Localitatea: or Bălţi

Instituţia: Liceul Teoretic „George Coşbuc”

Profesor: Timofei Natalia
Locul promovării: sala de clasă
Participanţi:Elevii clasei a IV-a
Forma: maniteu
Dozarea: 60 min
Subiectul: Pîinea - izvorul vieţii

Obiective:
- Să aprofundez cunoştinţele elevilor despre condiţiile naturale în care creşte
pîinea, despre consecinţele lucrărilor plugarilor;
- să activizez procesele de gîndire (analiza, sinteza);
- să altoiesc stima faţă de toate profesiile ce participă la apariţia pîinii la noi pe
masă;
- să formez o atitudine grijulie faţă de pîine ca faţă de ceva sfînt, dătător de
viaţă;
- să îmbogăţesc limbajul elevilor cu expresii plastice;
- să-i familiarizez cu obiceiuri unde se folosesc diferite tipuri de pîine.

Dotare:Costume naţionale, feţe de perne mari şi mici brodate, faţă de masă şi

năframă brodată, covor moldovenesc, lăicer, instrumente populare( furcă, pieptene
de covor, suveică, fus, ţege, scărmănător) spice de grîu, făină, diverse produse de
panificaţie(colaci, pască, pîine, cozonac, crăciunel, sfînt, 28 hulubaşi)
Decor: Răsună cîntecul ”Prea curată-i faţa pîinii”. Conducătorul apare de unul
singur. Pune cîteva spice într-o strachină mare plină cu făină, aprinde candela.
Sărută cu pietate pîinea. Melodia se intensifică. Pe acest fondal apar copii,
îmbrăcaţi în haine naţionale şi cîntă:

Copii: Coborîi din deal în vale, coborîi din deal la vale

Mă-ntîlnii cu doru-n cale, mă-ntîlnii cu doru-n cale
Doru-o prins a mă-ntreba. Doru mi-i de cineva...
Doru-o prins a mă-ntreba. Doru mi-i de cineva.
Conducător: Ce dor vă încearcă, dragii mei? Încotro aţi pornit?
Copiii: Spre cîmp.
Conducator: Ce să faceţi acolo?
Copi: Să urmărim cum creşte grîul.
Conducător: Aţi cam întîrziat. Grîul s-a copt demult. A fost şi treierat de acum, şi
pus în hambare. Da, aţi întîrziat... Şi e mare păcat. Anul acesta a fost o roadă
bogată. Grîul a crescut mare-n spic şi greu în bob. A răsplătit din plin munca
plugarului. Dar nu e totul pierdut. Sînteţi încă mici, aveţi toată viaţa înainte. Mai
vine o vară, mai vin multe veri în care va creşte grîul pe cîmpurile noastre. Ia uitaţi-
vă aici! Această pîiniţă este coaptă din boabe de grîu din acest an!

Două ftiţe se apropie de pîine, o admiră şi recită:

