Din bătrâni se spune că acest popor,

Știe să muncească pe câmp, pe ogor.

Știe prețul pâinii, gustul ei amar,
Însă moldovanul nu-i numai plugar.
Pe toate le face când nevoia-l apasă,
Dar bucuria și tristețea o aduce-acasă.
În casa cea mare le-ncuie pe toate,
Sfinte obiceiuri, sentimente curate.
Iar când obosește de toate pe lume,
În fața icoanei se duce anume,
Când munca-i apasă trupul trudit,
Când ziua se-apropie de-un bun sfârșit.
Își cheamă vecinul, întreabă ce mai face?
Dar numai șezând, șade ca pe ace.
El se odihnește, însă tot muncind,
C-așa e țăranul până la mormânt.
Acest obicei îl știe fiecare.

Astăzi, vă invităm la o șezătoare,

Să glumim un pic,
Să cântați cu noi,
Ca să mai uităm
De griji și de nevoi.
Din bătrâni se spune că acest popor,
Știe să muncească pe câmp, pe ogor.
Știe prețul pâinii, gustul ei amar,
Însă moldovanul nu-i numai plugar.
Pe toate le face când nevoia-l apasă,
Dar bucuria și tristețea o aduce-acasă.
În casa cea mare le-ncuie pe toate,
Sfinte obiceiuri, sentimente curate.
Iar când obosește de toate pe lume,
În fața icoanei se duce anume,
Când munca-i apasă trupul trudit,
Când ziua se-apropie de-un bun sfârșit.
Își cheamă vecinul, întreabă ce mai face?
Dar numai șezând, șade ca pe ace.
El se odihnește, însă tot muncind,
C-așa e țăranul până la mormânt.
Acest obicei îl știe fiecare.

Astăzi, vă invităm la o șezătoare,

Să glumim un pic,
Să cântați cu noi,
Ca să mai uităm
De griji și de nevoi.