Adolescenta nu este o „banala” etapa evolutiva; ea zace labaza mentalitatii fiecaruia, precum

radacina unei flori cenecesita apa, precum o raza ce reda lumina si culoare lucruriloraparent reci.
Este perioada in care ne pregatim pentru viata.

Înteleasa ca vârsta a maximelor aspiratii si a formarii, adolescenta s-a definit ca tema literara din cele
mai vechi timpuri si ca urmare a necontenitelor încercari ale fiintei umane de a se lamuri cu sine si cu
lumea. Înca de la începutul mileniului al III-lea î.Hr., Epopeea lui Ghilgames, cel mai vechi text
sumero-babilonian, ofera modelul unor eroi care descopera în trecerea de la adolescenta la
maturitate, eterne valori umane: prietenia, devotamentul, speranta. Literatura populara ofera
modele fantastice ale formarii prin cautarea unui ideal semnificat de cunoasterea de sine. Tinerete
fara batrânete si viat& 343t1922d #259; fara de moarte reprezinta povestea moralizatoare a celui
care, dobândind experiente inedite, constientizeaza dramatismul conditiei umane, ca succesiune de
vârste ori ca succesiune de etape existentiale.

Raportata la individ, adolescenta genereaza o întreaga literatura în care stau alaturi poezia, romanul
si scrierea confesiva. Ionel Teodoreanu surprinde în La Medeleni vârsta-metafora, legata de spatiile
sufletesti ale dezvoltarii.Articulându-se pe imaginea individului în formare, romanul Fratii Jderi
urmareste eroul în proiectii epopeice, conditionându-l social si mitic. Acelasi specific îl identificam în
Amintiri din copilarie, cu deosebirea ca dimensiunea eroica este substituita aici de modelul idilic al
unei lumi în petrecere, în care satul real se transfigureaza în spatiu ideal. Simtita prin traire directa,
adolescenta devine imagine de jurnal, confesiune autentica, precum în Jurnalul de copilarie si
adolescenta a lui Geo Bogza, sau confesiune dedublata în intentia unei masti exemplare, ca în
jurnalul lui Titu Maiorescu. Dincolo de individ, adolescenta se raporteaza la planurile sociale care au
modelat-o de-a lungul timpului. Mereu actuala, tema adolescentei ramâne un punct de interes
pentru scriitorii contemporani, care o relationeaza cu dramele existentiale ale eroilor contemporani,
asa cum se întâmpla cu personajele lui Mircea Cartarescu din Travesti.

Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine face parte din volumul Juvetus, acumulând în mesajul liric,
deghizat într-o confesiune de esenta narativa, ideea fundamentala în definirea adolescentei:
pluritatea eurilor care tulbura drumul catre sine, formulata astfel de Ioana Pârvulescu: "Egotismul
versurilor se estompeaza fiindca eu nu se poate întelege pe sine decât când e înconjurat de
nenumarati tu pe care sa-i poata respinge". Titlul prefigureaza, de atfel, tema si maniera tratarii ei.
Doua verbe tranzitive - as fi vrut si sa scriu - se constitue în poli ai comunicarii cu sinele, exprimând
optiunea si posibiliatea acesteia. Eu si tu sunt calificative ale fiintei, aflate în raporturi contradictorii
si, în acelasi timp, consecutive în plan temporal, caci eul devine esenta a propriei fiinte, proiectata
într-un alt timp, într-o alta vârsta. Daca pronumele "eu" închide universal sau semantic vârsta clipei,
prezentul "tu" exprima vârsta timpului, sinteza de trecut si viitor. Succesiunea vârstelor, asociata
imaginii unor papusi rusesti, ascunse una în alta, ofera modelul metaforic al adolescentei ca prima
etapa problematizanta.

Primele aprecieri despre Romanul adolescentului miop vin chiar din perspectiva autorului: "Îmi
spuneam ca, pentru întâia oara, un adolescent scria despre adolescenta, si scria întemeiat pe
documente. Când, câtiva ani mai târziu, au început sa apara în Viata româneasca fragmente din cel
de-al doilea volum din La Medeleni, am simtit ca nu ma înselasem. Adolescentii lui Ionel Teodoreanu
nu erau cei pe care îi cunoscusem eu. Apartineau altei lumi, care ma fermeca si ma înduiosa
totodata, dar pe care o simteam definitiv depasita. Adolescentii mei erau într-adevar de-atunci si de-
acolo, din Bucurestii primilor ani de dupa razboi .". Premisa autenticitatii vine din caracterul
autobiografic si din abordarea de jurnal, dar poarta pecetea stilistica a fictiunii, caci autorul se
transfigureaza într-o instanta naratoriala, Mircea, totodata personaj, configurat prin mijloacele
literaturii. Conventia este anuntata în debutul romanului, scrierea unei carti despre propria viata fiind
necesitatea ce defineste eroul adolescent. Formula stilistica a marturisirii se articuleaza pe verbe la
viitor, caci romanul lui Mircea este o promisiune si un ideal. El nu va iesi din aceasta matca pâna la
final, cum nici adolescenta nu poate iesi din granita conventionala fara riscul de a se converti în
banala maturitate. Romanul promis ramâne dincolo de text, închizând în el realitatea alunecoasa a
unui adolescent care se cauta cu înfrigurare. Conventia functioneaza constant si continuu, permitând
o lectura deschisa, întrucât promisiunea genereaza un text real despre un text fictional,
personalitatea lui Mircea Eliade se proiecteaza în fictiunea personalitatii unui personaj, iar proiectia
generalizeaza o vârsta în care cititorul adolescent poate afla propria imagine.

