Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte, ființe, lucruri,

fenomene, acțiuni, etc.

Felul substantivelor
Criterii de clasificare ale substantivului:
După înțeles:
a) substantiv comun (un substantiv comun denumește obiecte de același fel): elev,
carte, ploaie, patrie, casă, etc.
b) substantiv propriu (un substantiv propriu denumește anumite obiecte spre a le
deosebi de altele): Georgescu, Brăila, Costel, Mureș, Luceafarul, etc.
După structură:
a) substantiv simplu (format dintr-un singur cuvânt): fată, patrie, școală, casă,
București, Gigel, Argeș, etc.
b) substantiv compus (format din două sau mai multe cuvinte): bunăvoință,
binefacere, câine-lup, Ștefan cel Mare, Câmpulung, Piatra Neamț, etc.
Genul substantivelor
a) substantiv masculin: un elev (singular) - doi elevi (plural);
b) substantiv feminin: o elevă (singular) - două eleve (plural);
c) substantiv neutru: un scaun (singular) - doua scaune (plural);
Substantivul epicen are o singură formă pentru masculin cât si pentru
feminin: carabuș, elefant, țânțar, privighetoare, dihor, greier, vultur, lebădă,
papagal, etc.
Substantivele mobile sunt substantivele nume de ființa care au o formă pentru
masculin si altă formă pentru feminin. De exemplu: profesor, muncitor
(masculin) - profesoară, muncitoare (feminin).
Numarul substantivelor
Substantivele au urmatoarele numere:
a) singular: frate, casă, tablou;
b) plural: frați, case, tablouri.
Substantivele defective de număr:
A. Substantive care au forme numai la singular (singularia tantum):
1) substantive comune:
- nume de materie: lapte, miere, unt, secară, mazăre, aur, tablă, lână, vatră;
- termeni de sport: fotbal, oină, șah;
- nume abstracte, care exprimă însușiri și stări fiziologice: cinste, curaj, bunătate,
lene, sete;
2) substantive proprii:
- nume de persoană: Gigel, Costel, Ioana;
- nume geografice: Banat, Olt, Bacău, Ceahlău.
B. Substantive care au forme numai la plural (pluralia tantum):
1) substantive comune: anale, șale, câlți, icre, tăiței, zori, ochelari, etc.
2) substantive proprii: Bucegi, Carpați, etc.
Substantivul colectiv denumește o totalitate de obiecte de același fel: stol, grup,
oaste, studențime, brădet, pietriș, porumbiște, etc.
Locuțiunile substantivale sunt grupurile de două sau mai multe cuvinte care,
împreună, au înțelesul unui substantiv.
Cele mai multe locuțiuni substantivale au apărut din locuțiunile verbale, prin
transformarea infinitivului lung în substantiv propriu-zis.

Locuțiune verbală Locuțiune substantivală

a-(i) părea rau părere de rau (regret)

a ține minte ținere de minte (memorie)

a aduce aminte aducere-aminte (amintire)

a băga de seamă băgare de seamă (atenție)

a lua aminte luare-aminte (grijă, atenție)

Locuțiunile substantivale se comportă ca un substantiv, având forme pentru

singular și plural, putând fi articulate sau nearticulate.
Cuvintele din care este alcătuită o locuțiune substantivală nu se pot analiza separat.
Alte locuțiuni substantivale mai frecvent folosite sunt:

Locuțiune substantivală Sensul locuțiunii

punct de vedere opinie, parere

bătaie de joc batjocură

bătaie de cap supărare

dare de mână dărnicie

nebăgare de seamă neatenție

Cazurile substantivelor

În limba română, substantivele pot avea unul din cinci cazuri:

a. Nominativ

În acest caz, substantivul va răspunde la întrebările: „cine?”, „ce?” și

„care?”. Funcțiile sintactice îndeplinite pot fi acelea de: subiect, nume predicativ
și atribut.

Exemplu: Zăpada cade neîncetat. (caz nominativ, subiect) – Ce cade neîncetat?

b. Acuzativ

Substantivul în cazul acuzativ răspunde la următoarele întrebări: ce?, pe cine?, pe

ce?, cu cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?, lângă cine?, lângă
ce?, de la cine?, de la ce?, unde?, de unde?, până unde?, când?, cum?, care?, ce
fel de?

Funcțiile sintactice îndeplinite de substantivele în cazul acuzativ pot fi acelea

de: complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut
substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanţial de
loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod,
precum și complement circumstanțial de scop.
Exemple:

Am văzut-o pe Ioana la magazin. (complement direct, caz acuzativ) – Pe cine am

văzut?

