Activitate extrașcolară a cercului dramatic ”La Steaua”,

Liceul Teoretic Zubrești

E iarăși toamnă-n calendar

( Activitate culturală de Hramul satului Zubrești - 2020)

Conducător: Mogîldea Maria,

profesoară de l. și lit. română
1. Moraru Dumitru E iarăși toamnă-n calendar, e o zi frumoasă de octombrie, dar
pentru toți sătenii nu este una obișnuită, deoarece localitatea e îmbrăcată în straie
de sărbătoare, este o zi mult așteptată de toți băștinașii. Insăși natura a pictat
frumos satul natal. La 27 octombrie, de Sfânta Cuvioasă Parascheva, zubreștenii 
sărbătoresc Hramul localității.
 
2.Vieru Irina Îmi văd satul azi în sărbătoare
Pe o vale lăsată din povești .
De la Dumnezeu – binecuvântare,
Cu nume de haiduc viteaz – Zubrești!
Cine ? Cine știe cel mai bine
Cum e satul meu?
Este ca o floare,
Ca o sărbătoare
Şi îl am la inimă mereu!
3. Ticlenco Nicoleta Satele, ca și oamenii, au propriile povestiri și biografii. Satul
nostru, Zubrești, pentru majoritatea este o mică patrie, unde miroase a pâine coaptă
în cuptor și gutui galbene și aromate. Cineva odată se întreba : Ce este o comoară ?
Mulţi şi mult timp au căutat răspuns la această întrebare şi în sfârşit au găsit.
Comoara este locul de baştină, mama, tata, fraţii, surorile – toţi oamenii din sat.
4.Galușca Ian:
Ce-i comoara ? Ce-i comoara ? Că nici degetul nu-ncape,
Întrebat-am pe părinţi. Globul este plin de ţări.
Atunci mama îmi arată, Noi aici trăim copile,
Pe hartă un punct micuţ. Între minunate zări.
Acolo, unde-s ponoarele, unde-s Satul meu e ca o casă
izvoarele,
O poveste cu trei iezi.
Unde sunt codrii înalţi.
Şi pânica de pe masă,
Unde e satul meu, unde trăiesc şi eu.
Un izvor cu ochii verzi.
Lângă surori, lângă fraţi !
5.Voinovan Aurelia

Cu gândul m-am întors acasă,

În satul meu cu oameni buni
Și cu iubirea mea aleasă
De locul meu cel din străbuni.

Am colindat în lumea mare,

Am căutat un trai mai bun,
Dar viața-i un vapor pe care
Nu poți urca doar cu un pumn,

De dragoste dosită-n traistă,

Nici cu bilet de călător,
Ea este inima ta tristă
Când e cuprinsă de mult dor.

Pe drumul care duce-acasă,

Chiar dacă merg în pas desculț,
Eu știu că mama nu mă lasă,
Doar sunt al ei iubit pruncuț.

Aici, e locul meu sub soare,

Aici, în satul românesc,
Aici, alin tot ce mă doare,
Aici, eu vreau ca să trăiesc !

6. Cîrlig Maria https://www.youtube.com/watch?v=gxM4m82e0YQ

Satele Moldovei mele O mamă împleteşte cosiţe copilei

La casa din vale cu meri și gutuie Ea strânge bujori în grădină

O pasăre cuib îşi facea astăzi nu e Şi-aşteaptă, aşteaptă să vină

Ascuns-au cireşii în floare  

Un dor ce margine n-are Refren (2X)

  Satele Moldovei mele

La casa din vale răsar zorii zilei Astăzi la grea încercare

Putredele garduri grele
Cad peste vechea cărare
 
La casa din vale mai plouă în amiază
Şi apa curată pe prispă se așează
Şi soarele bate-n fereastră
Şi bate la inima noastră
 
La casa din vale o nuntă se joacă
Se adună tot satul şi se împacă
Se leagă prosoapele în cruce
Şi lumea din sate se duce
 
Refren (4X)
 
Putredele garduri grele
Cad peste vechea cărare

7. Bulgaru Anatol Frumoşi sunt oamenii satului meu, frumoși și blânzi. Cu

pâinea albă pe masă, cu pâinea care-i place să stea alături de sare, alături de
bunăcuviinţa oamenilor cu suflete blânde și frumoase. Faptul că ne-am născut şi
trăim aici este o fericire.
8.Coragău Iana
S-au întâlnit pe-un colț de gând,
„Suflet frumos” cu „suflet blând”.
Și se plimbau mergând la pas,
Prin toamna ce le-a mai rămas.

Aveau atâtea să își spună,

Câte în soare și în lună,
Dar ei doar se plimbau duios,
Sufletul blând și cel frumos.
9.Neagu Georgeta
Ei își spuneau în sinea lor,
În doi e totul mai ușor,
Dacă mereu sunt gând la gând,
Suflet frumos și suflet blând.

Într-un târziu suflet frumos,

Privind la frunze ce cad jos,
Pe suflet blând îl întreba,
Nedumerit în sinea sa:

10.Filimon Nichita
-Cum poți să fii atât de blând,
Când peste tot sunt nori și vânt?
Dar suflet blând dar curajos,
Îi spuse lui suflet frumos:
-Eu nu am fost atât de blând ,
De când cutreier pe pământ,
Dar viața m-a făcut sa fiu
Blând, răbdător, dar totuși, viu.

