrebându-ma1
"oaga-te ce înseamna scaunH...
lui 8umnezeu..."
"'u eista 8umnezeu..."
"8aca eu sunt draculH"
"/ei4 ei4... am sa-nnebunesc4..."
"#m sa ma culc4..."
"8aca ma culc, înseamna ca sunt bolnav..."
"2oate am înnebunitH..."
"8oamne4 8oamne4..."
"iniste4 iniste pe nervi4..."
îmi porunceam, dar vointa nu-si mai gasea veicul în carne. Eram tulburat. Ma
gândeam la moarte, la nebunie. "8aca nu ma mai limpezesc niciodataH 8aca
am sa ramân toata viata asaH" îmi smulsei parul de ciuda. #m început sa ma
rog, în genunci, cu palmele împreunate1 "8oamne4 8oamne4 8oamne4"
'u puteam sa gândesc, nici sa simt cuvântul 8oamne4 II spuneam numai, gol
de continut. 3n gând ma biciuie1 "'u pot sa ma rog pentru ca sunt diavolul4..."
îmi venea st râd1 "8racul4 8racul4"
Inconstient, am descis <urnalul1 "2oate am sa-nnebunesc astazi, acum. Sunt o
bestie, sunt o bestie... 8umnezeu eistaH..."
#m adormit greu, dupa ce m-am înabusit cu o perna. în zori m-am desteptat.
otul pierise. #m recitit rândurile din <urnal. #m adaugat1 "G simpla criza. #lta
data, mai multa disciplina. #stazi voi dormi mai rrn<t4 dar jos nu ma cobor.
8umnezeu eista sau poate nu eista. Eu eist4"

XVI. REDACTIA
2rofesorul de logica era de acum si ziarist. -am întâlnit în redactia cu fum de
tigara, cu canapele rupte, cu peretii învesmântati în afise colorate. Mi-a
frunzarit manuscrisele cu oci binevoitori.
- Se publica... *ino mâine pe aici, sa vorbesti cu raznea. "raznea" era
pamfletar si om temut. &ândva scrisese cuvinte bune
asupra-mi. #ceasta ma încuraja. #m asteptat sa treaca ziua, cu nerabdare. #m
urcat iar treptele redactiei. 2e biroul secretarului, un barbat tiganos, mobil, cu
par si atitudini disperate, vorbea. #m ramas, rusinat, lânga usa. -am
recunoscut pe "raznea" dupa limbaj. 2ovestea o cearta cu un birjar. 0irjarul fu
de la început înjuratK apoi, de câte ori mai pomenea de el, îl însotea cu o
înjuratura noua. Spunea de calK calul fu prilej de insinuari pornografice. *orbi
de trasura, de strada si de ploaie. e-a înjurat pe toate, altfel. 0irjarul n-a vrut
sa-i duca. # repetat în redactie tot ce a marturisit birjarului. #uzind ca birjarul îl
înjura, s-a întors si l-a înjurat. 6ireste, acesta a raspuns. 8e aici, priltj de cearta.
# sfârsit prin a-l duce acasa, ud pâna la piele...
# dat cu ocii de mine. 2rofesorul m-a prezentat.
- 8umneata estiH... e-am angajat în redactie... '-ai sa scrii decât ce ti-o
placea... 'ici politica, nici reportagii...
Eram stânjenit si nu stiam cum sa-i multumesc.
- îti dau un sfat1 nu lauda niciodata. înjura4 2e mine nu ma saluta respectuos
decât autorii dramatici pe care îi spurc în cronica...
# început o noua anecdota. Si-a amintit ca n-a scris articolul de fond. #
întrerupt anecdota, ca sa afle subiect.
- &eva sa las sânge...
ânjea, cu buze umede, cu dinti albi. 3sierul i-a adus o scrisoare si vestea ca o
doamna""doreste sa-l vada.
E frumoasaH
- 'u, batrâna...
- 8e ce ma întrebiH 'u stii ca nu sunt aici pentru nimeni pâna ce îmi scriu
articolulH
2ovestea din anecdota si citea din scrisoare. 'u stiu daca a sfârsit scrisoarea,
anecdota n-a sfârsit-o. ;âsindu-si subiect, a plecat furtunos \n odaia vecina.
Eu am ramas sa cunosc pe ceilalti1 secretarul de zi, ^nalt, brun, cufundat în
citirea corespondentelor din provincie. 'u sa-?@3ta, nu raspunde la întrebari, nu
ridica ocii din manuscrise. 2astreaza întotdeauna dreapta pe tocul patat cu
cerneala albastra. Sterge, adauga, lipeste fituici pe margini, suna servitorul,
trimite la tipografie vraf de manuscrise, cere corecturi, trimite dupa articolul
directorului, cearta pe reporteri, cere aspru articolele redactorilor, cere paare
cu apa, face liniste si întreaba pe casier daca îi da avans din cenzina.
Stateam într-un colt de canapea, stânjenit de activitatea febrila a redactiei.
#laturi, dactilografele la administratie. #ici, telefoane, usi trântite, sonerii,
barbati multi, necunoscuti timizi. #m întrebat pe profesor daca intrarea mea în
redactie nu mi-ar putea fi primejdioasa.
- ;azetaria e fatala celor de vârsta dumitale... 8ar aici n-ai sa faci gazetarie...
&i numai o eperienta publicisticaK ai sa te înveti sa scrii scurt, limpede si la
porunca. #ceasta foloseste... 8aca am sa vad ca-ti perverteste maturizarea si
te împiedica de la studii, am sa am grija sa te dau eu afara...
#juns acasa, am scris pâna seara pagini pentru ziar. îmi fagaduiam sa public
articole tot mai straine de cele ce se publica, de obicei, în ziare. 8ar am sa ma
feresc sa dezvalui adevarurile mele interne. "Sunt adevaruri pentru ziar si
adevaruri pentru carte", îmi spuneam.
îmi aduceam
redactie articolele de
toti. 2rofesorul dedoua
logicaoriasculta
pe saptamâna, seara.
pe "raznea" #tuncirâzând
si fuma, se adunau în
înecat,
cinuit. *eneau amândoi directoriiK unul cu tigaret de cilimbar si cu un vraf
de ziare germaneK celalalt, cu monoclu, cu vesta alba si cu gesturi distante.
3nul spunea "servus" si-si freca nervos ungiile, cu pleoape micsorate. &elalalt
pasea demn, întindea mâna la oricine si zâmbea suspect.
Ma îndragise un reporter scurt, gras si roscovan, care-mi spunea1 "2iciule" si
ma batea pe umeri. eporterul stia tot ce se petrece în oras si cunostea
întreaga tara. 8espre oricine s-ar fi vorbit, el putea sa serveasca amanunte.
Stia toate planurile, toate gândurile, toate întâlnirile guvernamentalilor. &itise
toate scrisorile particulare scimbate între sefii sau reprezentantii opozitiei.
&unostea toate intrigile marilor budoare, toti amantii actritelor de la eatrul
'ational, toate amantele directorilor celorlalte teatreK toate politele, toti
prefectii, toti preotii, toate cafenelele literare. #m pomenit, într-o dimineata, un
nume cu desavârsire necunoscut, de coleg autor al unui pamflet manuscris.
eporterul cunostea pamfletul. El stia si daca premiera saptamânii va avea
succes sau nu. Stia toate trenurile întârziate, precis ca un functionar de gara. îl
admiram, sincer, larg, fara invidie. Ma gândeam ce interesant ar fi de studiat
memoria lui, vizuala si auditiva, si procesul de asociatie-
Mai deosebisem, în multimea redactiei, pe un tânar elegant si ispto?@ tor, care
inaugurase o serie de "ancete politice" de succes. *enea aproape de prânz.
- ManuscrisH... se interesa secretarul.
- &âte rânduriH
- 8ouazeci si sase de cuvinte, douazeci corp obisnuit, un cliseu, doua subtitluri,
un titlu pe doua rânduri...
- &e-a scris patronulH
- "evista", despre împrumutul etern...

- "raznea"H
6rustrarea fiscului.
eporterul se aseza la masa glumind, aprinzându-si tigari. # doua zi, îi citeam
"anceta"K afirma, tragea concluzii, insinua îndoieli, lansa sfidari, proclama
caderea guvernului în mai putin de o luna. îi admiram siguranta si nu ma
dumiream cine îl informeaza atât de prompt si precis.
- #i nostri, sefule4 #vem, si la 2alat, si la 2atriarie, si la &amera, si la prim-
ministru, si la &apsa, si la Interne, si la *ama, si la Siguranta...
eporterul roscovan si plin aluneca adesea în controversa cu autorul
"ancetelor politice"1
- Mon cer, o stiu de la ministru...
- Eclus4... '-ai vazut cu cine am venit în masinaH
- e-a indus în eroare...
- 2ardon4 2ersoana care mi-a spus...
8e obicei, intervine reporterul 2arlamentului, un licentiat în drept, slab, ipocrit,
caustic sub plecaciunea umila.
- 5mul matale, coane...
icentiatul a încercat, pe vremuri, critica literara. # avut succes, dar nu a avut
bani. # intrat în gazetarie. 8e trei ani nu mai citeste aproape nimic. #sculta
dezbateri parlamentare si le rezuma zilnic în treizeci de pagini. Ii tremura
mâinile de câte ori are sedinta de noapte. Se culca, atunci, la tiei. 6umeaza
mult si tuseste. E vesnic bolnav de ficat. *orbeste rar, veninos, si lauda cu
amar pe autorii contemporani. 2oate, e aproape neurastenizat. Si nu mai are
curajul sa se lase de gazetarie.
- 5 gazeta e mult mai primejdioasa decât s-ar banui. îti apuca întâi un deget,
apoi mâna,
polemica deapoi trunciul,
doctrina apoi#poi,
politica. capul. 8intr-o
ataci polemica8in
2arlamentul. literara, ajungi
acea zi într-o
esti robul
gazetariei.
- Eu am patruzeci de ani, vorbi un reporter care fusese pe vremuri director de
gazeta, si m-am trezit ca n-am facut nimic. # trecut an dupa an, am scris zi
dupa zi, si ce-am ajunsH... M-am farâmitat, m-am risipit... #m amânat
doctoratul în 8rept, am amânat licenta în Istorie... #cum, nu mai pot citi decât
gazete. Ma enerveaza orice carte, daca nu e roman 2ornografic sau memorii
politice. Mare mizerie4...
- 'u insulta gazetaria, ca e sfânta, începu raznea. ;azetarul se naste în
fiecare dimineata, e inepuizabil si inedit, traieste in medias resK
e inima si creierul tarii... oti oamenii mari ai nostri au fost gazetari...4
;azetarul e un erou.
- &u conditia sa scrie pentru douazeci si patru de ceasuri, iar nu I pentru un an
sau o luna, vorbi profesorul de logica. ;azetarul trebuie sa se mântuie de
stupida notiune a eternitatii prin scris. #rticolele sa fie efemereK gazetarul
perfect e reporterul anonim.
- #sa e, asa e4 încuviintara calduros cei doi reporteri politici, în-muind tocurile
în calimari.
- *-ati apucat de taifas, interveni secretarul... ManuscrisH...
Iar au rasunat sonerii, s-au aprins tigari, s-au adus paare cu apa, s-au împartit
pe la mese blocuri albe.
- 5 conferinta diseara, anunta secretarul.
- "2iciul", porunci reporterul gras, corectând ultima fraza scrisa.
- *ine ambasadorul Elvetiei... -5raH
- 'eanuntata.
- 5ra cinci si un sfert, preciza autorul "ancetelor", fara sa-si ridice ocii din
pagina.
&ine
- Eu amse&amera...
duceH ,
- Eu am adunarea de la "&asa Scoalelor" si senatul universitar...
- Eu am cercul de studii...
- *a aduc eu reportajulK ma întorc în masina cu prefectul, vorbi cel roscovan.
Ma duceam sa-mi fac corecturile într-o sala de la al patrulea etaj al tipografiei.
Miros de cerneala, de plumb, de spirt, de pâine si de putregai. urnatoarele de
litere suierau sub claviatura culegatorilor. în sala vasta alergau copii cu
manuscrise, cu spalturi, tuciurii. #steptam corecturile umede la masa cu
scaune patate de cenusa. #roma cemelei proaspete, lucioase ma desfata.
2lecam înfierbântat, ealtat, cu geanta sub brat, cu gânduri multe, cu sângele
rascolit.
'u întelegeam cum o redactie si o tipografie pot obosi. Eu ma descopeream tot
mai însufletit si mai arnic. Si curajul îmi crestea, si munceam de nimeni
banuit, în mansarda.
adu pasea în toamna tot îndragostit de *iorica. Ea nu banuia nimic si-i ierta
toate declaratiile, socotindu-le glume. adu nu putea fi crezut.
îi întâlneam în apropierea serii, pe bulevard. *iorica iesea de la facultate, adu
o astepta, fumând. 'u întelegeam ce îi putea spune, în fiecare seara, el, care
nu absolvise clasa a saptea. *iorica se arata fericita ca ma întâlneste si rosea.
aspundea sfios si evaziv când o întreba<i de lecturi, de cursuri, de idile. Eram
stapânit de impresia ca *iorica e vesnic îndragostita. Si ma înduiosa, pentru ca
o giceam resemnata sa
nu marturiseasca niciodata. 'u stiu daca era otarâre sau timiditate. *iorica îsi
pastra taina cu o încordare pe care i-o admiram. 'ici 0ibi, nici 'isPa nu stiau
nimic. Si toti
2e 'onora stiam carar,
o vedeam e îndragostita.
în treacat. 6iecare încerca sa para cel biruitor. Eu
afectam indiferenta si zâmbet enigmatic. Ea râdea mult si-mi povestea
succesele de la balurile de vara, cererile în casnicie de la Meadia, cearta în
menajul unui ofiter superior din pricina ei. îmi vorbea prieteneste, cu nuanta de
blândete superioara. Eu îmi aminteam de dupa-amieOile primaverii, tulburate
de seualitate, si ajungeam obraznic. 'onora nu se supara. îmi suspecta
gândurileK nu stia unde vreau sa ajungK se astepta, poate, s-o cem din nou în
mansarda si-si pregatea vreo razbunare draceasca. întrebându-ma cum îmi mai
petrec timpul, i-am raspuns ca lucrez, pentru ziar si pentru 3niversitate.
- 8aaH...
Mirarea 'onorei m-a umilit cu insinuarea zâmbetului si a ocilor.
- 8ar 'isPaH
- 'isPa se odineste dupa eamene... 8e altfel, o vad atât de rar... i-am spus
ca lucrez.
- umea vorbeste altfel. &el putin 'isPa are grija sa raspândeasca zvonul ca te-
ai îndragostit de ea, la mare...
- 'u cred, zâmbii eu...
- 'isPa se foloseste de o alegorie stupida. Spune ca esti un nou 2=gmalion si ai
sa sfârsesti prin a te îndragosti de creatura ta.
- 'isPa are dreptate pâna la dragoste..., înceiai eu, stânjenit de indiscretia
rautacioasa a 'onorei.
2e drum, întorcându-ma singur acasa, îmi fagaduiam sa scriu 'isPai o pagina
mustratoare. '-am scris.
într-o dimineata am gasit în redactie pe domnul Elefterescu. #m aflat cu uimire
ca nu e student, ci corector de noapte. "Seful" era încurcat de descoperirea
mea. 'u întelegeam cum izbutise sa fie înscris în cerc.
- M-a înscris "Malec", saracul...
8e ce m-am
îngetata deîntristat, amintindu-mi
singuratate, alaturi de petreceri de iarna,
un presedinte, într-o mansarda
de 'onora, de 0ibiH acum
- &e face domnul ;abrielH
Mi-a povestit nemultumirile sotiei lui "Malec", certurile dintre sotie Si sora,
eamenele pierdute din pricina slujbei, plânsul lui ;abriel, într-o noapte, la
berarie, alaturi de ei totiK cum s-a ridicat sotia de la masa si cum nu s-a mai
întorsK ;abriel a cautat-o ca un nebun, toata noaptea. 8imineata, n-a vrut sa se
mai duca la slujba. Sotia s-a întors. Sora si mama lui n-au vrut s-o mai
primeasca. # încercat sa se sinucidaK au K plâns si apoi s-au împacat.
2ovestea vietii mediocre si tragice ma obosea aproape organic. Ma supara
capul, aveam ameteli, siguranta muscilor mi se tulburase. Ma înabusea pâna
la sufocare mireasma naruirilor încete, sigure, ireparabile, în fund de provincie
sau de maala. 'u stiam ce sa-i raspund, nu stiam daca trebuie sa zâmbesc
sau sa îl compatimesc.
&iar domnul Elefterescu era acum scimbatK mai batrân, mai amar. 'u mai
ma înveseleam auzindu-l spunându-mi1 sefule. 2area umil, -plecat, ranit.
încercam sâ ma gândesc la festival, la sticlele baute, la plecarea mea în miez
de noapte, cu 'onora. îmi simteam sufletul sfâsiat, rupt de fâsii straine una de
alta. 'u stiam cum sa-mi acopar disperarea, tristetea care ma coplesea. Erau
atât de departe, erau amintiri, erau atât de departe... #m înteles ca sunt tot
atât de mediocru ca si ceilalti. &a lupta e zadarnica. #m scrâsnit din dinti. îmi
pierdusem iar constiinta rostului meu în redactie, alaturi de domnul
Elefterescu. El ma privea atent, fara sa-mi înteleaga nelinistea. Mi se parea ca
vorbirea noastra se petrecuse în vis si auzeam iar refrenul deprimant de asta-
iarna1 "Sefule, sefule, uite pe TMaiec_4"...
Mi-am strânsvisul
pot deosebi pumnii. "#ceasta înseamna
de realitate." Dâmbeam.ca trebuie sa ma odinesc. 'u mai
- Si dumneata pe cine cauti aici, domnule ElefterescuH Mirare.
- 'u v-am spusH sunt corector de noapte...
"otul s-a petrecut aievea", gândeam eu multumit. Senzatia pliabila de agonie,
de nervi destinsi, de înfundare în balta staruia. #m cerut un paar cu apa.
2rofesorul trecu pe lânga mine, ma privi si se aseza la I masa. "&ine l-o fi
învatat sa scrieH" ma întrebam. #poi, m-am surprins ispitit sa ma apropii si sa
aflu cum de nu cade cu fruntea pe maldarul de foi albe. Strânsei iar pumnii.
"oate acestea din pricina toamnei si ai 'isPai", gândeam. "'u ma lasa linistit
si ma silesc sa muncesc tulburat..." Eram atât de ostenit, încât m-am lasat
blând pe scaun.
- Sefule, te-ai facut palid...
8omnul Elefterescu îmi vorbea, aproape. M[am înseninatK nu visam. Mi-am
muscat buzele ca sa nu-l întreb, râzând1 "Malec"H "Malec"H... ]
-&eaiH...
3itasem cum se spune cuvântul "nimic". Ma frecam pe frunte, uluit. Servitorul
mi-a adus corecturi. #m tresarit, "Eu am scris acestea". 8escoperisem un verb,
si-l repetam în gând, încapatânat1 "sa lucrez, sjl, lucrez"... #m rostit, numai
pentru mine1 "vreau sâ lucrez4..." 8omnul Elefterescu a tresarit. Eu m-am
luminat, am luat corecturile si am cerut. creion cimic. în fata mea, la masa,
profesorul îsi scria articolul-<
$!:
#uzeam usi trântite, zgomot surd de tramvaie, pasi grabiti pe scariK auzeam pe
secretar luând comunicatia telefonica din provincie1 "mai tare, mai tare4"... 'u
întelegeam nimic. "*reau sa înteleg4..." #rn înteles ca omul de la masa e
profesorul de logica. 5 clipa de reculegere si am înteles ca ma aflu în redactie.
5cii îmi licareau de bucurii, sânge fierbinte stropea creierul.

XVII. PRIETENA MEA ÎN TOAMNA

,,'isPa iar s-a scimbat. E atât de nostalgica, încât îmi comunica si mie tristeti
nebanuite. # uitat lectiile mele de sobrietate si optimism viril. îmi marturiseste
ca plânge, câteodata, în amurguri prea sângerii. 'u se întelege. *rea sa plece,
acum. 'u stie unde, nu stie cu cine. Ma viziteaza des, în mansarda. 8e când
ne-am cunoscut si-a pierdut corosivul superficial si prompt pe care-l stapânea
în fraze si replici. #sculta mult, atenta si trista. 'u vreau s-o înteleg, pentru ca
îmi desteapta nostalgii pe care eu le-am sugrumat în murmur. îi vorbesc aspru,
fierbinte, cotropindu-i etajerele mignone si caldute dinlauntrul sufletului. Simt o
bucurie draceasca sa-i rastorn valorile, sa o umilesc, sa-i calc în picioare
sentimentele prea comun-feminine. 'u izbutesc întotdeauna s-o alatur
sufletului meu. amâne pe drum, agatata. #tunci, o dispretuiescK si ma
dispretuiesc, pentru ca n-am putut crea înca adevarata 'isPa pe care o ceama
sufletul meu.
"Eu am nevoie de prietenia 'isPai. #re atâtea însusiriK de ce nu pot s-o
împlinesc, perfectaH...
Mi se plânge ca ma port prea aspru cu ea, ca nu-mi dezvalui sufletul ei,
prietenei. 6ireste, 'isPa asteapta confesiuni. &um ar putea întelege nebunia
otarârii meleH Ea banuieste tot, afara de otarârile mari, pe care nu le
cunoaste nimeni. Ma reconstituieste intuitiv, cu însusirile ei de aleasa
feminitate, cu sugestiile mele. *rea, însa, sa-i spun. &eH... 0anuieste ca o
iubesc. #steapta marturisiri. Eu nu pot minti, 'isPai."
8upa-amiezi de octombrie,
Eu o uram. oamna cu prietena
si primavaraK mea, sicatre
nostalgiile parcuri...
dorurile care maEa iubea toamna.
stapânesc din
afara ma umileau. Eu îndragisem iarna si vara, luni de libertate, când munca se
istoveste în miez de noapte, fara melancolie si iara tulburari de napraznic
dinamism. Ma temeam de toamna si o înfruntam. &u cât era mai primejdioasa
ispita, cu atât mai dârz o lasam sa Se apropie. Stiam ca trebuie sa izbândesc.
$!7
- Stii la ce ma gândescH a plecare...
- 'isPa, gândul plecarii e stupid si inutil. 2lecarea e singura care trebuie sa te
intereseze. *rei sa pleci, pleaca...
- 'u stiu cum sa te lamuresc... *reau sa plec, si totusi sunt nelinistM ta,
neotarâta... &e am sa ma fac singuraH &ând am sa-mi dau licentaH.., I
- #tunci nu te mai gândi, ci munceste. In adolescenta aveam si eu asemenea
doruri... Ma tulburau, ma oboseau, îmi rapeau timp. #cum, nu vreau sa ma
gândesc decât la ceea ce trebuie sa fac. &ând am sa sfar-sese, voi pleca, fara
anticipari în gând, fara nostalgii...
- u ai vointa...
- 'isPa. tânguirea aceasta nu te îndreptateste sa nu vrei si tu...
- Eu cred ca vointa prea puternica te mutileaza, te mecanicizeaza... #i sa ajungi
un resort... #i sa îndepartezi toate ispitele, toate farmecele... 'u te întelegK
treci prea departe...
- *orbesti ca o bacalaureata... Ispitele biruite nu dispar, ci crescK asta nu stiaiH
Si apoi, vointa nu mecanicizeaza, ci da putinta celei mai furioase libertati.
*reau sa te fac sa întelegi un singur adevar1 ca stapânind o vointa calita, îti
poti îngadui toate eperientele, toate viciile, toate voluptatile, toate ratacirile...
#cestea, însa, dupa ce te-ai realizat launtric, dupa ce ti-ai luminat constiinta
virila...
- Eu nu pot...
- 5 femeietanue poate,
'ostalgia e drept...
ibrida... 8aca nu8ar o femeie
poti trebuie alege-ti
pleca singura, sa renunte sau sa imite...
un tovaras...
- &ineH...
5cii verzi s-au îngândurat.
^- #lege un coleg si desteapta-i vointa... u poti îndemna sufletele masculineK
acesta-i un dar ales. 3n barbat, lânga tine, e torturat de obsesia depasirilor.
Sotul tau va fi un fericit, eceptând, fireste, genul 2aul...
- Eu nu am sa-mi iau sot...
- 0ine, stiu... #i mai spus aceasta si asta-primavara...
- 2aul a fost un accident...
2e banca din parc, râdeam amândoiK nu de 2aul, ci de seriozitatea cu care eu
vorbeam despre femei. 'isPa era intrigataK cine îmi da dreptul sa vorbesc, daca
nu le cunoscH 2oate sunt un 8on <uan...
- #tunci nu le-as fi cunoscut. 8on <uan a fost o simpla priza seualaK lumina
intermitent si suspect. 'u poti cunoaste cu adevarat decât ceea ce renunti de a
stapâni. 8e altfel, femeia se poate epert" menta în nenumarate feluri. 'u e
numaidecât nevoie sa joci rol de prii" amorez, nici sa te istovesti în garsoniera.
Sufletul feminin se intuieS!?@ prin introspectiune într-un suflet constient
masculin. în ceea ce prives trupul, sunt inutile conversatiile... Eu nu discut
niciodata despre tru2"
$!C
feminin, pentru ca valorificarea mea se împlineste prin alte criteriiK nu m-as
întelege...
*ietuiam o viata ciudataK munceam noptile si diminetile, îndârjit si calm, întru
împlinirea capodoperei1 creierul meuK iar dupa-amiezile întovaraseam pe 'isPa,
modelându-i sufletul.timp,
'isPai nu-mi rapeste &ele doua
ci mavieti nu se ecludeau,
îmbogateste întelesesem
cu eperiente. ca prietenia
5 cultivam si o
iubeam ca pe o carte favorita. *oiam sa fac din 'isPa o alta opera, vie. *oiam
sa pulseze în ea toate izvoarele feminitatii de elita. întelegeam ca, oricât de
perfecta ar ajunge, eu nu voi fi fericit prin ea. îmi cunosteam datoriaK trebuia sa
fiu ispitit de 'isPa, de sufletul ei, oglindindu-mi vointaK atât.
Ma pasiona prietenia noastraK ea se lumina, eu ma întunecam. 8ar de aici la
dragoste era înca drum lung.
3itasem otarârile <urnalului, din prima pagina. 3rmaream doua cresteri1 a
personalitatii mele si a sufletului 'isPai. e vedeam atât de clar, încât s-ar fi
spus ca sunt numai un spectator.

XVIII. IASUL

2resedintele a organizat din nou cercul. S-au înscris alti membri, s-a ales alt
comitet. *icepresedintele venea tot mai rarK tusea, era palid, zâmbea prelung.
0ibi a ajuns bibliotecaraK ;aidaroff secretar. 'e adunam în sala de la etaj, cu
ferestrele la bulevard, cu scaune multe. *eneau, întotdeauna, 'isPa, *iorica si
adu. adu tot îndragostit, *iorica tot enigmatica. &ele ce le-am destanuit
asupra domnului Elefterescu si prietenului sau au stârnit senzatie. 2resedintele
regreta ca veciul comitet îsi daduse demisiaK ar fi vrut sa înceapa o anceta si
sa afle cum fusese admis d-l Elefterescu în cerc.
Mariuca se arata cea mai satisfacuta de descoperirea mea. #jungea
întotdeauna, însotita de ;aidaroff. îi pierise sfiiciunea, de când toti stiau Va
sunt îndragostiti. El îsi grabea licenta în dreptK mi-a marturisit, într-o noapte, ca
Mariuca e sotia visata din liceu. 2area guraliv si gol sufle-teSteK l-am surprins
dorind o casnicie timpurie, o casa cu încaperi calde ?@ primitoare, o sotie
linistitalasi*iena,
Italia, cuminte, o viata
la 2aris. lunga,
-am iubitcinstita,
mult pe cu prieteni,încuacea
;aidaroff, vie, noapte.
cu calatorii în
îl voiam
fericit, alaturi de Mariuca. #m întâr-$lat, apoi, un ceas cu un gând copilaresc1
sa aleg cele mai nimerite pe-redii, în cercul nostru... Dâmbeam. "6lorentele" îmi
luasera înainteK au etlit la adunare cu logodniciiK un profesor de istorie, foarte
tânar, si un
$!+
politenician. Erau mândre de alesii lorK organizau saptamânal ceaiuri dansante
si ne invitau. #colo, în cele doua odai, cu covoarele ridicate adu dansa mult cu
*iorica, iar 0ibi cu #ndrei...
a fiecare sedinta de comitet sau adunare, presedintele istorisea fa. zele
donatiei batrânului. 'u uita ca cercul se crease numai pentru a pu. tea primi
dania. în vara, dupa nesfârsite alergari, izbutise sa ajunga persoana juridica. Se
ivisera, de atunci, nebanuite greutati. 2refectul - care avea o casa vece si
darapanata - insinua presedintelui sa sileasca pe batrân s-o cumpere si s-o
repare, pentru camin. &erea pe ea cinci milioane. 2resedintele s-a împotrivitK
donatorul voia sa cladeasca un camin modern, cu sali de baie, calorifer si
electricitate. 2refectul îsi arata, atunci, puterile. etrase fondul cercului din
bugetul prefecturii si îl varsa în fondul pentru ajutorarea învatatorilor.
2lângerea la ministru nu avu rezultat. 0atrânul se îmbolnavi si ceru grabirea
formelor, ca sa-si vada dania împlinita. 6acu testamentul, dar nu-l facu dupa
cum cereau avocatii. 8oi nepoti amenintau cu proces de mostenire. 0atrânul
adaoga în testament ca îi dezmosteneste, dar nepotii vesteau ca - dupa moarte
- testamentul va fi declarat nulK batrânul va fi supus unui eamen medical, cât
de curând. Stirile alarmau comitetul. 'umai presedintele nu-si pierdea calmul.
îsi
de amânase teza de doctorat,
camin. &omitetul nu-l ajuta.caMembrii
sa se poata ocupatoti
se adunau în voie de ocerc,
numai datade
pedonatie,
luna
sau când stiau ca va fi dans, cu patefon. 2resedintele nu disperaK cauta solutii.
*oia un cerc strâns si intim. 8ar sala împrumutata era prea mare, prea rece si,
apoi, era straina. 2refectul fagaduise un sediu, fagaduise si lemne, dar toate
acestea au fost uitate, de când presedintele refuzase târgul cu casa.
8e la începutul lui noiembrie, asteptam otarârea zilelor de congres, în anul
acela, congresul studentesc se tinea la Iasi. 2resedintele nu putea veni, ocupat
cum era cu dania. 8in cercul nostm mergeau multi, aproape treizeci. Seful
delegatiei fu numit ;aidaroff, spre bucuria noastra si spre fericirea Mariucai.
...&easuri de asteptare în sala de sedinte a caminului medicinistilor, între
studenti de la toate facultatile, ca sa capatam legitimatiile pentru congres si
foile de drum. ;rupul nostru, în coltul cu biblioteca, se minuna de munca si
îndârjirea societatii studentesti care înaltase un camin de aproape douazeci de
milioane. &elelalte grupuri se eercitau în glume cu felurite nuante judetene.
'isPa m-a silit sa ma izolez, alaturi de ea, pe o treapta de scara. *orbeam
tainuit, fapte care se puteau dezvalui oricând si oricui.
- Stii de ce râdH 2entru ca toti ne cred îndragostiti si ne bârfesc. Ma desfata
gândul ca sunt vorbita de rau. #s vrea sa stiu tot ce cred ei-
Y 'isPa, nu uita ca esti femeie, iar o femeie compromisa e anulata-
- îmi bat joc de vorbele si parerile lor. oti oamenii îmi par imbecili...
- Mi-ai furat epresia...
