Valorile verbului A FI

În comunicarea reală, verbul A FI se foloseşte în trei situaţii:

a) verb predicativ – exprimă singur predicatul verbal (are sensurile: a exista, a se

afla, a se găsi, a costa, a se întâmpla, a se împlini, a fi originar din, a dura, a se
plimba/ a colinda, a semnifica, a dăinui):
Exemple:
Copilul este acasă.; Pâinea este 10 lei.; Aici a fost un accident.; Mâine va fi un an de
la căsătoria lor.; El e din Orhei.; O oră de curs este de 50 de minute.; Pe unde aţi fost
azi?; Ce e când ţi se zbate ochiul stâng?; Cât vor fi lumea şi pământul.
b) verb copulativ – intră în alcătuirea predicatului nominal legând subiectul de
caracteristica lui:
Exemple:
Copilul este mic.; Ea este o fetiţă harnică.; Maria este frumoasă.;
c) verb auxiliar – ajută la exprimarea unor timpuri compuse ale modurilor conjunctiv
şi condiţional-optativ:
Exemple:
Să fi avut timp, aş fi jucat tenis.