Sunteți pe pagina 1din 3

Adolescenta reflectata in Romanul Adolescentului Miop si Juventus-Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine

nteleasa ca vrsta a maximelor aspiratii si a formarii, adolescenta s-a definit ca tema literara din cele mai vechi timpuri si ca urmare a necontenitelor ncercari ale fiintei umane de a se lamuri cu sine si cu lumea. Raportata la individ, adolescenta genereaza o ntreaga literatura n care stau alaturi poezia, romanul si scrierea confesiva. Doua opere literare n care este reflectata tema adolescentei sunt Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade si Juventus - Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine de Simona Popescu.Mircea Eliade este fara ndoiala una dintre cele mai fascinante personalitati ale literaturii secolului XX, acesta definindu-se prin complexitatea unei opere care l nscrie n seria marilor spirite enciclopedice ce fac mndria patrimoniului nostru national.Simona Popescu se nscrie n generatia deceniului noua, este o prezenta activa n peisajul artistic actual, autoarea fiind identificata cu un reper incontestabil de valoare.Proiectat n cteva versiuni, sub titlul initial Romanul unui om sucit, Romanul adolescentului miop ncepe sa fie scris n 1921. Tema care va deveni esenta romanelor att de populare de mai trziu, Elevul Dima dintr-a saptea, de M. Drumes, si Cismigiu et comp., de Gr. Bejenaru, beneficiaza n romanul lui Eliade, cteva decenii mai devreme, de o tratare superioara prin autenticitate, dar si prin imaginea unei adolescente marcate de preocupari enciclopedice si n egala masura de atmosfera cotidiana a scolii, de oscilatiile sufletesti ale vrstei si de ineditul experientelor erotice .Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine face parte din volumul Juvetus, acumulnd n mesajul liric, deghizat ntro confesiune de esenta narativa, ideea fundamentala n definirea adolescentei: pluritatea eurilor care tulbura drumul catre sine, formulata astfel de Ioana Prvulescu: "Egotismul versurilor se estompeaza fiindca eu nu se poate ntelege pe sine dect cnd e nconjurat de nenumarati tu pe care sa-i poata respinge". Titlul prefigureaza, de atfel, tema si maniera tratarii ei. Doua verbe tranzitive - as fi vrut si sa scriu - se constitue n poli ai comunicarii cu sinele, exprimnd optiunea si posibiliatea acesteia. Eu si tu sunt calificative ale fiintei, aflate n raporturi contradictorii si, n acelasi timp, consecutive n plan temporal, caci eul devine esenta a propriei fiinte, proiectata ntr-un alt timp, ntr-o alta vrsta. Daca pronumele "eu" nchide universal sau semantic vrsta clipei, prezentul "tu" exprima vrsta timpului, sinteza de trecut si viitor. Succesiunea vrstelor, asociata imaginii unor papusi rusesti, ascunse una nalta, ofera modelul metaforic al adolescentei ca prima etapa problematizanta. Primele aprecieri despre Romanul adolescentului miop vin chiar din perspectiva autorului: "mi spuneam ca, pentru ntia oara, un adolescent scria despre adolescenta, si scria ntemeiat pe documente. Cnd, ctiva ani mai trziu, au nceput sa apara n Viata romneasca fragmente din cel de-al doilea volum din La Medeleni, am simtit ca nu ma nselasem. Adolescentii lui Ionel Teodoreanu nu erau cei pe care i cunoscusem eu. Apartineau altei lumi, care ma fermeca si ma nduiosa totodata, dar pe care o simteam definitiv depasita. Adolescentii mei erau ntr-adevar deatunci si de-acolo, din Bucurestii primilor ani de dupa razboi .". Premisa autenticitatii vine din caracterul autobiografic si din abordarea de jurnal, dar poarta pecetea stilistica a fictiunii, caci autorul se transfigureaza ntr-o instanta naratoriala, Mircea, totodata personaj, configurat prin mijloacele literaturii. Conventia este anuntata n debutul romanului, scrierea unei carti despre propria viata fiind necesitatea ce defineste eroul adolescent. Formula stilistica a marturisirii se articuleaza pe verbe la viitor, caci romanul lui Mircea este o promisiune si un ideal. El nu va iesi din aceasta matca pna la final, cum nici adolescenta nu poate iesi din granita conventionala fara riscul de a se converti n banala maturitate. Romanul promis ramne dincolo de text, nchiznd n el realitatea alunecoasa a unui adolescent care se cauta cu nfrigurare. Conventia functioneaza constant si continuu, permitnd o lectura deschisa,