- i-am furat mai multK si însusirea de a distinge, dintr-o suta, imbecili autentici
si imbecili confectionati din snobism... 'u pot sa-i sufar4 'u stiu daca trebuie
sa-ti multumesc daca acum toti mi se par niste în-aâmfati, niste papusi
parfumate, mediocri si stereotipati... Ma enerveaza...
- &u atât mai rau pentru tine, pentru ca, orice ai face, tot trebuie sa-i suporti...
8e altfel, imbecilii sunt inofensivi, daca stii sa te izolezi...
- Sunt obraznici,
-2oate sunt... se cred frumosi, se cred seducatori, se cred inteligenti...
- 'u e adevarat. Eu am început sa flairez tipul perfect masculin. '-am întâlnit
nici unul care sa-i semeneK nici la facultate, nici în saloane, nici pe strada...
- Eagerezi, 'isPa, zâmbii eu ca sa-mi ascund bucuria.
- 'u, nu4... Ma revoltaK nu stiu cum sa le spunK nici "paiate" nu e de ajuns... 'u
muncesc, nu sufar, nu se bucura... 2ozeaza...
- 'isPa, e prudent sa spui toate acestea cu mai mult calmK suntem într-o sala
cu multi straini...
- 2utin îmi pasa4
'isPa, ti-ai nsusit tot ce am dorit eu, de mult. sa stii... e apropii, ciar, de o
conceptie etica a masculului... Mai trebuie sa faci un singur pas. X
Sa taci. 8e ce sa-i superi spunându-le ca sunt imbecili si paiateH 8aca poti, râzi.
6ereste-te sa nu te atingaK atât. 'u le spune adevarul aflat de tine, pentru ca tu
esti o femeie, si femeia nu poate sa lupte...
în seara aceea am scris în <urnal1 "'isPa face progrese primejdioase. 6ara sa
vrea, îmi judeca seul dupa un criteriu care nu mai e feminin. # ajuns sa fie tot
atât de pretentioasa ca si un suflet viril. 8aca 'isPa nu-si va întâlni un dezastru
apropiat, în mediocritate, daca nu va uita ceea ce a învatat de la mine, va
suferi mult, mult. 0arbati visati de ea se gasesc rar de tot, si numai prin carti."
'oaptea, ;ara de 'ord astepta doua trenuri, la amândoua se atasasera
vagoane studentesti pentru congres. 2e peron, în restaurant, pe sali, pe
coridoare, furnicau studenti si studente. &alatorii de toate zilele erau 2urtati,
risipiti, striviti. 'imeni nu mai încerca rânduiala disciplinata. #flând ca primul
tren pleaca în câteva minute, studentii au navalit în
$$G
$$!
toate vagoanele, s-au îndesat în compartimente, au ticsit coridoarele, I s-au
asezat pe trepte. &ontrolorul, sefii4 trenului, amalii disperasera.
- 8omnii studenti sa pofteasca jos... Se face alt tren la noua patruzeci...
#nevoie, au izbutit sa coboare câtiva. renul a plecat cu întârziere în uralele
celor ramasi.
6iecare îsi cauta sprijin la cunoscutii cu trecere, la membrii comitetului general.
2resedintii de cercuri judetene de societati îsi pierdusera rabdarea asaltati de
curiosi, de parinti, de studente timide. &ând au sosit vagoanele în gara, navala
s-a dezlantuit. 8upa un sfert de ceas, totul se linistise.
In compartimentul nostru de clasa a treia nu eista lampa. S-au aprins
lumânari, aduse de congresisti prudenti. 'e-am adunat, toti cei din "elita", pe
doua banci de lemn. 'isPa era ealtata.
-2lecam4 2lecam4...
- a Iasi, ma bucuram eu sa-i cinui entuziasmul si, de fapt, nu plecamK ci,
suntem dusi. 'u te supara nuantaH...
2e 'isPa, în noaptea aceea, nu o supara nimic. âdea, zâmbea, lauda, îmi
strângea bratul, saruta pe 0ibi si pe *iorica. ^
- 'u stiu ce am, nu stiu ce am...
Se întrista. Eu ma prefaceam ca nu înteleg nimic
- 2oate ti-e somn..
8e ce nu pot zugravi aici surâsul 'isPaiH
#m plecat. 'oi doi am ramas la fereastra. 'oaptea era neasteptat de senina
pentru sfârsit de noiembrie. 'e loveaRvânt peste crestete, si aceasta ne
desfata. #m tacut amândoi. Eu încercam sa-mi precizez simtamântul catre
'isPa. Ea poate nadajduia o destainuire. &um i-as fi putut spune 'isPai ca
destainuirea era altceva, atât de monstruos înalta, încât ar fi înmarmurit-oH
aceam.de
#metita 8invânt,
compartiment, ceilalti#dormi
'isPai îi fu somn. ne iscodeau suspect.
pe umarul lui 0ibi. 8e câte ori o
vedeam ostenita, ma cotropeau puteri proaspete, nebanuite, salbatece. 'u am
înteles multa vreme de ce cresteam eu întelegând ca o tovarasa de a mea se
naruie, se pleaca biruita.
2entru ca toate compartimentele tânjeau într-un ritm de mescina veselie, mi-
am amintit de ,jocurile" domnului Elefterescu. iMi-au fost, întotdeauna,
nesuferiteK saruturi umede pe obraji straini, sub oci rai, invidiosi, lubrici... 8e
ce l-am propus, cu îndrazneala, unor necunoscuti si necunoscuteH -au
acceptat cu eclamatii. Se aflau, alaturi de noi, grupuri de studente enigmatice
si studenti desantati. Studentele socoteau ca par dezgetate daca repezeau
riposte cu insinuari. Studentii se recunosteau inteligenti daca puteau vorbi
mult, repede, tare, fara sa clipeasca la pasajele riscante, fara sa se intimideze
în fata unei replici juste, fara sa ezite în ceasul când insinuarea trebuia sa se
pogoare în fapt. 6ireste, nu toti studentii din vagonul nostru, nici toate
studentele nu se subsumau aceluiasi tip. 8ar, în noapte, în tren, în drum catre
un congres, se nivelasera. Simteam, fara sa?@fiu stânjenit, porunca de a-i
ajunge. *orbeam tare si degajat, râdeam si foloseam la verbe persoana a doua
singulara, cu studente necunoscute. oate acestea ma desfatau.
#m avut o sovaire când a trebuit sa sarut pe o blonda de mediocra frumusete,
careia colegele îi spuneau1 "studenta din *iena".
- /aide, domnule, nu ma plictisi...
încurajarea m-a enervat. 'u era prea greu, daca îmi poruncisem, sa sarut o
blonda necunoscuta. ;rupul meu a aplaudat. Se pasionasera de noul joc si de
bunavointa colegelor straine. 'isPa se desteptase si ma privea. #m privit-o si
eu si nu
si ca amputeam
vorbit înainte,
culege mult, galagios.
desfatari, 'u voiam sa creada ca sunt legat de ea
singur.
<ocul dura. 'isPa m-a cemat la fereastra. #m întrebat-o daca vrea sa intre si
ea în joc. Mi-a raspuns ca-i e somn.
- Ma lasi sa dorm cu capul pe genuncii taiH...
6ireste. Ea se prefacea ca doarmeK eu îi rasuceam buclele, una câte una.
&ercetam cu oci ascunsi daca ma priveste cineva. întâlneam mereu zâmbetul
vioricai. 8e ce nu oboseaH
&ât i-a trebuit 'isPai pâna ce sa adormaH S-a desteptat în zori, palida, cu
pleoapele vinete. Eu privisem tot timpul pe fereastra, fara sa vad nimic, fara sa
înteleg.
lasul, asteptat cu ocii, pe scara vagonului umed de ploaie si patat cu
funingine... ;ara. pe care n-as recunoaste-o, întesata de tineret, de dudui cu
cocarde, de steaguri... #m fost împins pe un coridor de multimea congresistilor,
ovationând. în piata, ne-am orânduit în convoi larg si nesfârsit. &autam,
ascultam urale. 2aseam zâmbind, cu valiza în dreapta, cu bratul 'isPai în
stânga. #mândoi pastram de ani nostalgia lasului, îndragit în liceu, o data cu
cele dintâi lecturi moldovenesti, visat în primaveri singuratice, dorit... Simteam
cum ne mângâie duul orasului cu taceri, cu ascunzisuri de suflet, cu
melancolii... Si primeam duul strain, otravit, în lumina vointei si creierului
meu, dur, aspru, rece. asam sa se strecoare cu ocii pe uliti, pe cer, la 'isPa
nelinisti si tristeti pe care, în mansarda mea, le-as fi smuls cu cleste îngetat.
Simteam cum vazduul orasului ma încingea, ma rascolea, ma încovoia. Si nu
voiam sa încerc scuturare îndârjita, ci zâmbeam, brat sub brat, cu 'isPa.
8esciderea congresului la eatrul 'ational, gemând de tineri cu cocarde
tricolore. '-am auzit nici un discurs în întregime. 'u puteam fi atent.
2roblemele îmi erau necunoscute, si nu voiam sa accept conclu-
$$%
ziile referentilor
ramân decât treifara
zile sa pipai dorit
în lasul înceieturile obârsiei.
de ani. Si Si de
erau zile apoi, ma gândeam
toamna casinu
frumoasa,
paseam tot mai departe, în jos de &opou. Si nu stiam ce sa vad si sa culeg mai
întâi1 ulite, case cu cerdacuri, alei, idilele, teii...
&ea dintâi masa, în restaurantul cu stapân fericit, împreuna cu toata "elita"...
'u mai mi-amintesc nimicK nici glumele lui ;aidaroff, nici tacerile lui 0ibi, nici
toastul intim pe care l-am ridicat pe rând, nici ilustratiile pe care le scriam
presedintelui si vicepresedintelui, acoperite cu semnaturi violete, în josul unei
date1 $C noiembrie... 'u-mi amintesc decât cea dintâi coborâre în &opou,
nelinistiti de apropierea teiului sacru. 'isPa era cu adevarat înduiosata. oti ne
vadeam scimbati. Si eu care întelegeam si ma lasam purtat de curent... 3n
singur gând1 toate acestea vor treceK eu voi ramâne iarasi singur, si atunci ma
voi stapâniK pentru ca un suflet nu ajunge stapân decât în singuratate.
'oaptea am petrecut-o împreuna cu ;aidaroff în odaia unde ne încarterasera
de la centruK el vorbindu-mi de Manuca, eu tacând, cu ocii în jar. egretam ca
nu-mi luasem <urnalul. 2e alta ârtie, nu puteam scrie. ot ce am simtit atunci,
am uitat... #m uitat si niciodata nu-mi voi mai aduce aminte...
8ealurile lasului le-am vazutK pluteau în aburi viorii. #m urcat si la &etatuie. #m
cutreierat maalalele. 'isPa a voit sa priveasca mormintele proaspete si
monumentele din cimitir. #m întovarasit-o peste tot. 6ireste, în cimitir a
lacramat. #punea soareleK trecusera doua zile de congresK se apropia
întoarcerea. ânga morminte, sunt întotdeauna îmboldit catre reculegere. #tât.
8e ce sa plângH 'u apune si.nu rasare soarele în fiecare zi pentru minei...
#colo, alaturi de 'isPa, am fost trist. "îmi îngadui prea multe slabiciuni",
gândeam. Si zâmbeam, strângând bratul 'isPai.
0alul. &ercul
ce intrase nostru eravecina.
în cofetaria nedespartitK a intrat
'isPa iar în sala sufocata
se scimbase. 'u maide
erapereci, dupa
trista, nu mai
era gânditoare. *orbea mult si râdea.
'u se mai putea dansa. ;rupurile se frângeau în multime, se farâmitau în
pereci. &e ne-am spus noi, atât de atenti unul la altul, noaptea întreagaH #s fi
dorit mult sa stiu cele ce gândeau membrii "elitei"-?@ Eram, fara îndoiala,
asimilati îndragostitilor în ajun de tainica logodna.
8imineata, 'isPa mi-a dat un plic, pe care însemnase dataK o fâsie cât o palma
din rocia ei de bal.
- #seara am îmbracat-o ultima data... Era aproape o zdreanta...
5cii 'isPai erau aceiasiK si ai mei.
$$9
#mândoi, am fost oaspetii studentului balai si blând pe care 'isPa îl cunoscuse
în tren, cu familie stravece în orasul boieresc. Studentul o îndragise. Eu ma
trudeam sa-i fac prieteniK apoi, daca as fi izbutit, as fi niers mai departeK îi
voiam logodnici.
'-am spus 'isPai nimicK dar ea se purta ca si cum mi-ar fi gicit si împartasit
gândurile. âdea mult împreuna cu studentul balai, îl întreba curioasa
amanunte iesene, îl ruga sa ne duca în redactia *ietei românesti. 2oate, baiatul
îi placea cu adevarat. #vea mâini albe, cu degete lungiK avea nasul drept, buze
rosii si nume cu faima. Si-o îndragise. Eu eram fericit. Ma desfatam gândind ca
vietile lor se vor împreuna din vointa mea. Si ma desfatam cautând amanunte
pentru întovarasirea lor.
...*izita în redactia *ietei românesti, printre redactori care ne priveau surâzând
cu înteles si clipind din oci, pe noi, trecatori oaspeti din orasul cu fabrici... Ma
sufocam. Situatia era penibila. 6etele trebuiau sa zâmbeasca, stânjenite. Eu ma
prefaceam ca ascult atent discutia ocazionala dintre studentul balai si
directorul revistei - oci cu spaime, cu cearcane, cu luciri dracesti sub
sprâncene
&ând ne-amcaruntite de fumul
spus1 "0una tigarilor
seara", -asupra#m
am rasuflat. circulatiei
alergat pe
pe strada apusneanu.
scari. Ma asteptam
sa aud ootind în urma noastra.
&ea din urma oara, prin &opou, cu studentul îndragostit de 'isPa. Eu ma
bucuram ca sunt uitat. întelegeam sufletul 'isPai pâna în ungere. 8oar eu i-l
daruisem astfelK mai vast, mai nelinistit, mai dornic. 5rice ar fi încercat, nu s-ar
fi putut smulge din privirile stapânului ei.
Studentul nu stia ce sa creada. Se temea sa nadajduiasca. 'e crezuse
îndragostiti, poate ciar fagaduiti. âdeam. -am batut prieteneste pe umar.
- 'u suntem decât niste prieteni ciudati. Ea ma ajuta la studiiK eu o ajut sa-si
gaseasca un tovaras pe care sa-l iubeasca. Ii sunt confesor, si mi-e
colaboratoare...
8e ce nu mi-a privit mai adânc ociiH...
S-au întors împreuna, într-un compartiment din vagonul 2olitenicei. Eu am
ramas singur cu *iorica pe culoar. îi vorbeam mult si cald. Eram nespus de
atâtat în verva. Ma simteam iarasi puternic. Si *iorica era fericita. l
#jungând, nu am putut lucra nimic câteva zile. #m scris în <urnal1 <asul a fost
mult mai primejdios decât socotesc, ciar acum. &alatoria iu m-a obosit, ci mi-a
anulat patru zile. 'iciodata nu m-am simtit mai slab. #r fi prea multe de spus.
Eu înteleg prea bine de ce trebuie sa fiu ?@Npotriva Moldovei. 0iruinta mea a
fost o parere. #m sa încerc sa ma apropii, cât mai mult, de *iorica. *oi încerca,
asupra-i, eperienta îm-
$$
plinita cu 'isPaK îi voi da un suflet. 'isPa nu mai mi-e acum enigma. 8e altfel,
ea îsi va petrece timpul cu gazda noastra din Iasi. Eu întelegK poate întelege si
ea.
rebuie sa reiau munca de la începutul toamnei. otul trece. 8upa câteva
saptamâni de regim saisprezece ore pe zi munca, orice urma de
sentimentalism dispare. Si, mai ales, mult calm, multa sobrietate. 'u trebuie sa
stie nimeni ca m-am întors de la Iasi înfrânt. Si nici lupta care începe nu trebuie
vestita cu surle. &iar programul înscris solemn aici, în <urnal, e absurd. 'u mai
sunt un adolescent. 6apte.
2entru aceasta, amintind ca ocii *ioricai sunt fara perece, încei".

XIX. VRAJMASUL LUI PETRE

2e prietenul meu îl întelesesem din liceu1 el voia sa ajunga. îsi marturisea rar
ambitia care-l rodea si-i scurta somnul. 8ar se tradaK îsi alegea relatiile, cauta
cât mai multe cunostinte, se informa asupra influentelor politice, nu lipsea de
la nici un ceai aristocrat, flirta cu dudui bogate, vorbea la seminalii, vizita pe
profesorii care îi puteau fi cândva de folos. oti stiau ca 2etre vrea sa ajunga si
toti îi încuviintau ambitia. &âteodata era dusmanos, râdea rau, zvârlea glume
înveninate. &el mai bun prieten "nu pretuia" nimic, daca 2etre se afla într-un
cerc care trebuia covârsit. a seminarii, când nu avea dreptate împotriva unui
prieten, nu ceda. 'u ceda niciodata când se aflau de fata straini. #nii de
dialectica scolara si inteligenta lui ascutita îi foloseau sa rastoarne argumente
pentru o clipa de ezitare a adversarului, pentru un cuvânt gân-gavit printr-o
întrebare raspicat pusa sau o formula, sau un nume. 5rice s-ar fi întâmplat, el
trebuia sa biruiasca întotdeauna.
Muncea, dar voia ca munca lui sa fie cunoscuta si rasplatita. 'u citea decât
carti care îl puteau ajuta ca avocat si om politic sau romane ultime pentru
discutiile mondene,
amanunte sau carti
si citate pentru de eruditie
seminarii. vulgarizata,
Eu cred din care
ca îl interesau memoriza
istoria si filozofia,
dar nu avea timp sa le adânceasca. In fiecare dupa-a-miaza plecaK la
3niversitate, la ceaiuri, la prieteni. 8escoperise un mijloc ecelent de a-si
completa culturaK ruga pe prieteni sa-i rezume ultimele carti citite. 6ireste,
pastra foarte putin din miezul cartilor. 8ar _ ajungea, pentru ceilalti. 2utea
pomeni cartea la facultate sau în saloane-
# învatat englezeste, platind scump, numai pentru ca era "un offl-me du
monde". iteratura engleza nu se discuta în saloaneK el nu citea englezeste.
înainte de premiera Sfintei Ioana si-a cumparat volumul N!
$$:
SaQ, l-a citit si a pomenit de el în tot timpul reprezentatiilor, pronun-tându-l
impecabil1 Saint <oan.
M-a ajutat si a muncit pentru revista universitaraK aceasta îi era un mijloc bun
de a-si câstiga admiratia profesorilorK nadajduia sa ajunga profesor universitar.
evista îl interesa, firesteK îi întelegea si rostul, si necesitatea. 8ar, judecând
astfel, sunt atâtea lucruri bune de facut în 3niversitate... 2etre ar fi laudat
munca noastra, si atâtK daca nu ar fi înteles roadele, nu ar fi lucrat alaturi de
noi. El era destul de inteligent ca sa aprecieze o activitate si sa nu se angajeze
decât cântarind riscurile si vremea pierduta.
Eram tot mai buni prieteni. #mândoi ne întelegeam si ne scimbam gândurile.
în amândoua sufletele ramânea o taina, bine pazita. Eu i-o întrezaream pe a luiK
si poate el mi-o banuia. Stiam ca prietenia este un fapt, iar ambitia altul. 2etre
era un patimas, orbit. 8e ce m-as fi suparat daca trebuia sa treaca peste mine,
într-un anumit ceas, la o raspântieH îl întelegeam atât de bine, încât îl
îndrageam si mai
zile în care ma mult, dupa
invidiaza. ce îmi
îsi purta marturiseaîntregi,
razbunarile ca sunt zilesaînuite
fara carenici
macea
uraste,
mai
neînsemnata rafuiala. Eu nu puteam sa ma razbun asupra altuia. Eu
întelegeam razbunarea ca o pornire de ura menita sa ma depaseasca pe mine,
sa-mi împrospateze puterea de munca, sa ma îmboldeasca spre creare. Ma
razbunam înal-tându-ma, iar nu lovind. 2etre lovea, înveninat si zâmbitor. 'u-i
puteau surprinde razbunarea decât cei care îi patrunsesera patima. îsi voala
ura pâna la gluma, bagatelizând-o.
2rietenul meu si-a pastrat, nemarturisita ani multi, ambitia. &ea mai crunta
umilinta a simtit-o într-o noapte calda, la începutul vacantei. #m întârziat mult,
noi doi, la o masa dintr-o gradina, cu vin bun. 5cii lui 2etre se tulburasera. 'e-
am amintit anii de liceu, dusmaniile si prieteniile noastre, dupa-amiezile de la
"Muza", societate cultural-dramatica. 'e-am uitat înapoiK batuseram drum
drept, fara sa cadem, noi doi. #tunci, marturisindu-i sensul vietii mele, 2etre si
l-a tradat pe al lui. Eram înspaimântat ascultându-l, desi adevarul îl intuisem,
împreuna cu atâti altii, de ani. Mi-a spus cum scrâsneste din dinti la vestea
izbânzii vreunuia dintre noi, cum tresare noptile din visuri care îi potolesc setea
de faima si putere politica. Mi-a spus cum nu-si are o zi de liniste, cum nu poate
uita, cum e ros amar de pofta care îl stapâneste. #cum, e prea târziu ca sa se
vindece. Singura mântuire, sa ajunga efectiv, sa nu se mai aline cu visuri.
- Eu îti admir ambitia, vorbii eu. E o patima barbateasca, apriga, de care nu
trebuie sa te rusinezi si pe care nu trebuie s-o ascunzi...
$$7
- 3iti ca tainuirea ambitiei mi-e poruncita ciar de ambitie. Eu vreau sa ajung
politicesteK trebuie sa lucrez ca un om politicK ascuns si prudent...
- #cesta e tocmai amanuntul care nu-mi place. #i o ambitie restrâns politica, de
parvenit. u trebuia sa-ti cultivi patima, sa-i dai un sens metafizic, s-o
proiectezi pe un fundal cu proportii si sugestii cosmice... &um vezi, încerc sa-ti
dau prin
e-as cuvinte
fi voit mari impresia
prometeicK pe care sa
tu nu izbutesti o simt euun
fii nici când vorbesc despre ambitie.
astignac...
- Eu trebuie sa ajung. 'elinistile tale metafizice m-ar fi împiedicat sa progresez
real, politic...
- 8aca patima e autentica, orice progres e inutilK niciodata nu o vei multumi.
#mbitia, ca si gloria, te întarâta si te cinuie cu cât le urci culmile. #devarul
acesta e jenant de banal. 5rice satisfactie pe care o vei câstiga îti va scurma
pofte îndoite. Eu cred ca numai lipsindu-te de un lucru, ajungi sa-l stapânesti si
sa-l gusti.
- 3n parado. 2e tine au început a te bate vânturi mistice. Sunt la moda acum...
- 8epinde ce întelegi prin misticism. 6emeile si societatile feminizate au avut
întotdeauna nevoie de un reconfortant teozofic. Surogatele pe care le
cunoasteti voi, intelectualii si mondenii, sunt tot atât de putin mistice cum sunt
stiintifice brosurile de trei franci ale abatelui Mo-reau...
- 5 ironieH
- 'u, o punere la punct. Misticismul meu nu e o influenta livresca, nici o
maimutareala snoaba. E o eperienta eticaK în curând, va ajunge, poate, ciar o
eperienta religioasa. 8esi, noi suntem generatia ursita sa cautam pe
8umnezeu...
- &ei dinaintea noastraH... .
- -au pierdutK absurd si stupid, fara torturi launtrice, fara crize. Eu cred ca li s-a
luat 8umnezeul, ca sa poata lucra mai comod în mediocritatea lor.
-2olemizezi.
- 'uK ma plâng ca tu, dintr-o generatie care ancoreaza orice actiune si orice
valoare într-un plan transcendent, actualizezi o ambitie trecuta...
- Eu
#r fisunt dusde
multe despus
vointa mea.vointei tale... 5ricum ai fi, însa, te prefer celorlalti...
asupra
- 5bsedanta doctrina a virilitatii, nuH... #cum ai dreptate. &red ca patimile
masculine sunt menite suferinteiK iar eu sufar mult, aceasta iarasi ti-o spun...
în acea iama, 2etre a cunoscut o studenta de la #ritectura. &eea ce trebuia sa
se întâmple, s-a întâmplat. Se aflau tot timpul împreuna. Eu întelegeam, si
taceam. într-o noapte, 2etre m-a vizitat, nelinistit si abatut.
- Stii ce se petrece cu mineH Sufar o criza de adolescentism. îmi place o fata...
Iar în loc s-o seduc, m-am îndragostit de ea... E cel mai impropriu mijloc de a
mi-o apropia... Sunt stupid, iremediabil stupid... #m ajuns sa-mi fie teama. 5
iubescK e revoltator, nuH
-'u.
2riviri, în adâncul ocilor.
- u îmi vorbesti ciudat. Si apoi, te contrazici cu principiile tale.
- "2rincipiile" mele nu sunt împotriva dragostei, ci împotriva anularii, a
idiotizarii nostalgice prin dragoste.
- Stii ce-mi spuneai asta-toamnaH &a tineretea e un timp primejdiosK ca nu sunt
mântuiti decât nebunii.
- Eagerezi formula. Eu am spus numai ca tineretea e ispitita de mediocritatea
sentimentala si cerebrala, de iluzia unei fericiri comodeK si am mai spus ca
numai o otarâre nebuneasca, adica realizata de-a lungul a oricâte împotriviri,
poate s-o mântuie. &riza tineretii nu poate fi depasita decât ajutat de o patima,
de o nebunie. Iata ce am înteles eu atunci.
- #i avut dreptate. Eu simt ca am sa cad, ca am sa ma înec daca nu sugrum
dragostea.
- 8e ce s-o sugrumiH
- 2entru ca e stupida, pentru ca ma împiedica sa ajungK o iubesc într-atât, încât
am cerut-o în casnicie. Sunt aproape nebun. #re sa treaca, nuH...
- otul în
creier, trece...
suflet,Euînsunt obsedat de refrenul acesta. încearca sa ti-l împlânti în
viscere...
- 5 iubesc, o iubesc. 'umai tie îti spunK trebuie sa-ti spun. Stiu ca e umilitor,
stiu ca e stupid, dar nu mai ma pot stapâni... 5 iubesc ca un adolescent.
întelegi tu nebunia faptei mele când am cerut-o de sotieH #m vrut sa fugK nu se
poate, mai am eamene... Sunt un negiob, sunt lipsit de vointa, sunt un rob...
2etre se tânguia. &um l-as fi putut ajutaH îl mângâiam cu ocii. Ma interesa, nu
ca prieten, încordarea crunta dintre cele doua patimi. 'u stiam daca va birui
ambitia sau dragostea. Ma gândeam ca, daca ar fi stapânit acel sens metafizic
de care îi vorbisem, ambitia lui 2etre ar fi biruit, desi de-a lungul unei dureri
înzecite.
"8aca va izbuti sa ramâna nebun pâna la capat, 2etre îsi va depasi criza
tineretii. Se va realiza atât cât îi va îngadui esenta inferioara a patimei. 2oate
2etre crede înfericireK atunci va ajunge un sot nenorocos.
$$C
$$+
3n tânar nu trebuie sa creada în fericire. 'azuintele lui ar purta atunci o tragica
si austera sobrietate. 8ar e atât de dureros si greu sa nu crezi în fericire.
2entru cei multi, fericirea ajunge ciar un sens dat eistentei. &u atât mai rau
pentru ei. 6ericirea nu poate fi cunoscuta, valorificata si stapânita decât dupa
ce te-ai îndoit de ea. 'u pesimismK ci luciditate, calm, vointa eroica, adica
masculina si ascetica."
#cestea le-am scris în <urnal, dupa despartirea de 2etre. &riza lui nu-si apropia
sfârsitul. Eu m-am departat iar de prieteni. 2etre nu mi-a marturisit nimic.
Suferea, luptând. îsi gicea înfrângerea.
Eu îmi urmam
de rafuieli drumul amar,
sângeroase. 'u îminecunoscut
era teama.de
Di nimeni. 0anuiam,
si noapte, în suflet,
munceam semne
calindu-ma.
"oate acestea sunt pregatiri, îmi spuneam. *a trebui sa se împlineasca si
faptul."

XX. PERSONAJELE JUDECA AUTORUL


# treia zi de &raciun, ne-am adunat - ca în toti anii - la 6anica. 2entru noi,
sarbatoarea aceasta e ciudata si necesara. în acele douasprezece ceasuri, cât
ramânem împreuna, vietuim din nou liceul. Invitatii lui 6anica sunt colegii,
nedespartiti în ultimele clase. 8upa-amiaza, seara si noaptea Sfântului Stefan
stapânesc strania însusire de a ne face sa uitam tot ce ne-au daruit anii si de a
ne socoti iarasi colegi de liceu si personaje din omanul adolescentului miop.
;rupul nostru, compact înainte de bacalaureat, a fost rupt la 3niversitate. 'e-
am risipit si ne-am legat de alte grupuri. înlantuirea de suflete straine poate
întrista pe prietenii veciK dar nu putea fi îndepartata. Simteam fiecare
cemarea de a patrunde mai departe, din necunoscut în necunoscut, de a
începe cu ei vieti noi, de a ne desfata sau suferi, de a ne rupe iarasi si a ne
încadra mai sus sau mai jos în alta parte.
8ar ziua Sfântului Stefan ramânea vecii familii. Eram, înca, prea tineri ca sa
ne întristam ca toti acei ani au trecut, ca sunt de-acum amintiri. 'e strigam cu
porecle din liceu, reconstituiam scenele dureroase zâmbind. ot ce fusese
spaima, suferinta, melancolie ne înveselea acum. încercaseram fiecare,
necunoscut celorlalti, o maturizare sentimentala. ;ândul era reconfortant1
dupa ce o perioada e depasita, durerile si nelinistile sunt uitate. 8ar daca
izvorasc alte "dureri si alte nelinisti, mai nemiloase, mai amareH...
&ei dintâi veniti au fost <ean *ictor obert si Miail. <ean *ictor ajunsese actor
la al doilea
decât doua teatru din pe
eamene oras.an.Era înscrisizbânda
#vusese la 6acultatea de itere,
în teatru, pentrudar
ca nu-si trecea
avea obraz
alb de adolescent, era incult, prezumtios si dragalas. obert era singurul pe
care nu l-as fi lasat sa iasa din liceu. Se socotea înca geniu neînteles, asa cum îi
insinuasem eu, rautacios, cu multi ani în urma. îsi crease un personaj si-l silea
sa joace în toate rolurile prevazute si neprevazute. obert se ignora pâna la
absurd. El credea ca toti ceilalti îl invidiaza. Socotindu-se neînteles si
persecutat, îsi alcatuise o figura dispretuitoare, oci distanti, gura draceasca,
glas de scena. obert nu putea rosti cel mai neînsemnat cuvânt fara gest
teatral. &ând râdea, îsi aducea buzele ca la un râs amar de drama. 2ovestea
întotdeauna cu glas de bariton cald, în timp ce glasul lui era de tenor lipsit de
volum. Se plângea, înca, de neputinta de a lucra din pricina femeilor.
- Mamico, ma distrug femeile...
5fta flatat, cu obrazul lui de fata, pudrat, cu buze carnoase.
- în fiecare saptamâna le scimb... &e vrei, mama dulce, la teatru... Si as vrea
sa scriu o drama... '-am timp... 3ite câte cei am în buzunar. #m si
garsoniera... Si am de lucru...
îsi freca fruntea îngusta, alba, încretita de sprâncenele ridicate interogativ.