Copii: Dintr-o lacrimă curată
Dintr-o spusă fermecată
Ca un strop în val de rîu
A crescut un bob de grîu
Cîmpul bine cînd se ară
S-a rostogolit afară,
Dulce-n glie legănat,
O poveste a visat:
Că sub bobiţele-nflorite
În verzi valuri aurite,
Cu alt bob se înfrăţea,
Pîine albă se făcea.
Copii: Pîine de grîu nou abureşte-n casă.
O hrincuţă caldă – cît e de gustoasă!
Şi miroase pîinea ca raze de soare.
Din blîndeţea mamei.Ea ceva mai are...
Pîine, pîine, pîine, pentru azi şi pentru mîine –
Cît de-avem pe masă viţa e frumoasă.
Prezentator: Pîinea a luminat şi va lumina întotdeauna masa de toate zilele,dar şi
masa de sărbătoare a neamului nostru harnic şi bun la inimă.Ea simbolizează
rodnicia pămîntului mioritic, dar şi tăria de suflet a acestui popor coborît din daci şi
romani. După cum spune o zicală mai veche, trăitorii acestor pămînturi, brăzdate cu
plugul de aur al belşugului,îşi dăruiau:
Pîine şi sare, şi mult soare
Copii: Soare,pîine şi soare...
Nu ştiu dacă există cuvinte mai frumoase.Cu pîine şi sare întîmpinăm oaspeţii
dragi. Pîinea şi sarea au fost aşezate din totdeauna în caul mesei.
Pîinea este cinste, omenie
Trecute-n crez atotlumesc
Astfel cu pîine şi cu sare
Prietenii se întîlnesc.
Zice o vorbă din bătrîni: „Pîinea e începutul tuturor începuturilor”.Pîine Sfînta -
pîinea ne face posibilă existeţa.Fără de ea ca şi fără de aur sau apă am fi sortiţi
dispariţiei. Pîine în casă şi pîine pe masă le dorim prietenilor dragi.”
Conducător:Copii,cu ce se aseamănă pîinea?
(cu soarele,cu luna plină, cu faţa măicuţei...)
-Cum poate fi pîinea?
(caldă,prospătă,moale,gustoasă,dulce, albă,neagră,mare,mică,uşoară)
-Pîinea se coace din făină.Iar fîina e...
(ca neaua, ca zăpada, ca laptele,ca spuma...)
-Spicul cînd se coace e galben...
(ca soarele, ca anul, ca floarea soarelui, ca mierea, ca păpădia, ca gutuia...)
Conducăt: Iar ca pîinea să fie aşa cum o vedem noi,ea trebuie îngrijită şi proslovită.
Ar fi binevenit să se cunoască şi povestea ei.
Scenetă:”Povestea pîinii”de Ion Gheorghiu
Conducăor: Să ne spună pîinea asta, caldă, bună
Cine-o face, Din ce-o face?
Pîinea Zice-o pîine:Daţi-mi pace!
Copii Zic copiii: Povesteşte cum din brazdă pîinea creşte.
Pîinea Pîinea stă şi se gîndeşte: - Hei,povestea nu e scurtă!
Pînă zici din bob că-i turtă!
La-nceput un bob am fost şi credeam că-s fără rost
Plugarul Vine Ion: - Haide cu mine, c-am arat şi tare-i bine
Şi m-am dus colo-n ogor,sub o brazdă de tractor.
Raza Vine raza: cioc,cioc,cioc! La căldură faceţi loc.
Ploaia Vine ploaia: pic, pic, pic! Te-am udat măi bob un pic
Copii: Şi putere-n piept am prins şi în scutec m-am întins
Spicul: Coaja roşie-a plesnit, colţul verde a-nmugurit
Şi de vînturi legănat, Şi de fulger luminat,
Şi de glas de cuci chemat Fruntea mică mi-a săltat
Şi la soare m-am uitat.Soarele mi-a întins o mîină
Să mă slate din ţărînă, Tot mai sus,mai sus,mai sus.
Către soare m-am tot dus, Iar cînd spic bogat mi-a dat
Ion cîntînd m-a secerat, În batoză m-a băgat,
Din paie m-a scuturat.
Şi la moară m-a pornit.La morar el a vorbit:
- Stai,morare, să nu pleci. Dintr-un bob am scos 80,
Fă-mi făină moale, bună, Ca brutarii toţi să spună
- Ce făină De lumină, ce mai pîine.Pentru azi şi pentru mîine.
Brutarii: În covată punem apă, o frîmăntă şi-o adapă,
O dospeşte – coca creşte şi cuptorul zice: hap!
Mii de pîini în el încap
Şi de vatra dogorîtă.S-a făcut din cocă pită.
Ce mai coajă rumenită! Şi se coace şi asudă
Şi miroase a miere crudă! Iese doldora lopata
Pîinea omului e gata.
Mulţumim, pîinea frumoasă,Hai, poftim cu noi la masă!
Copii: Lungă şi frumoasă e poveseta pîinii
Rumenă, gustoasă e povevtea pîinii
Şi profesii multe cu drag au crescut-o
Soarele şi ploaia cu drag au îngrijit-o
S-o avem pe masă oricînd am dorit-o.
Conducăt: Ploiţa este întotdeauna prietena cerului,dar mai este şi prietena
pămîntului, a tot ceea ce creşte, înfloreşte, vieţuieşte pe pămînt.
Copiii:Ploaia place celor mari,cînd aşteptă pîine,
Dar şi picilor ştrengari, care saltă bucuroşi ,
Cînd ploiţa vine.

Cîntecul şi dansul”Hora ploiţei”

I. Cerul torie spre noi a trimis

Stropi argintii dintr-o ploaie de vis
Veseli cădeau pe-nsetatul pămînt
O înoire cu ei aducînd.
Plouă cu raze de soare fierbinţi
Peste maturi şi copii cuminţi
 Stropii de ploaie cu noi se-ntorceau
Cîntec de soare cu ei aduceau
R-n
Hai ploiţă, ploie, ploie. Ieşi cu mine la plimbare
Să întindem hora mare pe acest pămînt.
Hai ploiţă,ploaie, ploaie, Să întindem hora mare
Cu lumină-n suflet şi în gînd
II. Pică argintul din cerul curat
Tot pe pămîntul parcă s-a luminat
Mare şi mic hai să ne adunăm
Hora ploiţei cu toţi sădansăm
Iar curcubeul spre noi a întins
Toate culorile din necuprins
Stropii de ploaie dansează vioi
Copii zic: Mai veniţi cu noi!
R-n
III. Plouă, plouă pic,pic,pic
Peste mare, peste mic
Să întindem hora mare
Să ajungem pîn-la soare
R-n/2 ori

