Răsună o doină.

Cuvîntul învățătoarei
Era o vreme,cînd oamenii aveau o altă relație cu Pămîntul...Știau mai multe despre originea
hranei.
Povestea pîinii, povestea omului, povestea vieții. O găsim în religie și credințe populare.
În fiecare casă de gospodar, pe masă, te aşteaptă pîinea. Atunci cînd vrem să
binecuvântăm venirea cuiva pe meleagurile noastre, întîmpinăm acea persoana cu pîine şi sare,
rugăciunea noastră către divinitate spune
„ Pîinea noastră cea de toate zilele...”. Se folosește la împărtășanie... Despre pîine se vorbește în
legende, în colinde, în sînul familiei.
Cîntecul Mama coace pîine de Al. Pelin
Prezentator :
E toamnă...Cerul, apăsat de ploi, se prăbușește în toamnă.
Focul arde în vatră. În casă e cald. Amiroase a gutuie, a poamă busuioacă, a țigăncușe... Miroase
a pîine coaptă...
Pîinea de grîu nou aburește-n casă
O hrincuță caldă-cît e de gustoasă!
Și miroase pîinea ca raze de soare
Din blîndețea mamei
Ea ceva mai are...
Cuvîntul învățătoarei: Dragă copile!
Truditele mîini aduc sfînta pîine pe masă. Înalță-te pîmă la această pîine,copile, căci ea este
un alt soare, care răsare din pămînt.