5ricât de rautacios s-ar fi purtat prietenii cu el, obert nu uita sa vina de câte
ori era cemat. 2rietenii lui cei noi - îngâmfati si invidiosi elevi de conservator,
actori betivi si blazati - îi aminteau, la rastimpuri, nostalgia vecilor prieteni, cu
mult bun-simt si multa verva. obert, desi se înalta în mediul de marasm si
mediocritate, înviorat numai de invidie, nu se putea lipsi definitiv de grupul
colegilor de liceu.
Miail evoluase lent si sigur. 'u avea nici un pacat, nici o neliniste, nici o
ambitieK
învatase nici o însusirebineK
întotdeauna de seama. Era înalt,
citea ultimele cu osi fata
carti de copil
le judeca cu serios
creier si rece.
propriuK
citea cu o luna înainte de eamenK urma, fireste, 8reptul. Se marturisea
burgez linistit si mediocru. îsi propusese sa guste putin din toate. 6recventa
ceaiurile, balurile, premierele cinematografice, cursele. Era bogat, dar nu poza
în snob, nici în 8on <uan, nici în sportsman. 'u fuma, nu beaK între prieteni îsi
îngaduia sa piarda, pâna la o mie de lei, la "cemin de fer". Era întotdeauna
impecabil îmbracat. &itea trei ziare zilnic si doua reviste mari lunar, întins pe
canapea, cu o punga de fondante alaturi. 'u invidia pe nici un prieten, dar îi
judeca cu cel mai ager bun-simt, cu un neasteptat spirit critic. Si judecata le-o
marturisea pe fata. 'u-l stânjenea nimic. îsi purta pretutindeni plictiseala lui de
tânar fara pacate si fara ambitii. Entuziasmul lui se înalta 2âna la afirmatia
neta1 "E foarte bine". #tât. 'u s-a înflacarat niciodata,
$%G
$%!
iar revolta si-o vadea printr-o înjuratura scurta si retinuta. 2retuirea vietii se
marginea, pentru el, la câtiva prieteni si la o femeie oarecare, îsi întâlnea
bisaptamânal amanta în garsoniera înciriata împreuna cu obert. aspundea
plictisit la telefon când doamna sau duduia îl tinea de vorba, cerându-i o noua
întâlnire sau invitându-l la un bal. a prieteni tinea mai mult, pentru ca nu-i
scimba. Se adunau, aproape în fiecare dupa-amiaza, în odaia cu sofa si
patefon. Sfârseau cutii cu bomboane, beau cafele si comentau articolul lui
"raznea", rolele lui obert, poemele prietenului blond, viciile, pacatele,
cancanurile, zvonurile orasului monden. Seara ieseau împreuna la spectacole.
2e Miail nu l-am înteles. Spiritul critic îl ecilibra sufleteste, eleganta trupului,
tineretea si avutia îi erau garantii de fericireK totusi, el nu muncea, nu urmarea
nici un tel, nu astepta nici o bucurie. 8aca ar fi murit în zece zile sau în optzeci
de ani, nu s-ar fi suparat, totul îi era indiferent. &auta sa petreaca, numai cât
maifi comod,
ar sa nu se consume,
fost un organism armonios nici sa 2oate
si viu. nu se nelinisteasca. îi lipsea
acel preaplin care înca ceva, si
da sens
activitatii si ritm dinamic vietii...
S-a adunat curând tot grupul1 adu, 8inu, 2etre, 'oscuna, prietenul meu si
alti câtiva. Erau toti înfierbântati de revelatia pe care le-o facusemK publicarea
capitolului de amintiri asupra "Muzei" din omanul adolescentului miop.
2rotestau si comentau.
- 'u trebuia sa pui numele adevarate, se revolta 'oscuna, în casa caruia se
realizau productiile dramatice ale "Muzei".
- 8e ceH 5 data ce n-am creat un personaj, nu l-am transfigurat prin imaginatia
si vointa mea si, mai ales, nu i-am dat un rol însemnat, ci l-am lasat sa spuna
doua cuvinte si sa dispara, îi pot lasa numele din viata...
- E jenant pentru el.
- 8eloc. &artea mea e un roman si o culegere de amintiri. 8aca nu m-am jenat
eu, personajul romanului autobiografic, sa marturisesc atâtea indiscretii de
adolescent, de ce sa se jeneze personajele secundareH E o simpla cronica,
toate capitolele care îi privesc...
- 2uteai, totusi, sa le scimbi numele. Era atât de greuH...
- 6oarte greu... Scimbând numele, personajul era liber sa primeasca vointa
autorului. #ceasta ar fi daunat cartii, care e, înainte de toate, sincera si, mai
ales, disciplinata. #m voit sa oglindesc efectiv adolescentaK cât am putut
surprinde cu mijloacele mele, fireste. 'umele îrQ erau calauza inconstienta.
6enomenul e anevoie de înteles. 'umele mi-erau mijloace de controlK nu lasau
imaginatia sa adauge...
$%$
-caSi,nucule-am
toaterostit,
acestea, m-ai facut
se împotrivi sa spun
8inu. o suma
#i lasat decide cuvinte pe
imaginatia sa care stiu precis
lucreze...
- &uvintele nu le-ai spus, dar numai tu le puteai spune. 2astrându-ti numele de
8inu, eu te aveam precizat în minte, asa cum esti aievea. e lasam sa vorbesti
cum voiai tu. 'u ma intereseaza daca ai rostit sau nu cutare propozitieK ci
faptul daca ti-am surprins resortul launtricK daca am izbutit, apoi orice fraza pe
care te las s-o spui, tu o puteai, trebuia ciar s-o spui în aceeasi împrejurare.
începura atunci adevarate polemici. 'u aveam cu mine decât pe prietenul nou.
- oate acestea nu au nici o însemnatate, vorbi el. 2acatele romanului, pe care
i-am citit în manuscris, sunt altele. 'u vi le spun, pentru ca ne-am departa prea
mult. 8e altfel, daca se va tipari vreodata, o sa avem prilej sa revenim. 2e mine
ma bucura ciar ca ne-a pus numele atât de transparente. &ititorii se vor însela
astfel la aparitia romanului, asupra noastra. 'oi suntem de acum personaje.
5ri, între personaje si realitate eista deosebiri, si înca multe. #utorul a cazut
singur în cursa pe care ne-o întinsese noua. 'u ne-a modificat, dar a ales
trasaturi care i-au placut din sufletele noastre. #sadar1 nici nu ne-a creat, dar
nici nu ne-a zugravit fidel. *a avea, la aparitie, o suma de neplaceri. &ititorii îi
vor scrie1 îl cunosc pe W, pentru ca, dupa amanuntele spuse de dumneata, l-am
gicitK dar nu e asa, în realitateK nu esti un observator bun.
- &ititorul nu se va putea plânge, raspundeam eu, pentru ca fiecare are dreptul
sa vada altfel pe un personaj. Mai mult, aminteste-ti ce am spus asupra
personajelor secundare1 ca îi las sa dea o replica sau sa ajute un fapt si apoi îi
parasesc fara sa comunic lectorului ce s-a mai petrecut cu ei. #sadar, eu ma
pot apara1 personajul W nu seamana cu cel care traieste si îl cunosti dumneata,
pentru ca nu l-am zugravit complet...
- #ceasta e o lacuna fundamentala a romanului, observa 2etre.
- 'u cred. Mai întâi, zugravirea pe larg si istoricul fiecarui tip era absurda într-
un <urnal1 dupa câte se întelege, acest caiet, nu e menit publicitatii, si autorul,
elev depeliceu,
miop, care aduna
nu-l vaîntr-însul
scrie, dematerial pentru un oman al adolescentului
altfel, niciodata.
- E complicat. &ititorul are nevoie de preciziune.
2reciziunea completa e trucata, e construita si lasa impresia de tabela
anatomica. omanul trebuie sa fie, înainte de toate, viu. în viata, nu toate
lucrurile sunt precise. e cunosti pe tine, cunosti, într-un anumit sens si grad,
pe cei câtiva din juru-tiK mai departe, sunt zece insi cu care te întâlnesti mai
rar, al caror trecut nu-l cunosti si nu te intereseaza... 8e &e sa scimb
orânduiala în romanH 8e ce sa prezint pe fiecare personaj,
$%%
când nu întotdeauna îl cunosc si, mai ales, când nu întotdeauna mg
intereseazaH...
- #tunci evita asemenea personaje secundare1 aduna replicile pe care trebuie
sa le dea într-un singur personaj, pe care sa-l prezinti si sa-l urmaresti pâna la
capat.
- #ceasta o socotesc un pacat al romanuluiK mai ales scris sub forma de
confesiune. în viata realizez un fapt alaturi de un prieten si de zece
necunoscuti. &um as putea înlatura acei zece necunoscuti sau superficial
cunoscuti în romanH &um as putea afirma ca acel fapt, realizat de doisprezece
oameni, a fost facut de doiH Mint atunci viata si las pe cei zece obscuri sa
vorbeasca si sa faptuiasca în voie... 8upa aceea, îi parasescK nu ma mai
intereseaza. &ontinuu actiunea cu cele doua personaje principale. 8aca ajung
într-o împrejurare cu alte personaje secundare, nu le evitK le las sa-si
împlineasca rolul efemer si-apoi le uit...
- 2rocedeul e riscant. omanul poate parea bizar, divergent, centrifug. Sfârsind
ultima
ceilalti.pagina, cititorul va fi nemultumitK ar dori sa stie ce s-a petrecut cu
- 8aca romanul e izbutit, vorbi prietenul meu, cititorul nu poate sa aiba
asemenea doruri. 2entru ca celelalte personaje nu-l intereseaza.
- Sa lasam discutia aceasta, întrerupse obert. Eu vreau sa-l întreb altceva
(catre mine)1 cum m-ai conceputH...
- #proape asa cum esti în realitate. 2e tine n-am vrut sa te crut. Esti un
eemplar perfect de ratat al seului. 'u zâmbiK nu glumesc si nici nu polemizez
cu un personaj. Eu am înteles de mult, de când te-am convins ca esti un geniu,
ca apartii acelei fericite spete de masculi man>ues, care se bucura de
admiratia masei si a femeilor. 8e aceea te-am si sfatuit sa te faci actor. în fond,
mi-esti drag, pentru ca mi-esti prieten. 'u te pot suferi pe alt plan1 ca
reprezentant, ca tip de mascul pozeur. &eea ce urasc eu în tine nu esti tu,
prieten al meu, ci sensul valorilor pe care le proclami si le raspândesti tu. 3n
simplu obert nu poate fi primejdios. 8ar el perverteste constiinta celorlalti, îi
lasa sa creada ca acesta e masculul. 6als si stupid. u apartii spetei fericite a
pseudomasculilor1 actorii de mâna a doua, poetii sentimentali, snobii,
afemeiatii, 8on <uanii... 8e aceea n-am vrut sa te scimb si te-am lasat aidoma,
în primul roman si în toate celelalte pe care le voi scrie.
- E un cicluH
- 'u stiu. 8ar un anumit material adunat din eperiente nu poate fi folosit
decât pentru romane. *iata e lunga, iar eperientele nesfârsite. 'u numai
eperientele meleK ci ale prietenilor, dusmanilor, profesorilor... 2ersonajul
câtorva voi fi eu, apoi pot alege alte personaje principale1 adu, 2etru, 'isPa,
profesorul de logica...
- otusi, pe mine nu ma cunosti... Si îmi faci cel mai mare rau la-sându-mi
numele de <ean *ictor obert.
- 'umele e prea frumos. Iar pe tine te cunosc, te intuiesc si te anticip ciar.
3n suflet
- 'u e mai complicat
ma intereseaza decât formulele
complicatiile atât timp tale.
cât nu dau nastere la crize. 'u ma
intereseaza acei câtiva germeni latenti de bun-simt, de seriozitate, de
luciditate, care zac în sufletul tau. Se multumesc sa se atrofieze an dupa an...
- 8e unde stii tu ce se petrece în sufletul meuH
- u mi le spui. u îti destainuiesti slabiciunile duului. &ând îmi spui, oftând, ca
"te distrug femeile" si îmi spui "mama draga", eu sunt edificat de evolutia ta
launtrica.
- Si daca, totusi, mai eista si altcevaH
- #cel altceva nu ma intereseaza. oti voim sa ajungem oameni mari. 'u e
nevoie sa mai spun, la fiecare personaj1 acest personaj vrea sa ajunga om
mare. Ma multumesc sa arat crizele, nelinistile, înfrângerile si biruintele
dezlantuite în sufletele câtorva de aceasta vointa... în tine, nu ma intereseaza
nostalgiile de mai bine, ci esenta inferioara a spiritualitatii tale, gândurile tale
de prezumtios adorabil si alintat de femei...
- 3n adevarat discurs...
- 'uK o precizare pentru tine si pentru cititorii romanului. #m sa scriu o prefata,
în care sa marturisesc o parte din ideile la care am ajuns.
#u început atunci inevitabilele glume si indiscretii. 6iecare voia sa stie cum îl
concep pe el.
- 2e 8inu îl arat asa cum e si în viata1 peste tot trece fara sa lase urme. 8inu e,
în felul lui, un ratat precoce. 'u îl învinuiesc ca nu mai citeste, ci ca nu îl mai
preocupa spiritualitatea, nu mai e curios de o enigma, de o problema, de o
cercetare, de o solutie, de o eperienta. 8inu a ajuns inert ca si obert, dar în
alt sens, compromite seul. 'u are înca nici meritul donjuanesc. 8inu nu
seduce,?@ci se lasa8inu
dorit si asteptat. sedus.
nu e'u ataca
nici decâtun
cel putin dupa ce are
simplu convingerea
instrument ca eE placut,
seual.
indiferent, rece, aproape atenuatizat ca spirit.
- #para-te, personaj infam..., glumira ceilalti. 8inu fuma si zâmbea.
- &eea ce mi se pare nesuferit la tine, e morga, aerul de blazat, de Vrn
consumat, de cunoscator al tuturor voluptatilor. u, care eperimentezi de-abia
câtiva ani... 8uduile te socotesc interesant si superior, 2entru ca fumezi, taci, ai
oci frumosi, cu cearcane... #ceasta-i primejdia1 si tu compromiti virilitatea,
notiunea barbatului, complet si
$%9
$%
vast... &irculând prin saloane, obisnuiesti publicul sa-ti socoteasca masca
plictisita de viata, drept epresia masculului resemnat.
- 8raga, tu vorbesti ca si cum m-ai cunoaste mai bine decât mâ cunosc...
- 6ireste, aceasta-i mântuirea voastra1 ca nu va cunoaste lumea. #i dreptate,
dar nu în sensul pe care îl vrei tu. umea care te admira, nu te cunoaste.
&eilalti, care au constiinta virilitatii, au eperiente, au sens, au valori, au
nazuinte... au si intuitia duului autentic si viu. în tine, nimic nu e autentic
spiritual. &eea ce bâigui prin saloane ai împrumutat de la artistii de cinemaK le-
ai împrumutat si gesturileK ainele le împrumuti de la croitorii parizieni. 'imic
nu e al tau, creat de tine, de vointa ta, nici ocii, nici banii, nici tineretea. otul
ti-e dat. 8uul tau, daca ar vietui o viata subterana, s-ar trada1 printr-o licarire
a privirilor, printr-o întrebare, printr-o carte citita. 'imic din toate acestea la
tine... Si, totusi, nu mi-esti mai putin un prieten drag si scump...
# venit apoi masa cu belsug de vin. 8iscutia s-a împartit iarasi. 'e revedeam
din &raciun în &raciun, din clasa a cincea de liceu, când ne adunaseram pentru
întâia oara. #m ramas fericiti pâna în zori.
WWI. M5#E
a adunarea
pricina din martie,
prefectului, presedintele
care vrea cu orice acipvestit
sa ca
i sedonatia
cumperee primejduita
casa pentrudin
camin.
0atrânul e nelinistit. El, obosit, plictisit, deprimat. 8e câteva luni e tot bolnav.
6ostul vicepresedinte zace din toamna, de ftizie. #steapta 2astele, ca sa plece
la munte. *icepresedintele primului comi-, tet era singurul care îi putea fi de
ajutor în cestiunea donatiei...
8upa câteva zile, am citit vestea în ziare1 vicepresedintele murise.
8upa-amiaza calda, dureros de calda. &urtea, împrejmuita cu liliac înfrunzit, se
întunecase sub flamurile cernite. 'e-am adunat toti lânga presedinteK palid,
nervos, stapânindu-si anevoie frigurile. #veam toti zâmbete triste si oci ispititi
de cer. &erul era aproape, albastru, strabatut de nourasi nostalgici. 8inspre
tufele de liliac se iscau zvonuri de stup. Strada era lunga, pietruita, cu trotuare
înfierbântate. 0anuiam, p: undeva, salcâmi înfloriti si gradini cu rasaduri de
flori, cu brazde rasturnate, negre, proaspete. #jungea, în curtea tovarasului
mort, zumzetul orasului cu parcuri, cu fabrici, cu bulevarde. Si vânt blând adia
mireasma de primavara pustie.
-am vazut, purtat pe umeri, în tânguiri. #m vazut si coroana cercului, cu o
panglica alba, cu un rând trist ca o cemare. 2rietenul meu îmi tinea bratul
dreptK 'isPa bratul stâng. S-au înfrigurat amândoi.
2e drum, la venire, prietenul mi-a povestit despartirea de doamna lui. #vea
ocii plânsi si sufletul sfarâmat. 2lângea, pe strada, strângând în pumn batista
alba.
- 'umai 8umnezeu ma poate scapa... 'umai 8umnezeu ma poate scapa...
&um sa-l mângâiH aceam...
în curtea cu prieteni tristi, am întâlnit ocii înspaimântati ai 'isPai. Iar am
tresarit. 'isPa
bratul meu. a venit
&um as fi lânga
putut mine si a durerea
mângâia ramas tot timpul
'isPai, pecu bratul
care strâns de
o întelegeamH...
2rietenul meu îmi apucase iar bratul. Murmura, cu batista pe buze1
- 'umai 8umnezeu are sa ma scape... 'umai 8umnezeu... 'isPa era nelinistita.
- 8e ce plângeH
- îsi aminteste de sora lui, o sora mica...
- # muritH
Strazile erau iarasi înguste. &onvoiul se risipea. 8in curti se înaltau plopi. a
ferestre banuiam oci curiosi si întristati de vârsta prietenului mort.
- E adevarat ca pleci în ItaliaH
- 8a, 'isPaK în patru zile.
- Si cât staiH
- 2âna la jumatatea lui mai...
- Ia-ma si pe mine4
8e ce m-a înfiorat strigatul 'isPaiH ovarasii de drum cernit ne-au privit, mirati.
2rietenul meu începea sa asculte.
- 'u se poate, 'isPa, soptii. 'u merg singur...
# tacut iar, pâna la cimitir. acerile 'isPai nu sunt reculegeri, ci disperari mute.
'u mai încearca sa se înalte iar, deasupra. Eu îi spuneam.
- 'isPa, mi-ai fagaduit sa nu te lasi niciodata înfrânta. u, în fata unui obstacol
pe care nu-l poti trece, te marturisesti zdrobita...
'u raspundea.
2rietenul meu îmi lasase bratul.
- #m sa plec si eu...
- 8e ce îmi spuiH 2leaca4
- #re sa-ti para rau ca ne despartimH
- 'u. 'oi suntem ciar aici despartiti. Monologul tau, singurul care Viâ
intereseaza, mi-l poti împartasi, mai cald si mai prelung, prin scris...
$%:
$%7
- #m sa sufar mult departe... u întelegi ceea ce are sa-mi lipseasca mie, acolo.
Eu eram ispitit sa ma gândesc la cea dintâi sedinta de cor, în mansarda, la
vicepresedintele mort... #mintirile nu ma întristauK ma abateau, ma oboseau
trupeste. e izgoneam. "5 noua primavara, plecari, munca, tinerete, senin... 'u
am nici un motiv sa fiu trist. Soarele ma încalzeste, muntii ma asteapta, drumul
de fier e proaspat si nesfârsit. 8e ce sa fiu tristH #m douazeci de ani, am vointa
cumplita, am cervice neînduplecata, am trup pietros, am doruri si lanturi
pentru dorurile mele. Mi-a murit un prieten si un tovaras. El e, de acum, strain
de noiK poate e fericit sau poate nu e. 'u stiu. 2rietenul meu mort va vietui
înlauntrul sufletului. 8e ce sa fiu trist acum, în fata tuturorH ristetea mea ma
va stapâni în singuratate, asa cum se cuvine unui suflet care pretuieste
moartea. Si apoi, moartea ma stânjeneste acum, când nu pot lupta. Moartea o
meditez singurK o înteleg si ma încin ei. 8ar aici, alaturi de 'isPa, sa par eu
tristH Sa fiu si eu ca ceilalti, eu care am îndurat si am scrâsnit dintii în disperari
ce-mi copleseau duul si-mi rastigneau trupulH..."
;ândeam si alungam tristetile. în dreapta mea, prietenul pângea pe mâinile
doamnei. 0ratul stâng purta tulburarea 'isPai.
- 'isPa, tu tremuri... -'u.
- #i venit singuraH
- 0ibi e bolnava...
- 8ar *ioricaH
'isPa îsi întuneca fata, scârbita.
- 'u stiu. 'u mai mi-e prietena... 'u mai vorbim de asta-iarna... 'u voiam sa
înteleg.
- *oi nu 6ireste, 'isPa
stiti ce rea o jignise.
e *iorica...
- E stupid sa fii suparata pe o prietena, 'isPa...
2aseam, în convoiul de colegi si prieteni ai mortului. Strazile tot mai largiK
castanii începeau sa dea unlbraK cerul îsi scutura norii.
- Sa nu mai vorbim, pâna la cimitir....
- 'u poate sa-ti lipseasca nimic, în amintire. 8ar de ce sa pastrezi amintirileH
- Mi-e draga4
'isPa tresari. Se apleca spre mine.
- 8e ce m-ai mintitH
Eu priveam priviri drepte, deasupra capetelor, în coroanele ce întovaraseau
pasii prietenului mort.
înserare în cimitir, cemând primavara. 2resedintele fu purtat pe brate. în fata
gropii cu ungiuri negre, febra îl tulbura, îl stapâni. o-
H%C
varasul lui fu lasat în pamânt cu frângii, cu plansete, cu bulgari. &âtiva nori, la
apus, îsi pastrau geana sângerie. #leea cea mare se nelinistea, în vânt de
seara. ;roparii îsi asteptau plata. a celelalte morminte licareau candele.
0anuiam bucete mari de flori scumpe. 5 banca iesise din iarna cu doua
picioare surpate. ;radinarul îsi îmbraca aina lasata pe treapta unui monument
de marmura vânata.
- îti amintesti cimitirul din IasiH...
*orbise 'isPa. Iar se scimbase. Era acum nostalgica si linistita. Se plimba, cu
privirile pe ciparosi, pe cer, asteptând stele.
Eu am întrebat-o atunci de prietenul ei iesean, cu care s-a întors de la congres,
cu care îsi petrecuse atâtea dupa-amiezi de iarna.
- oti spun ca suntem îndragostiti unul de altul... Mi-a zâmbit. Eu mi-am
stapânit bucuriile, întrebându-le1 "8e ceH..."
în noaptea
cu plecarii ca
capul rasturnat amsaauzit pietris ales'isPa.
ma priveasca, lovind ferestruica mansardei, în strada,
- #m vazut lumina. #m venit sa-ti spun "drum bun".
- Iti multumesc, 'isPa...
- Si nu e asaH '-ai sa ma uiti... #i sa-mi scrii, nu e asaH... #i sa-mi scrii mult si...
- Spune, 'isPa...
- &e sa-ti spunH 8aca mai vrei, si... "noapte buna"...
WWII. 3MI'# # 5M#
în <urnalul meu intim, iar nu în <urnalul de calatorie, am scris în acea noapte de
aprilie1
"2e o strada cu nume obscur am vazut astazi un cip de fata. #m alergat, l-am
cautat si l-am privit iar. M-am întors la otel. Si acum scriu aiciK fata mi-e draga,
mi-e draga. 'u mai pot apara meterezele sufletului. 6ata necunoscuta mi-e
draga. &ipul i l-am privit atât în amintire, încât a început sa se stearga. *oiam
sa-i patrund fiecare trasatura. M-am tulburat. #cum, nu mai stiu precis cipul
fetei. Si mi-e draga, mi-e draga...
2oate sunt nebun. Mi-am batut joc, întorcându-ma catre otel, de mine, de
otarârile mele. #m citit cea dintâi pagina din <urnal. Stiu ca nu sunt nebun.
8ar am pierdut iar cipul feteiK si fata mi-e draga. îmi spun1 sunt tulburat,
aproape de nebunie. Si stiu ca toate acestea sunt împotriviri desarte. 6ata mi-e
draga. E rusinosH 8a, da... E umilitor sa
$%+
fii îndragostit, e penibil, e jignitor. Ma înabus. &red ca nu e adevarat nimic din
cele ce am scris. 2oate sunt obosit de drum, de oma. oma m-a farâmitat si
m-a adunat iar. 8ar daca nu mai sunt euH #m sa ma caut mâine prin oras. ot
ce
8arscriu acum
mâine, darsunt minciuni.
peste #u trecut
un an, peste zececâteva
aniH... ceasuri, si fata
rebuia sa tot mi-e
tac zece ani.draga.
8e ce
am scris în <urnalH '-am izbutit nici sa ma linistesc."
"&um as putea întâlni pe acea fataH 5 pastrez înapoia pleoapelor, întorcându-
ma pe &orso, singur, m-a fulgerat o asemanare cu 'isPa. #m avut aceeasi
tulburare ca ieri. 8ar acum, stiu1 fata seamana cu 'isPa la oci si la par.
&um scriu de senin marturisiri umilitoare... asfoiesc la rastimpuri <urnalul si
recitesc otarârile. e împlinesc cu greu. Sufar, aceasta o simtK sufar stupid.
Sufletul mi-e sfâsiat de tristeti si apoi ealtat de bucurii. &ând mi-amintesc de
cipul fetei, încerc un sentiment ciudat, înfioratorK ma simt înlantuit de un brat
strain. E umilitor sa numesc aceasta1 dragosteH...
/otarârile mele ma coplesesc de tristeti disperate, fara sfârsit. îmi spun mereu1
totul trece... 8ar încurajarea mi se pare negioaba. M-am întrebat cum am
putut-o folosi atât timp, fara sa-i observ desertaciunea. 8ar daca ea pare
desarta numai pentru ca ispita e mai puternica decât mineH... 8e aceea mi-o
spun mereu. #re sa treaca. #u trecut si tristetile singuratatii de la scit, au
trecut si nostalgiile toamnei si ispitele. otul trebuie sa treaca. Ispita e
puternica, noua si agera."
"8ar de ce am scris eu asta-noapte despre ispiteH #m uitat otarârea1
dragostea nu trebuie alungata, ci stapânita. Eu nu pot s-o stapânescK de
aceasta ma umileste. 8ragostea e vinovata. Ea ma mângâie, ca o geara
straina. Mi-e draga, mi-e draga... Stiu eu ce amH
'u înteleg de ce mi-a fost teama. '-am cautat eu dragosteaH '-am voit eu s-o
cunosc si s-o robescH #ceasta e dragostea. Stiu ca aceasta e dragostea. #cum,
trebuie s-o adâncesc si s-o stapânesc.
'u e umilitor. Mi-e draga... &uvintele sunt stupide. &um l-as putea rosti,
cuvântul pe care l-am învatat de la altiiH 8e aceea, eu nu sunt îndragostit.
Sufletul meu nu e rascolit de dragoste. 6ata nu mi-e draga. Mi-e draga..."
Insula &apri.
'oaptea, "Mi-e draga
în vagon, 'isPa4...""'isPa, 'isPa, 'isPa..."
spre #ncona1
2e vapor, catre 6iume1 "8e ce am ascuns doi aniH Mi-e draga 'isPa din noaptea
când ne-am întors de la manastire. Mi-a fost draga si mai mult la mare, în tren,
la Iasi... 'u vreau sa înteleg nimic. 8e ce sâ
$9G
întelegH #driatica e albastra si sufletul meu e senin. 2oate au sa-mi piara
nelinistile. 8e ce sa nu-mi fie draga 'isPaH
&um sa spunH înteleg si simt altfel. /otarârile n-am sa mi le scimb.
Sentimentul tragic al eistentei îl pastrez. Mi-am amintit ca vreau sa fiu erou.
&e fapt mai eroic decât o renuntareH Si o renuntare care sa nu fie o etirpare,
nici o biruinta cinuita de remuscari. *oi lasa sa-mi fie draga 'isPa. 'u ma voi
teme, de acum, sa-mi marturisesc, în singuratate1 mi-e draga 'isPa. *oi tainui
pentru altii. 8rumul mi-l voi urma, cu pretul a oricâte îndurari. 8ragostea
trebuie sa ramâna, si simt ca va ramâne în suflet.
5rice îndragostit îsi jura credinta dragostei. &eea ce fac toti, cuprinsi de
nebunie, fac si eu.
'u e adevarat. 'ebunia mea nu este dragostea, ci eroismul. Iar eu nu sunt
oricine. #ceasta o pot scrie cu fruntea sus. *iata nu mi-a fost daruitaK am
construit-o eu, cu nemultumiri, cu lecturi, cu revolte. &eea ce am îndurat asta-
toamna nu a îndurat nici unul dintre contemporanii mei. #m luptat cu somnul,
cu oboseala, cu poftele trupului meu tânar, cu ispitele cartilor amuzante, cu
nebunia. #m înfrânt nebunia, pentru ca am voit euK dar n-am fugit din fata-i.
&ând spun1 îmi voi pastra dragostea ani dupa ani, tainuita si neîntinata, trebuie
sa ma cred. 2entru ca o spun eu, singurul în care ma încred.
...5 observatie
altceva, ciudata1
ciar pe de câte ori 'isPai
'isPa. 8ragostea gândescmi-esi scriu
acumcuvântul
departe.vointa, uit sa
*a trebui orice
încid caietul si sa privesc #driatica... Iata, ca aceasta fac."
"8aca se va observa scimbarea în taraH Eu ma simt atât de scimbat... Multe
gânduri au ajuns acum sentimente. 8in intuitii, au ajuns eperiente. 'u stiu
care parte din mine s-a scimbat. Simt o reînnoireK ma simt mai viuK simt mai
precis ca aceasta e carnea mea, ca acesta e sufletul meu. 'u pot lamuri nimic.
Simt4
8aca se va observa scimbareaH &um am sa ma întâlnesc cu 'isPaH Ei nu
trebuie sa-i spun. Ea nu poate sa înteleaga de ce renunt. Ea m-ar primi, tovaras
ciar, si nu sotK de aceasta sunt sigur. Sufletul 'isPai îmi apartine1 i-am gicit
dorurile, nadejdile, intentiile. otusi, ea nu trebuie sa stie cât mi-e draga. *reau
sa ramânem prieteni. Eu voi suferi mai mult aflând cum altul o va stapâni,
acolo, aproape de mine...
Sunt un nebun, si ma cinui în van. 'isPa va renunta, asa cum am ?@enuntat si
eu. 8aca nu, va pieri. #ceasta e lesne de înteles. *a pieri, oricât de lunga i-ar fi
agonia. 8ar 'isPa va renunta sa-si aleaga alt sot.
$9!
oate anticiparile acestea n-au rost. Mi-e draga 'isPa4 #ceasta e singura
realitate noua, alaturi de vecea realitate1 eu. estul sunt ipoteze
si jocuri. 'u trebuie sa-mi rapeasca timp."
R
oti mi-au spus1 "#i o nostalgie apuseanaK aceasta din pricina Italiei". '-a
înteles nimeniK nici 'isPa, pe care am vazut-o rar, pretetând ca îmi pregatesc
eamenele. Mi-a cerut sa-i povestescK cum era sa-i spun ca am fost la oma, si
de acolo la 'apoli, apoi prin #ncona la 6iumeH...