Conducător: Bravo copii! Văd că vă place ploaia. Iar atunci cînd plouă la timp, cînd
ploiţa-i caldă e folositoare pămîntului, grînele cresc mari şi frumoase. Creşte
frumos şi secara şi ovăsul şi orzul desigur grîul. De fiecare dată cînd vezi un lan de
grîu vălurindu-se în vînt, îţi vine în gînd o floare frumoasă poezie de poetul Ion
Vatamanu,care spune:
Conducator: Mîndru e în lanuri spicul
Copii: Ca bunicul,ca bunicul
Conducator:Albă-n casă e pînica
Copii: Ca bunica, ca bunica
Conducator:Roz în raze e amurgul
Copiii: Unde-i plugul, unde-i plugul?
Conducator:Mulţumesc plugare drag
Copiii: Pentru pîine şi meleag
Conducator:Dar să ne jucăm mai bine de-a cuvintele,căci un bun prieten de-al
meu,spiculeţul fermecat, a inventat un joc de cuvinte,care se cheamă „Spune altfel”.
• A aduna pîinea- a strînde spicele
• Lan pîrguit – spicele coapte
 • Ţărîna alaptează bobul – bobul încolţeşte
• Lanul se valură – spicele se leagănă în vînt
• A porni plugul – a trage prima brazdă
• Soarele aureşte spicul- soarele pîrgueşte spicul ,îl coace
Conducător: Dar cel mai important lucru e că, în cîmpie spicul ne este nicicînd
singur.El e înconjurat de fraţi, are foarte mulţi prieteni şi admiratori.
Spicul: Chiar de sînt încă mic
Am s-ajung cîndva voinic
Căci din zori pînă în zori
Mă-nfirip încetişor
Şi cît ziua e de mare
Sînt păzit de mîndrul soare
Soarele: Cu iubire şi căldură, Vă alint eu, soarele,
Cînd cu razele-mi de aur, Împînzesc hotarele,
Cînd cu vraja-mi de lumină vă dezmierd căpşoarele.
Plugarul: Iar eu braţele-mi avînt şi pe soare şi pe vînt
Pun în ele şi căldură, Si drag pentru arătură,
Şi putere, Şi tărie, Şi, desigur,hărnicie
Spicul: Chiar de-am fost plăpînd şi mic.Am crescut mare,voinic.
Şi sunt gata să mă fac,Ori pînică , ori colac
Să vă însoţesc la masă, să sfinţesc a voastră casă
Conducător:Spicu-n lan de-acui voinic
Şi plugarul cît de mic
Trebuie să se grăbească
Spicul ca să-mi-l cosească

Dansul”Coasa”(6 perechi)

Conducător:Spicul chiar dacă e plăpînd,firav,mic şi lipsit de apărare este totuşi de

foarte mare folos oamenilor. El face ca pămîntul să se poată lăuda cu bogăţia sa,ca
soarele să se poată mîndri cu dărnicia sa, ca plugarii să se poată bucura de hărnicia
lor,ca oamenii să se încînte de valoarea şi semnificaţia pîinii. Grîul,pîinea poate fi
cinstită prin laude,prin muncă,prin încercarea de ai cunoaştele tainele ce se ascund
în poeziile populare, proverbelor şi tradiţiilor acestui popor.
Despre pîine ca şi despre alte minuni au circulat numerose legende,
ritualuri care se păstrează şi pînă în zilele noastre în unele localităţi ale republicii
mai ales la sate.
 Îi rugăm pe părinţi care au venit cu voie bună şi pîine la noi în clasă să ne
vorbeascădiferite ritualuri unde se foloseşte pîinea

