Sunteți pe pagina 1din 7

Substantivul

Substantivul este partea de vorbire flexibilă ce denumește: ființe, obiecte, fenomene ale
naturii, sentimente, stări sufletești, precum și unele noțiuni abstracte.
Acesta este o parte de vorbire principală, care poate fi înlocuit de pronume (o altă parte
de vorbire) și poate fi:
Clasificarea substantivelor
Substantivul propriu denumește individual o ființă. Substantivele sau numele proprii sunt
acelea care denumesc individual ființe, lucruri reale sau concepte pentru a le deosebi de alte
ființe sau lucruri din aceeași categorie, dar pot desemna, de asemenea, ceva care există (real
sau virtual) și este un unicat. Substantivele proprii se scriu cu inițială majusculă.
Exemple de substantive proprii:
 Nume de persoane: Mircea, Mihai, Ioana;
 Nume de țări: România, Bulgaria, Germania;

 Nume de planete: Venus, Marte, Jupiter;


 Nume de localități: Oradea, Sibiu, Budapesta;
 Nume de mărci comerciale: Dacia, Mercedes, Audi;
 Nume de cluburi sportive: Steaua, Dinamo, Juventus Torino;

Substantivul comun indică obiectele de același fel. Exemple de substantive comune:


 Ființe: iepure, gâscă, om, copil
 Forme de relief: deal, munte, câmpie
 Unelte: ciocan, greblă, furcă
 Fenomene meteorologice: vânt, furtună, ninsoare

Substantivul numărabil denumește obiecte separate care se pot număra. Substantivele


numărabile sunt acele substantive care pot fi numărate, adică acelea care au atât formă de
singular cât și formă de plural. Exemple de substantive numărabile în limba română:
 Ființe: un iepure – doi iepuri, o gâscă – două gâște, un om – doi oameni, un copil – doi
copii
 Forme de relief: un deal – două dealuri, un munte – doi munți, o câmpie – două câmpii

 Unelte: un ciocan – două ciocane, o greblă – două greble, o furcă – două furci

Substantivul nenumărabil denumește obiecte care nu se pot număra. Substantivele


nenumărabile sunt acele substantive care au o singură formă, fie de singular, fie de plural și
care nu pot fi puse în forma de plural, respectiv singular. Exemple de substantive
nenumărabile
 Substantive nenumărabile defective de singular: ochelari, zori, cuișoare;
 Substantive nenumărabile defective de plural : foame, păr, scorțișoară, tuse, oxigen,
nea, liniște, sete, unt, lapte, aur.

Substantivul colectiv exprimă o colectivitate. Substantivele colective sunt acele substantive


care exprimă o colectivitate. Acestea, se împart, la rândul lor în substantive colective simple și
substantive colective derivate cu sufix. Exemple de substantive colective:
 substantive colective simple: cireadă, grup, trib, popor, neam, stol, banc (de pești)
 substantive colective derivate cu sufix: prostime, aluniș, țărănime, stejăriș,
tineret, frățíme
Substantivul compus este format din două sau mai multe cuvinte cu sens unitar. Substantivul
compus sunt acele substantive care sunt formate din două sau mai multe cuvinte, dar care au
un sens unitar. Acestea pot fi deopotrivă, substantive comune sau substantive proprii.
Exemple de substantive compuse
 Substantive compuse prin alăturare cu cratimă: argint-viu
 Substantive compuse prin alăturare cu spațiu: carte de credit, cutie poștală, Mihai
Viteazu, Mircea cel Bătrân
 Substantive compuse prin contopire sau sudare: binefacere, bunăvoință, untdelemn
 Substantive compuse abreviere: SUA, FMI

Substantivul concret denumește un obiect sau substanța constitutivă a unui obiect.