îmi urmam drumul cu pasi durerosi. ot ce încercam sa uit crestea în amintire,
urias, asurzitor,
mântuire, mijlocviu, barbar. Singuratatea
de împlinire al marelui meumagând.
cinuia, dar îmi ramasese
*ara petrecuta în rataciri, fara sa uit si fara sa plâng... Ma întorceam la
rastimpuri în orasul sub flacariK aduceam caiete mari, înnegrite. 2lecam, cu un
caiet si o carte. ataceam prin munti, celtuind putin, dormind prin stâne,
îndurând ploi reci. începustm sa ma obisnuiesc cu tulburarea, cu nelinistea.
Socoteam ca sufletu-mi va suferi vesnic, nemultumit de ceea ce face. îmi
purtam singuratatea pe carari, prin manastiri, prin orase de 8unare.
#m fost si la scit. "8e ce sa plângH" mi-am spus revazându-mi cilia. Si n-am
plâns.
a scit, singuratatea mi se însenina. 8ar a fost numai o criza, care m-a
tulburat mult. 'u disperam, cu pieptul ros de dor nemarturisit. ;ândind la
durere, iar nu la dragoste, îmi aminteam1 totul trebuie sa treaca...
WWIII. ME8I#IE 2E'3 853# 5#M'E
&ea dintâi toamna începuse cu cemari pe sub castanii umezi, de-a lungul
bulevardelor. &ealalta, cu ambitii si nelinisti de munca istovitoare, amara în
spasmul ei încapatânat pâna la nebunie. #cum, s-a pogorât iar seninul. 8ar mi-
e teama. 0anuiesc ascunsi în suflet nori de furtuna. ot ce am facut pâna
acum, apropierea lenta si dureroasa de acea faptura pe care îmi place a o numi
erou, s-ar putea narui. 8e aceea mi-e teamaK de suferintele mele care îsi cer
rodul.
#cum, toamna ma cinuie mai mult si mai adânc. 'imeni nu poate afla. 'isPa
ma întovaraseste în ratacirile mele, departe de oras. &âmpurile se înaspresc,
padurile se însângereaza. 'isPa ma socoteste cel
mai bun prieten pe care îl poate avea o fata. # început sa creada ca orice
nadejde de mai mult
tot mai aproape e desarta.
de suflet, ;ândul
si sufletul acestadin
ei creste a întristat-o
semintelemult. Iar meu.
duului eu îi sunt
#laturi de viata dura, începuta în fiecare dimineata cu aceeasi îndârjire, sfârsita
dupa miezul noptii cu otarârea celui care stie ca odina se va pogon o data cu
moartea, îmi vietuiam viata cunoscuta de ceilalti. 2ublicam ce era mai putin
viu, mai putin srcinal, mai putin pretios dintre paginile scrise. &elelalte erau
confesiuni stranii, dureroase, enigmatice. &ine le-ar fi primit sa le tipareascaH
Simtind apropierea eroismului, ma observam cu o grija suparator de
pretentioasa. 'isPa îsi pastra acelasi locK lecturile anevoioase se prelungeau cu
aceeasi stricteteK golurile culturii erau umplute cu aceeasi metoda. Ma
supravegeam etic, stiintificeste, sentimental. *ietuiam într-o continua febra
cerebrala. Ma voiam om depasit. &ele ce am îndurat, eperientele ultimilor ani,
singuratatea nemiloasa, taina, îmi coltu-rasera fata. 5asele începeau sa se
rânduiasca altfel. Si privirile se scimbasera. iniile, cuta sprâncenelor, fruntea
purtau fiecare o masca. 'imeni nu putea patrunde dincolo. Ma osândisem, prin
taina care ma sfâsia, unei singuratati austere, fara sfârsit.
Eu asteptam un fapt otarâtor. enuntarea se împlinise. #steptam înca o ispita,
care sa o întareasca. în durerea suprema, se va lumina sufletul eroic. 6aptul
putea fi pricinuit de întâmplare sau de vointa 'is-Pai. 8aca el nu s-ar întâmpla
înca un an, pâna la plecarea mea, biruiam.
&ele ce scriu sunt înca atât de proaspete în minte... 8aca as continua, n-as mai
scrie povestire, ci jurnal.
Iata, acesta sunt acum1 barbatul care-si asteapta ultimul salt. #fara, pe
câmpuri, pe strazi, e toamna. #ici, în mansarda, sunt eu. 2utin îmi pasa de
toamna de afara, atât timp cât eu nu sunt înca împlinit. 'elinistea de pâna
acum a facut loc spaimei asteptarii. #stept alucinat. Si nu stiu ce astept, dupa
cum nu stiam nici acum doua toamne.
itlul acestui capitol e fals. 'u voi scrie aici nici o meditatie. &u aceasta pagina
se înceie
asupra povestirea'u
slabiciunilor. celor
stiudoi
cumanisedevaeperiente, de cemari
sfârsi. 'u cunosc, si de
adica, biruind
amanunteleK
pentru ca izbânda va trebui sa fie de partea mea. 0iruinta finala e singura care
da sens si pret unei otarâri. 2âna atunci, sunt osândit nelinistilor si
asteptarilor care ma strabat zi si noapte.
8upa ploaie, cerul e vânat. 6erestruicile sunt înca îmbrobonate. în curând, voi
aprinde lampa. îmi ajung zgomote din strada. 8e la masa
$9$
$9%
mea zaresc doi plopi zdrentuiti, departe, într-o curte necunoscuta. 2lopi pe care
i-au privit adolescenta mea.
'u ma ealt retoric, nu scriu aici laude toamnei si nu insinuez nostalgii. E
destula tristete în mine. 8ar poate e tristetea celui care întelege... ?@ &u fata
linistita, cu pumni strânsi, între carti, astept.
S6ZSI3 2#II I
2#E# # 853#
S&IS5IE
2rietenul meu, de ce nu ma lasi sa te vadH 8e ce fugi de mineH
Eu nu stiu sa scriuK am suferit mult, si sufar acum iar ca nu-ti pot spune nimic.
u îmi ascunzi ceva. 8aca ai sa ma lasi mult timp singura, am sa ma
îndragostesc de amintirile noastre si am sa plâng. 'u poti banui cât am îndurat
eu, alaturi de o familie mediocra si fericita, care m-a ospatat de sarbatori. M-au
îndragit toti1 mama, fiica, fiu, nepot. &ine stie ce pun la cale. Si voiam sa râd,
sa fiu vesela, sa le multumesc. 8e ce nu ne-am întâlnitH 'u as fi plâns atât. 'u
stiam nici eu de ce plâng. 2oate de ciuda ca se sfârseste înca un an. 'u stiu, nu
stiu.
mi-aiot
fostcenesuferit,
stiu e capentru
m-am gândit mult
ca m-am la tine,
gândit la mult
prea tovarasia
la tinenoastra, la Iasi.deSi
si am vorbit
tine, si ti-am împrumutat cuvintele, scrisul. Stii ca, fara sa observ, ma trudesc
sa scriu ca tineH...
'u înteleg de ce te-ai încis în casa si nu mai îngadui prietenilor sa te vada.
'ici adu nu întelege. #stept sa-mi scrii. *ietuiesc aproape singura. 6amilia
care m-a stapânit, prizoniera, în timpul sarbatorilor, mi-a pierdut urma. #m stat
o saptamâna la 0ibi. Stii ce faceam în loc sa ne pregatim licentaH *orbeam de
tine. Esti revoltatorK dar numai atât. 2entru ca adversarii tai erau un volum gros
de tete românesti sec. W*I si /istoire de la langue. 'u fii prea magulit de
izbânda.
u lucrezi cevaH 2oate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese, nici prea lungi.
'u te-as fi facut sa-ti pierzi mult timp. *oiam sa te vad, sa-ti spun cele ce
banuiesc în jurul gândurilor familiei care m-a îndragit. #m fi stat amândoi, în
odaita ta calda... #r fi fost asa de frumos... 'u-ti mai amintesti de noaptea
#junului, de sarailiile prea dulci, de vinul prea veci, de prietena ta care a fost
fericita, fericitaH... Sa-ti amintesc mai multH...
$9
îti vestesc un singur termen1 cinci zile. rebuie sa-mi scrii si apoi sa-mi
comunici ziua si ceasul când ma primesti. 2oate vin si cu 0ibi. *a fi o intrare
cumplitaK prudenta...
2âna atunci, salutari de la 'isPa.
2.S. 'u socoti scrisoarea aceasta o declaratie.
'isPa, vrei sa-ti scriu, de data aceasta, o scrisoare sinceraH Sau preferi
scrisorile de asta-vara, sprintene si "literare"H
'-am vrut sa te vad, pentru ca eperiente de mult banuite si încurajate
amenintau sa-mi tulbure otarârile. 2oate n-ai sa întelegi nimicK pâna în
noaptea #junului, ma stapâneam si ma înfrângeam fara îndoiala biruintei. 8e
atunci,
un drumcriza
cares-a
maîntrecutK
va duceadeparte.
primejduit
u roade pe careroadele
nu banuiesti le astept, a slabit pasii
eroismului meu pe
si
nu cunosti drumul. 'imeni nu-l cunoaste. 'isPa, nici tie nu tiY! voi destainui.
6armecul se înzeceste în tacere.
Stiu ca te vei plânge de obscuritate, de alegorism ecesiv, de neprie-tenie.
'isPa, îti sunt cel mai bun prieten, pentru ca îti sunt mai mult. 8aca am ramas
departe de tine atât timp, am facut-o pentru a ma pregati la un fapt mare. u
iubesti faptele mari. #sadar, nu ma poti mustra. &re-de-ma, ti-am simtit si eu -
desi fara lacrimi - lipsa. 8ar m-am înfrânt. rebuie sa ramân eu însumi, nu e
asaH Spune, 'isPa...
'u ai dreptate sa-mi amintesti noaptea de Mos #jun. 'u am uitat nimic. 'ici
venirea ta în amurg, cu obraji de gerK nici ratacirile pe la librarii, ca sa-ti aleg
carti de daruriK nici privirile celor din cofetaria calda, care ne socoteau logoditi,
pentru ca tu râdeai prea mult, iar eu îti cumparam prea multe prajituriK nici
ceaiul din mansarda, prelungit cu vin veci... #i venit la cinci, ai plecat a doua
zi... 2entru mine, ceasurile acelea au însemnat prea mult. Stii, dupa miezul
noptii, când tu dormitai zâmbind, iar eu îti povesteam din Soren ierPegaard...
îmi spuneai ca esti fericita si nelinistita. 'isPa, nu te-ai purtat ca o prietenaK m-
ai lasat sa cred multe, multe...
...Si venirea lui adu, aproape de doua, si râsul nostru stingerit când ne-a
insinuat o logodna pe care am fi savârsit-o tainic... u ai înteles de ce râdeam
noi atâtH... Si apoi, vizita la cerc, sala cu pereci noi, straine si fericite.
2resedintele bolnav, comitet nou, studente din anul întâi, pe care nu le
cunosteam, studenti din anul întâi, care ne priveau obraznic. &âti mai
ramasesem din veciul cercH... "6lorentele" casatorite, 'onora asimilata
Societatii medicinistilor,
riuca, 0ibi... 'u mai eram;aidaroff,
decât noi*iorica, Ma- trei studenti mediocri de la
si înca acei
8rept. i s-a strâns inima... Si mie, 'isPa. 8ar daca astfel trebuie sa se
petreaca fapteleH Ei erau fericiti. #sa eram si noi, si asa suntem când ne
întâlnimK dar nu cu ei. Si ar fi stupid sa ne întristam, sa lacramam pe un trecut.
'u putem ramâne întotdeauna în anul întâi...
Sunt tot atât de stupid si eu, care filozofez nostalgic, în loc sa încerc a-ti scrie o
scrisoare frumoasa. #r trebui sa povestesc, numai pentru noi doi, întoarcerea
acasa, aproape de zori, bucurosi ca ramânem iarasi singuri. (i-ai amintit
întoarcerea de la manastire, cu aceleasi bulevarde reciH) In mansarda era cald,
si vin mult, si prajituri. Socoteam ca vom întârzia de vorba pâna dimineata. 8ar
n-a fost asa. #i adormit cu mâna sub obraz, asa cum faceam eu în copilarie.
0uclele scurte fermecasera perna. 8e ce nu ma întrebi cum am dormit eu
atâtea nopti pe aceeasi perna, cu aceeasi pijamaH... #i adormit, si mâinile tale
în mâinile meleK tu pe pat, eu pe jet...
# fost srcinal, pur si aspruK asa cum iubesc eu sa fie prietenia. S-a petrecut,
dimineata, un singur gest, care m-a înspaimântat. Spunându-ti ca sarutul
nebanuit, izbucnit spontan si dureros de lung, aproape de despartire, a fost
pricina claustrarii mele, ai sa întelegiH 'e-am sarutat, 'isPaK si nu ca doi
prieteniK si nu capricios, senzual, provizoriu. 'e-am sarutat...
Iarta-ma, 'isPa, daca te fac sa rosesti. #m scris acestea ca sa-mi întelegi
singuratatea si sa banuiesti îndurarile mele. #m îndurat si eu, 'isPa, multK am
îndurat cu ocii aprinsi, cu pumnii framântati, cu umerii încordati la masa de
lucru. otul trebuia sa-si recâstige veciul ecilibru. Si eu aveam mult de scris,
multe carti care trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate.
&riza nu e, înca, trecuta. 2rietena buna, n-ai sa te superi daca îmi voi pastra,
înca, singuratatea. u ma vrei mare, nu e asaH...
8upa cum stii, nu primesc pe nimeni. *oi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie.
#stept. de
înainte 8aca, însa,mea,
linistea tu înduri nostalgii
trebuie prea deprimante,
sa împlinesc spune-mi.
linistea prietenei. e voi
2lânsul vizita.
tau e
copilaresc si stânjenitor. 8e ce nu ai reactionat împotriva familiei care te-a tinut
prizonieraH Si apoi, de ce sa plângi, când esti, înca, atât de tânaraH...
2rietene, scrisoarea ta m-a îndurerat. 'u-mi lamuresti nimic. 'u stii ca înteleg
greu fara tineH... 8e ce nu ma lasi sa vinH Eu cred ca mi-ai scris ca sa ma
necajesti sau sa ma ironizezi. Sufar mult, singura. înainte
$9:
$97
îti ceream tie sfaturi. #cum, cui sa le cerH #i mintit spunând ca-mi esti prieten.
Mi-ai facut, fara sa stii, cel mai mare rauK m-ai apropiat de tine, de gândurile
tale, de pretuirile tale, si apoi m-ai lasat singura. înapoi, nu ma pot întoarce. 'u
mai pot fi cea de acum doi ani. Si sunt atât de trista... Si plâng, amintindu-mi
fapte de pe timpul când eram prieteni buni. 6ireste, toate acestea au sa treaca.
8e ce nu vrei sa ma ajuti si tuH Esti dator prieteniei fata de
'isPa.
I*
'isPa, eu trebuie sa ramân singur, oricât te-ai supara tu. 2entru ca aceasta e
vointa mea, pe care o ascult, întotdeauna. 'u te preface ca nu întelegi.
0anuiesti multe si poate ciar gicesti. 'u astepta sa-ti dezvalui gândurile
mele. Mi-esti cea mai buna prietena, dar sufletul meu ramâne al meu, si ma
împotrivesc îndârjit ca un strain - toti trebuie sa-mi fie straini - sa-l dezvaluie.
Singur, nu te uit. în singuratate, nimic nu se uita, ci numai se linistesc
tulburarile. 8eosebirea este aceasta1 ca în singuratate pot iubi sau gândi un
lucru, calm, seninK în timp ce în mijlocul celorlalti m-ar sugruma nelinistile, m-ar
întuneca pâna la 8esi,
noastra ramâne. ura. 'u uit ce
ceea decât
ma amintirile
otaraste pe
sa care
nu telemai
voiesc
vad uitate. 2rietenia
e o calcare a
prieteniei. u, de ce nu vrei sa întelegiH..
8e ce te-am sarutatH ;ândesti ca ne mai putem numi prieteni acum, cât timp
tulburarea e proaspata în creierul si în sângele meuH u accepti promiscuitatea
sentimentalaK prietenia alaturi de sarutul pe buze. Eu ma razvratesc împotriva
ei. oate prieteniile sfârsesc aici1 se împrumuta la început carti, se asculta
concerte împreuna, se prelungesc vizitele pâna seara târziu, se strânge înfiorat
palma prietenei, apoi sarutul sfios, apoi îmbratisarea patimasa, apoi logodna
sau colajul. 2rietenia mea trebuie sa ramâna pura. 'u ma stapâneste
rigiditatea unei morale mediocre, ci vointa mea. Eu vreau sa îmi ramâi numai
prietena.
u nu poti sa-mi întelegi disperareaH Si eu, ca toti ceilaltiK si eu, te-am sarutat
dupa o noapte petrecuta atât de nou si de eroic. 8e ce n-am putut ramâne
stapân pâna la capatH 2e tine nu te sufoca mediocritatea acelui sarutH Si noi,
prieteni austeri, vorbiti de râu si neîntelesi în srcinala noastra puritate, sa
sfârsim ca oricare dintre ultima mie de pereci universitareH Ma tortureaza
pâna la obsesie gândul ca ne-am lasat înfrânti acum. la sfârsit, de mediocritate.
8e aceea trebuie sa ne despartim, pentru un rastimp.
'u vreau sa întelegi gresit despartirea noastra. 'u se va rupe nimic, nu se va
pierde, nu se va înceia nimic. 8espartirea cea mare se va înfaptui în toamna,
când eu voi pleca în 'ord, iar tu în vreo tara calda, sau vei ramâne aici, cu
casnicia de mediocra si comoda fericire.
*om ramâne câteva luni singuriK eu cu cartile mele, tu cu prieteniile cele noi.
'e vom scrie, cât mai mult. 8aca îti trebuiesc carti, ti le voi trimite prin adu.
El e singurul pe care îl primesc, foarte rar, în mansarda.
Ma întrebi daca lucrez ceva. 'isPa, sunt atâtea lucruri care trebuiesc stiute...
&artile sunt mari, multe, ispititoareK noptile sunt lungi. #nii acestia i-am
petrecutlacacarti
opreste sa-mi adun
e un stiinta.
sarman 8e acum, cine
neputinciosK stie
iar cel ce voi
care face.
trece &el care
pe lânga se un
carti,
scilod. 8rumul meu trebuie sa ma duca acolo unde vreau eu. ie n-am sa-ti
spun. #ceasta se va sti dupa cinci, zece sau cincizeci de ani.
8ar nu e asa ca te plictisesc marturisirile mele obscureH ugându-te sa întelegi
si sa nu te superi, te saluta prietenul tau.
2.S. Stii ca adu iubeste tot mai mult pe *ioricaH E ciudatK se apropie doi ani de
când a cunoscut-o si a îndragit-o. adu niciodata n-a fost atât de statornic. S-a
scimbat mult. 0ea tot mai rar, citeste. '-are sa izbuteasca sa-si realizeze o
viata corectaK de aceasta sunt sigur. îi lipseste ceva, un resort launtric sau o
aa, sau o notiune. 'u stiu. 8ar adu e menit ratarii definitive. 8e aceea te
întreb daca tu stii ceva de la *iorica.
Sunt stupid. #m uitat iar ca nu vrei sa te împaci cu vecea ta prietena. 8e ce,
'isPaH...
2rietene, pentru un asemenea fapt sa ne despartimH Sunt atât de trista... #m
suferit, si nu stiu cum sa-ti scriu ca sa întelegi suferinta mea. ânjeam zi dupa
zi. Ma desteptam diminetile, ostenita. #s fi voit sa fug, sa fug... Stiu cât sunt de
stupida sa-ti marturisesc dorurile mele. u ai voit sa le împlinescK dar daca nu
stiu cumH... Stiu un singur lucru, pe care tiY! împartasesc cu rugamintea de a-l
întelege cuviincios1 ca am nevoie de tine, de apropierea ta, de glasul tau, de
trupul tau. *reau sa te simt vecin. 8eparte, ma cinui.
îndur acum crize pe care nu le înteleg. Iarasi te rog1 de ce nu vrei sa ma ajutiH
Ele au sa se limpezeasca, stiuK dar daca ma vor ucide si pe mine, în acea
mediocritate care ne înspaimânta pe amândoiH e rog sa ma ajuti, sa ma aperi.
'u stiu cum sa-ti scriuK dar am început sa ma tem de soarta, de oameni. Ma
simt iarasi
#ltadata slaba
eram si nici
trista, si nu
totimai
ma pot râde cane-
socoteau altadata, nu mai ma pot preface.
$9C
$9+
astâmparata, usoara, nepasatoare. #cum, toti înteleg ca sunt trista. &ine stie
ce banuiesc. E jignitor, si pentru mine, si pentru tine.
&rezi ca pe tine nu te banuiesc toti ca esti îndragostit si suferi în singuratateH
îti spun aceasta ca sa întelegi ca pustnicia ta e absurda si primejdioasa. #i sa te
surmenezi, si n-ai sa poti scrie nici una din cartile pe care le-ai fagaduit. Si apoi,
esti stupidK pentru o nevinovata si de mult trecuta sarutare - sa ne
despartimH... 8ar eu am uitatK nu mai sunt tulburata nici de amintire. u, daca
ai cu adevarat vointa, uita. 2rimeste sa ne întâlnim iar, si iar sa petrecem ca
doi bum prieteni.
îti strânge mâna, 'isPa.
2.S. 'u-mi scrie, te rog, nimic de *iorica. 2e adu l-am vazut de câteva ori, dar
n-am surprins nimic deosebit.
*I
'isPa, am citit scrisoarea ta în cea mai frumoasa dimineata de iarna, în cel mai
alb oras. 8aca ai sti cât m-ai ispitit sa cobor jos, în curtea cu zapada, pe strazile
cu soare, cu pomi, cu pereci fericite... 'isPa, m-am cinuit iarasi, cu amintiri
întunecând seninatatea rafturilor. Eu, care ma socotisem aproape linistit, si-mi
fagaduiam sa te întâlnesc... Ma înspaimânt, 'isPa, de mânia tragica pe care o
simt deasupra-mi. 5ricât m-as însenina, un cuvânt scris de la tine iar ma
tulbura. upta începe, si biruinta ma daruieste dupa ceasuri lungi, si când totul
a ajuns iar amintire, un alt cuvânt scris o învioreazaK si iar începe lupta...
E stupid sa ma plâng de consecintele unei otarâri de ale mele. Eu am voit, eu
trebuie sa sufar. E o dovada de slabiciune scrisoarea aceasta, care începe cu
marturiiK dar ar fi mai mare slabiciunea daca nu ti-as trimite-o. 'u sterg nimic,
ci îti scriu
prelung caca dimineata,
o agonie. cerul
'-am si scrisoarea
putut taacel
citi nimic în m-auceas.
cinuit
#mamar,
privit disperat,
pe ferestruica
doi plopi înzapeziti, într-o curte alba.
'u, 'isPa, tulburarea n-a trecut. Eu nu te pot vedea atât timp, cât sarutul final
staruie sa ma mustre. întelege, te rog, si durerea mea, singur aici, într-o iarna
cu câmpuri, cu petreceri, cu sali luminate pâna în zori. Eu nu ma pot coborî
înainte de un fapt pe care îl astept, dar nu-l înteleg.
3ita tristetea scrisorii meleK sunt tot atât de puternic, oricâte ispite m-ar
încerca. #minteste-ti ca tineretea e o crizaK nu supravietuiesc decât câtiva
nebuni, stapâniti de patimi sau de încordari eroice. u cunosti otarârea mea.
#cum, cât timp sunt trist si tulburat, nu sunt erou. rebuie sa ajung. *iata mea
nu accepta compromisuri1 ori erou, ori anulat.
8e aceea lupt, ca unul care stie ca înapoia lui e moartea, etica, sentimentala
sau cerebrala.
i-am spus prea mult, nu e asaH...
#celasi prieten.
*II
...#m venit la tine, dar am citit acel ciudat bilet de la usa si m-am întors.
*eneam cu vestiK dar unui înmormântat de viu la ce i-ar mai folosiH...
Se vorbesc multe prin oras asupra claustrarii tale. Dvonul pornit de la redactie
pomeneste de o carte pe care o scrii si care va cuprinde o suta de foiletoane.
8ar e un zvon pe care nu-l crede nimeni. 2rietenii tai insinueaza ca ai fi
îndragostit si ca, îngâmfat cum esti, nu vrei sa te tradezi. 8esi, singuratatea ta
prelungita e atât de vorbitoare...
3n alt zvon e de-a dreptul ofensator. Se sopteste anume, mai ales de catre
colegii din cerc,
cele ce-mi ajungca
la esti nebun.
urece. 8upa'usocoteala
te suparaKlor,
euainuînnebunit
fac decâtasta-toamna,
sa reproduc fidela
când
ai publicat acele pagini de scandal. 'ebun erai si mai înainte, pentru ca scriai
întotdeauna la persoana I si pomeneai de tine ca de un supraom, pomeneai de
"carnea, sângele si duul" tau ca si cum toti cititorii ar fi fost obligati sa le
proslaveasca. #cestea spun ei, colegii de la cerc. 6ireste, eu nu cred nici unul
dintre zvonuri. &red ca vrei sa faci o farsa si sa lucrezi în tina la unul din
mediocrele tale romane. Mi le-ai povestit,?@ asta iarnaK si cred ca nu se vor
vinde.
2e mine ma poti primi, nuH #m si alte lucruri sa-ti împartasesc, care te-ar putea
interesaK asupra dragostei lui 0ibi, asupra unui domn care ma cere de sotie,
asupra unui tânar dragut, cu buze foarte frumoase, care ti-e prieten etc.
6ireste, daca esti prost-crescut si te încapatânezi sa nu ma primesti, n-am sa
ma supar. Sa nu crezi ca am sa ma neurastenizez de dorul tau. '-am sa te mai
vizitez, niciodata.
In orice caz, te pot vesti ca aceasta e singura scrisoare pe care o primesti de la
prietena ta,
'onora.
$G
$!
*III
IW
'u mi-ai spus nimic, prieten eremit si rautacios. Eu astept lamuriri precise, si tu
ma zapacesti mai mult. 'u stiu ce si cât sa înteleg din scrisoarea ta. &u cât o
citesc mai mult, cu atât sunt mai tulburata. Sunt eu, prietena, atât de
ispititoareH #m ramas împreuna noaptea de #jun si nu mi-ai spus nimic. #m
fost ca doi prieteni veci si buni. 8e ce te-ai scimbat, de atunciH Sa fie acel
sarman sarut, de care ma caiescH 8ar uita-l, uita-l4...
u, care
stupid îti ai ealtatsaprietenia,
slujeste te porti
te îndepartezi ca cel
dupa ce din
m-aiurma dintre
silit doi aniprieteni.
sa gândesc3n pretet
si sa
simt ca o tovarasa de a ta. E atât de greu sa întelegi ca sufar de absenta
spiritualitatii tale, cum ai suferit tu fara ;rieg sau fara &omentariul lui 8on
uicottel
'u-mi esti prieten, pentru ca ma silesti sa scriu asemenea scrisoare, cu
rugaminti de îndragostita. E umilitor. #cum doi ani nici nu ti-as fi raspuns dupa
cea dintâi scrisoare a ta. E prea târziu. Iti sunt prietena, si am nevoie de
creierul si sufletul tau. Stii ca sunt femeie, si înca prea tânara, sa pot evolua
singura. 'u pot face nimic fara sprijin, fara imbold. 'u pot face nimic mare.
înainte de a te cunoaste, eram nepasatoa-re si ma socoteam libera. #cum, nu
mai sunt. *reau prea mult ca sa pasesc singura. #m nevoie de atmosfera pe
care o respiri tu, de gândurile si încurajarile tale. 8aca tu vrei sa ajungi erou,
eu vreau sa ajung o femeie de elita. E greu, nu e asaH 8e ce nu-ti amintesti si
de mineH &ar-?@ tile pe care te oferi a mi le împrumuta nu pretuiesc nimic,
acum, când sunt tulburata de gândul ca nu vrei sa ma primesti. Eu nu am sa
ma realizez prin lecturi. 3niversitatea nu mi-a dat nimic. M-am scimbat prin
tot ce mi-ai comunicat tu, cu vorba vie, cu fapte, cu îndemnuri. &artile le
înteleg alaturi de tine. Si le înteleg numai când nu sunt nelinistitaK ca acum, de
un prieten pe care îl pierd.
#s avea atâtea sa-ti spun, sa te întreb... &um le-as putea scrie, când eu scriu ca
tine, cu epresiile taleH
2oate mi-ai facut un mare rau, aceasta ti-am mai spus-o, învatându-ma sa
patrund oamenii dupa preocupari, fraze si continutul notiunilor. 'u mai pot
suporta colegii care îmi fac curte, nici colegele vicioase si bâr-fitoare. 'u mai
pot suporta
#stept pe nimeni
primavara în afara
cu inima de 0ibi.
strânsa. 8ar'u stiuatât
mi-e ce de
aredor
sa se
de petreaca cu mine.
ea... #m atâtea
amintiri pe care le vreau împrospatate. 8aca as sti sa scriu, ti-as spune
multeKRsi daca as vrea, iarasi ti-as spune multe...
'u e asa ca n-ai sa te superi daca am sa fiu si eu enigmaticaH
2rietena ta, 'isPa.
'isPa, întotdeauna când îti citesc scrisorile ma întristez. Si nu alung tristetile
decât scriindu-ti. 8e aceea, poate, ritmul începutului si ritmul sfârsitului sunt
atât de potrivnice în scrisorile mele.
'u ai deloc dreptate. 8atoria prietenului e sa împarta durerea celuilalt, spui tu.
8esi eu cred altfel, îti accept formula. 8ar daca nu-ti mai sunt prieteniei
altcevaH 'u am atunci datoria sa ma încordez si sa ajung iar prietenH îti
marturisesc aceasta ca sa nu ma întelegi gresit, si sa nu vezi în claustrarea
mea o calcare a prieteniei.
Stiu ca esti reconstituita prin mine si stiu ca sufletul feminin e pasiv, asteptând
sa fie fecundat de spiritul si valorile masculine. 8ar nu îti socotesc criza atât de
primejdioasa ca sa renunt la otarârea mea si sa ma apropii, sa te mângâi.
u ai doua cai de urmat1 cea dintâi, anevoioasa si riscanta pâna la
compromitere, e calea libertatii perfecte. 2oti ramâne pura, fecioara, luminata
de un sens spiritual, ciar cu riscul de a parea în ocii celorlalti o vicioasa.
8rumul e greu, pentru ca femeia se orienteaza greu singura. Iar, pe aceasta
cale a libertatii perfecte, trebuie sa pasesti singur. ezervele sufletului feminin
se consuma repede si, în lipsa unui alt suflet prieten, nu se mai împrospateaza.
5 femeie, oricât ar fi de superioara, daca nu se ataseaza de o constiinta
masculina cu care sa comunice, luând si daruind, piere. Mediocritatea biruieste
întotdeauna asupra unei femei singure.
8e aceea - desi ma doare sfatul acesta, pentru ca mi-esti prietena -apuca de la
început cea de a doua cale, a fericirii prin abrutizare spirituala. &asnicia e cel
mai perfect
fericiri etice.fapt
Si eomenesc, când e concretizarea
cel mai dezgustator permanenta
când se înfaptuieste si lasitatea
prin vie a uneiunuia
dintre soti. #stfel înteleg eu. 8ar tu trebuie sa vezi cum vad toti ceilalti
casnicia1 o întovarasire arbitrara a doi oameni care nu se cunosc, care sfârsesc
prin a se suporta si ciar împrieteniK o fericire calduta de camin, multumiri
resemnate, emotii mediocre de-a lungul unui sir de amanti sau de copii. otusi,
casnicia e inevitabilaK sufletul feminin oboseste repede, iar trupul se
insinueaza, si cemarile lui nu pot fi înabusite.