I părinte: Cunosc obicei ce se numeşte”prima brazdă”.În dimineaţa primei zile a

Anului, în coarnele plugului sau ale boilor se pune crăciunelul ce a fost ţinut la
icoane.Se trage prima brazdă.Apoi colacul se dă la păsările şi animalele din curte,
ca anul să fie mănos.
Copilul: dar eu cunosc: cînd se trage prima brazdă se zice: „să se facă grîul! Rodul
să ne crească!
Să crească grîul cît vrabia şi secara cît coasa!
Viaţa să înflorească pe acest strămoşesc Pămînt!”
II Părinte: În semn de închinăciune trimit colacii socrilor şi părinţilor.
III părinte: În semn de credinţă şi devotament tinerii însurăţei trimit colaci mari şi
frumoşi nănaşilor
IV părinte: Cînd mireasa pleacă din casa părintească, mama miresei aruncă peste
umerii mirilor boabe de grîu, secară, bucăţi de colac şi jiemne însoţindu-le cu
cuvintele: „Să simtă lumea nevoie de voi, cum simte nevoia de pîine”.
• Înainte de a pleca la drum lung, în casă se coace pîinea proaspătă. Ea
păstrează căldura casei părinteşti.
• Dacă pîinea n-a prins coajă într-o parte. Îseamnă că în familie se vor naşte 2
copii.
• Dacă pe faţa pîinii apar crăpături, înseamnă că cineva va pleca din casă.
• La munteni se consideră păcat să stai cu spinarea spre femeia care coace
pîinea.
• Cînd scăpăm pîinea se spune că se grăbeşte cineva flămînd.
• Cît timp se coace pîinea în casă nu se cuvine să se măture, mătura alungă
sporul.
• Cine mănîncă pîinea cu mucegai va înota mai bine şi n-o să se teamă de
furtună.
• Ţăranul, cînd scapă o farîmă depîine o ridică şi o sărută cerîdu-şi iertare
pentru clipa de neatenţie.
Conducăt: Dar voi copii cum vă comportaţi cu pinea?
Copii: Pîinea este sfîntă şi ea se mănîncă cu capul descoperit.
• Noi ştim că nu trebuie să facem risipă de pîine.
• Ştim că trebuie să ne tăiem atîtea felii de pîine, cîte putem mînca.
• Ştim că nu se cade să fărămiţăm pîinea şi nici să lăsăm resturile pe masă.
• Ştim că nici pîinea, nici bucăţile rămase nu se aruncă la gunoi. E mai bine să
dăm păsărilor sau altor veţuitoare.
• Ştim că pîinea ne ajută să creştem mari şi să devenim puternici şi sănătoşi.
 • Ştim şi o poezie de D. Matcovschi ce ne învaţă cum să ne comportăm cu
pîinea.
Pîinea cea de toate zilele.
Nu călca fărîmitura cea de pîine, fii mai darnic:
Va mînca din ea furnica, cu tot neamul ei cel harnic
Strînge-o-n palmă, o aşează pe un bulgăr sub o stea,
Ca furnică să vază şi urce blînd la ea
Eşti flămînd, dar nu fi lacom pîinea nimeni nu ţi-o fură
O săruţi cu pietate şi apoi o duci la gură.
Şi la uşă dacă-ţi bate călător fără merinde
Pîinea-împarţi în jumătate chiar să n-ai de pus pe-un dinte.
Conducăt: Bravo copii! Dar eu ştiu că şi copii de la grădiniţă ştiu cum să se
comporte cu pîinea. Şi azi la noi a venit din grupa mare o fetiţă, pe care o cheamă
Mirabela şi are să ne spună o poezie de Leonida Lare „Pînea”.

Copilul: Să nu arunc, copile, pînica jos nicicînd

Că undeva, deparete, plînge- un copil flamînd.
Şi cată – un colţ de pîine prin urne-nfrigurat,
Şi dacă nu-l găseşte, adoarme-nlacrimat.
Şi-n somn ce i s- arată, tu să-ţi închipui poţi?
Pămîntul ca o pîine ce-ajunge pentru toţi.

Conducăt: Filozofii şi scriitorii din toate timpurile au meditat asupra preţului şi

importanţei pîinii pentru om.
Aţi avut de selectat din diferite surse maxime scrise de filozofi şi scriitori.

Copii: Seneca spunea: „Pe timp de foame chiar şi pîinea mucezită va părea pîine
proaspătă şi făcută din grîul cel mai curat.”
• Lomonosof spunea: „Principala cetate a vieţii este pîinea”.
• Necrasof spunea: „Nici un munte de aur nu va cîntări mai mult decît o
bucăţică de pîine.”
• Eizen spunea:”Pe pămînt există 3 valori mari, 3 minuni:Acestea sunt:
Pîinea – ca poporul să fie totdeauna sănătos şi sătul.
Femeia – ca să nu se întrerupă firul vieţii
Cartea – ca să nu se piardă legătura timpurilor.”
• Scriitorul francez Exupery spunea:”Amară-i pîinea în ţară străină”,şi tot el
spunea: ”Cine vrea să aibă pîine pe masă trebuie să doarmă puţin”.
• „Pîinea cea de toate zilele
 Dă-ne-o ,doamne,astăzi pe pămînt”- se roagă cu credinţă în suflet creştinii
poporului nostru.