Cîntecul Pîinea
Pîiniță frumoasă ,din cuptor scoasă,
Pîiniță cuminte,cu fața fierbinte,
Ca fața măicuței, Ca mîna tăicuței..
Ca soarele-n vară,
Ca bulgăru-n țară.
Prezentator : Bunica ne dă cîte o felie de pîine caldă. De mirosul pîinii și vîntul se mai
ogoiește.Cerul se apropie și el mai aproape de pămînt. Frumoasă-i viața!
V-ați intrebat vreodată cîte mîini au făcut pîinea, pe care, cu una singură o duci la gură?
Un copil: Lungă şi frumoasă e povestea pîinii,
Rumenă, gustoasă e povestea pîinii.
Şi profesii multe cu drag au crescut-o.
Soarele şi ploaia cu drag au îngrijit-o,
S-o avem pe masă oricînd am dorit-o.
Prezentator : -Să ne spună pîinea asta, caldă, bună,
- Cine-o face,
- Din ce-o face?
- Povesteşte cum din brazdă pîinea creşte.
Pîinea:
- Hei,povestea nu e scurtă!
Pînă zici din bob că-i turtă!
La-nceput un bob am fost şi credeam că-s fără rost.
Plugarii (Trei băieți, în costume naționale, cu trăistuțe, imită semănatul și recită)
1. Sunt plugar, de cînd mă ştiu,
De cînd creşte-n lume grîu.
Ies cu zorii la arat,
Ies din zori la semănat.
Bate vîntul, grîul zboară
Şi din brazde el coboară.
 2. Semincioară, semincioară,
Zboară-n brazdă,-n brazdă zboară,
Cîte una, cîte două,
S-ajungem la pîine nouă.
3. Iar eu braţele-mi avînt
Și pe soare, şi pe vînt.
Pun în ele şi căldură,
Si drag pentru arătură,
Şi putere, Şi tărie,
Şi, desigur,hărnicie
Prezentator : Boabele pline curg în țarină. Una cîte una s-au tupilat și dorm. Acolo, în
întuneric, ele visează cum se face pîinea. Pămîntul nu cunoaște un vis mai frumos!
Ce bați, Vîntule?
- Ce bați, Vîntule, din sus?
- Vara dragă mi s-a dus.
- Ce bați , Vîntule, din jos?
- Să crească grîul frumos.
- Adă,Vîntule, ploițele,
- Să crescă spicuțele.
- Bate, Vîntule, ușor,
- Liu, liu,grîușor...
Prezentator : Cerul este umbrela Pămîntului. E atît de mare această umbrelă, încît acoperă
toată țarina! Ca să-i fie cald Spicuței . Și ea crește, mai ales, cînd cerul e plin de nourași și ploi.
Cea mai hărnicuță fetiță a cerului este Ploaia. Ea are ochii albaștri . În rochie albastră, ploaia
umblă desculță. Ploaia crește pîinea noastră strămoșească.
Ploaia (recită o fetiță,care joacă rolul ploiței)
Eu sunt ploaia mÎngîioasă,
Ce chem grîul ca să iasă:
Pic, pic, pic, pic,
Iată vin să te ridic,
Spic, spic, spic, spic,
Să creşti mare şi voinic,
Vin, vin, vin, vin,
Să te faci în boabe plin,
Spic, spic, spic, spic,
Pentru mare, pentru mic.
Un copil: Ploaie, ploiță,
Cu fire argintii
Fă, pe plai să crească
Spice aurii!
Să ploaie pe ogoare
Cu fire, firișoare,
Sămînța să-ncolțească,
Ogorul să rodească!
Spicele:
Plouă, plouă pic,pic,pic
Peste mare, peste mic
Să întindem hora mare
Să ajungem pîn-la soare
Chiar de sîntem încă mici-
Vom ajunge mari,voinici.
Căci din zori pînă în zori
Ne-nfiripăm încetişor .
Şi cît ziua e de mare
Sîntem păziți de mîndrul soare.
Cîntecul Ploaia
Prezentator : Cerul plînge pe umărul Toamnei. Lacrimile lui mășcate se rostogolesc în țarină.
În brazde, boabele stau lipite una lîngă alta-ca mama de prunc. Dorm cuminți boabele de grîu.
Sub troiene, pîn-la brîu,
Doarme un firuț de grîu.
Odihnească sănătos,
Facă-se colac frumos!
Colinda grîului
Aist grîu mîndru, bogat,
De neghină curățat
Noi l-am semănat,
Ca să crească mîndru, mare,
Să nu aibă-asemănare
Spicul lui să fie plin
Pîine albă să dospim
Boabele pe spicuri crească
La vară, pe cea căldură
Om împleti o cunună.
Din spice grele-aurii
S-o purtăm la veselii
Flăcăii la pălării!
Grîu-apoi l-om purta
Și făin-om măcina
Și om face colacii mari,
Cît fundul de la căldări,
Cît rotița plugului
Și-n seara Crăciunului,
Hop ! În straista pruncului !
Prezentator : Primăvara, soarele încălzește pămîntul și bobul de grîu încolțește și-și scoate
capul afară.
Iată ce spune un bob de grîu. Am crescut din mila Domnului.Am fost umbrit de nori,
încălzit de Soare, alinat de vînt...
Prezentator : Încet- încet, grîul crește înalt, se coace.
Din verde se face galben, dintr-un bob se face un spic, deci –o familie întreagă.
Răsărit-a Soarele
Mîndru, încoronat ,
Ca tăicuțu la arat!
Soarele:
Eu sunt soarele ce ştie
Să- ncălzească,să mângâie,
Eu sunt focul cel mai mare,
Aşteptat de fiecare

