Caracterizarea Copilului Blaga

Din opera Hronicul și Cântecul vârstelor L.Blaga

Școala este cheia cunoștințelor ce deschide ușile viitorului.Este

necesar să avem o bază de cunoștințe la fel cum au optat să-l de-
a părinți pe Lucian Blaga la acea școala germană.
Blaga era inițial o fire mai rășinoasă fiind adus de frații săi la
școală „Liciniu m-a adus aci de mînă”.El era gânditor și reflecta
totul în gândurile sale ce i se întâmplă „Umilitoarea întîmplare îmi
dete mult de gîndit”.Copilul Blaga având e-ul real lupa să-l obțină
pe cel ideal unde apare o mândrie și o poftă sa le demonstreze la
toți că el nu este mai rău ca alții ”Se trezea în mine, în chip
surprinzător chiar pentru mine, mîndria. Şi am înţeles un lucru. Am
înţeles că acum începea şcoala adevărată. Am strîns buzele şi
brăcinarul, şi hotărîi să-mi văd de treburi”.Era o fire răbdătoare „Dar
aşteptam cu răbdare”.El cu acuratețe lua aminte tot ce i se spunea
și atent explora lumea cuvintelor „Mă căzneam să culeg cu
năvoadele luării-aminte cîte-o fărîmitură din limba aceasta nouă, aspră
şi rece. Răsfoiam prin Abecedar şi încercam să descifrez cuvintele, ce
ascundeau,pentru mine, tot atîtea enigme”.El este ambițios și obține
tot ce își pune în plan „Într-o după-amiază norocul se dezlănţui, şi luai
cu asalt două bănci. în curs de trei săptămîni, mîncînd distanţele şi
înghiţind fronturile, ajung întîiul în clasă”.El fiind mai emotiv trăia o
dragoste mare pentru părinți dar dorul era o rană pe suflet
„Purtam însă în mine ca o rană, ca un foc pe care trebuia neapărat să-l
sting din cînd în cînd, dar care izbucnea din nou. Aveam două umbre, o
umbră de zi, şi-o umbră de noapte. Umbra de zi era a soarelui, umbra
de noapte era a dorului. Mă chinuia dorul de casă ! Sîmbătă după-
amiază mă duceam deseori la sat, dar cu ce înconjururi secrete, ca să
nu mă ghicească cineva ! Nu erau decît 4 km. pînă la Lancrăm. Mă
furişam în taină spre vatra părintească”.
Copilul Blaga din "Hronicul și Cântecul Vârstelor" de Lucian
Blaga poate fi comparat cu personajul Ion din romanul "Ion" de
Liviu Rebreanu din mai multe puncte de vedere:
Legătura cu natura: Atât copilul Blaga, cât și Ion sunt personaje
care au o conexiune profundă cu mediul rural și natura. Copilul
Blaga trăiește în mijlocul naturii și înțelege limbajul acesteia, în
timp ce Ion este un țăran autentic, legat de pământ și tradițiile
satului.
Sensibilitate și inocență: Ambele personaje sunt caracterizate
prin inocența și sensibilitatea lor. Copilul Blaga percepe lumea
într-un mod pur și nevinovat, iar Ion este prezentat ca un tânăr
sincer și neexperimentat în ale vieții, ceea ce îl face să fie ușor
manipulat.
Evoluția și învățare: Atât copilul Blaga, cât și Ion trec printr-o
evoluție și învățare pe parcursul operei. Copilul Blaga devine
conștient de trecerea timpului și de vârsta adultă care se apropie,
învățând astfel despre viață, în timp ce Ion se confruntă cu
dificultățile și provocările vieții și începe să înțeleagă mai
bine complexitatea oamenilor și a relațiilor.
În cultura română, Lucian Blaga reprezintă cea mai mare
personalitate creatoare a secolului XX. Opera sa – de poet,
filozof, eseist, dramaturg si traducător de poezie – constituie
o sinteză personală de mare originalitate, de profundă inspiratie
națională, alimentată de o uimitoare deschidere spre cele mai
variate aspecte ale spiritului uman: filozofie si stiinţă, istorie şi
religie, şi îndeosebi domeniul complex şi controversat al artelor.
Adversităţile cu care s-a confruntat Blaga în timpul vieţii vor fi
mai bine percepute dacă ne gândim că în anii ’50, când Blaga a
fost nominalizat pentru premiul Nobel, autoritătile române ale
timpului nu i-au permis să răspundă anunţului făcut de
Academia Regală din Suedia. Însă dacă autorităţile timpului i-au
anulat dreptul la Premiul Nobel, nimeni nu va putea
influenţa destinul operei pe care Blaga a lasat-o urmaşilor săi.
"Poeziile lui Blaga sunt bucãti de suflet, prinse sincer în fiecare
clipã si redate de o superioarã muzicalitate în versuri , frânte
cum sunt, de mlãdie împreunã cu miscãrile sufletești însăși.
Aceastã formã elasticã permite a reda si cele mai delicate nuanțe
ale cugetãrii si cele mai fine acte ale simțirii. E si filosofie
înãuntru, o melancolicã, dar nu deprimantã filosofie, care leagã
împreunã toate aspectele dinafarã ale naturii si toate miscãrile
prin care si noi îi rãspundem."
Nicolae Iorga, "Rânduri pentru un tânãr", în
Neamul românesc. 1 mai, 1919
Mihai Dragan e de parere ca « Hronicul… lui Blaga este nu
numai un document, ci mai ales un cântec al vârstelor fară
comparație , de o poezie fermecătoare care destramă uneori
datele biografice si sobrietatea observațiilor si le transformă în
pagini vibrante de poem.
În concluzie putem spune că Hronicul și cântecul vârstelor este
o opera profună,cu date personale si evenimente din viața
autorului,care ar putea influența mii de oameni cum sa lupte și să
obțină cele mai înalte scopuri la fel ca si copilul Lucian Blaga.
 Caracterizarea mamei
Din opera Hronicul și cântecul