Cadoul este pentru Bogdan. (nume predicativ, caz acuzativ) – Pentru cine este
cadoul?

Pentru cazul acuzativ există prepoziții specifice, care ajută la recunoașterea mai
ușoară a cazului, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul. De obicei,
aceste prepoziții se regăsesc și în întrebările (mai sus menționate) ce corespund
acuzativului.

Exemple de prepoziții: pentru, la, despre, de la, pe, între, într-o, cu, spre, după,
printre

c. Genitiv

În cazul genitiv, substantivul răspunde la întrebările: „al cui? a cui? ai cui? ale
cui?”. Acestui caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv (al, ai, a,
ale).

Totodată, un substantiv aflat în cazul genitiv poate îndeplini una dintre următoarele
funcții sintactice: atribut substantival genitival, atribut substantival
prepoziţional, atribut substantival apoziţional, nume predicativ, complement
indirect, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de
loc, complement circumstanțial de mod, precum și pe aceea de complement
circumstanțial de scop.

Exemple:

Cartea Ancăi este interesantă. (atribut substantival genitival, caz genitiv) – A cui
carte?

Prietenii mă așteaptă dinaintea blocului. (complement circumstanțial de loc, caz

genitiv) – dinaintea cui?

Observație: Substantivul se analizează, de regulă, împreună cu prepoziția sau

locuțiunea prepozițională. În cazul nostru, există un substantiv în cazul genitiv,
însoțit de locuțiunea prepozițională specifică acestui caz: „în spatele”.
Asemeni acuzativului, și cazului genitiv îi corespund prepoziții specifice, care
ajută la recunoașterea mai ușoară a acestuia, în funcție de prepoziția care însoțește
substantivul. De obicei, aceste prepoziții se regăsesc și în întrebările ce corespund
acuzativului.

Exemple de prepoziții: asupra, împotriva, înaintea, înapoia, dinaintea

d. Dativ

Substantivele în cazul dativ determină un verb, răspunzând la întrebarea

„cui?”. Funcțiile sintactice îndeplinite de substantivele în cazul dativ pot fi acelea
de: atribut substantival prepoziţional, atribut apoziţional, nume predicativ,
complement indirect, complement circumstanțial de mod, precum și
complement circumstanțial de cauză.

Exemplu: I-am dat Laurei informațiile cerute. (complement indirect, cazul dativ)
– Cui am dat informațiile cerute?

Cazul dativ are și el anumite prepoziții care îi corespund. Câteva exemple de

prepoziții specifice cazului dativ sunt: mulțumită, grație, potrivit, conform.

e. Vocativ

Substantivele la cazul vocativ nu îndeplinesc nicio funcție sintactică. Acestea pot

exprima fie o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel, se atrage atenția asupra
intenției comunicării directe, despărțindu-se substantivul în vocativ de restul
propoziției prin virgulă. De obicei, substantivele în cazul vocativ sunt nume
proprii.

Exemplu: Cristian, vino la masă! (caz vocativ, fără funcție sintactică)

Funcțiile sintactice ale substantivelor

Depinzând de cazurile acestuia, substantivul poate avea numeroase funcții

sintactice:

a. Nominativ

1. Subiect: Alina este fericită.

2. Nume predicativ: Aceasta este Alina.
b. Acuzativ

1. Nume predicativ: Propoziția este despre Alina.

2. Complement direct (cu sau fără prepoziție): Pe Alina o amuză filmul. Am
vizionat filmul.
3. Complement indirect: Am discutat despre Alina.
4. Complement circumstanțial

 De mod: Am vorbit ca Alina.

 De loc: Mergem la Alina.
 De timp: Într-o dimineață am plecat la Alina.
 De agent: Povestea a fost scrisă de Alina.

5. Atribut substantival prepozițional: Povestea despre Alina mi-a trezit

interesul.

c. Genitiv

1. Nume predicativ: Argumentele au fost contra Alinei.

2. Atribut substantival genitival: Păpușa Alinei are părul blond.
3. Complement circumstanțial

 De loc: Alina s-a mutat în spatele casei părinților ei.

 De timp: M-am trezit înaintea Alinei.

d. Dativ

1. Nume predicativ: Copilul devine asemenea Alinei.

2. Complement indirect: I-am cumpărat Alinei o carte.
3. Complement circumstanțial de mod: Copilul se comportă asemenea Alinei.
4. Atribut substantival prepozițional: Presupunerile împotriva Alinei s-au
dovedit valide.