Cu iubire şi căldură,
Vă alint eu, soarele,
Cînd cu razele-mi de aur,
Împînzesc hotarele,
Cînd cu vraja-mi de lumină vă dezmierd căpşoarele.
Spicul:
Sunt un spic
Ţepos si mic
Am crescut din bob voinic.
Şi putere-n piept am prins şi în scutec m-am întins
Coaja roşie-a plesnit, colţul verde a-nmugurit
Şi de vînturi legănat,
Şi de fulger luminat,
Şi de glas de cuci chemat
Fruntea mică mi-a săltat
Şi la soare m-am uitat.
Soarele mi-a întins o mîină
Să mă slate din ţărînă,
Tot mai sus,mai sus,mai sus
Către soare m-am tot dus,
Cîntec de leagăn:
Grîule cu pîine- n spic,
Odihneşte-te un pic,
Să te- ajung, că- s tare mic !
Grîule cu pîine dulce,
Noaptea somnul îmi aduce
Şi îmi cîntă, să mă culce.
Grîule, spic gălbior,
Vai,că tare- i târzior,
Noapte bună, grîuşor!...
Spicul I:
Mulţumescu- ţi, dar, vezi bine,
Tu să dormi şi pentru mine,
Că eu legăn dulce pîine.
Iar cînd spic bogat mi-a dat
Plugarul, cîntînd m-a secerat,
În batoză m-a băgat,
Din paie m-a scuturat.
Şi la moară m-a pornit
Spicul II: Chiar de-am fost plăpînd şi mic.
Am crescut mare,voinic.
Şi sunt gata să mă fac,
Ori pînică,ori colac
Să vă însoţesc la masă,
Să sfinţesc a voastră casă.
Prezentator : Auziţi grîul cum creşte ?
Şi din spicele cu rouă
Abureşte pîine nouă
Cîntecul : Spicule din vîrf de pai
- Spicule din vîrf de pai,
Spune, cîte boabe ai ?
- Multe tare, multe tare
Cîte stele cerul are.
- Cerule, albastru plai,
Spune,cîte stele ai ?
- Multe tare, multe tare
Cîți copii pămîntul are !
- Măi pămănt în verde strai,
 Spune, cîți copii tu ai ?
- Mulți copii,mulți copii
Cîte spice în cîmpii.
Prezentator : Despre pîine,ca şi despre alte minuni, au circulat numeroase legende, ritualuri
care se păstrează şi pînă în zilele noastre în unele localităţi ale republicii mai ales la sate.
Drăgaica, o datină ce semnifică întruparea Zeiței Secerișului. în ziua de Sînzîiene.
Cîntecul-dans: Drăgaica
Hai, Drăgaică, să sărim,
Că știi iarna ce pățim
Cu mălai din rîșnicioară,
Cu pește din undicioară,
Mi-au venit drăgaicele
Să reteze spicele
Da-s mititele,
Au plecat cu floricele,
Îmbrăcate în boccele
Cu tichii de la copii,
Cu mărgele de la fete,
Cu brățări de la neveste.
Prezentator :
Cand omul n-are pîine, el nu are nici dor,
nu are sarbatoare si nu stie sa cînte,
si seamană, sărmanul, cu pasărea de zbor,
ce se avîntă-n glorii cu aripile frînte.
Cînd omul n-are pîine el nu are nimic,
sa aiba munti de aur si mări de pietre rare!
Nădejdea noastră, sfîntă, incape într-un spic
ce creste din tărîne spre timpuri viitoare.
Noi pentru spicu-acesta muncim din zori în zori:
îl vrem intotdeauna copiilor pe masă .
Să ardă-n strop de rouă cu-o mie de culori,
să ne aducă pace si liniste in casă.
Prezentator :
Spicu-n lan de-acu-i voinic
Şi plugarul cît de mic
Trebuie să se grăbească
Spicul ca să mi-l cosească
Dansul ”Coasa”
Prezentator :
Stai,morare, să nu pleci.
Dintr-un bob am scos 80,
Fă făină moale, bună,
Ca brutarii toţi să spună
Ce făină ,de lumină, ce mai pîine,-
Pentru azi şi pentru mîine