Sa nu crezi ca sunt un mizantrop sau un anarist. Sunt numai un puritan si,
daca nu ma razvratesc viciile si greselile în libertate, ma întuneca si ma
înspaimânta mediocritatea adulterului inevitabil. #m cel mai sincer dispret
pentru amant, care culege resturile (a fost altul înaintea lui, nuH...) si profita de
ineperienta seuala a sotului, sarman functionar grabit sa adoarma dupa o
singura si pripita îmbratisare... #m acelasi dispret pentru sot, care-si cauta
sotie ca sa poata avea apartament luos,
$$
$%
mâncare calda si copii. 5ameni care nu tresar rostind1 acesta e copilul meu...
8ar am ajuns prea departe, si nu stiu unde sa ma întorc.
2e tine te sfatuiesc sa încerci amândoua caile. 3rmeaza pe cea a libertatiiK în
curând, te vei simti sfârsita, deprimata, epuizata. #i sa vrei sa-ti treci grijile si
oboselile asupra unui sot. 2entru ca nu vei avea curajul sa pleci singura, te vei
lasa purtata de un tovaras care acum ti-e necunoscut. 2entru ca nu vei avea
puterea sa alegi tu sotul dintr-o mie de barbati, te vei lasa aleasa. 'u trebuie
sa te simti jignita. #ceasta e soarta, menirea femeilor. E adevarat, eu am voit,
si
ar acum
fi cea vrei
mai si tu, sa
mare ajungi o femeie
multumire superioara.
a unei anumite partiîtidin
marturisesc,
viata mea.faptul acesta
8ar nu-l vad
cu putinta. u ai toate însusirile si toate pacatele femeii de elita. 5risicât m-as
trudi vei ramâne capricioasa si te vei pleca dupa fiecare înfrângere pâna la
anulare. u esti perfecta lânga mine. 8ar drumurile noastre trebuiesc
despartite, multi ani. u nu vei avea puterea de a trai libera acesti ani. *ei
aluneca firesc si iremediabil în mediocritate. 2oate, nu ma vei uitaK dar, la
întoarcere, nu ma vei mai întelege... _
oate acestea sunt triste, nuH e îndur si eu, dar le ascult, pentru ca ele sunt
mai puternice decât mineK sunt ale destinului, ale sufletului tragic pe care-l
deslusesc în lume si în munti.
u trebuie sa te gândesti întotdeauna ca ceea ce citesti în paginile acestea au
fost scrise de mineK ca daca pe tine te întristeaza, mie mi-au scormonit visarile
si mi-au însângerat sufletul. ristetea mea e întotdeauna mai disperataK pentru
ca ma tortureaza gândul acesta1 un cuvânt, si tristetea s-ar preface în bucurii.
8ar menirea mea e sa nu spun cuvântul.
W
Iarta-ma ca ti-o spun de la început, dar esti aproape nebun. Ieri am fost la tine,
am citit biletul de la usa si am ciocanit un sfert de ceas. Erai acasa, pentru ca
asa scria în bilet, si apoi usa era încisa. i-am strigat de mai multe ori1 "2etre,
sunt 2etre, si trebuie sa-ti vorbesc." Sunt sigur ca ai auzit. 8e ce nu mi-ai
descisH adu mi se plânge ca nici pe el nu-l mai primesti. Iar 'onora te
bârfeste groaznic prin orasK raspândeste zvonul ca ai înnebunit, ca nu mai
raspunzi la scrisori, ca vrei sa pari srcinal. &e s-a întâmplat între voiH *a stiam
prieteni. Si apoi, ce s-a petrecut cu tineH...
Eu am venit sa-ti comunic un eveniment pe care nu l-a aflat nimeni pâna acum1
logodna mea. #sa e ca par stupidH 8aca mi-ai cunoaste lo-
godnica, ti-ai scimba gândul, asa cum mi l-am scimbat si eu. #m sa fiu
fericitK sotia
înteles patimamea ma entuziasmat.
si s-a va îndemna neodinit
8e acum,sa urc treptele,
puterile mele de samunca
ajung. sunt
Mi-a
înzecite. 6ac totul ca sa-i plac ei, patrund tot mai sus ca s-o vad multumita de
mine. 3rasc si mai feroce, pentru ca, de acum, un fapt nu ma supara numai pe
mine, ci si pe ea, care ar fi voit sa fac eu acel fapt, iar nu altul.
ie ti-am marturisit, pentru ca tu erai singurul care stiai de dragostea mea si de
ambitiile mele. #cum, lupta dintre cele doua patimi a trecut, pentru ca
amândoua s-au contopit într-una singura, covârsitoare1 fericirea noastra...
Si ti-am marturisit, de asemenea, pentru ca toti spun ca esti îndragostit de
'isPa. Si vreau sa te previn ca te asteapta un dezastru daca o vei lua de sotie.
2entru ca 'isPa nu e de aceeasi esenta spirituala ca logodnica mea. 'isPa nu
te va putea atâta la munca, la creatie, la curaj. u vei gasi, mai târziu, o sotie
bogata si inteligenta, care te va ajuta multK nu numai colaboratoare, ci si un
pas înainte socialK trebuie sa cauti un nume si o avere.
ogodnica mea nu le areK dar are acele însusiri de care ti-am vorbit, îti doresc
sa nu pieri în mediocritatea care te înspaimânta. 8e altfel, ne vom vedea
curând, nadajduiesc.
2etre.
WI
2rietenul meu, de ce ma înspaimânti zadarnicH 8e ce îmi prevestesti un viitor
în care tu însuti nu creziH u stii ca eu n-am sa primesc un sot, ca n-am sa
împlinesc o casnicie mediocra. 2rietenia noastra, vece de doi ani, crezi ca nu
m-a învatat ceea ce trebuie sa facH...
#m plâns iarasi citindu-ti paginile rautacioase. #i uitat, în vreme ce le scriai, ca
le va primi o prietena care nu te-a vazut din noaptea de #jun, o prietena
tulburata, în plina sa
facut. începusem criza,
ma dezorientata, fara ajutor.
bucur de primavara, 'u poti întelege
sa nadajduiesc cât rau mi-ai
o întâlnire
apropiata. *oiam sa-ti fac o suma de surprize. &a sa-ti plac, am citit mult, din
cartile daruite asta-iarna. Mi-am însemnat pe o fâsie de ârtie multime de
întrebari, asupra unor pasaje ciudate. Ma simteam atât de fericita... Si,
deodata, scrisoarea ta, aspra si mincinoasa.
&e vrei sa-ti spunH '-ai dovedit, în ultimul timp, nici un pic de bunatate, de
prietenie, de mângâiere. 8intr-un capriciu, m-ai îndepartat, dupa ce m-ai
îndemnat, doi ani, sa-ti fiu aproape. *rei sa-ti spun mai multH
$9
$
*rei sa sfârsesc scrisoarea aceasta cu tânguiri de îndragostitaH #r fi stupid si
inutil. ecitind paginile ultime ale corespondentei noastre am înteles ca nimic
nu te poate convinge de salbaticia ta, nici ciar daca ti-as spune ca te iubesc.
e admir si te invidiez ca ai un suflet atât de aspru sau atât de nesimtitor. u
minti spunându-mi ca suferi în singuratateK daca ai suferi si tu, nu mi-ai scrie
scrisori în care sa ma sfatuiesti la mediocritate, dupa ce doi ani m-ai ajutat sa
ies din ea.
'u te înteleg... E atât de senin afara, atât de cald, sunt atâtea flori... Si eu
plâng ca o adolescenta si ma gândesc la otarâri nebunesti. &um poti ramâne
în mansardaH e urascK esti încapatânat ca o bestie... larta-maK stiu ca vointa ta
te scurma, te sângera. 8ar si eu sângerK singura, fara prietenul meu, cu atâtea
daruri neîntelese, în primavara, cu tristetea care ma copleseste... 'u stiu ce am
sa fac. Ma gândesc tot timpul la tine, îti recitesc scrisorile, îmi amintesc cu 0ibi
tovarasia noastra si marea, si vacantele... #s plânge de ciuda ca par
sentimentala si îndragostita, eu, prietena ta, 'isPa...
WII
în <urnal1
"&itind
atât de astazi
singurultima scrisoare
si parasit, încât avoiam
'isPaisaam fostînatât
cobor de disperat,
strada, sa alerg,m-am simtit
s-o întâlnesc
si sa-i spun1 mi-esti draga4...
M-am otarât sa-i trimit acest caiet intimK ca sa-mi înteleaga faptul si durerea,
mai scriu aici câteva pagini, lamuriri finale.
Eu stiam ca 'isPa m-ar fi primit tovaras vietii ei. Stiu, de asemenea, ca 'isPa e
singura femeie pe care as dori-o tovarasa. Ea nu e numai o fata cu cele mai
multe însusiriK ea e creata de mineK si ea mi-e draga. Scriu toate acestea cu
amaraciunea celui ajuns la sfârsitul îndurarilor. Simt ca nu mai ma pot împotrivi
mult sufletului care se zbate, trupului care se razvrateste. Simt ca, daca
nebunia nu ma va stapâni înca putine zile, naruirea eroismului va fi deplina si
definitiva. Ma simt atât de rusinat vorbind de eroism aici, pe aceasta pagina
care va fi citita de 'isPa... Eu, care nu am putut tacea pâna la urma, care trimit
<urnalul ca prietena sa afle cât am îndragit-o, cât m-a torturat si m-a ispitit...
'isPa mi-e draga, 'isPa e perfecta, e libera, e frumoasa, mi-e draga... #cum,
mai mult ca oricând, ma ispiteste gândul1 de ce sa nu ajungem tovarasiH în
toamna plecK de ce sa nu plec cu 'isPa, ciar fara sa fim soti, asa cum a visat
eaH...
$:
Si cu toate acestea, trebuie sa renunt. rebuie sa renunt pentru ca asa am voit
eu, asa vreau eu. Magia cuvântului îsi va face efectul. #m sa pronunt si sa
gândesc1 vointa câteva minute si am sa ma scimb...
Sunt mai trist, dar mai înseninat. 2ot scrie, asa ca sa înteleaga 'isPa. 2rietena
mea, de care ma dezlipesc pentru totdeauna, gicindu-i sfârsitul, înecata în
ceata, în orasul cu acoperisuri întinse...
ovarasia 'isPai ar
'u se îndrageste fi, pentru
decât mine,
o singura singura
data, fericire
si numai pe care
o data as putea-o
se întâmpla ca astepta.
sufletul
fetei sa-l stapânesti. 8ar eu nu pot crede în fericire. Mi-e teama de fericre, ma
înspaimânta. 'u pot s-o gândesc, nici s-o simt. 'u pot crede în realitatea
fericirii. 5r, tovarasia 'isPai se contopeste în sufletul meu cu fericirea. oate
eperientele, toate încordarile de pâna acum mi-au pogorât un sens tragic al
eistentei. 2entru mine, tragicul e efectiv, nu o vorba desarta de continut, nici
o spaima copilareasca. Eu ma simt dus de meniri. Menirile ma poarta prin
vointa mea. întelegând ca vointa e atasata de o alta vointa, o ascult. 3ltimii ani
mi s-au deslusit în tâlcurile lor intime, care atunci îmi scapau. întâlnirea cu
'isPa, la începutul unei crize, a fost tragica, dupa cum tragica a fost prietenia
noastra, prefacuta, în mine, în iubireK iubire din pricina si, totusi, împotriva
vointei mele.
Eu nu pot crede în fericire. *iata mea va fi întunecata, amara, nostalgica,
sobra, aspra, pentru ca asa vreau eu. Mai târziu, când eroismul nu va fi numai
o tinta, poate sufletu-mi va oglindi alte lumini. #cum, sensul vietii acesta e.
Si apoi, tovarasia 'isPai mi-ar fi în acelasi timp un nesfârsit cin si, poate, prilej
de nimicire a prieteniei si admiratiei ei. M-ar cinui 'isPa, pentru ca as vrea sa
se gândeasca fara odina numai la mine. '-as rabda sa admire pe un tenor, pe
un pictor sau pe un sportsman. #s vrea sa ma admire pe mine, în toate aceste
atitudini. #s vrea sa fiu eu tenor, eu pictor, eu sportsman.
#s fi nelinistit, m-as consuma lucrând si as sfârsi prin a nu mai lucra nimic. #s fi
ramas tot timpul lânga ea, as fi voit s-o am necontenit lânga mine, aproape, sa
nu-mi ramâna nimic strain, nimic nemarturisit. '-as mai fi putut munci, nici
reculege. In putini ani, lipsit de eperiente cerebrale, nu m-as mai fi reînnoit.
Evolutia mea ar fi fost iluzorie. *ointa mi-ar fi ramas aceeasi, fara sa se
depaseasca. '-as fi împlinit nici una din operele fagaduite mie si 'isPai.
Iar 'isPa nu mi-e prietena si creatura decât prin viata mea launtrica, pe care
am stiut-o
valorile cali, modela,
si nazuintele înfrâna.
mele. 'isPaaceste
8ar daca ma admira, pentru
nazuinte nu secavor
marealiza
aflu sus, cu
niciodataH 8eceptia cea mare va fi a 'isPai. Ea va regreta tot ceea ce crezuse
mare, puternic, inedit în mine.
$7
Si apoi, ciar daca as putea crea lânga 'isPa, m-as simti umilit. 'isPa m-ar
cunoaste larva, sobol munci
tor si orb, cu plânsul neputintei, cu fata descompusa de vegi, cu disperarile si
înfrângerile deprimante. 'imic din seninatatea sigura, calma, aspra, distanta
pe care o admira ea, de departe, în mine. M-as arata cu pacatele carnii, cu
slabiciunile sufletului.
oate acestea nu m-au împiedicat sa-mi fie draga 'isPa, mult, mult. 8ar
dragostea nu are nici o înrâurire asupra vietii de toate zilele. Ea va ramâne în
sufletK nu ma înspaimânt s-o port, ani. 8e ce sa ma tem de dragosteH 8e ce sa
încerc s-o ucid, pentru ca nu-i pot împlini cemarileH
#ceasta e o dovada a puterii1 sa nu ma las purtat de dragoste, totusi, sa n-o
urasc, sa n-o dispretuiesc.
*reau ca singura lumina straina îngaduita în suflet sa fie 'isPa. 'u ma voi feri
de ea, de acum. îmi va fi iarasi buna prietena si aproape. Ma voi coborî iara si
în lume. 8esi n-am înca dovada biruintei definitive."
R
'isPa, îsi trimit <urnalul meu intim, a carui ultima pagina am sfârsit-o acum,
ostenit si istovit. Ma simt naruit, sfarâmat. 8e abia mai am puterea sa scriu.
'ici nu mai recitesc. &red ca am scris multe fraze obscure. Mi se întuneca
mintea. Mi-e somn si tremur de oboseala. #m fost puternic, 'isPa, crede-maK
am fostdeasupra-mi...
nimeni foarte puternic, am fost asa cum voiai tu sa fiu... 'u am lasat pe
Iarta-ma.
Singurul tau prieten.
WIII
2rietene, iarta-mi tot ce ti-am scris. &um sa-ti spun bucuriile si lacrimile care m-
au covârsit citindu-ti <urnalulH #m învatat aproape pe dinafara paginile din
Italia. 8aca eu as sti sa scriu, ti-as marturisi acum multe. 8ar de ce trebuie
numaidecât sa scriu frumosH &ele ce vreau sa-ti spun, le pot spune sincer si
fericit, asa cum e sufletul meu acum.
'-am vrut sa cred de la începutK suna atât de ciudat "Mi-esti draga, 'isPa4..."
3ltimele tale fapte ma silisera sa te privesc ca pe un om care nu poate sa fie
îndragostit. e vedeam atât de sus, atât de izolat... si sufeream, eu care aveam
nevoie de tine, si care nu ma puteam înalta...
&um sa-ti spunH Mi-e teama sa scriu aici1 mi-esti drag4 2entru ca stiu ca e mai
mult decât aceasta. Mi-e teama sa nu crezi ca sunt îndragostita. 2oate sunt,
dar sunt si altceva. 8ragostea fetelor e ciudata si nestatornica. # mea, nu ar fi
putut fi altfel. 8ar eu ma simt legata de tine mai adânc, mai definitiv. 'u esti
pentru mine sotul ideal, nici logodnicul
suav, nici curtenitorul priceput. Esti ceea ce eu nu voiam sa cred ca eista, esti
un 8umnezeu care m-ai facut si mi-ai dat suflet. e-as vrea stapân, si nu sunt
umilita, pentru ca te stiu un barbat. M-as târî la picioarele tale, si aceasta nu
pentru ca sunt îndragostita de tine, ci pentru ca te simt puternic, mare si
creator al luminilor mele. ot ce e luminos în mine ti se datoreste. u stii, orice
fata se îndragosteste, în fiecare primavaraK dar dragostea trece, se uita, fara sa
lase urme. Eu ma simt a ta, simt ca nu pot vietui decât alaturi de tine, pentru
ca alaturi de tine gândesc si simt, asa cum vrei si cele ce vrei tu. 'u ne mai
putem desparti. 'u trebuie sa ne despartim. 8e ce sa te cinui, de ce sa suferi
si sa-ti risipesti puterileH Eroicul tau, care ma fascineaza si ma stapâneste, va fi
de acum
calit înainte'u
îndeajuns. rodnic.
duce u ti-ai trecut
renuntarea probele
pâna vointei. &ele ce ai îndurat te-au
la nebunie.
8e ce sa ne despartimH u îmi spui ca îti sunt draga. Eu ti-as spune multe daca
nu as fi atât de tulburata si atât de grabita.
u îmi marturisesti ca eu îti sunt fericirea concreta si autentica. 2entru mine...
8e ce sa nu ramânem tovarasi, toata viataH 'u ne vom mai întâlni alta data.
'u vom gasi, nici unul, care sa ne înlocuiasca. u m-ai creat, m-ai creat,
asadar, pentru cemarile sufletului tau. 8e ce nu ma ieiH
#cum, când stiu ca tu suferi mai mult, si din pricina mea, nu ma sfiesc sa te
cer, sa ma daruiesc tie. Mai târziu, fericiti, tu puternic, eu aproape de tine, ai
sa-mi multumesti. *iata ta îsi va pierde sensul fara mine. #propierea noastra -
de trupuri si suflete - nu va dauna operei. #tunci când vei fi obosit, slab,
deprimat, te voi mângâia. 'u m-ai învatat tu aceastaH 'u mi-ai sadit tu
pretuirea feminitatiiH...
'u te teme ca vei fi larva informa si oarba. *oi sti sa uit atunci când opera va
straluci perfecta. 2e mine, care am fost atât de slaba, nu ma înspaimânta
slabiciunile omenescului. Stiu ca tu vei izbuti, întotdeauna, sa le înfrângi.
u vezi soarele în dimineata aceastaH 2e tine te nelinisteste primavara, te
ceama, te sfâsieH &ând vrei sa ne întâlnimH îmi voi lua si eu licenta în vara, si
vom pleca. Sunt bogata si sunt libera. &u atât mai rau de cei ce ramân în urma
noastraK ne vor bârfi aflând ca am plecat fara sa fim soti. 'oi vom fi soti, dar
fara martori si fara oficiu. 'u e frumos asaH 'u e srcinal, nu e nou si nu e, mai
ales, realH #m putea pleca mâine. *om astepta vara.
&e sa-ti mai scriuH Sunt si eu obosita si fericita. #s plânge mult, mult, ma simt
înca trista. 2rietene, spune-mi de ce sunt trista acum atât de aproape de
bucuriile
$C pe care înainte ma temeam ciar sa le visezH 2rimavara, altadata...
$+
îti înapoiez <urnalul, asa cum ai voit tu. #s fi dorit, asta-noapte, citindu-l si
recitindu-l, sa transcriu anumite pagini. 8ar nu mai e nevoie. <urnalul e al
nostru, nu e asaH
2entru ca, tu nu poti spune decât da, acum. &riza ti-a trecut. 'u mai ai nici un
motiv sa te împotrivesti vietii noastre. 'ebunia ta trebuie sa se sfârseasca aici.
;ândeste-te ca tot ce ti-am scris nu se mai poate uita. Eu astept de la tine
fericirea sau moartea. ertium non...
8ar nu va fi decât fericirea. 2e amândoi ne ceama fericirea. #m fost destul
tristi, întunecati. e-am cinuit destul, si eu am suferit destul din pricina
nebuniei tale. &um ai putea spune nu, în primavaraH 'ostalgia plecarilor se va
preface în fapt. '-ai dorit tu, din adolescenta, rataciri pe tarmuri, pe ape,
printre munti, cu mineH u stii cum îmi ard flacarile plecariiH Sa colindam, sa
colindam... u ai sa scrii amintiriK eu am sa te ascult, seara, si am sa-ti
zâmbesc...
&âte nu vom împlini, împreunaH e voi ajuta întotdeauna. 'u m-ai învatat tu sa-
mi ajut tovarasul pe care îl voi alegeH e-am ales pe tine. e cer, te vreau, îmi
esti drag si îmi esti stapân. 'u mai stiu nimic, nu mai stiu nimic... Iar sunt
trista. &ând ne vom vedeaH #m sa fiu atât de... 'u stiu, nu stiu ce sa-si scriu.
i-am spus atâtea... Ma simt rusinata.
8ar tu trebuie sa vii, sa îmi vorbesti, sa plecam. u nu mai ma poti lasa
singura.
#cestea ti le scriu acum, sfârsita, lacramând fara sa înteleg pricina. 2rietena,
prietene, care e
'isPa ta.
S6ZSI3 2#II # II-#
A2#E#
#zi, # III-#B
C aprilie, s-a sarbatorit logodna 'isPai cu fiul cel mare al familiei care o
tinuse prizoniera în vacanta de iarna. #cest fiu e inginer si e îndragostit de
'isPa.
*estea am aflat-o de la adu. 2rietenul meu ma privea atent, încercând sa
patrunda dincolo. Eu am zâmbit si i-am spus1
- 'isPa a avut norocK va fi o casatorie fericitaK amândoi sunt tineri, frumosi si
bogati...
Seara i-am scris1 "2rietenul tau îti ureaza etc. E suparat ca nu i-ai împartasit
direct otarârea ta. înca o data, felicitari si salutari. 2.S. 'adajduiesc ca îmi vei
face, împreuna cu logodnicul tau, o vizita. Stii ca eu ies atât de rar"...
R
8e la + pâna la $G aprilie, am muncit ca un nebun, disperat si neobosit. 5cii
îmi lacrameaza de lecturi. Sunt palid, slabit si mâna îmi tremura.
#stazi m-am plimbat mult pe strazi, noaptea. în gradina, florile de liliac s-au
trecut. &artile s-au adunat atât de multe în rafturi, încât am început a le rândui
pe podele.
#s vrea sa-mi vad prietenii. 8ar ei au obosit sa vina si sa nu fie primiti.
#s vrea s-o mai vad pe 'isPa.
R
$$ aprilie. *izita *ioricai, cu obraz proaspat, cu geanta plina de caiete si carti.
ucreaza la #cademie pentru licenta. îmi spune ca 'isPa si-a amânat
eamenele pentru toamna, ca nu mai munceste, ci ziua întreaga ramâne
alaturi de logodnicul ei.
8e la 0ibi, stie ca 'isPa nu mai e trista, ci râde, glumeste si pleaca târziu de la
ceaiuri
$:! dansante. ogodnicul ei e fericit ca 'isPa s-a scimbat.
#scultam atent si luminat destainuirile *ioncâi. S-a înspaimântat de slabiciunea
mea, de tremurul mâinilor, de cearcanele ocilor, de multimea caietelor scrise.
- #i sa te surmenezi...
- 'u se surmeneaza decât cei care vor sa se odineasca, zâmbii eu.
- Mai ai mult de lucruH
- 2âna în toamna. în toamna plec...
- 3ndeH
- 'ici eu nu stiu, *iorica... 'u plec, însa, înainte de a aduna rezerve pentru cinci
ani. 2entru ca nu stiu daca voi mai putea citi, acolo unde ma duc...
*iorica mi-a marturisit si tristetile ei. Sfârseste 3niversitatea si nici un prieten
bun, si nu cunoaste ceea ce ceilalti toti cunosc... Si se înspaimânta de viata pe
care o va duce de acum. *a ajunge profesoara într-un oras de provincie. 8e
abia va gasi timp sa mai citeasca o revista, o carte la o luna. Ea, care
rascoleste acum #cademia... Si cât ar lucra, daca ar avea un sprijin... &âte n-a
nadajduit în acesti doi ani... Si anii au trecut, atât de repede, stupid de
repede... 6ireste, are sa sfârseasca si ea ca oricare studenta de la itereK sotie,
în cel mai bun caz, a unui profesor de liceu... Si nici nu-l cunoaste, înca. &e
frumos ar fi sa îndrageasca un coleg si sa ajunga amândoi profesori, aici, în
oras... &e mult l-ar iubi... 8ar mai sunt câteva luni. 8upa licenta, va pleca acolo
unde o va trimite Ministerul. rebuie sa traiasca, nu e asaH...
- *iorica, te razvratesti zadarnic...
- 'u ma razvratesc... Eu înteleg ca astfel trebuie sa fie, înteleg ca toate visurile
mele au fost visuri... 8ar e asa de trist... u esti baiat, poti pleca, poti cunoaste
tot, poti ajunge oriunde. 8ar euH... u stii ca eu am sa plâng în ziua licenteiH...
2entru mine, acolo e sfârsitul... îmi sfârsesc tineretea stupid, fara sa fi cunoscut
o primejdie, o durere mare sau o bucurie mare...
*iorica,8ar
- Stiu... toate
nu eacestea
tristH trebuie sa se întâmple, asa e firesc...
- 'u. înduri acum melancolia sfârsitului universitar, cum ai îndurat melancolia
adolescentei definitiv depasite. rece... #i sa începi o viata noua, cu oameni
noi, cu locuri noi. e-ai înlantuit acum de anumiti tovarasi, ai dorit anumite
întâmplari care nu se vor împlini. otul se uita... &âti dintre noi mai pastreaza
tristetea disperata a celei dintâi idile, în adolescentaH încei o epoca, si
înceierile sunt totdeauna triste. 8atoria ta nu e sa te lasi coplesita, ci sa dai
valori mediocritatii, sa gasesti sensuri tuturor faptelor care acum, în criza, ti se
par stupide, ucigatoare, stinse... upta împotriva mediocritatii biruieste numai
în doua împre-
jurari1 sau iesind din ea printr-o nebunie a sufletului, sau transfigurând-o. 2oti
trai în cea mai plata mediocritate fara a ajunge mediocru... E greu...
*iorica a plecat tot atât de trista, iar eu scriu în caietul acesta cele ce mi-a
marturisit ea si cele ce i-am raspuns.
Sunt atât de fericit sa ma simt tânar, proaspat, cu pieptul larg si umeri tari,
îndârjit în lupta cu mine, cu lumea, cu destinul... &ine ar putea sa ma biruie,
acumH
8e ce s-au despartit Mariuca si ;aidaroffH Mariuca se plimba prin parcuri cu un
student de la 2olitenica. ;aidaroff e îndragostit de o necunoscuta.. 8ragostea
lor a durat doi ani. 8e ajuns. #cum fiecare apuca pe alt drum. Mariuca asteapta
o casnicie pripita. ;aidaroff se pregateste pentru barou. 2oate nadajduieste o
sotie cu zestre, cu nume, cu rosturi politice.
8e 0ibi am auzit vesti triste. #ndrei aproape a zapacit-o. Si 0ibi îl iubeste, îl
iubeste. oti îi cunosc dragostea, si toti cunosc prudenta lui #ndrei. Mi-au ajuns
zvonuri ca 0ibi a facut nebunii ca sa-l retina, a încercat ultimul mijloc... 'u stiu
si nu cred.
&um n-a înteles, atâtia ani, ca nu o iubesteH
R
Scimbarea lui adu ma înspaimânta. E torturat de un gând absurd1 sa se
calugareasca. 8ar e, înca, atât de pacatos... Eu l-am îndemnat sa plece singur,
sa rataceasca, sa uite îndemnul la claustrarea oficiala.
îi înteleg gândul, dar ma înspaimânta urmarile. Misticismul lui adu, atât de
întunecat, fara disciplina... *a pacatui în manastire si mai mult. Iar linistea nu
si-o va gasi.
Eu l-am sfatuit sa-si treaca ultimele doua clase de liceu, parasite acum cinci
ani, si-apoi sa se otarasca. Sa mai astepte, sa mai mediteze. #scet si
singuratic poate ramâne si în mijlocul celorlalti. #scetismul oficial si poruncit e
plin de ispite. 'u linisteste, nu însenineaza. &alugaria tânarului nu e o alinare,
ci tortura.
R
Si tot n-am vazut-o pe 'isPa. Eu nu pot sa ma duc la Ea. îi astept la
mine, sus, în mansarda.
R
#zi, aproape de înserat, pe bulevard, am întâlnit pe 'onora. 3itase obraznicia
mea, scrisoarea fara raspuns si nepasarea cu care lasam sa treaca lunile fara s-
o vad.
'onora a fost astazi mai frumoasa, mai calda, mai patimasa. Mi-a marturisit ca
e îndragostita de un tânar actor, cu care se va casatori. Mi-a aratat fotografia
lui, cu o dedicatie stupida si dragalasa. I-a sarutat fotografia pe strada.
$:$
$:%
&e-am simtit
respectul eu atunci,
pentru mai 'onoreiH
dragostea puternic decât vointatremurând.
I-am soptit, mea, mai puternic decât
- 'onora, ai la mine4...
- #cum nu se mai poate. Sunt logodita...
- 'onora, în toamna plec, si, dupa ce plec eu, casa se darâma. E prea vece...
'u vrei sa vezi, pentru cea din urma oara, mansardaH... #cum doi ani o
îndragisesi... 'u ai amintiri în odaita meaH...
- #i sa fii cuminteH
- &a un prieten. R "X
Mi-a zâmbit, mi-a luat bratul - si am plecat.
Eu îi simteam trupul încordat, iar sufletul vast, vast...
- # început sa fie cald în mansarda ta...
- Scoate-ti bereta, scoate-ti tot ce vrei...
- #i început sa vorbesti ciudat.
- 'u, voiam sa te sarut comod.
- 'u se poate.
I-am strivit buzele si i-am frânt mijlocul. 'u si-a putut sfârsi fraza cu împotriviri.
- 'onora, e inutil sa te prefaci pudica... #minteste-ti. X - 'u se poate4... #cum
sunt logodita.
- &u atât mai rau pentru logodnicul tau... îmi placi si mie.
- 'u te mai recunosc... asa-ma4
0ratele mele erau prea tari. &opcile de pe umeri se descisera singure. I-am
zarit sânii, bruni si speriati.
- 'onora, altadata ma lasai sa-ti sarut sânii...
- #cum ai sa vrei mai mult... nu se poate4...
8e unde îmi
perversa. gicea
Stiam ca o'onora
puteamgândurileH Ma enervau împotrivirile
stapâni prefacându-ma ei de fecioara
inocent, desfatând-o si
apoi luând-o ca un fur, fara aparare. #m ales cealalta cale. #m cerut-o, sincer si
direct. # început sa râda. 5 giceam tulburata, de primavara, de simturi, de
purtarea mea, de ineditul faptului pe care-l întelegea din ocii mei.
rupul i l-am frânt. 0ratele i le-am înlantuit de bratul meu. #m despicat
genuncii si i-am stapânit coapsele. 6aptul s-a petrecut înainte ca 'onora sa
judece, înainte ca eu sa sovai.
