Ion Creangă și Lucian Blaga sunt doi dintre cei mai importanți scriitori din literatura

română, ale căror opere explorează teme fundamentale ale umanității, printre care se
numără și tema familiei. În "Amintiri din copilărie" și "Hronicul și cântecul vârstelor", cei doi
autori abordează diferite aspecte ale relațiilor familiale, oferind o perspectivă bogată și
profundă asupra importanței acestei instituții în viața individului și a comunității.
Ion Creangă este cunoscut în special pentru lucrarea sa "Amintiri din copilărie", un
ciclu de povestiri autobiografice care surprind viața sa de copil în Moldova secolului al XIX-
lea. Stilul său narativ și umorul său inconfundabil au făcut din "Amintiri din copilărie" una
dintre cele mai iubite opere ale literaturii române.
Pe de altă parte, Lucian Blaga este cunoscut pentru diversitatea și profunzimea
operei sale, care cuprinde poezie, proză, eseuri filozofice și dramaturgie. Una dintre cele mai
cunoscute lucrări ale sale este lucrarea cu caracter autobiografic "Hronicul și cântecul
vârstelor", în care explorează teme filozofice și existențiale precum timpul, moartea și sensul
vieții.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mare întindere, cu o acțiune
complexă care se desfășoară pe mai multe planuri narative, cu personaje numeroase si
actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narative, dezvoltand conflicte puternice.
"Amintiri din copilărie" de Ion Creangă a fost publicată pentru prima dată în 1881 în
revista "Convorbiri literare", într-o serie de episoade. Prin acest titlu, Creanga, sugerează că
povestirile din această operă sunt reminiscențe ale sale din copilarie, fragmente din trecutul
său personal inocent si pur luand in considerare etapa vietii povestita , aduse la viață în
memoria sa.

"Hronicul și cântecul vârstelor", sugerează o înregistrare cronologică sau o cronică

a evenimentelor care au loc de-a lungul timpului. Această expresie poetică sugereaza că
opera este un fel de cântec sau poveste a vârstelor, o meditație asupra trecerii timpului și a
schimbării în viață.
Romanele sunt compuse din 4, respectiv 22 de capitole, fiecare purtand un titlu sinteza
semnificativ. Naratiunea este modul predominant de expunere, aceasta impletindu-se cu
descrierea, ce reliefeaza mediul inconjurator si trasaturile personajelor, si cu dialogul prin
care se sustin portretele personajelor, conferind o nota de veridicitate scrierilor.

Tema familiei se regaseste in „Hronicul si cantecul varstelor” prin

prezentarea parintilor si a altor membri ai familiei si prin oferirea unor date
autobiografice. "Inceputurtile mele stau sub semnul unei fabuloase absente a
cuvantului". Lucian Blaga ne ofera date importante despre sine - mutenia in
care alunecase pana la varsta de 4 ani si care consta intr-o fabuloasa absenta a
cuvantului. Explicatiile care le da poetul acestei absente cuvantului: prelungirea
unei stari embrionare dincolo de firesc si o nefireasca luciditate ce s-a asezat
intre el si cuvant. Familia se bazeaza pe iubire. Mama, ingrijorata ca fiul ei nu
vorbea, decide sa il duca la un doctor de unde afla ca al ei copil nu are nicio
boala, ci doar nu vorbeste. Intr-o zi, pe cand se intorcea cu mana goala de la
magazin, Blaga, spune primele sa le cuvinte: „Bere este, soda nu-i si zlotul l-am
cherit.” Dupa venirea din cautarea banilor, sora acestuia, il ia in brate si il
saruta cu putere, fericita. Despre tatal sau, ni se spune decat ca era pasionat de
masinariile agricole, era preot in sat si un mare om al cartii. Din cauza treburilor
sale, ajungea sa mai faca decat „un schimb de taceri cu copiii sai”. Mama este
ființa sensibilă, care se află într-o perpetuă căutare de protecție a progeniturii,
„un duh al rânduielii, o întrupare a duioșiei și a grijei”. Mama este o ființă
primară, „Eine Urmutter”, așa cum o numea autorul. Fără multă școală, avea
cunoștințe folclorice deosebit de bogate. Existență încadrată în zarea magiei, ea
se simțea cu toată făptura ei vibrând într-o lume străbătută de puteri
misterioase, dar nu se abandona niciodată visării. Ea este stăpânită numai de
sacrul egoism al familiei: „Mama era substanța activă în jurul căreia luau o
înfățișare palpabilă toate rânduielile vieții noastre”.

Tangential, in „Amintiri din copilarie”, tema familiei este una centrală și

extrem de importantă în construcția întregului univers narativ. Una dintre cele
mai pregnante caracteristici ale familiei în această operă este afecțiunea
reciprocă dintre membrii săi. Mama lui Ion Creangă, Smaranda, era o femeie
harnică și grijulie, care își iubea profund soțul și copiii. Deși viața nu i-a fost
ușoară, ea a știut cum să gestioneze resursele limitate ale familiei și să creeze
un mediu cald și primitor în căminul lor. Dragostea și devotamentul ei au fost o
sursă constantă de inspirație pentru copiii săi, iar în momentele dificile, ea a
fost stâlpul de susținere al familiei. Relațiile calde dintre copil și părinți, între
frați, creează un mediu reconfortant și sigur în care personajul își poate
dezvolta identitatea și valorile morale. Dragostea și grija manifestate în cadrul
familiei contribuie la formarea unei legături puternice între membrii săi,
oferindu-le un suport emoțional de neprețuit în fața dificultăților vieții. Totuși,
familia în "Amintiri din copilărie" nu este lipsită de conflicte sau dificultăți. Ion
Creangă nu idealizează relațiile familiale, ci prezintă și aspectele mai puțin
plăcute sau tensionate ale acestora. Lipsurile materiale, certurile între membrii
familiei sau dificultățile în comunicare sunt aspecte realiste care adaugă
profunzime și autenticitate portretului familial. O intamplare amuzanta la care
Nica ia parte se numeste „La scaldat”. Acesta si-a lasat fratele mai mic singur,
plecand la balta. Mama sa a aflat si i-a luat hainele de la mal, acesta trebuind sa
ajunga gol acasa. Iubirea de mama exista, Smaranda isi iubeste foarte mult
copiii, dar pentru disciplinare trebuie aplicate si pedepse ca in acest caz.