În opera Simonei Popescu idealul spiritului matur este unitatea de sine, tradusa în fuga de uitare.
Memoria conserva evolutia fiintei, asa cum papusile de lemn conserva în interiorul lor copii din ce în
ce mai mici, pe care jocul le dezvaluie treptat. Mesajul autoarei este implicit: "Cine de adolescenta
scapa de el scapa. Cine pacea o vrea trebuie sa-si uite adolescenta. Sau s-o transforme în sirop, cum
fac scriitorii, în adevaruri general valabile, în universal valabile amintiri din copilarie . (.) si cine uita se
va farâmita, desi va parea ca-i întreg ca o sticla". Discursul liric evolueaza pe o succesiune de cuvinte-
cheie sau sintagme cu valoare de simbol care formeaza imaginea adolescentei: elanul si balmajeala,
amestecul de iubire si ura, sanatatea si ipohondria, umilinta si grosolania, întreaga asociere de
contrarii prin care se descrie eul liric în dialog cu sinele. Trecerea prin vârste tine de firescul evolutiei
si autoarea întelege cronologia ca pe un dat: "Tu - cerând iertare în toate partile si-o ureche care sa
te asculte. Sub privirea atâtor fiinte stravechi care te compun, sub privirea celor din jur, sub privirea
duhurilor stramosilor tai, sub privirea celui ce-ti va cântari sufletul la sfârsit. (.) Ce se va întâmpla oare
cu cel care-ti va vinde sufletul pe nimic, an de an, unuia mai mare brusc cu un an decât el si caruia nu
înceteaza sa-i spuna EU: cel de 14 celui de 15, cel de 15 celui de 16 si tot asa si tot asa în speranta ca
unul îti va aduce linistea, ca va veni timpul sa te lepezi". Drumul invers, din afara catre sine -
reprezentând sfidarea specifica vârstei, pe care poeta o propune ca o optiune dificila, dar posibila - ,
ramâne singura salvare de sub teroarea maturizarii.â

Tema copilăriei și cea a adolescenței sunt abordate în literatură mai ales din punctul de vedere al
devenirii personajelor, al evoluției acestora. În alte cazuri, este vorba despre întoarcerea în timp,
tânjirea după vremuri înfrumusețate de masc…

Adolescenta este varsta unei mari confuzii si incertitudini . Un picior este inca in copilarie, cautand
inca sprijinul parintilor iar celalalt in incercarea de a fi adult,de a fi independent,de a decide
singur.Mersul adolescentului este un pas inainte ,doi inapoi sau doi pasi inainte ,unul inapoi.

Orasul cu salcami de Mihail Sebastian,

Viata la tara de Duiliu Zamfirescu,

Enigma Otiliei de George Calinescu,

Bietul Ioanide de George Calinescu,

Morometii de Marin Preda,

Fiind baiet paduri cutreieram de Mihai Eminescu.

Unul dintre cei mai iubiti adolescenti prezentati in literatura romana, este Ionut Jder, din romanul lui
Mihail Sadoveanu : 'Fratii Jderi'. 'Desi nu era frumos, ca avea nasul cam mare, ca si tatal sau Jderul cel
batran, il placeau toti. Chipul sau era atragator, un baietandru subtiratic, strain si orfan, un pui
vrednic de parintele sau. Muierile au bagat de seama ca-i stangaci. Surprins in schimbarile vietii, era
fara liniste, ii placeau toate zburdalniciunile.
In romanul 'Cismigiu & Comp.', de Grigore Bajenaru, e prezentata adolescenta autorului. Acesta, elev
la liceul Gh.Lazar, ne face cunostinta cu atmosfera de acolo, cu relatiile dintre elevi si profesori, cu
frumusetea acelei perioade interbelice. Este o sectiune despre, cu si pentru adolescenti.

Shakespeare in 'Romeo si Julieta', a adus cel mai frumos omagiu acestei varste, surprinzandu-i esenta
: iubirea. El a facut din cei doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusa pana la sacrificiul suprem.

La Otilia Cazimir, Retrospectiv, adolescenta pare ca o etapa a fericirii insuficient pretuita:

O alta perspectiva ne aduce marele nostru poet Nichita Stanescu in poezia:

ADOLESCENTA

in aceste exemple, dar si din multe alte opere ale literaturii romane si universale putem trage
concluzia ca Adolescenta este o stare de spirit, o etapa in gasirea idetitatii fiecaruia, dar si o sursa
impresionanta de imspiratie pentru scriitori.