11.Ursu Elena
Dar tu? Cum ești așa frumos?
Când toate parcă-ți sunt pe dos.
Mereu lovit cu vorbe grele,
Însingurat sub cer cu stele.

-Eu sunt frumos fiindcă iubesc,

Tot ce e simplu și firesc,
Iubesc și câmpul plin cu flori,
Și ploaia care cade-n zori.

Și-așa frumos își povesteau,

Câte pe suflet ei aveau,
Pribegi prin vise și prin gând,
Suflet frumos și suflet blând ."

12.Lisnic Cătălina
Diferite sunt căile vieții omului. Pe unul soarta îl leagă pentru totdeauna de baștină,
pe altul îl duce departe peste mări și țări. Însă oriunde nu s-ar găsi, fiecare poartă
dorul satului natal în inimă, în suflet.

13.Lipovan Mădălina
Întorcându-te la baștină după o absență îndelungată, întotdeauna ești încercat de
emoții puternice. Aici ai văzut lumina zilei, aici au rămas părinții dragi, rudele,
prietenii, colegii de clasă, școală, joacă. Aici a rămas copilăria, dulcea ta copilărie,
nucul rotat de la poartă…

14.Calancea Veronica
Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinţi,
În casa noastră se-mpletesc dorinţi…
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă…

Văd frunza verde, umbra lui cea deasă

Cu crengile-i bătrâne şi cuminţi
Copii flămânzi şi grijulii părinţi,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.
15.Cortac Cătălina

Ca un străjer la casa părintească,

Eu tot bătrân îl ştiu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau să crească,
Fiind leagăn, ca şi dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Şi unde mama ne-a învăţat un rost…

https://www.youtube.com/watch?v=lQ5xGGHT2yw

16.Moraru Dumitru

Sărbătoarea binecuvântată a satului nostru, își aduce copii cu gândul acasă…

Aceste grele timpuri să nu ne sperie, însă să ne facă mai puternici, buni, încrezători
în ziua de mâine, să nu uităm de cei dragi, să le fim aproape cu sufletul și credință.

17. Ticlenco Nicoleta

Odată cu trecerea anilor se schimbă multe. Streașina casei părintești e parcă mai
joasă, părul mamei e alb ca neaua, a crescut iarbă pe cărăruia de cândva, nucul de
la poartă e azi un pom mare și rotat… Toate sunt aceleași, dar totuși altele. De
amintirea lor te leagă ceva drag, scump, apropiat…

18.Lisnic Cătălina
Sta singura mama-n casuta-i cuminte,
De-i soare afara, de-i ploaie, de-i vant.
Si soarele-o minte, si ploaia o minte
Ca tu pe acasa o sa treci in curand…

Sta-n prag, langa prispa, priveste in zare

Si parca te vede venind catre casa,
Mereu intuieste, mereu i se pare
Si alearga ceva sa astearna pe masa…
19 Neagu Georgeta

Dar tu nu mai vii, ai uitat-o probabil,

Iar ea isi tot zice ca vrea sa te vada,
Isi pune baticul cel roz si asteapta,
Ca nu o sa vii, nu vrea ca sa creada…

Ia vezi, ce frumos si-a gatit azi casuta,

Curata, senina, cu braie albastre.
Te-asteapta ograda si campul te-asteapta,
Ba chiar si muscatele rosii din glastre.

Hai, lasa-le toate si pleaca acasa,

Si-n bratele mamei te pierde pe-o clipa,
Si fii fericit ca usa-i deschisa…
De parinti si de casa… nu se face risipa

20.Lipovan Mădălina
Sărbătoarea satului meu se petrece toamna , atunci când roadele sunt puse în
hambare, când mustul din strugurii chihlimbarii s-a prefăcut într-un vin
moldovenesc curat, când pământul este pregătit să se odihnească până-n
primăvară. Şi tocmai după aceasta sătenii mei se odihnesc puţin şi petrec o
zi în sărbătoare. Anul acesta satului are o altă haină, e pus la grea încercare, însă
în sufletul fiecărui sătean e dorința de a fi bine în lume și în localitatea noastră.

21. Voinovan Aurelia

Se spune că suntem de-un neam,
Pământul e mai scump ce-l am.
Aici prietenii mei sunt,
Aici e doina ce o cânt.

22. Galușca Ian

Aici e mama mea si-a ta
Cu vorbe dulci ne mângâia.
Şi pâinea e mai bun-aici,
Suntem cuminţi şi mai voinici.
23.Ursu Elena
Pământul meu – e casa mea,
O mamă avem – a mea şi a ta.
Oameni să ştiţi, unde veţi fi,
Iubiţi-vă cât veţi trăi.

24.Cortac Cătălina
Aici şi soarele-i frumos
Şi cerul e mai luminos.
Iar şcoala vieţii o găsesc
Când ochii tatălui zâmbesc.
25. Filimon Nichita
Voi şti că suntem de un neam,
Pământul e mai scump ce-l am.
Aici prietenii mei sunt,
Aici e doina ce o cânt.

13. https://www.youtube.com/watch?v=L_z_c1l1QCY
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie , un sat natal
O clopotniță pe deal.
 
Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
 
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât există ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
 
Cât pădurile ne dor
Mai avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
 
Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
 
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât există ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
 
Toți: Cât avem un sat departe
Și un grai ce n-are moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
 
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât există ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.