Morarul
Spicele acuma- s pline,
Stau ca- nfipte pe tulpine.
Vîntul bate repezit,
Moara macină grăbit.
Iar din moară ies… plăcinte !
 Cîntecul Moara
Apa curge tot la vale
Și-ntîlnește moara-n cale.
Roata morii se-nvîrtește
Nici de cum nu se - odihnește.
Iar morarul, alb ca moșul
Cu boabe umple coșul.
În curînd, postava-i plină
De făină albă, fină.
Din făină mama coace
Pîine moale,ce ne place.
Și mai face tăieței,
Plăcinte și colăcei.
Brutarul:
În covată pune apă, o frămîntă şi-o adapă,
O dospeşte – coca creşte şi cuptorul zice: hap!
Mii de pîini în el încap
Şi de vatră dogorîtă.
S-a făcut din cocă pită.
Ce mai coajă rumenită!
Şi se coace şi asudă
Şi miroase a miere crudă!
Iese doldora lopata
Pîinea omului e gata.
Prezentator : Mulţumim, pîinea-i frumoasă,
Hai, poftim cu noi la masă!
Pîinea-i rumenă- n cuptor
Fruntea ta-n sudori se scaldă,
Meriţi stima tuturor,
Meşter bun, ca pîinea caldă!
Pîinea place orișicui,
Că miroase a spic, a vară
Și-a curat pămînt de țară.
Cîntecul Pîinea
Albă ori mai negricioasă-
Orice pîine e frumoasă.
Ori așa, ori cu alune-
Orice pîine este bună.
Pîinea țărînii, pîinea bunicii,
Care-i dulce tare.
Pîinea măicuței, pîinea tăicuței-
Pîinea țării mele.
La orașe,ori la sate,
Pîinea singură nu vine.
Pîinea trebuie lucrată-
Niciodată judecată.
Prezentator :
Cînd omul n-are pîine el n-are nici destin,
El trece ca o umbra prin vreme si prin viață,
El bea pelin cu apa, se culca pe pelin
Și cu pelin se spală în zori de zi pe față.
Pîinea
Să nu arunci, copile, pîinica jos nicicînd
Că undeva, deparete, plînge- un copil flamînd.
Şi cată – un colţ de pîine prin urne-nfrigurat,
Şi dacă nu-l găseşte, adoarme-nlacrimat.
Şi-n somn ce i s- arată, tu să-ţi închipui poţi?
Pămîntul ca o pîine ce-ajunge pentru toţi
Prezentator :
Cine pîinea risipește-
Niciodată nu mai crește.
Cine uită de pîinică -
Uită-apoi și de mămică
Pîinea cea de toate zilele. D. Matcovschi
Nu călca firimitura cea de pîine, fii mai darnic:
Va mînca din ea furnica, cu tot neamul ei cel harnic
Strînge-o-n palmă, o aşează pe un bulgăr sub o stea,
Ca furnică să o vază şi să urce blînd la ea .
Eşti flămînd, dar nu fi lacom , pîinea nimeni nu ţi-o fură
O săruţi cu pietate şi apoi o duci la gură.
Şi la uşă dacă-ţi bate călător fără merinde
Pîinea-împarţi în jumătate chiar să n-ai de pus pe-un dinte.
Prezentator : Pîine bună,pîine albă,
Ne eşti scumpă,ne eşti dragă!
Toți: Am ştiut,vom şti şi ştim
Să te preţuim.
Balada pîinii de azi şi mîine Gheorghe Ciocoi
Pîinea-a fost şi pîinea este
Cea mai tînără poveste,
Pîinea-a fost, pîinea rămîne
Ca izvoarele fîntînii.
„Pîinea noastră,spun poeţii,
Este steaua dimineţii”
„Pîinea noastră,spun plugarii,
Luminează ca un soare”
Pîinea a fost şi o să fie
Cea mai dulce poezie
Care-o spun spicele vara,
Cînd trei raze le-nfioră
„Pîinea noastră, zic feciorii,
E rotundă cum e hora”
„Pîinea noastră,zic plugarii,
Ni-i şi leagăn şi vioară”
Spicu-a fost şi va rămîne
O baladă despre pîine
O baladă care-o ştie
Orice om şi orice cîmpie
„Pîinea noastră, spun copii
Ne învaţă-ntîi a scrie”
„Pîinea noastră, spun plugarii,
E sfinţită cu sudoare.”
Toți:
Pîinea noastră-i
Mama noastră
Pîinea noastră-i
Viaţa noastră
Cîntecul de multumire
Mulţumesc,pîine frumoasă,
Că eşti îndeajuns pe masă.
Mulţumeşte,măi copile,
Bunului pămînt mai bine.
Mă-nchin, pămînt la tine,
Mulţumesc frumos de pîine
Mulţumeşte,măi copile,
Soarelui de sus mai bine.
Mă închin,soare la tine.
Mulţumesc frumos de pîine.
Mulţumeşte, măi copile,
Ploii celei reci mai bine.
Mă închin, ploaie,la tine,
Mulţumesc frumos de pîine.
Mulţumeşte ,măi copile,
Părinţeilor mai bine.
Mă-nchin vouă,tată,mumă,
Mulţumesc de pîine bună.
Mulţumim la fel, drag prunce,
Că eşti harnic şi eşti dulce.
( În scenă apare un grup de mame, cu produse de panificație. Prezintă semnificația colacului,
jemnei, crăciunelului, hulubașului...O mamă împarte copiilor hulubași.)
Toți cîntă :
Cîntecul: Hulubul Silvia Grigore
S-a deschis fereastra ca o rană veche
Mama ne aşteaptă nopţi întregi de veghe.
Să venim acasă și în fapt de seară
Să mai stăm la masă neamul grămăjoară