'e-am desfatat trupurile.
- 8e ce ai facut asta, de ce ai facut astaH...
în patul meu, între carti, logodnica celuilalt plângea.
2riveam pe ferestruica. Si simteam tulburarea nestinsa, si iar doream
trupul fetei cu mireasma florii de liliac.
R
8in scrisoarea catre 2etre.
"...u nu ai biruit, ci ai fugit din lupta. #m recitit cele ce mi-ai marturisit la
începutul primaverii. audai logodnica pe care acum o socotesti obstacol în
viata ta de cuceriri sociale. #i facut acel pas pentru care trebuie sa te cinuie
mustrariK ai fagaduit, si te-ai logodit. #poi, într-o zi de reculegere, cu
eamenele trecute, ai înteles greseala si ai fugit. 6uga ta nu e o dovada de
vointa, ci un fapt las. #i fugit dupa ce îti dadusesi cuvântul de cinste ca vei
ramâne prins. 2entru mine, acest cuvânt eista.
#cum, din acel oras departat si imens, îmi scrii ca nebunia te-a mântuit. e-a
mântuit mediocru si umilitor. 2entru mine esti înca un învins.
'u mi-au placut cuvintele de osânda împotriva logodnicei. Ea nu e vinovata. #i
fost atât de slab, încât ai urât faptura care ti-a dovedit, efectiv, slabiciunea. 8e
ce s-o urasti si de ce sa fugiH rebuia sa ramâi aici, sa rupi logodna,
prefacându-te îndragostit de alta sau prefacându-ti vicii care s-o înspaimânte.
#ceasta
va era barbatesc,
fi o uitare organica, anu fuga. #colo,
sufletului în orasul
nascut cu nu
din trup, ispite, ai s-o uiti. Esuflet.
a adevaratului umilitorK
Si-mi scrii ca te simti puternic, mare, însetat si ma îndemni sa fac si eu tot asa,
daca ma vor surprinde împrejurari asemanatoare. &u o singura deosebire1 eu
voi pleca dupa ce voi învinge. 2lecarea mea nu va fi fuga, ci faptul celui care
vrea sa-si vindece ranile în singuratate.
8e altfel, eu nu am nevoie nici de plecare, nici de fuga. *iata si vointa mea îmi
sunt ajutor neînvins. Simt vara în mine si în arbori. Seva fierbinte îmi aduna
puteri neîncipuite. 'u ma întristeaza nimic1 nici risipirea cercului, nici logodna
'isPai, nici plecarea mea pentru atâtia ani, nici darâmarea casei în care am
copilarit, a mansardei cu amintirile adolescentei, cu atâtea amintiri. 'u ma
întristeaza, pentru ca sufletul meu e atât de vast, încât cuprinde într-însul
dureri, bucurii, înfrângeri, nostalgii, doruri, fara sa se sfarme si fara sa se
tânguie.
înjurai meu, toti sunt tristi de vara si de despartiri. 8e ce sa fiu tristH Eu stiu ca
toate acestea trebuie sa se întâmple. 'u eista decât doua vointe1 cea cosmica
si cea eroica. #mândoua sunt tragice. umea trebuie sa se plece si sa-si
primeasca ursita fara sa murmure. Eu ma simt de acum definitiv deasupra
celorlalti. înapoi nu ma mai pot întoarce, pentru ca sufletul e transfigurat. 'u
stiu daca îmi întelegi seninatatea, încrederea în pasii mei de-a lungul tarilor si
anilor, sensul eroic pe care l-am deslusit dupa trei ani de încercari si atâtea luni
de cinuri. &laustrarea mea nu a fost o fuga, ci o meditatie, o reorganizare a
mijloacelor de lupta. u nu poti întelege pretuirea biruintei, pentru ca nu stii
cine mi-a fost dusman.
#m toate motivele sa fiu trist, si sunt totusi ealtat. 'u o ealtare provizorie si
trucata. #cestea au trecut, o data cu cele din urma reminis-
$:9
$:
cente ale adolescentei. Ealtarea izvoraste din îndurarile mele, din ultimele
eperiente, din sensul pe care îl dau eu lumii. umea vasta, nesfârsitaK sufletul
meu e vastK nazuintele sunt nesfârsite si împlinirile vor trebui sa fie nesfârsite.
#ceasta o spun eu. Eu, care am îndurat magia cuvântului Ttrebuie_.
Soarele eistaK atât timp cât îl simt aproape de ce sa ma întristez, de ce sa ma
tulbur, de ce sa plângH 'u mai am doruri, pentru ca dorul se preface în
realizare. *oi pleca. 'imic nu trebuie sa ma tina de vecile tinuturi, de vecii
oameni. în fiecare ceas, altii. ot mai departe, tot mai sus. Eu pot sa gândesc
acestea, pentru ca eu le voiesc îndeplinite. 'u plec si nu ratacesc ca sa uit. 'u
voi uita nimic. &u cât mai mult se vor aduna amintirile, cu atât voi fi mai fericit.
'u fericit în sensul comun. &i fericit, adica eu însumi.
...Sfârsesc aceasta scrisoare prea lunga amintindu-ti de fapta ta lasa, bicisnica
si mediocra. 'u ai dreptul sa ma îndemni spre pilda, pe mine,
care am pasit mult mai sus, fara oa nimeni sa stie sa înteleaga..."
R
2rietenul meu îmi scrie.
"...recând prin ausanne, am vizitat în sanatoriul universitar pe studentul
tuberculos cu care am discutat acum doua veri, la scit. E foarte rau bolnav,
dar e senin. Studiaza matematica fara sa stie medicii, mental. M-a întrebat de
tine, m-a întrebat daca ti-ai gasit credinta sau starui în prezumtiosul tau
eroism. 'u am stiut ce sa-i raspund. I-am spus ca ma rog lui 8umnezeu ca sa-si
pogoare arul asupra-ti si sa te mântuie de nelinisti.
#m întârziat mult de vorba. El mi-a spus ca se afla pe urmele unei descoperiri
ce întrece tot ce s-a împlinit pâna acum în lume. Mi-e teama de prietenul
nostru.
'u stiu nimic de la tine. 'u ne-am vazut si nu ne-am scris atâta timp... 8e ce
ne-am uitat noi, oareH 'u-ti sunt, înca, cel mai bun prietenH
Eu am început sa ma vindec de dragostea înceiata atât de amar. 'u-ti pot
scrie aici si nu pot spune nimanui cât am suferit. #m plâns, m-am rugat de ea,
m-am târât la picioarele ei... Eram aproape de nebunie, de sinucidere. Ma
rugam lui 8umnezeu zi si noapte. Studiul nu m-a alinat, ci numai credinta.
întelegând ca nimic nu se mai poate întoarce, am vrut sa uit. Si n-am putut uita
decât acum, dupa un an, dupa rataciri în care mi-am celtuit tot ce aveam. Ma
voi întoarce sarac, crestin si dornic de munca. Sunt mai adâncit. ot ce staruia
adolescent în oci, pe frunte, pe buze a pierit. Simt ca sunt mai amar, mai trist
si simt ca voi ramâne vesnic asa. #m fost înfrânt, am fost calcat în picioare,
istovit. #cum, ma înalt iar.
u ce mai lucrezi, ce mai planuiestiH Mi-au ajuns zvonuri despre o munca
înspaimântatoare, începuta în toamna si sfârsita de abia acum. #stept roadele.
Esti fericit ca poti lucra în tina, linistit, netulburat de ispita dragostei. 2rietenul
meu, asculta-ma1 nu iubi. *ei suferi mult, vei îndura umiliri si înfrângeri inutile.
&auta linistea, pazeste-ti-o. E singurul lucru care pretuieste în viata..."
R
#stazi, $! august, am privit soarele pogorând înapoia câmpurilor dobrogene.
Sufletul mi-a fost strabatut de acelasi orgasm al poftelor vaste. în fiecare
dimineata si în fiecare amurg, eu privesc soarele. #cesta îmi aprinde în vine
jarul fara care nu pot vietui. aud soarele în fiecare dimineata si îl tângui în
fiecare seara. raiul meu e simplu si aspru. ocuiesc aceeasi odaita, la aceeasi
gazda de acum doi ani. 8ar nu mai scriu povestiri într-un caiet cu pagini albe.
Si în satul
2aul. rasfirat
întâlnesc altipe coastasinu
oameni mai întâlnesc
le zâmbesc. '-ampefost
'isPa, pe #ndrei,
un singur ceaspe 0ibi, pe
trist.
atacesc pe câmpuri, sorb vazdu sarat, îmi odinesc ocii în mare. ;ândurile
mele sunt acum greu de pogorât în scris. Sufletul meu e tot atât de cald si
pastreaza tot atât de neatinsa pretuirea 'isPai.
'isPa îsi petrece vacantele la munte, lânga logodnicul ei. Ma gândesc la
rastimpuri la ea, la vecii membri ai cercului, despre care aflu putine vesti. 'u
sunt trist ca toate acestea au trecut. &ele ce vad înaintea mea, drumurile care
ma îmbie, raspântiile cu vânturi, cerurile cu ispite, întunericurile cu primejdii
nu-mi îngaduiesc timp sa ma întristez. Sunt atâtea de cucerit, de aflat, de
gustat... Sunt pamânturi care ma ceama, sunt insule care ma asteapta, sunt
carti care ma doresc, si atâtea topuri de ârtie alba, rece, ispititoare, care ma
atâta. #ltadata, ma întristam la fiecare amintire, la gândul unei despartiri, al
unei livezi înflorite, al unei seri de toamna. #cum, amintirile ma îndârjesc pâna
la turgescenta. Eu sunt, si ele au trecut. ;ândul acesta ma înfrigureaza de
desfatari. Eu am ramasK cum de-as putea fi trist pentru ca am înfrânt moartea,
am îndurat ani, si am ramas.
;ândul de a ma crea, de a ma lumina pe mine fara a face din viata, creierul si
sufletul meu o capodopera, îl împlinesc. oate fagaduielile le împlinesc. Munca,
vegile, ratacirile pe câmpuri, pe tarm ma desfata. Soarele, lumina, florile cu
tulpini scamoase le-am îndragit. 'u mai ma simt singur. &eea ce era altadata
obscur si tainuit în suflet, acum stapâneste. 'u ma mai pot simti singur1 pentru
ca sufletul limpezit în singuratate a ramas acum singurul meu suflet, si vietuind
cu el nu ma mai tulbura dorurile si nelinistile celuilalt suflet, înlantuit de lume.
$::
$:7
#cest caiet, început într-o zi de vara cinuita, se va înceia cât de curând.
Sovai sa-mi încredintez gândurile de acum unor pagini vecine cu paginile scrise
în alta vreme.
&aietul se va sfârsi firesc, fara strigate, fara entuziasm, fara tânguiri. &alm si
retinut, asa cum îmi va fi drumul. îl voi rasfoi, câteodata, serile. Si ma vor întari
oglinda slabiciunilor si tulburarilor care au fost înfrânte
pentru ca trebuiau depasite.
R
5ctombrie. oamna e senina si calda. Sfârsesc eamenele, cu sufletul
împrospatat de toamna, zvârcolit de cemarile tarilor care îmi sunt streine. îmi
pregatesc plecarea.
#m întâlnit pe 'isPa. # sovait, câteva clipe, apoi mi-a scuturat mâna. 'u ne-am
întrebat. Eu o priveam1 era scimbata, frumoasa, cu bucle negre deasupra
fruntii palide. #m vorbit despre eamene. #flând ca plec, mi-a cerut sa mergem
împreuna la manastirea unde ne-am cunoscut. 2oate ziua aceea va fi ultima zi
a prieteniei noastre.
- Merg, 'isPa, desi drumul la manastire nu va fi sfârsitul prieteniei. #stfel vreau
eu, si am dreptul sa aleg, aici...
Mi-a zâmbit. Era atât de tulburata de întâlnire, de cuvintele pe care i le
spusesem, de privirile mele arzatoare si stapânite, încât si-a scos
inelul de logodnica si l-a ascuns. #m zâmbit si eu.
R
oate diminetile au fost frumoase. # fost senin, si trist, si cerul înalt, si
câmpurile aspre, în dimineata întâlnirii noastre. Eu eram otarât s-o ajut pe
'isPa, sa-i amintesc si s-o conving ca i-am ramas, înca, cel mai bun prieten.
în gara, am întâlnit-o cu aceiasi oci viorii, cu ovalul fetei mai trist, cu buzele
mai palide.
-#m0una dimineata,
început 'isPa4...
sa-i vorbesc, sa râd, sa glumesc. I-am spus câte fapte noi ne
asteapta pe drumurile noastre. #l meu e, poate, un drum de culmiK dar si
drumul ei merita sa fie batut sincer, voios, culegând desfatari. Ea era tot mai
trista, si îmi zâmbea numai, alaturi de mine, privind, pe fereastra vagonului,
câmpurile în toamna.
#m ajuns, i-am luat bratul, si am pornit pe cararea ce înconjoara lacul.
#mintirile se împrospatau, dureroase. 2adurea era acum sângerata, cu aleile
pustiite, cu frunze multe luate de vânt. 8rumul ma îmbata, ma înspaimânta. Ma
înaltasem atât, în trei ani...
- &ând pleciH
- în câteva zile, 'isPa.
- #i sa uiti, nuH
&um i-as fi putut spune ca nu voi uita, niciodataH
- E stupid... nunta mea e la sfârsitul lunii... iar n-ai sa fii... #m mângâiat-o pe
par, zâmbind.
- Stii care va fi darul meuH 3n caiet alb, legat în piele, si sus, pe prima pagina, o
data...
- *reau sa-ti însemni viata. &ând ma voi întoarce si te voi gasi scimbata,
înfrânta de mediu, de mediocritate... am sa încerc sa aflu toate împrejurarile
prin care sufletul din mine a pierit... Stii, 'isPa, ma pasioneaza agonia mea si a
fapturilor mele... E tragicK si reconfortant pentru mine...
- 8e ce îmi spui toate acesteaH...
# început sa plânga, si bratul ei tremura, si ocii se adânceau sub lacrimi. 5
priveam, îmi ascultam sufletul razvratit. 5cii se înfigeau în zari, în cerul cu
flacari reci.
- Eu credeam ca ai sa ma mângâi, ai sa ma ajuti...
- 'isPa, prevestindu-ti fericirea în mediocritate, eu te mângâi. e stânjeneste
cuvântul, stiu.
provincie, Spune-i
cu sot cinstit,atunci cum
cu copii vrei1 casnicie,
frumosi... #lege fericire comoda,
tu cuvântul... Eu în orassa-ti
vreau de
spun ca vei începe o viata noua, care nu e cea pe care am ales-o amândoi, în
anii prieteniei noastre, dar care te va face fericita, pentru ca te va abrutiza
spiritualiceste...
- 8e ce îmi vorbesti, de ce îmi spui toate acesteaH... 'u stii ca atât cât eisti tu,
nu pot fi fericitaH...
- #i sa uiti 'isPa, departe de mine ai sa uitiK cum ai uitat când te-ai logodit...
#m lasat-o sa plânga. în padure se isca vânt de ramuri. Daream nori albi
adunându-se. 'isPa tremura tot mai dureros. #s fi voit s-o mângâi, sa-i spun ca
mi-e draga... 8ar sufletul era de acum senin. Si cu cât se tulbura padurea, cu
atât sufletul se însenina.
- Stii ce vreauH... Sa cautam trunciul de lânga lac unde mi-ai gicit în palma...
- Se apropie furtuna, 'isPa...
- *reau sa-mi amintesc... #tunci era primavara, era atât de frumos, eram atât
de naivi... Eram în anul întâi...
- Si acum, esti licentiata. Si e toamna. Si se apropie ploaie, cu vânt rece...
Mergem spre gara, 'isPa...
- 'u, nu... vreau sa revad si manastirea si biserica...
- 'isPa, se întuneca.
- &e ne pasa nouaH 'u mi-e teama de ploaie, nu mi-e teama de padure... *reau
sa mai vad o data...
f $:C
$:+
- Si eu vreau sa ne înapoiem. u traiesti din amintiri, dar eu traiesc din viata.
&e-mi pasa de
lor în suflet, daramintiriH
nu vreau&e-mi
sa le pasa de acea primavara
împrospatez, acum cândnostalgicaH
se vestesteîsiploaie...
au locul8e
ce sa ma întorc înapoi cu trei ani când viata ma asteapta, vasta si ispititoare,
înainteH... Mergem spre gara, 'isPa4
'u s-a mai împotrivit. acrama, si lacramile îi alunecau pe obraji, ca din ocii
unei icoane.
2adurea fosnea, se risipea si se aduna în vârtejuri de frunze. &erul se
întunecase. #m iesit la câmp. &âmpul era întunecat, cu iarba pustiita de soare
si bruma. 8rumul catre gara era de pe acum înnegurat de ploaie.
2loua, ploua. 'e ajungeau miresme de câmpuri rodite cu samânta norilor. Si
vântul iscat din munti cinuia padurea. ;emetele se fugareau deasupra
brazdelor.
2aseam amândoi, cu fruntile plecate în ploaie. 'isPa plângea, blând. Eu îmi
simteam sângele razvratit de frig, muscii înserpuiti pe oase, umerii încordati.
Eram puternic, eram puternic, alaturi de lacramile 'isPai...
în gara, am asteptat tacuti cel dintâi tren catre oras. 2riveam cum ploua. 8e-a
lungul copacilor loviti de picuri, eu zaream tari cu lumina, tari cu zapezi, cu
orase... îmi gândeam drumul meu, patimas de tot ce voi afla, de tot ce voi
stapâni în anii tineri, pe care abia îi începusem... 'isPa îsi alinta la rastimpuri
pleoapele cu batista alba si mica.
S-a apropiat trenul.
- 'oi ne vedem astazi pentru cea din urma oara.
- 8a, 'isPa.
- Si ne despartim de acum...
- 2entru cinci, zece ani... 2e urma, iarasi ne întâlnim... -8a...
- *ine trenul, 'isPa...
- rebuie sa plecam, nuH...
6ireste, trebuie sa plecam. Eram numai noi doi în sala de asteptare. 'isPa,
ridicându-se,
lung mi-a
si dureros aratat
ca un cu degetul obrazul, si a zâmbit. #m sarutat-o pe gura,
geamat.
'e-am urcat în vagon tristi, tulburati. 'u ne-am vorbit pâna la gara. în trasura,
i-am strâns iarasi mâna.
- a revedere, 'isPa4...
5rasul se înseninase, proaspat dupa ploaie. #m plecat, singur, pe strazile reci.
3niversitatea e iarasi înviorata în valul de studenti tineri, de studente timide.
&oridoarele se lumineaza de oci, de zâmbete, de obraji. Salile sunt tulburate
de neastâmparul celor din anul I. în bancile din fund se
asaza aceiasi studenti glumeti, în bancile din fata aceleasi studente cu mâinile
albe.
2rofesorul de logica stârneste aceleasi nelinisti. otul e viu, e proaspat, e nou.
'u cunosc pe nimeni. #i mei s-au risipit. 0anuiesc în perecile stânjenite de
ocii celorlalti legaturi pe care anii le vor strânge si apoi anii le vor desface.
R
3ltima zi si ultima noapte.
Eu plec, iar mansarda mea se va narui. în locul casei batrâne, alta casa - înalta
si cenusie - se va înalta. Intorcându-ma, nu-mi voi mai recunoaste strada,
copilaria, adolescenta.
2ovara amintirilor piere, o data cu mansarda. Ma simt usurat, liber, zvelt,
patimas si odinit. 8e ce sa-mi amintesc, la orice pas în odaita scunda,
trecutulH...
&artile au fost coborâte în lazi. 5 parte ma va întovarasi dincolo de tara, o
parte ma vor astepta în podul bunicii. afturile sunt acum goale. Mansarda
mea pare ciudata, ranita, ciuntita. &adrele au fost coborâte, globul de la lampa
ridicat. /ârtiilecu
liceu, caietele dinpovestiri
sertare,siadunate
gânduri,siîngesuite
scrise vreme de lada.
într-o zece ani,
Mi-am<urnalele din
ales numai
câteva plicuri, câteva ârtii.
Seara, a vOnit adu si s-a întristat, în timp ce eu rascoleam sertarele si
rânduiam cartile în lada. Se întrista amintindu-si cum m-a cunoscut în
gimnaziu. &um ne-am împrietenit, si noptile de adolescenta, si lectura timida a
celor dintâi pagini scrise, si adunarile prietenilor... Marcu si 2etre la 2aris. 3n
prieten la ;eneva, alrulla orino... &eilalti, risipiti prin oras, printre oameni
straini noua... Se întrista amintindu-si si de 'onora, de #junul cu bucurii, de
colinde, de 0ibi, de *iorica...
- Esti copil, adule... Se darâma doar zidurile.
asfoiam ârtii multe, ca sa nu-mi vada ocii. acramile lui erau mai puternice
decât vointa-mi încruntata. rebuia sa ma grabesc. în zori, ma desteptam.
adu lacrama, fumând. umina îngeta între rafturile goale, deasupra patului
fara iconita.
#m tresarit o singura dataK când am gasit cutia cu amintiri uitate. #m zâmbit
citind însemnarile pe plicul de vizita1 "a ce te gândestiH a cel care trebuie sa
moara..." #m zâmbit descizând plicul cu data din aprilie si scrum de tigara. Se
mai afla în cutie pasaportul meu pentru Italia, si între filele pasaportului, la
rubrica1 "espersonnes >ui accompagnement le porteur passeport", o fâsie de
matase si o fotografie de a 'isPai, cu dedicatia1 "8evinez, devinez toujours"...
#m pus cutia în lada, alaturi de fotografiile din copilarie, din liceu, din
3niversitate.
- adule, încearca sa fii tu aici în ziua când se va darâma casa...
$7G
$7!
El a plâns, eu l-am îmbratisat. recuse miezul noptii. Ma simteam ostenit si
strain.
- adule,
'e-am în zori,pe
sarutat, ma destept...
amândoi Sa neEudespartim...
obrajii. i-am daruit cea mai frumoasa carte pe
care am gasit-o în lada mea descisa. El tot ce a avut asupra-i1 un pieptene si
un carnet.
-am întovarasit în curtea cu trandafiri îngropati, cu tufe de liliac. Se facuse
frig, frig. 6elinarele pâlpâiau la colturi de strada.
- Sa te gasesc sanatos, adule...
#cum, scriu aceasta ultima pagina. &aietul îl voi purta cu mine, ratacind.
'u sunt trist, nu plâng. &i ma simt numai obosit, obosit, de lupta care a durat
prea mult si prea crâncen.
renul meu despica dealuri si câmpuri brazdate. M-am încinat soarelui care s-
a înaltat în cerul rece. oamna e senina si înalbastreste padurile.
evarsari de viata ma înabusa. #s vrea ca trenul sa alerge, sa cutreiere, sa ma
coboare în gari necunoscute. 2oftesc orasul strain ca pe un fruct zemos.
2oftesc anii care îi voi petrece într-însul ca pe un trup. *iata ma ceama, vasta
si diversa, înspaimântatoare în ispite, cu geana vânata. 8rumul ma îmbata. 'u
las în urma mea nimicK nici amintiri, nici lacrami, nici tristete. otul e înainte, în
orasul strein, în lumea noua care ma asteapta. oate gândurile, toate dorurile
se încordeaza catre anii dinaintea mea, la cele ce va trebui sa împlinesc, la cele
ce va trebui sa cunosc si sa îndur.
'u ma înspaimânta nimic. *iata ma atâta ca o primavara perversa. 'u voi lasa
sa-mi scape nimic din cele ce mi-a fagaduit. în fiecare dimineata, voi renaste.
In fiecare noapte, ma voi darui...
&erul e acum însângerat si calm. Soarele se pogoara, alaturi de o padure si un
râu. #scult cum alearga trenul însetat de vazdu. &âmpul cu roada
însamântata ma tulbura. 5cii nu mi-i pot dezlipi de zarea catre care alearga
trenul, neodinit.
Sufletul meu e aspru, vast si senin. înapoia mea, îi banuiesc pe ceilalti. înainte,
simt fluturari de meniri.
S6ZSI
&linceni, !+$C
!l-l+ februarie
$-C martie
#88E'8#
$7$
<3'#3 3'3I 5M S3&I
Eliade ;. Mircea ci. * reala !+$l-l+$$
&itind aceste pagini, astazi
!$ noiembrie !+$%,
mi-am dat seama cât se poate
scimba un adolescent în
rastimp de doi ani si am râs
de "suferintele" mele.
Starui în nadejdea romanului
"omului sucit", dar dupa alte
conceptii. &opilariile acestea sunt
bune de descretit fruntea la
necazuri si ca un vesnic imbold
spre perfectiune.
2oate în toamna anului !+$
voi zâmbi de cele scrise acumK cât
despre mine, ma rog 8omnului
sa fie astfel.
$7 octombrie
oate jurnalele!+$!
de zi încep de la zi-ntâi a lunii. Eu l-am început astazi, caci
astazi începe greul scoalei, când convoiul suferintelor si umilintelor a început a
se abate pe capul meu, rotund si tuns ca-n palma, pe capul meu de elev în
clasa a cincea.
Scoala s-a început de doua saptamâni si parea ca luase un aspect cu totul
diferit de cel de anul trecut. &el putin asa credeam eu. 8ar azi, azi vazui ca ma-
nselasemK au început a curge notele, si rele, si bune, cele mai multe rele,
bineînteles, iar cuvintele "lenes" si"mediocru", aceste epitete ce nu pot sa le
sufar, au început a se gramadi asupra persoanei mele.
2rima umilinta am simtit-o astazi dupa ce obtinusem "slab" la matematica, în
dosul meu auzii1
- 8a4 un nebun ce se tine de prostii si filozofie4
- &e filozofie, "monser"4 &urata nebunie4
- S-apoi e si "lenes".
enesK gicii ca se vorbeste de mine.
8a, desigur, eu sunt singurul elev în clasa care nu învat, cu toate ca profesorii
ma cred inteligent. enes4 Eu sunt, caci de câte ori sunt ascultat, întotdeauna
ma-ncurc si se vede cât de colo ca n-am pus mâna pe carte4
enes4 8a, lenes, si cu toate acestea nici o mustrare de cuget, nici o tendinta
spre îndreptareH4 &e 8umnezeu4H 2arca n-as fi om.
Si 6abre îsi primise odata, în copilarie, renumele de "lenes", dar se puse pe
munca si îi întrecu pe toti.
8ar euH4 6ara amorul-propriu al naturalistului, fara pic de remuscare în fata
raului, îmi pun mâinile în ureci si trec mai departe.
enes, lenes4 iar
$C octombrie !+$!eu nu raspundK ce las4
oata ziua am fost suparat. &auza n-o stiu nici eu, dar efectele le simt si le
îndur.
întors acasa, m-apucai de studiul meu favorit, zoologia, studiu de pe urma
caruia îmi atrageam atâta înjosire în fata camarazilor.
In odaita mea plina de unelte proprii, borcane si eprubete, rafturi de carti,
micul meu muzeu, uit toate amaraciunile si peste putin sunt cel mai fericit om.
în lumea celor care nu graiesc, în lumea instinctului si a inteligentei, în lumea
muta în aparenta, care-ti ofera fara rautate tot ce are ea mai frumos si mai
sfânt, în lumea aceasta îmi petrec eu cele mai frumoase clipe ale copilariei4
3itând ca mâine am scoala, ca sunt condamnat sa stau cinci ore într-o clasa
care n-are nimic care sa o faca placuta, uitând ca mâine poate m-asculta,
poate ma... cearta, eu ma încapatânez si stau neclintit în fata micului acvariu,
improvizat dintr-un borcan de muraturi, unde se zbate o întreaga familie de
tritoni.
Mâine, la scoala, voi auzi din nou în dosul meu mustrari batjocoritoare la
adresa "nebunului" care-si "pierde vremea" cu gânganiile si nu stie nimic la
scoala, iar la urma, ultima injectie cu fierul înrosit, ultima picatura de otrava1
lenes. enes, lenes4 Simt ca lacrimi îmi împainje-
$79
$7
nesc ocii, ma dau la o parte. ;rupul trece fara a ma baga în seama, crimile
navalesc... fug. enes4...
! noiembrie !+$!
2rima bucurie4 5 nota buna la fizica. 6ara a fi citit ceva, ca-ntotdea-una,
ajutorat numai de fondul de cunostinte din anii trecuti, am luat nota noua.
Si-aici mi-au venit lacrimi, dar nici de bucurie, nici de suparare... de mândrie.
Simtii pentru
parasit-o cândunreluai
moment placerea
ultimul capitolveninoasa a acestuiposi-tive
din a pilosopie viciu, darde
repede am si
#. &omte
când vazui ca un simplu semn într-un catalog oficial e ca si un numulit pe lânga
un mamut fata de scopul vietii mele.
&itii pâna seara "pilosopie" si de abia atunci mi-adusei aminte ca mâine nu-i
sarbatoare, ca se poate foarte bine sa-mi scimb dispozitia generala printr-un
simplu "insuficient" si de aceea cautai cât mai curând sa ascund volumul, ca sa
nu fiu tentat de titlu-i sugestiv sa întrerup tema începuta. #veam de facut o
comparatie la românaK fara pregatire, începui de-a dreptul pe caiet, de
remarcat asemanarea în ce priveste elementul... dramatic... recu un ceas si,
în sfârsit, ma sculai, ca s-o termin.
&u tocul rezemat de buza calimarii, cu cotul presând gresit un pacet de foi din
cartea de româna si cu capul aplecat peste scrisul proaspat, adormisem... cu
lampa aprinsa. Si când ma sculai, primul cuvânt îl auzii de la tata1 este cam
"lenes".
Iar lenesH 2âna cândH
Si, surescitat peste masura, ma pravalii pe scara si ajunsei fara întrerupere,
drept în fata baii... ca sa fac un dus4
malul lacului /erastrau, tinta cercetarilor mele. 2âna la încetineala ploii ma
refugiai lânga podulet, cu care ocazie observai cu vadita parere de rau moartea
tuturor insectelor capturate. e pusesem într-un flacon cu sulfura de carbon, în
care le tineam anume pentru anatomie4 &ertându-mi distractia pagubitoare,
desertai flaconul, fara a fi mângâiat de nadejdea ca l-as fi putut umple la loc.
8ar... ce s-a facut, s-a facut.
*azând ca ploaia nu înceteaza, am iesit din ascunzatoarea mea si, încalzit de
entuziasmul
îniunecoasele-imeu pentru stiinta,
buzunare ma dezbracai
patru borcane de pardesiu,
de mustar, doua descosei
miere la
si iveala din
o duzina
de eprubete si începui eplorarea locului. #manuntele acestei nepotrivite
activitati stiintifice au fost destul de dureroase1 e destul sa amintesc ca am
facut de doua ori cunostinta cu raceala apei la picioare si ca am avut nenorocul
sa vad inundate de broaste toate ainele mele udate de ploaia ce nu înceta.
ezultatul a fost umplerea a doua borcane cu crustacei, insecte si larve
acvatice pe care urma sa le transport la locuinta-mi din mansarda caselor din
strada Melodiei nr. !.
6u destul de trist ca vatmanul de la tramvai nu ma primi în veiculul automat
ce conducea, dat fiind ca argument principal cantitatea neobisnuita de loess
galben ce transportam în pardesiu, precum si aspectul imeric a doua broaste
moi, ce se zbateau între peretii unui borcan de sticla.
'u ma descurajai si mersei mai departe pe bulevard oferind o priveliste rara
trecatorilor amatori de asemenea lucruri. &ând ajunsei acasa, mama încuie usa
si ma vazui silit sa ma curat în mijlocul curtii, ne-scapând bineînteles din
vedere recolta mea stiintifica.