ntruct promisiunea genereaza un text real despre un text fictional, personalitatea lui Mircea Eliade se proiecteaza n fictiunea personalitatii unui personaj, iar proiectia generalizeaza o vrsta n care cititorul adolescent poate afla propria imagine. n opera Simonei Popescu idealul spiritului matur este unitatea de sine, tradusa n fuga de uitare. Memoria conserva evolutia fiintei, asa cum papusile de lemn conserva n interiorul lor copii din ce n ce mai mici, pe care jocul le dezvaluie treptat. Mesajul autoarei este implicit: "Cine de adolescenta scapa de el scapa. Cine pacea o vrea trebuie sa-si uite adolescenta. Sau s-o transforme n sirop, cum fac scriitorii, n adevaruri general valabile, n universal valabile amintiri din copilarie . (.) si cine uita se va farmita, desi va parea ca-i ntreg ca o sticla". Discursul liric evolueaza pe o succesiune de cuvinte-cheie sau sintagme cu valoare de simbol care formeaza imaginea adolescentei: elanul si balmajeala, amestecul de iubire si ura, sanatatea si ipohondria, umilinta si grosolania, ntreaga asociere de contrarii prin care se descrie eul liric n dialog cu sinele. Trecerea prin vrste tine de firescul evolutiei si autoarea ntelege cronologia ca pe un dat: "Tu - cernd iertare n toate partile si-o ureche care sa te asculte. Sub privirea attor fiinte stravechi care te compun, sub privirea celor din jur, sub privirea duhurilor stramosilor tai, sub privirea celui ce-ti va cntari sufletul la sfrsit. (.) Ce se va ntmpla oare cu cel care-ti va vinde sufletul pe nimic, an de an, unuia mai mare brusc cu un an dect el si caruia nu nceteaza sa-i spuna EU: cel de 14 celui de 15, cel de 15 celui de 16 si tot asa si tot asa n speranta ca unul ti va aduce linistea, ca va veni timpul sa te lepezi". Drumul invers, din afara catre sine - reprezentnd sfidarea specifica vrstei, pe care poeta o propune ca o optiune dificila, dar posibila - , ramne singura salvare de sub teroarea maturizarii. Primul volum al Romanul adolescentului miop urmareste o actiune contemporana adolescentei scriitorului, de aceia imaginea adolescentului cu spatiile lui existentiale, cu febrila cautare de sine ocupa un loc semnifivativ n compozitia cartii, n vreme ce al doilea volum, scris ntr-un timp mult mai concentrat, este mai aproape de adevarata literatura de fictiune, cu o arta literara superioara celui dinti, semn al maturizarii creatorului, si cu o unitate stilistica evidenta. Sondarea lumii exterioare, analiza universului interior, att de tensionat, lectura si impresiile pe care ea le produce tnarului cititor se reflecta n pagini de jurnal, adeseori nostalgic, cu o ncarcatura metaforica sensibila: "Am sfrsit Ulita copilariei nainte de a sfrsi La lutte universelle a lui Dante? si nu mi-e rusine de mine nsumi? Nu mi-e rusine de numele meu si de durerea mea si de vrerile mele? . Zadarnic. Eu am ramas tot trist si tot ndragostit de Sonia .". Lumea adolescentei se constitue dintr-o galerie de portrete, prefigurate de marturisirea initiala a autorului de jurnal: "Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudati. Sufletele lor vor fi liniare". Adolescentii se nsufletesc treptat prin descriere si analiza, prin dialog si naratiune, oscilnd ntre imaginea reala si proiectia ei subectivizata n paginile jurnalului. Fiecare erou aduce cu sine un model care sa genereze personaliatea ntreaga a adolescentului miop."Romanul adolescentului miop e un jurnal deghizat, autorul mimnd ca aceste notatii sunt doar materie prima ce urmeaza, ulterior, sa fie prelucrata. Intentionat, nsa, transformarea n-a mai avut loc. Mircea Eliade ne prezinta astfel prima formulare a conceptului de autenticitate, teore-tizat ulterior n eseurile sale si perfectionat n Maitreyi si santier" (Mircea Handoca) "La Simona Popescu este ct se poate de evident antiromantismul. Nu e nimic bolboro-sitor sau confuz n poezia ei. Desenul versurilor este clar. Imaginatia nu arunca umbra. Pe scurt: o lirica n regim de transparenta" (Nicolae Manolescu)