Sus de-asupra porții înfloresc salcîmii

Şi în miezul de noapte îmi miroase-a pîine
Aluatul puhav crește- n podul palmei
E cu ochi din boabe hulubașul mamei.
Şi îi zice : Du-te prin străini departe
Și păzește-mi puii de război şi moarte
Să le meargă-n toate, toate să le iasă
Și de-o fi să poată, să mai dea pe-acasă.

Și hulubul zboară , alb ca dorul mamei

Pe la toți coboară și pe toți ne cheamă
Poate că s-o face pace-n toată lumea
Dacă mama-și coace sîmbăta hulubii
 Subiectul activității: Povestea pîinii
Subcompetențe:
-Utilizarea corectă a mijloacelor expresive (tonul, timbrul...)
-Aprecierea legăturii dintre faptele relatateși consecințele lor.
-Sesizarea trăsăturilor fizice și morale ale unor personaje, conform faptelor descrise.
Obiective :

- Să reprezinte prin dramatizare, cîntec, dans și joc de rol diverse profesii, ce contribuie la
creșterea pîinii.
-Să determine rolul primordial al Omului și Muncii la creșterea pîinii.
-Să interpreteze diverse roluri: Soarele, Ploaia, Plugarul ,Vîntul, Pămîntul, Plugarul, Morarul,
Brutarul.
-Să argumenteze importanța ocrotirii pîinii și a produselor de panificație.
-Să-și formeze o atitudine pozitivă față de munca plugarului, morarului, brutarului.

Resurse umane: 30 de elevi ai clasei a III-a A, îmbrăcați în costume naționale, costume ce

reprezintă personajele: Ploaia, Soarele, Vîntul, Pămîntul,Spicele de grîu, Bobul de grîu, Morarul,
Brutarul,Plugarii. părinții elevilor.

Resurse materiale:
Decorul scenei: Casa mare, un covor moldovenesc, busuioc, cuptorul cu lopata,lemne,o masă cu
vase de lut, într-un colț-o moară.
Produse de panificație: pîine cu sare, colaci, covrigei, biscuiți, crăciunel,hulubași.
Mijloace audio-vizuale.
 Ministerul Educației din Republica Moldova
Direcția Raională Învățămînt, Tineret și Sport, Ungheni,
Instituția Publică, Liceul Teoretic Mihai Eminescu

Sărbătoarea
Povestea pîinii

Elaborat
Covalciuc Elena,
învățătoare, clasa a III-a A,
grad didactic I

21 noiembrie 2012