0ucuros, în sfârsit, ca scapai de toate formalitatile ce le întâmpinam din partea
mamei si a servitoarei si putui sa patrund în odaia-mi calduta, studiai pâna la
unsprezece, când tata veni si-mi stinse lampa.
Sâmbata, % noiembrie
Indispozitia de zilele trecute mi-a trecut, si astazi, cel mai înfocat optimist, am
pornit-o la ecursie.
8a, la ecursie, cu toate ca bruma ce cade dimineata e destul de groasa si cu
toate ca la patru se-ntuneca de trebuie sa aprind lampa.
îmbracat foarte rudimentar, cu getele lui unciu-meu în picioare, ma visam în
vacanta, când fara teama de mutra profesorului de franceza si fara frica de
spinarea rautacioasa a radicalilor erborizam multumit, ca cinezul dupa ce si-
a mâncat
repede maorezul,
aduseînlameleagurile dimprejurul
realitate. Eram pe 0rasovului. 8ar o bura de ploaie
8uminica, 9 noiembrie
#stazi m-am sculat la noua, contrar obiceiului meu de a ma destepta o data cu
gainile.
oata noaptea ma visai... în unis, scapat de scoala si elevul unui însemnat
naturalist englez, care venise sa faca studii.
8imineata, când m-am sculat, fui foarte deziluzionat, când în loc de trandafiriul
cer al unisului, sub care-mi rasfatasem spiritul noaptea întreaga, ma vazui
înconjurat de o bolta plumburie, morocanoasa si ploioasa, care numai la poezie
nu te predispunea.
$7:
$77
Mi-adusei aminte de aioma lui #lecsandri1 "omânul e nascut poet", si
niciodata imaginea zâmbitoare a poetului nu-mi aparu mai clar în minte ca în
acel moment.
*azând ca nu vine nici un sol care sa afirme cele visate de mine, ma vazui silit
sa ma-mbrac, mai ales ca odaia se cam racise.
oata ziua am fost ocupat cu cercetatul animalelor din ziua precedenta si,
vesel ca-mi clasificasem cea mai mare parte, prelungii sedinta pâna la opt.
5ra unsprezece si un sfertK aud pasi pe scara. 8esigur ca e tata care vine sa-mi
stinga lampa.
Sunt cinci ore de când citesc ca un disperat Souvenirs entomolo-gi>ues si de
când admir si preamaresc în gând pe nemuritorul 6abre.
8ar... trebuie sa ma culc, caci mâine avem engleza si nu prea stiu, cu toate ca
e singura
Mâine4 materie
ma-nfior la care
când audînvat cel mai
cuvântul mult.
acesta aducaior de voie buna sau tristete.
Mâine4H &e-o fi mâineH #, timpul4...
7 noiembrie
#zi a plouat toata ziua. ristetea naturii s-a transmis si asupra mea, caci toata
ziua astazi am fost trist.
începui seria a doua a Souvenir-snlor si, entuziasmat din ce în ce mai mult de
"*irgil al insectelor", nu ma ridicam de la masa decât seara, când ma cema la
masa. '-am putut mânca mai nimic. #veam întotdeauna pe naturalist în fata
ocilor, înconjurat de o aureola formata din insecte si îi pizmuiam fericirea ce-a
simtit-o.
8upa-masa trecui sa cânt ceva la pian. încercai câteva mazurci, cu potpouri,
dar sunetele erau false, nu puteam transmite degetelor cele ce simteam.
#m luat atunci Marsul funebru de &opin si i-am cântat introducerea, pâna ce
ciriasul nostru a iesit si m-a rugat din inima sa întrerup aria, ceea ce am si
facut repede.
Iata-ma din nou sus. &u coatele pe masa, la caldura dezmortitoare ce începe sa
se raspândeasca, recitesc pentru a nu stiu câta oara  ?@armas din Souvenires.
...5 casa draguta cu doua caturi si într-un stil modern, înconjurata de o
întreaga armata de copaci, tufe. si arini. în dreapta o alee de liliac, în fata o
gradina cu verbine si petunii, iar în fund, desisul fara umbra al "armasului". 2e
drumul spre &ampestra...
In gradina, un omulet fara barba, cu ocii blânzi, dar cu o epresie de ciuda,
rascoleste nu stiu ce la radacina unui liliac, iar lânga el un baietas, cu parul
blond si cu o fata trista, nespus de trista. Sunt "eu", iar batrânul e 6abre.
#devaratH4 8ar imaginea mi se sterge repede din fata ocilorK îmi ridic capul
care ma doare grozav.
3nsprezece si jumatate4 #r fi timpul sa ma culc.
ampaa eînceput
#fara stinsa. ploaia,
uminitele foculuiîsijoaca
iar vântul voioase
cinuieste pe peretii
prada, de curând
ce trosneste, devaruiti.
te apuca
fiorii, plecându-se împaciuitor ca în fata celui mai tare. Mi-e mila de bietii
copaci.
în pat, cu fata în sus, ma gândesc.
8e ce nu mi-a dat 8umnezeu si mie o casuta la tara, de ce nu m-am nascut la
munte, unde as fi lucrat fara frica, fara teama de profesori, de colegi, spre
dezvaluirea misterelor cuprinse în protoplasmaH 8e ceH
8e ce suiit condamnat sa îna epuizez în conglomeratul acesta de patimi, de
viclenie si intrigi, în aceasta lume care nu ma întelege si ma sileste sa învat, în
loc sa studiez, pentru a-mi câstiga pâineaH 8e ceH
Simt cum o durere mare, mare ma cuprinde si repede pusei perna la oci, ca
sa nu mai plâng din nou.
8ormitamK ca prin vis, auzii pasi pe scara, o mâna îmi ridica capul, mi-l puse
drept pe perna si apoi auzii1 iar a plâns4
;icii1 era mama4
$C noiembrie !+$!
rei zile am fost bolnavK am avut febra, dar ce febraH &redeam ca n-o sa mai
scap niciodata de ea, afurisita. 8in cauza prea marii temperaturi, aiuramK
mama nu mai contenea din plâns, iar doctorul doar îngâna1
- 5boseala nervoasa, citeste prea mult, poate sa capete o...
Eu nu mai auzeam nimic. *isam, dar parca eram treaz. 'u simteam nimic,
pierdusem notiunea timpului, nu mai stiam unde sunt si uitasem ca sunt
pamântean.
într-o ceata luminoasa, brazdata cu milioane si milioane de oci stralucitori, ca
jarul, si-n geam.
printr-un mijloc Si
untunelul
tunel imens, care, cu
fosforescent toate
atât ca eista,
de frumos, case vedea mult
ramasei prin el ca ca
timp
sa-l admir.
3n singur lucru ma cinuiaK unde suntH Ma uitam în sus, peste tot ceata
luminoasa, jos ca un gol nemarginit în care, cu toate acestea, pluteam. Ma
uitam mereu în jos si eram uluit de frica, dar cu toate acestea
$7C
$7+
nu cadeam. #tunci îmi pusei întrebarea la care totdeauna gasisem raspunsul,
de altfel, foarte usor1 "&e suntH"
Si curios ca altadata îmi raspundeam "un animal perfect uman", acuma nu
puteam defel întelege ca as fi om. &um e aiaH Ma privii, privirea nu întâlni
nimic, nici macar o ceata. #tunci ma napadira alte întrebari1 "3nde e creierulH
2entru ce judecH 8e ce vazH..."
8e când mergeam si tot la usa tunelului suntK simt ca zbor, simt o durere
usoara în tot corpul meu, de doua ori invizibil ca si razele. în fata se întinde
tunelul, infinit, fara sfârsit, pe care nu îl pot atinge...
#4 m-apropii, o sfortare4 Mai4 Mai4 înca una4 în sfârsit, am ajuns4... &um ma
doare capul4 8ar uite tunelul, tunelul...
- &e ai, puiule, te doare rau capulH
- unelul, tunelul... &ine esti... unde...
- 'u ma mai cunostiH Mama.
- #4 Mama... si visulH...
- # fost un vis, culca-te, puiule, c% vine acum doctorul
- 3ite ce e, doamna, citeste prea mult si acum e cuprins de o debilitate
nervoasa care îi mareste îngrozitor febra. #cum, în aiureala, vorbeste despre
ce-a citit, îmbracat într-o imaginatie pe care toti acesti bolnavi sunt convinsi c-
o vad. E rau, poate sa capete o... dar faceti reteta aceea si puneti-i geata...
2ericulos,
poate foarteîntreaga
influenta periculos, oboseala
viata. nervoasa,
Si viseaza mai&eea
vedenii. ales ce
daca
nu citeste
e bine, filozofie
nu e bine.
...în tunel, tinându-ma cu mâinile de peretii fosforescenti, înaintam pas cu pas,
în timp ce ma apropiam de o descizatura încisa cu o poarta enorma rosie pe
care nu scria, nu se vedea nimic, si cu toate acestea simtii ca silabisesc1 "&eea
ce s-a nascut din carne, carne este, si ceea ce s-a nascut din spirit, spirit este."
*roii sa trec înainte, dar un ce neînteles ma tintui în fata usii, privind prin ea,
prin nimic. în jura-mi, nimic, euH 3n nimic.
încetul cu încetul, luminile tunelului se stinsera, ceata se întuneca si... o durere
vie simtii pe frunte. îmi punea mama geata.
%G noiembrie !+$!
a scoala. 'ici un semn de prietenie din partea colegilor, nici un semn ca le
pricinuise un pic de bucurie însanatosirea mea. &ând le dadeam ziua buna,
înfiripau o vorba-doua si se escivau. "#4 ai venitH... &e ai avutH 0ine ca te-ai
vindecat..." 2arca se rupse ceva din mine, parca pierdusem ceva, ceea ce cu
câteva minute înainte simteam ca
aveam. #cuma îi cunosc pe totiK interesul îi predomina. &um simt ca unul stie si
i-ar fi de ajutor în goana lor dupa note, "interesul lor", încep a-l lauda, a-i tine
partea în discutiuni, sperând ca, sub pretetul unei prietenii, sa-i poata "sufla"
la lectie. Si pentru ce toate acesteaH 2entru note sau "fituici" la teze, pentru un
simplu semn pe care profesorul îl însemneaza, zice-se, cu mare seriozitate si
prudenta, în catalog, un smoc de foi oficiale. 0ietii oameni4 2entru un noua sau
zece la istorie sau geografie sunt în stare sa roada cartea, îmbuibându-se cu
nume proprii, localitati si ani, uitându-le a doua zi pe toate si lasând la o parte
tot ce e principal din stiinta.
Iar
cel când obtine
mai cult om,"bine" ori "foarte
el premiantul, bine"ca
pentru la cunoaste
toate si-sipecapata coroana,
de rost se crede
cinci geografii,
trei istorii, doua algebre si nu stiu câte religii4 0ietii oameni4...
Si ca sa-si vada idealul, nota si coroana, îsi epuizeaza fortele în analitati fara
de nici un folos, nici poetic nici moral, iar daca vad ca au învins, recurg la tot
felul de lucruri nepermise, numai si numai sa ajunga. Iata oamenii care o sa
învinga în lupta pentru eistenta. Iata viitorii oameni de stiinta, alias si de
politica, care vor conduce universitati, vor întemeia societati si vor rasturna tot
ce nu corespunde gusturilor lor. &ând vor arata certificatul de bacalaureat cu
"foarte bine", toate portile li se vor descide, lor, premiantilor, dintre care
foarte putini merita numele.
&a sa ajunga, lupta, toceste cartea fara sa înteleaga nimic, daca nu are
protectie, îsi capata simpatia profesorilor întrebându-i lucruri etra-scolare sau
dând dovada ca se "ocupa", baga intrigi, nu leaga nici o prietenie trainica, ci
împarte numai dusmanii, iar peste !G-l ani, din fruntea statului, zâmbesc. "Ei,
eu am învatat, prin munca m-am ridicat aici, eu am învins." #ci nu minte. # fost
un învingator4 Si acuma ma gândesc1 ce-o sa ajung euH &a sa-mi epuizez
energia, puterea de judecata în geometrie si gramatica nu voi face pentru
nimic în lume, ca sa "lupt" iarasi nu o sa pot, caci nu intra în caracterul meu, cu
cimia fiziologica pe care o urmez sau cu stiintele naturale mor de foame sau
putrezesc într-un liceu de provincie. #tunciH 0ine zicea bietul tata... 3n om
sucit.
$CG
$C!
% decembrie !+$!
II
%G noiembrie !+$!
8a, da, un om sucit4 #cuma vad euK de ce nu puteam suferi disciplina ce o
credeam
ma împacamridicola dinprogramul
eu cu scoala, pescolii,
care însa
fie eltoti o acceptau
analitic sau nu,fara
carediscutie,
ma sileadesace nu
repet ceea ce au repetat altii de zeci de aniK pe mine, fire independenta, ce nu-
mi placea sa fac ce faceau altii, de ce... etcetera, etcetera. 8a, eu trebuia sa
ma nasc peste câteva sute de ani.
'u stiu ce-mi spune mie, de cred în metempsioza, ca în alta încar-natie eram
facir sau asa ceva.
în clipe libere, când fara a medita nimic privesc cerul, luciri razlete, fara nici un
înteles, îmi strabat creierul, insuflându-mi sentimente de temere si de mai
multa încredere în mine. &e-o fiH &e pacate din alta încarnatie ma fac sa sufar
acuma, asa, fara nici un rostH &aci cu toate ca de multe ori treburile-mi merg
bine, sunt tot trist, tot dus pe gânduri, gânduri ce nu-mi apartin, dar care mi le
porunceste necunoscutul4
2arca bolnav, un egoist ipertrofiat, caut întotdeauna de a ma refugia de
"placerile" zilnice, ajunse pentru mine curate cinuri.
8ar curiosK aceste dovezi despre starea mea sufleteasca, în loc sa ma
predispuna la oarecare melancolie, la un început de neurastenie, mai mult ma
întaresc, ma îndeamna sa muncesc si mai mult, ca sa scap si sa ajung. 5
putere neînteleasa pentru mine, un infim vierme orb, ce ma taiase pe scoarta
unui atom al infinitului, o forta suprema care îmi reînnoieste în fiecare noapte
puterea de munca si curajul, o putere suprema îmi porunceste1 fa4 si fac, cu
toate ca sunt convins ca acest gând a iesit din judecata mea, creierul meu l-a
plasmuit si lui îi apartine...
Si acum, cât de âda e realitatea, mai mult sau mai putin materiala. #4
8oamne4
ealitatea, acest cruddar
niciodata realizabile, abstract care-ti
care totusi ei rapeste
i se par si cele mai nevinovate iluzii, iluzii
periculoase.
2entru mine, realitatea, deci prezentul, niciodata n-a fost îmbucura-. torK daca
n-a fost rau, a fost comun, daca n-a fost comun a fost material si asa mai
departe.
'u stiu de ce cuvântul acesta urât de tot ce-mi apartine mie îmi insufla un
zgomot albastrui, facut anume pentru a atrage neînarmatii 8 lupta pentru
eistenta.
&redeam ca m-am facut bine, dar iar m-am îmbolnavit. Ma doare îngrozitor
capul, mai ales regiunea ocilor. Mi-era frica sa nu capat vreo meningita din
cauza surmenajului intelectual din ultimele zile. &um descideam ocii, o
durere naprasnica îi silea sa se-ncida. #veam impresia ca tot creierul e
acoperit cu o patura de spuma cenusie care producea durerile, si de multe ori
ma gândeam sa o curat cu cutitul. ;ânduri de bolnav4
8e azi-noapte, ninsoarea n-a mai încetat. &ând încet, când mai repede,
scimbând la iuteala directia, fulgii se astern, pregatind totul pentru somnul
lung de iarna, prevestind o ameteala produsa de ger.
'u stiu de ce azi ma gândii la moarte, nu ca era aproape, dar asa, din lipsa de
subiecte de meditatie, izgonite de partiala aiureala a capului.
'iciodata nu mi-a fost frica de moarte, ba ceva mai mult, de multe ori ma
gândisem ca, arunci când s-o apropia, sa încep sa râd, învingând astfel
instinctul conservator înnascut în fiecare om. &e bine e când mori4 #tunci afli
daca cu adevarat forta planeaza sau daca necunoscutul (devenit cunoscut)
domneste peste domeniile infinitului, atunci îti eplici atâtea si atâtea, atunci
te pregatesti pentru nemurire, daca, bineînteles, nu cazi mai dinainte în bezna
fara margini si fara culoare, bezna care-ti rapeste orice nadejde si care te face
sa tremuri rostindu-i numele1 materia4
#, ce grozava ar fi moartea atunci, atunci când toata inteligenta purificata si
îmbogatita
licarire în cincizeci
de lumina, de calorii,
câteva ani se transforma în câteva
ca apoi sa se scântei sa
materializeze, electrice, o
moara cum
zice ebon, sa se transforme în câtiva atomi de fosfor uzat, carbune sau
idrogen, s-apoi sa fie îmbucat de "altul" si dat înapoi "altuia".
2arca simti cum "eul" tau devine din ce în ce mai mic. #dica la aceasta sa se
rezume o întreaga viata de necazuri, de cinuri sustinute numai de o singura
nadejde, "nemurirea"H
'emurireaH #s fi prea prost ca sa nu cred în ea... si daca, cu toate acestea...H
încep sa tremur4...
8urerea începe din nou, cu mai multa ferocitate si neîndurare. 6ac sfortari
enorme sa-mi culeg gândurile, sa mi le amortesc, sa nu le mai fac sa sufere din
cauza înfrângerii lor în fata mirabilului, dar nu pot. #iureala ma cuprinde, si o
lumina vie ma orbeste curatindu-ma de tot ce e pamântean...
&âteva idei mai le memorez, marele centru... "eul". "'u se poate". *ointa. 8e
ceH forta... umina persista din ce în ce mai tare, mai orbi-
$C$
$C%
toare, în timp ce eu, uitând ca am ceva, uitam ca sunt pamântean si ma
cazneam sa pricep...
#fara, ninsoarea a contenitK o simt, îi vad culoarea si cantitatea, dar numai în
vis. S-asa e de bine...
7 decembrie
încet4 încet4 'u fugi prea mult, nu citi afisele de pe garduri, ca iar te obosesti.
&e, nu vrei sa ma ascultiH Ei4 Ei, iar o sa te îmbolnavesti si iar o sa te doara.
Mai tii minte cât te-a durutH &e, ai si uitatH Ei, asta-mi place. &ând esti bolnav
tipi
i-amca spus,
te-ameu
surmenat si acum...
ma duc la Sosea, dar tu nu mai zburda atât de mult1 fa-te ca nu
vezi, nu auziK nu te mai impresiona atât de figura cersetorului si nu mai
protesta contra trecatorilor care te întrerupeau odata din planul tau. #tunci o
sa te faci bine si sa mai spui multe. aiue, aide, nu te încapatâna, ca acum
ma întorc. &e-ai cu biata pasareH &e, crezi ca se uita la tineH Ma, ce prost mai
estiH E nostim ca te crezi subiectul gândirii bietei pasaruici, dar stii ca e nostim,
prea te crezi mult, puiule. Ei4 acum taci4 aci, nu vreau sa mai aud nimic. &eH
Dici ca o sa ma parasesti, începi cu amenintarileH Di, trebuie sa te ascult pe
tine, eu "*ointa", pe tine, niste imponderabil calduros, niste "du-te vino" fara
nici o vointa. 2entru nimic în lume4
Ei, fii cuminte4 e-ai suparat, atunci dormi, asa... foarte bine... ei, ei, acuma-mi
placi.
C decembrie
#stazi, fiindca m-am vindecat, am iesit sa ma plimb. încet, încet, tot certându-
mi gândurile, ca si ieri în pat, ajung la #rcul de riumf de la Sosea. Maret,
impunator, dar cu aspect zdrenturos din cauza scelelor sale, asteapta
carabanirea pulberei albe, care, odoronc-tronc, l-a înbra-cat asa, fara nici un
rost, pe el, al carui ideal e "sa fie de piatra".
Stam si, privindu-l, parca "simteam" cum fierbe de mânie colosul ca... au
încercat sa-i scimbe fizionomiaK cautând sa-l îmbuneze pe el, facut anume
pentru maretie. #dica nu merita o lectie bunaH 0a bine ca nuH 8ar se muncise
el si nu se putuse scapa de albiturile de pe el, cu zbucium, rostogoli vreo doua
scele, dar apoi se resemna, bucurându-se de câte ori lucratorii curatau
parazitii cu lopata si râzând din toata inima când copiii - albiturile - se lungeau,
se micsorau si-si scimbau forma,
si picurau încet-încet în capul lucratorilor de jos, care înjura atât geata, cât si
soarele.
recui zdrentuite
pustii, mai departe si agale,
umilite,dus pe gânduri,
tufisurile fara voiaacoperite
transparente, meaK priveam aleile
în parte cu albe
troiene, si pomii înalti, vesnic independenti, care se înaltau tot mai mult ca sa
gaseasca, sa giceasca macar în departare, parfumul calduros al primaverii
sau uitându-se jos, jos pe la radacina, daca nu cumva gioceii s-au ivit. Si-n
miopia lor, copacii luau crengutele pudrate drept giocei si, cutremurându-se
de bucurie, începeau concertul, întâi în adagio, apoi "con molto alegretto", ca
sa vesteasca semenilor ca februar, piticul subpamântean, si-a trimis câtiva
spioni, mascati în giocei, ca sa cerceteze daca poate da drumul primei serii de
flori prima-varatice.
2e data, însa, crivatul îl gonea în "#legro con fuoco" diabolici, silindu-l sa ceara
iertare si rupându-i crengile ca semn de pedeapsa.
...în furi vila lui Minovici se /Osena coceta, ca o tarancuta vesela, iar zmeul
de brazi îi râdea pe sub mustati, facându-i cu ociul1 "Ei, ce zici, leicuta, de
zapezile astea mariH #poi sa-ti spun eu, pe 6urnica ce de mai erau, si-un ger,
de gemeau mugurii..."
începuse sa ninga.
!G decembrie
- 6ugi, mai omule, de-aici, nu mai minti, ca doar n-ai baut gaz. #dica vrei sa ma
orbesti tu pe mine, ca ai fost bolnav din "surmenaj". Ma, da prost ma crezi. &ica
"surmenaj". Si la cineH 6ugi ma c-ai tras ciulul ca un tata. /ei, ei, "surmenaj"
adica.
ezemat de banca, priveam aiurit la colegul care, cu o mutra otarâta si vesela
în acelasi timp, îmi spunea aceste vorbe pe tonul cel mai simplu din lume.
3itasem sa mai scot si sapca, scapasem manusile din mâna si nu stiam cum
sa-mi îngit lacrimile.
cu amândoua mâinile 5 furie din
lemne nebuna îmisa-i
lada si luasfarm
mintile si madar
capul, tenta
ma gândul sa&a
stapânii. iausa
arat ca nu ma supar si ca afirm cele spuse, zâmbii, dar zâmbetul mi se slei pe
buze, transformându-se într-un rânjet de mila, dându-mi epresia unui
condamnat.
oata ziua auzii râsete înfundate prin fund, iar când dirigintele citi biletul de
motivare, cu motivul "oboseala nervoasa", toata clasa izbucni în râsete.
Ma-ngalbenii, îmi pierdui mintile, dar d-l ce eamina notele, nu prea
stralucitoare, bineînteles, spuse cu-n zâmbet ascuns1 "'u se moti-vea-za". #lt
oot.
$C9
$C
în recreatie plânsei în odaita de lânga laborator, iar în clasa, vazân-du-mi ocii
rosii, baietii, colegii mei, întelesera.
- Ia te uita cum se prepara Eliade pentru ciul, ma, da bine stii sa te prefaci,
felicitarile mele.
- u esti bun de actor, da?@ tragic, când eroul plânge.
-Di, te-nvârtisi de-o saptamâna pe da?@i boj4 Sa-ti fie de bineK da vezi ca ulciorul
nu merge de multe ori la apa4
Mama îmi iesi sprinten la usa.
- e mai doare capul "lelu"H &e-au zisa baietii, da?@ profesoriiH 2e data îmi
scimbai fizionomia1
- 0ine, mama, nici nu ma mai doare capul, nici... #, dar sa vezi, la scoala toti
baietii m-au întrebat ce-am avut, mai ales profesorii4...
5bservai cum i se lumineaza fata.
- Di, le-a fost dor de tine. #poi, asa se face între colegi. Si murmurai aiurit, cu
mâna pe clanta usii1
- 8a... colegi.
% ianuarie
/a4 !+$$
a-a-a4 ce de prostii, ce de prostii4 /a4 a-a4 2âna acum am citit cele
patruzeci de pagini din <urnalul meuK sa mor de râs si mai multe nu. 0re, bre,
ce filozofie4 st tt4
0ine ca m-am desteptat. Di, îmi intrase în cap ca sunt mai ceva ca altii si
faceam filozofie. în loc sa-mi vad de lectiiH &e ti-e cu un om scrântit. #veau
dreptate baietii. &e de melancolie, ce de melancolie, parca n-ar fi baiat de !
ani...
3ite ce m-a pierdut pe mine1 laboratorul si <urnalul", în loc sa învat si sa ies
bine în clasa, sa ajung si eu ceva.
#4 bine ca m-am desteptat, bine ca mi-au venit mintile la loc, bine ca am
devenit si eu om ca toti oamenii.
"3n om"K ce frumos suna, mai ales acum, în vacanta. 8esigur, daca "suci-
forma" de care ma plângeam se prelungea pâna în vacanta, desigur ca m-
apucam sa tocesc filozofia si stiintele dupa obiceiul meu. începusem pe &onta,
pe MaeterlincP si pe &. icet si aveam de gând sa devorez teoriile lui
Einstein, cimia analitica si întreaga entomologie-
#m spus1 fereasca 8umnezeu pe om de scrânteala. Ia initiativa de "omul sucit"K
combate programa scolii, nu-i plac profesorii, fiindca face
pe grozavu?@ si e independent, pierde timpul cu eperiente, observatii si lecturi
care nu-i vor aduce nici un folos material si tot el cu ...-n sus. &ica e un om
nenorocit. Esti nenorocit, fiindca nu stii sa te adaptezi, sa-ti modelezi soarta pe
care o ai între degete, fiindca în loc sa te ai bine cu toti, sa minti si sa te
lingusesti cu predici, percepte morale si filozofice care nu au eistat decât pe
ârtie si la eceptii, la anomaliile umane. 8-aia esti nenorocit. #dica... eram. 8e
acuma,
gândul dedupa
a lece primejdia
face a trecut,
critic, pot pot rasfoi
juca ruleta alene pentru
cât vreau, frivolitatile
ca demoderne si fara
mult gândul
cumpatarii nu ma mai preocupa, necum cel al joculuiK pot lua si mânca pân-oi
voi, fara sa ma gândesc ca lacomia multa etc... #sa, ce bine ma simt, ce bine
ma simt, macar pentru sapte luni fac pentru douasprezece si ciar pentru
douazeci, ce bine, ce bine e4
: ianuarie
2e masa trei volume din filozofia pozitivista, asta merge la post, n-am ce face
cu eleK metafizica lui &ontaH /aide si cu ea la pod. #stea1 Sintese de la vie et
de l?@âme, /ipnotism si sugestime, Sic cogito, 2siologia râsului, astea nu mai
fac doua parale, cu ele la lada. estul, brosuri stiintifice, cimii, botanici,
manuale de anatomie si fiziologie, pot ramâne, adica nu, n-am ce face cu ele,
sus la pod. #sa, parca am mai scapat de mirosul de anticar ce te sufoca. #4 Mai
sunt animalele4 Ia sa va luati talpasita, cuconasilor, ca eu nu va mai sunt
stapân. Ia sa va torn eu o târ?@ de cloroform, si sa va arunc. &e sa-ti fac,
cumatra salamandra, daca asa ti-a fost soarta, degeaba te mai bati între pereti,
acum nu mai scapi.
#sa, ia acum sa carabpnim si laboratorulK era o lada de potcoave, acolo o sa
putreziti daca n-oi gasi musterii si pentru mataluta.
Ei, acum mai zic si eu ca-i odaie de elev, masa curata, numai cu cartile de
scoala, manuscriptele parte le-am ars, parte le-am azvârlit în pod, n-am oprit
decât <urnalul".
&ând m-o vedea mama asa vesel, cu gânduri omenesti, curatele, si potrivit, sa
stii ca-nnebuneste de bucurie. 2tii, ce bucurie. Sa stii ca o sa zica1 "2ierdut a
fost..."
Ei, asa mai zic si eu, baiat, nebaiat, dar vad ca te-ai apucat de treaba. &e era
dezordinea aia la tineH 8e te-ai pune pe lucru si la scoala, ar iesi ceva din tine.
Si tata, sclipind de veselie, îsi mângâie mustata, în timp ce eu îl anunt ca am sa
maurmez
sa pun sacimia
învat serios si-o sasama
industriala, mafac
facmedic, ca sa iasa mai multe parale, sau
fabricant,
$C:
$C7
s-atunci o sa iasa si mai multe parale. Si tata, caruia nu-i venea sa-si creada
ocilor, mormaia din când în când. Sa vedem..-.
C ianuarie
- &e-ti mai fac gânganiileH
- e-am dat dracului4 2rietenul se uita uluit la mine.
- ;lumestiH
- 0a foarte serios4
- Si filozofiaH
- M-am plictisit si am lasat-o în voia 8omnului.
- 'u mai spune, care va sa zica, te-ai facut si tu "om". 6oarte bine, cât priveste
partea mea, te felicit. Ma duc sa le spun baietilor. a revedere4
&u pas grabit, amicul trecu bulevardul si o coti la dreapia, pe lânga 0iserica
ruseasca, în timp ce eu ma-ndreptai sa-mi iau o cravata, ca de ailalta râd si
curcile de ea, atât îi de roasa.
2e drum ma-ntrebam cum de n-am
vazut eu pâna acum viata cât de frumoasa e si traiam numai în visuri, care cel
putin n-aveau darul sa ma înveseleascaH &um am putut eu rezista atâtor
aspecte pe care azi le doresc din tot sufletul, cum am putut suporta privirile
care se opreau ironice pe caietele mele roase si cârpacite, pe gulerul meu
neglijent si pe sapca facuta farâmeH Mare dobitoc am fost4 Si pentru a suta
oara, poate, repetai tare1 bine ca m-am desteptat. Si ca si cum aceasta ar fi
neutralizat orice pornire
cu ocii-n patru, ca sa ma ideologica
bucur de aatâtea
mintii,frumuseti
mersei înainte
ce mafara nici un gând si
înconjurau.
a un prieten acasa.
- #a4 lume noua. 0aieti, ascundeti calendarul ca a venit Eliade, sa ne
dovedeasca noua ca timpul e relativ. &e mai veste, "doctore"H &um stai cu
cercetarileH
- 8e data asta o sa fiti la adapost de orice plictiseala savanta. #m dat dracului
si stiinta si filozofia, toti gargaunii astia stupizi, si m-am apucat sa traiesc si eu,
sa devin si eu un om cumsecade.
oti ramasera cu gurile cascate. 'u le venira sa-si creada ocilor. 2esemne ca
nu uitasera discursul meu prin care îi îndemnasem sa lase patimile la o parte si
sa se apuce senin de stiinta sau când le dovedeam ca raportul prieteniei este si
el relativ. #veam memorie buna.
- #cum ce s-a facut, s-a facut4 eclamai eu vesel, si pe data geata se rupse.
- &e noroc4
- /aide, lasati asta4 Scoate paltonul, ma Eliade, si aideti cu totii în salonas.
6acem o bacara.
- Mai bine ruleta, suntem multi.
- <oci si tuH
- <oc, cum sa nu joc.
- /aideti, aideti.