Substantivele concrete sunt acele substantive care denumesc obiecte sau substanța constitutivă a
unor obiecte. Exemple de substantive concrete
 televizor, carton, hârtie, scaun, lemn, tricou, fotografie
Substantivul abstract denumește o abstracțiune. Substantivele abstracte sunt acele
substantivele care denumesc abstracțiuni. Exemple de substantive abstracte
 tristețe, bucurie, melancolie, iubire, noroc, idee
Substantivul epicen denumește ființe și are aceeași formă indiferent de
sex. Substantivele epicene sunt acele substantive care definesc ființe și care au aceeași formă
pentru ambele sexe. Exemple de substantive epicene
 elefant, veveriță, pește, șopârlă, șobolan, panteră
Propriu: se utilizează pentru nume de persoane, localități și alte repere geografice, nume de
instituții și alte asemenea denumiri, scrise întotdeauna cu majusculă (indiferent de poziția
ocupată în cadrul propoziției). Exemplu: Andreea a plecat într-o călătorie lungă prin Europa.
Comun: denumește obiecte de același fel și se scrie cu literă mică (cu excepția cazului în care
se află la începutul unei propoziții). Exemplu: Produsele vândute în piață sunt numeroase:
fructe, legume, produse lactate și carne.
În funcție de forma substantivului, acesta poate fi:
Simplu: se constituie dintr-un singur cuvânt
Exemplu: pisică, școală, carte
Compus: se constituie din două sau mai multe cuvinte
Exemplu: pisică-de-mare, Piatra Neamț, Câmpulung Muscel
Genurile substantivelor
Substantivele pot avea unul din trei genuri:
Feminin
Exemple: fată (o fată – două fete), masă (o masă – două mese)
Masculin
Exemple: băiat (un băiat – doi băieți), câine (un câine – doi câini)
Neutru
Exemple: scaun (un scaun – două scaune), pahar (un pahar – două pahare)
Substantivele epicene sunt acele substantive care au formă unică pentru masculin, feminin și
neutru.
Exemple:
cămilă, girafă, persoană, rudă, etc. - încadrate la genul feminin
hipopotam, struț, rector, decan, părinte, etc. - încadrate la genul masculin
animal, mamifer, etc. - încadrate la genul neutru
Numărul substantivelor
Poate fi:
singular (denumește un singur element)
Exemple: fruct, lemn, animal, lucru etc.
plural (denumește două sau mai multe elemente)
Exemple: fructe, lemne, animale, lucruri etc.
Există și substantive defective de număr (au numai formă de singular sau plural).
Exemple de substantive defective de plural: lapte, miere, vată, cinste, curaj, foame.
Exemple de substantive defective de singular: șale, zori, Mircești, Carpați.
De asemenea, întâlnim și substantive colective, adică substantive a căror formă este de
singular, dar care au înțeles de plural.
Exemple: echipă, cireadă, stol, etc.
Cazurile substantivelor
În limba română, substantivele pot avea unul din cinci cazuri:
Nominativ
În acest caz, substantivul va răspunde la întrebările: „cine?”, „ce?” și „care?”. Funcțiile
sintactice îndeplinite pot fi acelea de: subiect, nume predicativ și atribut.
Exemplu: Zăpada cade neîncetat. (caz nominativ, subiect) – Ce cade neîncetat?

Acuzativ
Substantivul în cazul acuzativ răspunde la următoarele întrebări: ce?, pe cine?, pe ce?, cu
cine?, cu ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?, lângă cine?, lângă ce?, de la cine?,
de la ce?, unde?, de unde?, până unde?, când?, cum?, care?, ce fel de?
Funcțiile sintactice îndeplinite de substantivele în cazul acuzativ pot fi acelea
de: complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival
prepozițional, nume predicativ, complement circumstanțial de loc, complement
circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, precum și complement
circumstanțial de scop.
Exemple:
Am văzut-o pe Ioana la magazin. (complement direct, caz acuzativ) – Pe cine am văzut?
Cadoul este pentru Bogdan. (nume predicativ, caz acuzativ) – Pentru cine este cadoul?
Pentru cazul acuzativ există prepoziții specifice, care ajută la recunoașterea mai ușoară a
cazului, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul. De obicei, aceste prepoziții se
regăsesc și în întrebările (mai sus menționate) ce corespund acuzativului.
Exemple de prepoziții: pentru, la, despre, de la
Genitiv
În cazul genitiv, substantivul răspunde la întrebările: „al cui? a cui? ai cui? ale cui?”. Acestui
caz îi corespunde o marcă gramaticală: articolul posesiv (al, ai, a, ale).
Totodată, un substantiv aflat în cazul genitiv poate îndeplini una dintre următoarele funcții
sintactice: atribut substantival genitival, atribut substantival prepozițional, atribut
substantival apozițional, nume predicativ, complement indirect, complement
circumstanțial de timp, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial
de mod, precum și pe aceea de complement circumstanțial de scop.
Exemple:
Cartea Ancăi este interesantă. (atribut substantival genitival, caz genitiv) – A cui carte?
Prietenii mă așteaptă în spatele blocului. (complement circumstanțial de loc, caz genitiv) – În
spatele cui?
Observație: Substantivul se analizează, de regulă, împreună cu prepoziția sau locuțiunea
prepozițională. În cazul nostru, există un substantiv în cazul genitiv, însoțit de locuțiunea
prepozițională specifică acestui caz: „în spatele”.
Asemeni acuzativului, și cazului genitiv îi corespund prepoziții specifice, care ajută la
recunoașterea mai ușoară a acestuia, în funcție de prepoziția care însoțește substantivul. De
obicei, aceste prepoziții se regăsesc și în întrebările ce corespund acuzativului.
Exemple de prepoziții: asupra, împotriva, înaintea, înapoia
Dativ
Substantivele în cazul dativ determină un verb, răspunzând la întrebarea „cui?”. Funcțiile
sintactice îndeplinite de substantivele în cazul dativ pot fi acelea de: atribut substantival
prepozițional, atribut apozițional, nume predicativ, complement indirect, complement
circumstanțial de mod, precum și complement circumstanțial de cauză.
Exemplu: I-am dat Laurei informațiile cerute. (complement indirect, cazul dativ) – Cui am dat
informațiile cerute?
Cazul dativ are și el anumite prepoziții care îi corespund. Câteva exemple de prepoziții
specifice cazului dativ sunt: mulțumită, grație, potrivit, conform.
Vocativ