Prezentat: Poporul nostru plin de înţelepciune a transmis din tată-n fiu o mulţime de
proverbe despre pîine.Verbalizaţi pe cele care le cunoşteţi.
Copii: Pîinea coaptă oaspeţii buni aşteaptă
Creşte inima ca o pîine
Nimeni n-a văzut gunoi din pîine
Pîinea şi sarea-toată mîncare)
Pîine şi sare şi poţi să te uiţi la soare
Pîine peste pîine nu strică
Pîinea uscată satură o casă
Pîinea nu vine singură la tine

Prezentator: ghicitorile-s cu ghici, O ghices doar cei voinici

.
Veşnic fără sărbătoare de cuţit frică nu are
Şi-l serveşte pe oricine din mîndreţea ei de soare
(pîinea)
Turtă peste turtă şi la mijloc urdă.
(plăcinta)
Ce-i rotund şi fără fund?
(covrigul)
Ce stă în cui şii fără fund?
(colacul)
Prezentator:Iar acum a venit şi timpul să-i mulţumim pîinii,
că este izvorul vieţii pe pămînt.

Copilul:Mulţumesc,pîine frumoasă,Că eşti îndeajuns pe masă.

Pîinea: Mulţumeşte,măi copile, Bunului pămînt mai bine.
Copilul:Mă-nchin, pămînt la tine, Mulţumesc frumos de pîine
Pămînt:Mulţumeşte,măi copile, Soarelui de sus mai bine.
Copilul:Mă închin,soare la tine.Mulţumesc frumos de pîine.
Soarele: Mulţumeşte, măi copile,Ploii celei reci mai bine.
Copilul: Mă închin, ploaie,la tine, Mulţumesc frumos de pîine.
Ploia: Mulţumeşte ,măi copile,Părinţilor mai bine.
Copilul:Mă-nchin vouă,tată,mamă,mulţumesc de pîine bună.
Mama:Mulţumim la fel, drag prunce,că eşti harnic şi eşti dulce.
 Cîntecul”Hulubaşii”

I. S-a deshis fereastra ca o rană veche

Mama stă şi-aşteaptă nopţi întregi de veghe.
Să venim acasă şi măcar o dată
Să sedem la masă aşezaţi grămadă
II. Pe de-asupra porţii înfloresc salcîmii
Şi în miez de noapte îmi miroase-a pîine
Rumenă şi caldă, mama noastră coace
Din făină albă hulubaşi de pace
III. Şi tot zice,dute,dute hăt departe
Apără-mi copii de război şi moarte
Se va face pace,pace-n toată lumea
Fiindcă mama coace sîmbăta hulubii

Gheorghe Ciocoi”Balada pîinii de azi şi mîine”

Copii: Pîinea-a fost şi pîinea este Cea mai tînără poveste,

Pîinea-a fost, pîinea rămîne Ca izvoarele fîntînii.
„Pîinea noastră,spun poeţii, Este steaua dimineţii”
„Pîinea noastră,spun plugarii, Luminează ca un soare”
Pîinea a fost şi o să fie Cea mai dulce poezie
Care-o spun spicele vara, Cînd trei raze le-nfioră
„Pîinea noastră, zic feciorii, E rotundă cum e hora”
„Pîinea noastră,zic plugarii,Ni-i şi leagăn şi vioară”
Spicu-a fost şi va rămîne O baladă despre pîine
O baladă care-o ştie Orice om şi orice cîmpie
„Pîinea noastră, spun copii Ne învaţă-ntîi a scrie”
„Pîinea noastră, spun plugarii, E sfinţită cu sudoare.”
Pîinea noastră-i Mama noastră
Pîinea noastră-i Viaţa noastră

Toţi copii: Pîinea bună,pîinea albă, Ne eşti scumpă,ne eşti dragă!

Am ştiut,vom şti şi ştim Să te preţuim.
Conducător:Ţie plugarule,
Copii: Îţi mulţumim!
Conducător:Ţie,morarule,
Copii: Îţi mulţumim!
Conducător:Ţie,mamă,ţie,tată
Copii: Îţi mulţumim!
Conducător:Ţie pîine sfîntă,
Copii: Îţi mulţumim!

Se include melodia de la început:

Care începutul cu începutul scade intensitatea şi se stinge odată cu dispariţia
copiilor din scenă

(Apar apoi doi copii şi anunţă)

I copil:Acesta a fost mesajul nostru către toţi cei ce ştiu a preţui pîinea
II copil:Acesta am învăţat noi despre pîine
Împreună:Vă mulţumim că ne-aţi ascultat.