Si gazda, cu doi prieteni la brat, descise larg usile. Si eu fredonând1 " ue
faites-vous madame ici... "
Ma simteam vesel, da?@ vesel de tot. 2lacerea jocului cu totul noua pentru mine,
ma atragea, ma înlantuia cu ispitele ei, ca bratele unei coconite enorme, contra
careia orice aparare e de prisos.
&u toate acestea, eram multumit si paseam mândru alaturi de ceilalti.
&ând ma-ntorsei seara acasa, cu patruzeci de lei mai mult în buzunar si ametit
înca de placerea
simteam mare, cuvizitei
mult în timpul
mai mare,careia fusesem obiectul
si gesticulând Iara furie,tuturor discutiilor,
repetam mereu1 ma
asta e viata ti au ârtoagele alea de miroase a prostii cale de-o posta, asta e
viata. S-apoi, rasuflând usurat, bine, da?@ bine ca m-am desteptat.
!% ianuarie
2rima zi de scoala din viata mea de "om cumsecade".
- 8umitrescu &. Ioan, 8umitrescu *ictor, Eliade M., 6arin #mler si ;alimir, la
lectie.
StiamK profesorul, cam surprins, ma întreba din nou. 8in fericire eram pregatit.
îsi lasa ocelarii si ma fia câtva timp.
- Iata o vacanta care ti-a folosit.
- 0ine4 Sunt multumit. 2oti sa te duci la loc. 'ota noua4 Ma-ngalbenii, facui fete-
fete si ma asezai ca pe gimpi în banca. &olegii se uitau zâmbind la mine.
'u-mi mai încapui în piele de fericire. #casa1
- Mama, m-a ascultat.
Mama, care obisnuia sa vin cu cinci si sase, afara de cimie si limba româna
unde aveam zece, se îngalbeni.
- Iar te-a ascultatH 8esigur ca mai mult de patru nu ti-a dat.
- &e patru, noua, noua.
Si de bucurie începui sa cânt1
- a-la-la-la-la.
$CC
$C+
a masa, toti ma priveau cu respect si când spusei cu gravitate1 ".?@ duc sa-mi
fac lectiile", fetele se înveselira. 8oar eu le eram nadejdea4 &ând încisei usa,
auzii pe tata,
'oapte. 2âna înabusindu-si bucuria1
acum m-am caznit cu o- S-a dat pe brazda4
problema. 8egeaba, n-am putut. &e sa
poti tu daca nu înveti nimic de patru aniH reaba e astaH
'u stiu de ce ma simt mai suparat decât atunci când umblam prin nori cu
stiinta si filozofia mea.
Eram sa-mi arunc jurnalul în foc, dar m-am oprit. 2oate o sa-mi trebuiasca
cândva... 8e acum nici n-o sa mai scriu aici, pierd timpul degeaba. as?@ când o
sa fiu mare, tot de jurnal o sa stau. #cum... la scoala4 #dio4
! februarie
Ei, nu face nimica, ce-o sa fie daca oi pierde câteva minute pe zi cu <urnalul"H 5
bagatela, încipuieste-ti ca te-ai plimbat putin.
'u stiu de ce, dar nu pot fara el, nu pot dormi bine pâna ce nu-mi notez
importanta zilelor trecute.
8e când m-am cumintit, viata a trecut sub aceeasi forma ca în fiecare ziK
acelasi lucru în fiecare ora, acelasi gând în fiecare minuta, sa învat. 8e ceH 'ici
eu nu stiu si nici nu încerc sa dau raspunsul.
în tot cazul, rau nu e, caci cei dimprejur se bucura. Mama munceste cu mai
multa bucurie, iar tata zâmbeste de câte ori îi arat vreo nota buna. 0ietii
parinti4 &ât i-am necajit4 'ici nu-mi vine a crede ca atâta vreme îi suparam în
fiecare zi cu ideile mele, nici nu-mi vine a crede ca pâna mai acum câteva
saptamâni zâmbeam la fiecare "succes" de-al meu, succes care nu le procura
decât lacrimi.
Si cu toate acestea... nu sunt vesel, nu sunt fericit. &ând aveam cartile mele de
filozofie, când în micul laborator stam înfundat ore întregi, în timp ce altii îsi
preparau lectiile, eram multumit, ma încredeam în mine, ca si cum toti aprobau
aceasta. Si acum... muncesc ca un desperat ca sa obtin note bune, toti sunt
veseli si numai eu... numai eu nici macar nu pot zâmbi. 8e multe ori m-am
întrebat1 "2entru ceH"-8ar n-am vrut sa dau raspuns. Ma nelinistea gândul sa
recunosc
pentru neputinta
eistenta mea,
si ma ma înfricosa
îngrozea gândulideea
ca asde a fi un
putea dinînvingator
moment înstupid în lupta
moment
muri.
înainte era altfel. oti dimprejur, tristi si suparati, si numai eu, cu toata
paliditatea fetei, cu tot întunericul ocilor, "eram" fericit. 'u stiarn
ce se petrece, nu vream sa stiu si numai în gândurile si eperientele mele îmi
încideam eu toata bucuria. a scoala, în lume, în casa, nu întâlneam decât
priviri dusmane, stupide, si, cu toate acestea, eram fericit. 8e ceH
'u mai pricep nimic. Sunt într-un fel de somnolenta intelectuala, lipsit de
vointa si puterea de a judeca fara frica, stare care ma-înfioara. 8e ceH
Mâine am lectii grele, le-am pregatit de mult... &easul douasprezece... &e
8umnezeu, frate, cu insomnia astaH 'u pot dormi...
8e ce aceasta nemultumireH 8e ce aceasta stare animalicaH 8e ce atâtea
bucurii fara bucurieH 8e ceH
...8oua... mâine am teza... nu mi-e frica. 8ar atunci de ce mi-e teamaH
Si noaptea care ma înconjoara momeste o aureola verzuie, lumina ce nu poate
patrunde în bezna adânca. 8in fund, de la perete, îmi pare ca se desprind
umbre... asi... tc-am spus... nu-i nimic, mi s-a parut. 0a nu, iata... 8e ce atâta
teamaH Si daca ma omoara, ceH 8ar nu4 'u vreau4 Mi-e frica... Si într-un spasm
isteric apas nebuneste pe sonerie. &e e astaH 'u sunaH4 #, asa e, e stricata.
Simt cum frica, frica de necunoscut, de moarte, de tot, de tot ce vad... ma
cuprinde. Si cum stau în lumina, pe peretele din stânga mi se deseneaza umbra
stearsa de neguri, umbra tintuita ca o stafie, cu bratul întins, cu mâinile
crispate, cu capul întors si cu corpul încovoiat pe masa. Si atunci, ca din
pamânt, rasuna ca din pamânt propriile mele gânduri, materializate, izvorâte
ca niste fantome albe, înconjurându-ma si strigându-mi1 "Esti nebun, esti
nebun".
!7 februarie
'u, e cu adevarat curios, în fiecare dimineata ma scol mai abatut ca seara.
2arca e un facut4 &e 8umnezeu atâta melancolie. Eram speriat si nu
devenisem atât de mizantrop ca acum. 'u pot iesi pe strada. Si mi se pare ca
toti voiesc sa ma omoare, nu pot citi pâna nu inspectez usile, nu ma uit pe
fereastra de teama sa nu ma oceasca cineva de pe strada. 8e tramvai,
autobuz sau trasura nia vorba, mi se pare ca din moment în moment as putea
sa ma sfarâm.
Si când ma gândesc ca mai sunt doua ceasuri pâna la noapte.. 5ff4 ma
cuprinde neurastenia. Simt cum mi se moaie vinele, cum mi se îngusteaza
creierul, cum tocesc mereu si prevad totul... 8e ceH Ei, nu pot nici sa scriu fara
sa nu las în caiet urmele gândurilor mele.
$+G
$+!
Dece si jumatate. remur din tot corpul. 'imeni nu este acasa. #m zavorât
usile, am astupat ferestrele, am îngramadit scaune pe la usi, si acum, cu cutitul
în mâna, astept. 2e cineH 2e "ea". Stiu ca are sa vie, întruna tremur cum ating
cutitul. Sa dau... sa-i sfarm oasele galbejite, sa-i rup coasa amenintatoare, s-o
distrug pe "ea", pe... moarte. #saH &e-am spusH 'u... nu e nimic. &e moarteH
Stai sa... &ioc, cioc. umina se stinse, rupsesem firele de groaza, si acum scriu
la lumânare. #m luat cutitul, daca o vad... &a trebuie sa vie. #si, ce parere,
parca visez. &utit... da, dau, s-o omor. Sau... #... nu4 nu4 Sa ma... omor. 8e ceH
&a sa n-o vad. &u cutitul, nu4 nu pot... nu pot.
rei fara un sfert. Mi-am turnat toata apa din ligean în cap. #... acum ma simt
mai usurat... 8ar n-a venitH &ine sa vinaH Ei, ma, da-o... &ioc, cioc, cioc4
&ine eH...
&ioc, eH
&ine cioc, cioc4
umina se stinse... 3sa e zguduita din tâtâni. 'ici un zgomot. 3na, doua, trei.
Ea e. Ea e... Moartea. 'u da, nu da, ce ti-am facutH Mor, capul, capul... 'u mor,
da...
&e vrei cu mineH &e cautiH 'u mor, da?@ lasa coasa nu mai da.
S[a aprins lumina. ata în usa, galben ca un mort, ma priveste. Eu, cu camasa
rupta, zgâriat si plin de spume, scapasem cutitul si priveam aiurit. 'u mai
întelegeam nimic. 0a da4 &e4 *rea sa ma omoare, el a venit sa ma omoare.
3ite, coasa, uite moartea.
asa-ma, lasa-ma., nu ma bate. &e-ai cu mine, ia-raa, ia-ma odata. &utitulH 8e
ce n-am datH 3ite ca pleaca, uite c-a plecatH 'u mai da, pleaca de-aici. aide,
pleaca de-aici.
'u mai da, nu mai da...
&utremur-at de friguri si prins de vedenii rele, n-am putut dormi toata noaptea.
8octoral cemat în graba a dat gânditor din cap. a plecare l-am auzit1 nu mai
scapa. Si-a facut efectul... cel mult sa traiasca nebun. #uzi... nebun.
3ite o carte... ba nu... e o ceasca. #i... ce fel de ceascaH Seamana cu o biblie.
#si, cu o carte. &iar asa, cu o carte mare... mare si rotunda... ca o capatâna
de mort. &e "mort"H 0a nu... Moartea... Iara ea.
$+$
#... 3ite ce frumos... porci, e o biserica. 0a nu4 'u vezi ca în fund e o padure...
...2arca nu vezi ca aiurez. #iurez, desigur. &iar print sa fiu, tot nu pot sa am
picioare... pâna la infinit mai trebuie sa mergi cât e clasa a cincea si cu
domnul...
Si vorbeam Si
lucrurilor... întruna...
înlocuiamîn minte mi se
cuvintele facuse
dupa cumun
îmigol nemasurat...
venea uitasem
mai usor... numele
Suparat, am
adormit... nu pentru totdeauna.
A5M#'3 3'3I 5M S3&IB
2e strada prafuita trec oameni flamânzi. 2asesc în nestire de-a lungul zidurilor,
cu privirile absente. oropeala le îngreuneaza madularele, le oboseste
rasuflarea. 5cii li se încid, si merg fara gânduri.
8intr-un fund îndepartat, tiui cemarea unei fabrici. 3n licean umbla abatut,
abia tinându-si giozdanul sub bratul ce alunecase în buzunarul tunicii. #puc%
pe o stradita umbroOa, obosit, visate, RM sa-si ridice privirea, pasind din ce în
ce mai încet. Se trudea sa-si stapâneasca gândurile. *oia sa cugete la un
anumit lucru, sa cugete adânc si sa ia o otarâre. 'u izbutea. Se oprea dm loc
în loc, strângea din dinti, îsi scimba giozdanul în cealalta mâna si lovea de
ciuda cu piciorul în trotuarul scrijelat. 'u izbutea sa-si adune gândurile si
pornea înainte neatent, descretindu-si dezamagit sprâncenele. în fata unui
burlan vinetiu fluiera si ridica capul, zâmbind dintr-o data fara sa stie de ce. Ii
trecu prin minte gândul ca iarna burlanul va fi umplut de zapada, si se bucura
de gândul acesta. *azu strada acoperita cu troiene, streasinile îngreunate si
burlanul adâncit în zapada. epeta cu jumatate glas1
"... Dapada, zapada, zapada, zapada..."
Se necaji si îsi pripi pasul. "a urma urmei..."K si se otarî sa potriveasca de
acum lucrurile. îsi încorda grumazul.
'u mai ramâne îndoialaK se va trada de la usa. &a întotdeauna, mama îl va
întreba din pragul bucatariei, stergându-si un oci înlacramat de aburii cepelor
tocate1
- EiH te-au mai "ascultat" la ceva astaziH
Si el va raspunde1
-'u.
8ar se va
facaH... 'ubâlbâi.
e oareMama va întelege,
el un baiat... si...0a
distinsH EiH4 si la
bine caurma
nu. #rurmei, ce mai
vrea sa are sa-i
vada pe
altul în clasa tot asa de "citit" ca si el. ;ândul superioritatii îi îndrepta trupul si-l
facu sa surâda.
Sa nu se mai gândeasca... 'u are sa se mai gândeasca. Ei, o data... una, doua,
trei... patru, cinci... Se pomeni ca numara în gând. Si-si aminti ca tot asa
numara când, cu multi ani în urma, trecea vreodata pe
$+9
lânga sirurile de scolarite. imid si miop, se împiedica în mers si i se dogoreau
obrajii.
...âse. #poi se încrunta si vorbi ca în fata mamei. "2rofesorul e un dobitoc1 o
stiu toti. Si tocmai niste lucruri care îmi scapasera..."
- 2ardon4
întoarse ocii dupa domnul care-l izbise si i se paru ca seamana cu un inginer
desenat lânga o locomotiva jalnica pe o coperta a Diarului stiintelor populare.
Se încrunta iar si calca înainte obosit, asudat, cu ocii suparati de arsita. 'u-si
dadea seama de nimic din cele ce gândea. 8ar nu gândea nimicK visa numai. Si
nu putea sti ce visa. ucrul acesta i se întâmpla de multe ori când se întorcea
târziu de la scoala. Erau orele suplimentare, care îl cinuiau de foame si de
caldura. "8ar daca va vedea mama insuficientul la germanaH"
Strânse ocii si se scutura de amorteala visurilor. 2oarta înalta de fier vopsit în
verde o descise larg si apoi o încise cu luare-aminte, fara zgomot.
otul se petrecu dupa cum îsi încipuise. 3rca cu pasi ce voiau sa fie indiferenti
scarita îngusta de lemn dinspre mansarda. recu prin odaita fratelui sau
'icolaie si-si trânti obosit sapca într-un cuier. #poi deserta geanta cârpita la
ceietoare
întunecate,sub o masa
un caiet care si
subred îi folosea
o tabla drept
vecelaborator. 8oua
de logaritmi carti cuumilite
se alipira copertele
de
gramada "materialului didactic". 3n carnet albastrui, cu o eticeta mare, alba,
pe care scria1 "iceul Spiru /aret. &arnetul elevului Marin 2opana, ci. *I. eala"
cazu peste stingia împrejmuitoare. 2rudent, baiatul îl vârî adânc sub maldarul
de ter-feloage.
îsi privi o clipa cipul în oglinda rotunda, îsi mângâie fruntea coltoasa -
încipuindu-si, ca de obicei, ca ar fi un celebru doctor cimist -si-si sterse cu
batista ocelarii. &ând fu strigat la masa, îsi lua o fata indiferenta poruncindu-si
sa fie cinic si majestuos.
5 odaita îngusta, pe care o masa o deslocuia aproape în întregime. Marin se
aseza lânga sora cea mica, dupa ce se plânse de caldura. Supa se manca în
tacere, în absenta mamei, care rânduia friptura la bucatarie.
- Mai ieiH
- 'u, multumesc. (Se sterge, fara a fi nevoie, cu servetul.) acere. &ezara, sora
cea mica, îl întreba când se da vacanta.
- 'u stiu.
- &um nu stiiH
- (categoric) 2entru ca nu stiu.
Sora cea mica se resemneaza, apucându-se sa farâmiteze miez de pâine. atal
nu-si gaseste locul pe scaun. 2riveste pe fereastra în salita. Suna, apoi scoate
capul pe usa.F
$G
- <eanne4 <eanne.
&âteva clipe de liniste completa, dupa care se auzi alaturi, în bucatarie,
bombanind o voce încruntata. Mama intra cu o cratita fierbinte din care se
ridicau aburi. #vea fata înrosita, ocii micsorati de bataia focului si se stergea
necontenit de sudoare cu coltul sortului cârpit.
- &e mai
atal ma cemiH
încearca timid1'u stiai ca e friptura pe focH 8oar n-am cincizeci de mâini4
- 8a?@ adita ce faceH
- adita a muncit de azi-dimineata si pâna acumK n-a stat ca tine...
- 2utea sa vada ea de mâncare...
- Si-n casa cine sa matureH esne îti vine dumitale, care te plimbi toata ziua.
- Iar începi...
- încep, da... nu va vine la socoteala când va spune omul adevarul...
- ...ca de cinci ani n-aduci un ban în casa.
atal începu sa îngita cu ocii atintiti în farfurieK era cel mai bun mijloc de-a
potoli cearta. Se stia nervos, pripit în vorbe si încerca sa se stapâneasca cât
mai e vreme. Mama îsi suceste scaunul si, încruntata, dumicateste o felie
rumena de pâine. 'aduseala i-a lustruit ca o unsoare fata. &aldura, oboseala si
dogoarea focului o fac sa tremure de necaz. &opiii manânca în liniste, obisnuiti
cu cearta zilnica, ce se sfârseste întotdeauna prin plecarea brusca a unuia din
parinti. S-au obisnuit ciar sa se gândeasca la altceva în timpul zgomotului de
voci. a felul al doilea, dialogul e cu totul potolit.
- 8e ce nu manânciH
- M-am saturat.
- 8$?@ ce-ai mâncat, sa te saturi asa de repedeH Sora tace. Mama întreaba iar1
- #i mâncat la scoala pâinea cu untH -8a.
Iar tacere. Marin manânca indiferent.
- 8ar pe tine te-a ascultat azi la cevaH
5 clipa a voit sa spuna1 nu. E atât de usor. 2âna mâine dimineata -când va
trebui iscalit carnetul, în care se treceau zilnic notele capatate -ar avea atâta
timp... Si nu va morale.
cu observatiile fi certat,&u
iartoate
dimineata vaspune1
acestea pleca la scoala, asa ca n-ar fi cicalit
- 8a, la germana.
- Si cât ai luatH
- Insuficient, pentru ca m-am încurcat la urma. Minciuna i se parea foarte
fireasca. ;lasul nu-i tremura câtusi de putin. 2riveste linistit în
ocii mamei si se mira cum poate fi atât de linistit. 8oar stie câte observatii îl
asteapta si câta suparare va încerca mama. Se admira, cu toate acestea,
constient de seninatatea fetei. Si o pofta ciudata de râs îl cuprinde când se
gândeste la calmul muscilor faciali.
- ...#sa te încurci tu întotdeauna. Di mai bine ca nu stii nimic la germana.
2âna sa raspunda, pâna sa caute un raspuns care sa para o marturisire a
greselii, intervine tatal, pedant1
- 8e ce nu cauti sa dai mai multa atentie limbilorH oti au spus ca tara germana
nu faci nimic la cimie...
Mama1
- îti pierzi vremea cu fleacuri si la scoala îti iau înainte toti nataraii. #s vrea sa
vad daca si 0arbulescu, si 6lorin au "insuficient" la germana...
- 'u ma comparati, va rog, cu toate mediocritatile. (Spune formula plictisit si în
acelasi timp vesel ca scapa atât de usor.)
- Si tu esti mai pricopsit... Ia sa-ti mai vezi de treaba si sa mai lasi laboratorul.
Mi-ai prapadit o multime de lucruri, ai ars lumânarile si ai ajuns de râsul
liceului.
- (suparat) as-sa râda.
- Si d-aia dau eu, vasazica, bani sa te tin la scoala, ca sa râda toti de tineH4
- 8ar nu râde nimeni...
- ...ca sa ramâi iar csrcent.
- #sta ma priveste pe mine.
- 8ar banii
atal meinervos1
se arata cine mi-i daH &a tat-tu n-a adus un gologan de pâine...
- Iar te legi de mineH
- ...5 sa ramâneti pe drurmiri, de pacatosi ce sunteti.
atal pleca din odaita cu o sticla de otet. Marin profita ca trecerea pe lânga
perete e libera, îsi strânge servetul, sopteste un "merci pentru masa" si scapa.
;rabeste pasii pe coridor, pe scara si se repede în mansarda din fund, unde e
stapânul netulburat. asufla greu, descide toate ferestruicile ca sa se faca
curent, leapada tunica si, cu camasa desceiata de-a lungul pieptului, se
întinde pe pat. 5 multumire, de multe ori încercata, îl cuprinde. # scapat de o
greutate care l-ar fi apasat ziua întreagaK acum îi e libera mintea.
Marin se gândeste câteva clipe la parinti si se sileste sa-i fie mila. #r vrea sa le
ierte totul, dar se înciudeaza când nu gaseste în sine nimic de iertat. Monologul
interior se desfasura abundent, si Marin încide ocii de placere... &e pacat ca
nici tatal nici mama nu erau niste intelectuali distinsi4 &um l-ar fi înteles atunci
pe el. &eH 2arca el nu stie ca îi supara
$+:
$+7
mereu cu scoala, cu laboratorul, cu cartile, pe care le citeste noaptea la lampaH
8ar cum sa nu stie... &u toate acestea, vezi, el nu-si poate pagubi gloria,
viitorul sau de savant cimist, pentru dragul unor parinti ignoranti... El trebuie
sa-si urmezeRcalea, laboratorul si cartile care îi plac, nu sa-si umple capul cu
toate stupiditatile (cuvântul îl alina) care i se predau la scoala. El e cimist, sa
se stie odata ca e cimist... 8ar mai târziu, cu renumele pe care si-l va câstiga
prin descoperirile lui - oo4 descoperirile4... are sa vada imbecilii de la liceu cine
e el - câte
odaita, cu mângâieri nu ca
aceleasi fete vaacum,
aduce siparintilor4 Ii vedea
pe el, Marin, sezând
intrând la masa
pe usa, cu o într-o
coala pe
care scria1 "8iploma Magna cum laudae"... atal, fara îndoiala, îsi ca pune
ocelarii de prezbit si va citi cu glas tare diploma, bucuros ca nu va mai fi
cicalit în acea zi mareata. Mama îl va saruta si va râde... 0aiatul se
înduioseazaK apoi, deodata, fata i se scimba, dunga dintre sprâncene i se
adânceste, si Marin se ridica zgomotos de pe pat.
- rebuie sa ma apuc de lucru, ce dracu4
2ronunta fraza otarât si-si trece mâna prin parul tuns marunt, dupa porunca
directorului. #poi se asaza pe scaunul din fata masutei, pe care stau risipite
carti, si-si priveste "laboratorul". 5 masa acoperita de el cu tablite albe de
faianta, gasite într-un unger din pod. 2e masa, rezemata de peretele varuit, o
etajera de bucatarie, pe rafturile careia stau însiruite borcanase si flacoane
colorate, sticlute eticetate, cutiute rotunde de carton, eprubete cu dopuri
provizorii de vata, tot ce gasise prin camara, prin cutiile mamei, prin pod sau
rascolind lazile din pivnita. în raftul de jos se odineau, departate cu prudenta
una de alta, doua retorte cu gâturile încovrigate. între ele se arata un balonas
de sticla, pe jumatate plin cu o licoare albastruie si astupat cu un dop de
cauciuc. 2e restul mesei, sticle si fiole, un suport saracacios cu câteva
eprubete, o penseta rezemata de un veci aparat Nolf, o lampa cu spirt
astupata cu un bonet de sticla, niste ârtiute roscate, o sugativa pe care erau
înfipte ace de marimi deosebite si un borcan mare în care Marin tinea apa
curata, trebuincioasa eperientelor... 2rivelistea aceasta îl fericea. 'u se putea
otarî sa-si ia ocii de la sirul de paarute 0erzelius, în care precipitate colorate
asteptau mâna cimistului. Se gândea... &ând va fi un mare cimist, ei4 va sti
el cu ce sa se "ocupe". ot probleme mari1 transmutatia metalelor, de pilda. Se
si vede în mijlocul unei sali imense... ba nu, într-o odaita ca aceasta, dar
celebru, ce are-a face4 5 odaita ca de alcimist, si el - încruntat ca. întotdeauna
- aplecat
...Se asupra
ridica cartilor
suparat de peîntelepte
scaun si sau mânuind
se otarî fantastice tare,
sa vorbeasca instrumente...
ca sa nu uite
cele ce trebuia sa faca.
- &e dracu, unul ca mine sa-si piarda atât de negiob timpulH4...
Spala râzând o eprubeta, lasa într-însa apa si topi câteva boabe portocalii.
- 0icromat de potasiu, bicromat de potasiu, a... saaa...
6acu ocii mici si se însenina. #poi deveni atent, tot mai atent.
8imineata începuse sa se încalzeasca atunci când tatal îl striga din capatul
scarii ca îi aduce ceaiul. Marin se îmbraca frecându-se lenes pe cap si cascând.
#pa adusa decuseara îa mansarda era caldaK obrajii îi ramasera tot neracoriti.
Se încrunta si-si înceie resemnat sireturile1 îi placea în clipele acelea sa se
creada un baiat persecutat. 8upa ce descise si ultima ferestruica, îsi lua o
carte din gramada prafuita si o zvârli cu un necaz dorit cât mai aprig si mai
firesc în giozdan, ca sa-l vada tatal care îi adusese pe o tavita un paar scurt
cu ceai.
- 3nde sa iscalescH
- a ziua de !71 acolo unde sunt ascultat.
atal semna fara sa bage în seama "insuficientul". Marin, în timpul acesta, îsi
vadea o pofta nefireasca la sorbitul ceaiului. &ând goli paarul, îsi trase tunica,
vârî o data cu carnetul o revista împaturita în geanta, îsi lua sapca si se repezi
pe scara. a ultima treapta îsi dadu seama ca getele îi sunt nevacsuite. 2rivi
în treacat cutia cu crema si periile negre de sub scara si, prea obosit ca sa ia o
otarâre, descise usa, pasi pripit în curte si zâmbi de cum fu în strada. 6acu
drumul batatorit zilnic fara sa-si dea seama de timp. 2rivi de câteva ori cerul si
copacii aplecati pe deasupra grilajurilor. încerca sa fluiere o arie, dar sunetele
se topira
putin adusrepede. Dâmbi,
din spate, strânse fu
si deodata ocii, ofta fara
aproape pricina, apoi
sa vorbeasca taregrabi umbletul,
de bucurie, îsi
aminti ca e într-o sâmbata si ca a doua zi nu va fi scoala. a un colt se simti
urmarit si întoarse capul.
- Salve, doctore4
0aiatul care-i vorbi îl privi râzator si-i întinse mâna. #poi, pe tonul cu care se
spun vorbele menite sa aduca veselia1
- 3mbla doctorul cu ocii la fete... ai, doctoreH... /e, ei, berbantul4...
Marin se simti magulit si, în acelasi timp, încurcat. Dâmbi si raspunse ca si cum
lucrurile s-ar fi întâmplat întocmai1
- 6ii om serios... #poi, scimbând vorba1
- #i facut la matematicaH
$+C
$++
- #si4... sunt ascultat...
- 2fiii4 stai bine4... Eu nu stiu cum am sa scap... 'ici macar n-am copiat
problemele, si avem ora întâi...
- #i timp... 0anciu întârzie întotdeauna.
- Sa dea 8umnezeu4...
&elalalt râse. Era cel mai bun prieten. #vusese pe vremuri aceeasi patima ca si
Marin, - laboratorul -, dar dupa un an de entuziasm, de eperiente prelungite
pâna noaptea, când lipeau o lumânare pe speteaza unui scaun ca sa astepte
rezultatul ce întârzia într-o retorta, dupa sticle sparte, aine arse cu acizi,
scânduri patate cu solutii, bani risipiti zilnic în drogerii, de unde se întorceau
cu punglite roz, îsi parasi stiinta favorita, amânându-si activitatea pentru
universitate. Era bogat si frumosK iar umblând lânga Marin, îsi potrivea mereu
sapca si tunica strânsa pe solduri. #junsesera în fata liceului. 2oarta era larg
descisa, iar în curtea adumbrita de platani se fugareau zgomotosi câtiva elevi

-din clasa
0una întâia.
dimiaeata4
întinsera mâna unui baiat din clasa a cincea, care-i saluta respectuos,
scotându-si sapca.
- 'u-l pot suferi pe baiatul asta.
- Si mie mi-e antipatic. #re o mutra de tocilar. -2ai si este...
- E premiant.
- 6ericit muritor...
- '-as vrea sa-i fiu în piele.
- Si parca eu as vreaH...
3rcara trei trepte scazute, trecura printr-un coridor pe care se vânturau elevi
din cursul inferior si alergara veseli pe scara cea mare ce ducea la etaj. îsi
zvârlira sepcile într-un cuier si intrara în clasa. Marin ramase în sirul dintâi al
bancilor. 8inu se strecura pâna în fund. *enisera aproape toti baietii. 2otoliti,
ca în diminetile de vara, îsi cautau fiecare câte un coleg cu care sa vorbeasca.
3nul cânta lânga soba rece, cu o mâna în buzunar, cu barbia rezemata în piept.
2e ferestra descisa priveau tristi câtiva elevi din aristocratiune. 2rin banci
începea frunzaritul caietelorK cei mai sârguitori, ca si cei avuti în note rele,
repetau sau învatau. Marin si alti câtiva copiau pripit problemele, întrebând
deseori pe vecin.
- &ât mai e, maH
- 2atruzeci si cinci de minute... -M-am ars...
- &ât ai scrisH
- 8e-abia am ispravit pe prima.
- asa si tu asa. Spui ca celelalte nu le-ai putut face...
2este câteva
încrezut, clipe intra
cu catalogul si profesorul
cartonat de matematica, voinic, impunator,
în mâna.
- Stai jos...
Marin ascunse repede calimara si înapoie, înfrigurat, caietul dupa care copiase,
unui baiat din fund. remura putin1 nici încai nu stia despre ce era vorba în
problema.
'-avu câtusi de putin noroc. 8upa ce cestorul dadu absentii, profesorul fia
sever câteva clipe pagina si-l cema1
- Sa iese 2opana.
#junse la tabla, aproape fara sa-si dea seama ca se petrec.cu el lucrurile si nu
cu altul. #seza caietul pe catedra, în fata profesorului, si lua buretele împreuna
cu un ciot de creta.
- &âte probleme am avutH
- rei.
- 3nde suntH
- '-am putut sa le fac pe ultimele do?@ia.
2rofesorul îl privi încruntat si cu un vadit dispret. Inconstient, Marin îi rabda
privirea. 2arca era ametit1 pierduse notiunea eacta a situatiei. 'u putea
cuprinde cu nici un cip realitatea. Se încrunta numai si-si strânse buzele sa nu
zâmbeasca.
- 6a problema. Stii enuntulH -8a,..
8ar nu-l stia defel... îsi zbârci fata, îsi frânse degetele, se apuca de aina, ca sa
vadeasca adânca cinuire a memoriei. 2rofesorul însa îl cunosteaK credea ca
nu-l ajuta mintea. &onvins ca Marin lucreaza îndârjit la matematica, dar ca nu
prea întelege si mai ales nu profita întru nimic din arnicia lui, era întotdeauna
mai îngaduitor cu el decât cu altii, începu deci sa-i dicteze1
- într-un cerc de raza , zona nascuta de un arc, când cercul se învârteste în
jurul unui diametru care trece