Substantivele la cazul vocativ nu îndeplinesc nicio funcție sintactică. Acestea pot exprima fie
o chemare, o strigare sau o invocare. Astfel, se atrage atenția asupra intenției comunicării
directe, despărțindu-se substantivul în vocativ de restul propoziției prin virgulă. De obicei,
substantivele în cazul vocativ sunt nume proprii.

Exemplu: Cristian, vino la masă! (caz vocativ, fără funcție sintactică)


Declinarea substantivelor
Declinarea (sau flexiunea) substantivului reprezintă totalitatea formelor prin intermediul
cărora se exprimă categoriile gramaticale ale acestei părți de vorbire. În limba română,
declinarea substantivelor are loc numai cu ajutorul articolului substantival, astfel încât putem
diferenția între două feluri de declinare:
Cu articol hotărât
Cu articol nehotărât
Acestora li se adaugă trei modele de declinare:
Declinarea substantivelor în genul feminin
Declinarea substantivelor în genul masculin
Declinarea substantivelor în genul neutru
Exemple:
un copil – substantiv în cazul nominativ, număr singular, gen masculin, însoțit de articolul
nehotărât „un”
copilul – substantiv în cazul nominativ, număr singular, gen masculin, articulat cu articolul
hotărât „l”
unor scaune – substantiv în cazul genitiv, număr plural, gen neutru, însoțit de articolul
nehotărât „unor”
niște cireșe – substantiv în cazul acuzativ, număr plural, gen feminin, însoțit de articolul
nehotărât „niște”
Funcțiile sintactice ale substantivelor
Depinzând de cazurile acestuia, substantivul poate avea numeroase funcții sintactice:
Nominativ
Subiect: Alina este fericită.
Nume predicativ: Aceasta este Alina.
Atribut substantival apozițional: Prietena mea, Alina, își serbează ziua de naștere.
Acuzativ
Nume predicativ: Statueta este de piatră.
Complement direct (cu sau fără prepoziție): Pe Alina o amuză filmul. Am vizionat filmul.
Complement indirect: Am discutat despre Alina.
Complement circumstanțial
De mod: Am vorbit ca Alina.
De loc: Mergem la Alina.
De timp: Într-o dimineață am plecat la Alina.
De scop: Alina studiază pentru examen.
De cauză: Alina a înghețat de frig.
De agent: Povestea a fost scrisă de Alina.
Atribut substantival prepozițional: Povestea despre Alina mi-a trezit interesul.
Genitiv
Nume predicativ: Argumentele au fost contra Alinei.
Atribut substantival genitival: Păpușa Alinei are părul blond.
Atribut substantival prepozițional: Frunzele din fața casei trebuie adunate.
Atribut substantival apozițional: Cartea prietenei mele, a Alinei, este foarte interesantă.
Complement indirect: Alina luptă împotriva rasismului.
Complement circumstanțial
De loc: Alina s-a mutat în spatele casei părinților ei.
De timp: M-am trezit înaintea Alinei.
Dativ
Nume predicativ: Copilul devine asemenea Alinei.
Complement indirect: I-am cumpărat Alinei o carte.
Complement circumstanțial de mod: Copilul se comportă asemenea Alinei.
Atribut substantival prepozițional: Presupunerile împotriva Alinei s-au dovedit valide.
Vocativ
Nu are funcție sintactică! Exprimă o adresare directă, o chemare și de desparte de restul
enunțului prin virgulă.
Alina, fii atentă!
Articolul
Care sunt tipurile de articole ? Câte tipuri există ? Clasificare
Articolul este o parte de vorbire flexibilă care este însoțită de obicei de un substantiv.
Articolul are un rol important pentru declinarea substantivului și nu are un înțeles de unul