vârstelor de L.Blaga

Mama. Când spui acest cuvânt ai spus tot, ai arătat universul

acestei lumi.
Precum și mama, copilului Blaga, o mama cu un chip arhaic.
Era o ființă impersonala "Ființă impersonala, fără gând întors
asupra ei.." O mama ce știa cum să își educe copii, avea un chip
curat și fin. O femei frumoasa și îngrijită "În tinerețe fusese o
femeie frumoasa.." Fiind o mama, nu uita ca este și o femeie, era
puternica, nu lasă scopurile la o parte "Existenta încadrată de
zarea magiei, ea se simțea cu toată făptură ei, vibrînd într-o lume
străbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodată
visării".Era tipul de mama activă și plină de energie ”Mama era
substanța activă,în jurul căreia luau înfațișarea palpabilă toate
rânduelile vieții noastre”Fără multă școala,avea cunostințe
folclorice deosebit de bogate.
Era o femei cu parul cărunt, apoi ireal de alb și cu ochii mari de
basm.
Mama lui Lucian Blaga este la fel de blânda, bună si iubitoare
ca a lui Ion Creanga. Cele doua mame se aseamana foarte mult,
au o situatie materiala la fel de grea si fac mari eforturi pentru a-
și ține copiii în școală.
Ana Blaga este tipul femeii mature, intreprinzatoare , egoista,
însa egoistă doar din dragoste pentru familie ,căci femeia nu se
gândeste decat la familie si niciodata asupra ei insăși.
Asemanată cu o ființă mareață, fară de păcat, puternică precum o
stancă în marea involburata si in acelasi timp o fire blandă, o
zană coborâtă din țăramul basmelor pentru a-i fi alaturi, este
imaginea mamei iubitoare, ocrotitoare.

Gânditor si poet, om de culturã si artist, Lucian Blaga a marcat

prin personalitatea sa, mai mult de cinci decenii, spiritualitatea
româneascã. Opera sa ridicã probleme deosebite, care constituie
o ispitã permanentã pentru critica literarã si filosoficã, deoarece
opera sa numãrã peste 10 000 de titluri. Opera sa - cuprinzând
poezie, teatru, eseuri, filosofie, memorialisticã, aforisme -
reflectã tendintele moderne ale epocii de a reda ideile într-un
limbaj aluziv si fluid, în formã metaforicã, si de a reflecta prin
aceasta raporturile omului cu universul.
Lucian își iubea foarte mult mama si ea era un exemplu de ideal
pentru copilul Blaga.El vorbește despre mama sa cu mult
entuziasm si cu ochii plini de iubire.
In concluzie putem spune ca mama lui Lucian Blaga este un
exemplu de urmat pentru toate femeile,atât in iubire cât si în
muncă.Chiar dacă a avut mulți copii a știut să facă față
greutăților.