singur, nici nu are o funcție sintactică.
Articolul poate fi: hotărât, nehotărât, posesiv (genitival), demonstrativ (adjectival).
Care sunt articolele hotărâte? Ce este articolul hotărât
Articolul hotărât, numit și articolul propriu-zis este cel care arată un obiect cunoscut, el nu
se scrie de sine stătător ci se alipește la sfârșitul substantivelor. Articolul hotărât -lui este
singurul care poate apărea în fața cuvântului fără a fi alipit. (Ex. Lui Andrei)
Articolele hotărâte sunt: -l, -le, -a, -i, -lui, -lor. Propoziții cu articol hotărât. Articole
hotărâte. Exemple:
Băiatul acela învață foarte bine.
Aparatul de cafea nu mai funcționează.
Șterge te rog masa cu buretele.
Am uitat să spăl vasele.
Fata aceea este foarte frumoasă.
Casa ta este mare.
Dă-i acest bilet mamei tale.
I-ai spus profesoarei că nu o să pot veni azi?
Spune-i tatălui tău să vină mâine la școală.
I-am rupt un picior scaunului.
Copiilor nu le place să învețe.
Care sunt articolele nehotărâte? Ce este articolul nehotărât.
Articolele nehotărâte sunt cele care nu au un înțeles când sunt singure, ele arată obiecte și nu
identifică neapărat vorbitorul.
Articolele nehotărâte sunt: un, o, unui, unei, niște, unor. Propoziții cu articol nehotărât.
Articole nehotărâte. Exemple:
Am un prieten foarte bun.
Ai să îmi împrumuți un pix ?
Am o dorință arzătoare.
Scoateți o foaie de hârtie.
Azi i-am dat o bucată de pâine unui câine.
I-am împrumutat 5 lei unui om.
I-am dat o mână de ajutor unei fete de la noi din clasă.
Am rupt mânerul unei căni.
Am văzut niște oameni dubioși pe stradă.
Mi-ar prinde bine niște bani în plus.
Ieri am dus sacoșele unor bătrâne.
Unor oameni li se pare amuzantă această glumă.
Care sunt articolele posesive? Articolul posesiv / genitival
Articolele posesive sau genitivale însoțesc un substantiv sau un pronume. De obicei stă în fața
unui substantiv sau a unui pronume care are funcție de atribut și indică posesorul unui obiect.
Articolele posesive (genitivale) sunt: al, ai, a, ale, alor. Propoziții cu articol posesiv /
genitival. Articole posesive. Exemple:
Ceasul acesta este al bunicului meu.
Caietul este al colegului meu.
Papucii aceștia sunt ai lui Ion ?
Ambii căței sunt ai mei.
Cartea aceasta este a ei.
A sa este această foaie.
Cadourile sunt ale voastre.
Desenele sunt ale ei.
Îmi place comportamentul alor tăi.
Le-am dat cartea alor tăi.
Care sunt articolele demonstrative? Art. demonstrativ/ adjectival
Articolele demonstrative însoțesc adjective sau numerale și fac legătura între părțile de
vorbire și substantivul determinat. Articolele demonstrative (adjectivale) sunt :
cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor. Propoziții cu articol demonstrativ / adjectival.
Articole demonstrative. Exemple:
Cel care face bine, primește bine.
El este cel care te-a ajutat la mate ?
Ea este cea mai deșteaptă fată din clasă.
Mama este cea care te va iubi mereu.
Ei sunt cei care au spart geamul.
Cei care sunt de acord, să ridice mâna.
Cele mai frumoase fete se află la noi în clasă.
Clasa noastră are cele mai bune profesoare.
Diplomă se va decerna doar celui care are locul întâi.
I-am dat o carte celui mai bun prieten.
Îi spun totul celei mai bune prietene.
I-am împrumutat o rochie celei mai bune prietene.
Li se oferă bursă doar celor mai buni studenți.
O să le dau câte un fluturaș celor interesați.

S-ar putea să vă placă și